Colegiul de Ecologie din Chişinău

Studiu Ghidat
La Turism Internaţional

Realizat de: Toma Victoria

Verificat de: Fedco Valeriu
Grupa : T-041

Chişinău, 2020
 Cuprins

1.Turism internaţional.Resurse naturale şi antropice.

2.Date statistice privind fluxurile turistice
3.Resurse de capital şi infrastructura turistică
4.Avantajele şi dezavantajele finanţărilor din cadrul
turismului internaţional
5.Fluxurile turistice interne şi interegionale
6.Tendinţele internaţionale în vizitarea unui stat turistic
7.Circulaţia turistică cu referinţă a unei zone(zona Asiei de
Sud est)
8.Acorduri internaţionale de care ar beneficia în domeniul
turismului Republica Moldova
9.Organizaţii internaţionale din domeniul turismului

1. Turism internaţional.Resurse naturale şi antropice.

Toate tarile lumii au fost inzestrate, de Bunul Dumnezeu, cu o mare diversitate de resurse
naturale, iar popoarele acestor tari au creat de-a lungul existentei lor resursele antropice
(cultural-istorice si religioase, tehnico-economice si socio-demografice).

Astfel, toate tarile lumii - mari sau mici - in anumite momente se inscriu pe „harta turistica
mondiala” prin particularitatile naturale, economico-sociale, istorice, religioase, de limba,
cultura si civilizatie, care isi pun amprenta asupra zestrei turistice.

Dezvoltarea turismului presupune existenta unui potential turistic care, prin atractivitatea sa,
are menirea sa incite si sa asigure integrarea unei zone, regiuni, tari cu vocatie turistica in
circuitele interne si internationale si care sa permita accesul turistilor prin amenajari
corespunzatoare.

Printre componentele potentialului turistic trebuie mentionate, in primul rand, resursele

naturale (ex.: frumusetile montane si peisagistice, plajele de pe litoral, factorii de cura din
statiunile balneo-climaterice, clima, vegetatia, fauna, alte atractii de interes stiintific, cu
caracter de unicat etc.).

Intr-un sens determinant, valorile naturale (asa-numita oferta primara) constituie baza ofertei
turistice potentiale a unei zone, considerate ca apte pentru a fi introduse in circuitele turistice.

Resursele (valorile) naturale sunt completate cu resursele (valorile) antropice, create de

mintea si mana omului (asa-numita oferta turistica secundara), menite sa imbogateasca si sa
faciliteze valorificarea durabila a potentialului turistic natural, asigurand premisele
transformarii acestei oferte potentiale intr-o oferta turistica efectiva.

Conditiile naturale se impun prin atractii de mare pitoresc, fiind prezente pretutindeni pe
Terra, din muntii cei mai inalti si pana in campiile si deserturile cele mai aride, de la
parcurile nationale americane, africane, australiene etc., pana pe litoralurile marine si
oceanice sau marile intinderi cu gheturi vesnice.

Istoria si civilizatia proprii fiecarui popor imbogatesc valorile naturale ale tarii respective si
impun totodata si o anume „marca cultural-turistica”, originala, inconfundabila in lume.
Multe creatii artistice, stiintifice, arhitectonice, tehnico-ingineresti etc., au revolutionat lumea
de atunci si minuneaza si inflacareaza mintile contemporanilor nostri. Amintim in acest sens,
ceea ce inseamna pentru turism vestigiile civilizatiilor elenistica, romana, azteca, incasa,
ebraica, araba, budista sau africana etc., iar mai aproape de noi, in Europa, renasterea, arta
medievala, bizantina, otomana etc.

Punerea in valoare a resurselor naturale (a ofertei primare) si a resurselor create (oferta

secundara) intr-o zona, statiune etc., de interes turistic depinde, in mare masura, de
dinamismul dezvoltarii economiei nationale a unei tari, de politica de ansamblu pe care o
promoveaza una sau alta dintre tarile primitoare de turisti in domeniul dezvoltarii turismului,
de facilitatile oferite pentru atragerea vizitatorilor.

Orice strategie de dezvoltare a turismului porneste de la evaluarea si ierarhizarea resurselor

turistice care reprezinta „materia prima” pentru toate activitatile turistice.

Exista o stransa legatura intre localizarea resurselor turistice si dezvoltarea turismului, intre
varietatea si calitatea acestor resurse si formele de turism practicate, intre dimensiunile
circulatiei si fenomenului turistic si conturarea zonelor turistice, respectiv stabilitatea si
viabilitatea asezarilor rurale si urbane.
Conditiile social-economice si cu precadere cele financiare si tehnologice sunt determinante
in nivelul de valorificare a resurselor turistice. De aceste conditii se leaga introducerea in
circuit de noi arii turistice inclusiv a unora dintre cele mai neospitaliere, ca cele desertice din
America (cu vestitele centre turistice: Las Vegas, Santa Fe, Phoenix), Sahara (Tunisia, Egipt,
Republica Africa de Sud) si Australia sau polare (Argentina, Canada, Finlanda, Federatia
Rusa). Tehnologiile moderne se utilizeaza in amenajarea ariilor montane inalte (S.U.A.,
Austria, Elvetia), a litoralurilor marine sau oceanice (Australia, SUA, Europa mediteraneana,
Republica Africa de Sud), a anumitor atractii naturale (canioane, cascade - Niagara - S.U.A.
si Canada), fie in realizarea unor structuri turistice sau echipamente dintre cele mai sofisticate
(hoteluri, cazinouri, nave de croaziera, dotari pentru agrement si sport). De aceea, aceste
regiuni se afla printre destinatiile cele mai solicitate de turisti.
 2.Date statistice privind fluxurile turistice

Încasările agenţiilor de turism şi turoperatorilor

Tabelul 1.5.5
 
Numărul vizelor de intrare în Republica Moldova eliberate în anii 2000-2002
 
Ţara în care au fost eliberate 2000 2001 2001/2000 2002 2001/2002
Nr. de vize Ponderea Nr. de vize Ponderea Diferenţa Nr. de vize Ponderea Diferenţa
în total în total (%) în total (%)
(%) (%) (%)
Austria 663 1,5 794 1,7 +0,2 638 1,3 -0,4
Belarus 888 2,0 1091 2,3 +0,3 905 1,9 -0,4
Belgia 1024 2,3 1226 2,6 +0,3 1347 2,8 +0,2
Bulgaria 1495 3,3 1499 3,2 -0,1 1695 3,5 +0,3
China 1261 2,8 875 1,8 -1,0 304 0,4 -1,4
Elveţia 284 0,6 255 0,5 -1,0 322 0,7 +0,2
Franţa 1075 2,4 1112 2,4 0 915 1,9 -0,5
Germania 4674 10,5 4533 9,6 -0,9 4502 9,4 -0,2
Israel 3110 7,0 3784 8,0 +1,0 3375 7,1 -0,9
Italia 1382 3,1 1593 3,4 +0,3 1332 2,8 -0,5
Polonia 73 0,2 807 1,7 +1,5 1037 2,2 +0,5
România 1737 3,9 1582 3,3 -0,6 1486 3,0 -0,3
Rusia 524 1,2 690 1,5 +0,3 326 0,7 -0,8
Turcia 7381 16,5 5069 10,7 -5,8 4465 9,3 -1,4
Ucraina 657 1,5 634 1,3 -0,2 611 1,3 0
Ungaria 293 0,7 533 1,1 +0,4 690 1,4 +0,3
SUA 3595 8,1 3345 7,1 -1,0 3403 7,1 0
Uzbekistan 62 0,1 36 0,1 0 10 0,1 0
Eliberate la frontieră 14456 32,4 17860 37,7 +5,3 20713 43,1 +5,4
Total 44634 100 47318 100 +6,0 48076 100 +1,6
 
Sursa: Ministerul Afacerilor Externe
 3.Resurse de capital şi infrastructura turistică
Infrastructura turistică este înțeleasă ca un complex de structuri, rețele de inginerie și
comunicații, inclusiv telecomunicații, drumuri, întreprinderi legate de industria turistică,
asigurând accesul normal al turiștilor la resursele turistice și utilizarea lor corespunzătoare pentru
turism, asigurând mijloacele de trai ale întreprinderilor din industria turistică și ale turiștilor.

Este vorba despre drumuri și căi ferate, stații și terminale, sisteme pentru reglarea traficului
rutier, aerian, fluvial și maritim, sisteme de alimentare cu căldură, rețele electrice și telefonice și
multe altele.

Infrastructura turistică este un complex de structuri și rețele existente pentru producție, în scopuri
sociale și de agrement, concepute pentru funcționarea sectorului turistic, asigurând accesul
normal al turiștilor la resursele turistice și utilizarea lor corespunzătoare pentru turism, precum și
asigură viața întreprinderilor din industria turistică.

Resurse turistice - o combinație de obiecte și fenomene naturale și economice (economice,

financiare, cultural-istorice, de muncă, producție socială) care, având în vedere capacitățile
tehnice și materiale existente, pot fi folosite pentru organizarea activităților turistice.

Industria turistică - un set de hoteluri și alte facilități de cazare, mijloace de transport, facilități de
catering, facilități de divertisment, obiecte cognitive, de afaceri, sănătate, sport și alte scopuri,
organizații angajate în activități turistice și agenții de turism, precum și organizații care oferă
servicii de vizitare și servicii de ghid-traducători.

În afară de aceste întreprinderi, acești organizații care pot exista fără turiști, dar ale căror
activități se extind atunci când se află în locurile de ședere ale turiștilor, servesc și turiști.
Aceasta este o companie de închiriere de mașini; flote care oferă autobuze pentru servicii de
excursii pentru turiști; flote de taxi; restaurante; cafenele; industria de divertisment - cluburi
sportive, muzee, teatre și cinematografe, grădini zoologice, cazinouri, săli de expoziții și
congrese etc.

Infrastructura turistică este o parte integrantă a industriei turismului, care include două elemente.

Primul element este industria ospitalității, care ar trebui să includă întreprinderile care oferă
servicii de cazare și catering.

Al doilea element al industriei turismului este componenta infrastructurii, care este un sistem pe
trei niveluri.

Primul nivel de infrastructură turistică este reprezentat de infrastructura de producție - un

complex de structuri existente, clădiri, rețele de transport, sisteme care nu sunt direct legate de
producția de produse turistice (spre deosebire de structurile următoarelor două niveluri), dar care
sunt necesare pentru furnizarea de servicii turistice - transport, comunicații, energie, utilități
economie, finanțe, asigurări, securitate.

Al doilea și al treilea nivel de infrastructură turistică sunt formate de întreprinderi și organizații

implicate direct în activități turistice și formarea de produse turistice.
Al doilea nivel include acele structuri care pot exista fără turiști, dar a căror activitate se extinde
atunci când vă aflați în locurile de ședere ale turiștilor. Este vorba despre companii de închirieri
auto, flote de taxi; cafenele și restaurante; cluburi sportive, muzee, teatre și cinematografe, săli
de expoziții, circuri, zoo, cazinouri etc. .

Fiind parte a complexului de infrastructură din regiune, infrastructura turistică îndeplinește o

serie de funcții importante. Acestea includ funcțiile de susținere, integrare și reglementare.

Funcția de sprijin a infrastructurii turistice este crearea condițiilor necesare pentru organizarea
serviciilor turistice.

Integrare - organizarea și întreținerea relațiilor dintre întreprinderile industriei, formarea

complexelor turistice teritoriale și de agrement.

Cea mai importantă este funcția de reglementare a infrastructurii turismului în economie: crearea
de noi locuri de muncă, impactul asupra cererii consumatorilor, dezvoltarea industriilor
producătoare de bunuri de consum și creșterea veniturilor fiscale la bugetele de diferite niveluri.

Industria turistică este un sistem interconectat de întreprinderi și antreprenori care oferă turiștilor
tot ceea ce este necesar pentru consum în procesul turistic și suficient pentru implementarea
procesului turistic în sine servicii turistice, lucrări și bunuri. Dezvoltarea rapidă a turismului de
masă în lume a determinat o dezvoltare adecvată a industriei turismului și a industriilor conexe, a
științei și culturii și a sistemului de învățământ.

Servicii intermediare ale operatorilor de turism și ale agențiilor de turism,

Servicii de transport, cum ar fi transferul, serviciul excursiilor și transportul pe distanțe lungi de

toate tipurile de vehicule,

Servicii ale industriei ospitalității (cazare și mese colective și individuale),

Servicii de atracție, inclusiv excursii turistice și alte servicii de agrement și divertisment,

Servicii de informare turistică și centre de oaspeți,

Alte servicii speciale.

Pe baza acestor presupuneri, industria turistică este o combinație de hoteluri și alte facilități de
cazare, mijloace de transport, facilități de catering, facilități de divertisment, educaționale,
terapeutice, recreative, sportive, religioase și religioase, afaceri și alte scopuri, organizații
angajate în tour operator și activități ale agențiilor de turism, organizații care oferă servicii
turistice și excursii și servicii ale ghidului-traducătorilor. O astfel de definiție este dată în art. 1
din legea federală „Cu privire la elementele de bază ale turismului în Federația Rusă”
(modificată în 1996).

În etapa actuală a dezvoltării, indiferent de structura de stat a țării sau teritoriului centrului
turistic, există mai multe tipuri diferite de întreprinderi angajate în activități turistice în sectorul
turismului, respectiv organizatori de turism (operatori de turism și agenții de turism),
 transportatori, hoteluri și alte întreprinderi de sisteme de cazare, întreprinderi publice mâncare,
atracții pentru divertisment, precum și interpreți ai altor servicii turistice tipice și atipice și
conexe. Acestea includ întreprinderile bancare, serviciile de asigurare, securitatea, informațiile și
altele. Pentru tipuri speciale de turism, sunt implicate instituții de îmbunătățire a sănătății,
instituții de învățământ, instituții sportive etc. Este important ca toate aceste organizații să se
completeze armonios reciproc, să ofere și să ofere toate serviciile necesare consumatorului și
suficiente în indicatori cantitativi, calitativi și de asortiment.

Turismul este conştient de faptul că orientarea către o societate bazată pe cunoaştere presupune
investiţii în dezvoltarea resurselor umane cu scopul de a încuraja angajaţii să dobândească noi
competenţe şi în acest context, acţionează pentru promovarea calităţii ofertei de formare în raport
cu abilităţile, cunoştinţele şi nevoile persoanei. Sectorul turistic este o industrie complexă şi
implică o investiţie substanţială în capitalul uman. Preferinţa pentru confort, mobilitate, nevoia
de siguranţă, servicii turistice autentice sunt, printre altele, principalele aşteptări ale turiştilor.
Relaţia dintre turism şi capitalul uman este una complexă, de intercondiţionare, fiecare dintre
cele două elemente având deopotrivă rolul de cauză şi efect. Chiar dacă aparent, activitatea celor
din turism pare a fi uşoară şi distractivă, responsabilitatea este enormă. Actualmente, oferta
turistică nu este conformă cu calitatea serviciilor prestate. O amploare deosebită o au deciziile
adoptate în turism, care au un rol important în creşterea şi diversificarea calităţii serviciilor.
Calitatea resurselor umane în turismul internaţional se evidenţiază prin revederea zonelor de
competenţă şi responsabilităţi care se atribuie unor cadre care posedă potenţialul şi voinţa de a
realiza obiective previzionate.

regim de angajare parţială. Studiile comparative asupra calităţii educaţiei realizate în ţările aflate
în tranziţie şi cele cu o economie dezvoltată evidenţiază faptul că această problemă este una cu
care se confruntă majoritatea ţărilor Europei Centrale şi de Est. Comparativ cu colegii lor din
Canada, Franţa, Israel, Marea Britanie studenţii din Ungaria, Slovenia şi fostele state ale Uniunii
Sovietice au demonstrat o mai bună cunoaştere a faptelor, dar o capacitate redusă a utilizării
cunoştinţelor în context nou [1]. În rezultatul cercetării, se poate concluziona că turismul la nivel
naţional încă se mai caracterizează printr-o forţă de muncă cu un nivel redus al aptitudinilor
pentru majoritatea locurilor de muncă în turism. Astfel direcţiile de acţiune sunt focalizate spre: -
dezvoltarea resurselor umane ce include pregătirea şi dezvoltarea profesională a angajaţilor în
domeniul turismului internaţional; - eliminarea decalajelor între nivelul real şi nivelul necesar al
cunoştinţelor şi abilităţilor personalului; - crearea pentru fiecare angajat a oportunităţilor de a
învăţa; - nevoia de un dialog între instituţiile de pregătire, industria turistică şi autorităţile
publice. Succesul va fi asigurat în cazul când autorităţile vor conştientiza importanţa acestui
aspect şi departamentele de resort vor implementa o strategie realistă în acest sens. Prezentul
nostru se află în faţa celei mai importante oportunităţi în vederea dezvoltării capacităţii umane,
ceea ce include formarea profesională continuă în turism. Realizarea obiectivelor este
condiţionată de eficienţa, flexibilitatea şi colaborarea între organismele implicate (instituţiile de
pregătire, industria turistică şi autorităţile publice). Turismul nu poate fi privit ca un sector izolat,
efectele sale fiind resimţite la nivel macroeconomic. De aceea, trebuie conştientizată importanţa
pe care o au studiile în acest domeniu al economiei şi luate măsuri menite să dezvolte această
ramură. Trebuie de menţionat faptul că pe plan internaţional capitalul uman implicat în turism
este considerat deja un instrument nou valorificat, care influenţează direct dezvoltarea economică
a unei ţări şi necesită compatibilitate atât pe plan naţional, cât şi internaţional.
 4. Avantajele şi dezavantajele finanţărilor din cadrul
turismului internaţional
Fundamentarea pe baze ştiinţifice a deciziilor de investiţii necesare turismului porneşte de la
premisa că orice produs turistic, care va fi generat prin darea în folosinţă a unor noi obiective,
trebuie să întrunească o serie de condiţii minimale de atractivitate şi competitivitate, pentru a
deveni vandabil pe piaţa turistică internă şi internaţională. De aceea deciziile de investiţii sunt
precedate de analize ştiinţifice seriase ale posibilităţilor de valorificare a produselor turistice, în
pas cu fluctuaţiile cererii pentru aceste produse. De aici rezultă că investiţiile proiectate în turism
trebuie să se justifice atât din punct de vedere a eficienţei lor economice pentru industria
turismului, cât şi din punct de vedere al contribuţiei estimate a acestor investiţii la dezvoltarea
economică a zonei geografice în care vor fi integrate. Cunoscând faptul că, investiţiile în turism
reprezintă cheltuieli considerabile, cu efecte de lungă durată, orice greşeală în orientarea
investiţiilor va atrage după sine importante pierderi materiale, deoarece, pe de o parte, împiedică
efectuarea unei investiţii mai eficiente, iar pe de altă parte, îndreptarea ulterioară a greşelilor, fie
că nu va mai fi posibilă, fie că va reclama noi cheltuieli, deseori ridicate, fără să înlăture în
totalitate deficienţele constatate (amplasament, grad de confort, funcţionalitate etc.) Investiţiile în
industria turistică pot fi definite prin câteva caracteristici specifice şi anume: - sunt intensive în
capital (cauza o reprezintă costul ridicat al infrastructurii şi al echipamentelor turistice); -
capitalul antrenat în investiţie este pe termen lung; - investiţiile sunt mari utilizatoare de forţă de
muncă. Este de la sine înţeles că problema majoră a oricărui producător, inclusiv a celui din
industria turistică, este ce să producă, unde să producă şi cum să producă. Pentru micşorarea
riscului unei investiţii nepotrivite, în general investitorii recurg la determinarea prin simulare a
rentabilităţii unei investiţii, folosind informaţii referitoare la mediul în care se va realiza
investiţia, la proiectul de investiţii, analiza riscului investiţiei, precum şi estimarea investiţiei.
Cele două probleme fundamentale care stau la baza deciziei de finanţare sunt: - alegerea metodei
de adoptare a deciziei de investiţii; - alegerea modalităţii de finanţare a investiţiei.
 5.Tendinţele internaţionale în vizitarea unui stat turistic
Tendinţa factorilor cererii

POPULAŢIA – indicatorul care reprezintă raportul dintre numărul de turişti şi populaţie, a

evoluat pe plan mondial de la 1/400 în anul 1959 – corespunzător unei populaţii de 2,5 miliarde
locuitori – la 1/38 în anul 1988 – corespunzător unei populaţii de aproximativ 5 miliarde
locuitori – şi până la ½ în anul 2000 – corespunzător unei populaţii de cca.6 miliarde locuitori.
Se estimează astfel o evoluţie spectaculoasă a intensităţii turistice pe plan mondial. B.
VENITURILE – ca urmare a expansiunii economice mondiale şi a crizelor de diferite origini
(economică, socială etc.) începutul secolului XXI va fi marcat de erodarea puternică a puterii de
cumpărare ceea ce va presupune o restructurare parţială sau totală a consumului turistic. În
principiu, se poate aprecia că pentru ţările industrializate, puternice, această erodare a puterii de
cumpărare nu va modifica cantitatea cererii turistice ci, va avea influenţă asupra calităţii ofertei
turistice consumate, precum şi a structurii acesteia. C. TIMPUL LIBER – creşterea
disponibilităţilor de timp liber se va realiza în continuare pe seama creşterii revendicărilor
populaţiei muncitoare din întreaga lume, şi va fi posibilă prin scăderea duratei săptămânii de
lucru, apariţia week-end-ului de 2,5 – 3 zile, creşterea concediilor de odihnă de durată, creşterea
şomajului parţial sau total etc. În principiu, nu timpul liber va constitui problema turistului
modern al anului 2002. D. ECHILIBRUL – presupune absenţa conflictelor de orice fel(militare,
sociale, politice, economice, ideologice etc.). Se poate aprecia că, de obicei, în faţa riscurilor
generate de conflicte, indivizii încearcă să evadeze, căutând printre catastrofele ce punctează
orizontul, spaţii libere de linişte şi echilibru.

Tendinţa factorilor ofertei

a) PREŢUL – este logic ca scăderea puterii de cumpărare să antreneze formarea de preţuri noi
pentru produsele turistice. Oferta turistică ce va fi elaborată şi creată de diferiţi producători şi
prestatori de servicii turistice va trebui valorificată la un preţ global care să ţină seama de costul
real al produsului turistic. b) CAZAREA – la începutul sec. XXI, aceasta îşi va menţine locul
câştigat ca importanţă şi utilitate în turismul internaţional. În plus, se va pune accent pe noi
capacităţi de cazare mai puţin utilizate (de exemplu: numărul de sate de vacanţă „satelit” a
marilor centre industriale şi economice) care vor încuraja turismul rezidenţial, dar nu-şi vor
pierde atractivitatea nici formele hotelăriei tradiţionale şi convenţionale. c) TRANSPORTURILE
– ca urmare a problemelor tot mai acute generate de criza energetică, vor creşte costurile şi
tarifele de transport. Această creştere se va regăsi în componenţa structurală a tarifelor şi prin
creşterea preţului combustibilului şi prin creşterea mijloacelor de transport. Toate formele de
transport cunoscute (aerian, feroviar, rutier, naval, maritim) îşi vor menţine importanţa şi locul
câştigat în preferinţele şi motivaţiile turiştilor.

Tendinţa condiţiilor generale

A. LIBERTATEA DE CIRCULAŢIE – libertatea oamenilor, a ideilor, banilor şi bunurilor vor

evolua ascendent în viitor. Ţările membre ale Uniunii Europene au făcut deja paşi serioşi în ideea
realizării acestui deziderat. B. CIVILIZAŢIA TURISTICǍ – se va continua acţiunea de
informare şi formare a turiştilor, astfel ca aceştia să poată „recepţiona şi prelucra” întreaga
 bogăţie a locurilor şi civilizaţiilor cu care intră în contact. C. CURSUL DE SCHIMB
VALUTAR – supus unor fluctuaţii repetate, el va perturba în continuare costurile reale ale
prestaţiilor turistice din turismul internaţional. Intrinsec legată de aceasta, politica valutară va
avea un impact continuu asupra formării, repartiţiei şi evoluţiei circulaţiei turistice internaţionale.
D. POLITICILE GUVERNAMENTALE – atitudinea guvernelor, care deja a suferit modificări
vis-á-vis de dezvoltarea şi stimularea turismului internaţional, va beneficia de îmbunătăţiri reale
prin implicarea acestora realizând măsuri şi politici economice cu aplicabilitate în sfera
turismului şi a prestaţiilor turistice. E. COMERŢUL INTERNAŢIONAL – corelaţia dintre acesta
şi turismul internaţional este cantitativă şi structural calitativă şi poate fi explicată astfel:
creşterea disponibilităţilor în devize ca urmare a expansiunii comerţului internaţional determină
nemijlocit circulaţia turistică externă;

cheltuielile destinate turismului internaţional reprezintă o componentă esenţială a importurilor

de mărfuri şi servicii; importurile destinate consumului turistic de completare sunt derulate prin
operaţiunile comerţului internaţional etc. Acestor explicaţii li se adaugă şi aceea privind
dinamica relativ apropiată a comerţului mondial cu bunuri şi servicii şi a turismului internaţional.
F. COMPORTAMENTUL – fenomenul de urbanizare şi conglomerare a populaţiei va genera în
continuare fenomene de constrângere stresante asupra individului. Şomajului, care va deveni o
problemă majoră, i se vor adăuga creşterea populaţiei, a restricţiilor legilor de orice fel, a
urbanizării, ceea ce va influenţa şi afecta individul şi întregul său mediu social. Omul secolului
XXI va deveni mai circumspect, va verifica riguros informaţiile primite, fiind mai puţin receptiv
la publicitate şi reacţionând mai puţin intens la stimulenţii promoţionali, astfel încât îşi va
modifica viziunea asupra consumului şi a celui turistic în special. Luând în considerare tendinţa
acestor factori pentru viitorul pieţei mondiale a turismului, ne aliniem părerilor celor mai
optimişti observatori ai turismului care consideră că dezvoltarea economică şi modificarea
comportamentului faţă de mediul înconjurător se intersectează şi se completează prin consumul
turistic al sfârşitului de secol.
7.Circulaţia turistică cu referinţă a unei zone(zona Asiei de
Sud est)
Asia de Est/ Pacific a cunoscut o expansiune a activităţii turismului internaţional în special datorită
sosirilor în China şi în regiunile sale administrative: Hong Kong şi Macao. Asia de SudEst (îndeosebi
Malaezia, Tailanda, Indonezia, Vietnam şi Cambogia) a devenit una dintre destinaţiile turistice favorite
mai ales pentru facilităţile turistice deosebite, dar şi pentru peisajele exotice şi misterul acestor ţări.
Australia se bucură încă de un „boom” datorat Olimpiadei de la Sydney precum şi publicităţii aferente
acesteia
 8. Acorduri internaţionale de care ar beneficia în domeniul
turismului Republica Moldova

După cum este deja cunoscut, Uniunea Europeană a beneficiat până în prezent de un cadru legal
pentru a acorda asistenţă sectorului turistic: cererea unui mediu favorabil turismului,
îmbunătăţirea pregătirii profesionale în domeniu, protejarea mediului înconjurător. Planul de
Acţiune în domeniul turismului elaborat în 1992 o oferit o bază pentru cooperarea între statele
membre şi a stimulat dialogul între acestea in problematica turismului. A reprezentat, de
asemenea, baza pentru schimbul de idei şi informaţii, pentru construirea de proiecte şi strategii
comune. Din păcate, planul de acţiune a fost limitat, atât ca durată cât şi ca scop. Participarea
activă a tuturor statelor membre la acţiunile care au făcut parte din plan au demonstrat avantajele
unei cooperări transnaţionale pentru dezvoltarea turismului şi integrarea europeană. Dialogul
efectiv şi continuu între toate părţile implicate la nivel regional, naţional sau internaţional este
elementul esenţial al unui plan de acţiune eficient.

Deşi punerea în practică a primului plan de acţiune a demonstrat faptul că, există interes deosebit
în cooperarea transnaţională în domeniul turismului, planul ca atare nu a fost suficient pentru a
asigura exploatarea întregului potenţial al turismului în beneficiul măsurilor unionale. O posibilă
metodă de rezolvare a acestei deficienţe ar fi întărirea aplicării măsurilor existente care au impact
asupra turismului şi sporirea fondurilor alocate pentru acest scop. Uniunea Europeană, poate
asigura în contextul Tratatului existent, creşterea eforturilor pentru atingerea unei dezvoltări mai
accentuate a sectorului turistic asigurată turistului şi încurajarea protecţiei patrimoniului natural
şi cultural – cele trei obiective care se constituie în cheia de boltă a dezvoltării acestuia pe plan
european.

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

H O T Ă R Î R E nr._______ din ____________________________________ Chișinău

Pentru aprobarea

Acordului dintre Guvernul Republicii Moldova şi Guvernul Georgiei privind cooperarea în

domeniul turismului, semnat la 28 aprilie 2017
------------------------------------------------------------- În temeiul art. 12 alin. (2) din Legea nr.
595/1999 privind tratatele internaționale ale Republicii Moldova (Monitorul Oficial al Republicii
Moldova, 2000, nr. 24-26, art. 137), Guvernul HOTĂRĂŞTE: 1. Se aprobă și se prezintă
Parlamentului spre informare Acordul dintre Guvernul Republicii Moldova şi Guvernul Georgiei
privind cooperarea în domeniul turismului, semnat la 28 aprilie 2017. 2. Ministerul Afacerilor
Externe și Integrării Europene va notifica Părții georgiene aprobarea Acordului nominalizat. 3.
Ministerul Economiei și Infrastructurii și Agenția de Investiții vor întreprinde măsurile necesare
 pentru realizarea prevederilor Acordului menționat. 4. Prezenta hotărîre intră în vigoare la data
publicării.

9. Organizaţii internaţionale din domeniul turismului

 Organizaţia Mondială a Turismului

Organizaţia Mondială a Turismului (UNWTO), cu sediul în Madrid, Spania este o agenţie

a Naţiunilor Unite se ocupă cu problemele referitoare la turism. Organizaţia Mondială a
Turismului este un organism semnificativ la nivel global, cu atribuţii de colectare şi de
colaţionare de informaţii statistice privind turismul internaţional. Această organizaţie reprezintă
organismele turstice din sectorul public, din cele mai multe ţări din lume şi publică topuri cu
privire la gradul de creştere a turismului la nivel global, regional sau naţional.

Tur informațional GUAM în Republica Moldova

"Turul informaţional GUAM"  îşi propune să aducă în atenţia turiştilor străini performanţele

industriei turistice, inclusiv prin vizitarea obiectivelor turistice incluse în patrimoniul UNESCO.

Consiliul Mondial al Turismului și Călătoriilor

Consiliul Mondial de Turism și Turism este un forum pentru industria turistică și turistică. Este
format din membri ai comunității globale de afaceri și lucrează cu guvernele pentru a sensibiliza
în legătură cu industria turistică și turistică.
WTTC are 100 de membrii din cele mai faimoase corporaţii din toate domeniile turismului.
Este singura structură care reprezintă sectorul privat în toată diversitatea lui. Misiunea sa este
să crească interesul pentru creşterea economică şi dezvoltare socială, să conlucreze cu
guvernele şi politicienii, să deschidă potenţialul industriei turistice pentru crearea de locuri de
muncă şi generarea de prosperitate. 
Activitatea WTTC este axată pe trei direcţii fundamentale : 
- activităţi globale: punerea în discuţie a soluţiilor care afectează activităţile T&T oriunde în
lume 
- grupuri de lucru: echipe de specialişti din sectorul privat care lansează provocări şi
oportunităţi în domenii ca resursele umane, infrastructură, impozite, şi IT-E comerţ 
- iniţiative şi programe regionale: pune în lucru potenţialul său nu numai în economiile
conducătoare ci şi în ţările şi regiunile care prezintă un potenţial mare dar nu dispun de
mijloacele şi resursele necesare pentru punerea lui în valoare.

Comisia Europeana pentru Turism

Are ca misiune promovarea Europei ca destinaţie turistică, şi implicit ecoturistică. Colaborează

cu o serie de agenţii importante pentru a promova turismul durabil şi ecoturismul: Ecotrans (o
reţea europeană formată din experţi şi organizaţii din sectorul turistic, de mediu şi dezvoltare
regională care are ca obiectiv promovarea bunelor practici în turism durabil şi ecoturism); Ecot-
Tip (furnizează informaţii esenţiale privind turismul durabil şi ecoturismul, cu detalii despre
sistemele de management ambiental existente, 50 de programe europene de certificare în turism
durabil şi ecoturism); PanParks; EcoNETT (site ce cuprinde informaţii despre iniţiativele de
turism durabil şi ecoturism europene, asigurând legătura şi cu alte resurse importante din
domeniu); Tourism-Site (furnizează informaţii cu privire la dezvoltarea turismului durabil şi
ecoturismului din diferite destinaţii europene).