Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Clasa 1
Clasa 1
4263/ 29 iulie 1998. In anul şcolar 2001-2002, aceste programe vor fi aplicate în conformitate
cu Ordinul ministrului nr. 3915/ 31 mai 2001.
INTRODUCERE
Textul de faţă reprezintă curriculum-ul de limba română pentru învăţământul primar, componentă
fundamentală a parcursului de învăţare oferit elevilor în contextul şcolarităţii obligatorii.
În conformitate cu acest document, obiectivul central al studiului limbii şi al literaturii române în
învăţământul primar este dezvoltarea competenţelor elementare de comunicare, orală şi scrisă ale copiilor,
precum şi familiarizarea acestora cu texte literare şi nonliterare, semnificative din punctul de vedere al
vârstei cuprinse între 6/7 - 10/11 ani. Se urmăreşte, totodată, structurarea la elevi a unui ansamblu de
atitudini şi de motivaţii care vor încuraja şi sprijini ulterior studiul limbii şi al literaturii române.
De altfel, scopul studierii limbii române în perioada şcolarităţii obligatorii este acela de a forma
progresiv un tânăr cu o cultură comunicaţională şi literară de bază, capabil să înţeleagă lumea din jurul său,
să comunice şi să interacţioneze cu semenii, exprimându-şi gânduri, stări, sentimente, opinii etc., să fie
sensibil la frumosul din natură şi la cel creat de om, să se integreze efectiv în contextul viitorului parcurs
şcolar, respectiv profesional, să-şi utilizeze în mod eficient şi creativ capacităţile proprii pentru rezolvarea
unor probleme concrete în viaţa de zi cu zi, să poată continua în orice fază a existenţei sale procesul de
învăţare.
În acest sens, curriculum-ul de faţă propune o mutaţie fundamentală la nivelul studierii limbii române în
învăţământul primar. În locul compartimentării artificiale a disciplinei în trei domenii arbitrar stabilite -
citire, lectură şi comunicare - se propune un nou model, cel comunicativ-funcţional, adecvat nu numai
specificului acestui obiect de studiu, ci şi modalităţilor propriu-zise de structurare la copii a competenţei de
comunicare. În mod concret, acest model presupune dezvoltarea integrată a capacităţilor de receptare şi de
exprimare orală, respectiv de receptare a mesajului scris (“citirea/lectura”) şi de exprimare scrisă. De
altfel, comunicarea nu este altceva decât funcţionarea concretă, în fuziune, a celor patru deprinderi
menţionate anterior (receptarea mesajului oral, exprimarea orală, receptarea mesajului scris, altfel spus,
citirea/lectura şi exprimarea scrisă).
În sensul celor arătate anterior, dominantele prezentului curriculum faţă de cel publicat în 1995 se
prezintă după cum urmează:
I. OBIECTIVE CADRU
Clasa I 2
A. OBIECTIVE DE REFERINŢĂ ŞI EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE
1. Dezvoltarea capacităţii de receptare a mesajului oral
Clasa I 3
2.4. să despartă în silabe cuvintele care exerciţii de despărţire a cuvintelor în silabe în
conţin o consoană între două condiţiile în care o consoană se află între două vocale, două
vocale şi două consoane între două consoane se află între două vocale (fără a se face referire la
vocale (fără referire la regulile regulile fonetice);
fonetice) exerciţii de formare a unor cuvinte cu ajutorul unor
silabe etc.
2.5 să pronunţe clar şi corect sunetele exerciţii de pronunţare corectă a sunetelor limbii
şi cuvintele române; exerciţii de diferenţiere a vocalelor şi a
consoanelor; exerciţii de dicţie; jocuri de cuvinte; exerciţii
de rostire a unor enunţuri, articulând corect sunetele şi
cuvintele; exerciţii de reglare a tonului, a volumului, a
intonaţiei, a vitezei proprii de a vorbi; exerciţii de recitare a
unor poezii etc.
*2.6. să manifeste iniţiativă în exerciţii de dezvoltare a iniţiativei comunicative şi
comunicarea orală a capacităţii de a interveni în actul comunicării;
antrenament pentru exprimarea opiniilor şi a
atitudinilor proprii;
antrenament de utilizare a unor formule de
adresare, de menţinere şi de încheiere a unui dialog;
conversaţii în grup pe teme date etc.
*3.5. să citească fluent şi corect exerciţii de citire expresivă a unor texte cunoscute cu
enunţuri cunoscute intonaţia impusă de semnele de punctuaţie;
exerciţii de recitare a unor poezii; exerciţii de citire
corectă a cuvintelor care conţin aglomerări de consoane,
grupuri de litere etc.
3.6. să citească în ritm propriu un exerciţii de citire a cuvintelor pe silabe;
scurt text cunoscut exerciţii de citire integrală a cuvintelor;
exerciţii de citire în ritm propriu etc.
3.7. să manifeste curiozitate pentru exerciţii de citire şi de memorare a unor texte în
lectură versuri;
exerciţii de iniţiere în citirea unor cărţi pentru copii,
adecvate vârstei;
cunoaşterea bibliotecii şcolii etc.
Clasa I 4
Obiectivele de referinţă marcate în programă cu asterisc nu sunt obligatorii, ele fiind incluse în curriculum-ul
la decizia şcolii.
Clasa I 5
4. Dezvoltarea capacităţii de exprimare scrisă
B. CONŢINUTURILE ÎNVĂŢĂRII
1. Formarea capacităţii de citire/lectură
Cartea – volum, coperte, foaie, pagină, numerotarea paginii, direcţii de orientare în pagină.
Literele mici şi literele mari de tipar.
Stabilirea ordinii de predare a literelor este la latitudinea autorilor de manuale, în funcţie de metoda
didactică abordată.
Grupurile de litere: ce, ci, ge, gi, che, chi, ghe, ghi.
Alfabetul.
Citirea cuvintelor.
În perioada abecedară se vor utiliza progresiv cuvintele plurisilabice; spre sfârşitul perioadei se pot folosi şi
cuvinte care conţin diftongii: oa, ea, ia, ie, ua, uă. Se vor folosi numai cuvinte titlu.
Citirea propoziţiilor.
Citirea textelor.
Tematica textelor trebuie să reflecte universul copilăriei şi valorile proprii acestuia. Autorii de manuale pot
utiliza texte literare, în proză sau în versuri, precum şi texte non-literare, de mică întindere, până la 100 de
cuvinte, urmărind o creştere progresivă a numărului de cuvinte de la o lecţie la alta. Aceştia vor avea
libertatea de a decide cu privire la: structurarea şi dispunerea în manual a unităţilor de conţinut din
programă; tratarea didactică originală a noţiunilor din programă.
Clasa I 6
2. Formarea capacităţii de comunicare
Comunicarea orală
Comunicarea – schimb de informaţii între oameni (dialoguri despre viaţa de şcolar, despre familie,
despre mediul înconjurător etc.)
Componentele comunicării dialogate (discutate aplicativ, fără teoretizări): persoana care
transmite o informaţie, persoana care primeşte informaţia, informaţia propriu-zisă (prin cuvinte,
gesturi, semnale sonore).
Autorii de manual vor avea în vedere viziunea comunicativă promovată de programă, astfel încât noţiunile să
fie abordate funcţional şi aplicativ, contribuind la structurarea unei comunicări corecte, eficiente şi nuanţate.
Vor fi preferate situaţii de comunicare concrete şi actuale pe baza unui suport vizual.
Textele pentru dictare nu vor depăşi, la sfârşitul clasei I, 40 de cuvinte. Într-un asemenea text, nu vor fi
utilizate linii de dialog.
Contexte de realizare
Copierea literelor, a cuvintelor, a propoziţiilor şi a textelor de mică întindere, scrise de mână
sau de tipar. Scrierea după dictare.
Clasa I 7
Propoziţia. Cuvântul. Silaba.
Noţiunile nu vor fi definite, lucrându-se cu acestea în mod intuitiv. În perioada preabecedară, accentul se va
pune pe comunicarea orală, folosindu-se pentru silabaţie numai cuvinte monosilabice, bisilabice şi trisilabice,
care nu vor conţine diftongi, triftongi sau consoane redate în scris prin grupurile de litere: ce, ci, ge, gi, che,
chi, ghe, ghi.
Clasa I 8
Matematica
INTRODUCERE
Studiul matematicii în şcoala primară îşi propune să asigure pentru toţi elevii formarea
competenţelor de bază vizând: calculul aritmetic, noţiuni intuitive de geometrie, măsurare şi
măsuri.
În ansamblul său, concepţia în care a fost construită noua programă de matematică vizează
următoarele:
- schimbări în abordarea conţinuturilor:
trecerea de la o aritmetică teoretică la o varietate de contexte problematice care generează
aritmetică;
- schimbări în ceea ce se aşteaptă de la elev:
trecerea de la aplicarea unor algoritmi la folosirea de strategii în rezolvarea de probleme;
- schimbări în învăţare:
trecerea de la memorizare şi repetare la explorare-investigare;
- schimbări în predare:
trecerea de la ipostaza de transmiţător de informaţii a învăţătorului la cea de organizator al
unor activităţi variate de învăţare pentru toţi copiii, în funcţie de nivelul şi ritmul propriu
de dezvoltare al fiecăruia;
- schimbări în evaluare:
trecerea de la subiectivismul şi rigiditatea notei la transformarea evaluării într-un mijloc de
autoapreciere şi stimulare a copilului.
Acestea impun ca învăţătorul să-şi schimbe în mod fundamental orientarea în activitatea la
clasă.
Capătă mai puţină importanţă: Devine mult mai importantă:
memorarea de reguli şi socotitul activitatea de rezolvare de probleme prin
tatonări, încercări, implicare activă în situaţii
practice, căutare de soluţii dincolo de cadrul
strict al celor învăţate
problemele/exerciţiile cu soluţii sau formularea de întrebări, analiza paşilor de
răspunsuri unice rezolvare a unei probleme, argumentarea
deciziilor luate în rezolvare
matematica făcută cu “creionul şi hârtia”, utilizarea unei varietăţi de obiecte care
respectiv “creta şi tabla” trebuie manipulate în procesul învăţării
activitatea profesorului şi învăţătorului ca activitatea profesorului şi a învăţă-torului în
transmiţător de cunoştinţe adresate unui elev calitate de persoană care facilitează învăţarea şi
care receptează pasiv şi lucrează singur îi stimulează pe copii să lucreze în echipă
evaluarea cu scopul catalogării copilului evaluarea ca parte integrantă a instrucţiei, cu
rol stimulator-dinamizator în activitatea
didactică
Clasa I 9
1. Cunoaşterea şi utilizarea conceptelor specifice matematicii
2. Dezvoltarea capacităţilor de explorare/investigare şi rezolvare de probleme
3. Formarea şi dezvoltarea capacităţii de a comunica utilizând limbajul matematic
4. Dezvoltarea interesului şi a motivaţiei pentru studiul şi aplicarea matematicii în
contexte variate
I. OBIECTIVE CADRU
Clasa I 10
A. OBIECTIVE DE REFERINŢĂ ŞI EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE
1. Cunoaşterea şi utilizarea conceptelor specifice matematicii
Clasa I 11
două categorii de obiecte, desene sau mulţimi, fiind date regula de corespondenţă şi
numere mai mici ca 20 pe baza unor elementele celei de a doua mulţimi;
criterii date; să continue modele
repetitive reprezentate prin obiecte,
desene sau numere mai mici decât 10;
*crearea de şiruri pe baza unor reguli
date
2.3. să estimeze numărul de obiecte dintr-o jocuri de estimare a numărului de obiecte din
mulţime şi să verifice prin numărare mediul cotidian;
estimarea făcută exerciţii-joc de estimare a distanţelor cu
ajutorul pasului;
2.4 să rezolve probleme care presupun o
singură operaţie dintre cele învăţate
2.5. să compună oral exerciţii şi probleme cu crearea de probleme utilizând tehnici variate:
numere de la 0 la 20 cu sprijin concret în obiecte; pornind de la o temă
dată; pornind de la numerele date; *fără sprijin;
*pornind de la exerciţii;
B. CONŢINUTURlLE ÎNVĂŢĂRII1
Elemente pregătitoare pentru înţelegerea conceptului de număr natural: exerciţii practice pentru
formarea ideii de corespondenţă între mulţimi de obiecte, pentru clasificarea unor obiecte după formă
şi/sau culoare.
Numere naturale:
- de la 0 la 10;
- de la 10 la 20;
- de la 20 la 100.
Adunarea şi scăderea numerelor naturale în concentrul 0-10.
Adunarea şi scăderea numerelor naturale în concentrul 0-20, fără trecere peste ordin.
*Adunarea şi scăderea numerelor naturale în concentratul 0-20, cu trecere peste ordin, cu
obiecte.
Adunarea şi scăderea fără trecere peste ordin, în concentrul 0-30:
- cu numere formate din zeci întregi;
- cu numere formate din zeci şi unităţi.
*Adunarea şi scăderea numerelor naturale în concentrul 0-100 fără trecere peste ordin
- cu numere formate din zeci întregi;
- cu numere formate din zeci şi unităţi.
Figuri geometrice: triunghi, pătrat, cerc, dreptunghi.
Exerciţii de observare a obiectelor cu forme de cub sau sferă.
1
Pe tot parcursul clasei I, se vor utiliza pentru efectuarea calculelor, obiecte (beţişoare, biluţe etc.).
Clasa I 12
Măsurări cu unităţi nestandard (palmă, creion, bile, cuburi etc.) pentru lungime, capa-citate, masă.
Măsurarea timpului şi unităţi monetare; recunoaşterea orelor fixe pe ceas.
*Recunoaşterea orelor fixe şi a jumătăţilor de ore pe ceas.
Unităţi de măsură: ora, ziua, săptămâna, luna.
Recunoaşterea monedelor.
Clasa I 13
Educaţie muzicală
INTRODUCERE
Documentul de faţă reprezintă curriculum-ul de educaţie muzicală pentru clasele I-IV. Acesta are rolul de a regla
activitatea didactică a învăţătorilor care predau la acest ciclu şi de a furniza informaţii privind aşteptările şcolii şi
ale comunităţii faţă de elevii aflaţi în acest ciclu de şcolaritate.
Educaţia muzicală, componentă de bază a educaţiei artistice în şcoala primară, dispune de valenţe
formative multiple, vizând toate resorturile personalităţii umane, atât pe cele afective cât şi pe cele
psihomotrice şi intelectuale.
Fiind ştiinţă şi artă în acelaşi timp, muzica dispune de un limbaj specific la însuşirea căruia concură
deprinderile integratoare specifice proceselor limbajului: înţelegerea după auz, practicarea, lectura şi
scrierea muzicală.
De aceea educaţia muzicală în şcoala primară se desfăşoară în două etape: etapa oral intuitivă (a
prenotaţiei), în care muzica se învaţă exclusiv după auz, prin ascultare şi cântare, şi etapa notaţiei (a scris-
cititului muzical), în care cunoaşterea elementelor de limbaj serveşte practicării şi receptării muzicii.
Forma actuală a curriculum-ului constituie adecvarea la nivelul ciclului primar a unor principii de
proiectare curriculară care au menirea să asigure coerenţa acestei discipline, principii care constituie de
fapt dominantele noului curriculum.
Raportate la curriculum-ul anterior, acestea sunt:
Curriculum anterior Curriculum actual
▪ structurarea programei pe baza unor ▪ structurarea în jurul unor competenţe şi atitudini
obiective centrate pe cunoştinţe esenţiale în formarea personalităţii
▪ abordare pornind de la conţinuturi spre ▪ abordare pornind de la trei obiective cadru, cărora li
obiective şi spre activităţi de învăţare se adaptează obiectivele de referinţă, conţinuturile
şi activităţile de învăţare
▪ preponderenţa conţinuturilor informative ▪ preponderenţa conţinuturilor formative
▪ coerenţă redusă în gruparea ▪ gruparea conţinuturilor în blocuri uni-tare, care
conţinuturilor vizează mai ales aspectul practic, formativ
▪ slabă reprezentare a muzicii ▪ o largă reprezentare a muzicii instrumentale
instrumentale
▪ absenţa exemplelor privind activităţile de ▪ prezenţa unor exemple de activităţi de învăţare,
învăţare adecvate obiectivelor de referinţă
▪ absenţa sugestiilor pentru audiţii mu- ▪ sugestii multiple pentru repertoriul de cântece şi de
zicale audiţie muzicală
▪ sugestii insuficiente pentru repertoriul de ▪
cântece
▪ lipsa de flexibilitate şi de libertate în ceea ce ▪ flexibilitatea conţinuturilor, permiţând adap-tarea la
priveşte valorificarea elementelor locale de condiţiile concrete; introducerea unor elemente locale de
cultură muzicală cultură populară etc.
▪ neglijarea posibilităţilor de integrare ▪ posibilităţi de integrare culturală şi socială a
socio-culturală a disciplinei şi de disciplinei, de valorificare a acesteia în dezvoltarea
valorificare a acesteia în dezvoltarea personalităţii
personalităţii
Clasa I 14
1. Dezvoltarea capacităţilor interpretative vocale şi instrumentale
2. Cunoaşterea şi utilizarea elementelor de limbaj muzical în interpretarea şi în
audierea muzicii
3. Dezvoltarea capacităţii de receptare a mesajului muzical
I. OBIECTIVE CADRU
Clasa I 15
A. OBIECTIVE DE REFERINŢĂ ŞI EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE
1. Dezvoltarea capacităţilor interpretative vocale şi instrumentale
Clasa I 16
B. CONŢINUTURILE ÎNVĂŢĂRII
1. Practica muzicală (cântarea vocală şi instrumentală)
Vocea.
Sunetele vocale;
Vocea utilizată în cântare şi în vorbire;
Deprinderi specifice de cânt: ţinută corporală, respiraţie, emisie, dicţie;
Cântarea individuală şi în grup;
Cântarea2
Notă: Repertoriul de cântece va cuprinde: cântece populare (din folclorul copiilor, folclorul obiceiurilor,
cântece de leagăn, etc.), cântece pentru copii din muzica corală românească şi universală, clasică şi din
muzica uşoară.
6
Aceste sugestii sunt orientative. Repertoriul poate fi extins prin includerea unor cântece şi jocuri populare din
zona folclorică respectivă.
Clasa I 18
Educaţie plastică
INTRODUCERE
Evoluţia societăţii româneşti contemporane, în care se face simţită tot mai acut nevoia unei educaţii
artistice de bază a tinerilor, conduce către o nouă optică în didactica educaţiei plastice.
Devine astfel necesară o nouă poziţionare a educaţiei plastice în calitatea sa de disciplină cu rol
important în dezvoltarea armonioasă a şcolarului.
Curriculum-ul de educaţie plastică este destinat profesorilor, învăţătorilor, elevilor, părinţilor, precum şi
altor membri ai comunităţii, interesaţi de educaţia artistică a copiilor.
În cazul de faţă, se abordează o nouă strategie de învăţare, pornind de la obiectivele cadru ale
disciplinei, regăsite în cele de referinţă la diferite niveluri de complexitate şi transferate, ulterior, în
activităţile de învăţare.
Conţinutul este astfel conceput încât derularea activităţilor în clasă va solicita din partea cadrului
didactic o bază de documentare minimă (steaua culorilor, reproduceri de artă, planşe didactice etc.).
În comparaţie cu programa anterioară de învăţământ, actualul curriculum prezintă următoarele
caracteristici:
Clasa I 19
1. Cunoaşterea şi utilizarea materialelor, a instrumentelor de lucru şi a unor tehnici
specifice artelor plastice
2. Recunoaşterea tipurilor de culori şi a nonculorilor în natură, pe imagini şi pe
paletă şi obţinerea amestecurilor
3. Cunoaşterea şi utilizarea elementelor de limbaj plastic
I. OBIECTIVE CADRU
Clasa I 20
A. OBIECTIVE DE REFERINŢĂ ŞI EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE
1. Cunoaşterea şi utilizarea materialelor, a instrumentelor de lucru şi a unor tehnici specifice artelor
plastice
B. CONŢINUTURILE ÎNVĂŢĂRII
Spaţiul natural şi reprezentarea lui plastică
Materialele de lucru şi folosirea lor
Grupele de culori şi nonculori; amestecurile culorilor cu alb şi negru (tonurile)
Forma spontană şi elaborată
Compunerea spaţiului plastic
Clasa I 22
Educaţie fizică
INTRODUCERE
Curriculum-ul şcolar de educaţie fizică pentru învăţământul primar reflectă concepţia care stă la baza
reformei sistemului românesc de învăţământ, urmărind realizarea finalităţilor stipulate în Legea
Învăţământului, referitoare la dezvoltarea complexă a personalităţii copiilor. Prin obiectivele specifice
stabilite, sunt urmărite cu precădere: întărirea stării de sănătate a copiilor, dezvoltarea fizică armonioasă a
acestora, dezvoltarea capacităţilor psiho-motrice, educarea unor trăsături pozitive de comportament.
Curriculum-ul de faţă se adresează, în primul rând, celor care predau educaţia fizică la acest nivel de
învăţământ (învăţători, institutori, profesori de specialitate), directorilor de şcoli, elevilor, părinţilor,
specialiştilor angrenaţi în elaborarea sistemului naţional de evaluare, precum şi autorităţilor locale
interesate de procesul educaţional.
Faţă de curriculum-ul anterior, dominantele noii viziuni de predare a educaţiei fizice în şcoala primară
se pot rezuma după cum urmează:
Clasa I 23
1. Întreţinerea şi îmbunătăţirea stării de sănătate a copiilor şi formarea deprinderilor
igienico-sanitare
2. Influenţarea evoluţiei corecte şi armonioase a organismului şi dezvoltarea
calităţilor motrice de bază
3. Dezvoltarea deprinderilor motrice de bază, aplicativ-utilitare şi sportive
elementare
4. Formarea obişnuinţei de efectuare independentă a exerciţiilor fizice
5. Dezvoltarea spiritului de echipă şi a colaborării, în funcţie de un sistem de reguli
acceptate
I. OBIECTIVE CADRU
Clasa I 24
A. OBIECTIVE DE REFERINŢĂ ŞI EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE
1. Întreţinerea şi îmbunătăţirea stării de sănătate a copiilor şi formarea deprinderilor
igienico-sanitare
Clasa I 25
examinări somatoscopice periodice;
exerciţii specifice;
concursuri etc.
B. CONŢINUTURlLE INVĂŢĂRII
1. Capacitatea de organizare
Formaţii de adunare în linie pe un rând (formaţii de adunare în linie pe două rânduri; formaţiile de
deplasare în coloană câte unul şi câte doi).
Alinierea în linie.
*Poziţiile drepţi şi pe loc repaus.
Întoarceri prin săritură, la stânga şi la dreapta.
*Pornire cu mers pe loc şi oprire (pornire şi oprire din mers).
*Trecerea din linie pe un rând în formaţiile de semicerc şi cerc.
2. Dezvoltarea armonioasă
Clasa I 26
Poziţiile: stând depărtat, pe genunchi, şezând şi culcat.
Mişcări: duceri ale braţelor (înainte, sus, lateral); ale unui picior înainte, înapoi, lateral; ale palmelor pe
şold, pe umeri, la ceafă; îndoiri şi întinderi ale braţelor, ale trunchiului, ale picioarelor; răsuciri ale gâtului,
ale trunchiului; rotări ale capului şi ale braţelor;
Postura corectă.
5. Deprinderi utilitar-aplicative
Echilibrul (menţinerea poziţiilor stând pe vârfuri, pe un genunchi, într-un picior pe sol şi pe suprafeţe
înguste şi înălţate).
Căţărare-coborâre (căţărare-coborâre cu ajutorul braţelor şi picioarelor, pe scara fixă, prin păşire şi
apucări succesive).
Escaladare (escaladare cu apucare, sprijin şi păşire pe obstacol).
Tracţiune (deplasarea propriului corp, pe o suprafaţă alunecoasă, prin tracţiune cu braţele).
Împingere (deplasarea propriului corp situat pe sol/bancă, prin împingeri realizate cu braţele şi
picioarele).
Transport (transport de obiecte uşoare, apucate cu una-două mâini, individual şi pe perechi).
Clasa I 27
Abilităţi practice
INTRODUCERE
Cerinţele societăţii româneşti în schimbare au determinat o nouă abordare a disciplinei Abilităţi
practice. Astfel, noul curriculum vine în întâmpinarea nevoilor copilului, respectând universul copilăriei şi
urmărind, în ansamblu, să dezvolte atitudini şi capacităţi de tip creativ, reflexiv, cognitiv, de interacţiune
socială şi de comunicare.
Obiectivele cadru ale disciplinei Abilităţi practice se subordonează finalităţilor învăţământului
românesc şi se armonizează cu acelea ale altor discipline conexe.
Ordinea de parcurgere a conţinuturilor, precum şi numărul de ore pentru fiecare temă sunt stabilite de
cadrele didactice (după un eventual sondaj realizat în rândul elevilor şi al părinţilor).
Prezentăm în continuare succint dominantele noului curriculum prin raportare la cel anterior:
Clasa I 28
1. Cunoaşterea şi utilizarea unor tehnici de lucru cu diverse materiale şi ustensile
2. Proiectarea, confecţionarea şi evaluarea unor produse simple
3. Dezvoltarea capacităţii de cooperare în scopul realizării unui produs
4. Dezvoltarea simţului practic
I. OBIECTIVE CADRU
Clasa I 29
A. OBIECTIVE DE REFERINŢĂ ŞI EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE
1. Cunoaşterea şi utilizarea unor tehnici de lucru cu diverse materiale şi ustensile
Clasa I 30
4. Dezvoltarea simţului practic
B. CONŢINUTURILE ÎNVĂŢĂRII
1. Activităţi cu materiale din natură
Observare, identificare, clasificare
Achiziţionare (colectare)
Pregătire (presare, uscare, curăţare, spălare)
Sortare după diferite criterii (formă, mărime, culoare etc.)
Tehnici de lucru: lipire, asamblare şi realizarea unor compoziţii simple, asemănătoare cu cele din natură
şi decorative
Subiecte orientative: buchet de ghiocei, coş cu struguri, vază cu flori (petale, frunze, seminţe); câmp cu flori
(petale, frunze, seminţe); insecte (seminţe, coji de seminţe, petale, frunze); ornamente pentru pomul de iarnă
(conuri, crenguţe de brad); felinarul (pepene sau dovleac); lănţişorul (tulpini de păpădie);
2.1. Plastilina
Însuşiri, tehnici de modelare: elemente simple (bastonaşe, sfere, cuburi)
Subiecte orientative: bila şi combinaţii de bile (matematică - numeraţie); şiragul de mărgele; bastonaşul;
cercul (cifra 0 sau litera O); lanţul obişnuit (din mai multe cercuri); zarurile; litere, cifre; fructe şi legume
(mărul, para, ridichea, ciuperca), scara, soldăţei, săniuţa, covrigul (răsucit, împletit), corpuri geometrice.
2.2. Hârtia
Îndoirea şi plierea
Subiecte orientative: barca simplă; coiful; chipiul; racheta; avionul; evantaiul; armonica, batista; paharul;
solniţa; corabia pescarului; vaporaşul.
Clasa I 31
porumbelul, purceluşul, puişorul, pisicuţa, şarpele; răţuşte pe lac (nuci, hârtie, plastilină); în ogradă (hârtie,
boabe de fasole, ghindă, dopuri, crenguţă, plastilină); în pădure (ghindă, sârmă, hârtie,crenguţe, coji de
nucă, plastilină); scene din poveşti: Ursul păcălit de vulpe; Punguţa cu doi bani (plastilină, hârtie, crenguţe,
paie, dopuri, sârmă); Strada mea (carton, plastilină, dopuri); căsuţa din beţe de chibrituri şi hârtie colorată;
colaj - scene din poveşti; iepuraşul, pisicuţa, lebedele (coajă de ou, hârtie, carton, aţă); vas pentru flori (coji
de ouă, hârtie, carton); păpuşile (carton, material textil, coji de ouă); ornamente pentru pomul de iarnă:
clopoţelul înaripat, şiragul de clopoţei, coşuleţul (carton, hârtie colorată, alte materiale).
Clasa I 32