CORPURI MICI ALE

SYSTEMULUI SOLAR
Asteroizii
Asteroizii, numiți și planete minore sau planetoizi,
sunt corpuri cerești mai mici decât planetele, dar
mai mari decât meteoriții (care pot avea diametrul
de până la circa 10 metri), și nu sunt comete.
Deosebirea dintre asteroizi și comete se face în
momentul în care este descoperit corpul repectiv,
după aspectul său vizual: cometele trebuie să aibă o
"coamă" perceptibilă (o "atmosferă" densă), în timp
ce asteroizii nu au așa ceva.
Asteroizii
Asteroizii variază foarte mult ca mărime, de la câteva sute de
kilometri în diametru pâna la roci de numai câteva zeci de
metri. Câțiva dintre cei mai mari au formă sferică și se
aseamănă cu planete în miniatură. Totuși, în vasta lor
majoritate asteroizii sunt mult mai mici și au o formă
neregulată. Compoziția fizică a asteroizilor este diversă, și în
multe cazuri e prea puțin ințeleasă. Astfel, unii asteroizi sunt
corpuri solide de rocă cu un conținut metalic mai mic sau mai
mare, în timp ce alții constau într-un conglomerat de roci,
format datorită forței gravitației. Asteroidul Vesta este chiar
vizibil cu ochiul liber, dar numai din locuri neluminate, în
anumite nopți cu cer foarte senin.
Meteoritii
Meteorit este un corp solid din spatiul interplanetar ,
care strabate atmonsfera pamintului , ajungind pina la
sol . Masa meteoritilor variaza de la citeva grame pina la
zeci si sute de tone , dimiensiunile lor variaza de la citiva
milimetri pina la zeci de metri .
Meteoritii constituiti in special din fier se numesc
siderite , cei care contin silicati si au forma unei pietre
se numesc aieroliti , iar meteoritii care au un aspect
sticlos de culoarea negru-verzuie, poarta numele de
tectile . Pe locurile unde cad marii meteoriti, se
formeaza cratere . Masa corpurilor meteoritice care cad
pe pamint zilnic este de aproximativ 10-20 tone .
Cratere create de meteoriti
Avem aici, pe Pamant, la dispozitia noastra,
zeci de dovezi incontestabile ale faptului ca
planeta ne-a fost vizitata, in repretare randuri, de
extraterestri. Nu, nu este vorba despre “omuletii
verzi” din povestiile stiintifico-fantastice, ci de
urmele formarii Sistemului Solar: meteoritii si
asteroizii care si-au gasit cimitirul pe Pamant.
Majoritatea craterelor ce servesc drept amintiri ale
impactelor cu Terra s-au erodat pe parcursul
succedarii erelor geologice, integrandu-se
armonios in natura.
Craterul Meteor, din Arizona, SUA
Localizat in estul Flagstaff-ului, la o distanta de aproximativ 65
kilometri fata de acesta, craterul Meteor, cu un diametru de 1.220
metri si adanc de 180 metri, isi datoreaza impresionantul aspect
selenar atat varstei relativ mici, de aproximativ 40.000 de ani, cat
si climatului arid din desertul Arizonei de nord, in care este situat.
S-a estimat ca autorul craterului, meteoritul Canyon Diablo,
alcatuit, in principal, din nichel-fier, avea un diametru de
aproximativ 50 metri si cantarea in jurul a 150.000 de tone.
Craterul Meteor este, poate surprinzator, proprietate privata si se
afla in posesia familiei Barringer inca din anul 1903. Turistii care il
viziteaza sunt taxati cu 15 dolari la intrare de Meteor Crater
Enterprises, iar un centru pentru vizitatori de pe marginea
craterului ofera prezentari multimedia si ocazia de a analiza de
aproape fragmente meteorice din fier, gasite la fata locului.
Craterul Wolfe Creek, Australia
La fel ca Meteor Crater din Arizona, Wolfe Creek isi datoreaza
starea de buna prezervare atat varstei, de circa 300.000 de ani,
cat si mediului australian uscat. Abordand craterul pe sol,
vizitatorii trebuie, intai, sa se catere pe o margine inalta de 25
de metri, inainte de a cobori pe podeaua acoperita de nisip a
craterului, aflata la 50 de metri sub aceasta bordura. Atat
fragmentele de fier oxidat din meteorit cat si sticla formata
prin topirea nisipului la impactul cu acesta, au fost gasite in
craterul Wolfe Creek, larg de 800 de meteri, atestandu-i
originile astronomice. De asemenea, centrul craterului este
impregnat de un miez din ghips, un mineral de culoare alba, ce
retine apa si care permite cresterea arbustilor si a vegetatiei
intr-un desert, altfel, neospitalier acestui gen de fenomene.
Craterul Wetumpka, din Alabama, SUA
Cu aproape 82 de milioane de ani in urma, un meteorit cu
diametrul de sub 350 de metri, a intrat in coliziune cu apele
scazute ale marii din nordul a ceea ce este astazi orasul
Montgomery, din Alabama. Ce a ramas astazi este unul dintre
cele mai bine pastrate cratere marine de pe Pamant. Masurand
aproximativ 8 kilometri in diametru, craterul Wetumpka
prezinta un afloriment stancos pe marginea protubera si o falie
de ascensiune in centru, ce tradeaza in mod evident efectele
unui impact subit pe patul marin de roca. Reprezentarea
artistica alaturata, in conceptia lui Jerry Armstrong, arata felul
in care craterul Wetumpka ar fi putut arata la scurta perioada,
in termeni geologici, dupa impact.
Lacul-Crater Lonar, India
Unul dintre cele mai faimoase cratere prin impact de pe
teritoriul Indiei este lacul-crater Lonar, localizat in apropierea
orasului Sultanpur din statul indian Maharashtra. Masurand
nu mai mult de 1.6 kilometri in diametru, de la o margine la
alta, craterul este, partial, umplut de un lac cu apa sarata,
alkalina, avand latimea de 1.200 metri. Craterul Lonar a fost
creat de impactul cu o cometa sau un meteorit in epoca
Pleistocen, in urma cu aproximativ 52.000 de ani. Craterul isi
pastreaza si astazi o buna parte din forma si aspectul sau
originale, datorita, in parte, absentei glaciatiunii in regiunea
Indiei precum si duritatii bazaltului vulcanic, ce alcatuieste
intr-o mare masura solul dur al zonei.
Craterul Pingualuit, din Quebec, Canada
Descoperit la mijlocul anilor '40, dar de mult timp cunoscut
indigenilor de aici sub denumirea de "Ochiul de Cristal al lui
Nunavik", craterul Pingualuit este locul impactului cu un
meteorit ce ne-a lovit planeta cu 1,4 milioane de ani in
urma. Lacul care umple astazi acest crater este alimentat
doar de precipitatii, rezultand o apa de o puritate
exceptionala, cu un continut salin de numai 3 ppm (parti la
milion), in timp ce media de salinitate a Marilor Lacuri este
de 500 ppm. Cunoscut, formal, sub identitatea "Craterul
Noului Quebec", Pingualuit se afla in peninsula Ungava, din
nordul indepartat al Quebecului, si masoara 3,5 kilometri in
diametru
Cometele
Cometele (latină: stella cometa, greacă: komē, “steaua
cu păr”) sunt corpuri cerești mici, de aparență nebuloasă,
care se rotesc în jurul unui Soare. În mod normal este
vorba de Soarele Sistemului nostru Solar. Simbolul
astronomic pentru comete ( ☄) constă dintr-un disc cu o
coadă formată din trei linii.
Multe comete trec prin zonele marginale ale Sistemului
Solar. Uneori, unele din ele ajung totuși și în apropierea
Soarelui, unde capetele lor luminoase și cozile lor lungi și
strălucitoare constitue o imagine spectaculoasă.
Majoritatea cometelor se apropie de Soare doar pentru o
scurtă perioadă de timp.