Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Biosinteza insulinei
Hormon peptidic compus din doua lanturi polipeptidice (A și B) unite prin doua legături disulfidice.
Sintetizat de celulele β pancreatice sub forma de precursor, preproinsulina. Secvența „pre‟ e înlăturată
în RE , rezultand proinsulina.
În aparatul Golgi proinsulina e clivata de peptidaze: rezulta insulina și peptidul C.
Dozarea peptidului C este un indicator al sintezei endogene de insulina.
Secretia de insulina
DZ tip 1
- 5-10% cazuri;
-cauzat de distrugerea celulelor β pancreatice
- deficiență absolută de secreție a insulinei
DZ tip 2
-insulinorezistență
- apare la persoane cu varsta >40 ani
⚫ HbA1c ≥ 6.5%
⚫ HbA1c 5.7-6.4%
Diabetul zaharat – aspecte metabolice
Metabolismul glucidic
Metabolismul lipidic
- ↑ lipoliza → ↑eliberarea de glicerol (material pt. GNG), ↑eliberarea de AGL în sânge
- CEPT are activitate crescuta →↑transport TG din VLDL în HDL și al Col E din HDL în VLDL
→HDL Col ↓
Metabolismul proteic
- ↓transportul AA în celulă și sinteza proteinelor
- AA sunt utilizati pentru gluconeogeneza
Diabetul zaharat – aspecte metabolice
⚫ Glicemia:
VN: 70 -110 mg/dl
⚫ TTGO (testul de toleranța la glucoza orală)
Corpii cetonici
Hemoglobina glicozilată:
HbA1c este proportionala cu nivelul mediu al glucozei sangvine (glicemia medie)
in cursul ultimelor 2-3 luni anterioare testarii
Albumina glicată (fructozamina)
- Controlul glicemiei timp de10-15 zile
Glicozuria
Microalbuminuria:
albumină/creatinină (urinară) ≥ 30mg/g
Insulina
Peptidul C
Autoanticorpi:
- Ac anti Insulină – în prezenţa lor este contraindicată dozarea insulinei
- Ac anti insule Langerhans: apar la 90% dintre subiecţii cu DZID, frecvent cu
câţiva ani înaintea instalării DZ.
Cetoacidoza diabetică:
- în DZ tip 1, în situații ce duc la cresterea necesarului de insulină;
-hiperglicemia→ creşterea osmolaritătii plasmei → deshidratare celulară şi
diureză osmotică → scade volumul plasmatic
-sinteză crescută corpi cetonici
-apare acidoza metabolică cu falsă hiperkaliemie;
-↓ pH, ↓ [HCO3-]
-ureea – crescută secundar deshidratării sau hipercatabolismului proteic
Coma hiperglicemică noncetoacidozică hiperosmolară (CHNH)
-pacienţi vârstnici cu DZ tip 2, cu funcţia renală compromisă → pierderile de
apă şi electroliţi sunt importante;
- hiperglicemie cu deshidratare şi creşterea osmolarităţii plasmei dar cu
cetonemie şi cetonurie absentă.
Complicațiile metabolice ale Diabetului zaharat
Hipoglicemia
- cauzată de administrarea de
supradoze de insulină sau de
antidiabetice orale, de efortul fizic
excesiv sau de lipsa alimentației
după administrarea medicației;
- reprezintă probabil cea mai
frecventă cauză de comă la
pacienții diabetici;
- diagnosticul diferențial: Insulinom:
determinări ale glicemiei,
insulinei, peptidului C.
Bibliografie
Harvey RA, Ferrier DR. Lippincott’s Illustrated Reviews –Biochemistry. 5th edition, Lippincot
Williams & Wilkins, 2011.
Dobreanu M Biochimie clinică. Implicații practice. Ediția a III-a, Editura University Press,
Târgu-Mureș, 2015.
Kaplan LA, Pesce AJ. Clinical chemistry; theory, analysis, correlation, 5th ed. Elsevier Mosby,
2010
Crook MA. Clinical Biochemistry and Metabolic Medicine. 8th edition. Hodder Arnold, Hodder
& Stoughton Ltd, 2012.