Fișă seminar

– Concurența între întreprinderi –

Nume: Scridon Gina Florina

Grupa: 4

Definiție:
„Concurența se definește ca o confruntare deschisă între vânzătorii – ofertanți preocupați
de a atrage un segment cât mai mare din categoria cumpărătorilor – solicitanți de produse și
servicii. ” ( Anghel & Treapăt, 2016, p. 50). Cu alte cuvinte, concurența reprezintă rivalitatea
economică între agenții economici pentru a atrage atenția consumatorilor și confruntarea în
cadrul acestor grupuri pentru a realiza sau a vinde produsele la prețuri convenabile, prin
calitatea mai buna a lor, implicit a obține profituri mai mari. Prin urmare, concurenţa îi
determină pe agenţii economici să se orienteze către consumatori, către nevoile acestora,
încercând să le satisfacă prin oferirea unor produse sau servicii mai bune faţă de cele ale
celorlalţi competitori.

Tipuri de concurență:
În funcție de modul de exercitare a concurenței prin instrumentele economice dar și
extraeconomice, concurența poate fi:
 Concurența loiala – care se exercită cu respectarea legilor și uzanțelor cinstite în
activitatea comercială. Instrumente specifice concurențiale ale concurenței loiale:
 valorificarea puterii economice a fiecărui participant;
 reducerea prețurilor pe baza reducerii costului și îmbunătățirea produselor;
 lansarea în fabricație și pe piață a unor produse noi, care să atragă clienții;
 acordarea unor beneficii în plus clienților; (Anghel & Treapăt, 2016)
 Concurența neloiala - care constă în folosirea unor instrumente proprii și folosirea
practicilor și metodelor de vânzare aflate în contradicție cu legile. Instrumente ilegale:
 denigrarea concurenței;
 folosirea mitei pentru a „cumpăra” salariați ai concurenței;
 furt informațional;
 violarea secretelor firmelor concurente;
  utilizarea șantajului sau a falsului;
 evaziune fiscală, stimulente acordate clienților; (Anghel & Treapăt, 2016)
 Concurența perfectă sau pură presupune un raport de piață în care există un număr
nelimitat de producători care sunt capabili să-și vândă toată producția, toate mărfurile
oferite la prețul pieței fără a-l putea influența, iar cumpărătorii să poată cumpăra ceea
ce au nevoie și cât doresc având o largă posibilitate de alegeri . În aceasta situație
prețul se stabilește la un nivel care corespunde punctului de intersecție a curbelor
cererii și ofertei produsului respectiv.
Trăsăturile principale ale concurenței perfecte sunt:
o Atomicitatea participanților la tranzacții - presupune un număr mare de vânzatori și
cumpărători pe piață, de mărime și forțe comparabile, astfel că nici unul să nu poata
exercita vreo acțiune asupra prețului de vânzare;
o Omogenitatea bunurilor - conform căreia produsele sunt identice, astfel încât celor ce
le cumpără să le fie indiferent de la ce producator obțin produsul;
o Libera intrare - se manifestă atunci când producătorii pot intra sau ieși în mod liber
dintr-o piață anume, neexistând bariere juridice sau instituționale la intrarea unor noi
producători pe piața unui anumit produs;
o Transparența pieței - în sensul cunoașterii acesteia de către toți agenții economici.

 Concurența imperfectă desemnează acea situație de piață când agenții economici în

calitatea lor de producători sau cumpărători, pot să influențeze prin acțiunile lor
cererea, oferta și prețurile. Condițiile concurenței imperfecte: există fie puțini
vânzători și mulți cumpărători, fie mulți vânzători și puțini cumpărători. Se consideră
că principalele forme de manifestare a concurenței imperfecte sunt:
1. Monopolul exprimă acea situație de piață când un singur producator se confruntă cu
un număr mare de consumatori și care controlează prin poziția pe care o are oferta
unui bun sau serviciu. Cele mai cunoscute forme de monopol sunt: monopolul natural,
monopolul tehnic, monopolul de marcă, monopolul artificial, monopolul public,
monopolul privat, monopolul temporar. (Anghel & Treapăt, 2016, p. 54)
2. Oligopolul reflectă raportul dintre un număr mic de producători și un număr mare de
consumatori. Caracteristicile oligopolului sunt:

 existența unui număr redus de vânzători, care dețin un segment important de

piață.

 diferențierea sau nu a produselor.

 dificultăți la intrarea în ramură.

 controlul general asupra prețurilor.

1. Duopolul când piața este dominată de doar doi agenți economici.

 2. Monopsonul reprezintă acea situație concurențială în care un singur consumator se
confruntă cu un număr mare de producători. Exemplul cel mai des invocat este cel al
statului care este singurul achizitor al armamentului produs de mai multe firme.
3. Oligopsonul definit printr-un număr redus de cumpărători.

Exemplu:
Cel mai relevant exemplu pentru a exemplifica termenul de concurență este „bătălia”
dintre companiile „Pepsi Co.” și „The Coca Cola Company”. Acest conflict competițional,
cunoscut sub numele de „Războiul Cola”, a început din anii 1960 când dominația companiei
Coca-Cola a fost umbrită de puternica ascensiune a mărcii Pepsi Cola, acest conflict
continuând până în prezent. Coca-Cola și-a dorit să fie o companie tradițională, în timp ce
Pepsi urmărea să devină brand-ul celor tineri. (McKelvery, 2006)
Cele două companii, continuă competiția dintre ele, au lansat noi strategii, cum ar fi
modificarea produselor, noi forme de promovare și noi prețuri, elemente ce au condus la o
expansiune continuă și rapidă în ceea ce privește cifra lor de afaceri. Previzionând și
răspunzând cerințelor pieței, Pepsi și Coca Cola au inovat cu succes activitățile lor de
marketing și dezvoltare a produselor.
De-a lungul anilor cele două companii au urmărit să își mențină locul pe piață și să nu se
lase depășiți, de aceea urmăreau constant să vină cu noi idei care le puteau aduce avantaje în
fața „adeversarului”. “Războaiele Cola” au oferit un impuls suficient pentru cele două
companii făcându-le să se orienteze către piețele internaționale, pentru a le aborda pe acestea
în mod diferit, cu scopul de a crește volumul vânzărilor.
Strategiile de marketing ale companiilor Coca Cola și Pepsi au fost aproape identice. Cele
două companii și-au promovat produsele atât în spațiul american cât și în cel internațional,
folosindu-se de campanii publicitare bazate pe imagini pline de culori vii, mesaje normale,
persoanaje atrăgătoare, design-uri interesante ale sticlelor.
Coca-Cola şi Pepsi sunt două brand-uri rivale care au luptat încă de la începuturi pentru
supremaţia în industria băuturilor răcoritoare. Pentru că un brand este definit și cu ajutorul
logo-ului, ambele companii au avut evoluții interesante în acest sens. Mulți dintre noi
cunoaștem scrisul curbat folosit în logo-ul Coca-Cola şi l-am putea recunoaşte din prima
secundă. La fel se întâmpla şi cu bulina roşie-alb-albastră a celor de la Pepsi. Imaginile de mai
jos prezintă evoluţia logo-urilor Pepsi şi Coca-Cola în decursul a peste 100 de ani de
existenţă.
(https://incont.stirileprotv.ro/credite-si-economii/cum-au-evoluat-logo-urile-a-5-marci-celebre-
printre-care-apple-si-coca-cola-galerie-foto.html )

( https://www.romaniatv.net/cum-a-evoluat-logoul-pepsi-in-o-suta-de-ani_9750.html )
Bibliografie:
 Anghel, L & Treapăt, L. (2016). Microeconomia în (micro) sinteză. București: PRO
UNIVESITARIA
 McKelvey, S. (2006). Coca-Cola vs. PepsiCo — A "Super'' Battleground for the Cola
Wars?. Disponibil la: http://citeseerx.ist.psu.edu/viewdoc/download?
doi=10.1.1.392.5206&rep=rep1&type=pdf

Accesat:25 mai 2020.

 https://incont.stirileprotv.ro/credite-si-economii/cum-au-evoluat-logo-urile-a-5-marci-
celebre-printre-care-apple-si-coca-cola-galerie-foto.html

 https://www.romaniatv.net/cum-a-evoluat-logoul-pepsi-in-o-suta-de-ani_9750.html