UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE „IULIU HAȚIEGANU” CLUJ-NAPOCA

LEONTE TIBERIU
AN 2, SERIA 2, GRUPA 16

Prevenția diabetului zaharat de tip 2

Prevenția primară
Prevenția primară vizează direct individul și are drept obiectiv prevenirea sau întârzierea
apariției diabetului zaharat de tip 2 la persoanele considerate aflate la risc de a dezvolta această
patologie. Ea presupune, totodată, identificarea factorilor de risc și adoptarea unui regim de viață și a
unor măsuri menite să-i modifice sau chiar să îi înlăture.
Așa cum am observat și în spital, pe perioada stagiului de practică, majoritatea pacienților
internați pe secția Diabet și Boli metabolice aveau vârsta peste 45 de ani, cu rude de gradul I
suferinde de diabet zaharat. De asemenea, în urma măsurătorilor pe care le-am realizat (greutate,
înălțime, măsurarea TA), pacienții erau hipertensivi sau aveau un alt istoric de boli cardiovasculare
și, deloc de neglijat, un IMC peste 25 kg/m2 asociat unui stil de viață sedentar. Așadar, acești factori
pe care i-am observat se pot împărți în: factori de risc nemodificabili, cum sunt vârsta și predispoziția
genetică și modificabili- supraponderea sau chiar obezitatea, sedentarismul, alimentația nesănătoasă.
Astfel, prevenția primară a diabetului zaharat de tip 2 se reduce la optimizarea stilului de viață, iar în
următorul paragraf voi prezenta principalele sfaturi și restricții care stau drept temelie unui stil de
viață sănătos.
Persoanelor cu un status nutrițional de supraponderalitate sau obezitate li s-a recomandat o
pierdere moderată și treptată a kilogramelor în plus, astfel încât să ajungă la o greutate adecvată
vârstei și sexului lor. Acest lucru implică urmarea unei diete restrictive, hipocalorice, dar
diversificată, care să asigure nevoile nutriționale ale organismului și care să aibă la bază alimente
precum: cereale integrale, fructe, zarzavaturi și lactate. Li s-a interzis consumul de dulciuri
concentrate (zahăr, miere de albine, dulceață, înghețată, ciocolată), fructe uscate (curmale, stafide,
smochine) și băuturi răcoritoare îndulcite cu zahăr. De asemenea, s-au interzis consumul de băuturi
alcoolice și fumatul, mai ales în cazul pacienților cu HTA și, printre cele mai importante aspecte ale
unui stil de viață sănătos, li s-a recomandat hidratarea corespunzătoare. Dieta trebuie neapărat
însoțită de efort fizic moderat sau de intensitate mare pentru tineri, în cursul căruia să se atingă o
valoare care să nu depășească 70% din frecvența cardiacă maximă (220-vârsta pacientului).
Susținerea unui antrenament fizic zilnic scade glicemia, ameliorează profilul lipidic al pacientului
(scade colesterolul total, trigliceridele și LDL-colesterolul, însă crește HDL-colesterolul),
ameliorează HTA ușoară sau moderată, crește tonusul psihic și este un bun adjuvant al dietei pentru
scăderea ponderală.
Prevenția secundară
Prevenția secundară vizează screeningul pacienților expuși la factorii de risc pentru diabetul
zaharat de tip 2, având scopul de a diagnostica precoce această afecțiune.
Metoda de screening cel mai des utilizată și pe care am observat-o și aplicat-o pe parcursul
desfășurării stagiului de practică în secția clinică de Diabet și Boli metabolice a fost glicemia à jeun,
în cadrul căreia sunt investigați pacienții asimptomatici, nediagnosticați anterior cu diabet zaharat,
dar care au factorii de risc pentru patologia de interes. Această metodă de screening presupune
recoltarea de sânge venos, după un post de minimum 8 ore, iar în funcție de valoarea glicemiei à
UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE „IULIU HAȚIEGANU” CLUJ-NAPOCA
LEONTE TIBERIU
AN 2, SERIA 2, GRUPA 16

jeun, pacientul a fost abordat diferit. În cazul în care glicemia à jeun a fost <100 mg/dL, pacientul
este normoglicemic, nu are diabet zaharat de tip 2 sau prediabet, însă medicul a făcut recomandări și
a luat măsuri privind factorii de risc la care este expus pacientul, care va fi reevaluat peste 1-3 ani. În
cazul în care glicemia bazală a fost între 100-125 mg/dL, aceasta este considerată o glicemie bazală
modificată și s-a recomandat efectuarea testului de toleranță la glucoză (TTGO). Acesta presupune
administrarea dimineața, între orele 07:30 și 10:00, pe nemâncate, după un repaus alimentar de
minimum 10 ore, a 75 g de glucoză (1 g glucoză/kg corp la adulți) dizolvată în 250 mL apă rece care
trebuie consumată în 5 minute. După administrarea glucozei, pacientul va sta liniștit în pat 2 ore,
apoi se recoltează sânge venos în recipiente cu inhibitori ai glicolizei și se determină glicemia înainte
de ingerarea glucozei (glicemia bazală, à jeun) și la 2h după administrarea glucozei. În funcție de
rezultatul obținut, pacientul a fost încadrat ca fiind normoglicemic (glicemia la 2h <140 mg/dL), cu
prediabet (glicemia la 2h între 140 și 199 mg/dL) sau s-a stabilit diagnosticul de diabet zaharat de tip
2 (glicemia bazală >125 mg/dL la două determinări repetate sau glicemia la 2h >200 mg/dL, alături
de simptome ca poliuria, polidipsia, scăderea inexplicabilă în greutate, astenia marcată). Dacă
pacientul a fost normoglicemic sau cu prediabet, s-au făcut recomandări pentru modificarea sau
înlăturarea factorilor de risc, în vederea optimizării stilului de viață.
De asemenea, s-a urmărit și detectarea complicațiilor cronice în stadiul subclinic: examenul
fund de ochi (pentru retinopatia diabetică), microalbuminuria (pentru nefropatia diabetică),
creatinemia, examen neurologic (pentru depistarea neuropatiei diabetice), ecografia Doppler
vascular, profilul lipidic (trigliceride, colesterol total, HDL, LDL) și electrocardiogramă sau test de
efort pentru monitorizarea activității cordului pe 24 de ore.
Prevenția terțiară

Prevenția terțiară se referă la reducerea impactului negativ al diabetului zaharat de tip 2

asupra organismului și complicațiilor care pot să apară.

În acest caz se urmărește normalizarea metabolică, a parametrilor glucidici, lipidici, acido-

bazici și hidro-electrolitici, prevenirea hipoglicemiei și a altor complicații și asigurarea unui regim de
viață cât mai aproape de normal. Pe lângă tratamentul dietetic și recomandările de susținere a unei
activități fizice zilnice moderate, a fost instituit tratamentul medicamentos. Acesta cuprinde două
categorii de medicamente: insulină și preparate non-insulinice (antidiabeticele orale- ADO).
Antidiabeticele orale sunt cel mai des utilizate în tratamentul diabetului zaharat de tip 2, iar
administrarea și efectul acestora depind de organismul pacientului, în principal de producția proprie
de insulină și de sensibilitatea la insulină a acestuia. Cele mai utilizate sunt: sulfonilureice
(Tolbutamid, Glipizid, Glimepirid), buguanide (Metformin, Buformin) și meglitinide (NovoNorm-
Repaglinidă). Se evită administrarea de ADO în caz de cetoacidoză diabetică, infarct miocardic acut,
insuficiență renală, afecțiuni hepatice, infecții, intervenții chirurgicale, sarcină sau la pacienții la care
diabetul zaharat tip 2 poate fi echilibrat cu dietă și exerciții fizice. Tratamentul cu insulină se
recomandă în cazurile în care nu pot fi administrate ADO, de preferat subcutanat sau intramuscular
(intravenos, doar în caz de hiperglicemii importante în momentul prezentării), însă niciodată pe cale
orală. De asemenea, singurele măsuri care pot stopa sau încetini apariția complicațiilor sunt
UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE „IULIU HAȚIEGANU” CLUJ-NAPOCA
LEONTE TIBERIU
AN 2, SERIA 2, GRUPA 16

diagnosticarea precoce a diabetului zaharat de tip 2 și intervențiile specifice fiecărui tip de

complicație.