METODE CALITATIVE

1. Descompunerea şi divizarea fenomenelor Este o metoda care presupune descompunerea

fenomenelor în elemente componente, cauză, factori de influentă, pentru a asigura analistului
profunzimea studierii faptelor.

Un fenomen poate fi descompus dupa mai multe criterii, dintre care cele mai des intalnite
sunt:

- descompunerea in timp (respectiv dupa dupa timpul de formare a rezultatelor

- semestru, trimestru, luni, zile, ore etc), care are ca scop localizarea contributiei diferitelor
unitati de timp la formarea rezultatului total, evidentierea abaterilor de la tendinta generala de
manifestare in timp a fenomenului, permitand urmarirea ritmicitatii in producerea fenomenului
analizat;

- descompunerea in spatiu, ce permite divizarea fenomenului dupa locul de formare a

rezultatelor (la nivelul firmei, sectie, sector de activitate, atelier, loc de munca), care are scopul
de a evidentia gradul de participare a fiecarui loc analizat la obtinerea rezultatului;

- divizarea in parti sau elemente componente specifice naturii rezultatului, ce asigura

cercetarea laturii esentiale a formarii si dezvoltarii acestuia.

2. Metoda comparației este cea mai utilizată dintre metodele calitative şi presupune că
rezultatele activității întreprinderii se apreciază în raport cu anumite criterii sau baze de
referinta. Criteriul selectionat poate fi:

 rezultatul perioadei precedente (notat P0);

 nivelul programat, planificat sau bugetat al unor indicatori (notat Pp sau PB) ;
 rezultatul obtinut in perioada curenta sau rezultatul efectiv (notat P1) ; rezultatele altor
intreprinderi din acelasi domeniu de activitate ;
 rezultatele medii pe ramura, rezultatele unor firme similare ca talie si domeniu de
activitate ;
 nivelul optim al indicatorului sau pragul acestuia ;
 nomative, standarde, rezultate de laborator. In cazul folosirii acestei metode si pentru
obtinerea unor comparatii viabile, trebuie respectate simultan urmatoarele conditii: sa
fie asigurata omogenitatea datelor supuse comparatiei (respectiv fenomenele
comparate sa fie exprimate in aceeasi unitate de masura) si
 analiza sa se refere la aceeasi perioada de timp (an, semestru, trimestru, luna, etc.).
3. Metoda grupării . Această metodă presupune aranjarea fenomenului analizat în grupuri
omogene după un criteriu unic sau dupa o suma de criterii omogene, fiind îndeosebi utilizată în
analizele structurale: analiza stocurilor, analiza cifrei de afaceri, analiza productivitătii, etc.