FRANCIS BACON (1561- 1616)

Francis Bacon este o veritabila constiinta filosofica cu o cuprindere aproape universala. Traind in epoca
nasterii stiintei moderne, Bacon si-a asumat sarcina elaborarii unei metode noi, adecvate, care, in
opozitie cu scolaristica sterile, sa favorizeze cercetarea stiintifica, cunoasterea si dominarea naturii de
catre om. Celebrele lui aforisme, cum sunt lucrarile

“ Stiinta este putere”, “ Oamenii nu pot stapani natura decat supunandu-se legilor ei”, “ A cunoaste cu
adevarat inseamna a cunoaste prin cauze” exprima spiritual epocii. Etimologia cuvantului “aforism”
provine din grecescul “ aphorismos”; acesta inseamna judecata cu caracter moral, care exprima, intr-o
forma concisa, o parere despre viata.

Bacon propunea o filosofie a naturii in deplina concordanta cu viziunea sa empirista si, metodologic,
inductivista. Acest lucru este insa continuat si de catre Thomas Hobbes. Bacon afirma in celebra sa
lucrare

“ Noul organon” ca “ omul, servitor si interpret al naturii, poate sa infaptuiasca si sa cunoasca atat cat a
observat din ordinea naturii prin lucrul insusi”. 55893uzh99lxf2m

Conditia prealabila a fauririi stiintei si metodei noi o constituie, pentru Bacon, critica cunostiintelor
existente, eliberarea spiritului uman de sub tirania diverselor erori, prejudecati si iluzii, denumite de el “
idoli”. Autorul ii imparte in mai multe feluri, si anume:

ai tribului- care tin de natura umana;

ai pesterii- determinati de educatia fiecarui om;

ai forului- prin care sunt desemnate neconcordantele limbajului cu viata reala; zx893u5599lxxf

ai teatrului- generate de autoritatea tiranica a vechilor sisteme filosofice.

Idolii tribului

Idolii tribului isi au izvorul in insasi natura omului, este un rau inerent speciei umane, o adevarata boala
de familie, caci nimic nu e mai lipsit de temei decat principiul ca simturile omului sunt masura tuturor
lucrurilor. Trebuie sa se spuna, dimpotriva, ca toate perceptiile, fie ale simturilor, fie ale spiritului, nu
sunt decat relatii intre oameni, iar nu relatii fata de Univers. Intelectul omenesc, asemanator unei
oglinzai false, deviind razele pe care le emit obiectele si amestecand propria sa natura cu aceea a
lucrurilor, stica, rastalmaceste si desfigureaza toate imaginile pe care le reflecta

Idolii pesterii

Idolii pesterii sunt aceia ai omului individual. Spiritual fiecarui om este ca un fel de pestera, care
intrerupe lumina naturala datorita unor cauze diferite ca: natura proprie si particulara a fiecarui individ,
educatia, convorbirile, lecturile, mediul, autoritatea persoanelor admise si respectate, in fine,
diversitatea impresiilor care produc efecte diferite. Asa ca, nefiind nimic mai inegal, mai variabil, mai
instabil ca dispozitia spiritului uman considerat la indivizi diferiti, operatiile sale spontane sunt aproape
in intregime produsul intamplarii.

Idolii forului
Izvorul acestora este legatura stabile intre diferitele grupuri de oameni. La aceste legaturi fac aluzie
numele cu care ii desemnam, adica idolii forului, caci oamenii se asociaza prin vorbire; si numele cu care
sunt desemnate diferitele obiecte de schimb se adapteaza la inteligenta spiritelor celor mai marunte.
Desi ar putea preveni echivocurile, asemenea cuvinte siluiesc totusi intelectul si tulbura totul,
impingandu-i pe oameni in dispute sterile si nesfarsite.

Idolii teatrului

Acestia provin din dogmele diferitelor filosofii si care s-au inradacinat in spirite. Dar nu e vorba numai de
doctrinele filosofice si de sectele care s-au impus in trecut, ci in general, de toate acelea care au putut
sau nu pot inca sa-si exercite influenta.

Bacon este initiatorul empirismului si senzalismului modern: simturile ne dau cunostiinte certe si
constituie izvorul tuturor cunostiintelor. Stiinta adevarata se dobandeste prin prelucrarea metodica
rationala a datelor senzoriale.

Metoda are si pentru Bacon o semnificatie importanta, el insa alege calea empirica, pe baza
observatiilor, a comparatiilor si experimentelor urmeaza sa fie stabilite enunturi generale, din care apoi,
prin inductie, se poate progresa la enunturile legilor cele mai generale.

Bacon nu poate fi caracterizat nici drept rationalist, nici drept empirist.

Bazele metodei inductive sunt puse de catre Bacon in opera sa principala “ Novum organon”- “Noul
organon”-, caracterizata prin folosirea analizei, compartaiei, observatiei si experimentului. Lumea este
considerate de catre el ca fiind de natura materiala, iar miscarea ca o proprietate a materiei. Bacon
recunoaste existenta a multiple forme de miscare si a diversitatii calitative a naturii. Accentuarea
unilaterala a rolului analizei si a inductiei in cunoastere, in detrimental sintezei si al deductiei,
conceperea pur analitica a experimentului au conferit metodei baconiene un caracter oarecum
nondialectic.

Odata cu metoda inductiva, Bacon mai preconiza si o seama de norme, care azi isi mentin rabdarea. El
ne indeamna sa ne ferim de generalizari prea pripite fiindca altfel nu putem evita erorile.

Nu aripi trebuie sa se puna spiritului omenesc, spunea Bacon, ci plumb, caci cu prea mare usurinta se
avanta in cele mai inalte abstractiuni, pierzand orice contact cu experienta.

Deşi a fost un politician englez de frunte şi şi-a dedicat o mare parte din timp şi energie carierei sale
politice, Francis Bacon (1561-1626) figurează în această carte exclusiv datorită scrierilor sale filozofice.
Prin intermediul acestor lucrări, el a prefigurat o nouă eră în evoluţia ştiinţei - şi-a dat seama că ştiinţa şi
tehnologia pot transforma lumea, şi s-a dovedit un susţinător înfocat al investigaţiei ştiinţifice

Născut la Londra în 1561, Bacon a fost fiul cel mic al unui funcţionar superior din timpul domniei reginei
Elisabeta. La doisprezece ani s-a înscris la Colegiul Trinity din Cambridge, dar l-a părăsit după trei ani,
fară să obţină nici o diplomă. De la şaisprezece ani a făcut parte din personalul ambasadorului britanic
de la Paris; nici nu împlinise optsprezece ani când tatăl său a murit subit, fară să le lase copiilor prea
mulţi bani. În aceste condiţii, s-a văzut nevoit să studieze dreptul, iar la douăzeci şi unu de ani a fost
admis în barou. Cariera sa politică a început la scurt timp după aceea. La douăzeci şi trei de ani, a fost
ales în Camera Comunelor. Dar, cu toate că avea rude şi prieteni sus-puşi şi era un om deosebit de
inteligent, regina Elisabeta s-a opus în permanenţă promovării lui într-o funcţie mai importantă. Unul din
motive l-ar putea constitui atitudinea sa curajoasă din timpul unei sesiuni parlamentare, când a votat
împotriva unei impozitări susţinute de regină. Deoarece Bacon ducea o viaţă extravagantă şi era veşnic
dator (o dată a fost chiar arestat pentru neachitarea unei datorii), n-ar fi trebuit să-şi permită asemenea
ieşire. Bacon a devenit prietenul şi consilierul ducelui de Essex, un tânăr aristocrat foarte cunoscut
pentru ambiţiile lui politice. La rândul său, Essex a fost prietenul şi generosul binefăcător al lui Bacon.
Dar atunci când, mânat de o ambiţie exagerată, Essex a plănuit detronarea reginei Elisabeta, Bacon l-a
prevenit că va rămâne credincios suveranei. Essex şi-a pus însă planul în aplicare. Acţiunea sa a dat greş,
iar Bacon s-a numărat printre aceia care l-au acuzat pe duce de înaltă trădare. Essex a fost decapitat şi
mulţi i-au reproşat lui Bacon atitudinea sa. Regina Elisabeta a murit în 1603 şi Bacon a devenit consilierul
succesorului ei, regele Iacob I. Deşi lacob nu-i urma întotdeauna sfaturile, îl aprecia pe Bacon. În timpul
domniei acestuia, el a avansat constant pe scară ierarhică. În 1607, a devenit preşedintele baroului, în
1613 a fost numit procuror general, iar în 1618 i s-a acordat funcţia de Lord Cancelar al Angliei, poziţie
echivalentă ca importanţă cu cea de ministru al justiţiei în Statele Unite. În acelaşi an a fost ridicat la
rangul de baron, iar în 1621 a primit titlul de viconte. Pe urmă însă, steaua lui norocoasă a apus. Ca
judecător, Bacon acceptase „daruri". Deşi constituia o practică obişnuită, era considerată ilegală.
Adversarii săi politici din Parlament au profitat de această ocazie pentru a-l înlătura de la putere. Bacon
a recunoscut, a fost închis în Turnul Londrei şi amendat cu o sumă însemnată. De asemenea, i s-au retras
toate funcţiile. Regele l-a eliberat destul de repede şi a anulat amenda, dar cariera politică a lui Bacon se
încheiase. Există destule cazuri când politicieni de frunte sunt prinşi luând mită sau înşelând încrederea
alegătorilor. De obicei, aceştia se apără afirmând că este o practică obişnuită. Dacă ar fi să luăm în serios
spusele lor, ar însemna că nici un politician corupt nu ar trebui pedepsit atâta timp cât li se aplică tuturor
aceleaşi sancţiuni. Iată însă că Bacon a comentat cu totul altfel condamnarea sa: „Am fost cel mai cinstit
judecător pe care l-a avut Anglia în ultimii cincizeci de ani; dar acesta s-a dovedit cel mai corect vot de
blam pe care l-a dat Parlamentul în ultimii două sute de ani. În general, o carieră politică atât de activă
ca a sa nu lasă prea mult timp altor activităţi.  Prima lui operă importantă au constituit-o Eseurile,
scrise cu mult talent. Ele conţin multe observaţii pătrunzătoare, nu numai asupra problemelor politice, ci
şi a celor personale. Iată câteva afirmaţii semnificative: Tinerii se pricep mai bine să inventeze decât să
judece, să execute decât să sfătuiască. Preferă proiectele noi unora deja existente; ... persoanele în
vârstă sunt prea cârcotaşe, se gândesc prea mult înainte de a trece la fapte şi şi-au pierdut gustul
aventurii... Ar fi ideal, desigur, ca tinereţea şi bătrâneţea să se combine între ele, ... pentru că virtuţile
unei vârste pot corecta defectele alteia. Despre tinerete şi bătrânețe) Cel care este însurat şi are nevastă
şi copii, a oferit ostatici norocului... (Despre căsătorie şi burlăcie)(Bacon însuşi a fost căsătorit, dar nu a
avut copii) Cele mai importante lucrări ale lui Bacon se referă însă la filozofia ştiinţei. El intenţionase să
scrie o mare operă, Instauratio Magna (Marea reînnoire), în şase părţi. Prima parte urma să reînnoiască
starea prezentă a cunoaşterii noastre; a doua, să descrie o nouă metodă de cercetare ştiinţifică; a treia,
să includă o colecţie de date empirice; a patra, să conţină exemplificări ale acestei noi metode ştiinţifice
aplicate în practică; a cincea, să prezinte câteva concluzii provizorii, iar ultima, să fie o sinteză a
cunoştinţelor rezultate din aplicarea acestei noi metode. Nu este de mirare că o asemenea schemă
grandioasă - poate cea mai ambiţioasă de la Aristotel până în prezent - nu a fost realizată niciodată. Cu
toate acestea, Despre însemnătatea şi rolul ştiinţelor (1605) şi Novum Organum (1620) pot fi
considerate primele două părţi ale momentalei lucrări. Novum Organum (sau Noul Organon) este poate
cea mai importantă carte a lui Bacon. Reprezintă, de fapt, o pledoarie în favoarea adoptării noii metode
empirice de investigaţie. Logica deductivă a lui Aristotel nefiind suficientă, se impunea o nouă metodă
de investigaţie, cea inductivă. Cunoaşterea nu este ceva cu care începem şi pe marginea căreia tragem
concluzii, ci mai degrabă ceva la care ajungem. Pentru a înţelege lumea, trebuie mai întâi s-o observăm.
Bacon ne recomandă să adunăm faptele şi pe urmă să tragem concluzii pe baza acestor fapte, printr-o
metodă de gândire inductivă. Deşi oamenii de ştiinţă nu au urmat pas cu pas metoda inductivă a lui
Bacon, au ţinut seama de ideea generală care se desprinde din ea, şi anume importanţa crucială a
observaţiei şi experimentului. Ultima carte a lui Bacon a fost Noua Atlantidă, o prezentare utopică a
unei ţări perfecte, situată pe o insulă fictivă din Pacific. Deşi seamănă cu Utopia lui sir Thomas Moore,
punctul de vedere a lui Bacon este complet diferit. În cartea lui Bacon, prosperitatea şi bunăstarea ţării
sale ideale sunt rezultatul direct al cercetării ştiinţifice. Bacon voia, de fapt, să le dea de înţeles cititorilor
că, prin aplicarea inteligentă a cercetării ştiinţifice, europenii ar putea trăi la fel de fericiţi şi prosperi ca
cei de pe insula sa mitică. Se poate afirma, prin urmare, că Francis Bacon a fost primul filozof cu
adevărat modern. Viziunea lui era mai degrabă laică decât religioasă (deşi credea cu tărie în Dumnezeu).
S-a dovedit mai mult raţional decât superstiţios, mai mult empiric decât logic-deductiv. În plan politic, a
fost în primul rând un practician, nu un teoretician. Şi, pe lângă formaţia sa clasică şi marele talent
literar, Bacon era un pasionat al ştiinţei şi tehnologiei. Deşi s-a dovedit un englez loial, viziunea sa a
depăşit limitele ţării sale. Bacon făcea distincţia dintre trei tipuri de ambiţii: prima categorie cuprinde
dorinţa de a-ţi extinde puterea în propria-ţi ţară, considerată vulgară şi simbolizând decadenţa. In a
doua se încadrează cei care vor să extindă puterea şi dominaţia ţării lor asupra celorlalte. O asemenea
dorinţă exprimă mai multă demnitate, dar este la fel de nocivă. In schimb, dacă un om doreşte să
extindă puterea şi dominaţia rasei umane asupra universului, ambiţia lui... este fără îndoială mai nobilă
şi mai măreaţă decât celelalte două. Deşi Bacon a fost un apostol al ştiinţei, n-a manifestat nici un
interes faţă de progresele contemporanilor săi în acest domeniu. I-a ignorat pe Napier (care inventase
logaritmii), Kepler şi chiar pe compatriotul său englez, William Harvey. Bacon a sugerat corect că una din
formele mişcării putea fi căldura, o idee ştiinţifică importantă; dar în domeniul astronomiei a respins
teoria lui Copernic. Totuşi trebuie precizat faptul că Bacon nu a încercat să prezinte un set corect şi
complet de legi ştiinţifice. Voia doar să indice ce anume trebuia învăţat. Sugestiile lui ştiinţifice îşi
propuneau să fie doar un punct de plecare pentru dezbaterile ulterioare, nu un răspuns final. Francis
Bacon nu a fost prima persoană care a recunoscut utilitatea gândirii inductive şi şi-a dat seama de
foloasele pe care le poate aduce ştiinţa pentru societate. Dar nimeni înaintea lui nu a răspândit aceste
idei cu atâta entuziasm. În plus, talentul scriitoricesc al lui Bacon şi faima sa de om politic au făcut ca
atitudinea lui faţă de ştiinţă să aibă un puternic impact asupra contemporanilor săi. În 1662, când s-a
înfiinţat Societatea Regală din Londra, pentru promovarea cunoaşterii ştiinţifice, fondatorii au declarat
că fuseseră inspiraţi de Bacon. Şi când s-a redactat marea Enciclopedie, în timpul Iluminismului francez,
autori ca Diderot şi d'Alambert au recunoscut şi ei că au fost influenţaţi de Francis Bacon. Iar dacă azi
Novum Organum şi Noua Atlantidă sunt mai puţin citite decât în trecut, aceasta se datorează faptului că
mesajele lor au fost deja acceptate. ...cei care îşi doresc prieteni doar ca să aibă cui să-şi deschidă
sufletul, sunt canibalii propriilor lor inimi..." Francis Bacon

Biografie
Cel mai mic dintre cei cinci fii ai lui Sir Nicholas Bacon, Francis Bacon a fost educat ca un adevărat
gentleman. Având sănătatea precară, primii ani de studiu i-a petrecut acasă, având ca tutore pe John
Walsall, care fusese pregătit la Oxford și avea înclinații spre puritanism.
Pe 5 aprilie 1573, Francis Bacon intră la Trinity College, Cambridge. Studiază în latină, conform stilului
epocii. Studiind lucrările lui Aristotel, își dă seama că multe din concepțiile științifice ale acestuia erau
eronate.

[modificare]Opera

Trăind în epoca nașterii științei moderne, Bacon și-a asumat sarcina elaborării unei metode noi,
adecvate, care în opoziție cu scolastica sterilă, să favorizeze cercetarea științifică, cunoașterea și
dominarea naturii de către om.

Condiția prealabilă a făuririi științei și metodei noi o constituie, pentru Bacon, critica cunoștințelor
existente, eliberarea spiritului uman de sub tirania diverselor erori, prejudecăți și iluzii, denumite de
el idoli (ai tribului, care țin de natura umană; ai peșterii, determinați de educația fiecărui om; ai forului, prin
care sunt desemnate neconcordanțele limbajului cu viața reală; ai teatrului, generați de autoritatea
tiranică a vechilor sisteme filosofice).

Bacon este inițiatorul empirismului și senzualismului modern: simțurile ne dau cunoștințe certe și
constituie izvorul tuturor cunoștințelor. Știința adevărată se dobândește prin prelucrarea metodică,
rațională a datelor senzoriale. Bacon pune astfel în opera sa principală Novum
Organum (1620) bazele metodei inductive, caracterizată prin
folosirea analizei, comparației, observației și experimentului. Considerând lumea ca fiind de natură
materială, iar mișcarea ca o proprietate inalienabilă a materiei, Bacon recunoaște existența a multiple
forme de mișcare și a diversității calitative a naturii. Accentuarea unilaterală a rolului analizei și al
inducției în cunoaștere, în detrimentul sintezei și al deducției, conceperea pur analitică a experimentului
(menit să separe unele de altele 'formele' sau 'naturile' prezente în corpuri pentru a determina esența
fiecăreia) au conferit metodei baconiene un caracter metafizic (nondialectic). Bacon a scris și
o utopie neterminată, Noua Atlantidă imaginând o societate organizată pe baze raționale, științifice, dar
în care erau menținute diferențieri de clasă.

[modificare]Aforisme

 Știința înseamnă putere

 Oamenii nu pot stăpâni natura decât supunându-se legilor ei
 A cunoaște cu adevărat înseamnă a cunoaște prin cauze

exprimă plastic spiritul epocii.

 Cititul il face pe om deplin;vorbirea il face prompt,iar scrisul il face exact.

Imprimarea praf de puşcă, şi busola: Aceste trei s-au schimbat toată faţa şi starea de lucruri în
întreaga lume, primul în literatura de specialitate, în al doilea război, al treilea în navigaţie; de
unde au urmat nenumărate modificări, în atât de mult încât nici un imperiu , nici o sectă, nici o
stea nu pare să fi exercitat o mai mare putere şi influenţă în afacerile umane decât aceste
descoperiri mecanice