CURS 1.

INVESTITIILE SI DEZVOLTAREA ECONOMICA

1.1. Conceptul de investiţie

In literatura de specialitate termenul de investitie este privit pe doua planuri:

-  primul, mai larg este reprezentat de investitiile financiare;
-  al doilea, mai restrans este reprezentat de investitiile de capital.
Investitiile financiare sunt reprezentate de orice plasament de capital facut cu rolul de a
obtine un anumit beneficiu (profit)- cumpararea de actiuni sau de alte titluri de valoare, plasarea de
sume de bani la banci, alocarea de fonduri pentru dezvoltarea de afaceri (cu scopul de a obtine
dividende, dobanzi si profituri) etc.
Pe planul al 2-lea, cel al investitiilor de capital, agentii economici, atat cei publici, cat si cei
privati achizitioneaza noi mijloace fixe si modernizeaza pe cele existente. Investitiile de capital au loc
in economia reala, precum si in domeniile social-culturale constituind baza cresterii economice si a
sectoarelor social-culturale.
Investitiile au un caracter inovator, schimba situatia economica existenta, iar prin investitii
apar noi elemente tehnologice decat cele cunoscute anterior.
Sintetizând consideraţiile menţionate, definirea investiţiilor trebuie să releve faptul că:
 reprezintă o plasare de fonduri băneşti într-o acţiune, proiect sau operaţie pentru a crea un spor
de avuţie;
 scopul urmărit nu constă numai în obţinerea de bunuri şi capacităţi de producţie, ci şi a unui
câştig (profit);
 reprezintă un flux al valorilor care au ca punct iniţial de pornire fondurile financiare, o parte a
veniturilor şi economiilor realizate;
 există un decalaj de timp între momentul investirii şi de al obţinerii rezultatelor şi veniturilor
scontate;
 sunt o cheltuială efectuată în prezent, certă, în scopul obţinerii unor efecte viitoare, adeseori
incerte;
 pentru a produce acumulări viitoare de capital fix este necesară funcţionarea normală a
întregului sistem economic.
Din punct de vedere economic investitiile au dublu rol:
 agentii economici care realizeaza lucrari de investitii isi sporesc oferta de bunuri sau servicii
prin cresterea capacitatii lor productive sau prin retehnologizare, realizand in acelasi timp si venituri
suplimentare.
 orice investitie va genera cereri suplimentare in sectoarele conexe din amonte -materiiprime,
materiale, servicii, etc sau din aval - distributie sau consumare a bunurilor sauserviciilor oferite
implicit va avea loc o crestere a veniturilor tuturor agentii economici implicati.
In plan social, investitiile joaca un rol important in ocuparea fortei de munca prin crearea de noi
locuri de munca si imbunatatirea calitatii vietii.
Punerea in practica a unor proiecte sau programe de investitii, antreneaza modifcari pe piata
ofertei de munca, creand o cerere suplimentara de forta de munca in sectoarele care pregatesc si
realizeaza actiuni investitionale -cercetare-proiectare, constructii, productia de masini, etc dar mai
ales la benefciarii de investitii care utilizeaza noile capacitati de productie.
Investitiile joaca un rol important in etapa actuala in rezolvarea marilor probleme ale lumii
contemporane si anume -protectia mediului inconjurator, refacerea echilibrului ecologic etc

Investitiile publice realizate de catre stat sau investitiile realizate de un agent economic pot fi
facute in propria sa tara sau in alte tari.
Investitiile dintr-un stat pot avea surse interne si/sau surse externe atrase, deci procesul
investitional are determinari endogene si exogene. Atunci cand se combina cele 2 surse de
provenienta a capitalului (interna si externa), activitatea investitionala desfasurata se numeste
investitie mixta.

1
 Agentii economici straini pot realiza investitii proprii int-un alt stat fara participare autohtona.
Acest tip de investitii se numesc investitii straine directe sau indirecte.
In Romania, se pot realiza 3 categorii de investitii
1.      Investitii proprii romanesti (autohtone);
2.      Investitii mixte cu capital romanesc si strain;
3.      Investitii straine cu capital extern.
Corelatia dintre investitii si cresterea economica este dubla. Pe de o parte, investitiile
influenteaza cresterea economica prin volumul lor, iar pe de alta parte, cresterea economica este
influentata de calitatea investitiilor realizate, aspect ce se reflecta in eficienta economica a
investitiilor. Desfasurarea normala a procesului de productie presupune contributia mai multor factori
(capital fix, capital uman, materii prime, etc.), iar in cadrul acestora un rol deosebit de important i-l
ocupa capitalul fix.

1.2 Clasificarea investiţiilor

a.După natura lor avem următoarele categorii de investiţii:

1. Investiţii corporale. Se încadrează în elementele de capital fix.
 Investiţii propriu-zise: achiziţionarea de mijloace fixe pentru modernizare, dezvoltare,
construcţie, înlocuire;
 Investiţii asimilate: lucrări geologice, proiectare, organizare de şantier.
2. Investiţii necorporale:
 Realizarea de analize, studii şi diagnostic;
 Formare şi perfecţionare personal;
 Programe informatice;
 Cercetare şi dezvoltare pentru atragerea de clienţi potenţiali
 Investiţii financiare sau de portofoliu: cumpărarea de hârtii de valoare (acţiuni, obligaţiuni,
titluri de stat).
b.După scopul realizării investiţiilor:
 Investitţii de creştere economică;
 Investiţii strategice: investiţii ofensive, investiţii defensive.
c.După gradul de risc:
 Investiţii cu risc minim (strategice cu garanţii guvernamentale);
 Investiţii cu risc redus (înlocuirea utilajelor uzate existente);
 Investiţii cu risc mediu (modernizare, dezvoltare);
 Investiţii cu risc mare (costuri importante, incertitudine privind rezultatele aşteptate).
d.    Dupa legatura care o au cu obiectivul proiectat:
 Investitiile directe sunt cele care se fac pentru obiectivul de baza, respectiv achizitionarea
utilajelor, montarea acestora, executarea fundatiilor si a constructiilor etc. Se calculeaza pe baza
devizelor de cheltuieli care se intocmesc pe categorii de lucrari, pe obiectiv sau pe intreaga investitie
(devizul general).
 Investitiile colaterale se materializeaza in lucrari care asigura utilitatile obiectivului de baza,
respectiv cai de acces, conducte de apa, gaze, aer comprimat, retele telefonice, precum si cele
indreptate spre construirea unor obiective destinate deservirii obiectivului de baza (magazine, etc).
Pentru investitiile colaterale, cheltuielile se stabilesc prin devize special elaborate.
 Investitiile conexe sunt cele finalizate in alte obiective economice pentru a asigura viitorului
obiectiv materiile prime necesare desfasurarii procesului de productie.
c. Dupa sursa de finantare investitiile pot fi:
 Investitii finantate din surse proprii.
 Investitii finantate din surse atrase.
Sursele proprii se constituie din capitalul propriu,respectiv din profit, din fondul de amortizare
si din incasarile obtinute in sursele atrase au un rol important in finantarea investitiilor si se constituie
din credite bancare interne si/sau externe, din alocatii de la buget sau din alte surse.
d. Dupa modul de constituire
 Investitiile nete sunt constituite din sumele de bani ce provin din produsul national net si au ca
scop sporirea capitalului fix si a stocurilor de materii prime si materiale.
2
  Investitiile brute se obtin adaugand la investitia neta amortizarea care are ca scop inlocuirea
capitalului fix uzat. Astfel, investitiile brute contribuie la cresterea absoluta a capitalului fix.
e. Dupa natura obiectivului;
 Obiective noi;
 Dezvoltari, modernizari, reutilizari ale unor investitii anterioare.
f. Dupa modul de executie
 Investitii executate in antrepriza;
 Investitii executate in regie.

1.3 Rolul investiilor in modernizarea economiei nationale

Dezvoltarea economică implică crestere economică si progres economic, desi reciproca nu este
valabilă.
Dezvoltarea economica presupune un ansamblu de transformări cantitative, structurale si
calitative, atat in economie, cat si in cercetarea stiintifică, in mecanismele si structurile
organizationale, in cultura organizatională. In sensul cresterii economice, dezvoltarea exprimă
evolutia unor mărimi economice agregate in cadrul unui orizont de timp, la nivel national sau
international si măsoară efectele pozitive in planul vietii economice si sociale prin intermediul unui
indicator cum ar fi PIB pe locuitor.
Dezvoltarea economică presupune, de asemenea, imbunătătirea standardului de viată al oamenilor si
este masurat de regulă prin venitul pe locuitor. Dezvoltarea economică este asociată dezvoltării
durabile, in cadrul careia criteriul esential devine asigurarea egalitătii sanselor generatiilor care
coexistă si se succed la viată pe planetă, astfel incat să existe compatibilitate intre efectele economice,
cele socio-umane, cele ecologice. In sensul progresului economic, dezvoltarea exprimă tendinta
evolutivă de ameliorare a performantelor globale ale functionării economiei nationale reflectate
asupra calitătii vietii si nivelului de civilizatie.
La nivel microeconomic, dezvoltarea economică presupune ansamblul de transformări cantitative,
structurale si calitative la nivelul organizatiei sau intreprinderii, cu alte cuvinte presupune schimbare
in structura si cultura organizatională, in productie si tehnologie, in marketing si vanzări, in modul de
tratare a oamenilor si in management.
Crestere economică: sporirea cantitativă a activitătilor si rezultatelor acestora, adică
mărirea reală a unui indicator macroeconomic agregat de tipul PIB total sau PIB pe locuitor, intr-o
perioadă de timp si intr-un spatiu delimitat.
Progres economic: schimbarea calitativă a continutului factorilor de productie si a
relatiilor din viata economică pentru a se adapta la cerintele progresului social.
Dezvoltare durabilă: asigurarea echilibrului optim intre factorii economici, sociali si
naturali in scopul asigurării dezvoltării prezente si viitoare.
Progres tehnic: activitatea creatoare, rezultatul procesului de innovare. Include:
cercetarea stiintifică, elaborarea tehnologiilor, crearea produselor noi,
Dezvoltare umană: asigurarea bazei materiale si spirituale pentru satisfacerea nevoilor
crescande a factorilor umani.
Cauza cresterii economice o constituie cererea agregată (CA) compusa din: Cheltuieli pentru
consumul individual (C); Cheltuieli ale intreprinderilor pentru investitii (I); Cheltuieli publice,
guvernamentale (G); Cheltuieli efectuate de străinătate (exportul) (X) ; Cheltuieli efectuate cu
importul (H). Astfel că: CA =C + I + G + X – H
Cererea agregată crescatoare crează cerere de produse pe piată, ceea ce stimulează intreprinderile să
sporească productia, crescand numărul de locuri de muncă, precum si capacitătile de productie, cu
effect stimulator asupra progresului tehnic, dezvoltării umane si dezvoltării durabile.

Căi de crestere economică

Factorii cresterii economice sunt: sporirea resurselor economice disponibile si cresterea eficientei
utilizării resurselor.
A. Căi de sporirea resurselor economice disponibile: progresul tehnic: innovatia tehnologică,
transferul de tehnologie, dezvoltarea industriei telecomunicatiilor; restructurarea economică,
privatizarea; investitiile: investitii directe străine, achizitii si fuziuni;
3
 B. Căi de cresterea eficientei utilizării resurselor: management strategic; dezvoltarea
personalului; dezvoltarea durabilă.

             Corelatia dintre investitii fie ele publice ori private si modernizare este fundamentala
pentru orice activitate economica indiferent de ramura in care aceasta se desfasoara.
            Activitatea de modernizare cuprinde cu prioritate: modernizarea fortei de munca prin
imbunatatirea structurala a acesteia si prin ridicarea nivelului de calificare, modernizarea utilajelor
prin inlocuirea celor uzate si prin imbunatatirea parametrilor tehnico-economici ai capitalului fix,
modernizarea produselor finite prin introducerea in fabricatie de noi produse cu un grad ridicat de
eficienta. De remarcat este faptul ca activitatea de modernizare nu se poate face decat prin
intermediul investitiilor (in randul carora investitiile publice au rol determiant) ca suport material al
cresterii economice durabile.
          Strategii investitionale
            Procesul investitional reprezinta suportul material al dezvoltarii economice, iar investitiile
stau labaza diversificarii sau cresterii calitative a tuturor factorilor de productie. Fara activitatea de
investitii nu se pot asigura sporuri de capital fix sau circulant, cresterea numarului de locuri de
munca, cresterea randamentelor, utilajelor si instalatiilor si nici cresterea productivitatii muncii.
            Investitiile pentru dezvoltarea ca totalitatea cheltuielilor facute pentru construirea de noi
obiective sau pentru dezvoltarea si modernizarea celor existente reprezinta un cost cert pentru un
viitor ce contine un elemente de incertitudine.
In cadrul strategiilor si politicilor firmelor, strategia investitionala are un loc important, deoarece
toate celelalte activitati ale firmei depind de investitii si de politica adoptata in realizarea acestora.
Strategia investitionala ca o multime logica de informatii cu caracter tehnic si economic
stabileste actiunile ce urmeaza sa se desfasoare pentru atingerea obiectivelor, modalitatile de
atingerea acestora sursele de finantare si metodele de alocare a resurselor pentru realizrea obiectivelor
firmei in domeniul investitional pe baza unor studii, analize si simulari. Strategia investitionala
trebuie sa aiba in vedere si celelalte strategii ale firmei (de piata, de restructurare, informatizare, etc.),
inscriindu-se in strategia globala a firmei, in politica sa economica asigurand astfel suportul
financiaral materializarii programelor firmei. In functie de puterea economica a firmei, de corelarea
care exista intre ceea ce ea produce si cererea pietei strategia investitionala poate fi:
a.      Strategia de redresare aplicabila firmelor la care cererea de produse finite a scazut foarte
mult si presupune restructurarea productiei, schimbarea utilajelor si tehnologiei, perfectionarea
calificarii fortei de munca, etc.
b.      Strategia de consolidare se aplica numai acolo unde apar mici modificari instructura pietei
unde au aparut si alti furnizori de produse finite, unde se constata o crestere a concurentei si exista
riscul pierderii vechilor piete de desfacere a produselor finite. Strategia aplicata in acest caz trebuie sa
fie una de adaptare la conditiile concrete ale vietii social-economice, de mentinere a pozitiei castigate,
a locului detinut in actiunele de cooperare si a contractelor cu partenerii traditionali.
c.       Strategia de dezvoltare se aplica in cazul in care exista o cerere pronuntata de produse finite
sau in cazul in care piata reclama aparitia de noi produse finite cu parametri, cu calitati sau efecte
sociale superioare celor existente deja pe piata. Strategia adoptata in acest caz consta in cresterea
capacitatilor de productie, in imbunatatirea calitatii produselor, precum si initierea de investitii pentru
marirea portofoliului de bunuri si servicii realizate de firmasi destinate pietei. Investitiile reprezinta o
economie la fondul de consum prezent, o cheltuiala facuta azi pentru asigurarea unei dezvoltari
viitoare si in acest caz investitorului nu-i poate fi indiferent modul in care se cheltuieste aceasta
economie a sa. In cazul investitiilor publice, investitii care au la baza investii bugetare interesul este
al intregii comunitati, al tuturor contribuabililor. Ca urmare, la baza oricarei activitati investitionale
trebuie sa stea principiul eficientei economice, al obtinerii unui efect cat mai mare, la fiecare unitate
de efort facuta.