GLUCOCORTICOIZII SI

MINERALOCORTICOIZII
Glucocorticoizii sunt hormoni
corticosuprarenali naturali si analogi de
sinteza ai acestora, cu actiuni importante
asupra metabolismului glucidic si proteic si
cu proprietati antiinflamatorii marcate.

Principalul glucocorticoid
natural este hidrocortizonul sau
cortizolul.
Secreţia de glucocorticoizi este
controlată de sistemul hipotalamo-
hipofizar prin intermediul:

 Corticotrofinei (ACTH) şi al

 hormonului de eliberare a
corticotrofinei (CRH).
 Atat hormonii naturali cat si o serie de analogi de sinteza ai acestora
prezinta o multitudine de efecte asupra organismului manifestate mai ales
daca se administreaza doze mai mari de cat cele fiziologice, numite de obicei
doze farmacologice.

Efecte:
• antiinflamatorii
• antialergice marcate
• limfolitice
• metabolice
• efecte de tip mineralocorticoid
Efectul antiinflamator
 Este intens, indiferent de stimulul provocator al inflamatiei
o agenti fizici,
o chimici sau
o biologici (infectii, reactii alergice).

 Sunt activi in toate fazele inflamatiei:

 exsudativa,
 necrotica,
 proliferativa.
In fazele initiale ale inflamatiei:
 se acumuleaza in tesutul inflamat,
 inhiba migrarea leucocitelor si procesul de fagocitoza,
 stabilizeaza capilarele si le impiedica permeabilizarea,
 scad formarea edemului local si
 mentin reactivitatea vaselor la catecolamine.

In fazele tarzii ale inflamatiei,

 fenomenele de regenerare sunt intarziate,
 scade numarul si proliferarea fibroblastilor,
 formarea colagenului este perturbata,
 proliferarea capilarelor este limitata.
 Efectul antialergic
Glucocorticoizii au efecte antialergice marcate indiferent de substanta
alergizanta. Sunt eficace si in combaterea unor manifestari alergice, prin
efectul imunosupresor si actiunea antiinflamatorie.

Pot fi inhibate:
 reactii de tip anafilactic,

 reactii prin complexe imune circulante,

 reactii de tip intarziat (reactia la tuberculina, rejetul grefelor, teste de

hipersensibilitate intarziata in vitro).
Glucocorticoizii:
 deprimă predominant imunitatea mediată celular;
 inhibă eliberarea de către limfocitele T activate a interleukinei 2 şi
acţiunea acesteia de stimulare a limfocitelor T activate şi posibil a
limfocitelor citotoxice;
 inhibă eliberarea interleukinei 1 şi a factorului de necroză tumorală
(TNF-α) de către monocitele activate prin antigen;
 micşorează proliferarea limfocitelor T şi
 inhibă inflamaţia generată de reacţia antigen-anticorp
 Efectul limfolitic
Glucocorticoizii au proprietati limfolitice:

 produc tulburari metabolice la nivelul celulelor limfatice, cu

diminuarea sintezei proteice, dezintegrarea nucleului si revarsarea
citoplasmei.

 Sunt mai vulnerabile limfocitele din zona corticala a timusului,

foliculii germinativi ai ganglionilor limfatici si ai splinei. Limfocitele
sensibilizate sunt putin influentate.
Glucocorticoizii provoacă:

 limfopenie evidentă, dar trecătoare, determinată, în mare parte, de

redistribuirea acestor elemente figurate din sânge către ţesutul limfoid.
 scade numărul monocitelor, eozinofilelor şi bazofilelor din sânge, din
cauza redistribuirii, şi
 creşte numărul neutrofilelor, atât prin creşterea trecerii din măduva
hematopoietică către sânge, cât şi prin micşorarea migrării dinspre
sânge spre ţesuturi. Leucocitoza poate pune uneori probleme dificile de
diagnostic.
 Creşte şi numărul hematiilor, precum şi concentraţia hemoglobinei;
durata vieţii hematiilor este prelungită.
Efecte metabolice

Glucocorticoizii au actiuni metabolice importante, fiind esentiali

pentru mentinerea homeostaziei in conditii de criza.

 Sunt indispensabili pentru conservarea homeostaziei glucidice,

asigurand mentinerea glicemiei fiziologice si aprovizionarea
normala a creierului cu glucoza.

 Favorizeaza gluconeogeneza pe seama aminoacizilor si scad

utilizarea tisulara a glucozei.
 Stimuleaza glicogenogeneza hepatica si musculara si favorizeaza
lipoliza prin favorizarea desfacerii trigliceridelor din tesutul adipos sub
influenta catecolaminelor, glucagonului, hormonului de crestere si
hormonilor tiroidieni;

 Cresterea reactiva a secretiei de insulina (ca raspuns la tendinta de

hiperglicemie), stimuleaza lipogeneza favorizand depunerea de grasimi
si redistribuirea caracteristica a tesutului adipos, cu depunere tronculara,
la nivelul gatului si la nivelul fetei.
 Catabolismul proteic este crescut la nivelul muschilor, pielii, tesutului
conjunctiv, tesutului limfoid. Sinteza proteica este marita in ficat.

Efectul de tip mineralcorticoid, determina:

 retentie hidrosalina si excretie urinara de ioni de potasiu si protoni,

prin stimularea reabsorbtiei tubulare a sodiului si a secretiei (prin
schimb) de K+ si H+.

 Concentratiile fiziologice de cortizon conditioneaza functia renala

normala, indeosebi filtrarea glomerulara si eliminarea excesului de
apa.
Mecanism
de actiune
Farmacocinetic:
 hidrocortizonul se fixează de proteine în proporţie de peste 90%.
Legarea se face, în primul rând, de o globulină specifică (CBG -
corticosteroid binding globulin), faţă de care are o afinitate mare. Când
concentraţia hormonului creşte, depăşind capacitatea sediilor de legare
de pe globulină, fixarea se face, în continuare, de o albumină, faţă de
care afinitatea este mică, dar care are o capacitate de legare mare.
Forma liberă este singura activă.

 Metabolizarea hidrocortizonului se produce predominant în ficat;

rezultă derivaţi hidroxilaţi care se elimină prin urină, în parte sub formă
conjugată.
Indicatii terapeutice
Glucocorticoizii se pot folosi ca:
• medicatie de substitutie in insuficienta
corticosuprarenala acuta sau cronica
(boala Addison caracterizata prin
deficitul de gluco- si
mineralocorticoizi) si

• ca agenti farmacologici in multiple

afectiuni in principal datorita
proprietatilor antiinflamatorii si
antialergice.
 Reactii adverse

Glucocorticoizii sunt o grupa de medicamente greu de manuit terapeutic

datorita frecventei mari a reactiilor adverse.
Dintre reactiile adverse cele mai frecvente pot fi amintite:

• retentia hidrosalina,
• hipertensiunea arteriala,
• hiperglicemia,
• tulburarile gastrointestinale.
 Reactiile adverse cronice
depind de doza si de durata
tratamentului si se manifesta
prin:

 simptome de tip Cushing

iatrogen si/sau prin

 fenomene de insuficienta
suprarenala (relevante clinic
in anumite conditii).
• scade apararea organismului la infectii precum si capacitatea de localizare
a acestora din cauza efectului antiinflamator si imunosupresor.

• In cursul tratamentului cu doze mari de glucocorticoizi administrati timp

indelungat, se pot dezvolta ulcere gastrice sau duodenale.

• Osteoporoza este o complicatie relativ frecventa si uneori severa

favorizata de tratamentul prelungit (mai mult de 1 an) si de alti factori
asociati.

• Muschii pot fi de asemenea afectati, ca urmare a cresterii catabolismului

proteic producandu-se- miopatia cortizonica.
 Clasificarea glucocorticoizilor

Din punct de vedere al potentei antiinflamatorii, glucocorticoizii utilizati

terapeutic se impart in 3 categorii:

•Cu potenta mica: hidrocortizonul;

• Cu potenta medie: prednisonul, prednisolonul, metilprednisolonul şi

triamcinolonul;

•Cu potenta mare: dexametazona si betametazona.

Din punct de vedere al retentiei hidrosaline se impart in:

-glucocorticoizi care au efect de retentie hidrosalina marcat -

hidrocortizonul;

-glucocorticoizi cu efect de retentie hidrosalina slab - prednisonul,

prednisolonul si metilprednisolonul;

•glucocorticoizi fara efect de retentie hidrosalina - triamcinolona,

dexametazona si betametazona.
 In conditii clinice efectul glucocorticoizilor se instaleaza relativ lent apare
dupa cel putin 2 ore de la administrare (chiar atunci cand se injecteaza
intravenos) si este maxim dupa circa 6 ore.

Durata efectului difera astfel:

- durata scurta (timp de injumatatire de 8-12 ore) pentru hidrocortizon;

- durata medie (timp de injumatatire 12-36 ore) pentru prednison,

prednisolon, metilprednisolon si triamcinolona;

- durata lunga (timp de injurnatatire 36-54 ore) pentru dexametazona si

betametazona.
Hidrocortizonul sodiu succinat sau hidrocortizonul hemisuccinat

Prednisonul

Metilprednisolonul

Dexametazona

Betametazona
HIDROCORTIZONUL ACETAT SAU HEMISUCCINAT
Reţetă:
Dg: Stare de rău astmatic
Rp/
Hidrocortizonum hemisuccinat 100 mg
f nr. XII (douăsprezece)
DS inj iv 2 fiole iniţial, ulterior doza poate fi repetată la nevoie la 4-6.

Alte forme farmaceutice/preparate care conţin hidrocortizon:

- fiole hidrocortizon hemisuccinat 25 mg
- fiole cu pulbere + solvent hidrocortizon hemisuccinat 500 mg
- unguent cu hidrocortizon 10mg/g tug 20g
- crema cu hidrocortizon (butamirat – Locoid®) 1mg/g tub 30 g
PREDNISONUL

Reţetă:
Dg: Astm bronşic persistent sever
Rp/
Prednison 5 mg
cpr nr VIII (opt)
DS int 1 cpr la două zile, timp de 15 zile.

Atenţie: întreruperea tratamentului se face prin reducerea treptată a dozelor.

METILPREDNISOLONUL
Reţetă:
Dg: Eritem multiform sever (sindrom Stevens - Johnon)
Rp/
Methylprednisolonum 500 mg
liofilizat fiole nr XVI (şaisprezece)
DS inj iv 4 fiole de 2 ori/zi, timp de 2 zile.
DEXAMETAZONA
Reţetă:
Dg: Edem angioneurotic
Rp/
Dexametazonă 8 mg
f nr II (două)
DS inj iv 1 fiolă, doza se poate repeta la nevoie.