PROCESUL INFECȚIOS-

partea I-a
Farm. Popescu Ileana
Colegiul Universitar Spiru Haret
INFECȚIE, BOALĂ INFECȚIOASĂ,PROCES
INFECȚIOS
• INFECȚIE=pătrunderea activă sau pasivă a unor germeni patogeni în
organism.
• BOALA INFECȚIOASĂ= este cauzată de un agent biologic ( prion, virus,
infrabacterii intracelulare, bacterie,fungi,protozoare,metazoare ) față
de care organismul atacat, în cadrul unui complex de împrejurări, nu
este capabil să se apere.
• In limbajul curent noțiunile de infecție și boală infecțioasă se
suprapun, dar în realitate nu orice infecție provoacă o boală și nu
orice boală corespunde unei infecții actuale( putand fi vorba de
consecințe la distanță ale infecției) .
INFECȚIE, BOALĂ INFECȚIOASĂ,PROCES
INFECȚIOS
• Urmare a deosebirilor observate în evoluția aceleiași boli de la un pacient
la altul pare a fi mai potrivit să vorbim despre bolnavi ( ca element
particular) și nu despre boli la modul general, de ”PROCES INFECȚIOS” și nu
de ”INFECȚIE”.
• ”Procesul infecțios poate fi înțeles ca o confruntare între două forțe ostile.”
-agentul infecțios (atacantul) , înzestrat în mod natural cu o serie de
caracteristici agresive.
-organismul gazdă ( partea atacată ), care beneficiază de o seamă de
capacități de apărare antiinfecțioasă.
• Confruntarea se desfășoară concret, ea putand fi influențată și de unii
factori naturali( de mediu și alții), și mai ales, poate fi controlată prin
intervenție terapeutică.
 BOALĂ CONTAGIOASĂ
• CONTAGIOS=care se transmite de la om la om.
• Contagiozitatea unei boli infecțioase reprezintă capacitatea ei de a se
extinde la persoanele susceptibile la boală. Contagiozitatea bolii este
în funcție pe de o parte de cantitatea de germeni precum și de calea
de eliminare a acestora din organism.
• HOTĂRARE NR. 1186/28.11.2000 pentru aprobarea Listei cuprinzand
urgențele medico-chirurgicale, precum și bolile infecto-contagioase
din grupa A, pentru care asigurații beneficiază de indemnizație pentru
incapacitate temporară de muncă fără condiții de stagiu de cotizare.
Lista cu Bolile infecto-contagioase din grupa A cuprinde 36 poziții: 1.
amibiaza(dizenterie amibiană); 2.antraxul; 3.bruceloza; 4.difteria;
 BOLI INFECTO-CONTAGIOASE
5.febra butunoasă; 6.febra galbenă; 7.febrele paratifoide A,B,C; 8.febra
Q; 9.febra recurentă; 10.febra tifoidă; 11.filarioza, dracunculoza;
12.hepatita virală; 13.holera; 14.infecția gonococică; 15.leishmaniozele;
16.lepra; 17.leptospiroza; 18.limfogranulomatoza inghinală benignă;
19.malaria; 20.meningita cerebrospinală epidemică;
21.morva,meioidoza; 22.pesta; 23.poliomielita și alte neuroviroze
paralitice; 24.psitacoza-ornitoza; 25.rabia; 26.reumatismul articular
acut; 27.scarlatina; 28.sifilisul; 29.șancrul moale; 30.tetanosul;
31.tifosul exantematic; 32.tuberculoza ( toate formele și localizările );
33.tularemia; 34.tusea convulsivă; 35.complicațiile postvaccinale;
36.infecția HIV.
• Nu toate bolile infecțioase sunt contagioase.
 AGRESIVITATEA AGENȚILOR INFECȚIOȘI
• PATOGENITATEA-definită drept ” capacitatea microorganismelor de a
induce gazdei o stare de boală ”. În lumea biologică există o variație extrem
de largă a patogenității germenilor în relația lor cu gazda umană, de la total
nepatogen pană la o patogenitate extremă.
• VIRULENȚA- este gradul de patogenitate a unei tulpini în cadrul speciei.
Spre deosebire de patogenitate, care este un caracter de specie, virulența
este un caracter de tulpină.
• MĂRIMEA INOCULULUI-poate decide atat asupra șanselor de supraviețuire
ale germenului în conflictul cu apărarea gazdei, cat și asupra caracterelor
clinice ale infecției; cazurile cu cea mai rapidă și severă evoluție a infecției
HIV la adult se observă după inoculări masive prin transfuzii de sange
infectat, în timp ce transmiterea pe cale sexuală este mult mai slabă, cu risc
mai mic de infecție, evoluție mai lentă și forme clinice mai puțin severe.
 AGRESIVITATEA AGENȚILOR INFECȚIOȘI
• INVAZIVITATEA-este proprietatea unor germeni foarte patogeni de a penetra ușor
la poarta de intrare , ca apoi să se disperseze în restul organismului.
• TOXIGENEZA-este capacitatea unor germeni de a elibera în interiorul gazdei unele
substanțe cu efect nociv, numite toxine. Ele se împart în: a) Exotoxine: bacteriile
le secretă în mediul înconjurător ca un produs al metabolismului propriu; au
structură proteică de mici dimensiuni ce le conferă capacitatea de traversare
facilă prin membrane biologice, toxicitate foarte ridicată.
b) Endotoxine: fac parte din structura peretelui celular la bacteriile gram-negative
și sunt eliberate în mediu numai după moartea bacteriei. Au structură mai
complexă(glico-lipo-proteică) cu moleculă mare; mult mai puțin penetrante,
demonstrează o mare agresivitate, putand induce la om peste 20 de acțiuni
separate, iar cel mai sensibil la acțiunea endotoxinelor este omul.
 AGRESIVITATEA AGENȚILOR INFECȚIOȘI
• ANITGENITATEA-este o caracteristică a acelor germeni capabili să
inducă formarea de anticorpi protectori ; aceștia vor stopa evoluția
infecției ( autolimitantă ) și vor asigura în continuare o lipsă de
receptivitate specifică la o nouă infecție ( imunitate ); toate infecțiile
determină formarea anticorpilor, dar în majoritatea lor sunt lipsiți de
capacitate protectoare și nu induc imunitate, au doar valoare
diagnostică.
• ADAPTABILITATEA-este capacitatea unor germeni de a supraviețui în
condiții improprii ( adaptarea la specia umană a unor germeni de la
animale); tot prin această capacitate se poate înțelege și adaptarea la
antibiotice a unor tulpini sau specii bacteriene.
CLASIFICAREA MICROORGANISMELOR DUPĂ
PATOGENITATE
• MICROORGANISMELE NEPATOGENE- trăiesc în mediul înconjurător și nu găsesc
condiții prielnice de dezvoltare în gazda umană.
• Flora normală (comensală ) a organismului este alcătuită din: multe specii
bacteriene și un număr mic de virusuri, fungi și protozoare. Ea depinde de o serie
de factori: varsta, regimul alimentar, statusul hormonal, starea de sănătate,
condițiile de igienă colectivă și personală. Este dificil de definit exact speciile care
alcătuiesc flora normală, deoarece o serie de specii patogene pot fi și ele
prezente temporar pe tegumente și mucoase, fără să producă îmbolnăviri. În mod
normal cu microorganisme sunt populate: pielea, tractul respirator(vestibul
nazal,faringe), tubul digestiv (cavitatea bucală și intestinul gros), tractul urinar(
partea anterioară a uretrei) și vaginul. Zonă intens colonizată=intestinul
gros=MICROBIOTA. Sangele,lichidul cefalorahidian, lichidele sinoviale, din
seroase, țesuturile profunde sunt sterile. Prezența microbilor în aceste zone are
întotdeauna o semnificație patologică.
CLASIFICAREA MICROORGANISMELOR DUPĂ
PATOGENITATE
• MICROORGANISMELE PATOGENE-care produc întotdeauna îmbolnăviri cu
penetrație mare în populație ( Salmonella typhi, Yersinia pestis,etc.) sau
îmbolnăviri cu consecințe grave (Streptococcus pyogenes, Treponema pallidum).
• FLORA CONDIȚIONAT PATOGENĂ-care,de regulă, provine din flora normală a
organismului și care produce infecții doar în anumite condiții, de ex. în scăderea
rezistenței antiinfecțioase a organismului ( în stres, după viroze, după tratament
imunodepresor, în SIDA,etc.) și în cazul în care colonizează zone anatomice sterile
( septicemii, meningite).
• FLORA ACCIDENTAL PATOGENĂ- (act chirurgical ) provine din flora comensală
(normală) a organismului, dar necesită condiții deosebite de înmulțire chiar dacă
pătrunde în zone anatomice sterile.
• Flora condiționat patogenă și Flora accidental patogenă alcătuiesc FLORA
OPRTUNISTĂ, care profită în orice împrejurare de vulnerabilitatea gazdei umane.
CLASIFICARE DUPĂ CAPACITATEA DE INVAZIE
• BACTERII TOXIGENE- se multiplică discret la poarta de intrare, iar toxina, secretată și apoi
vehiculată de sange în organism, este responsabilă de apariția bolii;( bacilul difteric,
bacilul tetanic); (bacilul botulinic secreta toxina în condiții de anaerobiză, la 30ᴼC-în
conserve-intoxicație prin consum alimente conservate).
• BACTERII INVAZIVE-pentru care atașarea este un prim pas în penetrarea mai adancă a
țesuturilor sterile. Ajunse aici, se vor multiplica, vor secreta diverși factori de
patogenitate, rezultatul fiind infecția. Ex. bacilul cărbunos produce întotdeauna o infecție
generalizată, cocobacilul ciumei,pneumococul,etc.
• BACTERII SENSIBILIZANTE- care prin infecție sensibilizează organismul. Acesta va
răspunde prin reacții imunopatologice ce îi sunt nocive și generează leziuni.Ex. bacilul
tuberculos.
O bacterie poate fi în același timp invazivă, toxigenă și sensibilizantă. Ex. Streptococcus
pyogenes, dotat cu enzime invazive, cu capacitatea de a secreta eritrotoxina(responsabilă
de apariția scarlatinei) și de a produce prin mecanism alergic cardita
reumatismală,reumatismul poliarticular acut, glomerulonefrita acută,etc.
 AGENȚII INFECȚIOȘI
• În ordinea crescătoare a DIMENSIUNILOR și COMPLEXITĂȚII structurii
AGENȚII INFECȚIOȘI pentru om sunt:
- Prionii;
- Virusurile;
- Infrabacteriile intracelulare( chlamydiile, rickettsiile, mycoplasmele);
- Bacteriile( coci, bacili,vibrio, spirochete,etc.)
- Fungii;
- Protozoarele;
- Metazoarele.
 PRIONII
• Sunt cei mai mici agenți infecțioși cunoscuți. Conțin 253 aminoacizi și ar reprezenta, conform
cercetărilor actuale, o formă modificată stereochimic a unei proteine normale din structura
membranei celulare.
• În anul 1982 Stanley Prusiner a izolat prima dată din creierul unui hamster particule infecțioase
mici, de structură proteică și lipsite de acizi nucleici, capabile-prin mecanisme încă necunoscute-
să infecteze anumite gazde, să se reproducă în organismul-gazdă, să producă boala și să se
transmită la alte gazde. (Prusiner a primit în 1997 premiul Nobel pentru medicină).
• Boli umane produse de prioni ( în ordinea istorică a descoperirii lor):
-boala Creutzfeldt-Jacobs (1920-1921) este o encefalită degenerativă spongiformă.
-boala Gertsman-Straussler-Scheinker (1936) este o ataxie cronică progresivă asociată cu demență.
-boala Kuru (1950) (moartea veselă) este o panencefalită cronică degenerativă manifestată prin
demență, ataxie, tremurături,incoordonare și mioclonii cu evoluție letală în 6-12 luni.
-Scrapie ( Căpială ) ( sindromul vacii nebune): cazurile de boală la om au fost semnalate în 1996.
• Prionii rezistă procedurilor de sterilizare chimică și fierberii curente, ei putand fi distruși doar prin
tratare la 135ᴼC la 2 atmosfere, timp de mai multe ore.
VIRUSURILE
 VIRUSURILE
• STRUCTURĂ:
-posedă un singur acid nucleic, fie ADN(acid dezoxiribonucleic), fie ARN (acid
ribonucleic) înglobat într-o
-nucleocapsidă proteică( formată din cromatină și membrana nucleară a
celulei în care s-a format virusul), structurată sub formă de capsomere;
acidul nucleic este purtătorul informației genetice, esențial pentru replicarea
virală.
-anvelopa proteică este posedată de o parte din viruși și are rol protector în
perioada existenței extracelulare, iar acest înveliș se formează din citoplasma
și membrana celulei care a multiplicat virusul; lasă să se exprime la suprafață
structuri specifice glicoproteice cu rol de receptori, necesari atașării și
penetrării intracelulare a virusului; odată cu penetrarea, anvelopa este
abandonată extracelular.
 VIRUSURILE
• Caracteristică virusurilor este incapacitatea de reproducere prin forțe proprii, ele
necesitand participarea echipamentului energetic și enzimatic al celulei pe care
au infectat-o și pe care o determină să lucreze în folosul lor.
• Virusurile se înmulțesc numai intracelular, parcurgand anumite etape obligatorii.
Aderarea la celula gazdă și penetrarea intracelulară este un proces condiționat de
existența unor receptori specifici la suprafața ambilor parteneri. Aceasta conferă
specificitatea sau tropismul anumitor virusuri pentru anumite celule.
• Nu toate celulele se distrug în urma replicării virale. Astfel, au fost descrise celule
permisive, care-și continuă activitatea după penetrarea virusului, aparent
netulburate (cazul celulelor ce găzduiec virusurile persistente în organism-
herpesvirusuri, virusul hepatitelor B și C, virusul HIV). Aceste virusuri pot rămane
inactive, fără să suporte vreun fenomen de respingere din partea celulei, pe o
perioadă indefinită, pentru ca la un moment dat să înceapă replicarea și
eliberarea virionilor din celulă. Celulele permisive pot fi:multiplicatoare și
nemultiplicatoare.
 VIRUSURILE
• Modul intracelular de replicare condiționează și acțiunea preparatelor antivirale. Ele
acționează specific prin blocarea uneia sau mai multor etape enzimatice esențiale
multiplicării intracelulare a virusului. Așa se explică numărul mic al acestor substanțe,
care trebuie:- să penetreze intraceluler; -să acționeze ireversibil asupra unui constituient
al celulei gazdă, suficient să blocheze specific replicarea virală, dar fără să afecteze
procesele metabolice vitale celulare. În exteriorul celulei gazdă, virusurile rezistă la
acțiunea preparatelor antivirale și pot fi distruse doar prin substanțe antiseptice,
dezinfectante.
• Clasificarea virusurilor:
-VIRUSURI ARN: poliovirusuri,enterovirus, hepatitic A,guturaiului, hepatitic
E,gastroenteritelor virale, rotavirusuri umane, encefalitelor, rubeolei, febrei galbene,
hepatitic GC, hepatitic C, gripale, paragripale, urlian, rujeolic, sincițial respirator, rabic,
ebola, coronarovirusuri umane, febrei hemoragice, Oncovirus tip C(HTLV I și II), Lentivirus
(HIV I și HIV II).
-VIRUSURI ADN: parvovirus uman, papilloma, BK și JC, adenovirusuri, hepatitic B, herpes
simplex, varicelo-zosterian,citomegalic,herpetic, kaposi,epstein-barr, variolic
 INFRABACTERIILE INTRACELULARE
• Intermediare între virusuri și bacterii, aceste microorganisme au structuri mai
complexe, posedand ambii acizi nucleici, echipamente enzimatice și energetice
mult mai evoluate, organite specifice, fără a fi în măsură să se reproducă de sine
stătător, astfel încat răman dependente de substanța vie, de echipamentul celulei
gazdă.
• 1) Chlamydiile, sunt cele mai apropiate de virusuri. Se cunosc: Chlamydia
trachomatis-determină conjunctivita granuloasă(trahomul care duce la orbire) și
afecțiuni genitourinare(uretrite, vaginite,etc.), Chlamydia Psittaci-determină
îmbolnăviri respiratorii umane, de la traheobronșită la pneumonii interstițiale sau
mixte, cunoscute ca ornitoze(transmise de la porumbei) sau psittacose( de la
papagali), Chlamydia pneumoniae (TWAR) , ce determină îmbolnăviri respiratorii
transmisibile interuman.
Chlamydiile pot fi controlate cu unele antibiotice din categoria celor cu spectru
larg(tetracicline și cloramfenicol) sau din clasa macrolidelor(eritromicina și
derivatele sale) și fluorochinolonelor.
 INFRABACTERIILE INTRACELULARE
• 2) Rickettsiile sunt microorganisme ceva mai mari ce seamănă foarte mult cu bacilii
gram-negativi, dar cu echipament enzimatic și energetic imperfect, fiind deci incapabile
să se înmulțească pe medii organice moarte. Supraviețuiesc doar intracelular. Se
răspandesc cu ajutorul unor gazde intermediare cu rol de vectori (păduchi, pureci și alți
acarieni adulți sau larve, căpușe hematofage și diverse specii de țanțari). Aria lor de
răspandire, variația în funcție de anotimp , sunt astfel dictate de biologia acestor vectori.
• Cele mai cunoscute sunt: R.Prowazecki-determină tifosul exantematic, R.Conori-
determină febra butonoasă; Coxiella Burneti se deosebește de celelalte rickettsii prin
faptul că se poate transmite respirator și digestiv fără intermediul vectorilor. Determină
febra Q, boală caracterizată prin febră și afectări pulmonare de tipul pneumoniilor
interstițiale, deseori cu afectări hepatice,miocardice,endocardice.Omul, deși nu este
sursă de infecție, este ființa cea mai sensibilă la această infecție în scara biologică.
• Rickettsiile sunt sensibile la acțiunea antibioticelor cu spectru larg,macrolidelor și
fluorochinolonelor.
 INFRABACTERIILE INTRACELULARE
• 3) Mycoplasmele sunt microorganisme mari, amoeboide, fără perete
rigid, ceea ce le face vulnerabile și dependente de mediul celular al
gazdei.
• Patogene pentru om sunt două( din 100 specii
cunoscute):Mycoplasma pneumoniae-determină pneumonia atipică
primară și unele cazuri de eritem nodos; Ureaplasma- provoacă
afecțiuni urogenitale cu transmitere predominant veneriană.
• Sunt sensibile la acțiunea antibioticelor cu spectru larg, macrolidelor
și fluorochinolonelor.
BACTERIILE
 BACTERIILE
• Sunt microorganisme mari, vizibile la microscopul optic, cu structură celulară
completă ( nucleu, citoplasmă, membrană citoplasmatică și perete rigid ), dotate
cu ambii acizi nucleici, cu echipament enzimatic și energetic suficient pentru a le
asigura existența și reproducerea de sine stătătoare pe medii organice moarte (
ceea ce justifică clasificarea lor ca organisme procariote).
• Sunt extrem de variabile ca : formă, dimensiuni, dispunere, metabolism aerob sau
anaerob, colorabilitate gram, capacități fermentative,etc.
• Dimensiunea bacteriilor se exprimă în microni (1µ=10⁻ᶾmm) și variază între 1-
15µ. Cele mai mici bacterii sunt cele din genul Mycoplasma, cu diametrul de 0,2-
0,3µ pe cand cele mai mari spirochete (genul Borellia) ajung la o lungime de 10-
15µ. Formele filamentoase reprezentate de actinomicete pot ajunge la 500µ, care
se fragmentează însă cu ușurință. Aprecierea dimensiunii, a formei și a dispunerii
bacteriilor se realizează în mod curent la microscopul optic.
 BACTERIILE
• Forma bacteriilor- deosebim în raport cu forma lor 4 categorii de bacterii:
rotunde(cocii), alungite (bacilii), încurbate(spirilii, spirochetele,vibrionii) și
filamentoase (actinomycetele).
• Dispunerea bacteriilor-poate permite recunoașterea genului sau chiar a speciei,
prin examinarea la microscopul optic a frotiurilor colorate efectuate din culturi
sau din produsul patologic recoltat de la pacient. Astfel, Cocii se dispun: izolați, în
perechi, în tetrade,în lanțuri,în cuburi(cate 8)așezați tridimensional,în grămezi.
Bacilii se așează: cel mai frecvent izolați, grupați cate doi sau în lanțuri scurte,
dispuși în lanțuri, dispuși în mod caracteristic sub forma unor majuscule sau litere
chinezești, în palisade.
• Peretele celular rigid este format dintr-un strat bazal, asemănător la toate
bacteriile și un strat extern, foarte diferențiat, în funcție de care bacteriile
manifestă caractere tinctoriale diferite: bacterii gram-pozitive, gram-negative și
acid-alcoolrezistente.
 BACTERIILE
• Ca agenți infecțioși, bacteriile sunt înzestrate cu un grad de agresivitate asupra
organismului gazdă prin patogenitate, virulență, invazivitate, toxigeneză,
antigenitate, adaptabilitate.
• Caracteristică bacteriilor, cu mari diferențe între specii și tulpini, este
sensibilitatea la antibiotice.
• Clasificarea bacteriilor-International Comitee on Systematic Bacteriology
revizuiește periodic lista bacteriilor întalnite în infecțiile umane ( peste 2500 de
specii ).
Ele se împart în BACTERII AEROBE și BACTERII ANAEROBE.
În cadrul BACTERII AEROBE avem: COCI GRAM-POZITIVI a. Catalazo pozitivi, b.
Catalazo negativi, COCI GRAM-NEGATIVI, BACILI GRAM-POZITIVI ( Bacili
fermentativi, Bacili nonfermentativi), Coccobacili gram-negativi.
În cadrul BACTERII ANAEROBE avem: Bacili gram-negativi, Bacili gram-pozitivi
nesporulați, Bacili gram-pozitivi sporulați, Coci gram-pozitivi.
 FUNGII
• O categorie specială de microorganisme, care se deosebesc de bacterii prin
prezența sterolilor în structura peretelui rigid. Aceasta le conferă
proprietăți biologice și patogene deosebite și rezistență la acțiunea
antibioticelor obișnuite. Sunt sensibili la acțiunea unor preparate speciale
(antimicotice) capabile să penetreze prin peretele sterolic.
• Patogenitatea fungilor este mult mai redusă, este o patogenitate
condiționată: dacă la omul cu o capacitate de apărare normală fungii
determină infecții de suprafață- ale pielii și mucoaselor, pe măsură ce scade
capacitatea de apărare și direct proporțional cu severitatea scăderii, fungii
pot produce infecții invazive, pană la forme sistemice, de o severitate
deosebită, letale în absența unui tratament corespunzător.
 PROTOZOARELE
• Microorganisme evoluate, unicelulare mari-de mai mulți microni-
adaptate la parazitare intracelulară (plasmodium ) sau extracelulară (
Toxoplasma, Giardia, Trichomonas ).
• O poziție particulară o are Pneumocistis carinii-clasificat ca fung-, care
determină ca și fungii o infecție invazivă pulmonară în condițiile unei
scăderi mari a capacității de apărare (cazul infecțiilor avansate cu HIV)
• Protozoarele sunt sensibile la preparate din categoria antibioticelor și
chimioterapicelor.
 METAZOARELE
• Sunt organisme pluricelulare mari, din categoria viermilor rotunzi
(helminți) sau plați (tenii) sau organisme mai mici ( strongiloides
stercoralis, fasciola hepatica, trichinella spiralis).
• Determină frecvent infestări asimptomatice sau oligosimptomatice și,
mai rar, fenomene clinice de boală acută severă- în pofida
parazitismului foarte răspandit. Printre cele mai redutabile
îmbolnăviri, chiar cu letalitate 5-15%, se remarcă trichineloza.
• Tratamentul este dificil, cu chimioterapice , fiind obligați de multe ori
să repetăm dozele din cauza reinfestărilor frecvente.
 BIBLIOGRAFIE
• Mircea Chiotan – Boli infecțioase,ed. Național, 2011, București
• Irina Scutaru – Noțiuni de bază în patologia infecțioasă-curs
• HOTĂRARE Nr. 1186 din 28 noiembrie 2000 pentru aprobarea Listei
cuprinzand urgențele medico-chirurgicale, precum și bolile infecto-
contagioase din grupa A, pentru care asigurații beneficiază de
indemnizație pentru incapacitate temporară de muncă fără condiții de
stagiu de cotizare. Publicată în Monitorul Oficial nr. 631 din 5 dec.
2000.