Lingvistică

Lingvistică
Lingvistică teoretică
Fonetică
Fonologie
Lexic
Gramatică
Morfologie
Sintaxă
Sintaxa propoziției
Sintaxa frazei
Semantică
Semantică lexicală
Pragmatică
Ortografie
Stilistică
Lingvistică aplicată
Sociolingvistică
Lingvistică computațională
Lingvistică cognitivă
Lingvistică istorică
Lingvistică comparativă
Etimologie
Lingviști

Lingvistica[1] este știința care studiază limba și legile ei. Un lingvist este o persoană care se
angajează în acest studiu.

Cuprins
 1 Etimologie
  2 Istoricul lingvisticii
 3 Curente lingvistice
 4 Note
 5 Bibliografie
 6 Vezi și

Etimologie
Termenul românesc lingvistică este împrumutat din franceză linguistique[2], care la rândul său
a fost împrumutat din limba germană[3]Linguistik. Termenul german este un derivat al
cuvântului din latină lingua.

Istoricul lingvisticii
Primele reflecții lingvistice apar la hinduși acum peste 2500 de ani. Cel mai important
gramatician hindus este Pāṇini, care a scris în sanscrită o lucrare de o complexitate și finețe
algebrică, cu numele Aștadhyayii („Cele opt cărți”), operă lăudată în prezent până și de
NASA. Acest gramatician al secolului V sau IV î.Hr. enumeră încă 68 de gramaticieni indieni
care l-au precedat, ceea ce arată că a existat o îndelungată tradiție orală a gramaticii hinduse
înainte de secolele IV-V î.Hr. Pe lângă multe altele, Pāṇini numește cele cinci categorii de
sunete după felul lor (velare, palatale, retroflexe, dentale, labiale) și împarte fonemele limbii
sanscrite după aceste categorii. Prin aceasta, el a precedat cu 2000 de ani lingvistica modernă,
care a ajuns la aceleași rezultate în parte datorită descoperirii limbii sanscrite.

Curente lingvistice
 Curentul comparatist (Franz Bopp, Jacob Grimm, Rasmus Christian Rask, Wilhelm
von Humboldt etc.)
 Curentul naturalist (August Schleicher, Max Müller, Alexandru Lambrior)
 Curentul psihologist (Heymann Steinthal, Aleksandr Potebnya)
 Curentul neogramatic (Karl Brugmann, Hermann Osthoff, Hermann Paul)
 Curentul idealist (Hugo Schuchardt, Karl Vossler)
 Curentul neolingvistic (Matteo Bartoli, Giulio Bertoni)
 Curentul sociologic (funcțional) (Ferdinand de Saussure, Charles Bally, Albert
Sechehaye, Henri Frei)
 Curentul structuralist (Antoine Meillet, Roman Jakobson, Jan Niecisław Baudouin de
Courtenay, Louis Hjelmslev, Emanuel Vasiliu)
 Curentul etnolingvistic (Edward Sapir)
 Curentul semanticist (Rudolf Carnap, Chase Stuart)
 Curentul latinist (curent în lingvistica română: Timotei Cipariu, Aron Pumnul, George
Bariț, August Treboniu Laurian, Ion C. Massim)
 Curentul istorico-popular (curent în lingvistica română: Mihail Kogălniceanu, Alecu
Russo, Nicolae Bălcescu)

Note
 1. ^ Rar, se folosește și termenul sinonim, glotologie, care provine din limba italiană:
glottologia
2. ^ Ioan Oprea, Carmen-Gabriela Pamfil, Rodica Radu, Victoria Zăstroiu, Noul
dicționar universal al limbii române.
3. ^ Albert Dauzat, Jean Dubois, Henri Mitterand, Nouveau dictionnaire étymologique et
historique, p. 414.

Bibliografie