ALFA2 Printre Greutati Spre Stele v20180308

PERA NOVACOVICI
ALFA
PRINTRE GREUTĂȚI, SPRE STELE
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
NOVACOVICI, PERA
Alfa / Pera Novacovici. - Bucureşti : Stepout Publishing House, 2015
2 vol.
ISBN 978-606-8655-03-1
Vol. 2 : Printre greutăţi până la stele. - ISBN 978-606-8655-05-5
159.9
Vreau să mulţumesc celor care au muncit enorm pentru ca această
carte să fie posibilă:
Claudiu Catargiu (producţie & DTP)
Elena Adorian (grafică)
Iosif Vidoni, Raluca Nedelcu, Elena Paraschivescu și
Leonard Burcă (corectură și feedback pe text)
Răzvan Stan (programare)
Raul Cânţa (web design)
{ INTRODUCERE
PRINTRE GREUTĂŢI, SPRE STELE
_______________________________________
În mintea începătorului sunt multe posibilităţi dar în cea a

maestrului sunt doar câteva. (Shunryu Suzuki)
_______________________________________
Mă fac pe mine bogat, făcându-mi nevoile puţine. (Henry

David Thoreau)
_______________________________________
Prima mea foame mare în viaţă a fost cea de fericire, iubire şi

atenţie. Şi ca orice tânăr naiv, incapabil de a mă apară de mesajele sociale,
ale mass-mediei şi ale societăţii în care m-am născut şi în care am crescut,
am crezut că banii îmi vor aduce faimă, iubire, respect, obiecte şi un stil de
viaţă care vor duce la împlinire şi fericire.
După câteva încercări total eşuate de a câştiga bani, am realizat
că am atât de multe obstacole încât m-am resemnat temporar. Mi-am păs-
trat dorinţa de a câştiga bani şi mi-am promis că nu mă voi opri până când
nu voi avea toţi banii pe care îi doresc însă pentru că acest lucru avea să se
întâmple într-un viitor îndepărtat, aveam nevoie să găsesc o cale de a fi
fericit în momentul prezent.
Astfel, incapabil fiind de a atinge ceea ce se numea succes, feri-
cire şi prosperitate în lumea exterioară, în lumea populată de ceilalţi oameni,
în lume concretă, palpabilă şi materială, m-am întors înspre mine şi lumea
mea interioară.
Dacă tot eram sărac, mi-am propus cel puţin să nu mai fiu stresat
şi agitat.
Îmi doream linişte, libertate şi pace sufletească. Nu îmi doream să
mai aud nici măcar un telefon că sună, nicio voce care îmi cere socoteală
sau că îmi spune ce trebuie să fac, ce e bine şi ce nu.
Lumea nu mi-a dat nimic aşa că nu eram dator cu nimic.
Cum poţi să fii fericit când eşti sărac?

Foarte simplu. Având nevoi foarte mărunte şi puţine, uşor de
satisfăcut.
Ducându-mi viaţă la un minimalism extrem, aveam două surse
mari pentru a mă hrăni sufleteşte: natura şi cărţile. Ambele erau gratuite și
doar a doua necesită abonament la biblioteca.
11
PERA NOVACOVICI
Nu ştiu dacă pe drumul acesta am fost ghidat sau am ajuns pe el

că rod al purei întâmplări însă cert este că am trăit ceea ce Jung anticipa:
“Cine se uită în afară, visează, cine se uită înăuntru, se trezeşte”.
Neavând prea multe de explorat în viaţa exterioară, călătoriile
mele au început să fie interioare. Am descoperit uşi despre care nu ştiam
nimic iar unele ascundeau în spatele lor comori, altele demoni.
Cu timpul, mi-am dat seama că în interiorul meu se află nu doar o
cameră, ci mai multe. Apoi, nu doar mai multe camere, ci un castel. Apoi,
nu doar un castel, ci un regat.
Am avut profunda realizare că indiferent cât de nesemnificativ
par şi sunt în lumea exterioară cu standardele ei pentru fericire şi succes, pe
care eu probabil nu le voi atinge niciodată, în lumea mea interioară pot să
mă încoronez ca rege al regatului meu.
Pe măsură ce a început să se facă lumină în interior şi să văd din
ce în ce mai clar cum arată harta regatului, a vieţii mele psihice interioare,
setea de cunoaştere m-a împins rapid spre a descoperi gândurile, emoţiile
şi stările sufleteşti ce populează acest regat.
Deşi am descoperit un haos total, o anarhie interioară, mi-am asu-
mat destinul de stăpân al lumii mele interioare şi am început să fac ordine.
Foarte curios, în momentul în care mi-am asumat responsabilitatea pentru
ceea ce sunt şi ceea ce simt în interiorul meu, au apărut efecte, consecinţe
în lumea pe care noi o numim exterioară. Era ca şi când lumea exterioară a
oglindit în permanenţă lumea mea interioară.
Când am devenit calm şi stăpân pe mine, au încetat evenimentele
din exterior capabile să mă destabilizeze. Când am devenit autentic şi am
ştiut cine sunt, ce vreau şi am învăţat să exprim clar aceste lucruri, am înce-
put să creez relaţii cu alţi oameni ce îmi semănau.
Pe măsură ce mă simţeam mai împlinit şi mai fericit în interior şi
dobândeam o senzaţie de “am destul, sunt destul, mi-e bine”, am început să
observ că această abundenţă începea să se manifeste şi în lumea exterioară.
Apoi, când regatul meu a devenit suficient de prosper, a apărut o nouă ne-
voie necunoscută până atunci.
Nevoia de a da, de a oferi. Era ca și când dacă păstrez totul doar
pentru mine, ma irosesc. Era ca și când aveam hambarele pline de grâne
care putrezeau și erau mâncate de rozatoare și in jurul meu se murea de
foame. Nu puteam să traiesc cu această priveliște. Vremurile în care lumea
exterioară era responsabilă pentru suferinţele mele interioare erau demult
apuse.
12
Da, societatea nu mi-a oferit nimic însă e şi normal. Societatea era

plină de oameni ca şi Pera cel vechi, Pera cerșetorul în lumea exterioară
care defapt era un rege în lumea interioară. Pera care se considera îndrep-
tăţit să ia de la lume, de la viaţă, de la natură şi de la univers fără a oferi
nimic înapoi. Lumea era plină de oameni săraci şi goi care nu ştiau că în ei
se află răspunsul la toate întrebările lor precum şi cheia fericirii lor.
Această nevoie de a oferi a devenit vocaţia mea, un pas absolut
firesc pe drumul evoluţiei și dezvoltării fiecaruia dintre noi. Acum, după ce
am dobândit puterea interioară şi am folosit-o pentru a-mi face mie bine,
am început să am putere şi în lumea exterioară. Din nou, o consecinţă sau
un efect. Prima oară înăuntru, apoi şi în afară.
Felul meu de a fi nu îmi permite să trăiesc în abundenţă şi fericire
privind în jur şi observând câtă suferinţă, durere, boală şi ură există.
Şi atât cât îmi stă în puteri, atât cât am resurse, le voi folosi pentru
a ghida oamenii spre propriul lor regat interior unde sunt meniţi să devină
regi sau regine. Volumul 2 al cărţii Alfa — printre greutăţi spre stele, îţi va
arată 3 metode pe care eu le-am folosit pentru a avea rezultate în lumea
exterioară la capitolul sănătate, iubire şi bani.
Există foarte multe metode pentru a avea rezultate în lumea exte-

rioară, cu siguranţă prea multe. Paradoxul este că deşi aproape toate func-
ţionează, oamenii trăiesc tot într-o sărăcie de rezultate pentru că lipseşte
fundaţia.
Nu metoda sau reţeta pe care o aplici contează ci combustibilul
cu care alimentezi această metodă, disciplina cu care o aplici, perseverenţa
cu care mergi înainte în urmărirea rezultatelor, cu hotărâre şi direcţie.
De aceea, primele două părţi ale acestui volum sunt dedicate
combustibilului şi uneltelor interioare cu care vom sprijini orice metodă ne
dorim noi pentru a avea rezultate.
Apoi, următoarele trei părţi reprezintă metodele pe care eu le-am
folosit pentru a avea rezultate şi te invit să le consideri un experiment pe
care îl poţi încerca, în funcţie de ce nevoi ai tu, pentru o perioada de timp şi
să decizi pentru tine dacă funcţionează sau nu.
Astfel, putem paşi împreună spre a ne îndeplini destinul şi misiu-
nea pe Pământ.
Printre greutăţi spre stele!
13
PERA NOVACOVICI
P.S.
În prezentarea acestor metode pentru a reuşi în domeniul finan-
ciar, relaţional şi al sănătăţii, sunt subiectiv. Sunt metodele care funcţio-
nează pentru mine şi pentru alţi oameni, verificate și testate, însă nu sunt
singurele şi nu există nicio garanţie că vor funcţiona identic pentru orice om
care le încearcă. Cu toate acestea, cred cu tărie că fără suficientă energie,
concentrare, ambiţie, perseverenţă, disciplină, nicio metodă nu va funcţio-
na. Iar cu suficientă dedicare pentru scop, aproape orice metodă poate
funcţiona.
14
{ FILOZOFIA ALFA
PRINTRE GREUTĂŢI SPRE STELE
1 Personalitate Alfa
Vreau să lămurim pentru început ce este şi ce nu este persona-
litatea alfa. E important să înţelegi ce facem, care este viziunea noastră şi să
decizi dacă vrei să faci parte din ea sau nu. La început, viziunea mea legată
de personalitate alfa a pornit de la teoria testată şi aplicată pe propria mea
piele că poţi obţine orice îţi doreşti în viaţă dezvoltându-ţi trăsăturile de
personalitate.
Varianta simplistă ne spune că personalitate alfa porneşte de la
liderul haitei de lupi sau câini în care există o ierarhie în care, de obicei,
există o pereche alfa. Rolul lor principal de lideri este grija pentru binele şi
prosperitatea grupului şi, pe lângă această responsabilitate supremă, au şi
drepturi specifice la mâncare şi împerechere.
Pentru specia umană, lucrurile nu sunt deloc atât de simple, însă
putem lua aproape tot din regnul animal şi putem găsi corespondent în
specia umană. Şi noi funcţionăm în grupuri şi avem lideri. Şi noi avem
indivizi cu statut social înalt care îşi asumă mai multe responsabilităţi şi/sau
drepturi. Pornind de la grupul mic al unei familii în care există o ierarhie —
mamă, tată, copii şi bunici —, continuând cu grupuri mari — societăţi întregi
—, putem vedea cum liderii adevăraţi domină prin personalitatea lor, în
primul rând.
Acum, ceea ce am descoperit foarte repede este complexitatea
acestei filozofii la oameni — de la lucruri simple precum statut social şi sex,
am ajuns la o viziune care porneşte de la origini şi duce fiinţa umană până la
latura sa spirituală.
{ Personalitate Alfa 1.0

Putem spune că varianta 1.0 a personalităţii alfa, luând ca exemplu
mamiferele care au un comportament social foarte asemănător cu al oame-
nilor, avea 2 mari domenii:
1. statut social (lider, genele cele mai bune)
2. sexualitatea (atracţia sexuală, perpetuarea speciei)
Acum 12 ani, descoperind puterea personalităţii în viaţa noastră —
a oamenilor —, am observat ce anume face ca unii oameni să aibă parte de
o viaţă sexuală mai împlinită, de respect, de abundenţă în viaţa lor şi am
descoperit trăsăturile de personalitate specifice versiunii alfa pentru oa-
meni.
17
PERA NOVACOVICI

Astfel, a luat naştere cartea Personalitate alfa — descoperă co-
moara ascunsă din tine (http://goo.gl/09tmhy) în care aveam 6 domenii
despre care putem spune că reprezintă personalitate alfa
varianta 2.0, versiunea pentru oameni. Primele două dome-
nii erau “comoara interioară” care urma să fie exploatată:
1. încrederea în sine (de nelipsit pentru o personalitate alfa)
2. inteligenţa emoţională (o trăsătură vitală pentru succesul
în lumea oamenilor).
Acestea două (lumea noastră interioară) sunt
legate de lumea exterioară printr-o punte care e dată de următoarele 2
domenii:
3. comunicarea
4. personalitatea
Personalitatea este practic manifestarea a ceea ce noi avem în
interior, cu bine şi rău. La sfârşit, avem rezultatele obţinute prin exprimarea
(sau neexprimarea) acestei comori interioare, rezultate care se văd explicit
în domeniile:
5. iubirea (atracţia sexuală şi relaţiile de cuplu)
6. statutul social (banii, respectul)

După o vreme, evoluând firesc,
viziunea a ajuns la Personalitate alfa 3.0.
După ani de zile de lucru cu oamenii, expe-
rienţa m-a dus la o rafinare şi o completare a viziunii alfa în
care am adăugat ceea ce cred că este versiunea 3.0 a per-
sonalităţii alfa, viziunea pe care am ilustrat-o în cărţile Ghidul
personalităţii alfa (http://goo.gl/KaF2YI) şi Turnul evoluţiei
alfa (http://goo.gl/clmIiJ) în care structura este după cum
urmează:
✓ Sănătate
✓ Bani, statut
✓ Sex, relaţii
✓ Trib, socializare
✓ Comunicare
✓ Emoţii
✓ Personalitate
18
✓ Leadership
✓ Motivaţie
✓ Încredere în sine
✓ Iubire
✓ Vocaţie
✓ Mental
✓ Spiritualitate
Ordinea pentru personalitate alfa 3.0 este exact aceasta, pornind

cu sănătatea.
Aceste concluzii le-am tras după ce am urmărit timp de 10 ani
problemele și provocările pe care le întâmpină oamenii, după ce am urmărit
cele mai importante modele de structurare a dezvoltării personale și spiri-
tuale, de la chackrele tibetane până la piramida nevoilor lui Abraham Mas-
low. Această variantă este cea mai apropiată de ceea ce eu numesc omul
complet și astfel, ajungem la concluziile mele cele mai recente.
Pe măsură ce evoluăm, descoperim că putem pătrunde din ce în
ce mai adânc în interiorul fiinţei noastre și comoara noastră interioară este
din ce în ce mai rafinată, mai complexă și ne poate aduce beneficii din ce în
ce mai mari.

Ce anume este de fapt personalitate alfa în specia umană, la 12
ani de la nașterea ideii?
Personalitate alfa este UN STIL DE VIAŢĂ care are anumite ca-
racteristici. În acest stil de viaţă, omul care este împlinit și fericit este o
personalitate alfa. Oamenii împliniţi sunt exemplele de urmat și noii lideri în
această lume. Când sunt împlinit, părerea celor din jur contează cel mai
puţin, frustrările și lipsurile nu mai există pentru că altfel aș avea goluri și nu
aș fi împlinit.
Personalitate alfa 4.0 este omul superior care este recunoașterea
faptului că omul are și spirit și trup și că doar respectând ambele dimensiuni
voi ajunge la acea împlinire care scapă atât de multor oameni azi. Persona-
litate alfa 4.0 onorează tot ce ţine de latura umană — sănătatea corpului
fizic privit ca vehicul pentru suflet și spirit, sexualitatea, banii și orice alte
aspecte materiale — în lipsa cărora omul este FRUSTRAT.
19
PERA NOVACOVICI
Frustrare înseamnă “lipsa a ceva” și cât timp omul resimte lipsa a

ceva el nu este împlinit, energia lui este consumată pentru a umple acel gol
și astfel el nu poate funcţiona la adevăratul lui potenţial.
Demonstraţia simplă și logică ce ne arată că trebuie să oferim o

importanţă majoră lumii materiale este dată de următorul exerciţiu.
!
EXERCIŢIU
Scoate sănătatea fizică din întreaga poveste și spune-

mi cum anume vei funcţiona în această lume, fiind fericit, împlinin-
du-ţi misiunea și făcând orice altceva? Când ești pe moarte sau bol-
nav grav, toată munca omului pe pământ își pierde sensul pentru că
orice ar putea construi nu mai are relevanţă pentru omul în sine.
Apoi, scoate banii din ecuaţie. Cu buzunarele goale, ce vor face
99% din oameni? Se vor așeza în poziţia lotusului să mediteze în
timp ce îi doare burta de foame, în timp ce poate familia lor suferă
de foame?
Aproape sigur nu. Aproape sigur, energia omului lipsit de bani se

va duce înspre a asigura pentru sine și cei apropiaţi minimul pentru supra-
vieţuire. Apoi, dă-i omului sănătate și bani destui cât să nu sufere, care va fi
următorul pas firesc? Relaţiile. Va căuta iubirea, relaţionarea, cuplul, sexul.
Există etape absolut firești în evoluţia omului. Treaptă după treaptă, omul
pornește de la lucruri foarte ancorate în pământ — sănătatea trupului său
fizic, mâncarea, acoperișul deasupra capului, un partener de viaţă — și apoi ,
dacă obţine împlinirea relativă în aceste domenii, continuă să urce. Și urcă
pe treptele evoluţiei până când ajunge aproape de împlinirea potenţialului
său. Metafora și jocul de cuvinte aici sunt foarte interesante. Cu cât omul
urcă mai sus, cu atât coboară mai mult.
Pentru că vocaţia și spiritul omului se află adânc în lumea interioa-
ră în care trebuie să cobori. Și acum că am ajuns la vocaţie, vreau să îţi spun
de ce consider eu vocaţia ca fiind lucrul pe care omul, așa cum îl cunoaștem
20
noi azi prin știinţa și bunul nostru simţ, ar trebui să își concentreze întreaga
atenţie și energie din prima clipă în care poate face acest lucru.
Dacă omul este materie și spirit, vocaţia înseamnă domeniul,
știinţa, starea în care omul trăiește sincer și cu respect faţă de ambele sale
laturi. Vocaţia nu este altceva decât spiritul omului manifestat în materie pe
acest pământ. Omul cu vocaţie transformă iubirea pe care o are prin mun-
că și servește întreaga planetă. La început, poate să se servească doar pe el.
Apoi, văzând ce funcţionează și cu ce rezultate, vrea să ofere un pic și celor
mai apropiaţi. Făcându-i pe aceștia fericiţi și încurajat fiind de sentimentul
de împlinire supremă pe care omul care dăruiește îl are, poate îndrăzni mai
mult și poate ajunge chiar, într-o zi, la valorificarea maximă a potenţialului
său pe pământ.
Și anume, să servească întreaga lume cu darul său prin trăirea
vieţii pământești în fiecare clipă în armonie și acord cu puterea sa interioară,
a spiritului, sufletului și a inimii sale. Cu alte cuvinte, personalitatea alfa 4.0
ţine cont de latura umană, precum și de cea spirituală a omului — din
îmbinarea celor două rezultă ceea ce noi numim vocaţie.
În cele ce urmează, îţi voi face demonstraţia privind importanţa
vocaţiei în viaţa noastră și îţi voi arăta cum atenţia acordată ei poate alinia
întreaga ta viaţă astfel încât să poţi da maxim din ce poţi da lumii în timp ce
starea ta de împlinire, fericire, bucurie este la cote înalte în marea majoritate
a timpului.
Vreau să îţi prezint câteva legi care sunt caracteristice personali-
taţii alfa 4.0.
{ Legile Personalităţii Alfa 4.0

1. Drumul contează, nu destinaţia. Poţi pierde tot, dar contează
ceea ce ai devenit mergând pe drum.
2. Misiunea și vocaţia noastră sunt cele mai importante și ele dau
sens fiecărui lucru mărunt din viaţa noastră. Fără acest sens, trăim perma-
nent cu sentimentul că ceva lipsește.
3. Caută mai putin echilibru și mai multă aliniere. Personalizează-ţi
stilul de viaţă. Nu trebuie să ai cantităţi egale din orice lucru pe lumea asta
pentru a fi fericit. Alinierea înseamnă să ai acele lucruri potrivite pentru tine
pentru a te simţi împlinit și poţi să nu ai nimic din celelalte lucruri.
4. Evoluează câte puţin zi de zi. Depășește-ţi limitele puţin câte
puţin.
21
PERA NOVACOVICI
5. Nu fă celorlalţi pe plac cu orice preţ, fii sincer dar pe cât se

poate dezvoltă-ţi compasiunea. Adevărul rănește dar e un medicament
amar ce salvează suflete de la moarte.
6. Fii dispus să schimbi totul în viaţa ta.
7. Nu folosi familia sau trecutul ca scuză.
8. Nu te pierde în rutina zilnică, sarcini și obligaţii fără să te întrebi:
cu ce servesc acţiunile scopul meu suprem?
9. Misiunea individuală este să evoluăm. Misiunea spirituală este
să facem lumea mai bună. Nu putem face una fără cealaltă.
10. Vocaţia pentru începători:
✓ caută cea mai mare problemă din viaţa ta
✓ rezolvă problema
✓ documentează soluţia și povestea ta de succes (scris, video , audio)
✓ dă mai departe.
Spiritualitatea poate fi doar o dovadă de lașitate atunci când nu e

cea mai înaltă formă de manifestare umană. Nu fugi de problemele lumii.
Fii spiritual salvând lumea de suferinţă, nu fugind ca o găină.
Nu există spiritualitate fără materialism pentru fiinţa umană. Ești
materie. Ai un corp — fă ceva cu el. Ai mâini, creier (teoretic) ca să creezi
cu ele. Ai talente înnăscute pentru ce? Ca să rămâi în zona de confort
așteptând ziua când vei crăpa? Spiritualitatea fără fapte este pistol cu apă,
pământ de flori. Spiritualitatea se vrea manifestată. Să întorci spatele sufe-
rinţelor acestei lumi în timp ce faci parte din ea este cea mai mare dovadă
de lașitate.
De aceea consider că demersul nostru, personalitate alfa, este cea
mai înaltă manifestare spirituală posibilă.
Da, fii în cea mai bună formă fizică a ta. Da, fă cât de mulţi bani
poţi. Da, dezvoltă-ţi personalitatea. Da, trăiește relaţiile la maximum. Da,
construiește și creează. Da, crește permanent și evoluează. Da, descoperă-
ţi vocaţia. Pentru că doar astfel îţi poţi aduce contribuţia cu adevărat în
această lume.
Cea mai înaltă formă de spiritualitate nu este să îţi crească aripi de
înger, ci să ai mâinile pline de pământ. Aceasta este misiunea ta în această
viaţă și este o misiune comună cu fiecare om de pe pământ. Ceea ce vreau
eu este simplu dacă e privit de sus. Vreau oameni care au parte de tot și
știu că este posibil totul. Vreau să văd oameni care au sănătate, iubire, bani,
vocaţie și care se simt atât de împliniţi încât în mod natural simt nevoia să
dea mai departe din preaplinul lor.
22

Cartea alfa va avea 3 volume.
Al treilea volum este dedicat unei viziuni mai profunde, mai com-
plete a ceea ce înseamnă fiinţa umană, evoluţia şi calea corectă.
Dacă în volumul doi ne vom concentra să obţinem rezultate în
lume reală folosindu-ne de personalitatea noastră, de calităţile noastre şi de
abilităţile pe care ni le dezvoltăm, în al treilea volum vorbim despre ultimele
descoperiri în ştiinţă, neurologie, psihoterapie, spiritualitate şi dezvoltare
personală ca să înţelegem legătură dintre energie, corp, minte, emoţii şi
spirit. Pentru a obţine ce vrem în viaţă, pentru a trăi viaţa, avem nevoie de
energie.
Pentru că nu suntem educaţi în privinţa energiei şi nici în privinţa
lumii noastre interioare, nu ştim că oricât de multă energie credem noi că
avem sau am vrea să avem, pierdem foarte mult din ea fără să ne dăm
seama, ceea ce ne afectează direct sănătatea şi rezultatele, deci însăşi viaţa
şi aşa scurtă pe care o avem pe acest pământ.
Traumele suferite în copilărie sunt găuri în sacul nostru de energie
vitală, gândurile noastre negative şi nesupravegheate precum şi emoţiile ce
se nasc de aici, reprezintă doar pierderi mari de energie care vor face corpul
nostru să fie intoxicat de un mediu acid şi inflamat care ne distruge calitatea
vieţii îmbolnăvindu-ne de boli cronice, cancer, boli ale sistemului circulator,
boli ale sistemulu imunitar, diabet.
Apoi, răniţi şi slăbiţi, ne solicităm şi mai mult încercând să atingem
obiective şi visuri pe care le avem, doar ca să ne trezim epuizaţi, bolnavi şi
înfrânţi la sfârşitul unui drum pe care nu am ştiut să îl gestionăm, pentru că
nimeni nu ne-a învăţat cum să o facem.
În volumul 3 al cărţii Alfa, vei afla tot ceea ce se ştie la ora asta
legat de energia şi sănătatea ta pentru a avea o viaţă cât mai de calitate şi o
stare de împlinire sufletească ce îţi va permite să parcurgi cât mai ușor dru-
mul tău.
v
2 Scopul vieţii
Cum să devii puternic în 3 paşi? Scapă Scopul vieţii — să devin un zeu
de: mai înţelept al regatului meu.
✓ frica de a muri de foame (Kurt Tepperwein)
✓ frica de a nu fi acceptat de grup, de judecată
celor din jur, de “ce va spune lumea”
23
PERA NOVACOVICI
✓ frica de a fi lipsit de iubire
_______________________________________
Esenţa vieţii tale este vocaţia, scopul tău pe acest pământ.

Totul în viaţa ta, de la dietă la carieră, e important să fie aliniat
cu vocaţia ta. Dacă îţi știi scopul, cea mai adâncă dorinţă, atunci
secretul succesului este să îţi disciplinezi viaţa astfel încât să
susţii cea mai profundă dorinţă și să minimizezi distragerile și
devierile. (David Deida)
_______________________________________
Cum scapi de aceste frici?

În primul rând, dacă ţi s-a întâmplat vreodată să nu ai ce să mă-
nânci, dacă te-ai simţit vreodată respins sau lipsit de prieteni, dacă ai suferit
vreodată din sentimentul de lipsă a iubirii, felicitări. Nu ai crăpat şi ţi-ai do-
vedit că poţi să supravieţuieşti. În al doilea rând, dacă ai ce să mănânci, ai
prieteni şi iubire, aşteaptă până când le pierzi. Vei vedea că eşti o persoană
foarte puternică.
Întrebarea este: ce faci din acest moment?
_______________________________________
Urmează-ţi vocaţia şi universul îţi va deschide uşi acolo unde

acum sunt doar ziduri. (Joseph Campbell)
_______________________________________
Vocaţia îţi dă pasiunea pentru munca ta.

Pasiunea pentru munca ta te face să mergi mai departe şi mai
repede decât cei lipsiţi de pasiune, te face să aştepţi cu nerăbdare să vină
dimineaţa ca să continui să faci ceea ce îţi place şi începi să ştii foarte clar
care este sensul vieţii tale şi ce anume înseamnă pierdere de vreme.
Mergând mai departe şi mai repede într-un domeniu, condus de
energia vocaţiei şi a pasiunii, devii profesionist, competent, capabil să oferi
valoare, să rezolvi probleme şi să alini suferinţe, ai reputaţie şi vizibilitate.
Având toate acestea, câştigi bani suficienţi încât să poţi să faci ceea ce te
24
pasionează tot restul vieţii, să te îmbunătăţeşti permanent, să ai stilul de

viaţă dorit şi poate chiar să schimbi lumea prin munca ta.
Acum refă filmul şi scoate vocaţia din ecuaţie.

Atingerea fericirii şi împlinirii în viaţă este un concurs cu tine însuţi
pe care îl câştigi atunci când te cunoşti pe tine prin experienţele de viaţă
trăite. Nu poţi cunoaşte adevărul tău interior fără să trăieşti experienţe. Poţi
să accelerezi procesul citind şi despre adevărurile altor oameni, adevăr la
care au ajuns prin propriile lor experienţe de viaţă. Adevărul este diferit
pentru fiecare şi, de aceea, nefericirea este semnul că nu trăim adevărul
nostru, ci încercăm să îl trăim pe al altuia.
Vei avea lacrimi în ochi de fericire atunci când îţi vei descoperi
propriul adevăr interior pentru că el este în armonie cu întreg universul.
Fiecare dintre noi este într-un punct diferit al drumului spre adevăr şi cea
mai înaltă formă de iubire şi respect este să onorezi locul şi ritmul fiecăruia
în viaţă, fără să judeci.
Judecă doar cei mai din coada cursei spre adevăr pentru că ei nu
pot vedea ce este în faţă, pot doar să presupună pe baza drumului parcurs.
Însă drumul este atât de diferit pe măsură ce progresezi, încât nimic din ex-
perienţa de până atunci nu poate prevesti ce va urma.
Este semn de maturitate şi înţelepciune să realizezi că părerea ta
despre viitor, despre oameni şi drumul şi ritmul lor nu au nicio importanţă,
nicio validitate şi atunci când îţi dai cu părerea şi judeci, nu poţi să iubeşti.
Atitudinea corectă e să nu presupui şi să nu ai aşteptări, ci să te bucuri de
drum şi să ai spiritul veşnic curios.
Iar la urmă, nimeni nu are nevoie să fie luat în cârcă şi cărat. Toţi
vrem să ne dovedim că putem reuşi pe propriile noastre picioare. De un
lucru, totuşi, cu toţii avem nevoie. O încurajare care ne face să nu ne mai
simţim singuri pe drum. “Secretul” succesului în viaţă este ascuns foarte
multor oameni, şi nu pentru că el ar fi greu de găsit sau este ascuns, ci pen-
tru că este amestecat printre toate celelalte gunoaie care ne poluează.
Ca să descoperi de ce ai nevoie pentru a avea tu succes, în mod
particular, ai nevoie de discernământ. Adică să poţi deosebi diamantele de
pietre obişnuite. Discernământul, puterea de a alege corect pentru tine,
abilitatea de a gândi pentru tine şi de a-ţi urma adevărul personal, interior,
în ciuda părerilor lumii vin doar în urma trăirii experienţelor de viaţă.
Din păcate (sau din fericire), experienţele de viaţă nu se trăiesc pe
canapea sau în zona de confort.
25
PERA NOVACOVICI
Logica elementară, aşadar, ne spune că “secretul” succesului

personal stă în trăirea experienţelor de viaţă, astfel încât să putem deveni
noi înşine cât mai curaţi de influenţe exterioare şi să putem avea discer-
nământ atunci când suntem în faţa mai multor opţiuni sau oportunităţi.
_______________________________________
Afundă-te în inima ta
Bate şi întreab-o ce ştie...
(Shakespeare)
_______________________________________
Nimeni nu s-a născut învăţat, dar, în acelaşi timp, nimeni nu are o

scuză pentru a muri prost.
Unul dintre principiile universului este că noi, oamenii, suntem aici
pe pământ să ne sprijinim unii pe alţii. În orice învăţătură spirituală, reli-
gioasă, filozofică, în natură, ştiinţă, în bunul nostru simţ şi în întregul univers
vom regăsi această lege.
Dacă tu crezi că trebuie să dai tot ce ai până crăpi de dragul sacri-
ficiului pentru semenii tăi, nu ai înţeles nimic din ce vrea viaţa de la tine.
Ca să dai, ca să poţi să oferi sprijin şi ajutor, tu trebuie să ai de
unde și cu ce, să fii puternic prima oară. Aşadar, e nevoie să existe un circuit
prin care a da şi a lua circulă liber. Mai mult, nu trebuie să iei de la cine ai
dat. De exemplu, mama îşi iubeşte fiul, iar fiul îşi iubeşte iubita. Fiul nu face
pentru mama poate nici 10% din ce face mama pentru fiu, însă toată lumea
din ecuaţie este fericită. Şi mama îşi ia iubirea de undeva.
Deşi am şi eu un răspuns, aleg să te las pe tine să descoperi
propriul tău răspuns. De unde luăm atunci când, aparent, nu e nimeni care
să ne dea?
Fără visuri măreţe, nu ai niciun viitor. Propune-ţi lucruri mici şi ai
şanse mari să le obţii. Totul a mers conform planului, eşti mulţumit şi acum
e timpul să crăpi. Dacă nu obţii nici măcar lucrurile mici pe care ţi le-ai pro-
pus, nu vreau să îmi imaginez în ce hal te simţi la sfârşit, plin de regrete.
În schimb, dacă îţi propui să obţii ceva ce îi face pe alţii să te
considere nebun, nu ai cum să ratezi. Încercările şi misterul aventurii te vor
duce în situaţii incredibile, vei cunoaşte oameni nebuni ca şi tine şi vei trăi
experienţe de viaţă care îţi vor îmbogăţi sufletul.
26
Îţi vei da seama că indiferent dacă ai atins sau nu visurile nebune,

secretul vieţii este evoluţia permanentă, să tinzi veşnic spre ceva care dă
sens existenţei tale şi împlinirea ta va fi maximă în orice punct al vieţii tale.
Pentru că ştii că te poţi numi un om curajos şi cu inima mare.
_______________________________________
Viaţa este ori o aventură îndrăzneaţă, ori nu e nimic. Multe

persoane au o idee greșită despre ce înseamnă fericirea
adevărată. Ea nu este atinsă prin automulţumire, ci prin
fidelitatea faţă de un scop demn de laudă. (Helen Keller)
_______________________________________
În 1927, la 32 de ani, Buckminster Fuller era pe malul unei ape şi se

gândea să se sinucidă pentru că o fetiţă îi murise, alta se născuse şi familia
lui nu avea bani deloc. S-a gândit că dacă moare, soţia sa poate încasa
poliţa de asigurare. În acel moment, a auzit o voce care a spus:
_______________________________________
Nu ai dreptul să te elimini. Tu nu îţi aparţii. Aparţii Uni-versului.

Semnificaţia ta poate nu îţi va fi clară niciodată, dar poţi
presupune că îţi îndeplineşti misiunea dacă te dedici în cel mai
serios mod posibil servirii semenilor tăi cu ajutorul experienţelor
tale de viaţă. Cu cat ne vom strădui mai tare să obţinem
satisfacţia personală, cu atât mai mult ne va scăpa. Cu cât vom
urmări un sens plasat dincolo de noi, cu atât vom avea parte de
mai multă fericire. (Viktor Frankl)
_______________________________________
Nu renunţa la un vis doar pentru că e nevoie de mult timp

pentru a-l realiza. Timpul va trece oricum. (Earl Nightingale)
_______________________________________
Cel menit să dea lumină trebuie să îndure arderea focului.

(Viktor Frankl)
_______________________________________
27
PERA NOVACOVICI
_______________________________________
Atinge steaua de neatins şi nu-i uita pe cei care au crezut în

tine. (Octavian Paler)
_______________________________________
Ai două treburi pe acest pământ. Să fii fericit şi să fii folositor.

(Dalai Lama)
_______________________________________
Bătrân este acela care găseşte mai multă bucurie în trecutul

său decât în viitorul său. (John Knittel)
_______________________________________
Orice lucru care ni se dă reprezintă, de fapt, o sarcină.

(Kathe Kollowitz)
_______________________________________
Cu alte cuvinte, dacă ai un handicap, dacă eşti într-o familie de

alcoolici, dacă eşti sărac lipit, dacă suferi enorm din cauza oricărui motiv,
este PERFECT pentru tine în acel moment. Pentru că acolo, în suferinţa
uriaşă, este cea mai mare oportunitate pentru tine de a ajunge în contact cu
spiritul tău. Tot ce ai impresia că îţi lipseşte în viaţă sau că ţi-a fost răpit e
doar un lucru care acoperea ceva de care ai nevoie cel mai mult. Şi, astfel, ţi
se dă şansa să îl descoperi.
_______________________________________
Toţi avem o anumită vocaţie sau misiune în viaţă, toţi tre-buie

să îndeplinim o sarcină concretă care cere să fie dusă la capăt.
În această privinţă, omul nu poate fi înlocuit şi nici viaţa lui nu
se poate repeta, aşadar, sarcina fiecăruia este unică, la fel ca şi
ocazia de a o realiza. (Viktor Frankl)
_______________________________________
Noroc că viaţa, în generozitatea ei nemărginită, face uneori

întreprinderile să mai dea faliment, companiile să facă
28
restructurări, să fim daţi afară de la locul de muncă «sigur» şi să

ne trezim în binecuvântata situaţie în care şutul în fund de
provenienţă divină ne împinge să facem un pas înainte, să ne
descurcăm, să fim creativi. (Aimen Klimmeron)
_______________________________________
În Egiptul Antic se considera că la poarta raiului ţi se pun două

întrebări. Ai găsit bucurie în viaţă? A fost viaţa ta prilej de
bucurie pentru alţii? Puteai să intri în rai doar dacă răs-pundeai
cu DA la ambele întrebări. Viaţa poate fi înţeleasă privind
înapoi, dar poate fi trăită doar privind înainte.
(Soren Keirkegaard)
_______________________________________
Mi-a scris un băiat că bat câmpii în ultimul articol în care vorbesc

despre spiritul, iubirea, vocaţia omului şi că el vrea chestii mai concrete de
alfa. I-am răspuns, sper că bine:
“Nu toţi oamenii sunt la acelaşi nivel de dezvoltare. Unii vor să îşi fută
colega de bancă, iar alţii vor să îl cunoască pe Dumnezeu. Treaba mea este să
încerc să zugrăvesc întreaga experienţă umană, nu să mă blochez pe o anumită
nevoie îngustă din această vastă experienţă umană numită viaţă. Ce faci tu e că
mă cerţi pentru că aleg să compun o muzică şi cu note înalte, şi nu doar cu joase,
pentru că alea înalte nu îţi spun deocamdată nimic. Psihologia este ştiinţa
despre suflet, şi acesta este obiectivul meu, Sufletul omului. Şi la tine e acolo... îl
vei cunoaşte într-o zi. Poate îmi scrii şi în ziua aia”.
_______________________________________
Valoarea unui om rezidă în ce poate el să dea, nu în ce este

capabil să primească. (Einstein)
_______________________________________
Viaţa nu a fost făcută niciodată insuportabilă de condiţii sau

greutăţi, ci doar de lipsa de sens şi scop. (Viktor Frankl)
_______________________________________
29
PERA NOVACOVICI
_______________________________________
Orice om are o menire în viaţă… un har unic sau un talent

special pe care îl poate dărui celorlalţi. Atunci când acest talent
unic fuzionează cu serviciul adus celorlalţi, noi experi-mentăm o
stare de extaz spiritual care este scopul suprem, mai presus de
orice. … Şi ce înseamnă să lucrezi prin iubire? Înseamnă să ţeşi
haina cu firele extrase din propria ta inimă, conştient că cea
care va purta haina va fi iubita ta…
(Kahlil Gibran, Profetul)
_______________________________________
Dacă priveşti în direcţia potrivită, tot ce trebuie să faci este să

păşeşti înainte. (Buddha)
_______________________________________
Să ştii că o singură fiinţă respiră mai uşor pentru că tu ai trăit

înseamnă să ai succes. (R. W. Emerson)
_______________________________________
Cam 95% dintre oameni pot fi comparaţi cu nişte nave fără

radar, supuse tuturor schimbărilor produse de vânt şi de maree.
Ei plutesc neajutoraţi la voia curenţilor, sperând că într-o zi vor
ajunge într-un port al prosperităţii şi succesului şi sfârşind pe
fundul oceanului sau pe stânci. Însă acei 5% care înving, care şi-
au acordat timpul necesar să-şi dezvolte o disciplină, să aleagă
o destinaţie şi să-şi deseneze un traseu, aceia vor ţinti şi vor
ajunge departe, depăşind port după port, realizând în câţiva ani
mai mult decât realizează ceilalţi într-o viaţă întreagă. Fiecare
căpitan de vas îşi ştie portul de desti-naţie, chiar dacă pe durata
a 90% din călătoria sa nu îl vede. (Denis Waitley)
_______________________________________
Nu există nicio cale mai rapidă spre cele mai secrete colţuri ale
inimii unui om decât întrebarea: «Spune-mi: de ce ai nevoie?»
Nu te întreba ce vrea lumea. Întreabă-te ce anume te face să te
30
simţi viu. Şi, apoi, du-te şi fă acel lucru care te face să simţi că
trăieşti cu entuziasm şi bucurie. Pentru că lumea are nevoie mai
mult ca oricând de oameni treziţi şi entuziaşti. (Neha Nangia)
_______________________________________
Emoţiile pozitive apar în noi atunci când suntem magnetizaţi

spre un scop care ne inspiră. (Marilyn Atkinson)
_______________________________________
Mâine dimineaţă, când te trezeşti, gândeşte-te că, în medie,

155.000 de oameni de pe planetă nu vor mai avea acest pri-
vilegiu. Trăieşte-ţi ziua în aşa fel încât atunci când te bagi în pat,
să poţi spune «a fost o zi super». (Anonim)
_______________________________________
Cine vrea găseşte o cale. Cine nu, găseşte o scuză. (Pericle)

_______________________________________
Atunci când vrem să ne cunoaştem pe noi înşine şi mai ales

atunci când vrem să ne dăm seama ce vrem şi ce nu, să fa-cem
acest test simplu. Dacă am găsit scuze pentru a nu face un
lucru, nu îmi doresc foarte mult acel lucru, în primul rând. Ar fi o
pierdere de vreme să perseverez în munca pentru ceva ce nu
îmi doresc foarte tare. Să aflu ceea ce vreau cu adevărat este un
pas foarte important spre fericire şi împlinire personală. În
fiecare dintre noi există o chemare autentică, ceva înnăscut
care ne aparţine... doar nouă, ceva ce nu poate fi predat sau
învăţat. Ceva ce vrem să ne rea-mintim. Cu timpul, ni se poate
fura această chemare. Ea este ascunsă în noi în spatele
cuvintelor: «ar fi trebuit, aş fi putut, trebuia să». Unii uită tot,
până şi chemarea lor…
(Bagger Vance)
_______________________________________
Şi dacă nu poţi să munceşti cu dragoste, ci cu scârbă, atunci

mai bine părăseşte lucrul tău şi aşază-te la poarta templului tău
31
PERA NOVACOVICI
spre a primi pomană de la cei care cu bucurie muncesc. (Kahlil

Gibran)
_______________________________________
Toate darurile închise în destinul nostru sunt îngrădite cu

suferinţe şi numai la atâtea daruri ajungem prin câte suferinţe
putem răzbi cu bucurie. (Arsenie Boca)
_______________________________________
Imaginaţi-vă un grup fericit de cretini care muncesc. Cară

cărămizi pe un câmp deschis. În momentul în care au ter-minat
de pus cărămizile una peste alta la un capăt al câm-pului, încep
să le transporte la capătul opus. Asta continuă fără încetare şi,
câte zile are anul, ei sunt ocupaţi cu acelaşi lucru. Într-o zi, unul
dintre cretini se opreşte pentru suficientă vreme ca să se
întrebe ce face. Îşi pune problema scopului pentru care cară
acele cărămizi. Iar din acel moment, nu mai e la fel de fericit cu
ocupaţia sa cum fusese înainte. Cretinul care cară cărămizile
sunt eu.
(Irvin D. Yalom, Psihoterapie existenţială)
_______________________________________
Dacă un om nu a descoperit ceva pentru care să moară, atunci

nu va fi apt să trăiască. (Martin Luther King Jr.)
_______________________________________
Datoria omului e simplă: el trebuie să nu-şi mai lase viaţa să fie

un accident nechibzuit. (Nietzsche)
_______________________________________
v
3 Atitudinea alfa
Răneşte-mă cu adevărul, dar nu mă consola

În mijlocul celei mai grele ierni
niciodată cu o minciună. Gradul de tărie al
am descoperit că în mine se află
unui spirit se măsoară în adevărul pe care îl
o vară invincibilă. (Albert Camus)
poate suporta.
32
Nu vine sfârşitul lumii, nici războiul mondial, nu atacă extrate-

reştrii, nu se împlineşte nicio profeţie cu calamităţi de-a lui Nostradamus.
Mai pe scurt, cei care visează la scăparea de o viaţă responsabilă, rugându-
se la un cataclism de nivel planetar, vor fi dezamăgiţi.
Din păcate pentru mulţi, fiecare an este un an al muncii şi al meri-
tocraţiei. Cine se educă, transpiră şi pune suflet va avea. Cine nu face asta
nu va avea. Şi niciun dezastru atât de dorit de unii nu va schimba asta.
Cea mai bună convingere a mea până la vârsta asta este că “tot
ce mi se întâmplă este spre binele meu”. Şi asta mă scuteşte de supărări sau
nedreptăţi pentru că orice întâmplare îmi serveşte la ceva, mă ajută să devin
mai precaut sau mă îmbogăţeşte. Care e convingerea ta favorită?
_______________________________________
Fii o fire optimistă! Nu te gândi la eşecurile de azi, ci la suc-

cesul ce poate veni mâine. Te-ai angajat pe un drum dificil, dar
vei reuşi dacă perseverezi şi vei găsi bucurie în a depăşi
obstacolele. Ţine minte, niciun efort pe care îl depunem pen-tru
a obţine ceva frumos nu este pierdut. Ceea ce caut nu este în
afară, ci este în mine. (Helen Keller)
_______________________________________
Nu există noroc sau ghinion nemeritat. Există cauză şi efect. Ori-

ce rezultat am acum îl pot descompune în gândurile, cuvintele şi faptele
mele, acţiunile şi comportamentele care, adunate, m-au făcut să împlinesc
acest rezultat. Atunci când înţelegi mecanismul de funcţionare, începi să
obţii exact ce doreşti.
Atunci când te-ai oprit prea mult timp din drumul evoluţiei, viaţa
îţi dă un impuls dureros ca să îţi continui dezvoltarea. Aceste impulsuri
dureroase sunt necesare dacă semnele mai subtile nu le-ai priceput. Oame-
nii numesc aceste impulsuri probleme.
Atunci când îţi antrenezi muşchiul pentru a creşte, fibra musculară
se rupe şi ai febră musculară. Atunci când nu este antrenat, muşchiul se
atrofiază. Spiritul funcţionează la fel. Dacă te doare, înseamnă că eşti în
creştere. Dacă nu simţi nimic, eşti pe moarte. Nu te teme atunci când te
doare. Teme-te atunci când nu simţi nimic.
33
PERA NOVACOVICI
În decursul vieţii apar multe morţi şi renaşteri, sfârşituri de etape,

relaţii, proiecte sau roluri şi începutul altora noi. Schimbarea este inerentă şi
avem un control limitat asupra ei. Aşadar, ne confruntăm cu situaţii în care
trebuie să decidem dacă ne luptăm, cedăm sau rezistăm. Se potrivesc aici
foarte bine următoarele cuvinte:
_______________________________________
Doamne, dă-mi puterea

De a accepta cu seninătate lucrurile pe care nu pot să le schimb
Curajul de a le schimba pe cele care pot
Şi înţelepciunea de a putea să le deosebesc.
_______________________________________
Hai să lămurim o treabă. Noi toţi avem probleme în viaţă. Dar

ATENŢIE! Problemele nu pică în viaţa noastră ca o ghindă în cap în timp ce
te plimbi în pădure. Am datorii sau sunt bolnav sau relaţia mea e de rahat,
toate acestea nu sunt o întâmplare, un accident şi nu ţin de ghinion. Proble-
ma pe care o ai este că ai cules toamna ceea ce ai semănat primăvara.
Ce poţi să faci acum? Acum poţi să te gândeşti ca la următoarea
semănare să pui seminţele care trebuie în pământ, să ai grijă de recoltă pe
toată perioada şi, astfel, vei culege ceva mai bun. Nu e pastila magică? Feri-
cirea în viaţă ţine de muncă.
Poţi să devii un om împlinit sufleteşte doar atunci când scapi de
frica de a pierde ceva. Iar de frica de a pierde scapi atunci când pierzi totul
şi îţi dai seama ce mult ţi-a rămas. De ce te temi? Ai uitat că tot ce e mai
bun în tine a apărut atunci când nu mai aveai nimic de pierdut, când ai ales
să mori mai degrabă decât să trăieşti altfel decât ascultând de propria ta
lege? Nu ţi-a fost frică de moarte, iar acum ţi-e frică să nu îţi pierzi
reputaţia, o relaţie sau slujba? Cum îi poţi tu ajuta pe oamenii din jur care
au nevoie de iubirea ta, de puterea exemplului tău, de încurajările tale dacă
trăieşti în frică? Lumea are nevoie de tine puternic şi neînfricat, nu mic şi
speriat.
_______________________________________
“Viaţa este un proces permanent în care alegem între siguranţă

(din frică şi nevoia de confort) şi risc (pentru progres şi
34
creştere). Fă alegerea să rişti de 12 ori pe zi.” (Abraham

Maslow)
_______________________________________
Soluţia nu este niciodată în afară. Nu poţi face niciodată bani dacă

de fiecare dată când ai nişte bani, ai o pornire INTERIOARĂ de a-i cheltui
pe toţi. Nu poţi să ai un trup sănătos dacă de fiecare dată când îţi propui să
mănânci mai curat şi să te mişti mai mult, simţi o pornire INTERIOARĂ de a
rupe frigiderul în miezul nopţii. Nu poţi avea iubire dacă după un timp în
care te întâlneşti cu o persoană de care îţi place, simţi o pornire INTE-
RIOARĂ de a distruge tot. Pentru orice lucru pe care ţi-l doreşti din afară, e
nevoie să creezi un corespondent în interior. Lumea de azi te tentează doar
cu lucruri exterioare. Lasă-te atras de lumea ta interioară. Cunoaşte-o,
educ-o, îmblânzește-o şi fă-o aliatul tău cel mai de preţ.
E important să dobândim înţelepciunea cât mai devreme pentru a
ne bucura de viaţă cât încă mai putem.
Sper ca aceste gânduri să te inspire. Aşadar, ce este important în
viaţă?
Margaret Kramp — 83 de ani:

1. Perseverenţa şi să ataci provocările câte un pas odată te scapă de frustrări.
2. Dezamăgirile în ceilalţi se atenuează atunci când îţi priveşti propriile defec-te.
3. Înţelepciunea altora, aplicată în viaţa ta, rezolvă multe probleme.
Baba Abbasi — 84 de ani

1. Nu face afaceri cu membrii familiei.
2. Educă-te cât mai poţi.
3. Bucură-te de viaţă acum, azi.
Hellen Taylor — 76 de ani

1. Iubeşte oamenii pentru ceea ce sunt, nu încerca să îi transformi în ce ai vrea tu
să fie.
2. Nu judeca înainte să cunoşti.
3. Nu-ţi fie teamă să încerci lucruri noi.
4. Priveşte lucrurile ca provocări, nu ca probleme.
5. Ascultă şi poate îl vei înţelege pe celălalt.
35
PERA NOVACOVICI
6. Împărtăşeşte cu cei din jur talentele, cunoştinţele şi experienţa ta ca să poa-tă

învăţa din ele.
Părintele Ben — 75 de ani

1. Ascultă prima oară şi vorbeşte după.
2. Admiră natura.
3. Fă un efort pentru a vedea binele în fiecare om.
4. Învaţă să te relaxezi cu o carte bună sau cu muzică.
5. Răbdarea deschide multe uşi şi oferă multe răspunsuri.
6. Nu îţi fie frică niciodată să zâmbeşti.
Curajul înseamnă să continui să îmbunătăţeşti relaţiile, indiferent

de crize, să cauţi permanent soluţii la problemele dificile şi să rămâi concen-
trat în vremuri grele.
_______________________________________
Gândurile negative la nivel de chimie a sângelui determină în

corp un viraj spre aciditate (care înseamnă îmbătrânire, boa-lă,
degenerescenţă). Faptele pozitive şi senine duc corpul către un
ph alcalin, care se traduce prin longevitate şi vitali-tate. (dr.
Dumitru Constantin Dulcan)
_______________________________________
Înţeleg că multă lume a fost rănită de-a lungul vieţii de tot felul de
întâmplări, oameni sau situaţii. E timpul însă să avem curaj din nou. Să spe-
răm din nou şi să ne dezvoltăm acea atitudine de învingători ce ne va face
să privim peste mult timp de acum la ce am făcut azi şi să spunem zâmbind:
“Nu regret nimic”.
Cred că experienţele trăite în afara zonei de confort sunt ceea ce
este sportul pentru muşchi. Experienţele de viaţă, intense şi trăite cu curaj,
te ţin în formă din punct de vedere sufletesc şi spiritual, te menţin tânăr şi
sănătos.
Exprimă-te, străluceşte şi nu lăsa pe nimeni să te desconsidere.
Libertatea ta se termină acolo unde începe libertatea celorlalţi, iar asta e
valabil şi reciproc. Însă dincolo de asta, atunci când îţi dai voie ca măştile să
devină tot mai subţiri, laşi spiritul din tine să împrăştie căldură şi lumină în
36
jurul tău, atunci ai atins starea cea mai înaltă pe care o poţi avea pe acest
pământ: fericirea, bucuria, împlinirea, entuziasmul.
Entuziasmul înseamnă “zeul din tine” şi cred că ai simţit măcar o
dată starea de putere şi invincibilitate, de încredere absolută pe care o ai în
tine şi în întregul univers atunci când eşti cuprins de entuziasm faţă de o
cauză, de un vis sau atunci când eşti îndrăgostit.
Atunci când eşti așa, nu există obstacole, nevoi, frustrări. Ştii că
totul se va rezolva şi nu mai contează nimic pentru că entuziasmul este
propria ta recompensă. Atunci când ai entuziasm, eşti zeu. Ce îţi poţi dori
mai mult? Dacă entuziasmul este cea mai înaltă formă de a exista, de ce nu
îl trăim permanent?
Îţi spun eu de ce.
Pentru că acoperim comoara interioară, spiritul nostru nemuritor,
invincibil şi extrem de puternic cu măşti, gânduri şi emoţii, iar atunci când
spiritul nu străluceşte, se lasă întunericul.
În noaptea neagră şi grea a sufletului intrăm în depresie, devenim
plini de ură, frustrare şi frică. Ne e teamă că nu suntem suficient de buni,
devenim timizi, jenaţi şi ruşinaţi. Ne pierdem sentimentul valorii personale şi
ne lăsăm târâţi în mocirlă, pierzând capacitatea noastră înnăscută de a lup-
ta. Dar focul arde mocnit în interior aşteptându-şi răbdător clipa.
Şi atunci când învăţăm să dăm deoparte mască după mască,
măștile cu care ne-am acoperit spiritul, se face din nou lumină în viaţa noas-
tră. Lumea se umple de iubire şi înţelepciune, care erau dintotdeauna acolo,
atunci când alegem să nu ne mai temem.
Să străluceşti şi să fii o persoană plină de entuziasm este un
privilegiu care trebuie câştigat şi meritat prin muncă şi încercări depăşite.
De aceea, tot ceea ce ţi se întâmplă este spre binele tău. Pentru
că fiecare încercare vine să te ajute să mai dai o mască jos până când ajungi
la esenţă.
Nu înceta să crezi şi să lupţi pentru că recompensa îţi depăşeşte
imaginaţia. Cere mult de la viaţă şi nu uita că pentru omul care a învăţat să
îşi lase entuziasmul să se exprime sunt rezervate toate bucuriile pe care şi le
poate dori şi pe care le poate obţine în această lume, precum şi în cealaltă.
Dacă ar fi să spun care e cel mai bun lucru pe care l-am făcut
pentru mine în această viaţă, aş spune că nu mi-am coborât niciodată stan-
dardele. Asta a înseamnat mai multă frustrare şi suferinţă la început,
respingere şi sentiment al lipsei de valoare personală. La sfârşit, însă, roade-
le au fost nepreţuite.
37
PERA NOVACOVICI
Ceea ce eşti este mult mai important decât ceea ce ai. Ai grijă în
ce investeşti.
Am fost întrebat cum am ieşit din starea de blocaj mental atunci
când eram copleşit de probleme şi nu vedeam ieşirea.
Am ieşit din blocaj atunci când durerea vieţii pe care o trăiam a
fost atât de mare, încât am fost dispus să pierd tot ce aveam (sau în mod
iluzoriu credeam că îmi aparţine) pentru a îmbrăţişa libertatea vieţii trăită
doar după regulile mele, indiferent de consecinţe. E o senzaţie pe care me-
rită să o trăieşti în orice etapă a vieţii. E momentul în care te trezeşti cu
adevărat pentru prima oară.
Viaţa trece prea repede ca să ne permitem luxul de a face lucruri
din obligaţie. Singura schimbare reală se produce atunci când devii, nu când
ai.
_______________________________________
Atunci când te naşti, nu eşti un copac, ci o sămânţă. Trebuie să

creşti, trebuie să ajungi la o înflorire, iar această înflorire va fi
mulţumirea ta, împlinirea ta. Această înflorire nu are nimic de-a
face nici cu puterea, nici cu banii, nici cu politica. Nu are
legătură decât cu tine, cu evoluţia ta personală. (Osho)
_______________________________________
Aproape întotdeauna soluţiile la problemele noastre sunt la un

nivel mai înalt decât nivelul la care există problema. A spus-o Einstein:
_______________________________________
O problemă nu poate fi rezolvată la acelaşi nivel de gândire la

care a fost creată problema.
_______________________________________
De exemplu, dacă sunt gras, nu e din cauză că mănânc. Mănânc

pentru că am o problemă la un nivel superior foamei sau stomacului. Poate
sunt stresat, poate lipsit de iubire, poate mâncarea este prietena mea şi
38
refugiul meu, medicamentul care îmi alină o stare sufletească ce ascunde

ceva.
Nu voi rezolva problema micşorându-mi stomacul, nici încercând
diete spartane, ci doar mă voi distruge mai rapid. Soluţia este la un nivel
superior, în minte, emoţii sau spirit.
La fel cu orice alt lucru din viaţa noastră. Dacă sunt sărac, nu e
pentru că nu există servicii sau e criză sau nu sunt destui bani pe pământ.
Dacă sunt sărac, probabil ceea ce eu pot să ofer în schimbul banilor este
lipsit de valoare. Poate ar trebui să învăţ să creez şi să ofer valoare şi soluţii
lumii pentru ca lumea să înceapă să facă schimb cu mine.
Dacă nu am un partener de viaţă sau am unul, dar nu sunt deloc
mulţumit de calitatea vieţii mele în cuplu, nu e pentru că partenerul e vino-
vat, iar eu sunt un sfânt care a fost blestemat să sufere. Am parte de iubirea
pe care o merit şi pe care sunt pregătit să o ofer. Poate tu crezi că oferi
totul sau chiar oferi, însă pentru celălalt nu înseamnă totul. Poate totul pen-
tru tine e nimic pentru celălalt. Poate ar trebui să înveţi să comunici, să rela-
ţionezi şi să înţelegi şi să oferi. Şi poate (sigur) un miracol se va întâmpla.
Schimbându-te tu, calitatea iubirii din viaţa ta creşte exponenţial.
Lucrurile nu sunt ce par a fi şi e important să putem vedea dincolo
de măşti şi învelişuri.
Ca să îl citez pe Schopenhauer, “cine crede că nebunii umblă doar
cu clopoţei la gât şi dracii doar cu coarne va fi tot timpul victima şi jucăria lor”.
La fel cu problemele şi suferinţele noastre. Cine nu vede adevă-
rata cauză care se ascunde, de fapt, în spatele aparenţelor va fi tot timpul o
victimă neînţeleasă prinsă într-o capcană cu sentimentul apăsător că nu
există nicio scăpare.
Teoria rămâne “doar teorie" doar pentru cei care nu o pun în
practică.
Pentru un om care rămâne pasiv, nu doar faptul că teoria “e doar
teorie" reprezintă o problemă, ci întreaga viaţă care te îndeamnă la acţiune
e o problemă. Libertatea de a sta pasiv îţi aparţine, însă îţi aparţin şi
consecinţele. Acţiunea nu e pentru oricine, de aceea succesul nu e pentru
oricine. Cred că un om, dacă îşi acceptă limitele şi trăieşte modest, smerit,
îşi acceptă condiţia şi înţelege că nu va avea aceeaşi calitate a vieţii ca alţii
care fac mai multe, e mai câştigat decât unul care se minte pe sine şi nu îşi
găseşte liniştea niciodată.
În fiecare zi îţi alegi viaţa. Om de acţiune sau un om pasiv. Şi la fel,
în fiecare zi, îţi alegi starea. Linişte sau stres. Pasiv şi stresat, locul cel mai
nefericit. Nu încerca să trişezi legile universale, vei eşua lamentabil. Privind
39
PERA NOVACOVICI
la vieţile indivizilor de când se nasc şi până mor, la naşterea şi moartea

imperiilor, la evoluţia speciilor, concluziile sunt simple:
1. Fă-ţi o viziune suficient de îndrăzneaţă, astfel încât, atunci când o spui în
public, să riști să fii batjocorit.
2. Fă sacrificii ştiind că nu poţi avea totul în viaţă, dar poţi avea exact ce îţi
doreşti, lăsând deoparte ce nu e prioritatea ta numărul 1.
3. Munceşte din greu şi educă-te din greu. Zilnic, acestea două merg mână
în mână. Perseverează pentru că eşecurile şi obstacolele vor fi permanente
şi direct proporţionale cu nivelul tău de dezvoltare. Ele nu dispar pentru că
rolul lor este să te întărească şi să testeze pentru ca tu să poţi deveni din ce
în ce mai bun.
4. Dezvoltă-ţi capacitatea de a dărui şi de a face lumea mai bună. Vei des-
coperi că ai capacitatea de a produce valoare uriaşă, iar tu ai nevoie doar de
o fracţiune din ea pentru fericirea şi împlinirea ta. Munceşte tare la tine şi dă
altora din preaplinul tău. Aceasta este fericirea pe pământ.
Şi, evident, dă-ţi voie să te distrezi şi să te simţi bine atunci când ai
ocazia. Munca grea venită din pasiune îţi aduce zâmbetul pe buze. Atinge-
rea tuturor dorinţelor tale este în puterea ta. Vei descoperi că, pe măsură ce
progresezi, dorinţele se schimbă şi ele pentru că tu te schimbi, înţelegerea
ta se schimbă şi atunci când lumea ta interioară se schimbă, cea exterioară
urmează discret și apoi brutal să se schimbe şi ea.
Ignoranţa, scepticismul, aroganţa, inconştienţa. Şi acestea fac par-
te din lumea noastră interioară, şi dacă în acest moment viaţa noastră nu
este exact cum ne dorim, este tot din cauza a ceea ce se află în noi. Cum
am putea să fim fericiţi şi să avem viaţa dorită când niciodată ceea ce e
acum nu e destul de bun? Recunoştinţa, iubirea, acceptarea, curajul sunt ar-
mele noastre, tot interioare, care ne pot face fericiţi.
Atunci când ai vreo pretenţie, vreo supărare de genul celor pe
care noi toţi le avem zilnic, adu-ţi aminte că eşti viu, respiri, exişti şi poate se
nimereşte ca afară să fie şi o zi cu soare. Dacă nu ai avea aer şi te-ai sufoca,
ai da toate posesiunile, toate privilegiile sociale, toate pretenţiile doar pen-
tru acest dar extraordinar: darul vieţii şi al aerului din plămânii tăi.
Dacă ai avea puterea să fii recunoscător pentru tot ce ai acum în
viaţa ta în plus, nu doar pentru aerul din plămâni, cât de bogat ai fi? Cât de
fericit ai fi? Fericirea, aşadar, este o stare sufletească, emoţională şi mentală
care poate fi obţinută doar schimbând sensul gândurilor şi simţirilor noastre.
Tu ce alegi? Să fii recunoscător şi să devii fericit instant sau să fii
plin de tine şi de pretenţii, veşnic nemulţumit şi stresat?
40
Să fii recunoscător, smerit şi foarte harnic, nutrind ambiţia în ace-

laşi fel cum ghinda nutreşte să devină un stejar uriaş: asta e reţeta pe care
eu însumi o aplic, ştiind că oricând pot să pierd totul pentru că nimic nu e al
meu, dar, în acelaşi timp, fiind eliberat de acest lucru.
_______________________________________
Doar atunci când pierdem totul suntem cu adevărat liberi să

facem orice dorim. (Chuck Palahniuk)
_______________________________________
Un fragment din Jacques Salomé, Şi dacă am fi noi înşine, cine ar

suferi?
“Dacă aş fi avut cuvintele potrivite pentru a mă face ascultat cu
vocea mea de la şase ani, v-aş fi spus, vouă, părinţilor mei:
«Nu vorbiţi atât de mult despre mine, nu îmi dictaţi ce trebuie să
simt sau să trăiesc, nici cum să gândesc sau ce să fac. Lăsaţi-mi un spaţiu în
care să mă pot regăsi pe mine însumi.»
Dacă aş fi avut cuvintele cele mai potrivite cu vocea mea de la 35 de
ani, v-aş fi spus vouă, copiilor mei:
«Îndrăzniţi să vă trăiţi viaţa, doar voi înşivă o veţi trăi. Restituiţi-mi
toate mesajele negative pe care vi le-am transmis şi să nu vă fie teamă să îmi
arătaţi greşelile pe care le fac.»
Dacă aş fi avut cuvintele cele mai pline de speranţă şi visuri, v-aş fi
spus, cu vocea mea de la 70 de ani:
«Viaţa e frumoasă şi merită să fie iubită. Nu ştiam că este atât de
scurtă, atât de vie, chiar dacă în ultimul timp se scurge mai repede de la prima
clipă a zorilor până în ultima secundă a zilei.»
Dacă într-o zi aş găsi cuvintele magice pentru a opri timpul şi a mă
bucura de fiecare clipă, cu vocea mea de la 80 de ani, aş putea, în sfârşit, să
mă simt bine.”
41
PERA NOVACOVICI
42
{ ABILITĂŢI ALFA
1 Identificarea traumelor din copilarie
Începem viaţa ca sclavi ai tribului. Înainte de a deveni indivizi cu o

personalitate alfa bine definită, suntem sclavi ai tribului din care provenim.
Familia, anturajul, şcoala, naţiunea, toate aceste grupuri de care
aparţinem ne dictează cine suntem, ce e bine să ne dorim, care este defi-
niţia fericirii, iar noi, la rândul nostru, vom investi tot ce avem în urmărirea
acestor himere. Mai devreme sau mai târziu, sfârşim dezamăgiţi şi atunci
avem de făcut o mare alegere: ne asumăm responsabilitatea, din punctul
acela, pentru viaţa noastră şi calitatea ei sau devenim victime neajutorate.
O sămânţă plantată la vârsta de 5 ani

Atunci când eram copil, crescând la bunica, aveam ore fixe pentru
mese. Ora 8:00 pentru mic dejun, ora 13:00 pentru prânz şi ora 18:00
pentru cină. Între aceste ore nu se mânca, motivul principal fiind că bunica
era compulsivă în legătură cu curăţenia şi disciplina şi nu ne abăteam de la
tradiţie.
Corpului îi prinde foarte bine să aibă ore regulate de mese, însă
mie îmi era foame tot timpul înainte de cină şi de prânz, cum e şi normal. În
mintea mea a încolţit atunci un gând, o sămânţă care a fost plantată şi
uitată: “Într-o zi, am să mănânc când vreau eu şi cum vreau, cât vreau şi ce
vreau! Într-o zi, voi fi cu adevărat liber să iau eu deciziile!”
Anii au trecut şi acest gând a fost uitat, cel puţin de mintea
conştientă, însă în mintea inconștientă el a rămas şi a aşteptat momentul
propice să acţioneze. În jurul vârstei de 22 de ani, atunci când am început să
câştig primii mei bani, am început procesul meu de revoltă împotriva obice-
iurilor bunicii. Mâncam doar junk food, la orice oră. De ce? Pentru că pu-
team. Era strigătul meu de libertate şi de luptă. “Na, să îmi mai zică acum
cineva la ce ore să mănânc, cât anume şi ce anume! Acum eu sunt ALFA,
liderul şi stăpânul vieţii mele şi am să mănânc!” Evident, toate astea se
întâmplau extrem de puternic, însă sub radarul meu conştient. Abia acum
pot vedea aceste comportamente pe care le-am deslușit cu Sorin.
Ce făcea Sorin? Mă punea să notez în caiet tot ce mănânc, ca să
mă asigur că am cinci mese pe zi şi că sunt disciplinat. Eu am mers la Sorin
când aveam 90 de kilograme. Îmi doream enorm de mult schimbarea. Am
făcut progrese notabile, însă pe acest drum al schimbării s-a întâmplat ceva.
Partea din mine care dorea schimbarea s-a ciocnit cu partea din
mine care dorea libertatea.
45
PERA NOVACOVICI
Astfel, a început un conflict interior. Vreau să slăbesc, să fiu în

formă, să arăt bine, să am energie, însă, în acelaşi timp, vreau să fiu liber, să
pot lua decizii pentru mine, să îmi arăt mie că sunt propriul meu stăpân. În
mintea şi în sufletul meu, a fi în formă fizică bună şi a fi liber se băteau cap în
cap. Ca să fiu liber, trebuie să mănânc ce vreau şi când vreau, iar Sorin vrea
să mă ajute, însă îmi ia libertatea (în percepţia mea).
Liber şi gras sau sănătos şi sclav?

Acestea păreau alegerile mele, însă, aşa cum probabil te-ai prins,
era doar o asociere pe care mintea mea o făcuse din cauza a ceea ce
trăisem în copilărie, cu 30 de ani în urmă.
Până la 29 de ani, când a murit bunica, mergeam la ea de patru ori
pe săptămână să mănânc şi de multe ori aş fi făcut foamea fără mesele de
la bunica, mai ales în perioada studenţiei.
Mi-am iubit şi admirat bunica enorm şi nimeni nu ar fi avut cum să
prevadă că orele fixe de mâncare şi acea disciplină puţin extremă m-au
afectat copil fiind. Totuşi, ca adult, mi-a revenit mie sarcina de a descoperi
şi a rezolva această problemă care acum mă oprea să fiu sănătos şi în formă
fizică bună, pentru că la mine libertatea însemna libertatea de a mânca
orice şi la orice oră.
Cine e Sorin pentru mine?

Omul acesta îmi vrea binele, dar, totuşi, pentru a-mi păstra liber-
tatea trebuie să mă lupt cu el pentru că el este duşmanul care vrea să îmi ia
libertatea. Sorin întruchipa autoritatea bunicii cu ore fixe de mâncare și dis-
ciplină de fier, iar eu trebuia să dovedesc că nu sunt fraier. Au trecut totuși
30 de ani și era foarte important să îmi arăt că bunica nu mai poate lua
decizii pentru mine. Bunica murise și eu încă mă luptam cu ea.
În faţa lui Sorin stătea Pera care voia din toată inima să aplice tot
ce învăţa şi mai era şi un alt Pera care privea ca un retardat, dădea din cap
aprobator, apoi pleca de la sală ca să mănânce un hamburger pentru a
verifica dacă mai e liber sau nu. Înţelegi perversitatea interioară cu care
aveam de luptat?
Un lucru din copilărie, o traumă, m-a marcat atât de tare, încât a
trebuit să mă lupt cu forţa a aproape 30 de ani de creștere și dezvoltare a
acestei seminţe. Ştii care e drama? Că şi a fi liber, şi a avea un abdomen
plat sunt ambele lucruri bune, însă, în mintea mea, ele erau în conflict pe
acest plan pentru că a mânca la ore fixe pentru mine era sclavie şi dovada
că sunt înlănţuit. După ce am realizat această legătură, am început munca
46
de detaşare a mâncatului şi a libertăţii, înţelegând ce legături au existat între

ele în mintea mea.
Cu ce te ajută povestea aceasta pe tine

Atunci când simţi că există o forţă care te opreşte să obţii ce îţi
doreşti, s-ar putea să existe un astfel de conflict şi în tine. S-ar putea ca
odată să îţi fi promis tu ţie că niciodată nu vei mai accepta un lucru, iar azi ai
nevoie tocmai de acel lucru şi astfel începe lupta interioară.
De ce nu economisim bani atunci când ştim foarte bine că nu
suma contează, ci obiceiul? Dacă punem deoparte constant când avem
bani puţini, ne vom păstra obiceiul pe măsură ce avem din ce în ce mai mult
şi astfel vom deveni prosperi. Ne uităm la noi şi vedem că, deși ne dorim, nu
facem acest lucru simplu. E ca și cum o forţă ne opreşte. Ne facem abona-
ment la sală, ne luăm storcătorul de fructe, însă se pune praful pe ele.
La sală avem abonament, însă e uitat pe undeva, lângă ghioz-
danul şi adidaşii noi, nefolosiţi. Avem o relaţie minunată şi nu ştim să ne
bucurăm de ea împreună cu partenerul pentru că suntem obsedaţi să ne
facem viaţa grea cu orice preţ, căutând nod în papură la orice.
E ca şi când încercăm să aducem la viaţă ceva nerostit, să trezim
demoni adormiţi care ne vor face viaţa praf. E ca și când avem o piatră de
moară invizibilă la gât, însă greutatea ei are efecte foarte vizibile. Vrem să
vedem împlinirea unei profeţii vechi, însă nu ştim să îi dăm glas.
Avem totul la dispoziţie pentru a reuşi şi, totuşi, ne este frică de
schimbare, chiar dacă schimbarea este mult în bine. Acum, cu cât simţi că
există forţe mai mari care te opresc să obţii ceea ce vrei, cu atât s-ar putea
să ţi se tragă din traumele copilăriei. Vreau să facem rapid un test cu zece
întrebări, la care răspunzi cu Da sau Nu, şi la sfârşit îţi faci punctajul
adunând toate răspunsurile cu Da.
!
TEST DE EVALUARE A TRAUMELOR DIN COPILĂRIE
Răspunde cu DA sau NU. Până la vârsta de 18 ani:

1. S-a întâmplat ca un părinte sau adult din casă să te înjure, să te
insulte, să te batjocorească, să te umilească? S-a comportat cine-
va în aşa fel încât să îţi fie teamă că vei fi rănit fizic?
47
PERA NOVACOVICI
2. S-a întâmplat ca un părinte sau adult din casă să te împingă,

lovească, apuce sau să arunce cu ceva în tine în aşa fel încât ţi-au
rămas urme?
3. S-a întâmplat ca un părinte sau adult din casă, cu cel puţin
cinci ani mai mare decât tine, să îţi atingă corpul în vreun fel
sexual sau chiar să abuzeze sexual de tine?
4. S-a întâmplat să simţi că nimeni din familia ta nu te iubeşte şi
nu te face să te simţi special şi iubit? Ai simţit că cei din familie
nu îşi poartă de grijă unii altora şi nu se simt apropiaţi unii faţă de
alţii?
5. Ai simţit des sau foarte des că nu aveţi destulă mâncare, haine
şi că nu e nimeni care să aibă grijă de tine sau că părinţii erau sub
influenţa substanţelor şi astfel te neglijau?
6. ţi-ai pierdut cel puţin un părinte biologic prin divorţ, abandon
sau alte motive?
7. S-a întâmplat des ca mama ta să fie lovită, bruscată, împinsă
sau abuzată în orice fel şi ameninţată?
8. Ai avut în familie pe cineva alcoolic sau dependent de
substanţe?
9. Ai avut în familie pe cineva cu depresie sau boală psihică,
cineva care a vrut să se sinucidă?
10. Ai avut vreun membru al familiei la puşcărie?
Adună toate răspunsurile la care ai răspuns DA şi vei obţine

scorul. Cu cât e mai aproape de zece, cu atât ai avut o copilărie mai grea.
Ca să te ajut să te simţi mai bine, în caz că ai avut traume în

copilărie, scorul meu este opt. Adică ENORM. Până să-mi fac acest test,
nici eu nu am realizat că am avut o copilărie atât de traumatizantă, însă cred
cu tărie că tot ce mi s-a întâmplat a fost spre binele meu. Ca şi în poezia lui
Radu Gyr:
_______________________________________
“Şi dacă singur rana nu-ţi legai

Cu mâna ta n-ai unge răni străine”
_______________________________________
48
De ce contează traumele în atingerea visurilor/obiectivelor?

Da, obiceiurile contează, însă de multe ori nu reuşim să facem un
comportament de suficient de multe ori încât să devină un obicei. Da,
motivaţia contează, însă de multe ori rămânem fără ea la foarte scurt timp
după ce începem o activitate. Da, voinţa contează, însă de multe ori simţim
că nu mai avem nici măcar o picătură. Există forţe care se opun oricărei
încercări de a face o schimbare şi doar în momentul în care le conştientizăm
dobândim cu adevărat putere sau, mai bine zis, ne-o luăm înapoi.
!
EXERCIȚIU
Aş vrea să te gândești dacă poţi găsi astfel de legă-

turi în viaţa ta. Dacă nu le poţi vedea, vreau să facem puţină
muncă de detectiv. Spune-mi care sunt lucrurile pe care ţi le
doreşti foarte mult, însă nu le poţi obţine, deşi ai încercat? Acesta
este primul semn că undeva în noi există un conflict interior şi,
pornind de la el, putem ajunge să ne trezim, să conştientizăm
adevărata cauză a problemei şi să o rezolvăm pentru totdeauna.
Dependenţele pe care le avem au rol de “medicaţie” pentru a ne

alina suferinţele şi durerile produse de traumele pe care le-am suferit.
Depresia, lipsa de entuziasm şi pasiune în viaţa de zi cu zi, lipsa de scop vin
ca urmare a deconectării noastre de corpul, mintea, emoţiile şi sufletul
nostru, tot pentru a evita durerea traumei. Vindecarea acestor traume este
esenţială pentru a scăpa de pietrele de moară pe care le purtăm la gât.
2 Creatorul realităţii
Imaginează-ţi că ai ajuns la 90 de ani şi că îţi priveşti toată viaţa

înapoi. Ce regrete şi bucurii ai? Şi, cel mai important, dacă ţi s-ar da o a
doua şansă, ce ai face diferit? Azi vreau să consideri că primeşti o a doua
49
PERA NOVACOVICI
şansă. Totul în această viaţă este puterea imagi-naţiei.

Realitatea este imaginaţie. Puterea minţii tale determină
ceea ce trăieşti în cele mai mici amănunte zilnice.
Închide ochii şi imaginează-ţi o lămâie tăiată pe
jumătate. Proaspăt tăiată, îi vezi culoarea, îi simţi aroma.
Începi să salivezi. Cam aşa: https://goo.gl/cjMZMD.
Dar stai! Lămâia nu există în realitate, ci doar în imaginaţia ta. Tu

totuşi salivezi. Mintea ta a creat o realitate care nu există, iar corpul tău fizic
a început să facă glandele salivare să reacţioneze. Ducând raţionamentul
mai departe, cum altfel reacţionează corpul la alte roade ale imaginaţiei
tale? Dacă glanda salivară produce salivă doar folosindu-ne imaginaţia,
corpul luând rodul imaginaţiei ca fiind real şi palpabil, este clar că trupul
nostru fizic reacţionează la orice altă realitate imaginată. Mai rămâi, te rog,
cu mine două paragrafe şi încheiem lecţia de endocrinologie.
Lista glandelor exocrine umane:
✓ glandele salivare;
✓ glandele sudoripare;
✓ glandele lacrimale.
Lista glandelor endocrine umane:
✓ hipofiză;
✓ tiroidă;
✓ timusul;
✓ suprarenalele — care sunt în număr de două;
✓ pancreasul;
✓ paratiroidele — care sunt în număr de patru;
✓ epifiză;
✓ ovarele;
✓ testiculele.
Dacă saliva, sudoarea şi lacrimile le vărsăm în afară, în general, în
cazul glandelor endocrine, secreţiile se varsă în sânge. Există peste 20 de
hormoni secretaţi de glandele endocrine care ajung în sângele nostru, prin-
tre care: dopamina, serotonina, adrenalina, oxitocina, cortizolul și testoste-
ronul.
Acum, ca idee, există zeci de hormoni diferiţi cu funcţii diferite,
dar eu i-am ales pe aceştia şase pentru micul nostru studiu de caz. Corti-
zolul şi adrenalina, produse în glandele suprarenale, sunt responsabile cu
reglarea stărilor de stres, a rezistenţei la infecţii şi substanţe antigenice, a
50
metabolismului şi a sexualităţii. Oxitocina mai este numită “hormonul ataşa-

mentului” şi este eliberată în corp când ţinem în braţe persoanele dragi, dar
și în momentul orgasmului sexual.
Dopamina — hormonul recompensei şi al progresului. Oferă sen-
timentul de satisfacţie când duci la bun sfârşit un proiect, atingi un obiectiv,
faci un pas în direcţia bună, simţi că evoluezi şi progresezi. Serotonina —
hormonul care răspunde de starea de bine, de calm şi de linişte din
organismul nostru. Testosteronul este responsabil, printre altele, de apariţia
pilozităţii pe faţă, maturizarea organelor sexuale masculine, creşterea masei
musculare şi apariţia altor caractere masculine.
Acum dacă, imaginându-mi o lămâie, fac glanda salivară să pro-
ducă salivă, este posibil ca imaginându-mi o situaţie care nu există încă în
realitate, în care mi se vor întâmpla lucruri dureroase şi neplăcute, să fac
glandele suprarenale să secrete cortizol? Adică să devin stresat? Este oare
posibil, dacă îmi imaginez că strâng în braţe persoana iubita, să generez
oxitocină şi să simt ataşament?
Este oare posibil ca atunci când mă uit pe panoul visurilor şi îmi
imaginez atingerea unui vis sau obiectiv, să simt dopamină şi satisfacţia
realizării unui obiectiv? Cât de tare trebuie să fi fost Buddha care, fără să
ştie chimie şi endocrinologie, a spus:
_______________________________________
Cu gândurile noastre facem lumea.

_______________________________________
Te întrebai cum anume îţi creezi realitatea?

Păi, exact aşa: ai gânduri şi emoţii, bune sau rele, care declanşează
în corpul tău fizic reacţii, bune sau rele. Cortizolul ucide, dopamina moti-
vează progresul şi evoluţia. Testosteronul creşte agresivitatea, oxitocina
măreşte ataşamentul şi iubirea. Odată petrecute aceste reacţii în corpul tău,
ele încep să aibă impact direct asupra vieţii tale externe. Omul trist, bolnav
şi lipsit de motivaţie e pierdut şi debusolat. Omul entuziast, sănătos şi
motivat e la lucru, muncind pentru a crea.
Dacă în fiecare zi sunt trist, bolnav şi demotivat, unde ajung?
Dacă în fiecare zi sunt vesel, entuziast, sănătos şi motivat, unde ajung? Şi
când te gândeşti că totul pleacă dintr-un singur loc: în interiorul nostru,
acolo unde se află gândurile şi emoţiile noastre. Boala sau sănătatea, iubirea
51
PERA NOVACOVICI
sau ura, fericirea sau depresia, toate sunt ÎN CONTROLUL NOSTRU AB-
SOLUT.
În realitatea noastră, noi suntem zei şi creatori şi ne creăm propria
realitate interioară care apoi se va manifesta în realitatea exterioară. De
aceea, psihologia este dragostea vieţii mele căreia îi voi fi loial etern. Pentru
că atunci când am fost în iadul meu, am învăţat să îmi transform lumea
interioară în rai preluând controlul asupra gândurilor şi emoţiilor mele.
Şi încet, încet, raiul şi iadul din mine se manifestă, iar eu devin
creator al realităţii mele.
Dacă ţi s-ar da a doua şansă, ce ai face?

În iubire, muncă şi familie? Legat de sănătate? Legat de bani?
Legat de vocaţie? Dacă de azi ţi-ai asuma responsabilitatea şi ai şti că
absolut tot ce simţi şi gândeşti este în puterea ta, iar ceilalţi au putere
asupra sentimentelor, emoţiilor şi gândurilor tale DOAR în măsura în care tu
le dai voie? Eu ştiu cum am procedat atunci când mi s-a dat a doua şansă şi
am avut oportunitatea să aleg între a fi o victimă a circumstanţelor externe
sau creatorul universului meu.
Când am ştiut că totul depinde de mine, mi-am imaginat doar
cele mai bune şi frumoase lucruri, chiar şi în ciuda realităţii, pentru că am
ştiut că realitatea mea interioară o determină pe cea exterioară, şi nu invers.
M-am încăpăţânat suficient de mult, am ridicat scuturile de apărare şi nu
am dat voie influenţelor exterioare să mai aibă efect asupra mea. Puterea
mea interioară a crescut treptat, cu fiecare mică victorie personală. Şi
unealta, arma supremă în tot acest proces, a fost o singură frază care înglo-
bează totul.
TOT CE MI SE ÎNTÂMPLĂ ESTE SPRE BINELE MEU!
Orice situaţie, oricât de neplăcută, te scuteşte de alte suferinţe
pentru că te face mai precaut şi doar asta în sine este un câştig. Orice
situaţie te învaţă ceva, te întăreşte, te face să vezi lucrurile dintr-o altă
perspectivă, te face să gândeşti, să simţi, să acţionezi. Orice mi se întâmplă,
mă întreb permanent: “Ce e bine aici? Oricât de rele par lucrurile, ce e
bine? Ce câştig am, chiar dacă nu este evident la prima vedere?”
Tot ce mi se întâmplă este spre binele meu, sunt recunoscător
pentru tot ce am acum, sunt deja fericit. Orice apare de acum încolo e o
provocare de depăşit.
Atingerea tuturor dorinţele tale este în puterea ta. Vei descoperi
că, pe măsură ce progresezi, dorinţele se schimbă şi ele pentru că tu te
schimbi, înţelegerea ta se schimbă, iar când lumea ta interioară se schimbă,
52
cea exterioară urmează discret să se schimbe şi ea: ignoranţa, scepticismul,

aroganţa, inconştienţa. Şi acestea fac parte din lumea noastră interioară, iar
dacă în acest moment viaţa noastră nu este exact cum ne dorim, este tot
din cauza a ceea ce se află în noi. Cum am putea să fim fericiţi şi să avem
viaţa dorită când, niciodată, ce avem acum nu e destul de bun?
Recunoştinţa, iubirea, acceptarea, curajul sunt armele noastre, tot
interioare, care ne pot face fericiţi. Atunci când ai vreo pretenţie, vreo
supărare de genul celor pe care le avem zilnic, adu-ţi aminte că eşti viu,
respiri, exişti şi poate se nimereşte ca afară să fie şi o zi cu soare.
Dacă nu ai avea aer şi te-ai sufoca, ai da toate posesiunile, toate
privilegiile sociale, toate pretenţiile doar pentru acest dar extraordinar: darul
vieţii şi al aerului din plămânii tăi. Dacă ai avea puterea să fii recunoscător
pentru tot ce ai acum în viaţa ta în plus, nu doar pentru aerul din plămâni,
cât de bogat ai fi? Cât de fericit ai fi? Fericirea, aşadar, este o stare
sufletească, emoţională şi mentală care poate fi obţinută doar schimbând
sensul gândurilor şi simţirilor noastre.
Tu ce alegi? Să fii recunoscător şi să devii fericit instant sau să fii
plin de tine şi pretenţii, veşnic nemulţumit şi stresat? Să fii recunoscător,
smerit şi foarte harnic, nutrind ambiţia în acelaşi fel cum ghinda nutreşte să
devină un stejar uriaş. Asta e reţeta pe care eu însumi o aplic, ştiind că
oricând pot să pierd totul pentru că nimic nu e al meu, dar, în acelaşi timp,
fiind eliberat de acest lucru.
_______________________________________
Doar când pierdem totul suntem cu adevărat liberi să facem

orice dorim. (Chuck Palahniuk)
_______________________________________
Cine a pierdut măcar o dată aşa-numitul “tot” a realizat că, de

fapt, nu a pierdut nimic din ce contează cu adevărat. Pentru că “totul” este
sădit în spiritul nostru nemuritor. Deci curajul este singura atitudine accep-
tabilă a omului în condiţia în care se află acum pe Pământ. Curaj!
_______________________________________
Tragedia vieţii nu este că se termină atât de repede, ci că

aşteptăm atât de mult ca să o începem.” — W. M. Lewis
_______________________________________
53
PERA NOVACOVICI
Dacă ai avea un pic mai mult curaj, ce ai face în acest moment

diferit în viaţa ta?
3 Setarea de obiective
Suntem atât de rătăciţi şi avem aşa o stare de confuzie legată de

propria noastră persoană, încât nu doar că nu ştim ce vrem, însă şi cuvintele,
altădată pline de sens, sunt acum goale.
Iubire. Succes. Libertate.
Dorinţele şi visurile noastre ajung, la un moment dat, o shaorma
cu de toate, expirată.
Să trăieşti după cele mai înalte valori ale tale poate fi cheia fericirii
şi împlinirii pe Pământ, însă cum vei putea să treci la fapte fără să ştii ce vrei
şi ce este cel mai important pentru tine în viaţă?
Prin definirea concretă şi specifică a acestor cuvinte abstracte,
cum sunt iubirea sau libertatea şi multe altele, ai pentru prima oară şansa de
a trăi viaţa după propriile tale reguli şi poţi atinge fericirea aşa cum o simţi şi
o defineşti tu.
Pentru a defini propriul tău sens al acestor cuvinte, ai nevoie de
curaj. Curaj ca să te înfrunţi pe tine însuţi, să fii brutal de sincer cu tine însuţi
şi să descoperi că poate ai trăit până acum o minciună care te-a blocat din a
trăi cu adevărat viaţa. Să nu ştii ce vrei e ca şi când scuipi coji de seminţe pe
jos şi aştepţi să răsară o livadă de meri din care să te hrăneşti şi pe care să le
vinzi pentru a-ţi câştiga independenţa financiară.
Dacă vrei mere, plantezi meri. Dar dacă tu nu ştii care e obiec-
tivul, care e misiunea sau viziunea pentru care munceşti, ai pierdut jocul
vieţii de dinainte ca el să înceapă. Pierderea de vreme este unul dintre cele
mai triste lucruri pe care le putem trăi pe acest Pământ. În loc să pierdem
vremea, mai bine am sta pe o piatră încălzită de soare şi am avea mai multă
împlinire decât munca oarbă lipsită de viziune şi obiectiv.
“În ceea ce priveşte iubirea, până la vară aș vrea 20.000 de euro.”
Cam asta este esenţa dezvoltării personale pentru foarte mulţi
oameni. Logica acestei concluzii este simplă: după ce obţin ce vor, oamenii
nu sunt fericiţi. Asta înseamnă că nu au ştiut ce vor, în primul rând. Oameni
nefericiţi, oameni împotmoliţi, oameni căutând, oameni disperând.
54
Acesta este rezultatul la care se ajunge când nu răspunzi foarte

clar, limpede, lucid şi concret la întrebarea: “Ce vrei cu adevărat?” Care e
motivul pentru care te trezeşti de dimineaţă? Te stresează şcoala, dar ştii de
ce te duci? Pentru ce te-ai apucat de şcoală şi de ce vrei să termini şi să iei
diploma? Ţi-e greu la muncă, dar ţi-e frică să îţi dai demisia pentru că
măcar acum îţi plăteşti facturile.
Ştii că serviciul ăsta e capăt de drum pentru tine şi nimic bun nu
se va întâmpla, dar nici nu ştii ce altceva vrei să faci şi nici ce ai putea face
concret ca să ieşi din cursa şobolanului, să ieşi din cursa aceasta de pe roata
pe care alergi ca un hamster. Relaţii, iubire, sănătate, fericire… câte cuvinte
abstracte şi lipsite de sens.
Ce înseamnă o relaţie pentru tine? Ce înseamnă iubirea pentru
tine? Ce înseamnă sănătatea, fericirea pentru tine? Pentru că toate cuvin-
tele şi toată dezvoltarea personală pot avea sens doar pentru cel care ştie
ce vrea şi a venit la masă ca să îşi ia exact ce are nevoie în acel moment. În
marketing există un concept care se numeşte “rată de conversie”. Dacă 100
de oameni intră pe uşa unui magazin şi un om cumpără ceva, înseamnă că
magazinul are o rată de conversie (din vizitatori în clienţi) de 1%.
Ştii care este rata de conversie în dezvoltarea personală? Îţi spun
eu: foarte mică.
Prea puţini oameni care fac dezvoltare personală au ce să arate
după unul, doi sau cinci ani.
Și a cui este responsabilitatea? Te-ai dus la cursul ăla despre cum
să faci bani, despre cum să îţi faci o relaţie de cuplu sau despre cum să
prinzi fluturi, ai primit ce ai de făcut ca să obţii rezultatele pe care pretinzi că
le doreşti, dar tu nu ai făcut nimic pentru că brusc ţi-a pierit entuziasmul.
Hai să îţi spun un secret la ureche. Hai, vino cu curaj, mai aproape:
“Secretul e că nu îţi doreai, în primul rând, să faci bani, să ai relaţie, să
arăţi bine sau orice altceva ai făcut tu. Tu îţi doreai cu totul altceva şi în se-cunda
în care te-ai apucat să faci ceea ce credeai că vrei, ţi-ai dat seama în inima ta că
nu e ceea ce voiai.
Dar e greu să îţi recunoşti ţie însuţi că pur şi simplu nu ştii ce vrei sau
că trebuie să renunţi la investiţia făcută până acum. Aşa că te prefaci că e ceea
ce îţi doreai şi, apoi, încerci să te strecori pe uşa din dos, bucuros că ai scăpat de
ceva pentru care nu aveai deloc tragere de inimă.”
Foarte multă lume mă întreabă: “Cum să încep, care este reţeta?”
Reţete nu am, însă un lucru este de bază pentru a fi o persoană fericită:
Personalitatea ta. Rămânem la un serviciu nepotrivit, în relaţia nepotrivită, în
55
PERA NOVACOVICI
situaţia toxică pentru că am investit deja timp, energie și bani fără să luăm în
considerare costurile uriaşe care vor urma.
Mai bine ieşi dintr-o situaţie în care deja pierzi atunci când ai
pierdut puţin decât atunci când ai pierdut mult. Mai bine ieşi atunci când ai
pierdut 100 de lei decât atunci când ai pierdut 500 şi mai bine ieşi atunci
când ai pierdut 500 decât atunci când ai pierdut 5.000. Oamenii, însă, nu
ştiu când să se oprească şi, de obicei, e nevoie să piardă totul pentru a-şi
reconsidera poziţia. Chiar și în această situaţie, e mai bine să facă asta mai
târziu decât niciodată.
Cum ne definim greșit scopurile și valorile și cum investim

totul într-o situaţie pierdută de dinainte de a începe
Tu poate vrei doar să fii liber, dar ai văzut şi ai auzit că banii te
eliberează, aşa că te-ai gândit că vrei să te apuci să faci bani şi într-o zi o să
fii liber. Dar tu nu vrei să faci bani, ci doar să fii liber. Viaţa are un fel ciudat
de a fi. Nu te sprijină în lucrurile pe care NU vrei să le faci cu adevărat. Tu
vrei să ai afacerea ta, să fii antreprenor şi apoi vrei să îţi trăieşti în sfârşit
viaţa.
Hai să te întreb, cum crezi tu că vei putea să susţii munca de ani
de zile, zece ore pe zi, să îţi dezvolţi abilităţi despre care ştii că nu vei mai
avea nevoie în momentul în care eşti “liber” dacă nu simţi că activitatea în
sine este eliberatoare?
Dacă tu vrei să fii liber şi te înhami la o muncă în care te simţi
sclav, cam care care crezi că vor fi consecinţele?
Să devii liber privind prin prisma banilor care îţi vor permite să nu
mai munceşti e un pariu pierdut aproape din start pentru că munca nece-
sară din punctul în care eşti până în punctul în care vrei să ajungi te va
absorbi cu totul. Vei intra în competiţie, vei avea eşecuri, vei face sacrificii.
Poate că vei face asta pentru 3, 5 sau poate pentru 20 de ani.
Sunt şanse mai mari să mori de necaz, stres şi epuizare făcând ce
nu îţi place înainte să atingi libertatea dorită prin bani decât să ajungi să te
bucuri cu adevărat de libertatea atât de mult dorită. În acest caz, aşa cum
spuneam, e nevoie de curaj ca să îţi defineşti cu adevărat ce înseamnă
libertatea PENTRU TINE, în cazul tău particular. Poate că înseamnă să tră-
ieşti cu resurse puţine, bucurându-te mai puţin de bani şi lucruri materiale,
însă fiind împlinit şi satisfăcut pentru ce trăieşti în acest moment, în prezent,
libertatea după care eşti atât de însetat.
Şi, POATE, trăind atât de împlinit şi fericit momentul actual pen-
tru care nici nu a fost nevoie să faci vreun efort, începi să vezi oportunităţi,
56
să îţi trăieşti vocaţia, să îţi dezvolţi abilităţi din plăcere şi să începi să câştigi
bani, fiind de folos. Niciodată nu vom câştiga jocul vieţii făcând inginerie
inversă.
Dacă pentru tine cel mai important lucru este libertatea, vei
pierde dacă mizezi pe orice alte acţiuni care nu îţi respectă libertatea. E ca
şi când tu eşti liber şi îţi spui că vrei să devii sclav pentru ca într-o zi să devii
liber. Devenind sclav, s-ar putea să uiţi, sub loviturile de bici, care erau
misiunea şi scopul, în primul rând, şi să devii rătăcit şi amnezic. Dacă privim
un pic în jur, lumea e rătăcită şi amnezică.
Cum e cu banii şi libertatea, la fel e şi cu oricare alt domeniu

Vrei să arăţi bine şi te înhami la un program de sport, îţi iei an-
trenor, te pui să mănânci roşii cu salată şi toate astea sunt pentru că tu, de
fapt, vrei să primeşti iubire şi ai văzut/auzit că oamenii care arată bine îşi
găsesc parteneri mai repede. După o săptămână de eforturi cu diete şi
sport, nimic. Nu ai mai multă iubire. După o lună, iar nimic.
După şase luni de chinuri, arăţi super bine şi, iată, mergi vara la
mare şi cineva e atras de corpul tău. Vă distraţi, tu simţi că în sfârşit se
aliniază stelele, ajungeţi să faceţi sex şi, după un weekend, toată lumea re-
vine la viaţa de dinainte. Simţi că nu s-a schimbat nimic, dimpotrivă, golul
din inimă acum e şi mai mare. Ai rupt sala şi dietele timp de şase luni, arăţi
cum scrie în revistă şi, totuşi, iubirea e mai departe de tine ca oricând.
Păi, nu o să îţi bagi tu picioarele în sport şi dietă şi o să te înfigi în
borcanul cu Nutella şi în shaorme la mic dejun, prânz şi cină? Hai să îţi mai
şoptesc un secret: dacă nu faci sport şi nu mănânci sănătos pentru că adânc
de tot în inima ta ai găsit motivele pentru care să faci aceste lucruri PEN-
TRU TINE, vei eşua. Niciun antrenor, program sau curs pentru sport şi nu-
triţie nu te vor ajuta să ai parte de mai multă iubire.
Am dat exemplele cu bani, libertate, sport şi iubire pentru că ne
sunt cele mai la îndemână şi sunt comune, dar te asigur că e la fel pentru
orice altă dorinţă a ta. În spatele unei dorinţe se ascunde o altă dorinţă.
Dacă pui botul la primul impuls, s-ar putea să mergi pe un drum care se va
dovedi steril şi vei descoperi că ai irosit timp, energie şi resurse.
Cheia pentru majoritatea frământărilor tale stă în răspunsul la o
singură întrebare: ce vrei cu adevărat? Nu te repezi să răspunzi, pentru că la
fel ai făcut şi până acum şi nu prea ţi-a ieşit. Imediat facem un exerciţiu care
sper eu că te va ajuta să pătrunzi mai bine în esenţa a ce vrei tu cu adevărat.
Poate că te întrebi ce anume funcţionează dintre toate tehnicile şi exerciţiile
57
PERA NOVACOVICI
de psihologie, dezvoltare personală, dintre toate metodele, ce e potrivit şi

ce nu pentru tine?
Am să îţi spun ce merge pentru tine.
Totul merge pentru omul care ştie ce vrea şi nimic nu merge
pentru cel care nu ştie ce vrea. Din momentul în care am ştiut exact ce
vreau şi ce mă face fericit, atunci când am ştiut care sunt misiunea şi vocaţia
mea, întreaga viaţă a devenit incredibil de frumoasă, simplă şi plină de sens.
Atunci când ştiu ce vreau, găsesc în fiecare om, carte sau articol, film,
melodie câte ceva care să mă ajute să fiu mai aproape de ceea ce vreau.
Mai mult, ştiu să las deoparte tot ceea ce îmi consumă timp, energie şi bani
inutil pentru că nu e ceea ce vreau.
Cu alte cuvinte, să ştii ce vrei este primul mare pas spre a avea
discernământ. Chestia aia pe care o au oamenii mari, adulţii. Cei maturi
emoţional.
Discernământ — adică abilitatea de a selecta şi a alege ceea

ce e bun pentru mine şi ce nu, la un moment dat
Există vocaţie sau nu? Pentru cel care ştie ce vrea, nici nu se pune
problema. Îndoieli că vocaţia există, îndoieli că împlinirea vine din a oferi
valoare celor din jur şi că iubirea vine din a dărui după ce ţi-ai asigurat ţie
surplusul au doar cei care nu le-au trăit.
Dacă te uiţi la interviuri cu oameni care au realizări, numitorul
comun este atitudinea de dăruire. Dăruirea din ce am şi ce sunt, care creşte
în cantitate şi intensitate pe măsură ce am şi devin mai mult.
Funcţionează panoul visurilor? Sau “The secret”? Clar că funcţio-
nează!
Dacă ştii ce vrei. Dacă nu ştii, poţi să te dai cu curul de pământ
până nu mai poţi, nimic nu e bun, nimic nu merge şi nimic nu e potrivit
pentru tine. E important să pui pasiune în ceea ce faci?
Dacă ştii ce vrei, inima îţi bate mai tare atunci când te gândeşti la
rezultatul final al muncii tale. Atunci când nu ştii ce vrei, pasiune este doar
un cuvânt gol şi lipsit de sens, ca şi cuvântul “paradox”.
Nu trezeşte emoţii.
Vrei să începi cu dreptul? Vrei ca totul să aibă sens pentru tine,
vrei să găseşti ceva util în fiecare carte, curs de dezvoltare, în fiecare om şi
situaţie pe care o întâlneşti?
Răspunde-ţi la întrebarea: “Ce vrei cu adevărat?”
58
_______________________________________
Niciodată nu mergi mai departe ca atunci când nu ştii încotro

mergi. (J. W. von Goethe)
_______________________________________
Am pentru tine un exerciţiu pe care îl poţi face şi care te va ajuta

să răspunzi la întrebările: “ce e important pentru mine?” şi “ce vreau cu
adevărat?”
!
EXERCIȚIU
Care este cea mai mare frică sau suferinţă, în acest

moment, pentru tine?
Care este cel mai mare vis sau obiectiv pentru tine?
Ce anume, concret şi specific, vrei să se întâmple în
viaţa ta în următoarele şase luni de zile, de ce suferinţă vrei să
scapi şi ce obiectiv vrei să atingi?
De ce anume ai nevoie şi ce ai la dispoziţie, cât mai
uşor accesibil, pentru a atinge obiectivele?
Dacă ar fi să prioritizezi un singur lucru pentru urmă-
toarele şase luni, care ştii că ţi-ar schimba viaţa cel mai puternic
în bine, ce ai alege?
4 Acţiunea zilnică
Vine un moment în viaţa fiecărui om în care are o alegere de
făcut. La o răscruce de drumuri are două căi.
Calea din stânga este calea adormirii de sine

Pe acea cale, în timp ce mergi, începi să te moleşeşti, să uiţi şi, la
sfârşit, să adormi un somn adânc al conştiinţei. Pe calea adormirii, uiţi toate
59
PERA NOVACOVICI
promisiunile pe care ţi le-ai făcut. Atunci când erai copil şi părinţii se certau
şi tu ţi-ai promis ţie că în familia ta nu vor exista certuri, ci doar iubire.
Atunci când ai rămas fără bani în momente foarte importante şi ai ajuns
chiar să plângi şi ţi-ai jurat ţie că vei învăţa, vei munci şi vei face orice este
nevoie pentru ca niciodată să nu mai plângi din cauza banilor. Atunci când
ai văzut răul din jurul tău şi nu aveai nicio putere să schimbi ceva şi ţi-ai
promis că într-o zi vei fi de partea binelui şi vei lupta pentru ca răul să nu îşi
întindă tentaculele asupra lucrurilor care sunt importante pentru tine.
Atunci când ai fost bolnav şi ţi-ai promis: “Doamne, ajută-mă să fiu bine şi
promit că voi avea grijă de sănătatea mea în mod exemplar!”
Toate astea şi multe, multe altele sunt uitate. Pentru că ai uitat ce
ţi-ai promis, acum trăieşti toate acele lucruri pe care ţi-ai promis că nu le vei
mai permite în viaţa ta. Acum, trăind mai rău ca niciodată, mai ai doar o
speranţă, privind în viitor. Ştii că timpul se scurge şi te grăbeşti. Nu mai ai
răbdare, nu mai ai timp, nu mai ai nervi să aştepţi. Vrei să se întâmple ceva
repede. Şi o iei la fugă, încercând să prinzi orice lucru care ţi se va arăta, însă
ai uitat că eşti pe drumul uitării şi cu cât eşti mai departe pe acest drum, cu
atât uiţi mai mult, mai repede şi cazi într-un somn adânc. Acum nu mai ai
niciun control.
Faci parte dintr-o masă uriaşă de zombi care nu mai au control
asupra vieţii. Eşti dus de val, din inerţie, împins de marea masă a celorlalţi
oameni pe drumul adormirii.
Probabil la asta se referea Benjamin Franklin când spunea că…
_______________________________________
Mulţi oameni mor la 25 de ani, însă sunt îngropaţi la 75.

_______________________________________
Pe drumul adormirii de sine nu mai există dorinţe, obiective,

entuziasm, putere personală, decizii, fericire, muncă, efort, victorie, eşec,
lecţii învăţate, alte victorii. Pe acest drum nu mai există viaţă. Ca şi un
adormit care are un coşmar, mai tresari din când în când, scoţând sunete
ciudate, în timp ce în coşmarul tău ţi se întâmplă lucruri groaznice, însă nu ai
nicio putere asupra lor. Banca îţi ia casa. Partenera sau partenerul te
părăseşte, te trădează în cel mai oribil mod. Eşti bolnav, obez sau ai boli în
faze terminale.
Ca şi în infernul lui Dante, te-ai rătăcit într-o pădure:
60
“La jumătatea drumului vieţii, m-am trezit într-o pădure întune-

cată, căci am pierdut calea. Atât de obosit şi somnoros am fost, încât am
abandonat calea cea dreaptă. Sufletul meu s-a uitat în urmă, pe unde am
trecut, şi nu mai era nicio fiinţă vie. Pădurea asta este atât de plină de rău,
încât nu îşi satisface niciodată poftele lacome şi de fiecare dată când se
hrăneşte, este şi mai flamândă”. Nimeni nu te mai iubeşte, pentru tine nu
mai există speranţă şi eşti în faţa unei uşi.
Este uşa de la intrarea în infernul lui Dante şi pe uşă scrie:
_______________________________________
“Lasciate ogne speranza, voi ch’entrate”.

(Lăsaţi orice speranţă, voi, cei care intraţi aici)
_______________________________________
Există o vorbă veche de când lumea care spune că oricât de mult

te-ai dus pe un drum greşit, ÎNTOARCE-TE. Fă orice e nevoie, târăşte-te
dacă e nevoie şi ajungi înapoi la intersecţia de unde ai plecat pe drumul
adormirii de sine. Şi acum alege cealaltă cale.
Calea trezirii de sine

Trezirea este rareori un proces plăcut şi uşor. Însă pe măsură ce
păşeşti pe acest nou drum, lucrurile încep să devină mai limpezi, mai clare.
Primul lucru care se întâmplă după ce ai păşit suficient de mult pe drumul
trezirii este că începi să îţi reaminteşti. Îţi reaminteşti toate promisiunile
făcute ţie. Începi să îţi aduci aminte toate suferinţele pe care le-ai îndurat şi
toate momentele când ţi-ai jurat că nu vei mai trăi aceleaşi scenarii.
Ţi-ai promis că NU VEI UITA NICIODATĂ momentul ăla când,
de ziua ta, nu ţi-ai permis să îţi scoţi prietenii la o petrecere, momentul ăla în
care erai tratat ca un sclav la serviciu de un şef cu absolut nimic mai valoros
sau inteligent decât tine, momentul când te-ai uitat în oglindă şi ţi-ai promis
că nu îţi vei mai neglija corpul niciodată, momentul când ţi-ai promis că nu
te vei opri din căutat până când nu vei găsi iubirea vieţii tale.
Şi pe măsură ce îţi aduci aminte toate aceste lucruri, începe să
curgă prin venele tale o energie pe care nu ai mai simţit-o de foarte multă
vreme, cam de când ai luat-o pe drumul adormirii. Este entuziasmul şi
plăcerea de a trăi din nou viaţa. Cu dureri şi bucurii, cu înfrângeri şi victorii,
61
PERA NOVACOVICI
cu lecţii învăţate şi cu multă muncă, dar, mai important ca orice, acum eşti
TREAZ şi VIU.
Trecutul este viu în memoria ta, cu lecţiile şi cu promisiunile din el,
viitorul este viu în imaginaţia ta, cu toate minunăţiile care te aşteaptă, dar
prezentul este cel mai puternic dintre toate. Pentru că în prezent, azi, este
singurul moment când poţi să construieşti ceva, să clădeşti şi să inventezi
pentru ca, într-o zi, atunci când viitorul va deveni şi el prezent, în acel pre-
zent să poţi să trăieşti viaţa în care toate promisiunile pe care tu ţi le-ai făcut
ţie vor fi, în sfârşit, îndeplinite.
Indiferent că e vorba de un corp, o casă, o relaţie sau o avere,
toate se obţin CONSTRUIND. Pas după pas, zi după zi, prin acţiune volun-
tară, prin intenţia minţii tale şi prin energia emoţiilor tale. Şi un mare aliat al
acţiunii, construirii şi fericirii este un hormon numit SEROTONINĂ.
Dacă dopamina este hormonul plăcerilor, plăceri declanşate de
orice stimulare a simţurilor noastre, de la mâncare, alcool, droguri până la
jocuri, aventuri şi orice este nou şi dacă prin abuzarea acestor plăceri putem
să devenim dependenţi, păşind pe calea adormirii de sine, serotonina este
hormonul fericirii şi al realizărilor durabile care ne ţine treji şi cu ochii pe
obiectivele noastre.
Acum e clar că avem nevoie de mici şi mari plăceri în viaţă şi te
încurajez să le urmăreşti pe toate cele care te satisfac cel mai mult. Totuşi,
experienţa mea m-a făcut să ajung la concluzia că dacă alerg din plăcere în
plăcere, mai ales plăceri de scurtă durată, la un moment dat, ajung trist,
singur, depresiv, fără resurse şi nu mai pot să mă bucur de nicio plăcere, mi-
că sau mare, pentru că sunt copleşit de probleme.
În schimb, dacă muncesc ca un soldat disciplinat, zi de zi, îmi voi
construi un stil de viaţă şi voi avea resursele necesare, sănătatea, banii şi
oamenii în jurul meu care îmi vor permite să trăiesc plăcerile vieţii cu o frec-
venţă mai mare şi într-un mod mult mai profund. Îţi dau un singur lucru la
care să te gândeşti.
Ce plăcere alegi? Să aştepţi ziua de salariu şi să ieşi în discotecă,
unde laşi un sfert din banii tăi pe o lună, iar apoi te întorci la o viaţă chinuită
sau preferi să fii pe un yacht care, întâmplător, este şi biroul tău de unde
lucrezi cu un laptop şi te opreşti la discotecă, de fiecare dată alta, pe insule
sau în porturile de pe traseul tău?
Nu ştiu dacă am fost destul de explicit în a sublinia diferenţele
dintre a trăi viaţa pentru mici plăceri trecătoare sau pentru a construi pe
fundaţii durabile o viaţă în care plăcerile sunt un stil de viaţă.
62
Cum fac să declanşez serotonina în corpul meu?

Dacă dopamina o declanşez printr-o plăcere a simţurilor, ce anu-
me mă face fericit, astfel încât să se declanşeze serotonina? Serotonina se
declanşează atunci când am mulţumirea unei realizări. Un pas făcut spre un
obiectiv pe care mi l-am propus declanşează serotonina. O cărămidă pusă
la construcţie declanşează serotonina. Atingerea unui obiectiv declanşează
serotonina. De aceea, dacă serotonina este hormonul fericirii şi se declan-
şează atunci când facem paşi spre obiective, atunci când punem cărămizi la
construcţii şi obţinem victorii în viaţă, cel mai probabil, mesajul este că feri-
cirea şi împlinirea durabilă sunt date de evoluţia şi creşterea permanentă.
Cum să fii fericit şi împlinit pentru tot restul vieţii? Fă un plan şi execută-l.
Propune-ţi un obiectiv, vis sau scop. Fă un plan legat de cum vei
atinge acest vis/obiectiv şi împarte-l în paşi suficient de mulţi încât să poată
fi făcuţi zilnic, fără să te suprasoliciţi.
E mai important ca paşii ăştia să fie făcuţi zilnic decât orice altce-
va. Dacă nu poţi face zilnic, înseamnă că pasul e prea mare şi te solicită
prea mult. Fă-l mai mic.
Dacă trebuie să pui 100 de lei pe zi deoparte şi nu poţi, pune 10
lei, şi dacă nu poţi face nici asta, pune 1 leu, dar pune zilnic. Dacă trebuie să
mănânci cu 1.000 de calorii mai puţin şi nu reuşeşti, propune-ţi 500, şi dacă
nu merge nici asta, măcar 100, dar mănâncă mai puţin decât trebuie, zilnic.
Dacă vrei să citeşti 100 de pagini pe zi, dar nu reuşeşti, propune-ţi 50, şi
dacă nici asta nu merge, citeşte 10. Dar fă-o zilnic.
Măsurarea şi notarea
Măsurând şi notând ceea ce faci, paginile, caloriile, repetările la
sport, cărămizile pe care le pui la casă, dobândeşti un sentiment al
progresului pe care nu îl vei avea NICIODATĂ fără să măsori. De unde ştii
dacă ai făcut zilnic ce ţi-ai propus sau câte zile ai ratat dacă nu e notat
niciunde? Te bazezi pe memorie? Zi-mi ce ai mâncat acum exact 11 zile. Şi
în ce cantitate.
UPS! Nu notezi, nu ai referinţă, nu ai progres real şi nu ai dopa-
mină. Deci nu ai fericire, împlinire şi progres real în viaţă.
Foloseşte aplicaţii pe telefon (sport şi alimentaţie, to-do list şi
financiar). Eu notez trei chestii zilnic: to-do list-ul (aplicaţia Things), situaţia
financiară (aplicaţia HomeBudget), sport şi alimentaţie (în agenda fizică).
Asta îmi arată la ce stau bine şi la ce nu, ce pot susţine pe termen lung şi ce
nu şi îmi dă sentimentul de progres mic şi zilnic spre obiectivele mari şi
importante ale vieţii mele.
63
PERA NOVACOVICI
Premiază-te când atingi borne

Stabileşte momente pe drumul progresului atunci când sărbăto-
reşti. Să atingi o bornă este un bun moment de reflectare şi apreciere.
Atunci când ai strâns o sumă de bani, atunci când ai dat un număr de
kilograme jos, atunci când ai construit fundaţia la casă, premiază-te cu
lucruri care declanşează DOPAMINĂ. Dă-ţi voie să sărbătoreşti! Acum are
sens şi meriţi asta cu adevărat.
Obiceiurile
Comportamentele făcute zilnic vor duce, într-un timp scurt, la
obieciuri automatizate care nu mai cer efort. Dacă obiceiurile sunt bune, ele
declanşează serotonină, fericire şi împlinire. Dacă sunt proaste, ele declan-
şează dopamină, dependenţă şi suferinţă. Întăreşte comportamentele şi
obiceiurile bune şi minimalizează-le pe cele rele. Pentru mine funcţionează
să îmi ocup atât de mult ziua cu obiceiuri pozitive, încât sunt prea obosit ca
să le mai fac pe cele proaste.
5 Progresia geometrică
O legendă spune că inventatorul jocului de şah, un indian pe nu-

me Sessa, a mers la regele lui cu acest joc minunat şi a fost întrebat ce do-
reşte în schimb. El a spus că vrea un bob de grâu pentru prima pătrăţică a
tablei de şah. Două boabe de grâu pentru a doua pătrăţică şi să se tot du-
bleze numărul boabelor până la ultima pătrăţică, a 64-a a tablei de şah.
Regele a râs şi a cerut să îi fie îndeplinită dorinţa.
Atunci când au ajuns cu numărătoarea la jumătatea pătratelor de
pe tabla de şah, numărul boabelor de grâu număra 4.294.967.295 de boabe,
aproximativ 100.000 de kilograme. Producţia anuală a Indiei este, în zilele
noastre, 1.200.000 de kilograme. Totuşi, şocul de-abia acum urmează. Au
tot dublat boabele de grâu şi, atunci când au ajuns la sfârşit, contabilii
regelui s-au trezit că au de dat 18.446.744.073.709.551.615 boabe de grâu.
În kilograme, asta însemna 461.168.602.000 tone. Adică de 1.000 de ori mai
mult decât producţia mondială din 2010. Aceasta este puterea progresiei
geometrice şi a unui principiu psihologic despre care vreau să îţi vorbesc.
Ca să ai și un sprijin vizual, ai aici o poză interesantă care îţi arată puterea
progresiei geometrice: https://goo.gl/wZJEhy.
64
Progresia geometrică
Traducerea liberă a efectului de “compound”
ar însemna un efect de amplificare, un amestec, o adu-
nare care creşte în progresie geometrică. Einstein spu-
nea că cea mai puternică forţă din univers este “com-
pound interest”, adică dobânda care se adaugă la suma
iniţială şi apoi dobânda se aplică la noua sumă rezul-
tată. Dacă am 100 de lei şi primesc dobândă 10%, am
110 lei. Apoi dobânda de 10% se aplică la suma nouă de 110 lei şi rezultă că
noua dobândă este de 11 lei şi am adunat 121 de lei la care se aplică din nou
10%. Creşterea este mică la început, însă, pe măsură ce trece timpul, ca şi în
povestea cu şahul, rezultatele sunt de proporţii galactice.
Atunci când asculţi un om care are o problemă, auzi de obicei
motivele pentru care acea problemă a apărut şi obstacolele cu care se
confruntă. Am 3.500 de euro datorie. Am 28 de kilograme în plus şi sunt
bolnav, lipsit de energie şi chef. M-a părăsit! M-a trădat! Nu îmi găsesc
serviciu. Ai auzit cu siguranţă variaţiuni pe această temă, probleme cotidie-
ne ale oamenilor, care ţin de viaţa de zi cu zi.
Ceea ce mie mi se pare suspect este că problema este prezentată
ca şi când a apărut BRUSC. Problema este un eveniment care a apărut în
viaţa noastră şi ne strică socotelile.
Este ca un GHINION apărut pe neaşteptate, ca un spion care a
stat ascuns şi ne-a prins pe nepregătită masă, fără să ne dea şansa să ne
apărăm.
Şi nu pot să nu fiu uimit de ce potenţial uriaş are omul cu mintea
şi sufletul lui şi cât de prost pare, în acelaşi timp, în anumite momente ale
vieţii. Da, sunt de acord că în viaţă se întâmplă accidente şi nu e nimeni
scutit de ele. Hai, totuşi, să privim acum problema ta cea mai mare. Gân-
deşte-te care e cea mai mare durere/problemă/obstacol din viaţa ta. Te-ai
gândit?
Acum hai să ne gândim cum a apărut această problemă. Am să
iau trei probleme foarte generale, însă tu păstrează problema ta particulară
în minte. Eu am să aleg datorii, boală şi despărţire. Ce cred eu personal este
că problemele din viaţa noastră, cele mai multe dintre ele, apar exact ca şi
în acest efect “compound”. Mici greşeli, făcute constant, care îşi amplifică
puterea zi de zi şi lună de lună, până când devin un monstru uriaş căruia nu
îi mai putem face faţă.
Cum au apărut datoriile?
65
PERA NOVACOVICI
Te-ai trezit la uşă cu poştaşul care te-a deranjat din viaţa ta de 5

stele şi te-a anunţat brusc că tocmai ai o datorie? Sau poate că datoriile au
fost acumulate printr-un proces care a durat săptămâni, luni sau ani de zile?
Nu cumva a fost un proces de durată şi constant? Nu cumva au trecut
multe luni sau chiar ani în care ai acumulat datorii sau ai trăit peste puterile
tale? Nu cumva ai ignorat realitatea şi, fără să îţi pui pe hârtie veniturile şi
cheltuielile, ai avut aşteptări nerealiste şi astfel te-ai trezit tot mai adâncit în
probleme financiare?
Cum au apărut 10-20-30 de kilograme în plus sau o boală?
Poate că te-ai trezit într-o dimineaţă cu toate kilogramele în plus.
Sau poate cu o boală grea. Sau POATE, zic şi eu, timp de luni şi ani de zile,
ai mâncat cu 100 de calorii în plus sau ai fost supus stresului, zi de zi, lună de
lună şi an de an. Într-o zi, GHINION, faci diabet, infarct sau comoţie cere-
brală. Sau te trezeşti cu 30 de kilograme în plus.
Cum s-a ajuns la despărţire şi trădare?
Poate că cel cu care erai în relaţie a înnebunit subit. După ani de
zile de lapte şi miere, o relaţie perfectă, nu doar pe Facebook, ci şi în pat,
bucătărie şi în viaţa de zi cu zi, în care dădeai nota 10 zilnic relaţiei tale,
persoana cu care erai în relaţie s-a uitat în ochii tăi şi ţi-a spus “te urăsc şi
vreau să mori”, şi-a luat lucrurile şi a plecat.
Sau POATE, zi de zi, săptămână de săptămână şi lună de lună,
poate an de an, au fost sădite seminţe ale neînţelegerii, ale resentimentelor,
ale lucrurilor nespuse, ale nevoilor nesatisfăcute, ale egoismului, ale
manipulării şi ale prefăcătoriei. Deşi au existat semne, ele au fost ignorate
pentru că e mai comod decât să confrunţi o realitate incomodă, să schimbi
ceva sau să îmbunătăţeşti.
Şi apoi, după multe luni şi ani de zile, o scânteie face ca întregul
butoi cu pulbere să explodeze. Mai sus am inventat eu nişte exemple.
Poate că există un numitor comun cu propriile tale experienţe sau poate că
nu.
Aş vrea, însă, să priveşti la cele mai mari probleme şi suferinţe ale
tale şi să îţi spui ţie cu maximă sinceritate dacă există cumva posibilitatea să
fi ajuns la aceste probleme şi suferinţe printr-un proces de durată sau
problemele au căzut din cer, neanunţate, ca un blestem şi o pedeapsă din
partea zeilor capricioşi.
Şi dacă există posibilitatea ca, într-adevăr, problemele şi suferin-
ţele tale să fi apărut printr-un proces de durată, cum anume crezi că ai pu-
tea să le rezolvi printr-o mişcare de o zi? Atunci când oamenii au o proble-
mă, ei caută SOLUŢIA. Soluţia este echivalentul pastilei magice.
66
“Merg la un expert care îmi va prescrie cea mai rapidă cale pentru
a scăpa de suferinţă.” Noi vrem un SFAT sau o SOLUŢIE la o problemă
pentru care a fost nevoie de timp, energie şi repetiţie îndelungată ca să
apară şi să crească. Şi necazul ştii care e? Că oamenii petrec zece ani
căutând soluţia rapidă şi magică, când în doi ani de muncă şi perseverenţă
şi-ar fi rezolvat problema şi apoi ar fi trăit restul de opt ani în prosperitate,
fericire şi sănătate.
6 Productivitatea
Foarte mulţi oameni cred că îşi iau vacanţe, pauze sau ore şi zile
libere ca să se relaxeze pentru că sunt obosiţi de la atât de multă muncă.
Ceea ce aceşti oameni nu ştiu este că nu e suficient să nu mai lucrezi ca să
te poţi relaxa, ci e nevoie să faci mintea să se relaxeze. Oamenii îşi iau
vacanţe şi concedii ca să se relaxeze, dar mintea lor funcţionează la fel ca şi
când sunt la muncă. Au multe gânduri, stres, nu se relaxează şi nici nu se
bucură de vacanţă, ceea ce îi oboseşte şi mai tare.
Cum e să pleci la relaxare şi să descoperi că nu te-ai relaxat
deloc? Când nu ne respectăm paşii de acţiune zilnici, nu ne dăm voie să ne
eliberăm mintea şi, astfel, suntem permanent împovăraţi de stres şi de
gândurile că nu ne-am făcut treaba, ceea ce duce la o şi mai mare suferinţă
şi greutate de a ne urni din loc.
Ce vreau să îţi prezint este o metodă fundamentală de a-ţi
îndeplini visurile şi obiectivele în timp ce te şi bucuri de viaţă. De asemenea,
ai ocazia să descoperi care sunt factorii tăi motivaţionali. Fără să îi cunoşti,
te vei întreba permanent de ce nu eşti motivat şi de ce timpul trece şi tu nu
ai progres. Îţi voi da şi singurele două unelte pe care le ai foarte la îndemână
care te pot apăra de obiceiurile tale proaste şi de toanele tale emoţionale
atunci când e vorba de a fi productiv.
Şi eu le folosesc zilnic. Nu există nimic mai important pentru un
artist decât să deprindă arta de a lucra zilnic, chiar puţin. Inspiraţia vine când
vrea ea, nu când vrei tu, şi dacă tu lucrezi zilnic, te va găsi mult mai des
lucrând. Dacă lucrezi atunci când ai chef, iar inspiraţia vine atunci când are
ea chef, de câte ori va fi sincronizarea perfectă? Nu-ţi bate joc de talentul
tău! Lucrează zilnic câte puţin!
Activitatea nu înseamnă productivitate.
67
PERA NOVACOVICI
Ok, ok. Ai fost harnic azi. Ai muncit mult. Eşti rupt la sfârşitul zilei.
Dar ce ai realizat, de fapt? Ai pus o cărămidă la construcţia ta sau ai mutat
pietre din stânga în dreapta fără niciun sens?
Vreau să te învăţ ceea ce cred că e unul dintre cele mai impor-
tante lucruri pe care omul ar trebui să le înveţe cât mai din timp. Acest lucru
este cum anume, efectiv, concret şi practic, să obţii rezultate zilnic.
De ce ai vrea rezultate zilnic?

În primul rând, pentru starea ta mentală şi emoţională. Acţiunea şi
rezultatele, progresul care poate fi văzut, îţi cresc la maximum încrederea în
tine, starea de împlinire sufletească şi sentimentul că eşti pe drumul cel bun.
Să faci pas după pas spre visurile şi obiectivele tale bate orice terapie care
speri că te va salva. Nimeni şi nimic nu te poate salva de tine însuţi şi de
părerea proastă pe care o ai despre tine decât tu, prin acţiunile tale.
Hai să încerc să descriu cum gândeşti şi cum te simţi într-o zi
obişnuită. Ai câteva visuri mari, obiective pe care simţi că îţi doreşti foarte
mult să le îndeplineşti. Poate este o afacere a ta care să te elibereze
financiar, poate că vrei să ai un corp sănătos şi frumos, poate că visezi să
descoperi marea iubire, poate dorești să îţi descoperi vocaţia sau poate ai
mii de alte visuri şi obiective, importante pentru tine. Poate îţi faci chiar şi
un panou al visurilor, ca să te asiguri că ai permanent în minte ţinta, destina-
ţia.
Până aici, totul e perfect. Apoi, zi după zi, rutina zilnică, obiceiurile
vechi care s-au format în timp fac să nici nu te apuci de acel vis sau obiectiv
sau, dacă te-ai apucat, cumva pe nesimţite, să te pierzi pe drum. Abia după
săptămâni şi luni de zile realizezi că, de fapt, nu ai înregistrat progrese în
acele lucruri care spuneai că sunt foarte importante pentru tine, că ţi-ar
schimba viaţa şi te-ar face fericit.
Această lipsă de realizări, lipsă de progres, începe să sădească
viermele îndoielii în inima ta.
Poate că nu eşti destul de harnic. Destul de motivat. Destul de
educat. Destul de disciplinat. Destul de organizat. Destul de concentrat.
Destul de inteligent. Destul de bun. Şi de aici începe declinul.
Atunci când asociezi lipsa de realizări, eşecurile şi suferinţele cu
propria ta persoană, legi o uriaşă piatră de moară de gâtul tău. Dacă până
acum aveai visuri şi sperai că într-o zi ele se vor realiza, acum nu mai ai
curajul nici măcar să visezi şi să speri. Până acum, cel puţin aveai şansa să te
apuci de treabă. Acum nu mai ai nici măcar dorinţa asta. Şi, astfel, începem
să păşim pe drumul mediocrităţii.
68
Undeva, pe drum, ne spunem că e bine şi aşa, că nu a fost să fie şi

să nu ne întindem mai mult decât ne e plapuma. Serviciul nostru nu ne
împlineşte şi nu ne maximizează talentele, în relaţia noastră nu simţim
iubirea şi respectul după care tânjim, aspectul nostru nu mai este o preocu-
pare. Calea spre mediocritate este parcursă câte un pas odată. Culmea, şi
calea spre excelenţă la fel. Nimeni nu ajunge la 50 de ani total lipsit de
împlinire, din greşeală sau ghinion, din pură întâmplare. Zi după zi, lună
după lună, an după an, am avut şansa noastră şi i-am întors spatele, voluntar
şi conştient. La vremea recoltei, nu e nimic de cules.
“Diavolul stă în amănunte”, se spune. Mântuirea la fel, aş spune
eu. Iar amănuntele sunt acţiunile sau lipsa lor, zi de zi.
Cum am transformat iadul în rai, având în grijă doar câteva

amănunte
Dilema existenţei mele, depresia, nevroza, anxietatea, lipsa de în-
credere în mine şi încă vreo 15 afecţiuni psihice pe care le aveam la 20 de
ani erau mai toate din cauza tensiunii interioare, din cauza conflictului inte-
rior cauzat, pe de o parte, de visurile şi ştiinţa faptului că sunt o persoană
minunată şi, pe de altă parte, de lipsa oricăror rezultate concrete în viaţa
reală.
Eram şi sunt întruchiparea visătorului incurabil. E distracţia mea
preferată, să privesc la viitor şi să îmi imaginez posibilităţile, cum mă voi
simţi când voi avea sau voi deveni ce îmi doresc.
Totuşi, pentru că nimic bun nu se întâmpla în viaţa mea, pentru că
alţii la vârsta mea deja erau pe picioarele lor, trăiau şi aveau rezultate, am
început să mă îndoiesc de mine. Am început să cred că a visa este greşit.
Pe de o parte, nu ceream nimic nimănui. Tot ce doream e să pot să trăiesc
bucuriile şi plăcerile vieţii, să mă bucur de libertate fără să deranjez pe ni-
meni. Îmi doream să fiu liber, să visez, să stau la soare, să citesc cărţile pre-
ferate, să mă bucur de clipa prezentă.
Pe de altă parte, nu puteam să fac niciuna dintre astea pentru că,
la 26 de ani, încă locuiam cu mama şi trăiam pe banii ei de învăţătoare.
Cum să te bucuri de viaţă, să stai la soare şi să citeşti atunci când alţii de
vârsta ta îşi câştigă singuri traiul? Cum să te poţi relaxa atunci când vezi că
25 de ani din viaţă au trecut şi ai rămas codaş? Cum să mai visezi atunci
când toate visurile tale necesită resurse? Timp, bani, energie pe care tu nu
le ai? Şi atunci, într-o zi banală, mi-am pus întrebarea-cheie: “Ce e nevoie să
fac pentru ca într-o zi să trăiesc viaţa visurilor mele, astfel încât niciodată,
dar NICIODATĂ, să nu mai am problemele pe care le am acum?”
69
PERA NOVACOVICI
Probleme de genul: “nu am bani”, “vreau să fiu liber, dar sunt

obligat să fac ce mi se spune”, “atunci când mă compar cu alţii, mă simt un
ratat”.
Iar răspunsul a fost:
“E nevoie să aliniez toate aspectele vieţii mele, astfel încât ele să
fie echilibrate şi armonioase, în permanentă evoluţie. E nevoie să îmi
construiesc un STIL DE VIAŢĂ, personalizat şi unic, care să îmi satisfacă
toate nevoile şi, în acelaşi timp, să mă ajute să îmi îndeplinesc toate visurile”.
Stilul tău de viaţă este cel mai mare şi important proiect al vieţii
tale. Stilul de viaţă include toate cele 24 de ore ale tale. Când te trezeşti?
Lângă cine? Cum îţi câştigi banii şi cum arată o zi normală? Ce anturaj ai?
Ce hobby-uri? Cum şi ce mănânci? Cum faci mişcare? Cum gândeşti şi ce
simţi? Stilul meu de viaţă nu era decât un alt mare şi frumos vis, în condiţiile
în care eu deja eram descurajat de faptul că nu reuşeam să am realizări în
obiective şi visuri mult mai mici. Totuşi, am luat-o de la capăt, de data asta,
însă, cu ceva radical diferit despre care am să îţi vorbesc imediat.
Până acum, ştiam două lucruri:

Proiectele mari şi care contează durează ani, aşa că aş face bine să
îmi placă drumul, călătoria, până la îndeplinirea lor. Nu mai există nimic în
viaţa mea decât visul de a atinge stilul de viaţă dorit, pentru că de acolo
derivă toată fericirea şi bucuria vieţii. Între omul care eram, viaţa pe care o
trăiam şi omul care voiam să devin şi stilul de viaţă visat era o uriaşă
prăpastie. Acea prăpastie trebuie umplută şi apoi trecută pentru a ajunge
pe partea cealaltă, tărâmul făgăduinţei, stilul de viaţă dorit. Umplută cu ce?
Cu MUNCĂ. Multă, multă muncă. Pentru că acest proiect era
unul de durată, ştiam că entuziasmul şi eforturile pe termen scurt nu mă vor
ajuta decât să încep, nu să și continui drumul.
Ştiam că nu voi rezista să lucrez 16 ore pe zi, 7 zile pe săptămână,
ani de zile, fără să cedez din cauza oboselii, a stresului şi asta mă va înde-
părta de obiectiv.
Am decis să îmi stabilesc o unitate de măsură, astfel încât să nu
treacă nicio zi fără să lucrez la visul meu, însă, în acelaşi timp, acea unitate
de măsură să îmi permită să fac acele activităţi stabilite, constant, pentru ani
de zile.
Mai târziu, am numit acest principiu “cărămida zilnică”. Dacă vrei
să construieşti un castel, degeaba tragi tare trei zile şi mori de epuizare,
castelul nu va fi construit. Dacă leneveşti şi amâni, din nou, castelul nu va fi
construit sau va fi gata prea târziu ca să te bucuri de el.
70
Dacă, însă, îmi stabilesc un număr decent de cărămizi pe care să

le pun zilnic la construcţie, nu doar că pot să menţin acest efort constant şi
pe o durată lungă, dar mai am ceva extraordinar.
Am sentimentul de împlinire, ştiind că în ritmul actual, ajung la
îndeplinire în X zile sau X ani, ceea ce mă ajută să mă RELAXEZ şi, în timpul
care îmi rămâne, să mă bucur de viaţă, de clipa prezentă, de micile şi marile
plăceri ale vieţii. Principiul “cărămizii zilnice” este, în sine, un stil de viaţă care
îmbină perfect munca pentru un viitor mai bun cu trăitul clipei prezente. Şi
atunci întreaga mea viaţă s-a schimbat.
_______________________________________
Oricât de multe cuvinte sfinte citeşti, oricâte vorbeşti, la ce sunt

de folos dacă nu acţionezi? (Gautama Buddha)
_______________________________________
Coaching-ul spune că acţiunea vindecă. Scopul este acţiunea, în

orice circumstanţe, pentru că de acolo începe renaşterea. Problema este că
dacă nu faci constant şi la timp acţiunile necesare zilnice pentru atingerea
visurilor tale, toate lucrurile nefăcute se adună şi mintea ta nu mai funcţio-
nează. E prea încărcată, e blocată. Nu te mai poţi relaxa mental niciodată,
nici măcar somnul nu mai este liniştit.
“Dacă ai mai mult de patru priorităţi în viaţă, nu ai niciuna”, spune
John Demartini.
De aceea, e foarte important să ştii care sunt cele trei sau patru
activităţi zilnice care te vor duce la stilul de viaţă dorit. Da, va trebuie să faci
sacrificii, să elimini balastul, să nu mai acorzi timp şi energie anumitor
oameni și unor situaţii de viaţă. S-ar putea să constaţi că asta e eliberator şi
deloc dificil. Aşadar, după ce am stabilit care este stilul de viaţă dorit, care
sunt visurile şi obiectivele mele, acţionez în funcţie de priorităţi. Într-o sin-
gură frază, excelent rezumat:
_______________________________________
Decide ce vrei, decide care e preţul pe care îl plăteşti.

Stabileşte-ţi priorităţile şi treci la treabă. (H. L. Hunt)
_______________________________________
71
PERA NOVACOVICI
Aşadar, identifică visul sau obiectivul. Identifică acţiunile necesare,

paşii de urmat, cărămida zilnică de pus la construcţia visului. Identifică fac-
torii tăi motivatori (vorbim despre ei imediat).
Treci la treabă, câte un pas mic odată. Așa am făcut şi eu, ştiam
care e cărămida zilnică şi… efectiv, în unele zile, uitam să fac acea acţiune
minimă necesară.
Aşa că a trebuit să mă protejez de mine însumi şi să folosesc
unelte automatizate care să mă conştientizeze şi să mă pună la treabă.
Două unelte sunt suficiente.
1. Alarmă personalizată la telefon. Una dintre alarmele mele
porneşte zilnic, la ora 20:00, ca să îmi aducă minte să îmi notez zilnic ce am
cheltuit, care sunt sarcinile pe care le-am făcut şi să notez ce am mâncat şi
cât sport am făcut. Cu alte cuvinte, să contabilizez activitatea pentru cele
mai importante activităţi pentru mine, în stilul meu de viaţă.
2. Un program de “to-do” cu acţiuni recurente. Asta înseamnă că
acele acţiuni considerate “cărămida zilnică” apar zilnic în lista de to do, în
mod automatizat şi te responsabilizează să le execuţi.
Activitatea nu e productivitate
Doar activitatea orientată spre scop e productivitate.
Care e scopul/visul tău?
Care este cărămida ta zilnică pentru a atinge acest vis/obiectiv?
Fără schimbare de comportament nu există învăţare, dacă te în-
trebai de ce toată teoria dezvoltării personale nu produce rezultatele
aşteptate.
Orice terapie şi orice formă de vindecare care nu are la fun-
dament schimbarea profundă, în esenţă, face ca boala să revină. Decât să
lupţi cu boala, mai bine schimbi în bine ceva ce e rău în tine, în perso-
nalitatea ta — după principiul “să fie bine, ca să nu fie rău”.
Schimbarea ta profundă începe cu ACŢIUNEA. Acţiunea e mai
presus de toate, dincolo de frica de eşec, lene sau toane emoţionale.
Acţionează şi încep să se întâmple miracole!
Începi să speri din nou că poţi să îţi atingi visurile. Începi să îţi
creşti stima de sine, încrederea în tine, respectul de sine şi iubirea de sine.
Ca şi un bulgăre de zăpadă care a luat-o la vale, evoluţia ta se petrece
exponenţial.
72
!
EXERCIȚIU
Schimbarea de comportament înseamnă acţiune. De

aceea, am nevoie să te gandești la o acţiune, o schimbare de
comportament pe care vei începe să o faci pentru visul tău. E
singura şansă să începi să vezi rezultate. În psihoterapie şi în orice
formă de vindecare, se ştie că degeaba vindeci un om de o boală
dacă el nu se schimbă, dacă nu îşi schimbă atitudinea şi modul de
gândire, felul cum se raportează la el însuşi, comportamentele
sale.
7 Motivaţia
Felicitări că eşti un om de acţiune! Acţiunea este prima condiţie

pentru a avea şanse să trăim viaţa pe care o dorim. Aşa cum spuneam mai
devreme, pe lângă faptul că e important să ai visul, obiectivul foarte clar
definit şi pe lângă identificarea a ce anume reprezintă “cărămida zilnică” pe
care să o pui pentru atingerea visului, mai există un element foarte impor-
tant, şi anume “factorii motivatori”.
E important să ştii ce anume te motivează şi cum anume poţi
alimenta cu această emoţie a motivaţiei acţiunile şi comportamentele tale.
Din tot ce am studiat, am descoperit că există patru mari tipare atunci când
vine vorba de motivaţie. Vom lăsa deoparte categoria cu motivaţia internă
şi externă. Probabil că ştii că cea internă este cea care contează pentru a
întreţine performanţa şi productivitatea pe termen lung şi am să îţi vorbesc
doar despre ea azi.
Tiparul 1 de motivaţie: cele 6 predici ale motivaţiei

Există trei perechi, deci şase tipuri de motivaţie, în care se înca-
drează majoritatea oamenilor de pe Pământ. Secretul aici este să descoperi
care anume ţi se potriveşte ţie.
73
PERA NOVACOVICI
Perechea 1 — puterea sau lipsa ei. Unii oameni sunt motivaţi să fie
puternici, să aibă control şi să domine. La polul opus, sunt oameni care nu
vor să fie sclavi, nu vor să fie slabi, nu vor să fie controlaţi.
Perechea 2 — rezultatele sau lipsa lor. Unii oameni sunt motivaţi
să facă perfomanţă, să se autodepăşească şi să câştige. La polul opus, alţi
oameni sunt motivaţi să nu piardă, să nu rămână codaşi, să nu fie etichetaţi
ca “rataţi” sau “nerealizaţi”.
Perechea 3 — iubirea sau lipsa ei. Unii oameni sunt motivaţi de
iubire, de admiraţia celor din jur şi de acceptare. La polul opus, sunt oameni
care ar face orice ca să nu fie respinşi, să nu fie urâţi sau criticaţi.
În care categorie simţi că te încadrezi? Nu există categorie greşită
sau mai puţin bună, important e să îţi dai seama ce te motivează pe tine şi
să apeşi acele butoane care ştii că îţi bagă combustibil.
Tiparul 2 de motivaţie: valorile principale

John Demartini, unul dintre experţii de top în lume, în legătură cu
subiectul valorilor, spune că nu există oameni lipsiţi de motivaţie, plictisiţi
sau indisciplinaţi, ci doar oameni care fac lucruri care nu sunt conforme cu
valorile lor.
Dacă îţi ştii valorile, mai ales primele trei şi acţionezi în conformi-
tate cu ele, nu se va mai pune niciodată problema că nu eşti motivat să treci
la acţiune în acele domenii. La abilitatea 29 vei avea un exerciţiu pentru a-ţi
afla valorile, în caz că nu le ştii deja.
Tiparul 3 de motivaţie: tipurile de învăţare

Încă de când suntem mici, avem o anumită preferinţă legată de
felul în care ne place să învăţăm ceva. Există patru mari tipuri de învăţare
cărora le corespund patru întrebări: De ce? Ce? Cum să? Cum ar fi dacă?
“De ce?” — este învăţarea bazată pe motivaţie. Omul vrea prima
oară să ştie de ce anume trebuie să înveţe un lucru şi dacă înţelege de ce,
face orice e nevoie.
“Ce?” — este întrebarea pentru stilul de învăţare bazat pe o
aprofundare ştiinţifică şi teoretică. Oamenii cu acest stil de învăţare vor să
ştie exact care sunt cercetările, dovezile şi ştiinţa care demonstrează un
anumit lucru şi apoi vor adopta cu mare bucurie ideea şi vor trece la treabă.
“Cum să?” — este tipul de învăţare care vrea să ştie care e planul
şi care sunt paşii de acţiune. Nu are nevoie să fie motivat şi nici să ştie
teoria, vrea să ştie practic ce are de făcut.
74
“Cum ar fi dacă...?” — este tiparul de învăţare bazat pe experienţa

directă, fără a sta pe gânduri. “Prima oară încearcă şi apoi trage concluziile
şi pune întrebările” este motto-ul acestui grup.
Descoperă în care tipar te încadrezi cel mai mult şi caută să înveţi
folosind tiparul tău preferat.
Tiparul 4 de motivaţie: motivaţia de tip I

Daniel Pink, în cartea sa, Drive, explică cele mai moderne
descoperiri legate de motivaţie. Pe scurt, pentru a beneficia de cea mai
puternică motivaţie internă, o acţiune pe care o întreprindem trebuie să
îndeplinească patru criterii:
Prima dintre cele trei caracteristici ale Tipului I de motivaţie este
autonomia. Ea se manifestă în patru domenii. Autonomia asupra activităţii
(ei aleg ce vor să facă), asupra timpului (când vor să
facă), asupra echipei (cu cine vor face) şi asupra tehni-
cii (cum anume vor face). Pe celelalte două caracteris-
tici, precum şi informaţii suplimentare, te invit să le
descoperi în articolul dedicat lui Daniel Pink şi cărţii
Drive: http://goo.gl/5BGPha.
Nu uita că Roma nu a fost construită într-o zi.
8 Construcţiile
Cum aş putea să stau indiferent când văd cum plângi că nu ai

casa visurilor tale, iar eu te văd că stai cu fundul pe un munte de cărămizi cu
care poţi să construieşti un castel? Ai materia primă, ai şi uneltele şi sigur ştii
să pui câte o cărămidă, una peste alta, şi să le faci să stea bine lipite. Şi dacă
nu ştii, înveţi repede.
Nu asta e problema. Problema e că, în primul rând, nu te uiţi unde
trebuie ca să vezi cărămizile. Dar, de fapt, spun prostii. Sunt sigur că ştii
foarte bine că stai cu fundul pe toate cărămizile de care ai nevoie. Pune
mâna pe una şi aşaz-o peste cealaltă!
Piramidele s-au construit punând o piatră peste alta. La fel şi
Roma. Nu a durat trei zile, ci ani. Mi-ar părea rău să te văd trecând prin
această viaţă dorind puţin. Mi-ar părea rău să văd cum stai în ploaie, vânt şi
75
PERA NOVACOVICI
frig cu toate cărămizile astea lângă tine. Îţi ofer o metodă pe care am
descoperit-o şi care este următorul nivel în dezvoltarea personală. Dincolo
de motivaţie, încredere în sine, emoţii.
Este ceva simplu și poate fi făcut de oricine începând din acest
moment. Simplu ca şi când ai lua o cărămidă şi ai pune-o peste alta. Şi,
totuşi, majoritatea continuă să plângă stând cu fundul pe cărămizi.
Ce ai făcut azi pentru visul tău? Libertatea aia financiară nu o să îţi
fie dată cadou. Six-pack-ul ăla nu vine întorcându-te pe partea cealaltă ca
să dormi, în loc să te mobilizezi şi să mergi la sală. Sufletul pereche nu o să
îţi bată la uşă cu bagajele făcute ca să se mute cu tine în pătuţul tău confor-
tabil. Deci? Ce ai făcut azi care să conteze în strategia unei vieţi mai bune?
Ai pus azi o cărămidă la noul tău stil de viaţă?
Vorbeam cu ceva timp în urmă cu un prieten foarte apropiat care
îmi povestea despre întâlnirea dintre Jim Rohn şi Anthony Robbins. Antho-
ny Robbins este azi unul dintre cei mai buni traineri şi vorbitori în public din
lume. Vorbeşte pe stadioane ca să încapă toţi oamenii care vor să îl vadă
live. La unul dintre evenimente a vorbit 12 ore în faţa a 15.000 de oameni.
Mulţi oameni îl consideră a fi un om nerezonabil, ceea ce pentru
mine înseamnă un om pe care îl pot admira. În cuvintele lui, Tony Robbins
spune: “Sunt nerezonabil legat de ce aştept de la mine şi asta e calea pentru ca
oamenii să facă schimbări. Dacă eşti rezonabil, te adaptezi lumii”.
Cu alte cuvinte, să ne adaptăm noii lumi înseamnă să trăim într-o
normalitate şi o zonă de confort care nu duce niciunde. Sunt un mare fan al
conceptului “a-ţi crea propria realitate” şi, pe măsură ce trec anii, descopăr
că devine din ce în ce mai distractiv să creezi tu regulile în loc să urmezi
regulile prestabilite de alţii.
Ca să nu deviem de la subiect, Tony Robbins nu a fost tot timpul
pe drumul succesului personal şi profesional. Se află în acest domeniu al
dezvoltării personale de peste 40 de ani. E normal să ajungi la rezultate
deosebite dacă perseverezi. Atunci când avea în jur de 20 de ani şi era
sărac lipit, Tony Robbins cunoştea un om de succes. Numele lui era Jim
Rohn. Tony l-a întrebat pe Jim care este secretul succesului. Jim i-a spus
ceva care avea să îi schimbe viaţa pentru totdeauna, şi anume:
_______________________________________
Dacă vrei să fii prosper pe toate planurile, e important să
76
lucrezi la persoana ta, mai mult decât la orice altceva lucrezi în

viaţa ta de zi cu zi.
_______________________________________
Lucrând la tine, lucrezi pentru a-ţi creşte valoarea şi, astfel, creşte
totul în jurul tău. Asta este, de fapt, însumarea, pe scurt, a conceptului de
“personalitate alfa”. Dezvoltare permanentă şi împlinirea potenţialului cu
care te-ai născut.
Te întrebi care ar fi reversul medaliei?
Ce se întâmplă dacă nu faci sport, nu mănânci corect şi nu te

odihneşti?
Hormonal, începi să ai dereglări. Corpul uman are nevoie de miş-
care. Emoţiile pornesc de la hormoni. Endorfinele, hormonii fericirii, se pro-
duc atunci când corpul face efort fizic. Dacă eşti în depresie sau ai stări
emoţionale negative, e probabil pentru că în tine colcăie un haos hormonal.
Dacă eşti o persoană care se îngraşă repede, atunci când vei ve-
dea în oglindă cum ai pus kilogramele, atunci când nu îţi mai stau hainele,
atunci când începe să îţi scadă stima de sine şi să ai o imagine de sine
proastă, poţi să ştii că deja te-ai setat pe un drum care duce spre dezastru.
Neavând nutrienţi şi vitamine, energia din hrană, care e combusti-
bilul tău, vei începe să te îmbolnăveşti şi să nu mai fii o persoană productivă.
Începi să nu-ţi mai fii util ţie şi nici celor din jur și devii o povară.
Dacă nu te odihnești suficient, te supui stresului. Cortizolul, hor-
monul stresului, ucide la propriu. Din cauza stresului, oamenii clachează cel
mai des, îşi distrug relaţii, oportunităţi şi, în final, viaţa.
Ce se întâmplă dacă nu lucrezi cu pasiune şi plăcere într-un

domeniu integrat în stilul tău de viaţă?
Îmi vei spune că ţi-ar plăcea să faci sport, să mănânci corect şi să
te odihneşti, dar ai un serviciu care te face să fii sfârşit de puteri la finalul
zilei, când nu mai ai timp şi chef de nimic. Îmi vei spune că ai nevoie de
serviciu ca să te întreţii pe tine şi pe membrii familiei tale. Perfect până aici,
sunt alături de tine.
Însă cum ai ajuns tu în poziţia să ai un serviciu de care depinzi şi
care, în acelaşi timp, te face să postezi pe facebook poze cu “lunea e naşpa,
de-abia aştept weekend-ul”? Dacă priveşti în urmă, vei vedea că ai luat o
77
PERA NOVACOVICI
serie de decizii greşite, iar acum eşti într-o capcană din care e tot mai greu
să ieşi.
Ei bine, IEȘI! Dacă vei continua să mergi la un serviciu care nu îţi
face plăcere, în care nu progresezi şi în care nu simţi că ai oportunităţi de a
trece la niveluri superioare de venit, nu doar că starea ta fizică şi psihică,
despre care am vorbit mai sus, se va înrăutăţi în mod accelerat, însă şi starea
ta spirituală va avea de suferit.
Noi, oamenii, avem nevoie să dăm un sens vieţii noastre. Am stat
de vorbă cu oameni care mergeau la serviciu ca nişte zombi fără să îşi pună
nişte întrebări elementare. Ca, de exemplu, “Care e planul de progres şi
evoluţie mergând la acest serviciu?” După o discuţie de cinci minute, oa-
menii îşi dădeau seama că ce cheltuiau pe transport şi mâncare pentru
serviciu îi făcea să lucreze 8-9 ore pe zi, 5-6 zile pe săptămână, aproape fără
să aibă câştiguri.
Să faci asta ani de zile nu este un act de inconştienţă gravă la
adresa fericirii tale în această viaţă scurtă? Ai nevoie ca munca ta, care pro-
babil îţi ocupă cea mai mare parte a zilei, să fie o muncă plină de sens, o
muncă ce îţi dă sentimentul de împlinire şi oportunitatea de a progresa şi
evolua într-un fel măsurabil şi vizibil.
Ce se întâmplă dacă mediul în care trăieşti este toxic?

Aici mă refer la familie, relaţie de cuplu, locul pe care îl numeşti
acasă. Să definim puţin ce înseamnă un mediu toxic:
✓ un loc în care părerea ta şi dorinţele tale sunt minimalizate sau ironizate;
✓ un loc în care visurile şi aspiraţiile tale sunt descurajate;
✓ un loc în care ţi se fac constant reproşuri;
✓ un loc în care agresivitatea verbală, emoţională şi fizică este constantă;
✓ un loc în care eşti dependent de altă persoană şi te supui şantajului
pentru a putea supravieţui;
✓ un loc în care nu te poţi exprima autentic de frică să nu fii judecat,
criticat;
✓ un loc în care simţi ruşine şi nu simţi că eşti ascultat şi valorizat ca fiinţă
umană.
Ei bine, dacă în locul pe care îl numeşti “acasă” găseşti unul sau
mai multe dintre simptomele de mai sus, nu poţi funcţiona la potenţialul tău
optim. De fapt, eşti chiar foarte departe de a avea rezultatele pe care ai
putea să le ai dacă ai avea linişte sufletească. Cu toţii avem nevoie de iubire
în viaţa noastră. E de preferat să fii singur (poţi să fii foarte fericit și singur)
78
decât să fii într-un mediu toxic fie că e familie, fie relaţie de cuplu, fie orice
alt gen de relaţie.
Să recapitulăm:
În viaţa ta ai nevoie de sănătate şi stare de bine din punct de
vedere fizic, psihologic şi spiritual. Ai nevoie de o activitate, o muncă ce are
sens pentru tine, ce îţi permite să te dezvolţi şi să evoluezi. Ai nevoie să
câştigi bani din acea muncă pentru ca lucrurile să fie îmbinate sănătos. Ai
nevoie de iubire, începând cu iubirea pe care o ai tu pentru tine. Şi, mai pe
scurt, vorbim despre sănătate, vocaţie, bani şi iubire.
Ai să rămâi surprins cum se îmbină aceste lucruri între ele. Ca să
fii productiv şi să câştigi bani din munca ta, e nevoie să ai energie, care vine
din grija faţă de corp. Ca să faci muncă din vocaţie, ai nevoie de iubire în
suflet pentru că vocaţia este muncă făcută cu iubire. Ca să ai relaţii
excelente de iubire, prietenie şi colaborare, ai nevoie de un stil de viaţă care
să îţi permită să întâlneşti oameni extraordinari şi să poţi întreţine şi creşte
aceste relaţii.
TOATE aceste lucruri sunt strâns legate între ele, precum verigile
unui lanţ. De aici și vorba că un lanţ este pe atât de puternic pe cât este cea
mai slabă verigă a lui. La început, metoda mea de evoluţie a fost să iau un
domeniu în care am suferit cel mai mult şi să mă dedic exclusiv luni de zile,
să citesc şi să aplic tot ce găsesc. A funcţionat o vreme, însă prin această
strategie îţi asumi că vei neglija celelalte domenii. Tu trebuie să decizi
pentru tine dacă eşti dispus să plăteşti acest preţ, cel puţin, pentru o pe-
rioadă din viaţa ta.
Acum am descoperit un lucru extraordinar pe care vreau să îl
împărtășesc cu tine. Noi, oamenii, vrem rezultate mari şi cât mai rapide, iar
acesta nu e niciun secret. Totuşi, în viaţa mea, rezultatele mari şi rapide au
început să vină cu adevărat atunci când am început să fac lucruri mici şi
lent, ZILNIC. Are sens? Spun încă o dată.
Rezultatele mari şi rapide vin atunci când faci lucruri mici şi lent,
ZILNIC. Entuziasmul şi acţiunile care rezultă din el sunt minunate. Însă
nimic important nu poate fi construit pe fundaţia emoţiilor care fluctuează,
vin şi trec. Dacă azi simt entuziasm şi două zile nu îl simt, ce fac? Irosesc
două zile fără să fac nimic? Mi-am propus să îmi ating obiectivele şi visurile
printr-o metodă care, deşi pare banală, este extrem de puternică şi, culmea,
greu de aplicat de către marea majoritate. Mi-am dat seama că această
metodă, sau necunoaşterea ei, face diferenţa dintre un om cu rezultate ex-
traordinare şi unul fără rezultate sau cu rezultate slabe.
79
PERA NOVACOVICI
E plin de oameni care în 5 ianuarie merg cu entuziasm la sala de

sport, dar garantat 80% dintre ei nu mai sunt acolo în februarie. E plin de
oameni care îşi pun obiective şi visuri, însă la sfârşit de an văd că nu le-au
atins. Asta pentru că metoda pe care urmează să ţi-o prezint nu are foarte
multă emoţie în ea, ci are acţiune, profesionalism și disciplină uşor de urmat
de către oricine. Motivul pentru care această metodă extrem de puternică
nu este aparent foarte atrăgătoare este pentru că oamenii vor mai mult
emoţie decât rutină. Dar dacă îţi spun că din rutina zilnică şi lipsită de emoţii
se vor naşte cele mai mari realizări, experienţe şi victorii ale tale?
Principiul cărămizii zilnice

Dacă vrei să faci o casă, te poţi apuca de ea cu entuziasm, însă va
dura câteva luni de zile sau chiar ani. Care e cea mai rapidă metodă de a
termina o casă? Evident, să lucrezi zilnic la ea. Ce se întâmplă dacă, însă,
lucrezi într-o zi prea mult şi te îmbolnăveşti sau te accidentezi? Sau, pur şi
simplu, nu îţi mai face plăcere şi nu mai ai chef de lucru?
Vor urma zile în care vei stagna şi nu se va întâmpla nimic. Şi, din
hei-rup în hei-rup, poate vei ajunge să termini casa, dar într-un timp mult
mai lung. Aşadar, cum pot să am garanţia că voi avea casă şi, în acelaşi
timp, să fie într-un timp util, iar eu să mă simt şi bine în timp ce ea se con-
struieşte?
Să lucrez zilnic, pentru a progresa zilnic, dar în doze potrivite,
astfel încât, deşi în fiecare zi se văd progrese, în acelaşi timp, minimalizez
riscul să vreau pauze sau să mă accidentez.
Ei bine, acest principiu se aplică în orice vis sau obiectiv ai şi tu în
acest moment.
La fel poţi să procedezi în domeniile vieţii de care ţi-am spus mai
sus. În cazul meu, prin această metodă, am reuşit să fac sport constant de
mai mulţi ani de zile şi să îmi menţin greutatea, deşi efortul depus a fost
minim. Am calculat cât de mult sport pot să fac şi cât anume pot să greşesc
în alimentaţia mea, astfel încât să menţin un progres constant pe un drum
de pe care să nu mai dau înapoi.
Mi-am dat seama că dacă mănânc dimineaţa ce mi-e poftă, dar
m-ar îngrăşa, nu se depune nimic şi scap şi de poftă. Altfel, m-ar apuca
poftele seara şi s-ar depune orice mănânc. Mi-am dat seama că dacă mă
antrenez de trei ori pe săptămână, este tolerabil şi pot să duc efortul luni şi
ani de zile.
Am găsit cărămida mea zilnică pentru corpul fizic, iar energia mea
este la nivel bun şi foarte bun, nu prea mai cresc în greutate, deşi eu mă
80
îngraş foarte repede şi, mai mult, nu simt că fac vreun efort care să îmi
răpească din plăcerea vieţii.
Atunci când vine vorba de munca mea, să scriu 2.000 de cuvinte
pe zi este cărămida mea zilnică. Înainte mă chinuiam să mă apuc să scriu o
carte, aveam 2-3 săptămâni de muncă continuă, apoi pauză două luni din
cauza suprasolicitării.
Era un haos în viaţa mea profesională, nu ştiam când să lucrez și
când să mă odihnesc. Azi scriu câte 2.000 de cuvinte pe zi. Zilnic. Când
sunt inspirat, le scriu într-o oră. Când e mai greu, le scriu în 2-3 ore. În 50 de
zile pot avea o carte nouă în acest ritm, însă scriu şi articole, transform ce
am scris în texte scurte pentru social media, fac materiale audio, cursuri
online.
Toate acestea au devenit super uşoare şi plăcute pentru că tot ce
trebuie să fac este să pun o cărămidă în fiecare zi şi apoi pot să dorm liniştit
că mi-am făcut datoria.
Evident, atunci când te simţi în formă, poţi pune mai multe cără-
mizi într-o zi. Am zile în care merg cu bicicleta la sală, fac înot, apoi antre-
nament cu greutăţi şi apoi alerg 40 de minute. Însă doar atunci când simt că
am chef şi atunci când simt că nu îmi afectează rutina zilnică.
Alteori, atunci când scriu, intru în stare de flux şi scriu 10.000 de
cuvinte fără să mă ridic de la masă. Însă aceste zile sunt RARE. Dacă m-aş
baza pe aceste momente de productivitate excelentă, aş obţine rezultatele
pe care le vreau în 3-4 ani în loc de un an.
Ştiu asta pentru că am trăit în ambele feluri.
Un moment în care ai chef de sport şi mâncare sănătoasă nu poate
compensa trei luni de trăit nesănătos şi sedentar.
10.000 de cuvinte scrise într-o zi nu înseamnă o carte bună sau
continuitate în munca mea.
În schimb, dacă vei continua cu paşi mici, delicaţi, zilnici munca pe
care ai început-o poate cu entuziasm, vei obţine rezultate care îţi vor depăşi
orice imaginaţie.
Nu trebuie să fii rupt la sfârşitul zilei ca să realizezi lucruri extraor-
dinare. Nici copacul nu creşte peste noapte, dar atunci când creşte un stejar
dintr-o ghindă mică, puţini copaci se pot compara cu el. Apa nu sapă
şanţuri de pe o zi pe alta, însă face prăpăstii în munţi pe măsură ce trece
timpul.
81
PERA NOVACOVICI
!
EXERCIȚIU
Măreţia în această viaţă se întâmplă atunci când zil-

nic, pentru foarte mult timp, se întâmplă câte un pas mic, de po-
rumbel. Care sunt obiectivele şi visurile tale şi care ar fi cărămida
zilnică pe care ai putea să o pui pentru a atinge în cel mai scurt
timp dorinţele şi obiectivele tale?
9 Leadership
Prima și cea mai importantă condiţie, aproape suficientă, pentru a

fi o personalitate alfa este următoarea: să fii responsabil pentru binele gru-
pului tău.
Cum poţi să îţi asumi responsabilitatea pentru hrana celor dintr-
un grup (şi aici mă refer la familie, prieteni, echipa de la muncă, tribul,
societatea etc.) dacă tu nu poţi să îţi procuri singur hrana necesară ţie?
Cum poţi să îţi asumi responsabilitatea pentru binele financiar al celor din
jurul tău — al grupului tău — dacă tu nu ştii să faci măcar banii pentru
nevoile tale? Cum poţi să îţi asumi responsabilitatea pentru educarea şi
evoluţia celor din jurul tău, din tribul tău, dacă tu însuţi nu eşti permanent
într-un proces de educare şi evoluţie?
Nimic nu educă mai bine decât puterea exemplului.
Tu ai asculta sfatul despre slăbit al unui obez cu maioneză la gu-
ră? Ai asculta sfatul cerșetorului cu privire la educaţie financiară? Ai asculta
sfaturi despre relaţii fericite de la cineva care a divorţat de şapte ori? Bănu-
iesc că bunul-simţ e suficient ca să îţi dai seama că nu poţi să faci nimic
pentru alţii până nu faci pentru tine. Şi aici e cheia personalităţii alfa.
Ca să devii alfa, nu ai de respectat decât o singură regulă. Cum îţi
ajuţi haita (familia, prietenii, echipa) să evolueze și să obţină ce vrea în via-
ţă? Este evident — primul pas e să fii tu cel care obţine ce vrea în viaţă.
Stephen Covey, în cartea sa, Cele 7 obiceiuri ale oamenilor eficienţi, ne
spune că o fiinţă umană trece de la imaturitate la maturitate prin trei stadii:
dependenţă independenţă interdependenţă.
82
Dependenţa
În această primă fază, suntem din momentul în care ne naştem
până în adolescenţă/tinereţe… sau, cel puţin, aşa ar fi normal — cât mai
repede în viaţă să devii independent. Din păcate, avem adulţi de 25-30 de
ani care, după 10-15 ani de şcoală, sunt incapabili să fie pe picioarele lor şi se
întorc să locuiască cu părinţii sau nu se mută de la ei deloc.
În această situaţie, nu se pune deloc problema să fii o personalitate alfa şi ai
de trecut prin încercările care te vor face independent.
Independenţa
Foarte mulţi oameni îşi imaginează că acesta este idealul şi că,
odată ajunşi independenţi, lumea e a noastră şi putem să ne revoltăm şi să
facem ce vrem. Ei bine, asta e doar parţial adevărat. Sentimentul că acum
nu depinzi de nimeni şi poţi să iei orice decizie vrei, fără ca nimeni să aibă
putere asupra ta, este o etapă importantă în viaţa noastră, dar nu suficientă
pentru a fi o personalitate alfa.
Nu este suficient, pentru că realizările pe care “lupul singuratic” le
poate avea în viaţă pălesc în faţa realizărilor pe care un grup de oameni, o
haită le poate realiza.
Interdependenţa
A treia etapă este maturizarea completă a unui individ. Când rea-
lizăm că în echipă, în grup, se vor petrece cele mai mari satisfacţii, realizări şi
se vor atinge cele mai îndrăzneţe visuri, atunci am ajuns într-un punct al vie-
ţii noastre din care putem decola spre înălţimi spre care nici nu am îndrăznit
să visăm până atunci.
Personalitate alfa este persoana care, într-un grup, va avea viziu-
nea pe care toţi ceilalţi vor dori să o urmeze, o viziune prin care fiecare
membru individual al grupului îşi poate atinge propriile obiective şi visuri
mult mai bine decât ar fi putut singur sau în altă parte şi, mai mult, acţiunile
şi viziunea grupului vor avea un impact asupra lumii.
Cu alte cuvinte, când cineva ne arată o viziune prin care putem
avea impact asupra lumii din jur, suntem inspiraţi şi ceva din noi ne face să
vrem să punem umărul la realizarea acelei viziuni. Alfa își asumă responsa-
bilitatea, instinctiv. Multă vreme nu am înţeles, sau am înţeles greşit, ce
înseamnă să îţi asumi responsabilitatea ca personalitate alfa.
Pentru mult timp, eu, fiind o persoană independentă — un “lup
singuratic” sălbatic şi antisocial, am considerat că fiecare este responsabil
pentru el, fiecare plăteşte preţul pentru greşelile lui sau culege roadele pen-
83
PERA NOVACOVICI
tru faptele lui bune. Gândirea mea nu era greşită, însă era doar în etapa a
doua a lui Steven Covey, de independenţă. Nu eram încă o persoană ma-
tură complet.
Pe măsură ce mi-am atins câteva obiective în viaţă, am împlinit
câteva visuri, mi-am dat seama că pentru a face mai mult, am nevoie de
oameni în jurul meu. Şi nu orice fel de oameni, ci oameni super inteligenţi,
proactivi, dispuşi să evolueze permanent şi să se educe, să nu se teamă de
eşec şi de părerea celor din jur, să aibă iniţiativă, curaj şi visuri.
Nu aveam bani să îi plătesc şi m-am întrebat: cum poţi face nişte
oameni extraordinari să lucreze alături de tine şi să te ajute să îţi atingi
obiectivele? În ani de zile de experienţe trăite, am creat nişte relaţii pe viaţă
cu oameni extraordinari şi am stricat probabil ireparabil alte relaţii.
La sfârşitul experimentelor, am găsit trei lucruri pe care oamenii
extraordinari le cer de la un om ca să pună umărul şi să le sprijine viziunea.
Am descoperit trei lucruri care îi fac pe oameni să urmeze un lider alfa din
proprie iniţiativă, pentru că aşa îşi doresc.
1. Oamenii extraordinari vor să vadă puterea exemplului.
2. Oamenii extraordinari vor să aibă impact asupra lumii.
3. Oamenii extraordinari vor ca liderul să pună responsabilitatea
faţă de grup mai presus decât responsabilitatea liderului faţă de propriile
interese.
1. Oamenii extraordinari vor să vadă puterea exemplului

Asta înseamnă că tu, dacă vrei să fii o personalitate alfa, trebuie să
fii primul în tranşee cu arma în mână; să fii cel mai entuziast, energizat şi
optimist om din zonă; să inspiri, să ai visuri şi o viziune pe care să le
reînnoieşti permanent; să fii în formă fizic, emoţional, mental şi spiritual; să
munceşti cel puţin la fel de mult precum cel mai harnic om din echipă, să
perseverezi când lucrurile nu par roz şi să te ridici de fiecare dată când ai
căzut; să ai caracter şi integritate, să îţi ţii cuvântul şi promisiunile şi să îţi
doreşti să te autodepăşeşti permanent.
2. Oamenii extraordinari vor să aibă impact asupra lumii

Visul şi viziunea ta trebuie să depăşească orice alt vis şi viziune pe
care le au ceilalţi. Cel care are visul şi viziunea cele mai seducătoare va fi cel
urmat, mai ales când este făcut primul pas şi se dovedeşte că acea viziune
are şanse să fie împlinită. E important, ca lider alfa, să îţi seduci echipa, să
inspiri şi să le mişti inimile, iar ei îşi vor da şi propria viaţă pentru acest vis şi
84
viziune care nu mai sunt de mult doar ale liderului, ci sunt speranţa de mai
bine pentru întreaga haită şi — de ce nu? — întreaga lume.
3. Oamenii extraordinari vor ca liderul să pună responsabili-

tatea faţă de grup mai presus decât responsabilitatea liderului faţă de
propriile interese.
Şi dacă tot am spus despre “speranţa de mai bine”, liderul alfa
este primul care sare să înfrunte orice pericol care se abate asupra grupului
fie el pericol intern, fie extern. Liderul alfa, instinctiv, fără niciun raţionament,
va sări să îşi apere oricare membru din haită. Aşa cum un părinte şi-ar da
viaţa pentru copiii lui, liderul alfa simte în cel mai adânc loc în inima lui că
toată echipa, tribul reprezintă familia lui extinsă şi fiecare membru este ne-
preţuit.
Liderul care lasă greutăţile şi pericolul să se abată asupra altui
membru din grup, luând-o la fugă sau întorcând spatele, îşi pierde instant
statutul de lider în ochii întregii haite. Am să dezvolt mai mult aceste
aspecte, însă vreau acum să îţi spun că punctul 3 este cel mai important şi
definitoriu punct al unei personalităţi alfa. Este şi cel mai greu de atins şi am
să îţi spun de ce.
Asumarea reponsabilităţii — privilegiul celor mai puternici

oameni de pe Pământ
Cum poţi tu să îţi asumi responsabilitatea pentru alţii când tu nu
ţi-o asumi complet pentru tine? Când nu îţi asumi responsabilitatea 100%
pentru viaţa pe care o ai, corpul pe care îl ai, iubirea pe care o ai sau nu o ai,
banii pe care îi ai sau nu îi ai, pentru orice este în viaţa ta — cum ai putea să
fii un exemplu şi să fii şi sprijin pentru alţii?
Atunci când eşti o victimă a circumstanţelor, atunci când îţi pe-
treci jumătate din viaţă dând mult din gură despre ce o să faci şi cealaltă
jumătate găsind scuze pentru că nu ai făcut, cum ai putea să faci ceva pen-
tru semenii tăi? Nu e ușor să ajungi alfa, dar faci un pas foarte mare în
direcţia bună atunci când îl faci pe primul.
Asumă-ţi responsabilitatea şi spune: “Întreaga mea viaţă este con-
secinţa şi rezultatul acţiunilor mele din trecut. Îmi pot schimba întreaga viaţă
schimbându-mi acţiunile şi comportamentele”.
Atunci când suntem necăjiţi, când avem belele în viaţă, ne-a pără-
sit gagica sau gagicul, avem datorii, suntem graşi sau bolnavi, stresaţi şi
parcă totul e împotriva noastră, toate astea nu sunt decât simptomele unei
singure probleme reale. Ai belit atât de mult ochii la lucrurile din afara ta,
85
PERA NOVACOVICI
încât ai uitat să te uiţi în tine şi să vezi ce fiinţă umană extraordinară eşti şi

cât de multe ai de oferit lumii. Ai uitat cât de multe poţi face într-o singură
zi atunci când ai entuziasm, cât de mici par problemele atunci când îţi aduci
aminte să fii recunoscător că eşti viu şi că atât timp cât poţi vedea zorile
unei noi zile, speranţa că poţi cuceri întreaga lume şi poţi atinge împlinirea şi
fericirea maximă rămâne intactă.
Toată psihologia, dezvoltarea personală şi spirituală la asta se
rezumă: fii tu tare prima oară ca să nu fie nevoie să îi împovărezi pe alţii.
Apoi ajută-i şi pe ceilalţi să fie tari. Asta e tot. Dragostea de sine
— să îţi placă de tine şi de cât de fain AI PUTEA SĂ FII, chiar dacă nu eşti în
clipa asta — este începutul poveştii tale de succes.
Viaţa e un maraton, nu un sprint. Uneori pot fi acuzat că prea îmi

centrez discursul pe individ, pe individualitate, independenţă, putere perso-
nală şi o preocupare fanatică pentru propria persoană. Îmi pregătesc planul
pe următorii ani şi, după o analiză, mi-am dat seama că am vorbit prea puţin
despre psihologia individului şi a personalităţii.
Să stabilim un lucru clar: omul singur este foarte limitat în ce poa-
te realiza — viaţa fără a avea pe cine să strângi în braţe este lipsită de sens
(pentru mine) şi nu există personalitate alfa fără haita sau tribul lui. Cred cu
maximă tărie în iubirea aproapelui aşa cum te iubeşti pe tine. Şi aici apare
problema. Ştii care este definiţia simplistă a unei personalităţi alfa? Alfa e
ăla care îşi asumă responsabilitatea pentru siguranţa şi binele grupului. Alfa
atacă primul orice provocare şi îşi protejează familia/grupul.
De ce? Pentru că e cel mai “puternic”, pentru că e cel mai în mă-
sură să facă asta şi pentru că de la el se aşteaptă asta. Ca să îţi câştigi acest
drept, de a fi alfa, prima oară trebuie să îţi porţi ţie de grijă. Cum poţi să ai
grijă de alţii când nu poţi să ai grijă de tine? Nu prea poţi. De aceea, prima
condiţie este să fii tu tare, să ai competenţa şi resursele necesare.
Hormonii care te vor ajuta în mod natural să devii alfa. Organis-
mul nostru este un dar extraordinar pe care îl avem. Oricine poate să de-
vină o personalitate alfa pentru că este echipat cu tot ce are nevoie, și aici
vorbesc despre hormoni care generează emoţii, care duc la acţiuni și apoi la
rezultate.
Dopamina — hormonul recompensei

Dopamina este un hormon care are efectele cocainei. Atunci
când ne facem un plan, atunci când urmăm paşii planului şi realizăm obiec-
tive, mici sau mari, creierul nostru eliberează dopamină. Dopamina provoa-
86
că dependenţă, dar întrebarea este: această dependenţă la ce comporta-

mente se referă?
Un sportiv care atinge performanţe vrea să se autodepăşească tot
timpul. De ce? Pentru că a devenit dependent de dopamină şi are nevoie
să atingă o bornă pentru a-şi lua doza. De asemenea, orice om cu realizări,
atunci când mai atinge o bornă în drumul spre obiectivul său, primeşte o
doză de dopamină. Dopamina se eliberează şi atunci când ne drogăm,
atunci când jucăm la jocuri de noroc sau bem alcool. Întrebarea este ce
comportament vrei să întăreşti şi să îl repeţi?
Oamenii care îşi ating visurile o fac cu ajutorul dopaminei şi apoi
nu se mai pot opri. De aceea, unii au totul şi alţii nimic. Cei care au totul nu
mai pot fi opriţi cu uşurinţă din a-şi dori mai mult, mai bine, mai repede.
Evoluează tot mai rapid şi au realizări extraordinare.
Aşadar, eşti echipat biologic ca să îţi atingi visurile şi obiectivele.
Mark Twain a fost un excelent coach la vremea lui şi a ştiut aceste lucruri
înainte ca ştiinţa să descopere exact ce se petrece în corpul nostru:
_______________________________________
Secretul pentru a face progres este să începi. Secretul pentru a

începe este să spargi obiectivele complexe şi copleşitoare la
prima vedere în paşi mici pe care îi poţi gestiona zilnic şi apoi să
începi cu primul pas.
_______________________________________
Serotonina — hormonul recunoașterii publice

Atunci când primim premii, recompense sau laude pentru realiză-
rile noastre, un alt hormon vine să ne premieze cu o stare de satisfacţie şi
fericire — serotonina.
De aceea, suntem foarte motivaţi şi să ducem la capăt obiectivele
şi realizările. Nu doar pentru că la fiecare pas făcut înainte primim starea de
bine şi fericire de la dopamină, dar la atingerea unui obiectiv pentru care
primim apreciere avem şi o doză mare de serotonină. Din nou, suntem
făcuţi pentru fericire, corpul nostru are tot ce trebuie pentru a ne face să ne
simţim extraordinar zilnic, însă nu ne iartă dacă mergem împotriva legilor
naturii. Starea de fericire este o recompensă pentru oamenii care visează,
apoi plănuiesc, apoi fac.
87
PERA NOVACOVICI
Starea de nefericire este pentru cei care stau degeaba sau fac
lucrurile greşit.
Mama natură nu recompensează frecatul mentei şi nici munca
făcută orbeşte, doar ca să spunem că am făcut efort. Mama natură iubeşte
un obiectiv clar, un plan cu paşi de acţiune şi recompensează fiecare mic
pas făcut în direcţia cea bună. Mama natură este cel mai bun coach din
Univers.
Creierul tău nu premiază statul degeaba, ba chiar îl PEDEPSEŞTE.
Depresia este cauzată de lipsa hormonilor fericirii — endorfine, dopamină,
serotonină. Endorfinele sunt eliberate de corp atunci când facem efort fizic,
de aceea, după 30 de minute de alergat şi un duș, te simţi extraordinar.
Dopamina este eliberată atunci când facem câte un pas din plan şi ne
apropiem de obiectiv sau vis. Serotonina este eliberată atunci când atingem
visul sau obiectivul final. Aceasta este fericirea: vis, plan, acţiune şi de la
capăt. Depresia se instalează în absenţa acestor hormoni.
De aceea, oamenii depresivi, ca prim simptom, “nu mai au chef de
nimic”.
Buddha a spus:
_______________________________________
Este mai preţioasă victoria asupra ta decât victoria împotriva a

o mie de armate. Doar atunci victoria este a ta. Nu îţi poate fi
luată de nimeni. Nici de îngeri, nici de demoni.
_______________________________________
Steven Covey a spus:
_______________________________________
Victoria personală înainte de cea publică.

_______________________________________
Dacă vrei să devii o personalitate alfa, setează-ţi scopuri care să te

servească pe tine, dar prin atingerea lor să facă lumea mai bună măcar
88
pentru o altă fiinţă. Cu cât viziunea ta serveşte mai mulţi oameni, cu atât se
va realiza mai repede şi fericirea ta va fi mai mare.
Orice vis trebuie apoi transformat în scop cu paşi de acţiune, într-
un plan bine pus la punct. Scopul e important să fie: măsurabil, concret,
specific, clar. Nu poţi fi lider dacă eşti mai puţin inspirat sau motivat decât
cei din jurul tău. Mulţi oameni cred că “au o problemă” sau sunt “defecţi” şi
de aceea sunt nefericiţi sau nu au ceea ce îşi doresc. Singura lor problemă,
de fapt, e că vor să culeagă recolta înainte să sădească seminţele şi tot ce
au nevoie e una peste cap ca să îşi aducă aminte ordinea.
1. Sădeşte
2. Îngrijeşte
3. Culege
_______________________________________
Datoria omului e simplă: el trebuie să nu-şi mai lase viaţa să fie

un accident nechibzuit. (Nietzsche)
_______________________________________
10 Să îţi placă ziua de luni!
Pentru cei care urăsc ziua de luni și așteaptă weekend-ul și con-

cediile ca pe o izbăvire: dacă urăşti ziua de luni, e doar o chestiune de timp
până când ajungi să îţi urăşti întreaga săptămână şi, în curând, întreaga via-
ţă. Faptul că urăşti ziua de luni e un semn timpuriu că eşti pe un drum greşit
şi oricât de mult te-ai dus pe un drum greşit, întoarce-te!
Pentru mulţi oameni, ziua de luni semnifică începutul activităţii
care le ocupă cel mai mult timp din durata existenţei lor. De obicei, e
munca sau şcoala. Faptul că nu îţi place ceea ce faci, faptul că nu aştepţi cu
entuziasm o nouă zi pentru a face activitatea pe care o alegi în mod
voluntar zi de zi, dar — deşi nu îţi place — continui să o faci cu perseverenţă,
ce îţi spune?
Dacă nu îţi place ziua de luni, e un semn că activitatea principală a
vieţii tale îţi face rău în loc să îţi facă bine. Dacă aştepţi weekend-urile şi
concediile ca pe o izbăvire, e un alt semn. Să cauţi să evadezi e semn că
89
PERA NOVACOVICI
trăieşti prizonier în activitatea pe care tu ai ales-o până la urmă. Ce faci,

dormi? Trezește-te! Ori ţi-ai uitat chemarea?
Pentru a descoperi ce ai nevoie pentru a avea tu succes, în mod
particular, îţi trebuie discernământ — adică să poţi deosebi diamantele de
pietrele obişnuite. Discernământul, puterea de a alege corect pentru tine,
abilitatea de a gândi pentru tine şi de a-ţi urma adevărul personal, interior —
în ciuda părerilor lumii — vine doar în urma trăirii experienţelor de viaţă.
Steve Jobs ne spune foarte frumos acest lucru:
_______________________________________
Timpul vostru e limitat, așa că nu-l irosiţi trăind viaţa altcui-va.

Nu vă lăsaţi închistaţi în dogmă — să trăiţi conform rezul-
tatelor gândirii altor persoane. Nu permiteţi zgomotului pro-dus
de opiniile altora să vă amuţească propria voce interioa-ră. Și,
cel mai important, aveţi curajul de a vă lăsa călăuziţi de inima și
intuiţiile voastre. Cumva, ele știu deja ceea ce vreţi cu adevărat
să deveniţi. Orice altceva e secundar.
_______________________________________
Pentru a-ţi trăi vocaţia, trebuie să înţelegi ce este iubirea, pentru

că vocaţia nu este decât iubirea aplicată în domeniul muncii. Omul cu vo-
caţie creează pentru a-i servi pe ceilalţi. De multe ori, oamenii cu vocaţie au
depăşit o problemă mare în viaţa lor, iar apoi şi-au dat seama ce bucurie ar
putea face celor din jur inspirându-i şi îndrumându-i să depăşească proble-
me apăsătoare.
În secunda în care ţi-ai descoperit vocaţia, în fiecare clipă când o
trăieşti şi o valorifici, accesezi comoara ta interioară. În comoara ta inte-
rioară se află sursa ta de energie care se autogenerează — de aceea se
numeşte comoară interioară — pentru că de acolo poţi extrage cantităţi
uriaşe de valoare care apoi pot fi valorificate în viaţa reală şi, de altfel,
aceasta e și menirea comorii tale interioare.
Vocaţia te ajută în sănătate. Se întâmplă un lucru interesant atunci
când ai vocaţie. Intri în starea de flux, starea în care pierzi noţiunea timpului
şi eşti afundat complet în ceea ce faci. Concentrare perfectă, creativitate,
rezolvare de probleme, entuziasm, optimism, toate izvorând din tine pentru
un scop superior, pentru o misiune pe care doar tu o poţi îndeplini.
90
În momentul în care ai vocaţie şi începi să o trăieşti, se mai

întâmplă ceva. La început, îţi doreşti să îţi eliberezi toate cele 24 de ore ca
să poţi face ceea ce îţi place, ceea ce îţi aduce împlinire, satisfacţie, bani şi
stil de viaţă. Apoi îţi dai seama că orice om are 24 de ore şi că oricâţi bani ai
avea, nu poţi cumpăra o oră în plus pe zi. Şi atunci te întrebi cum poţi să faci
mai multe în timpul pe care îl ai.
Îţi dai seama că răspunsul este “managementul energiei” — ener-
gia fizică, emoţională, mentală şi spirituală. Îţi dai seama că dacă energia
spirituală este direcţia, scopul, misiunea, vocaţia, Nietzsche avea dreptate
când spunea că “acela care are un de ce pentru care să trăiască va găsi
soluţii pentru cum”.
Pentru a avea energie fizică (cantitate), emoţională (calitate) şi
mentală (concentrare), e nevoie să îţi pui corpul şi mintea foarte bine la
punct. Asta înseamnă că dacă un om cu vocaţie progresează, în mod
natural, va începe să pună accent pe alimentaţia corectă, sport și odihnă, va
fi atent cu ce îşi hrăneşte mintea şi va deveni stăpân al emoţiilor sale. Astfel,
va avea o sănătate optimă pentru că devine firesc şi natural să fie așa.
Vocaţia lui o cere. Vocaţia ta îţi cere să fii din ce în ce mai bun, să urci din
ce în ce mai sus. Vocaţia te ajută în domeniul banilor.
Vorbeam acum ceva timp cu Daniel Zărnescu şi cu Marius
Simion despre cum oamenii cu vocaţie nu se bucură de concedii şi
weekend-uri pentru că ele, în mod normal, presupun întreruperea activităţii
care aduce cea mai mare satisfacţie omului cu vocaţie.
Pentru omul cu vocaţie, să îl scoţi din mediul şi munca lui este ca
şi când eşti un copil pe care îl cheamă mama în casă să mănânce atunci
când el este în mijlocul celui mai fain joc cu prietenii lui. Adică trebuie
ameninţat şi şantajat. Cineva a spus că asta înseamnă “workaholic” şi a fost
o minge bună la fileu.
Care este diferenţa dintre omul cu vocaţie şi un workaholic care
nu ştie decât muncă obsedantă?
Atunci când îi vezi la treabă, şi omul cu vocaţie, şi workaholic-ul
par la fel de afundaţi în activitatea lor.
Ei bine, diferenţa este chiar simplă. Dacă evoluez permanent şi
am o stare de fericire şi împlinire sufletească, îmi trăiesc vocaţia.
Dacă mă autodistrug şi muncesc fără a avea un sens şi progres,
dacă doar sunt dependent de muncă fără să văd imaginea de ansamblu,
sunt workaholic. Cu alte cuvinte, vocaţia nu te distruge, ci te înalţă. Şi nu e
nimeni în măsură să te judece — adevărul tău interior îţi va spune dacă ceea
91
PERA NOVACOVICI
ce faci e aliniat cu ceea ce îţi doreşti sau e doar o dependenţă de a face

ceva şi a nu te gândi la restul aspectelor din viaţa ta.
Oamenii cu vocaţie, pentru că sunt în starea de flow în domeniul
în care ei au talente şi pasiune, nu au concurenţă niciunde în lume, pentru
că nimeni nu poate să facă aceeaşi treabă ca şi tine, având aceleaşi talente,
în acelaşi timp. Omul cu vocaţie este pe calea măiestriei şi îşi dezvoltă
abilităţi într-un ritm accelerat. Atunci când te joci, înveţi într-un ritm mult
mai alert decât atunci când munceşti sau înveţi. Pentru omul cu vocaţie,
pasiunea lui este joaca lui şi de aceea ritmul de evoluţie este rapid.
Astfel, devenind expert pe felia lui, banii vor veni spre el în mod
inevitabil. Vocaţia te ajută în relaţiile de cuplu, prietenie și afaceri. Într-un fel
magic, vocaţia îţi aranjează şi viaţa de cuplu, anturajul şi parteneriatele.
“Atragi ceea ce eşti.”
Atunci când ai vocaţie, vei atrage un partener potrivit căruia îi vei
spune ce este important pentru tine şi el va putea alege să rămână cu tine
sau nu, în cunoştinţă de cauză. Dacă rămâne, te-ai ales cu un partener care
te înţelege şi te susţine. Relaţiile de cuplu între oamenii cu vocaţie sunt
diferite de relaţiile care sunt cumva “defazate” de restul vieţii şi restul activi-
tăţilor.
Oamenii cu vocaţie îşi aliniază şi îşi optimizează întreg stilul de
viaţă. Ştiu când e de muncă şi creaţie, ştiu când e de relaxare, ştiu când e de
iubire şi timp cu familia, ştiu să stoarcă maximum din fiecare clipă, ştiu să fie
eficienţi, să dea randament, să obţină maximum cu resurse şi investiţie mi-
nime.
Ştiu, pentru că înspre asta îi împinge vocaţia — înspre rezultate şi
autodepăşire permanentă. Atunci când Michelangelo a fost întrebat cum l-
a sculptat pe David, acesta a spus: “Doar am îndepărtat ceea ce era în
plus”.
La fel şi viaţa omului cu vocaţie — este o operă de artă din care
Universul are grijă să îndepărteze tot ceea ce nu este potrivit. Oamenii
nepotriviţi vor pleca de lângă tine fără ca tu să mişti un deget şi vor lăsa loc
doar acelor oameni potriviţi, capabili să vadă în tine potenţialul uriaş.
Asta e valabil pentru parteneri de cuplu, prieteni şi parteneri de
afaceri. Pentru a străluci cu adevărat, va trebui mai întâi să îţi descoperi
“cursa optimă”, unde fiecare gram al forţelor, talentelor, pasiunii și ingenio-
zităţii tale poate intra în jocul urmării celor mai bune rezultate PENTRU
TINE. Trăiesc și muncesc astăzi în așa fel încât să reușesc cu adevărat? Da-
că nu, ce mică schimbare pot face pentru a conforma momentele vieţii
mele cu obiectivele ţintite — ca viaţa mea să fie mai mult a mea?
92
!
EXERCIȚIU
Completează următoarele propoziţii:

1. Acesta este domeniul în care excelez și am o pa-
siune maximă: _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _
_________________________________
2. Acestea sunt valorile mele, asta e cel mai impor-
tant pentru mine în viaţă: _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _
_________________________________
3. Asta mă energizează pe mine: _ _ _ _ _ _ _ _ _ _
_________________________________
4. De asta am nevoie pentru a putea învăţa și munci
la nivel maxim: _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _
5. Acestea sunt rezultatele care pot fi așteptate din
partea mea: _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _
_________________________________
6. De asta am nevoie pentru a mă simţi cu adevărat
apreciat și respectat: _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _
_________________________________
Nu contează nimic din ceea ce cred alţii, când vine vorba de vo-
caţia ta, mai ales că deja știi tot ce ai nevoie să știi, doar e nevoie să îţi
reamintești. Dacă nimic altceva nu funcţionează, urmează sfatul lui Shake-
speare:
_______________________________________
Afundă-te în inima ta
Bate și întreab-o ce știe…
_______________________________________
93
PERA NOVACOVICI
11 Aprecierea şi recunoştinţa
Am o armă pentru a te asigura că îţi păstrezi smerenia şi că, în

acelaşi timp, eşti fericit aproape permanent. Această unealtă, armă sau cum
vrei tu să o numeşti este foarte aproape de butonul magic pentru că rezul-
tatele şi efectele ei sunt instante.
Sentimentul de recunoştinţă şi apreciere este una dintre cele mai
puternice arme psihologice pe care am avut plăcerea să le descopăr. În
secunda în care îţi aduci aminte să fii recunoscător, îţi dai un reset emo-
ţional şi te raportezi instant corect la viaţă. De exemplu, evaluează-ţi stările
emoţionale în fiecare dintre cele două cazuri care urmează.
Atunci când merg la culcare seara, doborât de oboseala provo-
cată nu de tot ce am făcut, ci mai ales de ce NU am făcut şi ar fi trebuit să
fac, mă cuprinde un sentiment de neputinţă, stres şi îngrijorare că nu îmi
valorofic întreg potenţialul, iar viaţa trece în viteză pe lângă mine în timp ce
eu sunt lipsit de împlinire şi satisfacţie şi apoi îmi aduc minte că cel mai
important lucru pe care îl pot face în această clipă este să fiu recunoscător
faţă de viaţa mea: viaţă, care eşti întotdeauna cu mine, credincioasă, mă
însoţeşti mereu, cu desăvârşită conştiinciozitate; tu mă locuieşti clipă de
clipă şi ştiu că o să veghezi asupra mea până în zori când voi avea o nouă
şansă, pentru a câtă oară, de a face lucrurile bine şi voi avea ocazia să lupt
din nou, cum ştiu eu mai bine, pentru a-mi atinge visurile, aspiraţiile şi
obiectivele.
După cum sunt sigur că ai simţit, cele două situaţii de mai sus îţi
provoacă două stări emoţionale foarte diferite, am putea spune chiar opuse.
Ştiinţa demonstrează ce efect puternic au cele două stări asupra corpului
nostru, asupra minţii noastre şi asupra sufletului nostru. Mai jos, am să îţi
enumăr câteva dintre beneficiile demonstrate de ştiinţă pentru emoţia
aprecierii şi a recunoştinţei, apoi vom face un mic test şi apoi îţi voi da câte-
va exerciţii.
Beneficii oferite de emoţia aprecierii şi a recunoştinţei

În primul rând, recunoştinţa şi aprecierea te scapă de pretenţii
imature de copil răsfăţat, te fac fericit permanent şi te ajută să trăieşti aici şi
acum, prezentul, singurul moment în care trăim, de fapt, viaţa. Te mai ajută
să nu iei lucrurile personal şi să reduci pretenţiile şi sentimentul de impor-
tanţă personală care, de obicei, ne dau înapoi câţiva paşi în cele mai delica-
te momente.
94
Beneficiile legate de personalitate:

✓ mai mult optimism
✓ mai puţin materialism
✓ mai multă spiritualitate
✓ mai puţină centrare pe sine
✓ mai multă stimă de sine
Beneficiile pentru sănătate:

✓ somn mai bun
✓ longevitate
✓ mai puţine simptome de durere fizică
✓ mai multă energie
Beneficii emoţionale:
✓ mai multă rezistenţă emoţională
✓ mai multe stări de bine
✓ amintiri mai plăcute
✓ mai puţină invidie
✓ mai multă relaxare
Beneficii sociale:
✓ mai multe prietenii profunde
✓ căsnicie și relaţii mai bune
✓ mai mult respect
✓ relaţii de afaceri mai bune
Beneficii în carieră:
✓ un management mai bun al vieţii
✓ atingerea mai rapidă a obiectivelor şi a visurilor
✓ mai multe oportunităţi
✓ productivitate mai mare
✓ decizii mai bune
În cartea “Puterea aprecierii”, de Noelle C. Nelson şi Jeannine

Lemare Calaba, găsim în prima parte o serie de studii şi date ştiinţifice de
necontestat care ne arată puterea imensă pe care emoţia aprecierii şi a
recunoştinţei o are asupra fiinţei umane.
95
PERA NOVACOVICI
!
EXERCIȚIU
Chestionarul recunoştinţei:
1. Am atât de multe în viaţă pentru care să mă simt
recunoscător (1 2 3 4 5 6 7).
2. Dacă ar fi să fac o listă cu lucrurile pentru care
sunt recunoscător, ar fi o listă lungă (1 2 3 4 5 6 7).
3. Sunt recunoscător unei game largi de oameni (1 2
3 4 5 6 7).
4. Pe măsură ce îmbătrânesc, mă simt capabil să
apreciez oamenii, evenimentele şi situaţiile care fac parte din
istoria vieţii mele (1 2 3 4 5 6 7).
Pentru aceste prime patru întrebări, acordarea punc-
tajului se face astfel:
✓ 1 punct — sunt total în dezacord
✓ 2 puncte — nu sunt de acord
✓ 3 puncte — sunt uşor în dezacord
✓ 4 puncte — neutru
✓ 5 puncte — sunt uşor de acord
✓ 6 puncte — sunt de acord
✓ 7 puncte — total de acord
Punctajul obţinut poate fi între 4 şi 28. Cu cât e mai mare puncta-

jul, cu atât eşti mai capabil de recunoştinţă şi, după cum notează psihologul
Robert Emmons:
_______________________________________
“Prin comparaţie cu oamenii nerecunoscători, cei recunoscători

au mai multe emoţii pozitive şi o mai mare satisfacţie în viaţă,
experimentând, în acelaşi timp, mai puţine emoţii negative,
cum ar fi anxietate, depresie şi invidie. Ei par mai orientaţi
social, sunt mai empatici, iertători, generoşi şi ocrotitori decât
ceilalţi”.
_______________________________________
96
Cum să exersăm aprecierea

Aprecierea şi recunoștinţa nu înseamnă doar folosirea cuvintelor
“Mulţumesc”, “Apreciez” sau “Sunt recunoscător”, ci, mai mult, contează in-
tenţia de a valoriza oamenii şi evenimentele din viaţa ta. Atunci când spui,
de exemplu: “Tot ce mi se întâmplă este spre binele meu”, asta arată recu-
noştinţă faţă de orice eveniment ca având o conotaţie pozitivă, o lecţie şi
şansa de a evolua. Astfel, întreaga ta stare emoţională este de bine chiar şi
în faţa evenimentelor potenţial catastrofale.
_______________________________________
Nimeni nu are reţeta pentru ce se întâmplă între persoana care

ai fost şi persoana care devii. Nimeni nu poate face harta iadului
prin care treci atunci când te transformi. Nu există hartă pentru
schimbare. Pur şi simplu, ieşi la capătul celălalt prin căi doar de
tine ştiute. Sau nu. (Stephen King)
_______________________________________
Apoi, primul om din lume pe care ar trebui să îl apreciezi eşti chiar

tu. Un aspect esenţial al fericirii este iubirea de sine, şi ea începe cu
aprecierea şi sentimentul de mândrie pe care îl ai faţă de persoana ta, faţă
de atitudinea ta, faţă de comportamentele tale.
Să îţi placă de tine pur şi simplu este primul pas către o viaţă ex-
traordinară şi împlinită. Lipsa de apreciere e prezentă atunci când există
comparaţie. Caută pe cât posibil să fii liber de comparaţie şi judecată. Să
ştii teoria în dezvoltarea personală este ca şi când citeşti un meniu afişat la
intrarea în restaurant. Să trăieşti dezvoltarea personală este ca şi când intri
în restaurant şi mănânci mâncarea.
Cea mai lungă călătorie este de la minte la inimă şi de la teorie la
experienţa trăită. Fă-ţi bagajul şi pleacă la drum, experienţa trăită e sensul
corect al vieţii. Schimbă prima oară gândirea şi apoi adresa. Altfel, vei lua
aceleaşi tipare cu tine şi nimic nu va fi diferit. Decât adresa.
Să nu te simţi niciodată vinovat sau ruşinat pentru că:
✓ eşti tu însuţi
✓ iubeşti
✓ ceri ce vrei
✓ alţi oameni au aşteptări care nu se îndeplinesc
97
PERA NOVACOVICI
✓ faci alegeri pe care ţi le asumi
Calea dintre cunoscutul de la care ai plecat şi necunoscutul spre

care te îndrepţi este lungă şi uneori anevoioasă. Ceea ce te va ajuta să con-
tinui sunt victoriile mici, zilnice, împotriva ceţii ignoranţei şi judecăţii celor
din jur. Nu uita că nu e destul să deschizi ochii de dimineaţă ca să poţi
spune că ai trăit încă o zi. E nevoie de acţiune. Cum să fii fericit la co-
mandă?
Problemele nu dispar. Pe măsură ce evoluezi, ele devin din ce în
ce mai mari. Atunci când aveai zece ani, problema era că nu ai bani de
buzunar.
Acum ai un venit, dar ai şi alte probleme. Poate că e nevoie să te
întreţii singur, dar, cel puţin, ai banii tăi. Problemele, însă, sunt mai mari.
Apoi îţi faci o firmă. Câştigi mult mai mulţi bani, însă stresul şi cheltuielile au
crescut şi ele mult, precum şi responsabilităţile.
Problemele nu dispar niciodată, ci devin direct proporţionale cu
puterea noastră de a le duce pe umeri. Paradoxul e că în timp ce proble-
mele tale devin din ce în ce mai mari, tu poţi să devii din ce în ce mai fericit.
“Când o să am şi când o să fiu, am să fac...” este păcatul pe care
mulţi oameni îl comit.
Nu vei avea niciodată fericirea dacă nu reuşeşti să fii fericit chiar în
clipa asta pentru că, privind la viaţa ta, erai mai rău acum mult timp. Dacă
după tot drumul pe care l-ai parcurs, dacă după ce ai supravieţuit și încă eşti
în picioare nu poţi să fii recunoscător şi fericit, când crezi că vei fi?
Problemele tale vor deveni şi mai mari pe măsură ce viaţa trece. Aşadar, e
nevoie să fii fericit acum sau nu vei mai fi niciodată.
!
EXERCIȚIU
Numără-ţi binecuvântările!
În orice situaţie eşti, atunci când simţi orice urmă de
emoţie negativă, gândeşte-te rapid la motivele pentru care poţi
să fii recunoscător în acel context.
Dacă vrei să te speli şi nu curge apă caldă, fii recu-
noscător că ai un acoperiş deasupra capului. Dacă partenerul tău
98
de viaţă nu îţi satisface un moft, adu-ţi aminte să fii recunoscător

că ai un partener de viaţă. Dacă te-ai certat cu părinţii, fii recu-
noscător că încă ai părinţi şi ai şansa să îi mai iei o dată în braţe.
_______________________________________
Să ne ridicăm şi să mulţumim, chiar dacă nu am învăţat foar-te

mult azi; măcar am învăţat puţin; şi chiar dacă nu am învă-ţat
puţin, măcar nu ne-am îmbolnăvit; şi dacă ne-am îmbol-năvit,
cel puţin, nu am murit; deci, să mulţumim. (Buddha)
_______________________________________
Setează-ţi o ancoră care să te ajute să transformi recunoştinţa şi

aprecierea într-un obicei. O brăţară, un semn, un post-it pe monitor sau o
alarmă la telefon. Orice te poate ajuta să nu uiţi să găseşti motivele pentru
care poţi să fii recunoscător şi plin de apreciere.
Jurnal de recunoştinţă şi apreciere

Ţine un caiet sau un fişier în care notezi zilnic lucrurile pentru care
ai fost şi eşti recunoscător în acea zi. Gândește-te la top trei lucruri pentru
care eşti recunoscător chiar acum în viaţa ta. În cărţile din colecţia Persona-
litate alfa înveţi ambele aspecte ale unui lider de nivel 5. Cum să ai o voinţă
de fier şi cum să ai un sentiment permanent de apreciere şi recunoştinţă
pentru tot ce te înconjoară.
Cum ar fi dacă mâine ai primi doar lucrurile pentru care eşti
recunoscător astăzi?
12 Personalizarea succesului
Ce înseamnă să reuşeşti în viaţă? Ce înseamnă o relaţie de cali-

tate? Ce înseamnă succes, dar mai multă sănătate? Evident, pentru şapte
miliarde de oameni, fiecare dintre aceste lucruri poate însemna ceva diferit.
Totuşi, indiferent ce numeşte fiecare succes şi reuşită, este ceva care
înseamnă o evoluţie în comparaţie cu acest moment.
99
PERA NOVACOVICI
Nimeni nu va pune reuşita în viaţă pe seama regresului faţă de ce

are şi ceea ce este azi. Pentru noi toţi e clar loc de mai bine. Vreau să
vorbim despre indicatori care îţi spun dacă vei reuşi să faci în viaţă ceea ce
ţi-ai propus. Cum am descoperit aceşti indicatori?
Aducând la un numitor comun cât mai mulţi oameni admiraţi
pentru reuşitele lor. Din cărţile citite, biografiile oamenilor de succes, docu-
mentare, oameni pe care i-am întâlnit, despre care am auzit, oameni cu care
lucrez. De asemenea, o categorie şi mai mare de oameni este cea care
stagnează sau care se găseşte în aceleaşi stadii de mulţi ani de zile. Oameni
nefericiţi în esenţă şi care caută, dar nu găsesc. Îţi voi da câteva indicii de
care sunt destul de sigur.
Proactivitate şi viteză de implementare

Acesta este un principiu despre care vorbesc în cartea Ghidul
personalităţii alfa mai pe larg.
Pe scurt, e vorba despre trecerea la acţiune din proprie iniţiativă,
fără motivaţii externe, doar interne şi — mai mult — e vorba de viteza cu ca-
re treci de la o idee la implementarea ei, aşteptând greşelile şi obstacolele
ca lucru firesc în curba de învăţare, repetiţie a acţiunii cu îmbunătăţire per-
manentă până la atingerea unui rezultat satisfăcător. Acum, câţi oameni
cunoşti în viaţă cu visuri, ambiţie şi care se trezesc dimineaţă cu gândul:
“Încă o minunată zi în care pot să muncesc pentru a-mi atinge obiectivele şi
visurile”? Oameni pe care nu îi împinge nimeni de la spate şi care au un
motor interior care îi face să meargă mai tare, mai repede şi mai sus.
Pe de altă parte, câţi oameni cunoşti care se plictisesc? Dar care
se declară nemulţumiţi de problemele şi viaţa lor în timp ce continuă să facă
aceleaşi lucruri, fără să schimbe mai nimic? Ei bine, acesta este un prim
indicator care spune dacă vei reuşi sau nu în viaţă.
Să crezi că ştii
Atunci când ştii, mintea ta se închide şi nu mai e deschisă la noi
posibilităţi, opţiuni şi la învăţare continuă. Atunci când crezi că ştii, e ca şi
când mori. Nu se mai poate întâmpla nimic.
_______________________________________
Cu cât ştiu mai mult, cu atât îmi dau seama cât de puţine ştiu.
(Lao Tse)
_______________________________________
100
Câţi oameni care ştiu cunoşti? Oameni îndoctrinaţi în convinge-

rile lor. Oameni care ştiu ce sunt banii, cum funcţionează şi cum ajunge un
om să aibă bani, dar ei sunt săraci lipiţi.
Oameni care ştiu cum funcţionează iubirea, atracţia şi legăturile
dintre oameni, iar ei plâng în pernă de singurătate? Oameni care ştiu din
tribune ce ar trebui să facă jucătorul din teren, oameni care ştiu încât ar
băga mâna în foc pentru ştiinţa lor. Şi, totuşi, tocmai aceşti oameni — în
marea lor majoritate — se plâng de viaţa lor şi se victimizează.
Păi, ştii sau nu ştii? Îţi zic eu: nu ştii! Oamenii care reuşesc în viaţă
îşi menţin curiozitatea vie permanent, mintea deschisă şi nu lasă nicio con-
vingere să devină limitativă. Ştiu atât timp cât sunt fericit şi împlinit. Dacă
nu sunt fericit şi nu am ceea ce vreau şi nu sunt cine vreau să fiu, nu ştiu şi
aş face bine să învăţ.
Definirea concretă şi specifică a ceea ce vrei

Şi aici majoritatea oamenilor gafează. Dacă te întreb care este
visul sau obiectivul tău, care este planul de acţiune, câte etape are şi cât
anume procentual din plan ai îndeplinit, ştii să îmi spui? Oamenii care reu-
şesc în viaţă ştiu ce înseamnă reuşita pentru ei. Cum ar putea să reuşească
orbeşte şi cum ar putea şti că au ajuns la final dacă nu ştiu clar care e
începutul, care e finalul şi care e drumul de parcurs?
Care sunt şansele să te rătăceşti în timp ce faci o plimbare şi să
ajungi pe vârful Everest, deşi nu era ăsta un scop al tău? Ei bine, aceleaşi
şanse le ai să reuşeşti în viaţă, la orice capitol, dacă nu ai intenţia clară.
Oamenii care reuşesc în viaţă şi-au definit al dracului de bine ce înseamnă
această reuşită pentru ei. Ceilalţi rătăcesc şi plâng că nu ajung.
“Unde anume vrei să ajungi?”, iartă-mă că te întreb.
Să găseşti ceva bun în fiecare stare negativă

Nu există antidot pentru gândirea negativă. Cum fac cei care nu
reuşesc nicicum în viaţă? Îşi propun să gândească pozitiv doar ca să poată
să spună: “Uite, vezi că nu merge gândirea pozitivă?” Păi, stai puţin! Să
aştepţi să eşuezi nu este o gândire negativă? Deci nu ai gândit pozitiv, în
primul rând. Gândirea pozitivă nu înseamnă că nu se întâmplă lucruri
negative în viaţa noastră. Nu înseamnă că nu vin suferinţa şi eşecul.
Gândirea pozitivă înseamnă să ai mintea antrenată pentru a găsi pozitivul în
orice situaţie, oricât de rea.
Dacă nu ai atitudinea asta, nu poţi spune că ai gândit pozitiv şi
ghici ce? Gândirea pozitivă înseamnă, de fapt, o atitudine de învingător —
101
PERA NOVACOVICI
să ai certitudinea că vei ajunge la rezultatele despre care am discutat mai

sus, alea definite clar, indiferent de ce vei întâlni în drumul tău spre ele.
Atunci când gândeşti negativ legat de un proiect al tău, despre un
vis sau o dorinţă, atunci când nici măcar nu ai curajul să ţi le propui, crezi că
vei ajunge la destinaţie? Câţi oameni care nu îşi propun să ajungă pe vârful
Everest şi, totuşi, ajung cunoşti? Ei bine, câţi dintre ăştia cunoşti tu, tot
atâţia cunosc şi eu — care nu îşi propun să atingă obiective în care cred din
toată inima, în care nu se angajează cu toate resursele şi care reuşesc. Adică
niciunul. Nu-ţi sta în cale!
Abilitatea de a depăşi testele vieţii

Viaţa te testează grav. Des. Fără milă şi fără niciun sentiment de
compasiune. Dacă se poate să renunţi şi să crăpi, nu faci decât să te înca-
drezi în firescul mamei natură. Cei care reuşesc în viaţă nu sunt firescul, ci
sunt excepţia.
În natură avem dovada că perseverenţa bate totul, inclusiv testul
timpului. Apa, în timp, erodează cele mai dure materiale solide şi îşi croieşte
drum. Oamenii care nu reuşesc renunţă. Există aspecte ale vieţii în care ar fi
o prostie să perseverezi şi ţine de discernământ şi de alegere personală
când perseverezi şi când nu. Cred că nimeni nu e în măsură să îţi spună
când să te opreşti decât inima ta. Dacă perseverezi o viaţă întreagă într-un
lucru, doar tu poţi spune dacă a meritat sau nu. De aceea, e important să îţi
alegi bătăliile punând întrebarea:
_______________________________________
Îmi place să mă lupt şi să perseverez, indiferent de rezultate?

_______________________________________
Atunci când găseşti acel obiectiv, vis şi domeniu în care poţi face
asta, nu te opri până când cedează viaţa sau ţi se termină ţie timpul pe
Pământ. Aşa fac oamenii care reuşesc. Restul nu lasă nicio urmă şi trec
precum puful de păpădie.
Prejudecăţile şi abilitatea de a discerne binele de rău, în cazul

tău particular
Oamenii care reuşesc în viaţă judecă la fel cum judecă toată
lumea. Ei, însă, nu se lasă orbiţi de judecată şi găsesc puterea de a găsi ceva
102
bun şi în cea mai mare mizerie. Cei mai nefericiţi oameni sunt aceia care îşi
blochează capacitatea de învăţare din cauza altor oameni pentru că îi
judecă. Atunci când judeci, pui eticheta de “vai de capul tău, ce mă poţi
învăţa tu pe mine?” altor oameni, dar surpriză!
Orice om te poate învăţa multe lucruri pentru că are o experienţă
unică de viaţă. Cum e să înveţi din experienţa tuturor şi cum e să înveţi doar
din a ta? Diferenţa e uriaşă. Diferenţa e cam aceeaşi ca dintre oamenii care
reuşesc şi cei care nu.
Pentru că toţi judecăm, dar oamenii care reuşesc aleg să facă
ceva cu acea judecată. Ceilalţi se lasă prostiţi şi sabotaţi de propria lor
minte care, din comoditate, pentru a nu face efortul de a gândi suplimentar,
pune o etichetă. Şi mintea are zona ei de confort, iar tu îi poţi cădea pradă
dacă nu eşti proactiv.
Să faci totul din şi cu iubire

În muncă şi în relaţiile cu ceilalţi, ori faci totul din iubire, ori nu faci
nimic. E mai rentabil să nu faci nimic decât să faci în scârbă. Pentru că ce va
ieşi din ce faci în scârbă va fi scârbos, inutil şi numai bun de aruncat la gunoi.
Dacă nu faci din toată inima ce faci, stai acasă în pat.
E mai bine aşa. Nici nu încurci pe nimeni, mama, bunica sau prie-
tenii îţi dau o ciorbă şi un corn ca să nu mori de foame, dar, cel puţin, ai
nişte mici plăceri. Mănânci, dormi, mănânci iar. Crede-mă că nu merită
nimic din viaţa asta să te ridici din pat, dacă nu o faci din toată inima.
Sunt atâtea seriale faine, jocuri, filme, chiar cărţi. Merită să lupţi
pentru lenea ta, dacă în ea crezi cel mai mult, merită să lupţi pentru starea
ta de bine mai mult decât merită să mergi la un serviciu ca un sclav. Mai
bine liber şi vai de capul tău decât un sclav îmbrăcat un pic mai bine și care
se crede superior.
Nu e nimeni superior. Toţi ne naştem la fel, murim la fel, ne îm-
bolnăvim la fel, facem caca şi pișu la fel. Suntem şapte miliarde de suflete
amărâte, captivi pe o planetă rătăcită, într-un corp al dracului de efemer.
Eşti tânăr cam vreo 40 de ani, din care în primii 20 habar nu ai ce e cu tine.
Ai 20 de ani de viaţă cât de cât mai în formă, apoi începe îmbătrânirea şi te-
ai dus.
Nu merită să mişti un deget decât pentru lucrurile care te fac să
arzi înăuntru.Cred că singurul succes pe care fiecare dintre noi îl poate avea
este să îşi definească singur şi din inimă ce înseamnă fericirea şi împlinirea…
şi să le trăiască. Unii muncesc şi îşi ajută semenii şi asta îi face fericiţi. Alţii
beau în birt şi asta îi face fericiţi.
103
PERA NOVACOVICI
Până la urmă, nu contează decât ca tu — în inima ta — să simţi

cum pulsează viaţa, entuziasmul şi să cunoşti senzaţia de împlinire
interioară. Când ai astea, atunci îţi poţi spune ţie, singurul judecător rele-
vant al vieţii tale, că ai reuşit.
13 Încurajarea
Ce m-a ajutat în viaţă cu adevărat? Filmul The Secret? Dumne-
zeu? Astrele? Maică-mea? Prietenii? Norocul chior? Cu certitudine, câte
puţin m-au ajutat toate de mai sus și poate multe alte lucruri pe care nu le
cunosc. Dar am să îţi spun direct, cu mâna pe inimă, că e un lucru care m-a
ajutat mai mult decât toate.
Încurajarea la momentul potrivit. Există foarte multă filozofie pe
această temă, însă din ce am trăit pe pielea mea, pot să depun mărturie că
un om pe această planetă l-a ajutat pe Pera, a sădit în inima lui o sămânţă
(sau mai multe) care peste 10-15-20 de ani a prins viaţă şi a încolţit.
Trăim într-o lume în care, deşi are potenţial al binelui, al luminii, al
altruismului şi al iubirii, este încă un loc predominat de suferinţă, agresivi-
tate, egoism şi lăcomie. Evident, a doua listă vine la pachet cu sărăcia, bo-
lile, suferinţele sufleteşti şi vieţile petrecute ca sclavi. Acestea din urmă sunt
rezultatul atitudinii pe care o avem faţă de noi, de oamenii din jur şi de
întreaga viaţă de pe Pământ. Să revenim, însă, la tine şi la mine.
Bunicii mei m-au crescut învăţându-mă să cânt la pian, să înţeleg
două limbi străine şi să am o tonă de bun-simţ. De la 11 ani am plecat de la
bunici ca să locuiesc cu mama într-un cartier mărginaş al Timişoarei.
Tata plecat de acasă, mama făcând naveta şi Pera pe străzi. Un
Pera naiv şi inocent.
De la 11 ani am stat pe străzi până la 22. În acest timp, am ajuns de
la victima băieţilor de cartier, proveniţi şi ei din familii dezbinate şi sărace, să
devin unul dintre ei. Am învăţat să urăsc oamenii şi am jurat răzbunare. Da,
viaţa era o junglă.
Da, fiecare era pentru el, fiecare îşi vedea interesul. Chestiile
precum iubirea, bunătatea, ajutorarea aproapelui dau bine ca lozincă până
când intervin banii sau nişte interese personale şi te-ai pișat pe toţi într-o
clipă. Fără scrupule. Ori tu, ori ei. Şi mai bine să plângă mă-sa decât mama.
În lumea mea de adolescent, am crescut învăţând că nimeni nu dă
doi bani pe tine, că toţi vor să te folosească, că dacă ai ceva preţios, îţi va fi
104
luat instant, aşa că ai face bine să te fereşti, că iubirea e o prostie și că

important e să te alegi cu bucata cea mai mare de pradă în orice situaţie.
Evident, bunicii mei au sădit în mine nişte lucruri bune şi aveam momente
de compasiune, dar îmi trecea repede în realitatea în care trăiam.
Aş fi ajuns foarte rău dacă nu aş fi avut ocazia să fac parte dintr-
un alt anturaj. În acel nou anturaj, erau oameni de alt soi, erau parcă altă
specie. Oameni cu familii, oameni cu alte valori şi principii, oameni care
munceau pentru banii pe care îi câştigau şi care dormeau noaptea mult mai
liniştiţi decât cei care se gândesc permanent la ce pericole se mai întâmplă
mâine, din ce situaţii trebuie să scape, de unde fac rost de zece lei pentru a
mânca mâine.
Bunicul meu era prieten de familie cu nişte oameni minunaţi şi cu
băiatul lor, care avea o firmă care se ocupa de cărţi. Acesta mă lăsa să merg
la firmă și să mă joc pe calculator, pentru că nu aveam acasă. Nu am avut
calculator acasă până la 22 de ani. Ei bine, viaţa mea era trăită în două lumi
paralele. Acasă, cu băieţii de cartier, şi la firma plină cu calculatoare, internet
şi cărţi.
La firmă a ieșit la suprafaţă tot ce era bun în mine: eram de folos și
util. Luam ţigări și de mâncare la ora prânzului pentru toată lumea. Atârnam
acolo de dimineaţa până seara atunci când nu eram la școală. Erau multe
cărţi și au reînviat în mine spiritul curiozităţii și dorinţa de a descoperi și
învăţa.
Dar mai mult decât anturajul şi un mediu care a scos la suprafaţă
latura de fiinţă umană, mai mult decât cea de supravieţuire şi sălbăticie, a
fost un gest făcut subtil, ca o adiere de primăvară. Până în adolescenţă,
întreaga lume şi viaţa mi-au arătat că nu sunt bun de nimic; că sunt parcă
pedepsit de soartă pentru motive care îmi rămâneau necunoscute.
Sărac, părinţi despărţiţi, luptă pentru supravieţuire zilnică. Cu ce
dracu’ am greşit? Omul acesta, desprins dintr-o altă lume, mă întreba senin:
“Când ai de gând să începi să construieşti firma ta multinaţională?”
Credeam că îşi bate joc de mine. În alte zile îmi zicea: “Vezi că
atunci când o să fiu bătrân, tu o să ai grijă de mine”… mă gândeam cum e
posibil ca omul ăsta — proprietar de afacere care merge foarte bine, cu o
tonă de prieteni cu statut social înalt, care are totul — îi zice unui prăpădit
ca mine că eu o să am grijă de el. Omul ăsta m-a poreclit “zmeul”.
Eu eram o râmă, un vierme ignorat și lipsit de valoare, iar el îmi
zicea “ZMEUL”.
105
PERA NOVACOVICI
Într-o lume în care toţi mă tratau cu indiferenţă, în cel mai bun

caz, cu dispreţ, de cele mai multe ori, acest om stătea de vorbă cu mine ca
şi cu oricare alt adult, ca şi cu oricare partener de afaceri.
Cu respect, cu blândeţe, cu înţelegere. Îmi răspundea la întrebări,
mă provoca şi permanent mă încuraja să pun mâna şi să trec la acţiune,
chiar dacă greşesc. Singura lui cerinţă era să învăţ o lecţie din fiecare acţiu-
ne. Eu eram în ochii lui un zmeu în devenire, el era în ochii mei un zeu.
Astfel, a început o luptă interioară în mine. De ce omul ăsta vor-
beşte aşa cu mine? Oare e posibil să pot face şi eu ceva în această viaţă?
Oare e posibil să fiu iubit, respectat şi valorizat? Oare e posibil să îi pese
cuiva de mine? Ce s-a întâmplat atunci, şi abia acum, după 20 de ani, văd
clar, e că acel om a făcut ceva simplu, aparent, dar poate cel mai puternic
lucru pe care un om poate să îl facă pentru alt om. M-a încurajat. Mi-a spus
că și eu pot când nimeni nu credea că pot, nici măcar eu.
Părinţii sau bunicii mei mă iubeau, cu siguranţă. Dar niciunul nu a
fost nici măcar pe aproape să poată sădi în mine ce a sădit acest om cu
încurajările lui. În familie am auzit doar că suntem săraci, că noi nu ne
permitem ce îşi permit alţii, să îmi văd de lungul nasului, să nu mă întind mai
mult decât mi-e plapuma, să îmi găsesc un serviciu bun, să nu fac valuri, să
fiu cuminte şi obedient, să trăiesc cu frică şi să nu am încredere nici în
cămaşa de pe mine.
Doar că niciunul dintre membrii familiei mele nu a făcut în viaţă ce
a făcut acest om. Omul era un exemplu, avea rezultate şi trăia un stil de
viaţă pe care îl admiram maxim.
Familia mea nu a primit cu generaţii în urmă o educaţie despre
curaj şi nu a ştiut să mă înveţe mai mult nici pe mine. Am fost salvat de un
străin. Nu l-a costat nimic să îşi ia cinci minute pe săptămână ca să îmi
acorde atenţie şi să îmi spună o vorbă bună. Nu a avut ce pierde.
Azi, însă, s-ar putea să îi datorez faptul că Pera Novacovici este
pe drumul evoluţiei sale, şi nu prin puşcărie, mort, alcoolic sau un om pier-
dut şi lipsit de speranţă. Nu există cadou mai mare pe care eu să îl fi primit
în această viaţă şi nu cred că va mai fi unul decât acest sâmbure mic de
încurajare.
Nu mi s-a spus ce să fac, nici cum să fac. Am descoperit singur.
Am descoperit cum să fac sex, cum să fac bani, cum să iubesc, cum să fiu
fericit. Şi toate astea, deşi a durat ani de zile fiecare domeniu, au fost partea
uşoară.
Cheia, declanșatorul au fost seminţele de încurajare pe care le-am
primit de la un străin.
106
De aceea, într-o zi, am simţit că misiunea mea în viaţă, aleasă de

mine în mod conștient, este să fac la rândul meu același lucru pentru alţii.
Eu aleg să cred în oameni atunci când nimeni, nici chiar ei, nu mai cred.
Pentru că știu ce miracole se pot naște de aici.
_______________________________________
Nu ştim dinainte ce înfăptuiri sau nelegiuiri, ce destin, ce bine şi

ce rău purtăm în noi şi abia toamna va arăta ce a ză-mislit
primăvara şi abia seara va desluşi lucrarea dimineţii.
Personalitatea, realizarea totală a deplinătăţii fiinţei noastre, e
un ideal de neatins. Dar faptul că e de neatins nu împietea-ză
asupra unui ideal, căci idealurile sunt doar călăuze şi nicio-dată
ţeluri. (C. G. Jung)
_______________________________________
Nefericirea apare atunci când avem iluzia că ceilalţi ne vor salva,

ne vor iubi, ne vor da. Cu alte cuvinte, atunci când aşteptăm mult de la alţii
şi puţin de la noi, avem reţeta nefericirii.
Atunci când aveam 14 ani, nu aveam nicio referinţă. Oamenii mă
tratau ca pe un mic gunoi neimportant, iar eu îmi luam sentimentul de
valoare privind la feedback-ul din jur. Eu nu am crezut în mine, dar ceea ce
m-a salvat a fost că altcineva m-a privit altfel decât a făcut-o tot restul lumii.
M-a privit ca pe un om cu potenţial de a face lucruri extraordinare în viaţă,
deşi la suprafaţă nimic nu ar fi dat de înţeles ce se afla în mine. De aceea, a
trebuit să treacă 20 de ani ca să văd că pot să fac tot ceea ce mi s-a spus că
pot când aveam 14.
Tot ce am făcut până acum în viaţă este datorită autoeducaţiei.
Însă înainte de a depune efortul ca luni şi ani de zile să urmăresc un
obiectiv, să visez şi să perseverez ştiind că voi ajunge la destinaţie, a fost
nevoie de o încurajare de la un om străin care nu îmi era dator cu absolut
nimic. Atunci când aveam 14 ani, visam şi îmi imaginam cum ar arăta viaţa
mea ideală. Până la vârsta de 31 de ani, am depăşit în realizări tot ce am
putut să îmi imaginez la 14 ani.
Încurajările şi educaţia reprezintă tot ceea ce pe mine, personal,
m-a ajutat să îmi depăşesc imaginaţia în realizări. Munca pe care eu am
făcut-o şi pe care îi îndrum pe alţii să o facă este o muncă interioară, de
107
PERA NOVACOVICI
valorificare a potenţialului. De zece ani asta fac şi eu pentru cei din jurul
meu, camarazii mei din toată ţara, bărbaţi şi femei. Mulţi oameni pe care nu
îi cunosc personal, însă sunt convins că aşa cum pe mine m-a ajutat un om
care nu era legat cu nimic de mine, la fel noi ceilalţi ne putem ajuta între noi,
chiar dacă nu suntem o familie legată de sânge.
Cel mai tânăr cititor al meu (despre care ştiu) are 9 ani. Cel mai
bătrân (despre care ştiu) are 96.
14 Vocaţia completă
Majoritatea oamenilor sunt adormiţi în domenii ale vieţii în care ar
putea străluci. Atunci când ai obiceiuri proaste care îţi distrug sănătatea şi
fericirea, eşti adormit. Dacă te-ai trezi o clipă ca să vezi cum îţi dai cu cioca-
nul peste degete, sunt sigur că nu ai mai face acest lucru.
Atunci când suferi din cauza lipsei de bani şi zilnic faci activităţi
care te ţin departe de libertatea financiară, la fel, dormi. Dacă te-ai trezi, ai
începe să îţi investeşti timpul şi energia în activităţi care te-ar apropia de
stilul de viaţă pe care îl vrei.
Atunci când nu mai înţelegi nimic din iubire şi relaţii, iarăşi dormi.
Dacă te-ai trezi, ţi-ar fi foarte natural să iubeşti şi să fii iubit. Fiecare dintre
noi doarme în anumite domenii. Unii poate dorm în toate domeniile vieţii.
Azi vreau să îţi vorbesc despre trei tipuri de ratare pe care le-am
observat, ratare care e cauzată tocmai de acest somn în care ne aflăm, deşi
avem ochii deschişi. Analizând mai atent aceste trei tipuri de ratare, am
observat că ele se potrivesc cu un alt tipar despre care vorbesc de ani buni
de zile.
Din punctul meu de vedere, o versiune foarte simplă a unui om
complet este descoperă — dezvoltă — valorifică. Descoperă cine eşti, dez-
voltă ceea ce eşti şi apoi culege roadele — valorifică.
În cele trei tipuri de ratare despre care îţi voi vorbi şi în care se vor
regăsi foarte mulţi oameni, lipseşte una dintre cele trei componente:
1. să te naşti talent şi să mori speranţă (lipseşte dezvoltarea);
2. să fii un expert frustrat (lipseşte valorificarea);
3. perseverent pe un drum greşit (lipseşte descoperirea).
108
Toate aceste trei tipare pot fi evitate cât timp înţelegi o structură
simplă. În viaţă, ai nevoie să descoperi cine eşti, ce talente ai şi ce îţi doreşti
de la viaţă. Apoi, ai nevoie să dezvolţi ceea ce ai primit ca dar, să îţi
antrenezi şi să-ţi creşti abilităţile, capacitatea de a produce valoare. Apoi, ai
nevoie să culegi roadele, să valorifici toată munca, să ai impact, să câştigi
bani şi un stil de viaţă optim.
Pe scurt, formula este Descoperă, Dezvoltă şi Valorifică — DDV.
În continuare, îţi voi arăta ce se întâmplă atunci când lipseşte câte una
dintre componente.
1. Să te naşti talent şi să mori speranţă (lipseşte dezvoltarea)

Aici îmi vine în minte un exemplu elocvent, fotbalistul Ionuţ Luţu.
Talent cu carul, denumit “noul Hagi”. A fost unul dintre cei mai talentaţi
fotbalişti români din ultimii 20 de ani, dar spiritul său de aventurier l-a
împiedicat să se realizeze. I s-a spus “Hagi-Luţu” graţie driblingului său
halucinant cu care i-a cucerit instantaneu pe suporterii echipelor la care a
activat. L-au iubit până şi fanii altor cluburi. Asta şi pentru că el a văzut
mereu fotbalul ca pe o poezie. N-a ştiut să fie serios nici măcar înaintea
celor mai importante partide din viaţa lui, a fost tot timpul un tip vesel şi pus
pe şotii. E conştient că ar fi putut să ajungă un mare fotbalist, dar nu regretă
foarte multe lucruri. De fapt, are un singur mare regret, acela că nu a
câştigat suficienţi bani, încât azi să poată trăi fără prea multe griji. Ce s-a
ales de el, în ciuda talentului imens, dar nemuncit?
“Baştanii din film au câte un aghiotant, un om de încredere atât de
loial, că nici nu se căsătoreşte şi se sinucide dacă-l supără pe şef. Mă întrebam
dacă aş putea să găsesc şi eu o astfel de persoană când Dumnezeu mi l-a scos
în cale pe Luţu! El e omul meu de încredere acum, are grijă de toate: îmi ţine
butonii şi-i lustruieşte, are mereu DVD-uri la el. Când cer un film, pac, Luţu îmi
întinde DVD-ul!”, explica Becali, în urmă cu ceva timp, motivul angajării
fostului fotbalist.
Luţu a ajuns în serviciul finanţatorului Stelei la recomandarea unui
prieten comun, care i-a spus lui Becali că fostul fotbalist are probleme
financiare.
“Dacă nu apărea varianta asta cu Gigi Becali, nu ştiu ce-aş fi făcut.
Problema nu mai eram eu, ci cei doi copii, tatăl meu, mamele copiilor mei. Am
multe responsabilităţi. Repet, omul ăsta chiar m-a scos dintr-o situaţie dispe-
rată. Eu de la el nu mai plec niciodată!”
109
PERA NOVACOVICI
Cei mai buni fotbalişti ai planetei, Cristiano Ronaldo şi Messi, se

antrenează zilnic, toate cele 7 zile din săptămână, între 5 şi 7 ore pe zi. Cu
alte cuvinte, deşi au talent nativ, îl dezvoltă, muncind zilnic.
Am ales exemplul acesta pentru că există foarte multă informaţie
pe internet despre asta, însă este limpede că această regulă este aplicabilă
în orice domeniu. Poţi să ai talent cu carul, dacă te mulţumeşti cu laudele
primite la început de drum, dacă te culci pe-o ureche, căderea va fi foarte
dureroasă şi vei sfârşi cu foarte multe regrete şi foarte puţine realizări. Este
un păcat mare să ştii care ţi-e talentul şi să îl laşi adormit.
2. Expertul frustrat (lipseşte valorificarea)

Aici intră o foarte mare categorie de oameni, foarte competenţi,
însă incompleţi. Păcatele lor nu sunt mai mici decât ale celor din prima
categorie. Cu egoul umflat cu pompa, aceşti oameni se simt îndreptăţiţi ca
roadele muncii lor să le fie servite sub nas ca unor sultani autosuficienţi, ca
unor zei care privesc de sus omenirea nevrednică.
Aceşti oameni au petrecut mult sau chiar foarte mult timp dez-
voltându-şi abilităţi. Sunt experţi în domeniul lor de activitate, de la pro-
fesori universitari, oameni de ştiinţă, la medici şi ingineri — îi întâlnim în orice
domeniu al vieţii. Au investit zeci de ani în antrenamentul şi educaţia lor,
însă acum sunt extrem de frustraţi şi şi-au îndreptat furia spre exterior.
Lumea e de vină pentru că ei nu sunt compleţi, pentru că munca
lor nu este valorizată şi apreciată la adevărata valoare, în timp ce alţii — mai
slabi ca ei — par să culeagă roadele cu o uşurinţă dezarmantă.
Ceilalţi sunt hoţi, profitori, oportunişti care pun pe primul loc
banul. Oamenii sunt proşti în marea lor majoritate şi nu ştiu să aprecieze
ADEVĂRATA valoare. Acestea sunt cuvintele experţilor frustraţi:
“Am muncit o viaţă întreagă şi acum primesc un şut în fund.”
“Am investit în educaţia mea o căruţă de bani, timp şi energie şi nu
sunt apreciat la adevărata mea valoare.”
“Oamenii din ziua de azi nu mai apreciază ceea ce este cu adevărat
valoros.”
Ceea ce e important să înţeleagă aceşti experţi este că în viaţă,
responsabilitatea nu ţi-o poţi asuma în proporţie de doar 50%… sau 75%…
sau 90%. Responsabilitatea ţi-o asumi complet sau deloc.
Şi, aşa cum majoritatea care citesc personalitate alfa deja ştiu,
atunci când nu ne asumăm complet responsabilitatea, şi-o asumă alţii pen-
tru noi şi astfel vieţile noastre nu ne mai aparţin.
110
Să îmi asum responsabilitatea până la capăt ca expert înseamnă

că după ce am muncit pentru a mă dezvolta, sunt responsabil şi pentru
valorizarea a ceea ce am dezvoltat. Să mă promovez pe mine, serviciile me-
le, produsele mele, numele meu, brandul meu ţine tot de mine, expertul.
Dacă nu crezi în asta şi ai convingeri care spun altceva, priveşte în buzu-
narul tău şi vezi cu câţi bani rămâi în urma muncii tale.
Îţi convine? Dacă da, te felicit. Dacă nu, te provoc să îţi recon-
sideri poziţia. Experţii frustraţi fac munca foarte bine până în punctul în care
vine vremea culesului recoltei. Atunci când vine vremea culesului, ei consi-
deră că nu mai este treaba lor şi întorc spatele roadelor muncii lor spunând
“acum e treaba oamenilor să vină şi să facă restul”.
Şi oamenii vin şi încep să ia roadele şi pleacă fără să le plătească.
Apoi, expertul frustrat spune: “Hoţii!” Oamenii nu sunt corecţi. Păi, nu era
gard, nu era niciun semn care să spună că roadele costă ceva, nu era nimeni
care să îşi asume proprietatea şi nu era niciun paznic.
Să aştepţi ca alţi oameni să cadă pe spate de uimire în faţa valorii
tale şi să îţi facă statuie doar pentru că tu ai învăţat zece ani cum se face un
lucru e ca şi când ai avea încredere în ursul flămând că nu se va atinge de
stupul cu miere de albine. Este ÎMPOTRIVA naturii să aştepţi să culeagă
altcineva roadele pentru tine şi apoi să primeşti tu partea leului.
Ca să scapi de frustrările acestea care vin din nefinalizarea muncii
tale, e important să înveţi să îţi valorifici munca până la capăt.
Îţi place sau nu, asta înseamnă:
✓ să ştii să îţi vinzi marfa (vânzări)
✓ să ştii să ajungi la oamenii care au nevoie de tine (marketing)
✓ să îţi creşti reputaţia (branding personal)
✓ să automatizezi sisteme care să te înlocuiască şi să producă pentru tine
(antreprenoriat)
Aceasta este lumea nouă în care deja trăim, iar cine nu se adap-
tează moare frustrat.
3. Perseverent pe un drum greşit (lipsește descoperirea)

Ai mers la şcoală. Ţi-ai dezvoltat abilităţi. Ai muncit din greu, iar
acum ai un serviciu, o firmă sau o activitate. Totuși, te-ai blocat. Nu îţi place
în mod deosebit ce faci și simţi că, deşi munceşti foarte mult şi eşti secătuit
de energie, rezultatele întârzie să apară.
Aştepţi cu nerăbdare weekend-ul şi concediile ca să te relaxezi
după ce ai muncit din greu. Activitatea ta zilnică ţi se pare epuizantă şi o
povară de care de-abia aştepţi să scapi. Deşi eşti harnic şi perseverent, nu
111
PERA NOVACOVICI
eşti împlinit şi fericit şi simţi că oricât de mult vei trage, nu îţi vei realiza
visurile cele mai mari. Dacă te regăseşti printre aceste simptome, s-ar putea
să investeşti tot ce ai mai bun într-un drum care duce spre o prăpastie. S-ar
putea să te chinui să urci o scară, şi atunci când vei ajunge în vârf, să îţi dai
seama că era rezemată pe un perete greşit.
Există oameni care trag tare de ei, investesc în educaţia lor, mun-
cesc din greu, dar sunt asemenea legendarului Sisif — după ce rostogolesc
bolovanul până în vârful muntelui, acesta se rostogoleşte înapoi, şi în ziua
următoare munca începe de la zero.
Ca şi meşterul Manole — ceea ce construieşte ziua se dărâmă
noaptea. Dacă nu simţi tragere de inimă pentru ceea ce faci, dacă nu simţi
pasiune, dacă nu experimentezi starea de flux atunci când faci activitatea
principală — stare care te face să pierzi noţiunea timpului — atunci ai toate
şansele să fii o persoană perseverentă, însă pe un drum greşit.
Şi oricât de mult te-ai dus pe un drum greşit, întoarce-te! Să faci
acelaşi lucru şi să speri alte rezultate este nebunie. Aşadar, oamenii care nu
şi-au descoperit pasiunea, talentele, vocaţia, care nu au “de ce-ul” foarte
clar stabilit vor afla în curând că merg prin viaţă cu pietre de moară atârnate
la gât.
O viaţă fără sens ne distruge, oricât de harnici şi perseverenţi am
fi. Înainte să investeşti ani din viaţa ta într-un domeniu, activitate sau
afacere, asigură-te că ai un sâmbure de pasiune şi spirit pentru lucrul căruia
îi vei dedica o mare parte din viaţa ta.
Formula succesului: DDV — descoperă, dezvoltă, valorifică.
Un om complet, lipsit de frustrări are în viaţa lui toate cele trei
domenii. Şi-a descoperit pasiunea, vocaţia, talentele. Munceşte ca un
fanatic pentru a fi din ce în ce mai bun în ceea ce face. Înţelege cum
funcţionează schimbul corect în acest univers, în natură şi în lume şi învaţă
să facă acest schimb, astfel încât el, familia lui şi viaţa lui să înflorească.
15 Smerenia
Dacă ar fi să spun care cred eu că e cauza numărul unu a

suferinţei umane, ar fi sentimentul de importanţă dus dincolo de limita
sănătoasă. Adică EGOul nostru. Dacă ar fi să aşezăm omul pe o scară de la
112
1 la 10, la 1 am pune omul-animal, mânat doar de instincte şi energii primare,

iar la 10 am pune omul sfânt.
_______________________________________
Nu e nimic nobil în a fi superior unui alt om. Nobil e să fii

superior celui care erai tu ieri. (Hemingway)
_______________________________________
Aşadar, normalitatea ar fi între 3 şi 8, unde ne situăm majoritatea

dintre noi şi, evident, nimeni nu îşi are locul fix. Un om blând şi de bun-simţ
poate să cadă într-o stare de a fi în care se apropie rapid de un animal şi,
invers, un sălbatic plin de ură poate găsi lumina care să îl ghideze spre o
existenţă nobilă.
Dacă ar fi să continui cu împărţirea din topor, aş spune că de la 1
la 5, pe scara de mai sus, funcţionăm după regulile egoului nostru, iar de la 6
la 10 suntem ghidaţi de spiritul nostru.
Cu cât urcăm sau coborâm pe această scară, proporţiile se mo-
difică. În viaţa de zi cu zi nu prea întâlnim oameni în extreme, ci oameni care
au mai mult sau mai puţin ego şi oameni care au o doză mai mică sau mai
mare de spiritualitate.
De ce să nu lăsăm egoul să ne ghideze viaţa? Pentru că ne duce
la nefericire. Egoul înseamnă preocuparea excesivă de propria persoană şi
de propriile nevoi, lucru care duce rapid la izolare şi care apoi scade şansele
de supravieţuire şi de fericire.
Se poate observa că oamenii care ajung la un anumit nivel de
evoluţie şi realizări descoperă o nevoie foarte puternică de a dărui şi de a
împărtăşi. Relaţionarea dintre oameni este un punct esenţial în viaţa
individului. Revenind la EGO, se naşte o discuţie interesantă.
Ca să poţi să dăruieşti ceva, e nevoie să posezi ceva. Fie că sunt
lucruri materiale, fie că sunt (dar mai ales) emoţionale, psihologice sau
spirituale, nu putem dărui decât din ce avem şi, mai mult, aş spune eu, este
firesc să dăruim din surplusul nostru.
În avion, într-o situaţie de urgenţă, prima oară îmi pun masca de
oxigen mie şi apoi copiilor pentru că dacă eu îmi pierd cunoştinţa şi copiii
sunt prea mici ca să poată face această operaţiune singuri, murim cu toţii.
Cu alte cuvinte, ca să îi pot ajuta pe cei neajutoraţi, prima oară trebuie să
mă pot ajuta pe mine. Astfel, avem un aparent paradox.
113
PERA NOVACOVICI
Dacă sunt egoist, mă izolez, devin nefericit şi pierd sensul vieţii. În

acelaşi timp, sensul vieţii este dăruirea (vocaţia), dar nu pot să dau fără ca
eu să am. Aşadar, la început, e nevoie să îmi asum o anumită doză de
egoism ca să pot deveni cu adevărat altruist.
Carl Gustav Jung descrie începutul acestei călătorii în evoluţia
sănătoasă a unui individ şi subliniază faptul că, inevitabil, înainte de spiritua-
litate, e nevoie să ne dezvoltăm un ego sănătos prin dezvoltarea persona-
lităţii noastre. Dezvoltarea personalităţii este binecuvântare şi blestem deo-
potrivă. Trebuie plătită scump, căci ea înseamnă însingurare. “Prima urmare
este detaşarea conştientă şi inevitabilă a fiinţei individuale de nediferen-
ţierea şi nonconștienţa turmei. Dar ea nu înseamnă numai însingurare, ci
totodată fidelitate faţă de legea proprie. Devine personalitate doar acela
care poate spune conştient «da» puterii vocaţiei sale interioare care îi vine
în întâmpinare.” Deci omul are nevoie să parcurgă întregul spectru, de la
egoism şi singurătate, evoluând spre vocaţie, altruism, spiritualitate, iubire şi
relaţio-nare profundă cu semenii săi. Cum se leagă toată povestea asta de
Perso-nalitate alfa?
Jim Collins, în cartea sa, “From good to great”, identifică liderii de
nivel 5, cel mai înalt şi complex nivel de lideri alfa, şi ne spune în felul urmă-
tor: Smerenie + Voinţă = lideri alfa la nivelul maxim cunoscut de omenire.
Mai mult, s-a dovedit că liderii cu cel mai înalt grad de succes se
pot plimba pe întreg spectrul de la 1 la 10, adică pot oscila între animal şi
sfânt, în funcţie de cum cere situaţia. Un exemplu de lider de nivel 5 este
Abraham Lincoln, care era descris ca un om “tăcut, paşnic şi timid”.
Însă cei care au crezut că Lincoln dă dovadă de slăbiciune, fiind
un om “superior şi spiritual”, s-au trezit cu peste 600.000 de morţi în urma
războiului civil care a avut ca rezultat păstrarea uniunii statelor americane, a
abolit sclavia şi a întărit economia. Această teorie este verificată şi prin
informaţii istorice.
De exemplu, la împăratul roman Marcus Aurelius, vedem aceeaşi
combinaţie între smerenie şi voinţă. Deşi imperiul roman a cunoscut un
succes deosebit sub conducerea lui Marcus Aurelius, mulţimile îl venerau şi
a cunoscut o domnie lungă, Împăratul avea un om a cărui sarcină era să îi
şoptească în ureche constant următoarele cuvinte:
_______________________________________
“Eşti doar un om, eşti doar un om, eşti doar un om”.

_______________________________________
114
Oamenii mari de pe planeta noastră, care au trecut testul timpului

şi al istoriei, au înţeles care este cel mai mare pericol pentru fiinţa umană
care evoluează. Pentru că viaţa este o permanentă evoluţie, treaptă după
treaptă, cel mai mare pericol este să te crezi prea important pentru că ai
mai urcat o treaptă şi, în acelaşi timp, să te crezi nevrednic pentru că
lucrurile în viaţa ta nu arată încă aşa cum ţi-ai dori. Aşadar, smerenie +
voinţă de fier = lider de cel mai înalt nivel.
16 Discernământ
“Secretul” succesului în viaţă este ascuns foarte multor oameni, nu
pentru că el ar fi greu de găsit sau invizibil, ci pentru că este amestecat
printre toate celelalte gunoaie care ne poluează.
Pentru a descoperi de ce ai nevoie ca să ai tu succes, în mod
particular, ai nevoie de discernământ — adică să poţi deosebi diamantele
de pietrele obişnuite.
Discernământul, puterea de a alege corect pentru tine, abilitatea
de a gândi pentru tine şi de a-ţi urma adevărul personal interior, în ciuda
părerilor lumii, vine doar în urma trăirii experienţelor de viaţă. Din păcate
(sau din fericire), experienţele de viaţă nu se trăiesc (încă) pe smartphone,
pe laptop, pe canapea sau în zona de confort.
Logica elementară, aşadar, ne spune că “secretul” succesului per-
sonal stă în trăirea experienţelor de viaţă, astfel încât să putem deveni noi
înşine cât mai curaţi de influenţe exterioare şi să putem avea discernământ
atunci când suntem în faţa mai multor opţiuni sau oportunităţi.
Ce se întâmplă atunci când nu avem această putere de discer-
nământ? Luăm de bune lucrurile care ne sunt propovăduite din exterior. De
ce este greșit să ascultăm sfaturi din exterior, în legătură cu viaţa noastră, de
la oameni care nu știu ce fac?
Pentru că:
✓ experienţa lor de viaţă diferă de a noastră, iar sfaturile lor sunt pe o altă
direcţie decât cea potrivită pentru noi;
✓ ritmul de evoluţie al altor oameni este diferit de ritmul nostru şi noi poate
avem nevoie să ne mişcăm mai rapid sau mai lent decât cred cei din jur că
ar fi optim;
115
PERA NOVACOVICI
✓ de cele mai multe ori, oamenii nu fac decât să se vadă într-o oglindă
când ne privesc pe noi şi sfaturile lor sunt, de fapt, adresate lor.
Ai observat cu câtă pasiune ne explică unii oameni de ce ar trebui
să procedăm într-un fel, şi nu în altul? Dacă priveşti viaţa acelui om, vei
vedea că exact în domeniul în care îţi dă ţie sfaturi şi el are o problemă.
Atunci când ni se dau sfaturi, prima întebare pe care putem să o
adresăm este în cuvintele lui Seneca:
_______________________________________
“Tu îmi dai sfaturi? Dar ţi-ai dat sfaturile astea şi ţie, te-ai
îndreptat de-acum? De aceea ai acum timp să îi îndrepţi pe
alţii?”
_______________________________________
Sfaturile proaste vin deghizate sub multe pretexte:

✓ din iubire și grijă de părinţi
✓ sub pretextul informării din mass-media
✓ îmbrăcând haina educaţiei în sistemul educaţional
✓ vasta înţelepciune a prietenilor noștri
Ca rezultat, ajungem să avem dorinţe, scopuri, valori și convingeri
care nu sunt ale noastre. Ai auzit poate că ar fi bine ca până la 30 de ani să
fii căsătorit, cu copii, dacă se poate? Acesta este exact genul de sfat extrem
de prost care este îmbrăcat în diverse forme — de la ruşinea socială până la
“cursul firesc al vieţii” — şi are menirea să te devieze de la drumul tău.
Pentru unii oameni este foarte potrivită viaţa de familie şi au ca
valoare, în mod autentic, familia. Pentru alţii, însă, este foarte important să
îşi ia un rucsac în spate şi să viziteze întreaga lume. Poate că până la 30 de
ani nu au avut resursele necesare, dar acum, că le au, pot să plece să
cutreiere lumea şi să îşi îndeplinească visul, să trăiască aliniaţi cu valorile lor
cele mai înalte.
Şi acum imaginează-ţi că omul cu menirea să călătorească este
îndoctrinat că este obligatoriu să aibă o familie până la 30 de ani. Şi se
căsătoreşte şi face şi copii. Totuşi, la 34 de ani, adevărul său interior explo-
dează şi omul simte că dacă nu pleacă acum în jurul lumii, intră în depresie
şi nu mai suportă viaţa.
116
Aşadar, alege să plece — îşi lasă în urmă familia, poartă cu el

sentimentul de vinovăţie că şi-a lăsat familia şi nici nu se mai poate bucura
pe deplin de călătoria lui. Practic, reușește performanţa ca tot ce face să
facă prost. De unde a pornit toată treaba asta? De la sfaturile celor din jur
care au suprascris valorile autentice pe care omul le avea.
Adevărul nostru interior este permanent în noi şi, mai devreme
sau mai târziu, se va manifesta. Şi acum, întrebarea-cheie: câte dintre
lucrurile pe care le faci azi sunt pentru că vrei să le faci şi câte ţi-au fost
implantate din exterior?
Una dintre modalităţile de a detecta “implanturile” din exterior
este următoarea:
✓ atunci când nu îţi poţi păstra atenţia asupra unui lucru şi nu te poţi con-
centra;
✓ atunci când nu eşti motivat să faci un lucru şi ai nevoie de motivare ex-
terioară;
✓ atunci când te plictiseşte o activitate;
✓ atunci când simţi că ţi-e lene şi nu ai energie pentru o activitate.
Toate acestea sunt semne că trăieşti structura de valori a altora,
impusă asupra ta. Ceea ce este foarte important pentru tine vei vedea că
nu necesită motivaţie exterioară, nici nu te plictiseşte și nici nu îţi pierzi
atenţia şi concentrarea atunci când trebuie să treci la acţiune.
Există copii care sunt diagnosticaţi cu deficit de atenţie, dar, în
acelaşi timp, atunci când se joacă un joc pe calculator, aceşti copii îşi păs-
trează concentrarea 7-10 ore încontinuu, au o memorie fotografică impe-
cabilă, reţin toate personajele şi firul poveştii — lucruri care fac invidios şi
omul cu o minte foarte antrenată.
Aşadar, nu există lene, lipsă de motivaţie, lipsă de concentrare.
Există doar lucruri care nu sunt importante pentru noi şi care ne-au fost
impuse, iar noi le-am îmbrăţişat ca fiind ale noastre. Ce este cu adevărat
important pentru tine?
Cu această întrebare ar fi bine să te trezești și să te culci zilnic.
Convingerile tale, emoţiile tale, abilităţile tale, comportamentele tale și re-
zultatele tale sunt strâns legate de această întrebare. Ce este cu adevărat
important pentru tine? Dincolo de ce ţi s-a spus că ar trebui să fie
important în viaţă. Dincolo de fricile pe care le ai. Dincolo de rușinea socială
la care crezi că ai fi supus dacă ţi-ai urma adevărul interior.
Ce este cu adevărat important pentru tine?
v
117
PERA NOVACOVICI
17 Autoeducaţia
Într-un an, când am fost la mare şi am călătorit cu avionul, am
intrat într-o turbulenţă şi ne-am zguduit un pic. De obicei, când merg cu
avionul, e o ocazie bună să îmi fac o analiză a realizărilor trecute şi a ce îmi
doresc să fac după ce aterizez cu bine.
Ştiu că avionul este, statistic, cel mai sigur mijloc de transport, dar
nu se ştie niciodată. La fel şi de data asta, m-am gândit dacă sunt mulţumit
cu ce am făcut până acum şi primul gând a fost: “Pot mult mai mult”.
_______________________________________
“Să fiu cel mai bogat om din cimitir nu contează pentru mine.
Să merg la culcare noaptea spunând că am făcut ceva minunat
este tot ce contează. (Steve Jobs)
_______________________________________
Există un exerciţiu foarte bun în care te gândeşti la moartea ta şi

atunci toate lucrurile devin foarte limpezi. Ce laşi în urmă? Ai făcut lucrurile
importante pentru tine? Ai trăit intens? Ai iubit? Munca ta va servi oamenii
şi după ce nu mai eşti? Cum te ţin minte oamenii?
Mi-am dat seama că a trebuit să fiu într-un avion care tremură ca
să îmi pun aceste întrebări care îţi limpezesc foarte multe lucruri despre
prezentul tău. Mi-am dat seama că deşi noi toţi avem potenţialul de a face
lucruri extraordinare, chiar şi cei mai buni dintre noi ajungem să avem stări
de “amnezie” în care uităm că suntem fragili, putem fi doborâţi într-o mie
de feluri şi că ar trebui să trăim mai intens.
Aşa cum poate ştii, bunica mea a murit de cancer la pancreas, iar
de la diagnostic până la moartea ei au trecut şase luni. Am avut ocazia să
îmi văd ambii bunici şi tatăl trecând în nefiinţă şi am simţit moartea aproa-
pe.
Şi am decis că vreau să o simt aproape şi în continuare, pentru că
e o reamintire foarte bună a unui moment care ne aşteaptă pe toţi. Mai
mult, să trăieşti eliberat de frica morţii este un lucru extraordinar. Eu îmi
trăiesc viaţa în reprize de câte şase luni. Am decis că asta e unitatea mea de
măsură. Aşa că la şase luni îmi propun să scriu cel puţin o carte sau să fac
cel puţin o excursie faină. Astfel, mă pot declara mulţumit cu ce am făcut
cu viaţa mea în cele şase luni.
118
Azi vreau să îţi spun ce aş face în această perioadă dacă aş fi

foarte la început sau dacă aş pierde tot ce am acum. Ştiu sigur că mi-aş dori
să am impact asupra oamenilor din jur, mai exact, să le fac vieţile mai bune
prin munca mea. Şi ştiu că şi tu îţi doreşti lucrul acesta şi sigur vei ajunge în
acest punct.
Totuşi, poate acum ai multe lucruri pe cap şi asta nu îţi dă voie să
iei o pauză şi să reflectezi cu adevărat la cum ai vrea să îţi trăieşti viaţa, aşa
că am să îţi spun ce aş face dacă aş fi într-o situaţie grea de viaţă, fără bani,
cu familia ţinându-mi predici despre ce să fac în viaţă şi aşa mai departe.
Am fost o dată în situaţia asta şi dacă aş fi din nou, aş face ce am
făcut atunci, însă mult mai repede. Pregătirea pentru impactul asupra lumii.
Mie nu mi-a spus nimeni, aşa cum probabil nu ţi-a spus nici ţie, că în viaţa
asta am un destin măreţ, că trebuie să trăiesc fiecare zi cu gândul la cum voi
realiza lucruri minunate în această lume.
Întâmplarea face să mă fi uitat cu ceva timp în urmă la docu-
mentare cu cei mai mari generali şi lideri ai lumii. Hannibal Barca din Carta-
gina, Alexandru cel mare al Macedoniei, Xerses al Persiei. Toţi au un singur
lucru în comun.
Au fost crescuţi şi educaţi de mici ca şi când este absolut normal
că ei vor cuceri şi schimba întreaga lume, ceea ce s-a şi întâmplat. A doua
trăsătură comună este că nu au fost deloc menajaţi.
Xerses a primit cea mai bună educaţie posibilă de la cei mai
învăţaţi oameni. În acelaşi timp, Xerses, la 16 ani, a fost pus într-o cuşcă cu
un leu, cuşcă din care doar unul iese viu. Deşi tatăl său, Darius, a investit
mult în educaţia şi în creşterea lui, nu l-a menajat şi l-a pus faţă în faţă cu
moartea ca să îi testeze calităţile.
Alexandru cel Mare, la 16 ani, zdrobea revolta Tracilor conducând
propria armată. Hannibal, încă de la nouă ani, şi-a rugat tatăl să îl ia cu el în
Spania în campaniile militare, iar după moartea tatălui şi a unchiului său, la
doar 26 de ani, era declarat comandatul suprem al armatei cartagineze.
Aşadar, li s-a băgat în cap de mici că vor face fapte eroice şi, în
acelaşi timp, au fost aruncaţi în focul acţiunii. Creierul unui copil este ca un
burete care absoarbe orice. Dacă ţi se spune că eşti prost, nu eşti bun de
nimic, că eşti doar un mediocru dintr-o turmă şi ai face bine să nu faci valuri,
cum va fi viaţa ta?
Primul pas este să ne eliberăm de povara aceasta a convingerilor
induse de cei din jur.Mai ales de părinţi. Începe să-ţi priveşti părinţii ca pe
nişte copii naivi care nu au ştiut şi nu au avut resurse ca să îţi dea o educaţie
mai bună. Pentru că, te asigur, dacă părinţii tăi ar fi ştiut cum, te-ar fi făcut
119
PERA NOVACOVICI
rege sau regină până acum, milionar, om de succes, indiferent de cum

defineşti succesul.
Dar nu au ştiut, pentru că niciun om nu te poate învăţa mai mult
decât a realizat el însuşi în viaţă. Asta te va ajuta să îi iubeşti şi să ai
compasiune pentru ei, în timp ce îţi începi drumul spre destinul tău.
Eu sunt aici ca să îţi spun că ai un scop şi o misiune. Mult mai mari
şi importante decât să mănânci, să bei, să faci sex, să te distrezi, să îţi faci o
familie, să ai copii, să ai o carieră, să îmbătrâneşti şi să mori. Ştiu că poate ţi
se pare ciudat sau poate crezi că, dintre toţi oamenii, tu eşti “prea normal”
sau “prea moale” ca să ai impact asupra lumii, dar e în regulă.
Treaba mea este să cred în oameni chiar şi atunci când ei nu mai
cred în ei. Am văzut oameni distruşi ridicându-se pe culmi ale succesului,
pornind de la zero şi nu mă descurajează un om doborât pentru că ştiu că
are un foc în el care aşteaptă să fie aprins.
De ce să duci o viaţă mediocră? Nouă nu ne-a spus nimeni că
putem fi extraordinari, aşa că trebuie să începem să ne spunem singuri. În
vorbele lui Hannibal, când i s-a spus că nu există nicio cale pentru a trece
Alpii cu armata de 80.000 de oameni şi 37 de elefanţi: “Aut viam inveniam
aut faciam” — ori voi găsi o cale, ori voi face eu una.
Pasul 1: setează condiţiile de viaţă pentru o existenţă mini-

malistă
Dacă nu eşti pe cale să devii bogat, nu eşti implicat în afaceri şi nu
ai venituri care să îţi aducă bani fără ca tu să muncești direct pentru ele, nu
mai pierde vremea încercând să faci bani în mod direct. Cine aleargă după
bani nu îi face, de aceea avem atât de mulţi oameni săraci şi care se zbat în
condiţii grele de viaţă.
Este clar că ai nevoie şi de bani, iar firma lui Steve Jobs, Apple,
este şi azi compania cu cei mai mulţi bani lichizi din lume puşi deoparte.
Dar Steve Jobs ştia ce spune şi nu a făcut bani urmărind profitul, ci a dat
oamenilor ceva pentru care oamenii au dat şi dau bani cu fanatism.
Banii sunt o consecinţă directă a valorii pe care eşti capabil să o
creezi ca om. Ce înseamnă asta?
Înseamnă că trebuie să fii atât de bun la CEVA, la o meserie sau
să ai abilităţi de a ajuta alţi oameni prin munca ta, prin produsele tale, încât
să fii o persoană indispensabilă.
Dacă mi s-ar lua tot ceea ce am şi aş fi pus să încep de la zero, aş
avea grijă de următoarele necesităţi:
120
✓ O cameră sau jumătate de cameră care este SACRĂ. Adică atunci când
sunt pe teritoriul meu, beneficiez de intimitatea mea psihologică şi fizică şi
îmi permit să nu fiu deranjat de nimeni.
✓ Un laptop sau calculator cu internet cât mai bun. De ce? Pentru că asta
îmi foloseşte să mă educ permanent şi să îmi cresc valoarea mea. Pentru
orice domeniu în care ai pasiune sau vrei să faci treaba bună, găseşti edu-
caţie pe internet, gratuită şi plătită. Dar pentru a începe, tot ce ai nevoie
este gratuit pe internet, aşa că poţi să începi de azi.
✓ Condiţii minime de existenţă. Asta înseamnă acces la o baie, ca să mă
pot spăla, o maşină de spălat ar fi super, mâncare cât să nu îmi fie foame.
✓ Aş lăsa deoparte încercările de a trăi peste puterile mele. Aş lăsa deopar-
te viaţa socială (în afară de întâlniri cu oamenii de la care pot să învăţ rapid
şi cu care mă pot alia pentru scopul meu), hainele şi orice formă de lux. Nu
ai nevoie de ele.
✓ Mi-aş elibera cât mai mult din timp.
✓ Mi-aş lua două greutăţi şi aş face sport acasă — pe
lângă flotări, genofle-xiuni, zilnic. Doru Dorobăţ are un
site super fain (aşa cum ziceam mai sus, gratis) unde poţi
să înveţi cum să fii într-o formă super, de acasă: http://
goo.gl/oFHJjn.
Astfel, am timp, am sănătate, sunt odihnit (nu pierd vremea aiu-
rea), mă educ zilnic (concentrat pe visurile mele) şi am timp să pun o
cărămidă zilnic la fundaţia succesului meu viitor. Eu, când am făcut asta,
acum opt ani, m-am sălbăticit un pic pentru că nu mai relaţionam cu oame-
nii, însă e un preţ mic de plătit. Dacă eşti într-o situaţie în care simţi că nu
progresezi rapid spre succes, nu îţi mai permiţi deloc să pierzi vremea şi
trebuie să elimini orice distragere sau pierdere de timp şi energie dacă vrei
să ai lucrurile pe care ţi le doreşti.
Pasul 2: setează condiţiile psihologice

Încearcă să ţii la distanţă emoţiile negative pentru că îţi răpesc
foarte multă energie vitală. Certurile, mai ales cu membrii
familiei, trebuie evitate pe cât posibil. Dacă totuşi emoţiile
negative vin, învaţă să practici exerciţii care să te ajute să
treci rapid peste ele. Pe site-ul lui Marius Simion este un
exerciţiu foarte bun care te ajută să transformi rapid orice
emoţie negativă: https://goo.gl/8ZfJWn.
Păstrează-ţi o atitudine şi mentalitate optimistă
şi încrezătoare. Caietul de visuri, afirmaţiile sunt extrem de importante pen-
121
PERA NOVACOVICI
tru a te menţine permanent în alertă şi concentrat pe misiunea de a te ridica

din mocirlă.
Când te copleşesc emoţiile negative, depresia, necazul, supăra-
rea, ura poate faţă de condiţiile grele de viaţă, foloseşte-le ca un combus-
tibil. Reînnoieşte-ţi declaraţiile de război, pune şi mai multă pasiune în mi-
siunea ta.
Pasul 3: ce anume să studiezi online

Meseria ta de bază (pasiunea ta). Trebuie să devii foarte bun la a
o practica. De dragul exemplului, să spunem că eşti o persoană super
pasionată de contabilitate. Sau poate că pasiunea ta este să vinzi roşii bio.
Devino extrem de bun în acest domeniu! Dacă eşti contabil, învaţă toate
legile şi mecanismele care fac viaţa uşoară celor care au firme sau fac
comerţ şi cărora le poţi uşura viaţa. Dacă vinzi roşii, devino expert în a
creşte cel mai bun soi de roşii, gustos şi hrănitor, pe care îl poţi oferi
oamenilor.
Învaţă cum anume să te promovezi în mediul online, marketing-ul
şi vânzările. Acum, că eşti bun contabil sau vânzător de roşii, devino extrem
de bun în a explica oamenilor de ce să te aleagă pe tine, şi nu pe alţii care
fac același lucru. Explică-le cât de bine te-ai educat pentru a oferi aceste
rezultate, ce provocări ai avut de depăşit, ce alţi oameni ai mai ajutat. Şi,
astfel, în timp, îţi creezi o reputaţie şi îţi cresc rezultatele.
Zilnic trebuie să te antrenezi în meseria ta (care este o unealtă în
misiunea ta) şi, în acelaşi timp, să înveţi marketing şi vânzări ca să poţi să te
diferenţiezi de ceilalţi din meseria ta.
Vorbitul în public este, de asemenea, foarte important. Studiază
cum vorbesc liderii cu charismă şi cum inspiră oamenii.
Dacă faci aceşti trei paşi, oricât de grea e viaţa ta acum, poţi să
răzbeşti şi să te eliberezi de lanţurile mediocrităţii. Dacă ai o viaţă care nu te
mulţumeşte şi totuşi pierzi vremea, eşti un “talent care va muri speranţă.”
18 Admiraţia
Atunci când admiri pe cineva, ai şansa să dezvolţi în tine trăsă-
turile admirate în altul. Atunci când invidiezi pe cineva, orice canal de învă-
ţare este întrerupt. Şi îmi vin în minte mulţi săraci care nu admiră oamenii cu
122
bani. Te-ai prins? Nu poţi educa un om care nu este atras de stilul tău de
viaţă. Admiraţia deschide canalele pentru învăţare.
_______________________________________
Nu vorbesc decât despre ceea ce pot să laud. (Goethe)

_______________________________________
Metoda aceasta este extrem de puternică şi te face să evoluezi pe

viteză turbo, în mod natural şi sănătos, dacă o înţelegi corect. Am să ţi-o
explic pe paşi şi am să te invit să o încerci pe pielea ta. Aici am nevoie să îţi
explic exact cum se foloseşte admiraţia ca unealtă de dezvoltare personală.
În primul rând, opusul admiraţiei este invidia. Diferenţa dintre cele
două este că invidia ridică un zid şi blochează orice învăţare. Admiraţia face
invers. Deschide canalele de învăţare. Admirăm la alţi oameni ceea ce cre-
dem că ei au şi noi nu avem, însă psihologia explică foarte clar că prin
mecanismul proiecţiei psihologice noi nu putem vedea la alţii, bune şi rele,
decât dacă deja le avem şi noi.
Cum ai putea să recunoşti sentimentul de ură din sufletul cuiva
dacă tu nu ai urât niciodată ceva? La fel cu orice emoţie, calitate sau defect.
Nu le poţi vedea la alţii dacă tu nu le-ai şti deja. Atunci când admirăm o
calitate la o altă persoană, înseamnă că suntem la un pas de a o scoate la
suprafaţă din noi.
Atunci când invidiem sau urâm o persoană sau trăsăturile ei,
îngropăm şi mai adânc în noi anumite elemente care credem că sunt rele,
dar ele ne-ar folosi foarte mult în evoluţie.
Exemplu: l-am urât pe tata până la 30 de ani pentru că era alco-
olic, ne-a părăsit pe mine şi pe mama atunci când eu aveam nouă ani, era
total lipsit de ambiţie, i se rupea, în general, de orice şi era de dimineaţa
până seara în birt.
Pe scurt, eu la 30 de ani eram un obez care mânca zilnic kebab
sau shaorma şi bea Cola sau Pepsi la sticlă de 2,5 litri. Cu ajutorul lui Sorin,
antrenorul de la sală, mi-am dat seama după un chin de vreo şase luni, că,
de fapt, sunt EXACT ca şi tatăl meu pe care l-am urât timp de 30 de ani şi
pe care nu suportam să îl văd cum duce sticla sau paharul de alcool la gură.
Oare de ce crezi că nu suportam să îl văd ducând la gură alcool?
Exact! Pentru că ŞI EU duceam la gură mâncarea. Diferenţa dintre
mine şi tata era doar substanţa. La el alcool, la mine junk food. Comporta-
123
PERA NOVACOVICI
mentul era identic, autominţirea era identică, emoţiile erau identice. Eu

devenisem TATA. Mai mult, uram acea parte din mine şi atunci când îl
vedeam pe tata, mă vedeam pe mine cu toate defectele lui şi nu puteam
suporta ce îmi arăta oglinda. E nasol uneori să priveşti în oglindă, nu-i aşa?
Cum e să îţi dai seama la 30 de ani că nu eşti cu nimic mai bun decât tatăl
pe care l-ai urât până atunci? Ca să fie distracţia completă, deşi mă cre-
deam mai bun decât tata pentru că eu mă consideram ambiţios, cu visuri şi
nu beam alcool, de fapt, eram mai slab ca el.
Eu aveam educaţie, eram psiholog, aveam internet, aveam prie-
teni de calitate, aveam bani să plătesc antrenor la sală, aveam toate con-
diţiile şi tot nu reuşeam să câştig bătălia. Oare cum era bătălia aceasta
pentru tata care nu doar că nu avea nimic din ce aveam eu, dar trăia în
mizerie şi abandonat de toţi, inclusiv de mine? Tata era mai erou decât
mine! Şi atunci mi-am dat seama că mai am mult de lucru până când să
ajung să am tăria tatălui meu şi abia apoi poate să sper să pot fi un om mai
bun.
În urma acestei revelaţii am plecat capul smerit, m-am dus la tata
la birt, urgent, cu un taxi, l-am luat în braţe şi i-am spus că îl iubesc, pentru
prima oară după 30 de ani. Când l-am îmbrăţişat pe el, m-am îmbrăţişat şi
pe mine şi m-am acceptat cu toate slăbiciunile.
Cuvintele următoare ilustrează foarte bine ce am simţit în acel
moment:
_______________________________________
Am recunoscut, din adâncul fiinţei, că suntem cu toţii supra-

vieţuitori în aceeaşi barcă de salvare, indiferent de povestea
vieţii fiecăruia. Împărtăşeam toţi aceeaşi dilemă, luptându-ne
cu demoni asemănători şi aspirând către ţeluri asemă-nătoare.
Am început să simt puterea sprijinului şi a iubirii pe care le
aveam de oferit unii altora. (Christina Grof)
_______________________________________
Când am devenit smerit, văzându-mi slăbiciunile, în acelaşi timp

mi-am văzut potenţialul şi puterea. Da, sunt slab, dar sunt echipat cu tot ce
am nevoie ca să reuşesc. Din acel moment, în loc să îl urăsc pe tata, am
început să îl ADMIR. Admirându-l, am putut să învăţ de la el. Ei bine, dacă
124
de la un om ca tatăl meu pot să învăţ, mi-am dat seama că de la oricine pot

să învăţ, aşa că, din acel moment, în orice om găsesc ceva ce pot admira.
Totul a început în ziua în care mi-am acceptat tatăl, acceptându-
mă, de fapt, pe mine, smerit şi conştient că sunt doar un om. Un om care,
însă, are potenţialul de a face orice doreşte cu viaţa lui, cu puterea de a
cuceri orice vârf de munte.
_______________________________________
Toate darurile închise în destinul nostru sunt îngrădite cu

suferinţe şi numai la atâtea daruri ajungem prin câte suferinţe
putem răzbi cu bucurie. (Arsenie Boca)
_______________________________________
Care este lecţia pentru tine de aici?
Lecţia 1 pentru tine: relaţia ta cu părinţii

Treaba e foarte simplă. Tu eşti genetic jumătate mama şi jumă-
tate tata. Dacă îţi negi un părinte prin ură, lipsă de iubire şi acceptare, ucizi
în tine o bucată DIN TINE. Eşti un om mutilat. Orice trăsătură care nu îţi
place la părinţii tăi este deja în tine şi dacă nu o accepţi, iubeşti şi admiri, nu
o poţi folosi în avantajul tău. Aşadar, marea ta temă de casă este să simţi în
inima ta toată iubirea, înţelegerea şi acceptarea pentru părinţii tăi. Doar
astfel vei putea să devii tu întreg.
Vrei o temă concretă şi practică? Vrei să trăieşti aici şi acum? Vrei
dezvoltare personală şi evoluţie? Perfect! Te duci acum şi îţi iei părinţii în
braţe, le spui că îi iubeşti şi îi ţii în braţe, mult şi cu toată acceptarea şi
iubirea. Şi ei au lupta lor. Dacă ceva te nemulţumeşte la ei, atât pot ei acum.
Înţelege că şi ei vor lucruri aşa cum vrem noi toţi, dar poate că ceva îi
opreşte. Şi ei suferă. Şi ei vor mai bine pentru familia lor, dar uneori viaţa dă
cu tine de pământ şi te ţine acolo. Acesta nu e motiv să îţi priveşti părinţii
altfel decât cu maximă iubire şi acceptare. Luptă tu şi pentru ei, nu le mai
cere nimic. Doar iubeşte-i şi mulţumeşte-le, apoi ieşi pe uşă şi mergi la răz-
boi.
Degeaba vrei evoluţie şi dezvoltare personală. Până când nu ai
iubire şi acceptare totală pentru părinţii tăi, tu nici măcar nu ai ajuns la
nivelul lor, oricât de diferit, important şi evoluat te crezi. Tu, în viaţa ta, ca să
125
PERA NOVACOVICI
poţi să îţi manifeşti întregul potenţial extraordinar, mai întâi, devino părinţii
tăi pentru ca apoi să poţi să îi depăşeşti.
Mie mi-a luat 30 de ani ca să devin o versiune PALIDĂ a tatălui
meu, deşi eu mă credeam de zece ori mai şmecher şi mai bun. Eram un
“tată mai fraier” în timp ce mă uităm la tata şi spuneam ce fraier este el. Păi,
cine era fraierul, de fapt? Abia după acceptarea tatălui, care genetic este ÎN
MINE, cu toate slăbiciunile şi calităţile lui, am putut să îmi depăşesc propriile
slăbiciuni cu mare uşurinţă. Am slăbit, am devenit harnic şi productiv, am
început să îmi ating visurile şi obiectivele, am putut să am o relaţie sănă-
toasă cu iubita mea, care acum mi-e soţie, şi am putut să mă pun cu ade-
vărat în slujba comunităţii Personalitate alfa, mult mai aproape de adevă-
ratul meu potenţial.
Ştii de ce odată cu acceptarea totală şi admiraţia pentru tata
lucrurile au fost mult mai uşoare? Pentru că în mine este şi MAMA mea. Şi
să o vezi pe mama, o spartană adevărată, harnică şi pe care întreg universul
nu a putut să o doboare, deşi a aruncat cu tot ce avea rău în ea. Şi din
iubire, acceptare şi admiraţie pentru mama, am scos aceleaşi calităţi şi din
mine.
Suntem meniţi să ne depăşim părinţii prin prisma faptului că avem
în noi potenţialul lor combinat. Fă orice e nevoie ca să aduci pacea în suflet
pentru părinţii tăi. Dacă vrei cu adevărat să faci lucruri extraordinare în viaţă,
dacă vrei să devii tu însuţi cu adevărat, drumul trece inevitabil prin părinţii
tăi.
Când nu îţi accepţi total părinţii, te mutilezi singur. Tu eşti genetic
tata şi mama. Până când nu accepţi şi integrezi totul în tine, tu nu îi poţi
depăşi. Nu vei putea în viaţă să fii un om mai bun ca mama şi tatăl tău dacă
nu accepţi TOTUL la ei ca fiind şi al tău. Cu iubire şi înţelegere, ia în braţe
totul, căci tot îţi aparţine. Doar apoi poţi să te foloseşti de toată comoara ta
şi începi să creşti şi să evoluezi. Nu uita că şi un alcoolic te poate învăţa
principii universale de succes în viaţă.
Lecţia 2 pentru tine: admiraţia

Admirând la tata felul în care trăia prezentul, puterea mea s-a
amplificat înzecit. Privind în jur, fiecare om are cel puţin ceva de admirat.
Admirând continuu, înveţi şi trezeşti în tine acele calităţi fără întrerupere.
Lasă deoparte defectele, viciile, emoţiile. Nu lua nimic personal şi
caută ceva de admirat în fiecare. Orice. Atunci când judeci şi urăşti alţi
oameni, atunci când îi invidiezi, nu profiţi de cel mai mare dar pe care
oamenii din jur ţi-l pot oferi. Propria ta creştere şi evoluţie, trezirea calităţilor
126
tale acum adormite. Privind în oglindă, te vezi pe tine. Cei din jur sunt
oglinzi pentru tine şi pentru lucrurile bune, şi pentru cele rele.
19 Solitudinea
Dacă vrei fericire, succes, împlinire sufletească şi să îţi atingi
obiectivele şi toate visurile, e nevoie să faci un singur lucru. Să nu mai fii
superficial. Asta înseamnă să nu mai judeci lucrurile în grabă şi apoi să fii
mândru ca un cocoş (sau curcă) de ce minte ascuţită şi perspicace ai tu. E
plin de oameni care au convingeri şi se iau la bătaie cu tine ca să le apere.
Întrebarea e: cum te servesc convingerile astea? Eşti fericit cu ele?
Gândeşte-te ce crezi tu despre oameni, bani, sănătate, iubire, vocaţie, spiri-
tualitate. Şi apoi dă-ţi o notă de la 1 la 10 în ceea ce priveşte calitatea vieţii
în aceste domenii. Dacă un domeniu are sub nota 8, înseamnă că ai con-
vingeri limitative care te trag în jos chiar în acest moment. Ai observat că
oamenii săraci sunt “experţi în finanţe” şi “ştiu” cum funcţionează lucrurile?
Ai observat cum cei mai frustraţi şi nefericiţi oameni în iubire sunt experţi în
a explica iubirea şi toată dinamica în relaţiile de cuplu cu o siguranţă de sine
dezarmantă? Ai observat (este studiu știinţific) că oamenii supraponderali şi
obezi sunt experţi în nutriţie şi în a da sfaturi altora despre alimentaţia
corectă?
Asta se întâmplă când ai convingeri şi crezi că ştii cum stă treaba,
în loc să fii umil şi să spui “vreau să învăţ şi voi face orice e nevoie ca să
înţeleg cu adevărat ce se întâmplă”.
_______________________________________
Pentru mine, de foarte multă vreme, filozofia este pentru când

eşti băut şi eşti cu prietenii tăi intimi. Pentru oamenii mari,
rezultatele sunt cartea de vizită. Tradiţia înrobeşte mintea.
Metodele clasice şi tradiţia fac mintea un sclav. Tu nu mai eşti
un individ, ci un simplu produs. Mintea ta este rezultatul a o mie
de zile de ieri. (Bruce Lee)
_______________________________________
127
PERA NOVACOVICI
Ceea ce urmează să îţi spun poate fi cu uşurinţă asociat cu

scenariul filmului Matrix, doar că vei vedea că cifrele arată că Matrix este o
realitate pe care noi o trăim în acest moment.
Există un război al omului împotriva omului în acest moment.
Industria alimentară duce un război împotriva ta

“Supraponderea şi obezitatea, împreună, afectează cam 73% din
populaţia adultă a României. Obezitatea este prezentă cam în 36% din cazuri,
iar supraponderea — în 37% din cazuri. Acestea sunt datele preliminarii ale unui
studiu condus de Societatea Română de Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice”,
potrivit profesorului doctor Nicolae Hâncu, preşedintele Fe-deraţiei
Române de Diabet.
Deşi în prezent nu există statistici clare privind obezitatea la copii,
cabinetele nutriţioniştilor sunt mereu pline. Potrivit nutriţionistului com-
portamental Anamaria Iulian, din Bucureşti, cel mai frecvent ajung la
cabinet adolescenţi de 15 ani care cântăresc în jur de 100 de kilograme.
“Limitele maxime au fost la 10 ani — 120 de kilograme şi la 19 ani — 170 de
kilograme. Asta am tratat eu”, spune specialista.
Zici că nu e real la prima vedere. Doi din trei români adulţi au mai
multă grăsime decât ar fi normal pe corp. O treime au foarte multă. Gră-
simea în plus pe corp este o problemă pentru stima şi încrederea în sine —
este o problemă de ordin estetic; energia de care dispui pentru a munci la
visurile şi obiectivele tale este redusă drastic, stările tale emoţionale sunt
grav dereglate pentru că hormonii din corp o iau razna şi obezitatea vine la
pachet cu depresia, dificultatea de a găsi parteneri de cuplu şi dificultatea
de a face sex în poziţii normale (plus riscul de a-ţi strivi partenerul).
Dar astea sunt problemele MINORE. Problemele majore sunt că
pur și simplu grăsimea ucide — diabet, cancer și boli de inimă. Cine e de
vină? Păi, omul pentru ce bagă în el. Dar și industria alimentară care,
alergând după profit, îi pune lături pe masă și le vinde drept hrană.
În disperare, omul bolnav fizic, pentru că s-a otrăvit lent luni și ani
de zile cu otravă pe post de mâncare, se întoarce spre industria farmace-
utică.
Industria farmaceutică duce un război împotriva ta

Mi-aş dori ca rândurile următoare să nu fie percepute ca un atac
la adresa doctorilor pe care îi respect maxim şi cred că oamenii din sistem,
în marea lor majoritate, sunt acolo din buna intenţie de a-şi ajuta semenii.
Gunoaiele aici sunt vârfurile din industria farmaceutică care cumpără profe-
128
sorii din facultăţile de medicină şi care, cu bună ştiinţă, sabotează viitorii

doctori, învăţându-i că îndopatul cu pastile este soluţia la orice problemă ai.
Te doare un deget? Prescriem pastile. Te doare burta? Pastile. Te doare în
cot? Pastile.
Mai rău, să te ferească sfântul să ceri pastile pentru aparentele
probleme psihologice pe care le-ai putea avea. Dacă mergi la psihiatru,
nenea ăla îţi va da, evident, PASTILE.
Acum, dacă tu suferi, să zicem, de o depresie, nenea psihiatru îţi
va da pastile ca să nu mai fii necăjit. Problema cu pastilele astea este că ele,
într-adevăr, inhibă emoţiile negative. Dar le inhibă şi pe cele POZITIVE. Cu
alte cuvinte, tu nu mai simţi nimic. Dar NIMIC. Asta e soluţia pe care o
primeşti — să nu mai simţi absolut nimic. Nu mai simţi tristeţe, supărare sau
furie.
Dar nu mai simţi nici bucurie, entuziasm sau iubire. Treaba cu de-
presia sau cu supărările e că ele sunt un semnal de alarmă că mergi pe un
drum greşit. Această durere emoţională şi sufletească te va face să medi-
tezi în bârlogul tău şi să încerci să îţi dai seama ce anume faci greşit şi chiar
ai şansa să şi ieşi din această stare, luând decizii mai bune decât până acum.
Dar dacă tu iei aceste pastile şi nu mai simţi nimic, ai pierdut şansa să
descoperi ce poţi corecta pentru a fi mai bine în mod NATURAL.
Deci, industria alimentară te otrăveşte lent până când faci, de
dorit, o boală cronică; adică o boală care nu se va mai vindeca de tot
niciodată şi pentru care ai nevoie permanent de pastile de la industria far-
maceutică. Şi orice pasionat de marketing ştie că abonamentul plătit lunar
este printre cele mai bune afaceri pe care ţi le-ai putea dori. O boală
cronică nu este altceva decât abonament pe viaţă la pastile. Şi dacă totuşi
iubeşti din toată inima doctorii şi pastilele şi îmi vei spune că atunci când
sunt bolnav, nenea doctorul mă face bine şi trebuie să spun săru’mâna,
vreau să îţi spun că treaba doctorului ar trebui să fie să PREVINĂ boala, nu
să o trateze. Aşadar, mulţumesc lui nenea doctorul că nu mă lasă să crăp
atunci când sunt bolnav, deşi am o vagă presimţire că sistemul (şi nu omul)
nu te vrea mort pentru că eşti mai folositor dacă eşti semi-viu şi încă
produci bani ca să mai cotizezi. Şi dacă asta sună deplasat, îndrăzneşte să fii
bolnav fără bani în buzunar. Te provoc!
Sistemul educaţional duce un război împotriva ta

Am scris doar eu singur vreo două cărţi, dacă adun toate
articolele, despre sistemul educaţional.
129
PERA NOVACOVICI
Sistemul educaţional de stat din întreaga lume, şi cu atât mai mult

în România, este profund dăunător. Apărătorii lui vor spune că fără sistemul
educaţional de stat nu ştii să scrii şi să citeşti. Bine, băi, dar 12 ani de stat în
bancă, de la 8:00 la 14:00, zilnic, de luni până vineri, ca să învăţ să scriu şi să
citesc? Tinerii au energie fizică imensă, mai ales între 9 şi 21 de ani, şi exact
aceştia sunt anii în care ei sunt puşi ca nişte sclavi obedienţi în bănci, 6-7 ore
pe zi minim.
Şi apoi profesorii se miră că tinerii explodează. Păi, e normal! Sunt
tineri, au energie şi sunt obligaţi să stea în CUŞCĂ. Şi, din nou, asta e
problema cea mai mică. Problema cea mare este că să mă bată ZEII dacă
eu am întâlnit vreun absolvent de liceu sau facultate COMPETENT —
capabil să îşi poată câştiga singur pita. Studenţii care intră în câmpul muncii
în domeniul lor de specializare şi care ajung să aibă o viaţă fericită aşa cum
au visat sunt rare şi exotice EXCEPŢII.
Asta e tot ce poate sistemul educaţional? Rolul lui, de vreo o sută
de ani, este să pregătească tinerii pentru a fi obedienţi şi să îi obişnuiască cu
ziua de lucru de opt ore. Nu ai să vezi milionari în lume spunând că
datorează sistemului educaţional succesul. În schimb, vei vedea marea ma-
joritate a oamenilor de succes punând accent pe autoeducaţie şi dezvoltare
personală.
Aşadar, mergi la şcoală unde eşti îndobitocit bine de tot, dresat ca
să respecţi autoritatea şi să execuţi ordine prin mecanismul de recompensă/
pedeapsă. Apoi, eşti îndoctrinat să cauţi un job de la 9:00 la 17:00 în care să
urci pe o scară ierarhică.
În restul timpului ce faci? Păi, îţi cheltui puţinii bani pe care îi ai pe
mâncarea-otravă, pe distracţii care te deviază de la şansa de a GÂNDI cu
adevărat şi a te trezi. Evident, distracţia este pentru weekend, singurul timp
“liber” pe care sclavul îl mai poate avea. Şi ce faci în weekend? Mănânci la
mall mâncarea-otravă şi apoi cheltui restul de bani ca să încerci să te faci
cât de cât bine. Şi dacă eşti tânăr şi nu te doboară mâncarea-otravă, are
grijă de asta alcoolul de proastă calitate, violenţa din cauza frustrărilor,
sentimentul că nu însemni nimic ca fiinţă umană dacă nu respecţi standar-
dele imposibile setate de unii sau de alţii.
Şi dacă în timpul săptămânii eşti rupt după muncă, cu un salariu
cât să ajungi de la o lună la alta, mănânci mâncare-otravă pe care ţi-o
permiţi şi ce mai rămâne merge pe pastile, a mai rămas un pic din viaţa ta:
WEEKEND-UL.
De asta se ocupă mass-media şi social media.
130
Mass-media duce un război împotriva ta

După toată spălarea pe creier, cireaşa de pe tort e pusă de
autoritatea şi liderii de opinie pe care ar trebui să îi privim ca pe factori de
decizie în felul în care e “corect” să ne trăim viaţa şi ce înseamnă să fii “de
succes”. Cum să te îmbraci, cum să te distrezi, ce lucruri să îţi doreşti pentru
a avea şi tu “statut social” şi să te respecte toţi ca pe un barosan.
Dincolo de faptul că mass-media “trebuie să mănâncă şi gura
ei” (doar scriind un pic despre sistemul educaţional de stat am devenit
retardat şi scriu ca un retardat; dar să te afli în el zilnic, ani de zile?) şi
reclamele de la TV sunt plătite de “a ta sinceră” industrie alimentară şi
farmaceutică, mass-media face unul dintre cele mai grave abuzuri asupra ta.
Singura ta armă în războiul ăsta este CREIERUL TĂU.
Şi cea mai preţioasă resursă a creierului tău este PUTEREA de
concentrare. Adică puterea de a mă pune pe un scaun şi a-mi concentra
mintea 1-2-3-20 de ore pe un obiectiv, să lucrez la el şi să obţin rezultatul
dorit.
Dar în procesul de îndobitocire, se ocupă ei şi de puterea ta de
concentrare. În războiul împotriva ta, este folosit bombardamentul
informaţional. Ai telefon, tabletă, laptop, televizor — toate funcţionează în
acelaşi timp şi îţi fac creierul praf. Singura ta salvare de toate aceste asalturi
ar putea fi cititul, educaţia şi concentrarea pe obiective şi paşii necesari de
acţiune.
Şi ghici ce?
Eşti pe cale să pierzi singura ta armă.
MINTEA TA.
Familia, prietenii și cei mai apropiaţi oameni din viaţa ta duc un
război împotriva ta. Părinţii, neamurile şi familia ta aruncă pe tine propriile
temeri, nesiguranţe, visuri neîmplinite, te iau de mână şi te împing în direc-
ţiile dorite de ei sub masca grijilor pentru viitorul tău.
Şi ei au fost spălaţi pe creier şi supuşi aceluiaşi proces. Luptătorii
treji în acest război sunt ca partizanii — puţini şi duc luptă de gherilă. De
cele mai multe ori, vei găsi aliaţi şi prieteni adevăraţi în afara familiei şi a
anturajului alături de care ai mers de la început.
Atunci când citeşti rândurile astea, ai zice că sunt rânduri desprin-
se din filmul Matrix. Dar privește consecinţele și realitatea măsurabilă.
Obezitatea este o epidemie mondială. Bolile cauzate de stres ucid mai
mulţi oameni într-un an decât toate războaiele şi terorismul în ultimii zece
ani. Există trei farmacii pe fiecare stradă, ca norocul.
131
PERA NOVACOVICI
Capacitatea de menţinere a atenţiei pentru creierul unui om a

scăzut de la 40 de minute în 1900 la doar 8 secunde în 2014. Ca fapt divers,
capacitatea de atenţie a unui pește de acvariu este de 9 (nouă) secunde, cu
una mai mult decât a omul modern. Deci mintea ţi-e asaltată cu stimuli şi
nu mai ştii de cap, corpul fizic ţi-e intoxicat zilnic, hormonii stresului fac
ravagii şi stările tale emoţionale te duc spre depresie mai degrabă decât
spre fericire.
Cum ieși din acest Matrix?
Pasul 1: întoarce-te cu faţa la perete

Probabil mă vei întreba cum poţi să trăiești în
solitudine în 2015. Te duci în munţi ca să trăieşti ca un
sihastru? Nu. Strategia mea se numește “cu faţa la
perete”. Este metoda mea de a ieși din Matrix. Întorc
spatele tuturor influenţelor nefaste și fac tot posibilul să
gândesc pentru mine: https://goo.gl/w9yBFt.
_______________________________________
Mintea este mai ascuţită și mai atentă în solitudine

neîntreruptă. Nu e nevoie de un mare laborator în care să
gândești. Originalitatea înflorește în solitudine liberă de
influenţele externe care vin să ne distrugă mintea creativă. Fii
singur, acesta este secretul oricărei invenţii; fii singur, în acel
moment se nasc ideile. De aceea, foarte multe dintre miracolele
făcute de om au luat naștere în împrejurări modeste. (Nikola
Tesla)
_______________________________________
Orice încăpere are patru pereţi. Alege unul şi spui “ăsta e peretele
meu”. Aceasta este staţia de lucru, cartierul tău general, laboratorul tău,
lumea ta din care se va naşte o întreagă nouă realitate. Pe peretele din faţă
pui panoul visurilor ca să îţi hrăneşti şi educi mintea cu cele mai înalte,
importante şi nobile visuri şi idealuri ale tale, pentru care eşti dispus să lupţi
şi să faci orice e nevoie. Pe birou, este calculatorul/laptopul tău şi lângă el,
cărţile şi agendele tale.
132
Acestea sunt armele tale în războiul modern din Matrix. Primul lu-
cru asupra căruia este extrem de important să preiei controlul este propria
ta MINTE care ţi-a fost luată ostatică.
Atenţia ta trebuie să se concentreze pe:
✓ visurile şi obiectivele tale;
✓ educaţia necesară pentru a face un plan şi a-l executa;
✓ acţiunea necesară pentru a face pas după pas.
Cine se uită la viaţa mea din exterior, poate mă ştie personal sau
din pozele de pe Facebook, mă va vedea cu soţie, doi câini şi poate, în
curând, copii, cu prieteni şi o echipă minunată care lucrează cot la cot cu
mine, mă vede vorbind în public sau la evenimente, mă vede în diverse
ipostaze sociale sau la distracţie.
Ceea ce nu se vede din exterior este faptul că în fiecare zi mă pun
cu faţa la perete, pun playlist-ul preferat în căşti, umplu cana mea (unii
susţin că e găleată) cu ceai verde, citesc, scriu şi visez cu ochii deschişi la o
lume mai bună în care sper să îmi aduc şi eu contribuţia.
Atunci când Oxana, soţia mea, a plecat în Rio de Janeiro la
carnaval, eu am rugat-o să mă ierte că nu voi merge cu ea, pentru că vreau
să stau cu faţa la perete. Am făcut asta pentru că pentru mine este mai
important să stau cu faţa la perete şi să scriu pentru cei care au nevoie să
citească ce am eu de spus decât să merg zece zile în Brazilia ca să mă
distrez.
Mai mult, nu îţi spun amănuntul ăsta să îţi arăt ce mari sacrificii fac
eu. Sacrificiu ar fi să nu lucrez la ce îmi face cea mai mare plăcere. Îţi spun
acest amănunt ca să înţelegi că în viaţa asta scurtă, nu le poţi face pe toate.
De aceea, e foarte important să alegi ce îţi doreşti să faci cel mai mult şi să
faci acel lucru.
Ca să te liniştesc, îţi spun că şi eu ies în cluburi, uneori beau mai
mult decât e cazul, merg în excursii şi vizitez locuri doar de dragul de a le
vedea în viaţa aceasta. Aceste lucruri, însă, sunt un premiu pe care mi-l ofer
pentru o treabă bine făcută. Adevărul e că îmi petrec multe zile, 8-10 ore pe
zi, cu faţa la un perete şi nu aş da viaţa mea pentru alta. Citesc şi scriu, mă
inspir şi inspir mai departe. Iar atunci când ridic privirea din calculator, e
panoul visurilor şi obiectivelor ca să ştiu de ce mă trezesc în fiecare dimi-
neaţă.
Mă protejez cât pot de influenţe exterioare care mi-ar consuma
aiurea energia sau timpul şi nu mă interesează decât să creez o nouă
realitate în care lucrurile sunt aşa cum le visez, şi nu aşa cum sunt ele acum.
133
PERA NOVACOVICI
_______________________________________
Dacă tratezi un om așa cum este el, va rămâne așa cum e. Dar
dacă îl tratezi așa cum ar trebui să fie și cum ar putea să fie, el
va deveni ceea ce trebuie să fie și ceea ce poate să fie.
(Goethe)
_______________________________________
Acelaşi lucru este valabil pentru întreaga realitate care ne încon-

joară. Am văzut cum pot schimba realitatea din jurul meu şi să îmi fac cercul
meu strâmt o lume mai bună. Şi, de atunci, am ştiut că misiunea mea este
să extind acest cerc, atât cât pot de mult, şi să inspir alţi oameni să facă la
fel. Deoarece pentru unele lucruri chiar merită să lupţi.
80% din viaţa mea este cu mine însumi. Nu îţi cer asta.
Priveşte la viaţa ta. Cât de multe faci acum? Cum îţi petreci
timpul într-o zi şi cât din acest timp este un timp petrecut cu sens, spre un
obiectiv şi scop, făcând paşii unui plan?
E ceva ce m-aş bucura să înţeleagă cât mai mulţi dintre cei care
mă citesc. Nu am experimentat plăcere, satisfacţie, bucurie, împlinire sau
fericire mai mare ca atunci când mi-am pus un vis sau obiectiv de atins, apoi
am făcut planul, iar după aceea, zi de zi, am muncit atât cât am putut ca să
mă asigur că nu trece nicio zi fără să fac ceva pentru a atinge scopul.
În unele zile am fost super productiv şi în formă, în altele cu o lipsă
totală de chef, m-am târât înspre ziua următoare.
Privind lumea din jur, permanent mi-am pus întrebarea: “Cum
vreau să arate viaţa mea şi cum vreau eu să fiu ca om peste 1, 2 sau 5 ani?” Este
uşor să sacrifici distracţia sau plăcerile de moment, care te-ar distrage de la
drum, când ştii că visul sau obiectivul pe care le vei atinge vor aduce în viaţa
ta, pentru tot restul ei, ceva ce nu poate fi obţinut printr-un accident sau
noroc și nici nu poate fi cumpărat cu o sumă de bani.
Un stil de viaţă, o stare interioară de împlinire, prieteni şi familie, o
afacere, un corp sănătos, o carte scrisă şi multe alte lucruri nepreţuite.
Oamenii care au probleme sunt victime sau suferă, vei observa că și ei
caută permanent soluţia magică, izbăvirea din suferinţă printr-o întâmplare
norocoasă, şi trec astfel 5-10-20 de ani, iar ei sunt în aproape acelaşi loc, cu
aceleaşi probleme.
134
Nu ar fi fost mai înţelept să sacrifici doi ani pentru ca următorii 50

să fie extraordinari? Nu e nevoie să îţi petreci 8-10 ore cu faţa la perete, dar
te asigur că ai nevoie de câteva ore pe zi pe care să ţi le dedici ţie şi să
trăieşti CONŞTIENT — adică treaz, ştiind ce faci și pentru ce o faci, cum o
faci, în cât timp o faci.
Mintea omului este făcută să caute recompensa imediată. Cine
reuşeşte să amâne recompensa imediată şi să clădească răbdător, cu plă-
cere, în fiecare zi va ieşi câştigător în această viaţă. Faţa la perete este nu
doar o modalitate de a fi mai productiv şi mai eficient.
Este o extraordinară metaforă. Refuză să accepţi realitatea aşa
cum e ea. E forma cea mai bună de protest împotriva tuturor acelor lucruri
care nu ne plac în această lume. Refuz să particip şi refuz să accept lumea
aşa cum e ea. Aleg să lupt şi să schimb lumea, începând cu mine însumi. Nu
mă las absorbit de Matrix şi de turma spălată pe creier şi îmi asum misiunea
de a trezi oamenii din somnul conștiinţei, începând, întotdeauna, cu mine
însumi.
Pasul 2: combustibilul pentru lupta ta

Următorul pas ar fi să te ocupi de tine pentru a reintra în forma ta
cea mai bună. În acest război, ești mai folositor în forma ta cea mai bună
decât târându-te leșinat. Omul are patru mari rezervoare de energie:
✓ fizică;
✓ emoţională;
✓ mentală;
✓ spirituală.
Dacă nu îţi urmezi vocaţia, atunci te vei dezamăgi pe tine şi ni-
meni nu îţi va da o medalie pentru asta. Încercând să nu superi oamenii din
jur, nu faci decât să le hrăneşti propriile slăbiciuni. Nu îi trădezi, de fapt,
neurmând cu curaj propria ta cale în viaţă? Crezi că cei din jur au nevoie să
fie menajaţi în zona lor de confort sau au nevoie de exemple de oameni
care au îndrăznit să îşi urmeze vocea interioară, indiferent de vocea socie-
tăţii?
Pe nimeni nu trădăm mai puternic decât pe noi înşine. E o iluzie
că poţi dezamăgi pe cei din jur. Fiecare dintre noi se poate dezamăgi doar
pe sine, ceilalţi nu au puterea asta asupra noastră. Fii un exemplu, nu fi încă
o persoană fricoasă. E plin de fricoşi şi de învinşi, lumea nu mai are nevoie
de încă unul. Investeşte în tine şi în evoluţia ta (care vine prin autoeducaţie)!
Creşte şi depăşeşte-ţi condiţia de victimă! Poţi de 100 de ori mai bine de
atât!
135
PERA NOVACOVICI
Fă-ţi treaba cu 100% dedicaţie şi profesionalism, autodepăşeşte-

te, indiferent de sarcină. Astfel, vei fi remarcat rapid şi vei urca în orice
ierarhie. Caută să fii indispensabil şi valoros. Caută să oferi valoare celor din
jur, permanent să te întrebi: “Cum pot să îi fac viaţa mai bună/uşoară celui
de lângă mine? Care sunt obiectivele celor din jur şi cum îi pot sprijini să şi
le atingă?”
Care e planul tău pentru a-ţi trăi viaţa pe care o doreşti? Cum
arată viaţa pe care ţi-o doreşti?
20 Relaţia cu tine însuţi

Gândeşte-te bine! Cine îţi cere să fii altruist? Cei care au nevoie
de ceva de la tine şi vor să obţină uşor. Cine îţi cere să fii umil şi să nu emiţi
pretenţii mari de la viaţă? Cei care se tem că prin exemplul tău îi vei face să
pară mici sau vor trebui să iasă din zona de confort.
Cine îţi cere să fii într-un fel sau altul? Cei care nu aplică pe ei
propriile lor sfaturi. Nu există nicio autoritate pe Pământ care să îţi poată
spună cum să fii.
Fii cum vrei şi culege roadele sau plăteşte preţul. Este drumul tău
de autocunoaştere şi orice sfat din exterior nu va face decât să te devieze
de la drum, să te încetinească şi să îţi răpească lecţiile.
Fii şi umil, şi îndrăzneţ; fii şi egoist, şi altruist. Fii în toate felurile şi
trage singur concluziile. În inima ta este autoritatea supremă. Vei şti cum e
bine să fii şi ce e bine să faci în funcţie de gradul de împlinire sufletească pe
care îl vei simţi.
Acela este adevărul tău, singurul adevăr valabil pentru tine în
întreg Universul.
Nu există decizii bune sau rele, există doar decizii congruente sau
incongruente cu adevărul tău interior. Simţi de fiecare dată când eşti aliniat
şi de fiecare dată când te îndepărtezi de sensul vieţii pentru tine. Fii atent la
busola interioară şi vei şti tot ce e nevoie să ştii.
Întâlnirea cu tine însuţi

Atunci când m-am întâlnit prima oară cu Oxana, mi-am dat
seama că mă completează într-un mod extraordinar. Ea era incredibil de
disciplinată, iar mie îmi lipsea disciplina. Ea mânca foarte sănătos, eu de-
abia începusem procesul de slăbire şi aveam obiceiuri alimentare foarte
136
proaste. Ea era foarte harnică, productivă şi eficientă, eu lucram în funcţie

de dispoziţie şi inspiraţie, având zile întregi în care, deşi mă agitam, nu
puteam spune la sfârşit de zi ce am realizat concret.
Lista e lungă, însă ideea e că aveam senzaţia că mi-am întâlnit
sufletul pereche pentru că — în sfârșit — cineva părea că mă completează
perfect. Ea era răspunsul la toate slăbiciunile mele. Am tânjit şi eu după
jumătatea mea chiar dacă de multe ori râdeam de cei care sperau că există
aşa ceva, iar acum — ironia sorţii! — aveam puternica senzaţie că fata asta e
peste nivelul a tot ce am simţit şi întâlnit până acum.
Pune asta la pachet cu îndrăgostirea şi poţi înţelege de ce am
făcut tot ce a depins de mine să o aduc de la 1.100 de kilometri şi să o iau
de soţie. Și am reuşit. Ce s-a întâmplat în următorii doi ani a fost că Oxana
mi-a dat cel mai mare şi frumos cadou legat de evoluţie şi dezvoltare
personală pe care îl puteam primi, iar acum e timpul să îl împărtășesc și cu
tine.
Pe măsură ce trecea timpul, prin discuţii, eforturi comune şi chiar
certuri sau crize relaţionale, am început să îmi dezvolt calităţile pe care le
admiram la Oxana.
Încet şi sigur, am început să îmi dezvolt obiceiurile sănătoase pe
care le admiram la ea, să devin disciplinat şi să îmi fac treaba, indiferent de
toanele pe care le aveam. Am descoperit că tot ce era în Oxana, şi cre-
deam că eu nu am, aveam şi eu. Asta e definiţia admiraţiei: iubim calităţi pe
care alţii le au şi credem că noi nu le avem.
Surpriză: tot ce admirăm la alţii conţinem și noi în stare latentă,
adică avem un potenţial adormit care așteaptă să fie trezit. Nu am putea
recunoaşte toate aceste lucruri dacă nu le-am conţine şi noi. Cei din jur
sunt oglinda noastră, iar cea mai puternică şi limpede oglindă este omul
care ţi-e cel mai aproape în viaţa de zi cu zi.
După câţiva ani, vreo trei, am descoperit că tot ce admiram în
Oxana am putut trezi şi identifica şi în mine, iar ea a fost catalizatorul. Mi-
am dat seama că suntem atraşi exact de oamenii care au potenţialul de a ne
ajuta să evoluăm cel mai mult şi cel mai repede.
La început, aveam nevoie de Oxana pentru că intuiţia îmi spunea
că are cel mai important rol în viaţa mea în acea perioadă. Într-o zi, m-am
trezit că aproape tot ce admiram în Oxana acum aveam în mine şi, în plus,
tot ce era bun în Pera era tot acolo. M-am trezit un om mult mai bun şi am
înţeles că sufletul pereche este întotdeauna în noi, iar cei din jur, cu cât sunt
o oglindă mai bună, cu atât ne atrag mai mult şi ne ajută să trezim în noi
137
PERA NOVACOVICI
adevărata noastră putere — aceea de a deveni compleţi şi de a nu rămâne

doar o jumătate.
Într-o zi, m-am trezit complet şi, mai mult, liber.
Oxana m-a ajutat să trezesc în mine puteri pe care nu le bănuiam
şi, deşi nu pot să vorbesc în numele ei, senzaţia este că ajutatul acesta a fost
reciproc.
_______________________________________
Întâlnirea dintre două personalităţi este asemănătoare

contactului dintre două substanţe chimice: dacă există vreo
reacţie, ambele se transformă. (C. G . Jung)
_______________________________________
Şi ea a trezit în propria ei persoană lucruri adormite, cel mai

important fiind poate capacitatea de a visa, de a acţiona fără teama de
eşec, de a nu se mai lăsa oprită de perfecţionism, de a lăsa deoparte
scepticismul, de a face efortul să vadă dincolo de ce se vede cu ochiul liber
— toate aceste calităţi pe care îndrăznesc să mi le atribui.
În ziua în care m-am trezit complet şi liber, mi-am dat seama că
pot să plec de lângă Oxana şi ea poate să plece de lângă mine şi amândoi
am fi puternici, liberi şi ne-am putea crea viaţa pe care o visăm. Acum nu
mai era o nevoie turbată de a fi împreună, ci a devenit o alegere conştientă.
În ziua în care mi-am dat seama că Oxana nu doar că m-a ajutat
să fiu complet şi liber, ci mi-a dat puterea de a fi singur şi să pot pleca
oricând doresc într-o lume în care foarte mulţi încearcă să manipuleze
slăbiciunile partenerilor pentru a-i ţine lângă ei, am înţeles pentru prima
oară semnificaţia unor cuvinte care sună atât de absurd, aparent, până când
nu le trăiești la nivel de experienţă:
_______________________________________
Dacă iubeşti pe cineva, lasă-l să plece: dacă se va întoarce, va fi

pentru totdeauna al tău. Şi dacă nu se va întoarce, înseamnă că
nu a fost niciodată al tău. (Khalil Gibran)
_______________________________________
138
În ziua aceea am ales-o pentru a doua oară pe Oxana ca fiind

partenera mea de viaţă, însă acum nu era nevoie de hormoni sau dorinţe, ci
am ales-o din inimă — conștient și lucid. Dincolo de această mică poveste
introductivă, vreau să subliniez un lucru. Încă o dată: în noi e tot ce avem
nevoie, însă nu ne-a învăţat nimeni lucrul acesta. Tot ceea ce cerem cu
atâta disperare uneori celor din jur, prima oară, trebuie să ne oferim nouă
înşine.
Prima căsătorie trebuie să fie cu tine însuţi

Ce îţi doreşti de la partenerul ideal?
Să aibă grijă de tine?
Să îţi acorde atenţie?
Să îţi spună cuvinte frumoase?
Să îţi ofere cadouri?
Să te încurajeze şi să creadă în tine?
Continuă tu lista.
Ei bine, toate aceste lucruri trebuie să le faci tu pentru tine, ÎN
PRIMUL RÂND. Tu trebuie să ai grijă de tine, nu să te distrugi cu vicii şi
obiceiuri proaste. Nimeni nu te va trata mai bine şi nu va avea mai multă
grijă faţă de tine decât vei avea tu însuţi. Și cum ar putea? Dacă tu fumezi,
te poate convinge cineva că nu e bine? Dacă te neglijezi, poate cineva să te
convingă că e bine să faci schimbări înainte să îţi dorești tu schimbarea?
Tu trebuie să ai grijă de viaţa ta financiară şi dacă tu nu înveţi să îţi
câştigi banii de care ai nevoie, să economiseşti şi să fii o persoană respon-
sabilă, cum crezi că va veni cineva să facă asta în locul tău? Poate dacă are
anumite interese, altcineva va avea grijă de tine financiar, dar să vezi ce
distractiv va fi când interesul nu mai e, şi tu rămâi în fundul gol, fără să ai
abilităţile necesare pentru a-ţi purta singur de grijă. Ajungi cerşetor.
Cauţi validarea şi aprobarea celor din jur?

“Ai cea mai mare putere atunci când nu mai cauţi şi nu mai ai nevoie
de aprobare şi validare din exterior” spune Caroline Myss, și asta pentru că îţi
oferi tu singur permisiunea, validarea şi aprobarea.
Îmi dau eu mie voie să gândesc, să simt şi să mă comport într-un
anume fel şi niciodată societatea, grupul, familia, tribul sau anturajul nu îmi
vor da voie să gândesc, să simt şi să mă comport ca o personalitate. Când
nu mă mai conformez, de-abia atunci devin o personalitate şi întotdeauna
tribul mă va respinge pentru că am încălcat regulile grupului şi am ales
individualitatea.
139
PERA NOVACOVICI
De-abia atunci am devenit o personalitate, un individ şi de-abia

de atunci am cu adevărat putere. “După tot ce am făcut pentru tine” — aşa
sună cel mai des întâlnit reproş şi ăsta e semnul că acum eşti o personali-
tate.
Tu vei trăi cu tine toată viaţa, indiferent de cât de departe mergi
în lume sau pe cine ai alături. Tu eşti primul tău partener în viaţă şi vei
rămâne cu tine, garantat, pentru tot restul vieţii, așa că ai face bine să devii
cel mai bun partener al tău, să trezești la viaţă sufletul pereche din tine,
adică partea adormită din sufletul tău care acum e doar pe jumătate trează.
Și știi care este prima și cea mai importantă calitate a unui suflet
pereche?
De câte ori ţi-ai spus în mintea ta că de luni te apuci de sală, te laşi
de fumat, începi un nou obicei, dar ai eşuat în a ţine această promisiune?
De câte ori ţi-ai promis că nu vei mai tolera lipsa de respect şi, totuşi, nu ai
făcut nimic atunci când din nou şi din nou ţi s-a arătat lipsă de respect? De
câte ori ţi-ai făcut promisiuni legate de bani, sănătate, iubire şi le-ai încălcat?
Crezi că aceste promisiuni rămân fără consecinţe? Cu fiecare
promisiune făcută ţie şi neonorată, spui spiritului tău că nu te poţi baza pe
tine ca să faci ce ţi-ai propus şi că eşti o persoană slabă, incapabilă şi lipsită
de valoare.
Şi ghici ce vei atrage în viaţa ta? Exact oamenii şi situaţiile care îţi
vor repeta acest mesaj până când suferinţa ta este atât de puternică, încât
te face să te revolţi şi să schimbi totul în viaţa ta. Maturitatea înseamnă să îţi
ţii promisiunile făcute ţie, nu din cauza ruşinii sociale, ci pentru că ştii care
sunt consecinţele asupra psihicului şi a fericirii tale.
Exerciţiu pentru creşterea stimei de sine: nu mai face promisiuni
pe care le încalci, în primul rând, faţă de tine. Când crezi că poţi încălca o
promisiune pe care ţi-ai făcut-o ţie pentru că “nu ştie nimeni”, spiritul tău
este ştirbit şi rănit pentru că începe să realizeze că tu nu te poţi baza pe
tine. Preţul e uriaş şi nu şi-l permite nimeni.
Aşa că, data viitoare, atunci când îţi promiţi că faci ceva, fă acel
ceva! De dragul tău şi pentru binele tău. Aşa-i că vrei ca persoanele din jur
să nu îşi încalce promisiunile faţă de tine? Orice suferinţă ai în viaţa ta sau te
temi să aduci în viaţa ta va veni înzecit tocmai ca să te ajute să rezolvi
această suferinţă şi temere odată pentru totdeauna şi, mai mult, să te facă
să realizezi că dacă e vreo problemă, tu eşti autorul şi soluţia, în acelaşi timp.
Când tu îţi faci ţie promisiuni şi le încalci, vor apărea în viaţa ta
oameni care îţi vor face promisiuni şi le vor încălca. Când tu te trădezi pe
tine, vor apărea oameni care te vor trăda. Când tu te-ai abandonat, apar
140
oameni care te vor abandona din nou și din nou și orice suferinţă ai, recu-
noaște-o ca pe un mesaj; și fiecare om care te face să suferi — un mesager,
iar mesajul este unul:
“Vrem să fii bine, însă ești orbit de vălul iluziei, iar noi am venit ca să îţi
ridicăm vălul iluziei și să te facem să vezi, să te trezești, să devii o fiinţă
conștientă”. Știu că ce îţi spun eu nu este nici ușor de digerat și nici ușor de
aplicat, dar mai știu că dacă ești acum aici și citești, și eu sunt un mesager.
_______________________________________
Sufletul pereche este cel care te face să crești cel mai mult.
(Caroline Myss)
_______________________________________
Să devii o personalitate, o individualitate nu este deloc ușor pen-

tru că primul lucru care se va întâmpla va fi că cei din jur — tribul tău, familia
ta, anturajul tău, partenerul sau partenera de cuplu — nu vor vedea cu ochi
buni schimbarea ta. Într-o zi, vei veni acasă și vei spune:
“Hei, mi-am dat seama că și eu sunt o persoană importantă, că merit
iubire, atenţie și fericire și aș vrea să schimb regulile după care am funcţionat
până acum”.
Nu este o schimbare deloc ușoară și aș vrea să înţelegi ce implică
schimbarea vieţii tale în bine, care sunt o parte dintre schimbările prin care
treci — mai ales în relaţiile cu cei din jur. Cărţile mele au rolul de a fi un ghid
pentru munca interioară, precum și pentru depășirea obstacolelor care apar
când începi să te schimbi, obstacole care vin, de multe ori, exact de la cei
mai apropiaţi oameni de până atunci.
21 O doză de fanatism
Creşte şi prinde putere acel lucru pe care ne concentrăm atenţia.
Probleme, obstacole, vinovaţi, scuze? În curând, te vor zdrobi sub greutatea
lor uriaşă pe care le-ai oferit-o. Soluţii, viziune, entuziasm, speranţă, acţiu-
ne? În curând, rezultatele tale îţi vor întrece imaginaţia.
Pe ce se duce atenţia ta?
141
PERA NOVACOVICI
Atunci când nu mai plătim bani pe prostii, prostiile dispar. Atunci

când nu mai trimitem oamenii la şcoli proaste, şcolile proaste se închid.
Atunci când nu mai acordăm atenţie anumitor personaje, personajele nu
mai există. Dacă avem prostii de cumpărat, şcoli proaste care distrug tinerii
şi “vedete" pe care le înjurăm, să nu uităm că noi suntem cei care le hrănim
existenţa.
Să citeşti cărţi, să mergi la cursuri şi la workshop-uri şi să stai
printre oameni care fac treabă nu este deloc o garanţie că şi tu vei progresa
şi vei atinge succesul, aşa cum îl defineşti tu pentru tine.
Scriu acest lucru pentru oamenii care, deşi depun eforturi, se
trezesc blocaţi la un moment dat pe acest drum al dezvoltării personale,
deşi au adunat cărţi citite, cursuri şi bani investiţi în dezvoltarea personală şi,
totuşi, rezultatele se lasă aşteptate.
De ce faci dezvoltare personală?
Care este motivul cel mai arzător, durerea ta cea mai mare, visul
tău cel mai spectaculos pentru care munceşti? Dacă nu defineşti clar înco-
tro te îndrepţi, cum ai putea să ajungi la destinaţie? Când vei şti că ţi-ai
atins obiectivele şi visurile şi poţi trece mai departe în viaţa ta la paşii urmă-
tori? Aşadar, prima condiţie ca să ai rezultate în dezvoltarea ta personală
este să ştii care ţi-e scopul. Dacă scopul e “să fiu mai fericit” sau să “am
bani” sau “să fiu liber”, şansele tale sunt aproape spre zero.
Mai fericit în comparaţie cu ce? Câţi bani vrei să ai, în cât timp şi
cum anume îi vei face? Să fii liber în ce sens? Ce înseamnă libertate pentru
tine? Fără definirea foarte clară şi specifică a obiectivelor şi a visurilor, vei
orbecăi în întuneric, frustrat că eforturile tale nu se materializează. Poate că
nu de dezvoltare personală ai nevoie. Dezvoltarea personală se petrece
atunci când trăim experienţe şi ele fac sufletul nostru să muncească şi să
integreze acele experienţe pentru a ne face oameni maturi şi evoluaţi. Ceea
ce scapă, însă, multor oameni e că trăitul de experienţe necesită cam două
lucruri:
1. timp
2. bani.
E clar că experienţele le trăim oricum.
La locul de muncă, în viaţa de acasă, în activităţile noastre coti-
diene, e clar că suntem supuşi la o muncă interioară prin situaţiile şi oamenii
care se află în viaţa noastră la un moment dat. Oricât de anostă sau plină de
nefericire pare viaţa noastră, cred cu tărie că fiecare dintre noi este exact în
locul cel mai potrivit pentru el ca să trăiască experienţele şi să întâlnească
oamenii care îl vor propulsa spre o viaţă mai bună. Şi e clar că poţi să călă-
142
toreşti, să întâlneşti oameni noi, să îţi practici hobby-urile şi fără mari resurse
de timp şi bani. DAR — şi e un mare DAR aici. Ce preferi? Să îţi iei acum
rucsacul în spate şi să pleci în lume fără bani în buzunar, neştiind cum o să
supravieţuieşti, dar având încredere că totuşi viaţa va avea cumva grijă de
tine?
Sau preferi să îţi creezi un stil de viaţă în care ai venituri suficiente
cât să nu îţi mai faci griji pentru nevoile de bază şi în care ai suficient timp
liber pentru a trăi viaţa aproape 100% după regulile tale?
Preferi să rămâi în casă cu cei din familia ta care te terorizează sau
preferi să te poţi muta într-un loc al tău, să te regrupezi şi să te poţi raporta
la familia ta în condiţiile şi cu regulile alese de tine? Preferi să lucrezi la visu-
rile tale cu jumătate de normă, după ce ţi-ai terminat serviciul de opt ore de
care ai nevoie pentru a-ţi plăti facturile sau preferi să te trezeşti dimineaţa şi
să ştii că ziua, cu toate cele 24 de ore, îţi aparţine?
Ei bine, dacă semeni cu mine, atunci preferi să tai răul de la rădă-
cină. Privind în urmă, acum 12 ani, văd cum, într-un moment de răscruce,
am luat o decizie.
Am ales să mor sau să reuşesc să îmi trăiesc viaţa exact aşa cum
vreau eu, fără să las niciun amănunt neglijat. Orice altceva nu mai avea
nicio însemnătate pentru mine. Evident, aş putea pune un avertisment de
genul: “Nu încercaţi acasă! Această strategie necesită o doză mare de nebu-
nie”.
Eram atât de disperat de cât de prost mergea totul în viaţa mea,
încât moartea era o alternativă de luat în calcul. Şi aveam 22 de ani, eram
sănătos fizic şi, totuşi, incapabil să mă bucur de puţinul pe care îl aveam
pentru că adânc în mine ştiam că nu am înţeles nimic despre viaţă, iar
frământarea sufletească era o tortură zilnică ce devenise insuportabilă.
Aşa cum am zis mai sus, fiecăruia dintre noi i se dă şansă după
şansă, semnal după semnal. La început, ţi se şopteşte, apoi viaţa urlă la tine,
apoi eşti lovit cu barosul în cap până când înţelegi. Dar mesajele sunt încă
de la început acolo.
Tiparele se repetă.
Atunci când nu învăţăm lecţia, oameni diferiţi se comportă în
moduri asemănătoare cu noi, deşi nu se cunosc între ei. Spunem că oamenii
sunt cum sunt, însă noi suntem numitorul comun al problemei. Faptul că
suntem minţiţi, trădaţi, batjocoriţi, folosiţi înseamnă că noi invităm oamenii
să ne trateze astfel şi, mai mult, cumva obţinem şi noi beneficii din asta
pentru că altfel nu am permite să se repete aceste comportamente.
143
PERA NOVACOVICI
Atunci când nu învăţăm lecţia, se întâmplă să ajungem în aceleaşi

situaţii din nou şi din nou, şi spunem că e vina sorţii când, de fapt, mergând
pe căi aparent diferite, ajungem în acelaşi loc pentru că nu vedem imaginea
de ansamblu.
Eu sunt mai greu de cap şi mi-a luat mai mult timp să realizez ori-
ce lucru în viaţa mea.
Virginitatea mi-am pierdut-o când deja eram la facultate. A tre-
buit să ajung în anul V de Politehnică pentru a-mi da seama că ingineria nu
e pentru mine. La 27 de ani stăteam cu mama şi încă nu mă puteam
întreţine singur. Prima mea relaţie serioasă de cuplu a început la 27 de ani şi
a durat până la 30. Nici acum nu sunt vreun briliant. Atunci când prietenii
mei de o vârstă cu mine au deja copii, eu am doi câini. Nu mă grăbesc, însă,
niciunde.
Azi trăiesc viaţa aşa cum doresc eu şi asta e tot ce contează. Cum
am reuşit să trăiesc viaţa pe care o vreau fără niciun compromis? Am
sacrificat orice altceva. Aş fi putut să ies în cluburi la 25 de ani, însă mi-aş fi
cheltuit într-o seară banii pe o lună şi am ales să nu ies în oraş ani de zile
pentru ca într-o zi, când voi ieşi, să nu simt ca fiind un efort financiar.
Aş fi putut să îmi iau nişte haine mai decente, dar asta însemna să
strâng bani şase luni. Am preferat să îmi cumpăr cărţi pentru ca într-o zi
hainele să nu mai fie un subiect de gândit, să devină irelevante.
Puteam să am o iubită, însă asta m-ar fi distras şi poate chiar
împiedicat să îmi fac treaba. Am preferat să mă izolez şi să mă sălbăticesc
pentru ca într-o zi să ajung să iau în braţe oameni pe care îi văd pentru
prima oară, oameni cu care simt că sunt prieten de o viaţă pentru că avem
aceleaşi valori şi au aflat de mesajul meu din cărţi sau de pe blog.
Am renunţat la relaţii de cuplu, la stil de viaţă, la socializare pentru
un singur scop: să obţin tot ce vreau, exact cum vreau şi cât mai repede. Să
trăiesc pentru tot restul vieţii stilul de viaţă pe care mi-l doresc. Mi-am pus
întrebarea: “Cum pot obţine în cel mai scurt timp posibil tot ce vreau?” Păi,
probabil va trebui, cinci ani de zile, să sacrific orice altceva şi să studiez
psihologia cât pot de bine, să citesc tot ce îmi pică în mână, să lucrez cu
oamenii şi să îi ajut cât de bine pot şi atunci, POATE, la sfârşitul acestor
sacrificii, voi putea să îmi trăiesc viaţa aşa cum vreau. Aşa cum am zis mai
sus, nu sunt vreun briliant.
În loc de cinci ani, mi-a luat zece. Ce mai contează?
La 35 de ani pot spune că dacă mor mâine, sunt extrem de recu-
noscător pentru tot ce am trăit până acum. Aş putea să continui şi să mă
bat cu pumnii în piept preţ de vreo jumătate de carte şi să îţi descriu ce
144
obstacole aparent insurmontabile am depăşit, ce realizări aparent imposi-

bile am atins, iar multe dintre ele le-ai găsi foarte inspiraţionale. Sunt mân-
dru de mine şi ţin asta pentru mine, mai puţin atunci când vreau să subliniez
un punct de vedere.
Motivul pentru care îţi spun toate astea e că vreau să înţelegi un
lucru: se poate. Şi nu oricum, ci se poate în stil mare. Însă nu e loc de
compromis. Poţi să o scalzi cu jumătăţi de măsură şi cu un plan B, însă şi
lucrurile din viaţa ta vor fi de categoria a doua.
E nevoie de fanatism. E nevoie să munceşti cu fanatism, să visezi
cu fanatism, să iubeşti cu fanatism. Toate astea vin din inimă. Din câte ştiu,
toţi avem inimă. Deci toţi avem potenţialul pentru a reuşi.
Nu uita, însă, că mai privilegiaţi sunt cei loviţi de greutăţile vieţii
decât cei care au o plasă de siguranţă. Cele mai mari victorii sunt rezervate
pentru cei care ştiu că dacă nu înving, mor. E în natura şi în genele noastre.
Vreau să te întreb ceva: dacă ţi-ar lua cinci ani, de acum, să fii foarte bun
într-o activitate sau meserie care să îţi aducă stilul de viaţă dorit pentru ca
apoi să devii liber cu adevărat şi fără grija că mori de foame, ai face
investiţia asta?
De aceea spun, poate că dezvoltarea personală ar trebui sacrifi-
cată pentru unii dintre oameni şi înlocuită cu dezvoltarea profesională. În
loc să îţi stea gândul la relaţii, la călătorii şi la experienţe noi, poate că ar
trebui să îţi stea gândul la muncă, muncă şi apoi iarăşi muncă şi rutină pen-
tru perfecţionarea zilnică a unor abilităţi care te vor elibera pentru tot restul
vieţii. Ce zici? În clipa în care energia şi timpul tău nu sunt dedicate în cea
mai mare parte dezvoltării şi evoluţiei tale, a început să ticăie un crono-
metru, iar la sfârşitul numărătorii, urmează lovituri şi dezastre în viaţa ta.
De exemplu, îţi dedici viaţa familiei şi te sacrifici. Partenerul fuge
în lume, copiii, dacă ai, pleacă şi ei. Tu rămâi fără ceea ce credeai că e fun-
daţia solidă a vieţii tale. Nu ai abilităţi, nu ştii cine eşti în afara familiei şi nu
vezi niciun orizont. Te loveşte depresia şi te blochezi pe un drum, aparent
fără ieşire.
Nu te trăda niciodată pe tine pentru că nimeni nu îţi datorează
nimic şi fiecare va alege propria fericire dacă are de ales între fericirea lui şi
a ta. Ai grijă să nu rămâi în fundul gol la ora adevărului. Ia lucrurile aşa cum
sunt, acceptă că ai luat cele mai bune decizii până acum cu ce ştiai şi
priveşte cu încredere spre viitor. Şi fără să faci nimic, viaţa îţi va aduce în
cale oamenii şi întâmplările pentru ca tu să evoluezi. Faptul că încă trăieşti
este dovada că încă ai toate şansele intacte.
Priveşte la orizont cu curaj! Nu uita că…
145
PERA NOVACOVICI
_______________________________________
Nu eşti bun de nimic dacă eşti bun doar pentru tine. (Voltaire)
_______________________________________
Calea dintre cunoscutul de la care ai plecat şi necunoscutul spre

care te îndrepţi este lungă şi uneori anevoioasă. Ceea ce te va ajuta să
continui sunt victoriile mici, zilnice, împotriva ceţii ignoranţei şi judecăţii
celor din jur. Nu uita că nu e destul să deschizi ochii de dimineaţă ca să poţi
spune că ai trăit încă o zi. E nevoie de acţiune.
_______________________________________
Este o mare nebunie să pierzi înăuntru ca să câştigi în afară.

Adică să îţi dai liniştea, timpul liber şi libertatea pentru stră-
lucire, rang, fală şi onoruri doar pentru a te potrivi intenţiilor
celor de rând sau gustului cel rău al oamenilor.
(Arthur Schopenhauer)
_______________________________________
Există o anumită atitudine care face ca piesele de puzzle să se

aşeze într-o imagine foarte clară şi limpede. După cum vezi, toate se leagă
între ele. Atitudinea ta, banii pe care îi faci, personalitatea ta, relaţiile tale,
inima ta, aspectul tău fizic, dezvoltarea personală. Toate acestea se numesc
Personalitate alfa.
Toate piesele într-o singură imagine. Un râu care curge, un vânt
care bate, o sămânţă care încolţeşte. Un om care evoluează. O persona-
litate alfa. Cred că munca de devenire a unei fiinţe umane este fericirea,
împlinirea, vocaţia. Odată ce ai aliniat toate aspectele vieţii într-un tot
unitar, găsești înseamnă răspunsul la întrebarea: “Ce vreau acum cel mai
mult? Care sunt paşii ca să ajung la destinaţie?”
Apoi muncă, muncă şi iar multă muncă şi, în acel moment, eşti
alfa. Să fii o personalitate alfa înseamnă să te găseşti permanent pe drumul
evoluţiei tale, indiferent în ce punct eşti şi din ce punct ai plecat. Nu există
încoronarea unei personalităţi alfa şi nici vreo medalie sau vreun tron, nici
diplomă care să ateste că eşti o personalitate alfa.
146
În fiecare dimineaţă, când te trezeşti, faci alegerea. Dai azi tot ce

ai mai bun sau o scalzi aiurea în speranţa că va scoate altcineva castanele
din foc pentru tine?
22 Convingerile
Imaginează-ţi că mergi la o masă în familie unde un participant
spune o convingere limitativă de genul: “În România nu se pot câștiga bani
cinstiţi”. Tu scoţi tacticos lista și începi să îi enumeri 100 de contraargu-
mente. Cred că pe la numărul 16 din 100, persoana cu convingere limitativă
te va ruga să te oprești pentru că a înţeles ideea. Ceea ce ne duce pe firul
logic la cum anume se formează convingerile și cum le putem schimba.
1. Ce sunt convingerile?
2. Care este rolul lor?
3. De ce e important să înlocuim orice convingere limitativă cu convingeri
potenţatoare?
Ce sunt convingerile?
Gândurile repetate de suficient de multe ori devin convingeri, așa
cum acţiunile repetate de suficient de multe ori devin obiceiuri. Cum se
formează convingerile? Prin repetare constantă pe termen lung SAU printr-
un șoc emoţional puternic. Cum se schimbă convingerile? În același fel cum
se formează — prin repetare constantă pe termen lung sau printr-un șoc
emoţional. De ce ne interesează asta pe noi?
Ne interesează pentru că din cele mai vechi timpuri s-a știut că
gândurile noastre influenţează realitatea noastră. Așa cum fiecare plantă se
naște din sămânţă, neputând exista în afara acesteia, fiecare act al nostru
derivă din seminţele ascunse ale gândirii noastre și nu ar fi putut deveni
niciodată manifest dacă acestea nu ar fi existat.
_______________________________________
Acţiunea este consecinţa gândirii, iar bucuria sau suferinţa sunt

consecinţe ale acesteia. Astfel, noi culegem ce am
147
PERA NOVACOVICI
semănat, iar fructele sunt dulci sau amare. (James Allen)

_______________________________________
Convingerile corecte vor scurta foarte mult din drumul tău spre
obiectivele pe care le ai, iar convingerile incorecte îl vor lungi sau chiar vor
face visurile tale imposibil de realizat. Aceasta este puterea convingerilor.
_______________________________________
Are dreptate și cel care crede că poate, și cel care crede că nu

poate. (Henry Ford)
_______________________________________
Diferenţa este făcută de “a crede”. Cu alte cuvinte, convingerile

tale îţi aparţin, nimeni nu vrea să ţi le fure. Însă ele îţi aparţin ca lingouri de
aur care îţi dau putere personală sau cărămizi care îţi îngreunează drumul și
te opresc de-a binelea. Parcă nu e totuna, așa-i?
Care sunt convingerile corecte și care sunt convingerile incorec-
te? Convingerile corecte sunt cele care îţi amplifică puterea personală ca
om, adică cele orientate spre pozitiv. Convingerile incorecte sunt cele care
îţi sabotează puterea, adică cele orientate spre negativ.
Aceste convingeri fac parte dintr-o structură a fiinţei umane și e
nevoie să înţelegi fiecare treaptă ca să poţi să implementezi lucrurile care îţi
vor aduce succes.
O structură a fiinţei umane

Una dintre modalităţile în care putem structura fiinţa umană este
următoarea:
1. Identitatea ta sau ce rol joci.
2. Valorile tale sau ce e important pentru tine.
3. Convingerile tale sau ce crezi.
4. Abilităţile și competenţele tale sau ce știi să faci.
5. Acţiunile tale sau ce comportamente ai.
6. Mediul tău sau lumea reală cu ce ai tu în ea, de la bani la relaţii și sănă-
tate.
148
Așadar, viaţa ta, realitatea ta se schimbă începând de sus în jos.

Degeaba vrei să se schimbe realitatea ta, viaţa pe care o ai dacă nu faci
acţiunile potrivite. Degeaba faci acţiuni dacă îţi lipsesc abilităţile de a le face
bine, corect şi eficient. Degeaba ai abilităţi dacă tu nu crezi că poţi să îţi
atingi visurile şi obiectivele. Degeaba crezi şi ştii că poţi să obţii un lucru în
viaţă dacă acel lucru nu e important pentru tine. Şi degeaba sunt toate
aceste lucruri dacă tu nu îţi asumi complet rolul, identitatea omului care are
valorile, convingerile, abilităţile, acţiunile şi, la sfârşit, mediul şi realitatea
dorită.
Îţi promit că rezultatele tale în viaţă în urma dezvoltării tale perso-
nale vor arăta cu totul altfel… pentru că am să te învăţ cel mai important
lucru posibil — să te cunoşti pe tine ca să poţi obţine ceea ce vrei şi să devii
ceea ce vrei.
“Cunoaște-te pe tine însuţi și vei cunoaște universul” scrie la intrarea
în Oracolul din Delphi.
Exerciţiu important pentru a putea trece mai departe

Pentru că suntem la capitolul bani, vreau să alegi o convingere
limitativă despre bani care îţi sună în minte cel mai tare. Apoi să vii cu două
convingeri care o contrazic. De exemplu, să luăm convingerea limitativă de
la început.
Convingere limitativă: “În România nu poţi să câștigi bani cinstit”.
Convingeri potenţatoare: “Nu contează ţara. Dacă ești bun în ceva, o duci
bine”. “România are cei mai mulţi proprietari privaţi de locuinţe din Europa, peste
90%.”
Mă iau cu mâinile de cap când aud cum gândesc şi vorbesc mulţi
dintre semenii din jurul nostru. Semeni care nu îşi dau seama că aceste
gânduri şi cuvinte sunt seminţele pe care le plantează, iar atunci când culeg
recolta, tot ei plâng şi se vaită că viaţa e nedreaptă cu ei.
Nu! Viaţa este corectă. Şi ţi-a dat exact ce ai cerut. Nimic mai
mult, nimic mai puţin. Şi e doar vina ta dacă nu ştii să ceri.
Este uimitor cum pot să se saboteze oamenii atunci când deschid
gura sau atunci când rămân singuri cu ei înşişi.
De la Buddha, acum 2.600 de ani, care spunea: “Suntem ceea ce
gândim, cu gândurile noastre facem lumea”, până la Napoleon Hill, care zicea
în 1937: “Autosugestia este singura cale de a schimba şi influenţa mintea
subconştientă” şi până la majoritatea ramurilor psihologice de azi care spun
obsesiv: “Tot ceea ce ai este rezultatul gândirii tale”.
149
PERA NOVACOVICI
Aşadar, cum gândim? Foarte simplu. Folosim vocabularul pe care

îl avem pentru a gândi, pentru a sta de vorbă cu noi înşine, pentru că asta
este, până la urmă, gânditul. Un dialog interior. Problema cea mare este că
acest dialog interior se petrece de cele mai multe ori pe pilot automat. Și,
de cele mai multe ori, pilotul automat este setat pe negativ.
“Nu pot” — înainte să încerci.
“Mi-e frică” — de parcă nu ai şti că frica dispare doar făcând lucrul
de care ţi-e teamă.
“O să eșuez” — și ce dacă? E singura cale de a progresa, prin
încercare/eroare.
De la aceste gânduri scurte la altele mai elaborate, se creează
tipare de gândire şi vorbire care ne călăuzesc viaţa SPRE PRĂPASTIE.
Gândirea de victimă: “Ştiam eu că nu am noroc în viaţă. Numai mie mi se
întâmplă rahaturile astea. Cu ce am greşit?”
Gândirea fatalistă, pesimistă: “Nu mai rezist, e o povară prea grea,
nu mai vreau să trăiesc această viaţă”. Gândirea bârfitoare şi invidioasă: “Uite
şi la proștii ăştia! Ce cocalari, ce gunoaie!”
Există foarte multe tipuri de gândire negativă şi ceea ce e cel mai
nasol e că ele sunt o otravă care ucide lent. Este dovedit în experimentele
lui Masaru Emoto, în studiul undelor cerebrale asupra moleculelor de apă,
că ceea ce gândim ne influenţează corpul fizic, atitutinea, sănătatea şi rezul-
tatele pe care le avem în viaţă, indiferent de domeniu.
Indiferent că e vorba de bani, sănătate sau iubire, nimeni nu a
ajuns împlinit şi fericit gândind negativ. MAI MULT, nu este destul că avem
noi propriul flux de gânduri negative care ne influenţează direct, ci avem o
societate care are grijă să nu putem ieşi din acest cerc vicios.
Deschizi televizorul şi ştirile bagă frica în tine, te sperie cu violenţa,
sărăcia, bolile şi apoi tot televizorul te pune să cumperi soluţiile. Mâncarea
lor, medicamentele lor, produsele lor electronice, maşinile lor. O unealtă de
marketing care distruge oamenii şi îi tratează ca pe obiecte care trebuie
speriate, rătăcite şi îmbolnăvite, iar apoi să le fie vândută soluţia.
Părinţii, prostiţi şi ei de mass-media, vin şi ei cu alte gânduri nega-
tive şi ţi le repetă. Prietenii tăi, în afară de cazul în care se ocupă deja cu
dezvoltarea personală, îţi vor repeta şi ei precum papagalii ce au auzit la
televizor sau de la părinţi.
Şi, astfel, ai un cor întreg care te bombardează cu negativism.
În comunitatea Personalitate Alfa evoluţia începe schimbând
gândirea și felul în care vorbim cu noi. Apoi, după ce am devenit propriii
noştri stăpâni, începem lupta şi cu cei din lumea exterioară, începem lupta
150
pentru a-i salva pe cei care pot fi salvaţi de această boală cruntă: gândirea
negativă, otrava minţii şi a sufletului nostru. Gândurile şi cuvintele pe care le
vom planta în mintea şi sufletul nostru sunt viitoarele recolte pe care le vom
culege.
Aşa cum ghinda devine stejar, cuvântul şi gândul devin faptă,
comportament, obicei şi, împreună, ele sunt chiar viaţa noastră. Ce recoltă
vrei să strângi? De buruieni sau de hrană şi bunăstare? Lucrurile pe care ţi le
spui sunt de fapt o poartă către comoara ta interioară. Louise Hay, în cartea
sa, Afirmaţii pozitive, spune așa:
_______________________________________
Unii oameni spun că afirmaţiile nu funcţionează, ceea ce este o

afirmaţie în sine, dar realitatea este că ei nu ştiu să le folosească
corect. De exemplu, ei îşi spun: «Devin din ce în ce mai
prosper», după care gândesc imediat «Ce prostie, e clar că nu
merge, nu sunt încă bogat». Convingerea negativă se va
materializa pentru că este repetată mai des, este crezută mai
puternic şi este mult mai veche.
_______________________________________
Alţi oameni repetă o singură dată o afirmaţie pozitivă şi pentru

restul zilei vorbesc negativ. De ce parte crezi că va înclina balanţa? Rostirea
afirmaţiilor, deşi importantă, este doar o parte necesară, dar nu suficientă.
Contează ce faci în restul zilei, care sunt faptele tale pentru a ajuta gân-
durile să devină realitate şi care este mediul în care ajuţi aceste afirmaţii să
se materializeze. Dacă plantezi seminţe în pământ de slabă calitate, şi recol-
ta are de suferit.
Tehnici pentru înlocuirea vocii negative din mintea ta
Tehnica 1 de înlocuire a vocii negative: cititul

O tehnică foarte simplă, în care faci efort minim, dar cu rezultate
maxime. Înlocuiești corul de voci negative de la televizor, părinţi, anturaj şi
chiar propria ta voce cu vocile și cuvintele mentorilor, înţelepţilor și eroilor
tăi care îţi vorbesc.
151
PERA NOVACOVICI
Astfel, vei începe să pui în talerul gândirii pozitive o greutate care

să te ajute să contrabalansezi greutatea gândirii negative care te-a tras în
jos până acum.
Tehnica 2 de înlocuire a vocii negative: materialele audio

Foloseşte timpul poate pierdut atunci când te deplasezi dintr-un
loc în altul în timpul zilei, folosind orice dispozitiv portabil cu căşti la care se
aude vocea autorilor tăi preferaţi care îţi vorbesc. Similar cu cititul, însă mai
potrivit pentru atunci când eşti în mişcare, pentru a folosi la maximum tim-
pul zilnic.
Tehnica 3 de înlocuire a vocii negative: crearea de afirmaţii pozitive

Aceste afirmaţii pot fi folosite ca şi o rugăciune. Îţi spun cu mâna
pe inimă că tot ce am avut la început de drum, atunci când am pornit în
aventura dezvoltării mele personale, a fost un set de afirmaţii care erau
foarte evoluate pentru mine. Dar cineva în care am crezut mi-a spus că
după ce îmi voi repeta zilnic, luni de zile şi poate ani aceste afirmaţii, voi
deveni omul care îi spun minţii mele că vreau să fiu.
Şi aşa a fost. Rezultatele au început să apară după 30-60 de zile,
dar şi-au făcut simţit efectul cu adevărat după şase luni de la plantarea lor în
mintea şi în sufletul meu. Am plantat seminţele şi am cules recolta. Au
trecut mulţi ani de atunci şi afirmaţiile, care pe atunci erau un vis aproape
de neatins, au devenit realitate, iar apoi au rămas mici în urma mea.
Atunci când creezi afirmaţii, ele pot să se refere la acele domenii
din viaţa ta care dor cel mai tare, unde ai cele mai multe probleme şi sufe-
rinţe.
Aceste domenii pot fi:
✓ Sănătate
✓ Stimă de sine
✓ Curaj
✓ Carieră
✓ Locuinţă
✓ Familie
✓ Bani
✓ Înfăţișare fizică
✓ Viaţă sexuală
✓ Relaţii
✓ Rușine faţă de cei din jur
✓ Dependenţe și vicii
152
✓ Iertare de sine și a celorlalţi

Mintea ta este o unealtă minunată în mâna ta puternică sau un
stăpân nemilos care te poate lega în lanţurile sclaviei. Învaţă să îţi foloseşte
mintea ca pe o unealtă ca să nu te folosească ea ca pe un sclav!
_______________________________________
Dacă un stejar de 30 metri ar avea mintea unui om, ar creşte

doar până la trei metri! (Harv Eker)
_______________________________________
23 Managementul energiei
Ne stresăm din motive greşite. La început, de naivi ce suntem,

încercând să ne facem iubiţi, ne stresăm, străduindu-ne prea tare să fim pe
placul tuturor. Apoi, ne stresăm pentru că am devenit oameni mari şi avem
probleme cu banii, relaţiile, familia, sănătatea.
Tot stresul acesta face să avem permanent un nivel crescut de
cortizol (hormonul stresului), iar asta ne îmbolnăveşte şi ne omoară. Aşa că
încercăm să ne destresăm cu orice ne dă zece minute de stare de bine,
lipsită de stres. Un pahar de alcool, o prăjitură, o ţigară, un drog, divertis-
ment.
Apoi, atunci când am devenit dependenţi şi la capătul puterilor,
mai avem o singură şansă: să ne dăm seama că ne-am stresat din motive
greşite şi apoi am încercat să ne destresăm cu mijloacele greşite.
Şi să o luăm de la capăt, de data asta mai relaxaţi şi mai cu zâm-
betul pe buze, conştienţi că nimic din exterior nu are putere asupra stării
noastre interioare decât dacă îi permitem.
Dacă vrem să rămânem sănătoşi şi fericiţi, e suficient să păstrăm
în minte câteva lucruri: să mâncăm sănătos fără să ne îmbuibăm, să facem
mişcare, să ne odihnim corect, să fim optimişti şi plini de speranţă. Să fim
perseverenţi cu pasiunile noastre, să ne antrenăm intelectual şi să ne ferim
de rutină. Să facem constant schimbări în viaţa noastră. Şi să nu uităm că
153
PERA NOVACOVICI
trebuie să păstrăm în permanenţă un echilibru între energia consumată prin

efort şi energia obţinută prin odihnă şi activităţi care ne fortifică.
_______________________________________
Gândurile rele ne iau din viaţă, bucuriile ne dau viaţă. Să

căutăm bucuria, avem nevoie de ea ca de pâinea noastră
zilnică. Chiar dacă uneori n-o putem avea decât în imaginaţie.
(Dr. Constantin Dulcan)
_______________________________________
Energia, nu timpul, este moneda de schimb pentru

performanţă. (Tony Schwartz)
_______________________________________
A existat un moment în viaţa mea când pur şi simplu aveam prea

multe de făcut. Imaginează-ţi că dacă iei dezvoltarea personală în serios, ai
de făcut o groază de chestii zilnic şi săptămânal. Sportul şi cititul sunt
obligatorii.
Apoi, ai muncă efectivă care e fie serviciu, fie eşti liber profesio-
nist, fie ai afacerea ta, dar pe asta o faci zilnic, o bucată mare din zi. Apoi
mai e viaţa de familie şi/sau socializarea cu prietenii, relaţia de cuplu,
părinţii, nunţile prietenilor şi aşa mai departe. Apoi, probabil vrei să te educi
serios într-un anumit domeniu, iar asta durează luni sau ani de educaţie
permanentă.
La un moment dat, se adună atât de multe lucruri pe care ai
nevoie să le faci, încât nu mai faci faţă volumului. De aceea, s-a inventat
managementul timpului şi există cărţi, cursuri şi o tonă de educaţie despre
cum să îţi gestionezi timpul mai bine.
Una dintre marile revelaţii pe care le-am avut în dezvoltarea per-
sonală a fost că secretul productivităţii şi al rezultatelor nu prea are legătură
cu managementul timpului.
NU MANAGEMENTUL TIMPULUI te va ajuta. Pentru că oricât
de multe ai înghesui în cele 24 de ore, mai mult timp nu vei avea, iar lu-
crurile de calitate cer timp. Și, astfel, se naște întrebarea: “Cum poţi să faci
mai multe în cele 24 de ore? Te joci cu timpul?” Nu!
154
Secretul pentru a face multe lucruri foarte bine este managemen-

tul energiei.
Am aflat pentru prima oară de asta de la Tony
Schwartz într-un interviu. Tony a studiat la Institutul
energiei, timp de 15 ani, sportivi de performanţă și a luat
tot ce fac ei pentru a ajuta oamenii care nu sunt sportivi,
dar vor să facă performanţă în domeniul lor de activitate.
Fii în formă — http://bit.ly/YmupXx.
Concluzia cercetărilor din această carte ne spune, pe scurt, că
oamenii sunt lipsiţi de energie fizică, sunt plini de emoţii negative, nu se pot
concentra şi le lipseşte sensul în viaţă:
✓ 59% din populaţie nu doarme şi nu se odihneşte optim, așa că oamenii se
trezesc obosiţi;
✓ 69% nu se pot concentra pe un lucru odată şi sunt foarte superficiali şi
distrași, în special de telefon şi e-mail;
✓ 58% spun că este o prăpastie mare între ceea ce spun că este important
pentru ei şi ceea ce fac în realitate zilnic.
Cele 4 tipuri de energie

1. Energia fizică — alimentând focul: energia fizică reprezintă CAN-
TITATEA DE ENERGIE de care dispunem. Fără ea nu putem face nimic, iar
toate celelalte tipuri de energii se bazează pe ea. Energia fizică o dobân-
deşti prin:
✓ nutriţie
✓ sport
✓ relaxarea din timpul zilei
✓ somnul de noapte
Fără energia fizică, fără cantitate, chiar dacă, prin absurd, ai avea
calitate, concentrare şi direcţie, rezultatele tale vor fi slabe pentru că ai
puţină energie pentru acţiune. Primul pas important este să te asiguri că stai
bine cu cantitatea de energie. Oamenii care simt că sunt lipsiţi de moti-
vaţie, leneşi, cei care amână acţiunea au o singură problemă. Le lipseşte
energia fizică.
2. Energia emoţională — transformând ameninţarea în provocare:

energia emoţională reprezintă CALITATEA energiei noastre — poate fi
negativă sau pozitivă. Mulţi oameni trăiesc într-o stare permanentă de stres
emoţional, cu garda sus, pregătiţi de conflict şi nu realizează că atunci când
nu eşti în regulă cu propriile emoţii, îţi subminezi grav performanţa.
155
PERA NOVACOVICI
3. Energia mentală, concentrare şi optimism realist: să poţi să te

gândeşti concentrat doar la un lucru pentru o perioadă de timp, asta e cea
mai preţioasă resursă a creierului. Această energie determină puterea de
concentrare. De acum încolo, atunci când citeşti, nu faci nimic altceva.
Atunci când faci sport, nu faci nimic altceva. Atunci când lucrezi, închizi
orice sursă de distragere. De fiecare dată când faci multitasking, TE TÂL-
HĂREŞTI SINGUR pentru că, în loc să faci la calitate maximă un lucru, acea
calitate se distribuie în toate celelalte lucruri pe care le faci — deci rezultă o
calitate mai slabă în tot ce faci.
4. Energia spirituală, pentru cel care are DE CE să trăiască: pe cea

mai înaltă treaptă a energiei avem vocaţia. De ce ne trezim dimineaţa? Să
presupunem că avem energie fizică multă, de o calitate emoţională bună pe
care o concentrăm într-o singură direcţie cu energia noastră mentală. Dar
care este direcţia, destinaţia? De aceea, în orice sistem de dezvoltare per-
sonală, vocaţia omului este pe treapta cea mai înaltă pentru că dă sens
întregii noastre vieţi şi dă scop efortului nostru.
În general, oamenii se află într-o criză energetică în unul sau mai
multe dintre cele patru rezervoare. Există un test care îţi poate face evalua-
rea energiei pe care o ai.
Alinierea acestora în vieţile noastre este esenţială şi omul nu poa-
te atinge fericirea dacă are o durere într-unul dintre aceste domenii. De
aceea, Personalitate alfa este o atitudine şi un stil de viaţă în care aliniem tot
ceea ce contează pentru noi într-un mod armonios.
24 Gestionarea necazurilor
A existat un moment în viaţa mea, după o despărţire bruscă şi
neaşteptată, în care mi-am dat seama instant că niciodată oamenii de lângă
noi nu îşi vor putea ţine promisiunile faţă de noi şi nu ne putem baza
fericirea pe cei din jur.
Explicaţia e simplă. Eu nu mă cunosc pe mine, tu nu te cunoşti pe
tine. În viaţă, suntem amândoi într-un proces de descoperire, evoluţie şi
autocunoaştere.
Ceea ce era adevărat ieri, că nu îmi place să ies din casă, de
exemplu, se schimbă radical după ce petrec prima zi pe plaja unei mări
însorite. Am descoperit ceva nou despre mine, ce nu ştiam. Dacă ţi-am
156
promis că vom petrece fiecare zi în casă, ei bine, mă văd nevoit să îmi încalc
promisiunea. Cu noile informaţii pe care le am, vreau să schimb regulile în
timpul jocului.
Acum vreau altceva ce nu ştiam că vreau.
Aşa e în orice aspect al existenţei. Adevărul şi realitatea se schim-
bă odată cu experienţele pe care le trăim şi felul în care evoluăm. Adevărul
de ieri este minciuna de azi şi fiecare dintre noi are rezervat dreptul să se
RĂZGÂNDEASCĂ.
De aceea, dacă eu îmi bazez starea de fericire pe o altă persoană,
pe comportamentele ei şi pe promisiunile ei de certitudine, ce mă fac
atunci când realitatea şi adevărul pentru celălalt se schimbă?
Putem vedea destul de simplu ce se întâmplă în majoritatea
cazurilor. Îl certăm pe celălalt, îl şantajăm, îi batem obrazul şi îl acuzăm de
trădare, lipsă de caracter şi minciuni.
Şi toate astea pentru ce? Pentru că el a evoluat, a trăit noi expe-
rienţe şi acum vede viaţa altfel? Nu suntem noi cei mai penibili, în primul
rând, având aceste comportamente josnice faţă de ceilalţi?
Atunci când am avut realizarea că orice aş face, nu voi avea nicio-
dată control şi putere asupra celuilalt şi că fericirea care provine din stabili-
tatea şi siguranţa iluzorie oferită de alţi oameni este foc de paie, am decis
că vreau să fiu fericit, entuziast, optimist şi vesel în fiecare zi, indiferent de
ce fac ceilalţi.
Evident, dacă pot să contribui la fericirea lor, o voi face, dar dacă
nu, decât să îi sabotez, mai bine mă retrag şi stau în banca mea, fericit şi
entuziast de unul singur, lăsând fiecăruia spaţiul să îşi trăiască experienţele şi
să evolueze în ritmul său.
Poate că mâine oamenii pe care te bazezi decid că vor să plece
singuri în lume. Ce te faci?
Poate că mâine partenerul de cuplu realizează că este gay. Ce te
faci?
Poate că mâine cei de care depinzi mor. Ce te faci?
Singura şi adevărata putere şi fericire se află în mintea şi în inima
ta. Nimic din exterior nu este în controlul tău, deci va trebui să îţi găseşti
calea prin care poţi să fii fericit în orice circumstanţe şi indiferent de drumul
pe care cei din jurul tău îl au de parcurs în propria lor viaţă.
Stresul îngraşă, dă diabet, atacuri cerebrale şi o mie de alte afec-
ţiuni din cauza nivelului înalt de cortizol din organism care apare în condiţii
de stres. Într-un final, ucide. Aşadar, fii fericit acum prin aprecierea a ceea
ce ai şi deschizi calea unor noi fericiri viitoare. Altfel, mori.
157
PERA NOVACOVICI
Călugării budişti nu prea fac deloc cancer. Noi avem stres, ei

meditează. Noi ne intoxicăm cu tot ce putem, ei sunt vegetarieni. Noi avem
emoţii negative, ei au pace interioară. Trage tu concluziile!
Am început să fac o muncă de cercetare despre depresie şi am
descoperit tone de articole şi materiale despre subiect. Unele mai superfi-
ciale, altele mai profunde, dar parcă majoritatea ratau esenţa.
Ni se dau simptomele, ni se dau semnalele de avertizare atunci
când noi sau cei apropiaţi suntem în pericol de a fi în depresie, ni se dau şi
soluţii cu liniuţă:
✓ fii fericit;
✓ fă ce-ţi place;
✓ stai la soare;
✓ ia-ţi animal de casă;
✓ caută sprijin în familie sau în grupul de prieteni;
✓ mergi la doctor.
Și alte 1.000 de sfaturi, toate minunate, dacă ar fi aplicate.
Şi, totuşi, chiar crezi că făcând lista cu 1.000 de paşi antidepresie,
vei elimina cauzele depresiei şi vei face ca viaţa ta să devină Raiul pe
Pământ, cu împlinire, iubire şi sens? Eu cred că nu.
Emoţiile sunt combustibilul comportamentelor. Intuiţia mea îmi
spunea că ceva este fundamental greşit în toată această “ştiinţă“ despre
depresie, dar nu am găsit ce anume, până de curând. Am realizat că omului
cu depresie i se dau paşi de acţiune, comportamente pe care să le facă şi
care să îl scoată din depresie, însă depresia, în sine, prin definiţie, te face o
legumă incapabilă de emoţii care să îţi susţină comportamentele de schim-
bare.
Aşadar, avem un paradox. Îi cerem depresivului să acţioneze când
el nu poate acţiona. La fel cum am cere unui paralizat în scaun cu rotile să
se ridice şi să meargă, pentru că asta e cea mai uşoară cale de a-şi rezolva
problema. Nu vei găsi vindecarea reală a stărilor tale emoţionale negative în
liste de “to do”, deşi aceste liste sunt foarte la modă.
Ca să înţelegi “big picture-ul”, îţi recomand să
urmărești un video de pe Ted Talk despre infidelitate:
http://goo.gl/kW6Cc4.
Tanti Esther spune că şi oamenii perfect feri-
ciţi în relaţiile lor de cuplu caută “altceva” în afară. Că
multe dintre relaţiile extraconjugale sunt mult mai mult
decât sex. Că mulţi oameni, atunci când încep o aven-
tură sau o relaţie, spun că “se simt vii”, ca şi când fără
158
această experienţă, simt că mor înăuntrul lor.

Dar dincolo de aceste lucruri pe care le poţi descoperi urmărind
acest discurs, este ceea ce oamenii înşelaţi declarau că simt în momentul
când aflau de infidelitatea partenerului:
“Simt că întreaga mea lume s-a prăbuşit. Tot ce ştiam e o minciună.
Credeam că ştiu cine sunt şi credeam că ştiu ce înseamnă relaţia noastră, dar,
într-o clipă, nimic nu mai e valabil”.
Pasul următor pentru cel înşelat? O formă mai uşoară sau mai
gravă de depresie. Una dintre lecţiile majore pe care le primim atunci când
suntem înşelaţi, trădaţi, nu doar de parteneri de cuplu, ci şi de prieteni,
membri ai familiei sau parteneri de afaceri este că am căutat sursa de
siguranţă, iubire sau încredere, în exteriorul nostru, închipuindu-ne că pu-
tem să ne bazăm pe ceilalţi, pe cei din exterior, ca pe o fundaţie pe care
putem construi ceva solid.
Şi, inevitabil, mai devreme sau mai târziu, ni s-a dovedit că nu era
fundaţia pe care ar fi trebuit să construim propria fericire şi împlinire.
Lecţia majoră este că nu îi poţi controla pe ceilalţi, ci poţi controla
doar propriile stări interioare. Îţi poţi alege atitudinea şi poţi să fii fericit în
mijlocul mizeriei şi a nefericirii, la fel cum poţi să fii depresiv şi neîmplinit în
mijlocul abundenţei.
Cheia pentru stările noastre interioare, pentru împlinirea şi sensul
în viaţa noastră, pentru iubirea şi bucuria după care tânjim toţi atât de mult
nu este în alţi oameni, nici în comportamentele lor, nici în stările lor emo-
ţionale, nici în întâmplările aleatorii ale vieţii. După depresie şi infidelitate,
care sunt suferinţe majore în experienţa umană, hai să luăm şi sărăcia.
Sărăcia este un alt factor extern şi relativ. Ce înseamnă să fii
sărac? Pentru unul, trei mese pe zi poate că înseamnă abundenţă şi pros-
peritate, pentru altul scăderea averii sub 100 de milioane de euro poate fi
motiv de sinucidere.
Ce au în comun depresia, infidelitatea şi sărăcia?

Acest numitor comun a fost revelaţia pe care am avut-o. Nu poţi
rezolva niciuna dintre ele, concentrându-ţi atenţia asupra lor.
În depresie ai o listă cu 1.000 de paşi de acţiune care să te scoată
din acea stare, dar tu nu ai combustibil pentru a trece la acţiune, deci poţi să
teoretizezi oricât, depresia rămâne cât timp dansezi în jurul ei.
În infidelitate, nu este o opţiune să îţi bazezi fericirea şi viitorul pe
comportamentul altui om, oricine ar fi, oricât de mult l-ai iubi, pentru că
ceea ce face el este relativ. Oamenii se schimbă, nevoile se schimbă, emo-
159
PERA NOVACOVICI
ţiile se schimbă, totul în exterior se schimbă, iar tu îţi doreşti stabilitate,

siguranţă, împlinire şi fericire durabilă. Nu o vei avea atunci când le vrei prin
prisma altui om. La fel, nu este o opţiune să nu iubeşti alţi oameni, să nu ai
încredere în ei, să nu construieşti şi să te bucuri de relaţii împlinite doar
pentru că nu îi poţi controla.
Dacă nu alţi oameni sunt cheia care vor aduce adevărata iubire şi
fericire durabilă în viaţa ta, e clar că atenţia ta trebuie să se îndrepte în altă
parte.
Legat de sărăcie, aproape întreaga omenire, chiar azi, se gândeşte
că vrea să aibă mai mulţi bani. Şi, totuşi, la sfârşitul zilei, doar un procent
infim de oameni vor avea mai mulţi bani. Cei mai mulţi vor avea mai puţini.
Deci, să te gândeşti la bani, să îţi doreşti bani nu îţi va aduce mai mulţi bani,
oricât de revoltat sau pasionat ai fi. Simpla dorinţă nu e de ajuns.
La fel ca şi în depresie şi infidelitate, ne concentrăm pe lucrul gre-
şit. Rezolvarea celor mai mari probleme se întâmplă prin schimbarea locului
unde ne concentrăm atenţia. Vestea bună este că toate aceste probleme, şi
multe altele, îşi au originea şi, totodată rezolvarea, într-un singur loc. Dacă
am privi depresia, infidelitatea şi sărăcia ca mesaje, lecţii sau oportunităţi, ce
am putea spune despre ele?
Sărăcia vrea să te oblige să îţi depăşeşti condiţia, să te ambiţio-
neze să îţi doreşti mai mult şi să cauţi prosperitatea şi abundenţa, nu doar
supravieţuirea. De asemenea, sărăcia vrea să te înveţe să apreciezi lucrurile
mărunte, amănuntele, micile bucurii care costă puţin sau deloc, iar de acolo,
cu recunoştinţă şi apreciere pentru viaţă, să poţi creşte spre mai mult.
Infidelitatea vrea să te oblige să descoperi de unde îţi iei senti-
mentul de valoare personală şi iubire. Atunci când, cu fiecare infidelitate,
trădare şi dezamăgire îţi dai seama că îţi construieşti existenţa pe o fundaţie
de nisip, eşti obligat să îţi reconsideri poziţia. Atunci când descoperi că,
aşteptând iubire şi siguranţă de la alţi oameni, aproape niciodată nu simţi
ceea ce ai dori să simţi în inima ta, atunci când constaţi că, aşteptând
aprobarea, valorizarea de la alţii, devii sclavul lor şi al factorilor externi care
aproape niciodată nu se vor mişca după pofta inimii tale, eşti nevoit să
regândeşti totul.
Depresia vrea să te “omoare” pentru ca tu să renaști. Depresia îţi
ia tot ce credeai că ai, tot ce credeai că e important şi valoros, ca să te obli-
ge, pentru că nu mai are alte metode, să cauţi ADEVĂRATA ta comoară.
Depresia vine să îţi schimbe definiţia a ce e important pentru tine, să îţi
reseteze întreg sistemul de valori şi convingeri. Depresia îţi dă foc, apoi te
160
transformă în cenuşă şi îţi dă şansa să renaști din acea cenuşă, să fii un alt
om.
Depresia este actul final al unui curs de dezvoltare personală la
care nu ai fost atent şi din care nu ai învăţat lecţiile atunci când ele ar fi fost
uşoare şi plăcute. Eşti restant, nu ţi-ai făcut treaba atunci când aveai timp şi
energie, acum urmează să pierzi “vara” ca să dai examenul la toamnă.
În depresie, lipseşte exact vara din viaţa noastră.
Pentru a putea ieşi din depresie, e nevoie să simţi emoţii care te
vor duce la noi comportamente, însă acele emoţii sunt ascunse adânc în
tine. Depresia te face să nu mai vrei să ieşi din casă şi să socializezi ca să
rămâi odată singur cu tine şi să cauţi adevărata sursă a iubirii, a bucuriei, a
motivaţiei şi a entuziasmului.
Nimic din ce contează cu adevărat pentru tine nu este în exterior
şi dacă nu înţelegi asta cu vorba bună, viaţa devine un profesor din ce în ce
mai dur. Despresia este atunci când nimic din exterior nu îţi mai provoacă
plăcere şi rămâi doar cu tine, să îţi provoci tu plăcere, bucurie, iubire şi să îţi
alegi tu sensul pentru care exişti şi încă eşti viu. Unii aleg să se omoare de-
cât să facă această muncă interioară.
Depresia vrea să te omoare sufleteşte pentru ca tu să renaști şi să
îţi găseşti emoţiile pozitive şi entuziasmul. Acestea îţi vor alimenta compor-
tamentele care te vor duce la rezultatele pe care le vrei şi la îndeplinirea
visurilor tale.
Infidelitatea vrea să îţi arate adevărata sursă a puterii tale, să înţe-
legi că iubirea izvorăşte din tine şi nu vine de la alţii, atunci când ai tu chef,
să înţelegi că atunci când iubirea vine de la alţii, e imprevizibilă şi tot ce poţi
face este să te bucuri de ea fără să ai vreodată dreptul să o ceri. Infidelitatea
vrea să te facă să realizezi că sentimentul de siguranţă nu poate veni dintr-o
lume exterioară, în permanentă schimbare, şi să te facă să înţelegi care sunt
principiile corecte după care să te ghidezi în viaţă.
Sărăcia te obligă să lupţi pentru supravieţuire pentru a aprecia cu
adevărat lucrurile mărunte şi efortul de a crea valoare. Sărăcia te învaţă că
nu poţi avea ceva valoros fără să oferi ceva valoros înapoi, iar atunci când
nu ai nimic exterior care poate fi considerat valoros, îţi rămâne doar să te
uiţi în tine şi să descoperi valoarea din interior pe care să o extragi şi să o
valorifici, să o transformi în valori materiale.
Depresia nu se vindecă acordând atenţie depresiei, ci acordând
atenţie sensului pe care vrei să îl dai existenţei tale.
Sărăcia nu se depăşeşte concentrându-te pe sărăcie, ci pe cum
poţi crea valoare pentru lume.
161
PERA NOVACOVICI
Infidelitatea unui partener nu se evită fiind atent la partener şi

controlându-l, ci descoperind iubirea şi siguranţa de sine, sentimentul de
valoare personală care nu poate fi atins, furat sau zdruncinat de comporta-
mentele altor oameni, orice ar face ei.
De fapt, măsura unui suflet puternic, a unui om superior este dată
de cât de mult poate să îndure din comportamentele semenilor săi şi să îşi
păstreze zâmbetul pe faţă, un zâmbet care provine din bucuria, împlinirea şi
iubirea interioară care sunt de neatins.
Răspunsul la întrebările şi suferinţele tale

Cum scap de sărăcie? Cum vindec depresia? Cum evit infideli-
tatea partenerului?
Întrebări bunicele pentru a începe, însă insuficiente pentru a ajun-
ge la destinaţie. Întrebări şi mai bune sunt cele care încep să interogheze
propria noastră lume interioară.
Când simt că existenţa mea are un sens şi e valoroasă? Când simt
entuziasm? Ce este şi cum se simte iubirea de sine? Dar respectul de sine,
încrederea în sine şi sentimentul valorii personale? Cum aş putea să accesez
aceste resurse, comori interioare care îmi aparţin de drept, prin naştere, ca
fiinţă umană? Cum aş putea să accesez aceste lucruri pentru a le
transforma în lucruri valoroase, nu doar pentru mine, ci şi pentru cei din jur?
Când sunt mândru de mine şi de alegerile mele şi cum aş putea să mă
comport ca o fiinţă umană cu o înţelegere superioară?
Acum dă-mi voie să reduc totul la o singură frază.
Orice problemă cred că am, ea se îndreaptă cu paşi repezi spre
rezolvare atunci când atenţia mea începe să se mute de la exterior şi de la
problemă spre interior şi spre bogăţia mea interioară. În lumea soluţiilor cu
liniuţă, a fast-food-ului, a superficialităţii, este absolut normal să existe de-
presie, infidelitate şi sărăcie.
Fericirea şi împlinirea, iubirea şi entuziasmul, sensul neclinitit al
vieţii, sentimentul de valoare personală sunt lucruri minunate, rezervate
celor dispuşi să muncească pentru ele în această lume. Într-o altă lume,
poate ele vin de la sine, fără niciun efort.
În această lume, efortul e condiţia vieţii.
Să plângi de milă unui om care are greutăţi e ca şi când ai aduce
bocitoare de fiecare dată când un cunoscut a făcut febră musculară de la
sport.
Greutăţile, problemele şi necazurile sunt aici ca să te formeze şi
nimic mai mult. Nicio suferinţă nu este inutilă şi toate servesc unui scop
162
superior pe care nu eşti capabil să îl vezi în momentul producerii suferinţei

pentru că o iei ca pe un afront personal şi eşti prea implicat în poveste.
“Vai, ce ghinion! De ce tocmai mie? Cu ce am greşit? M-am săturat!”
De aceea, detaşarea este un atribut al omului superior. Să te poţi
vedea ca observator în timp ce ţi se întâmplă lucruri este un fapt
extraordinar. De aceea, vedem beneficiile suferinţelor la luni sau ani de zile
după producerea lor, atunci când nu mai suntem afectaţi emoţional şi
spunem: “Ce bine că mi s-a întâmplat! M-a ferit de necazuri mai mari, m-a
învăţat lecţii, m-a făcut mai înţelept”.
Cu cât încetezi mai repede să o iei personal, cu atât ritmul tău de
evoluţie devine mai rapid. Nu are nimeni nimic cu tine. E doar viaţa şi cursul
ei firesc. Se numeşte evoluţie.
_______________________________________
Fă ca alegerile tale să reflecte speranţa, nu frica.

(Nelson Mandela)
_______________________________________
Răsplata sau pedeapsa vin în această viaţă, nu în cea de apoi. Şi

vin zilnic, drept consecinţă pentru fiecare gând, emoţie şi faptă. Uneori,
după ce punem fapte, gânduri şi emoţii, zi de zi, într-un taler, balanţa se
înclină decisiv înspre bine sau înspre rău.
Şi noi numim asta noroc sau ghinion, soartă sau providenţă când,
de fapt, suntem arhitecţii fericirii sau nefericirii noastre. Atunci când se
întâmplă un lucru bun, vrem să ne atribuim merite, atunci când se întâmplă
ceva rău, să ne declinăm responsabilitatea.
Însă oricât de mult vrei să îţi declini responsabilitatea, să ascunzi
rahatul sub covor, să te minţi pe tine, în continuare, balanţa începe să se
încline şi vei avea un ghinion care poate fi prevăzut, care este programat şi
care este implacabil.
Sunt oare unii oameni condamnaţi la nefericire şi, în acelaşi timp,
atât de orbi, încât să nu vadă că tot ce au e propria operă? Întreaga filozofie
Personalitate alfa se bazează pe conceptul ilustrat mai sus. Lucrând la
dezvoltarea noastră interioară, la potenţialul nostru, dezvoltând abilităţi
pentru situaţiile exterioare, facem problemele ca sărăcia, depresia și infideli-
tatea să devină irelevante. Filozofia Personalitate alfa te învaţă să te bucuri
163
PERA NOVACOVICI
atunci când se întâmplă lucruri bune pentru tine în exterior, atunci când eşti
iubit de alţii, atunci când câştigi bani, atunci când atingi succesul, însă, în
acelaşi timp, te învaţă să nu suferi atunci când viaţa ta trece printr-o
perioadă când este mai puţin darnică.
Munca mea este să ghidez oamenii dinspre lumea exterioară
înspre cea interioară, deşi majoritatea oamenilor spun că suferinţele lor au
cauze exterioare. Filozofia Personalitate alfa spune că orice problemă
exterioară ai o poţi rezolva dezvoltând o abilitate sau descoperind o resursă
interioară de care nu ştiai până atunci.
Vei găsi această filozofie în fiecare articol, carte sau curs, iar faptul
că de 10 ani progresăm împreună ne spune că această metodă
funcţionează garantat. Sunt fericit că eşti alături de mine în această
călătorie şi că suntem parteneri în “munca interioară”!
25 Investiţia în tine
Starea de flux, de concentrare 100% asupra unei activităţi este cea
mai preţioasă stare în care ne putem afla ca fiinţe umane. Să iubeşti fiind în
stare de flux, să munceşti fiind în stare de flux, să te antrenezi fiind în stare
de flux înseamnă să fii fericit şi împlinit în fiecare zi. De ce crezi că oamenii
nu mai găsesc fericirea şi împlinirea?
Pentru că nu mai pot să intre în starea de flux din cauza “zgo-
motului” care le invadează şi le violează toate simţurile. Oamenii care o vor
lua înainte în generaţia noastră sunt cei care vor şti să îşi protejeze puterea
de concentrare pe câte o activitate odată. Un arcaş nu poate lovi ţinta dacă
nu are atenţia concentrată pe ea. Tu ai de gând să atingi vreo ţintă? Ai
atenţia concentrată pe ea?
_______________________________________
“Viaţa este îndeajuns de lungă şi ne-a fost dată din plin pentru
împlinirea faptelor de mare importanţă, dacă întreaga viaţă este
bine chibzuită. Însă atunci când este risipită în nepăsare, atunci
când nu e consumată în numele unui scop bun, atunci când
164
ultima clipă, în cele din urmă, ne sileşte, înţelegem că am trecut

printr-o viaţă de care nu ne-am dat seama că se duce. (Seneca)
_______________________________________
Sensul este mai important decât fericirea

Fericirea este înţeleasă greşit, căutată în locuri greşite şi se
ascunde sub forme pe care privirile superficiale nu au cum să le detecteze.
Oamenii caută fericirea. De acord? Alergatul după fericire este exact starea
opusă fericirii. Cel care caută nu a găsit încă.
_______________________________________
Emoţiile pozitive încep să apară atunci când suntem

magnetizaţi spre un scop care ne inspiră. (Marilyn Atkinson)
_______________________________________
Doar găsitorul fericirii poate să spună că are fericirea, dar

ATENŢIE! Atunci când vorbim despre fericire, nu spunem “am fericire”, ci
“sunt fericit”. Aşadar, o primă schimbare de gândire ar trebui să fie în felul în
care privim fericirea şi obţinerea ei. Fericirea nu este ceva pe care să pui
mâna, ci este o stare de flux.
Fluxul înseamnă curgere într-o direcţie, adică sens. Dacă mai pui
şi o destinaţie, ai o stare de flux într-o direcţie cu punct terminus. Aceasta
este fericirea. Starea în care simţi că eşti în flux (curgi) spre o direcţie clară.
Ghici cum se mai numeşte “cârnatul” acesta de cuvinte întorto-
cheate. Se mai numeşte VOCAŢIE. Mă observ pe mine şi văd cum mă
transform. Din puştiul sălbatic şi rebel, care ataca în stânga şi în dreapta ca
un câine sălbăticit care nu avea încredere în nimeni, pe parcurs, am do-
bândit o doză mai mare de răbdare, toleranţă şi seninătate.
Pera, la 35 de ani, nu mai este acelaşi Pera de la 25.
Ce a rămas intact?
Dorinţa de a schimba lumea prin psihologie a rămas intactă şi
arde mai vie ca oricând. Convingerea că fiecare om are o misiune, o vocaţie
pe care e nevoie să o pună în slujba omenirii. Cel mai important, poate,
conceptul de personalitate alfa s-a dezvoltat permanent şi, deşi ştiam de
165
PERA NOVACOVICI
acum zece ani, acum am toate dovezile de care am nevoie ca să afirm că

vocaţia ta eşti, de fapt, TU.
Vocaţia ta creşte odată cu tine şi acum văd cum toate drumurile
duc la Roma. Să creşti tu, să investeşti în tine şi să te întrebi zilnic în ce fel
eşti o persoană mai antrenată, avansată, evoluată, mai valoroasă pentru tine
şi pentru cei din jur.
Acesta este Sensul, iar destinaţia este un sentiment de fericire şi
împlinire deplină. Întregirea ta şi satisfacţia unei căutări care s-a terminat cu
succes.
Nu fi copleşit de asta, pentru că nu e nimic complicat. Prima mea
întrebare pentru tine: unde este atenţia ta în orele în care nu dormi? Atenţia
ta se poate împrăştia în multe locuri. Orice nu serveşte direct sau indirect
vocaţia ta este pierdere de vreme. Dacă eşti nefericit, este pentru că nu eşti
în stare de flux, adică atenţia ta nu este orientată spre evoluţia şi creşterea
ta, ci spre orice altceva.
Ce muşchi ai antrenat azi? Ce abilitate nouă îţi dezvolţi? Cum vei
contribui cu ceva valoros pentru oamenii din jurul tău?
Nu te speria! Vocaţia nu înseamnă că azi e nevoie să ai impact
asupra planetei. Azi e nevoie să ai impact măcar asupra ta. Aşa începe orice
vocaţie. Cu tine. Pentru că tu eşti vocaţia, să nu uiţi asta. Pe măsură ce tu
creşti, creşte şi vocaţia ta, deci şi impactul tău. Azi ai impact asupra ta şi
asupra creşterii tale personale.
Mâine ai impact asupra a trei oameni, cei mai apropiaţi, apoi
asupra a cinci. Într-o zi, ai impact asupra a zeci, sute, mii şi, de ce nu,
milioane. Creşterea ta personală şi vocaţia ta merg împreună de mână. A
doua întrebare pentru tine: care este intenţia ta? În mod voluntar şi
conştient, ce anume vrei tu?
Odată ce îţi recuperezi atenţia şi începi să o îndrepţi spre ce e
nevoie, acum urmează intenţia. Ce vrei să faci, înspre ce merge energia ta?
Ce îţi doreşti cu adevărat?
Ai observat cum oamenii din jur nu prea au nici atenţia concen-
trată şi nici nu au o intenţie clară?
Viaţa li se întâmplă în loc să facă ei lucrurile să se întâmple. Lipsa
acestui dialog interior e una dintre marile cauze ale nefericirii. Ce este
fericirea? Este starea de flux în care mă îndrept spre destinaţie.
Dacă nu ai destinaţie, dacă nu ai atenţia unde trebuie şi nici
intenţia, cum ai putea să fii fericit?
166
Principiul 1: cu cât ești mai valoros ca persoană, cu atât atragi

oameni, situaţii și lucruri mai valoroase
Oamenii au în măsura în care sunt. În iubire, atragi pe cineva de
nivelul tău. Oamenii străzii au ca pereche alţi oameni ai străzii. Studenţii
sunt cu alţi studenţi şi vedetele de la Hollywood cu alte vedete de la
Hollywood.
Asta e regula. Dar evident că sunt şi excepţii. Atunci când lucrez
cu oamenii pe relaţii de cuplu, doar dezvoltarea personală şi evoluţia pot
duce lucrurile la un nivel mai mare de împlinire şi fericire.
Exemplu concret:
Dacă eşti o persoană geloasă şi posesivă, care nu are încredere în
ea, deci nici în alţii, cine te va accepta ca partener? Cineva care nu îşi
preţuieşte libertatea şi o vinde pentru iluzia fericirii în relaţie. Adică tot o
persoană cu încredere scăzută, care face compromisul doar pentru a nu
rămâne singură.
Ce se întâmplă mai departe? Nici gelosul nu e fericit, pentru că el
caută tot timpul motive să fie suspicios pe ceva, şi nici celălalt nu e fericit,
pentru că se simte hărţuit, vânat şi învinovăţit. S-au atras pentru că se
merită şi au lecţii de învăţat. Lecţii pentru ce? Pentru a EVOLUA.
Mai nou, lucrez cu business-uri care au echipe de la 10 la 60 de
oameni. Nivelul de educaţie şi dezvoltare personală al liderului lor face ca el
să atragă oameni de un nivel care rezonează cu el.
Afacerea nu creşte mai mult decât nivelul de dezvoltare perso-
nală a proprietarului. Dacă proprietarul este implicat în deciziile firmei sale,
firma va avea calităţile şi defectele proprietarului. Dacă proprietarul, ca
persoană, este risipitor, şi firma se va comporta ca un risipitor. Nu va plăti
servicii şi furnizori, va lua pe datorie şi va ajunge în incapacitate de plată, cu
promisiuni neonorate.
Dacă proprietarul de afacere nu ştie să creeze relaţii cu cei din jur,
relaţii sănătoase şi de durată, nu va face asta nici cu oamenii din echipa lui.
Aceștia vor fi mercenari care stau pentru bani, iar atunci când va fi vorba de
sacrificii, vor rupe uşa. Nimic în viaţa ta nu există la un nivel mai înalt decât
eşti tu ca om.
Câştigătorii la loto pierd banii pentru că mintea lor nu e pregătită
să primească valoare mai multă decât sunt capabili să gestioneze. Dacă vrei
să îţi creşti afacerea sau banii pe care îi faci, la ce eşti obligat? Eşti obligat la
EVOLUŢIE!
167
PERA NOVACOVICI
Principiul 2: suferinţele, în general, sunt semne că nu te-ai

preocupat de creştere, dezvoltare şi evoluţie
Eşti sărac? Înseamnă că nu ai avut o preocupare reală pentru a
înţelege cum funcţionează banii în societate, nu ţi-ai dezvoltat abilităţi pen-
tru a fi de folos şi plătit pentru munca ta la un nivel satisfăcător.
Eşti lipsit de iubire? De cele mai multe ori, e din cauza aceluiaşi
soi de neglijenţă în ceea ce priveşte relaţiile de iubire, înţelegerea felului în
care funcţionează atracţiile între oameni, sexualitatea şi relaţiile de cuplu.
Eşti bolnav? În cele mai multe cazuri, boala vine în urma alimen-
taţiei necorespunzătoare, lipsa de preocupare pentru propria persoană şi a
controalelor regulate. Bolile sunt cauzate de stres care vine din cauza lipsei
de aliniere în activităţile tale de zi cu zi şi a stilului de viaţă. Din nou, există
excepţii, însă regulile sunt evidente.
Atunci când nu respectăm principiul 1, să căutăm evoluţia în mod
voluntar, ne prinde din urmă suferinţa care ne împinge afară din zona de
confort. Aşadar, întreaga viaţă şi universul conspiră pentru ca tu să te
găseşti şi să mergi cu spor pe drumul cel bun. Viaţa, natura şi energiile
universale te împing spre evoluţie. Vocaţia ta eşti tu şi ea creşte odată cu
evoluţia ta.
Principiul 3: vocaţia se transformă şi evoluează odată cu tine

La început, vocaţia e ceva mic, aşa ca şi tine. Poate cauţi o
meserie, poate vrei să practici un hobby, o pasiune. Apoi devii bun şi vezi că
e ceva ce şi ceilalţi apreciază. Apoi, după un timp, mai puţin sau mai mult,
te trezeşti că ai impact asupra societăţii.
În final, poţi ajunge să contribui cu ceva valoros pentru întreaga
lume. Eşti echipat perfect cu tot ce ai nevoie. Lipsa de acţiune e prăpastia
în care te simţi prizonier. Nu îţi lipseşte vocaţia, doar că ea este mică, dacă
încă te întrebi care e. E minusculă chiar, cum e fiecare om la început, când e
doar un spermatozoid care fecundează un ovul.
Începe să îţi hrăneşti vocaţia şi vei vedea că ea creşte! În drumul
meu am lăsat destui oameni cu un gust amar. Le-am promis cu entuziasm
că fiecare dintre noi are o misiune pe Pământ şi o vocaţie. Ei susţin că nu şi-
au găsit-o şi apoi se simt ruşinaţi și vinovaţi, ca și când nu ar fi destul de
buni. De parcă nu au destule în societate care să îi atace, mai vine şi Pera şi
le spune că dacă nu au vocaţie, sunt niște fraieri.
Unii, ca mecanism de apărare, se revoltă. Spun că nu există
vocaţie, că e o prostie inventată. Că nu toţi trebuie să avem misiune şi
168
pasiune în viaţa de zi cu zi. Ei bine, poţi să fii liniştit, pentru că toţi avem
vocaţie.
Unii mai mică, alţii mai mare şi nu există judecată sau vinovăţie.
Vocaţiile nu se compară între ele, aşa cum stelele nu strălucesc mai slab,
deşi dimensiunile lor variază de la cele mai mici la giganţi. Pentru că treaba
stelelor nu este să se compare, ci să strălucească.
La fel ca şi în vieţile noastre de zi cu zi. Treaba ta, ca om, nu este
să te compari cu alţii, ci să îţi aduci serviciul şi vocaţia acolo unde este
nevoie de ele.
Când vei face asta, atunci vei fi FERICIT! Pur și simplu, vei fi şi
căutarea ta se va opri. Îţi propun un mic exerciţiu de imaginaţie:
Dacă atenţia şi intenţia ta ar fi cu 5% mai concentrate, respectiv
mai clare, cum ar arăta o zi din viaţa ta?
26 Iubirea de sine
Etapa I — cerşitul
Nu poţi să schimbi pe nimeni, nu poţi să ceri nimic de la nimeni.
Fiecare om este doar o oglindă pentru ceilalţi, fiecare relaţie — un vehicul
pentru evoluţia celor implicaţi.
Atunci când am făcut proiectul “Marea Iubire”, l-am intervievat pe
Marius Simion şi, dincolo de faptul că e o plăcere mare de tot pentru mine
orice discuţie cu Marius, care mă surprinde cu genialitatea lui, i-am aruncat
o minge la fileu.
I-am spus aşa:
“Marius, ştim că teoria în dezvoltarea personală spune că nu putem
schimba pe nimeni şi, totuşi, foarte mulţi oameni îmi scriu că nu sunt mulţumiţi
pe deplin de partenerii lor şi că ar dori să îi schimbe.
Noi spunem oamenilor să se schimbe ei şi că schimbarea întregii lumi
se va petrece odată cu ei, însă aşa cum spune şi Gandhi, toţi vor să schimbe
lumea, dar nimeni nu e dispus să înceapă cu sine însuşi.
Hai să luăm un exemplu concret.
Partenerul nu îmi acordă destulă atenţie. Cum anume, schimbându-
mă eu, se va schimba el?”
Şi Marius a spus aşa: “Foarte bună întrebarea ta. În primul rând, tot
ceea ce cerem altora e ceva ce nu ne acordăm noi singuri. În cazul atenţiei,
169
PERA NOVACOVICI
persoana care se plânge că nu primeşte atenţie de la partener este persoana

care nu îşi acordă ei atenţie şi, astfel, transmite un mesaj către lume: “Eu nu merit
atenţie, nici măcar eu nu mi-o acord”.
Un alt om niciodată nu îţi va oferi ceva ce tu spui că nu meriţi prin
comportamentele şi atitudinea ta. Ce înseamnă să îţi acorzi tu, ţie, atenţie? Păi
depinde de fiecare. Poate să îţi acorzi mai mult timp pentru pasiunile tale, poate
să mergi la sală, poate să te dezvolţi personal, să înveţi o limbă străină sau orice
altceva. Ce se întâmplă atunci când tu îţi acorzi ţie atenţie, când devii o
persoană mai bună, mai valoroasă, mai evoluată?
Începi să atragi oameni ca şi tine în jurul tău. Cei din jur încep să îţi
acorde mai multă atenţie.
La final, ce crezi că va face partenerul tău când vede că te ocupi de
tine, că alţi oameni îţi acordă atenţie şi că ai devenit o persoană interesantă?
Cel mai probabil, îţi va acorda mai multă atenţie...”
Am meditat în acele zile la ceea ce mi-a spus Marius.

De ce le cerem altora ceea ce noi nu suntem dispuşi să ne oferim
nouă?
Evident, unul dintre motivele principale este LENEA. Comodita-
tea şi zona de confort care ne opresc din a savura viaţa la potenţialul nostru
adevărat.
Evident, e mult mai uşor să stai cu cracii în sus, privind la partener
şi reproșându-i că el nu face, el nu ne dă, el e vinovatul.
Deloc întâmplător, zicala “să vezi paiul din ochiul tău şi apoi bârna
din ochiul altuia” ne spune care este proporţia corectă de vină pentru toate
neajunsurile noastre.
Dacă aş fi acum în locul tău, aş face o listă cu ce îmi doresc cel
mai mult de la alţii şi apoi m-aș gândi cum aş putea să îmi acord eu mie
acele lucruri pe care le cer(-șesc) de la alţii.
Ar fi un început bun şi poate aş simţi gustul unei dezvoltări
personale reale în viaţa mea.
Etapa II — dezamăgirea
Atunci când oamenii din jur ne dezamăgesc, ne supărăm pe ei. Îi
judecăm, uneori cu multă ură şi ciudă. Ce fac aceşti oameni de ne dezamă-
gesc? Ne părăsesc. Nu ne acordă atenţie, timp, iubire. Aleg libertatea sau
prezenţa altor oameni. Spunem că ne-au minţit.
170
Şi, totuşi, ei fac toate astea dintr-un singur motiv: pentru a fi ei

fericiţi. Şi oricât de mult ar greşi faţă de noi, rămâne întrebarea: “Faptul că
fericirea altuia mă face nefericit ce spune asta despre mine?”
Şi apoi, cireaşa de pe tort, cuvântul “dezamăgire”: dez-amăgire.
Se ridică vălul amăgirii şi rămâne adevărul. Poate pentru prima
oară vedem adevărul.
Nu e oare adevărul exact ceea ce susţinem sus şi tare că ne do-
rim? Acesta este adevărul! Să ne bucurăm, deci, la orice dezamăgire pentru
că ni s-a arătat adevărul. În caz că ne dăm seama că nu adevărul e ceea ce
ne dorim, să fim sinceri şi să spunem: “Minte-mă! Spune-mi orice, cât timp
mă minţi. De asta am nevoie ca să mă simt bine şi nu ştiu altă cale,
deocamdată.”
Trăiască Nietzsche:
_______________________________________
Tăria unui spirit este dată de gradul de adevăr pe care acesta îl

poate suporta.
_______________________________________
Etapa III — personalitate alfa şi iubirea de sine

La baza filozofiei Personalitate alfa stă asumarea responsabilităţii
pentru cam tot ce putem controla în această lume şi intenţia de a fi un
“spirit puternic”. Nu-i putem controla pe alţii, dar ne putem controla pe noi.
Nu-i putem cunoaşte pe alţii decât în măsura în care se lasă ei cunoscuţi,
dar ne putem cunoaşte pe noi, fără limite.
Nu putem alege cum curge viaţa, ce bucurii sau nenorociri aduce
ziua, dar sigur ne putem alege atitudinea cu care să întâmpinăm eveni-
mentele şi întâmplările exterioare nouă.
Ah, ce binecuvântare! Să poţi alege cine eşti, ce simţi, cum
gândeşti şi, cel mai important, să te iubeşti pe tine. Majoritatea nenorocirilor
şi nefericirilor din viaţa noastră vin ca urmare a acestui raţionament simplu.
În afara mea se întâmplă lucruri care mă fac nefericit. Cineva nu
mă iubeşte. Ceva îmi lipseşte. Aici şi acum nu îmi găsesc locul.
Până când nu te iubeşti pe tine, ceri iubire de la alţii. Iar alţii uneori
au de dat, alteori nu şi tu devii în curând un milog, iar pomana tot pomană
rămâne. Sigur, poţi să fii cerşetor de iubire, tâlhar de iubire, terorist în iubire,
171
PERA NOVACOVICI
negustor de iubire. Poţi cere autoritar, şantajând sau ameninţând, poţi

leşina sau juca teatru ca de Oscar, însă esenţa problemei rămâne.
Aştepţi cu mâna întinsă sau cu pumnul strâns iubire.
Şi oricât te-ai da cu fundul de pământ, ea nu vine decât rareori în
doza potrivită, la timpul potrivit şi cu intensitatea potrivită.
Şi, până la urmă, ce iubire e aia cerșită sau tâlhărită? Mai poate fi
ea numită iubire?
Iubirea se generează în fiecare dintre noi, ne hrăneşte şi ne împli-
neşte, iar surplusul este dat şi altora care au nevoie.
Iubirea de sine începe cu câteva întrebări simple:
✓ pentru ce mă admir eu pe mine?
✓ când mi-a plăcut felul nobil în care m-am comportat?
✓ pentru ce rele imaginate sau reale mă iert azi?
✓ dacă aş fi un pic mai tolerant, înţelegător şi blând cu mine, ce mi-aş da
voie să fac azi?
✓ dacă aş şti că doar prezentul există şi îl pot trăi real, ce aş face azi dacă
asta e tot ce am?
✓ privind la visurile şi la obiectivele mele, îmi place potenţialul a ce urmează
să devin?
Mi-ar plăcea foarte mult să ştii răspunsul la măcar una dintre în-
trebările de mai sus, în cazul tău particular. Făcând acest exerciţiu, faci paşi
serioşi pentru a începe să te iubeşti pe tine.
Nu uita că imaginea pe care o ai tu despre tine îţi aduce toate
rezultatele pe care le ai. Nimeni nu va pune mai mult preţ pe tine decât pui
tu. Dacă tu ceri puţin de la viaţă, primeşti puţin. Ce crezi că meriţi, aia ai.
Creşte, aşadar, mizele, cere mai mult, îndrăzneşte mai mult!
27 Cunoașterea valorilor
N-am întâlnit încă pe cineva care să învingă lenea. Am întâlnit, în

schimb, mulţi oameni care şi-au găsit motivul personal pentru a începe ziua
cu entuziasm şi a o continua cu productivitate.
Am o veste! Nu există amânare cu adevărat. Există să îţi propui
lucruri pe care nu ai chef să le faci. Nu-i așa că este logic că nu le vei face
dacă nu aveai chef de ele, în primul rând?
172
Amânarea vine atunci când acţiunile tale nu sunt congruente cu

valorile tale. Află ce e cel mai important pentru tine în viaţă şi fă ca 80% din
timpul tău să fie dedicat lucrurilor care sunt extrem de importante şi vei
vedea că nu mai există amânare.
_______________________________________
Deschide larg braţele pentru a întâmpina schimbarea, dar nu te

abate de la valorile tale! (Dalai Lama)
_______________________________________
Atunci când ţi-e foame, cât poţi să amâni să nu mănânci? La fel e

şi cu valorile. Dacă e CU ADEVĂRAT important, cât de mult poţi să amâni?
Nu mult, zic eu.
Neputinţa sau putinţa nu sunt factori decisivi în viaţa noastră.
Omul, atunci când vrea cu adevărat, se autodepăşeşte şi poate orice.
Dacă ar avea putere să fie sincer cu el, ar recunoaşte că toate
motivele invocate de el pentru a justifica abandonarea sau neatingerea unui
vis, obiectiv sau pas de acţiune sunt nişte motive false care ascund în spate
altceva.
În spate se ascunde UN BENEFICIU mult mai mare.
Pentru omul sărac care se plânge de ani de zile că e sărac, dar nu
a încercat mai nimic să îşi depăşească condiţia, mai important decât banii
sau prosperitatea sunt zona de confort şi aruncarea vinovăţiei pe zei, stele,
zâne ale pădurii.
Omul sărac este chiar expert în a rămâne în zona de confort, iar
durerile sărăciei sunt percepute ca fiind mici comparate cu durerea de a
acţiona şi de a ieşi din zona de confort. Omul sărac ar merita o medalie
pentru cum rezistă tuturor suferinţelor vieţii şi, totuşi, el va dovedi că va
rezista eroic şi nu va ieşi din zona de confort, chiar dacă va sta într-un picior
pe un mic petec de pământ.
Da, acel petec de pământ este ZONA LUI de confort şi el va do-
vedi că oricât de mult suferă, tot nu va reuşi universul să îl facă să citească o
carte.
La fel este şi în iubire, sănătate, vocaţie şi orice alt domeniu.
Dacă ce ai acum te mulţumeşte mai mult decât ce ai putea avea
în viitor, soarta ta e cam pecetluită. Recunoştinţa pentru ce ai acum nu
exclude dorinţa de a evolua şi de a te perfecţiona.
173
PERA NOVACOVICI
Motivaţia externă e frumoasă, poate să îţi facă ziua frumoasă şi te

poate motiva un pic să faci ceea ce e nevoie. DAR E NOCIVĂ. Pentru că
dacă ai nevoie de motivaţie externă ca să faci un lucru, înseamnă că cea
internă nu e suficientă. Înseamnă că nu îţi doreşti destul de mult acel lucru.
Înseamnă că eşti deja pe un drum greşit.
Prea mulţi oameni îşi caută serviciu, întemeiază familii, fac copii,
pentru că “aşa-i tradiţia”. În acest moment, marea masă a oilor (oamenilor)
trăieşte cu valorile altora. Pentru că asta fac oamenii. Încearcă să pună în
cârca altora propriile valori. “Trebuie, aşa e normal, eşti nebun?”
Vestea bună e că fiecare om are propriile valori, talente şi propria
personalitate care, împreună, îl fac să aibă o misiune unică şi un mesaj unic.
Ce-ar fi să descoperi care sunt astea şi să începi să trăieşti o viaţă pentru
care nu mai trebuie să te motiveze nimeni să te trezeşti dimineaţa? Atunci
când nu îţi cunoşti propriile valori, cel mai probabil trăieşti după valorile pe
care ţi le-au dat sau impus alţii.
Poate că ţie îţi place să călătoreşti, dar în familie, la şcoală şi în
mass-media ţi s-a spus că trebuie să faci carieră într-o multinaţională. Poate
că îţi place să cânţi, dar ţi s-a explicat că asta nu îţi aduce pâine pe masă.
Poate că îţi place să munceşti 16 ore pe zi pentru că iubeşti ceea ce faci, dar
ţi s-a spus că eşti workaholic şi că ar trebui să iei o pauză.
Pentru că asta fac oamenii. Iau propriile valori şi încearcă să le
impună altora. De aceea, foarte mulţi oameni îmi scriu mesaje precum cel
de mai jos:
“În continuare, mă simt la fel de nefericită cu viaţa mea… mă simt ca
într-un cerc închis şi oricât aş încerca să evadez din el, mereu revin în acelaşi cerc
vicios, perfect sigilat! Sincer, nu înţeleg ce se petrece cu mine, în teorie ştiu cum
ar trebui şi cum îmi doresc să arate viaţa mea, dar în practică sunt praf şi
pulbere… mă simt copleşită de toate lucrurile astea şi nu reuşesc nici-cum să mă
adun… poate că am nevoie de ajutor specializat! Sunt prea supă-rată, tristă,
dezamăgită, profund afectată, scârbită… închisă ca într-o puşcărie… ŞTIU că eu
sunt singura care mă pot ajuta, dar ce se întâmplă atunci când se creează acest
blocaj? Cum se face că, uneori, parcă nici noi nu ne mai putem ajuta? Poate că
nu ar fi rău să cer un pic de ajutor… În această situaţie ajungem pentru că am
trăit prea mult viaţa cu valorile date de alţii şi le-am neglijat pe ale noastre.”
Nu uita, atunci când alegi valorile principale pentru tine, verifică-
te cu următoarele întrebări:
1. Ce simţi că lipseşte cel mai mult din viaţa ta?
2. Cum îţi petreci timpul şi pe ce consumi energia într-o zi normală?
174
3. Pe ce se duc banii tăi într-o lună normală? (în afară de facturi, pe care cu
toţii le avem, şi pe mâncare)
4. În ce domeniu al vieţii eşti cel mai organizat şi disciplinat? (poate fi orice,
de genul “mă uit la seriale patru ore pe zi, cu o disciplină de fier”)
5. La ce te gândeşti în cea mai mare parte a timpului? La ce visezi şi ce
vizualizezi legat de viitorul tău?
6. Despre ce vorbeşti cu alţii cel mai mult?
7. La ce reacţionezi emoţional cel mai puternic?
8. Care sunt scopurile şi obiectivele tale până la sfârşitul acestui an?
Secretul e să descoperi adevăratele tale valori, cele actuale, nu
cele pe care le ai, impuse, de la alţii.
Află spre ce ai înclinaţie naturală, confruntând întrebările de mai
sus. Valorile tale sunt date de lucrurile pe care cheltui banii, cum îţi consumi
energia, unde ai cea mai multă disciplină etc.
Valori generale (adaugă la lista de mai jos valori pe care le ai, dar nu le
regăseşti):
✓ Libertate
✓ Bani
✓ Iubire
✓ Dreptate
✓ Sănătate
✓ Educaţie
✓ Muncă
✓ Toleranţă
✓ Spiritualitate
Exemple de valori fizice:
✓ Sportul şi mişcarea
✓ Sănătatea, alimentaţia corectă şi sportul
✓ Nutriţia
✓ Menţinerea tinereţii şi a frumuseţii
✓ Plăcerile vieţii
✓ Aventura, adrenalina
✓ Libertatea de mişcare şi călătorie
✓ Varietatea şi schimbarea permanentă
Exemple de valori familiale:
✓ Relaţia de cuplu, familia
✓ Comunicarea eficientă cu cei din jur
175
PERA NOVACOVICI
✓ Intimitatea şi relaţiile profunde

✓ Altruismul — atenţia la nevoile celorlalţi
✓ Întreţinerea celor din jur (material, emoţional)
✓ Siguranţa ta şi a celor iubiţi
✓ Inspirarea celor din jur
✓ Educarea celor din jur
Exemple de valori financiare:

✓ Contribuţia (caritate, donaţii etc)
✓ Economisirea
✓ Creşterea averii
✓ Echilibrul — înţelepciunea legată de cheltuieli
✓ Ingeniozitatea — oportunităţi pentru a face bani
✓ Creşterea unei afaceri
✓ Stabilitatea unui slujbe bine plătite
✓ Educaţia financiară permanentă
Exemple de valori vocaţionale:

✓ Servirea misiunii tale pe Pământ
✓ Direcţie — orientarea spre un scop clar definit
✓ Independenţa — nu depinzi de nimeni
✓ Ambiţie şi foame de rezultate
✓ Leadership — inspirarea altora pentru a avea rezultate
✓ Creştere — personală şi în afaceri
✓ Calitate — servicii şi produse excelente, legate de vocaţia ta
✓ Competenţă şi profesionalism
✓ Responsabilitate
Exemple de valori sociale:

✓ Leadership — conducerea celor din jur spre realizări extraordinare
✓ Putere — dorinţa de putere în relaţiile cu cei din jur
✓ Recunoaştere — respect, reputaţie
✓ Egalitate — şanse egale pentru toţi
✓ Contribuţie pentru o lume mai bună
✓ Prietenie — timp petrecut cu prietenii
Exemple de valori mentale:

✓ Înţelepciune — înţelegerea legilor universului
✓ Curiozitate — dorinţa de a învăţa şi a descoperi
176
✓ Intuiţia — gândirea şi inteligenţa spontană

✓ Gândirea raţională — logică
✓ Discernământ — alegeri bune
✓ Disciplină şi organizare
Exemple de valori spirituale:

✓ Conexiunea cu divinitatea
✓ Integritate — autocunoaştere şi trăirea conform cu valorile tale
✓ Inspiraţie — să simţi că ai o misiune
✓ Autenticitate — să fii sincer cu tine însuţi
✓ Devoţiune pentru o religie, practică spirituală
✓ Evoluţia permanentă şi dezvoltarea spirituală şi personală
✓ Alinierea cu legile universului
✓ Pace şi linişte interioară, sufletească.
În primul rând, noi toţi suntem extrem de motivaţi în acest

moment.
Doar că, din lipsă de autocunoaştere, în loc să facem ceea ce deja
suntem foarte motivaţi, facem lucruri care nu trezesc în noi nimic special.
Într-o zi, poate sunt foarte motivat să mă relaxez şi să îmi dedic
întreaga zi mie. Însă nu voi asculta această voce a motivaţiei interne şi voi
merge să muncesc pentru că am nevoie de bani. De ce muncesc pentru
bani? Pentru că nu am destulă educaţie financiară ca să fac bani din vocaţia
şi pasiunea mea, pentru că nu ştiu să fac bani pasiv şi să fac banii să lucreze
pentru mine.
Cum am ajuns în această situaţie?
În primul rând, din cauza programării sociale care mi-a spus să
merg la şcoală şi la muncă şi să nu pun prea multe întrebări. Astfel, în loc să
mă relaxez azi, ceea ce ar fi natural, pentru că asta am chef, eu trebuie să
fac ce nu am chef.
Evident, sunt total lipsit de motivaţie, dar fac munca aşa cum aş
executa o pedeapsă.
Într-o altă zi, aş vrea să lucrez la ce îmi place mie, să mă educ
financiar. Dar am o nuntă la care trebuie să merg şi mă pregătesc pentru
asta.
Nu sunt motivat să merg, însă o fac pentru că trebuie, aşa e
tradiţia şi sunt obligat. Din nou, eu eram motivat intern să fac una, dar fac
alta.
177
PERA NOVACOVICI
De ce? Tot din cauza programării sociale.

Aş putea să continui, dar cred că ai prins ideea. Eşti deja foarte
motivat şi ai o foarte puternică şi sănătoasă motivaţie internă. Ce ai de
făcut este să te cureţi de ce ţi se spune că trebuie şi să faci ceea ce ai tu
chef. Iar dacă nu poţi să faci ce ai chef, nu eşti un om autentic. Dacă ţi-ai
construit singur o puşcărie în care trăieşti acum şi nu îţi permiţi să faci ce ai
chef, nu uita că tu ai pus cărămidă peste cărămidă, chiar dacă alţii au fost
suficient de binevoitori încât să îţi aducă basculanta cu cărămizi lângă tine.
Aşa cum ţi-ai construit puşcăria poţi să o şi distrugi, dar respon-
sabilitatea este la tine, la fel ca şi puterea de a construi orice îţi doreşti.
Câte dintre lucrurile pe care le faci astăzi sunt pentru că vrei să le
faci şi câte ţi-au fost implantate din exterior?
Te învăţ eu cum să detectezi “implanturile”:
✓ atunci când nu îţi poţi păstra atenţia asupra unui lucru şi nu te poţi
concentra
✓ atunci când nu eşti motivat să faci un lucru şi ai nevoie de motivare
exterioară
✓ atunci când te plictiseşte o activitate
✓ atunci când simţi că ţi-e lene şi nu ai energie pentru o activitate
Toate acestea sunt semne că trăieşti structura de valori a altora,
impusă asupra ta. Ceea ce este foarte important pentru tine vei vedea că
nu necesită motivaţie exterioară, nici nu te plictiseşte și nici nu îţi pierzi
atenţia şi concentrarea în timp ce o faci. Există copii care sunt diagnosticaţi
cu deficit de atenţie, dar, în acelaşi timp, când joacă un joc pe calculator,
aceşti copii îşi păstrează concentrarea 7-10 ore încontinuu, au o memorie
fotografică impecabilă, reţin toate personajele şi firul poveştii, lucruri care
fac invidios şi omul cu o minte foarte antrenată. Aşadar, nu există lene, lipsă
de motivaţie, lipsă de concentrare. Există doar lucruri care nu sunt impor-
tante pentru noi şi care ne-au fost impuse, iar noi le-am îmbrăţişat ca fiind
ale noastre.
Ce este cu adevărat important pentru tine?
28 Detașarea emoţională
Viaţa devine superbă în clipa când înţelegi un simplu adevăr

psihologic.
178
Fiecare om trece realitatea prin propriul filtru de gândire, expe-

rienţe trecute, sentimente şi emoţii, temperament şi 1.000 de alte mari sau
mici filtre.
_______________________________________
Cel care nu are siguranţă de sine şi se consideră incapabil se

sprijină pe o capacitate foarte puternică: aceea de a te
descuraja să te bazezi pe el. (Jacques Salomé)
_______________________________________
Aşadar, fiecare om are propria lui experienţă legată de viaţă,

propriul lui ADEVĂR, propria lui DREPTATE şi propria lui REALITATE.
Unii oameni (cam mulţi), sărmanii de ei, nu doar că nu acceptă că
omul de lângă trăieşte o altă experienţă și că adevărul pentru el e ALTUL, ci
mai vor, cu mari eforturi, certuri, nervi, stres și relaţii distruse, să impună
adevărul lor altora în loc să folosească acea energie pentru a-şi face viaţa
fericită.
Deci îţi vezi de treaba ta şi eşti fericit într-o lume în care poate toţi
văd lucrurile altfel decât tine sau eşti nefericit pentru că nu văd toţi la fel de
îngust ca şi tine?
Să ai inteligenţă emoţională şi spirituală înseamnă ca atunci când
omul care odată te-ar fi enervat instant şi incontrolabil vine şi îţi spune că
eşti prost şi nu eşti bun de nimic, tu să simţi în sufletul tău:
1. că nu ştie despre ce vorbeşte
2. linişte interioară şi seninătate
3. toleranţă şi acceptare faţă de sufletul chinuit, dar pe drumul evoluţiei, ca-
re te-a judecat
Frica de a da greş nu vine de la neîncredere, ci de la frica de a nu
fi respins de oamenii care vrei să te iubească. Cine vrei să te iubească şi de
cine ţi-ar fi ruşine dacă ai eşua?
_______________________________________
Nu lăsa părerile omului mediocru să te atingă! Visează şi va

spune că eşti nebun. Atinge succesul şi va spune că ai noroc.
179
PERA NOVACOVICI
Devino bogat şi va spune că eşti lacom. Nu îi acorda atenţie!

Omul mediocru nu a înţeles nimic. (Robert Allen)
_______________________________________
Indienii hopi au o zicală: cine ne priveşte dansând ne ascultă

inima vorbind. Ştiu că e nevoie de foarte mult curaj pentru a-i
lăsa pe ceilalţi să ne asculte inima vorbind, dar viaţa este prea
preţioasă pentru a ne-o risipi pretinzând că suntem supercool şi
perfect controlaţi în condiţiile în care am putea râde, cânta şi
dansa. (Brené Brown)
_______________________________________
Cel care nu se lasă ofensat de nimic ajunge întotdeauna foarte

departe. Atunci când vrei ca întreaga lume să ştie că nu îţi pasă de ce crede
ea despre tine, de fapt, chiar îţi pasă foarte mult de ce crede despre tine.
Cel căruia nu îi pasă de ce crede lumea îşi poartă sentimentul de
nepăsare cu eleganţă, linişte şi seninătate şi îl transpune în fapte.
După ce toată viaţa ta, de la naştere, ai căutat atenţia, iubirea şi
apartenenţa la un grup de oameni, după ce ţi-ai dorit toată viaţa să fii cum
sunt ceilalţi, te eliberezi, iar acum, din contră, îţi doreşti să fii diferit de toţi
ceilalţi şi nu mai ai nevoie de nimic de la cei din jur pentru a-ţi da voie să fii
fericit şi plin de iubire.
În acel moment, ai devenit o personalitate.
Fie ca acel moment să vină cât mai repede pentru tine!
Vine un moment în viaţa fiecăruia când îşi dă seama că deşi a
făcut tot ceea ce “trebuie”, tot ce şi-au dorit cei din jur, toate acele lucruri
care i-au promis fericirea, a fost trădat şi şi-a luat o mare ţeapă. Nu doar că
în inima lui acest om e complet gol, dar, mai mult, tocmai cei care erau plini
de sfaturi şi îndrumări binevoitoare nu îi dau nicio medalie şi nu îi ridică
statuie.
Observi că pe cei din jur îi doare-n cot cam de tot ce faci?
Şi, totuşi, ţi-ai clădit o viaţă pe ce a scuipat unul şi altul din el la un
moment dat, poate din frustrare personală, din dorinţe personale ascunse
sau pentru că simţea nevoia să se audă vorbind. Ăsta e momentul trezirii
adevărate şi te-aş ruga să nu uiţi niciodată momentul când eşti sărac pe
dinăuntru, şi la fel pe dinafară, şi, mai ales, să nu uiţi cauza acestei sărăcii.
Gura lumii.
180
Vocea interioară care îţi vorbeşte permanent și adevărul tău

interior sunt singura busolă de care ai nevoie pentru a naviga prin viaţă.
Multă lume întreabă: “Cum fac să nu îmi mai pese de părerea celor
din jur aşa de mult?” E simplu! Dacă îi vezi pe cei din jur că au gânduri şi
emoţii negative, că vor să arunce pe tine propriul lor rahat ca să se des-
carce, să critice şi să rănească din cauza invidiei sau a oricărui alt motiv,
imaginează-ţi că dacă zâmbeşti în faţa răutăţilor celor din jur, îi laşi să îşi
păstreze în mod integral tot rahatul pe care îl au în ei. Nimic nu face să
turbeze mai mult un om rău decât indiferenţa ta în faţa micimii lui. Zâm-
betul tău calm în faţa răutăţii lumii îţi arată măreţia şi invincibilitatea.
Şi, tot timpul, ţine minte! Pot să nu mă las atins de rahatul celor
din jur. Este în puterea mea şi de fiecare dată când părerea celor din jur mă
afectează, eu sunt cel care am permis asta. În orice clipă, pot să nu mai
permit şi să zâmbesc cu compasiune. Compasiune care spune: “Îmi pare rău
pentru tine că eşti mic şi plin de rahat, dar lecţia asta va trebui să o înveţi pe
pielea ta. Într-o zi, vei creşte şi vei realiza că răutatea din tine te face să te
otrăveşti singur. Îţi faci singur destul rău, nu mai e nevoie să te pedepsească
nimeni”.
Ştii care este cea mai mare realizare a unui mediocru? Resenti-
mentul în faţa realizărilor altui om. Acei mediocri sensibili care stau şi
tremură de teamă că munca altuia va fi mai bună decât cea proprie. Ei nu
au nici cea mai vagă bănuială a singurătăţii care vine atunci când ajungi în
vârf. Singurătatea din lipsa unui egal — un egal a cărui minte să o respecţi şi
ale cărui realizări să le admiri.
Mediocrii îşi înfig dinţii în tine, ieşind din găurile lor de şobolan,
crezând că îţi face plăcere să laşi măreţia ta să îi eclipseze pe ei — în timp ce
tu ai da un an din viaţa ta ca să vezi o scânteie de talent în oricare dintre ei.
Ei invidiază realizările, iar visul lor de măreţie este o lume în care toţi
oamenii au devenit inferiorii acestor mediocri. Ei nu ştiu că acest vis este
dovada infailibilă a mediocrităţii pentru că o asemenea lume este insupor-
tabilă pentru oamenii care realizează ceva. Mediocrii nu ştiu cum este să fii
înconjurat de inferiori, de ură sau, mai bine zis, de plictiseală — plictiseală
teribilă, fără speranţă, epuizantă şi paralizantă.
_______________________________________
Ce contează laudele şi admiraţia oamenilor pe care nu îi

respecţi? Ai simţit vreodată dorinţa apăsătoare a cuiva pe care
181
PERA NOVACOVICI
să îl admiri? Pentru ceva la care să nu te uiţi de sus în jos, ci de

jos în sus? (Ayn Rand)
_______________________________________
Cum m-am vindecat de teama de ceea ce spun cei din jur

Când eram în anul V la Politehnică, în semestrul I, deja mergeam
în anul I la Facultatea de Psihologie, fără să spun nimănui din familia mea.
Presiunea era prea mare şi în exterior, şi în interior.
În exterior erau toate aşteptările a trei generaţii, de la bunici şi
până la mine, care, cumva, doreau un inginer în familie, pentru că niciunul
dintre bărbaţii din familie nu fusese inginer.
Unul a fost muzician foarte talentat, altul alcoolic, cel puţin la fel
de talentat.
Eu eram alesul. “The one.” Cel care avea onoarea să rezolve
visurile nerealizate ale înaintaşilor săi. Pera — inginerul.
Pe de altă parte, în sufletul meu, ani şi ani de zile a crescut îndoiala
că ingineria ar putea fi pentru mine şi, descoperind psihologia, am fost
contaminat pentru totdeauna de curiozitatea şi fascinaţia unui tărâm prea
puţin explorat: mintea şi inima omului.
Aşadar, mi-a fost mai uşor să mint pe toată lumea că totul e în
regulă şi să încep în paralel Facultatea de Psihologie decât să depun efort
să duc o muncă de lămurire care s-ar fi încheiat probabil cu ceva de genul:
“Da, dar măcar termină Politehnica”.
Nu doream să termin Politehnica. Ce am vrut eu a fost ca după
cinci ani petrecuţi acolo să nu mai pun piciorul niciodată în clădirea
respectivă. Ceea ce s-a şi întâmplat.
Oricât de mult te-ai dus pe un drum greşit, întoarce-te! În orice
aspect al vieţii.
Evident, fiind în anul al V-lea, aveam lucrarea de licenţă şi absol-
virea. În timpul verii a trebuit să îmi pun în valoare toate calităţile de actor
de Hollywood ca să mimez absolvirea.
Inclusiv am fost la o masă dată în cinstea absolvirii la care au
participat bunicii şi neamurile care mă felicitau că au un inginer în familie…
Îmi vine să râd, dar mă trece şi un fior rece atunci când mă
gândesc că a fost nevoie să port un război de gherilă cu propria mea familie
şi să mă strecor prin tuneluri, ca în Vietnam, doar ca să învăţ ce vreau eu, şi
nu ce vor ei, să îmi croiesc propriul drum, şi nu cel trasat de ei.
182
Cum aş fi putut să îi dezamăgesc pe bunicii care credeau atât de

mult în mine, pe mama care se sacrifica de atâţia ani, pe tatăl care vedea în
mine singurul lucru bun pe care l-a făcut în viaţa asta?
În acelaşi timp, mi-am asumat riscul de a-i dezamăgi pentru că
riscul de a mă trăda pe mine nu mai era o variantă.
Şi a venit imediat dovada că am luat cea mai bună decizie.
În mintea tuturor, eu absolvisem cinci ani de Politehnică şi nu
eram foarte departe de adevăr. Timpul mi l-am făcut aproape pe tot,
pedepsa era aproape ispăşită.
Am evadat ca şi puşcăriaşii care mai au două luni de pedeapsă din
zece ani şi te întrebi cum de sunt atât de cretini să evadeze chiar la sfârşit,
când puteau să mai aibă un pic de răbdare.
Ştii ce am primit pentru munca de cinci ani pe care am făcut-o de
dragul familiei? O strângere de mână, o îmbrăţişare şi o bătaie camarade-
rească pe spate.
Nu că aş fi avut vreo aşteptare pentru că, material, ai mei nu şi-ar
fi permis să îmi cumpere nimic.
Dar, în inima mea şi a lor, mă aşteptam să simt ceva special. Să
văd artificii, să văd că se schimbă totul în bine, că viaţa devine roz. Că
bunicii mei întineresc cu 30 de ani, că maică-mea se recăsătoreşte cu un
milionar sau că tata se lasă de băut şi devine tatăl pe care nu l-am avut
atunci când aveam nevoie.
Şocant! A doua zi, totul era ca înainte. Aceleaşi probleme, ace-
leaşi obiceiuri, aceiaşi oameni cu aceleaşi convingeri. Faptul că eu am absol-
vit Politehnica în imaginaţia alor mei nu a avut niciun impact asupra lor şi
nici asupra mea. Mai mult, în continuare, aveau alte aşteptări. Să mă an-
gajez, să am grijă de ei la bătrâneţe, să mă căsătoresc, să le ofer nepoţi şi
strănepoţi.
Şi atunci am avut revelaţia. Ăştia o să mă omoare, iar apoi îmi vor
spune că sunt adult şi că dacă doream cu adevărat, puteam să îmi iau singur
deciziile.
Vor continua să îmi spună ce să fac, conform propriilor lor limitări
şi experienţe de viaţă, limitate şi ele, apoi vor avea pretenţia să fiu fericit şi
să îi servesc. Să îi ajut, să îi salvez. Eram singurul copil şi singurul nepot.
Atunci când bunicii cad la pat, cine are grijă de ei? Atunci când
pensia e mică, cine va veni cu o mână de ajutor? Nepoţelul, evident.
Tata e alcoolic. Nu are venituri şi eu îi duc câte o plasă cu mân-
care o dată pe săptămână. Vrea şi nişte bani. De ţigări şi de băut. Cine are
183
PERA NOVACOVICI
grijă de tata, pentru că el nu e capabil? Singurul fiu, evident, că are 22 de ani

deja, e mare, e inginer şi va avea un serviciu.
Mama, care duce în cârcă singură întreţinerea ei şi a fiului, de ea
cine are grijă? Că, până la urmă, ar merita cea mai multă grijă pentru că ea a
dus greul cel mai mare în întreţinerea şi creşterea mea. Păi, tot fiul că e
singurul de pe lume căruia i-ar putea păsa. Şi toate grijile astea, făcute din
poziţia unui tânăr care a fost dus pe un drum greşit, care nu avea viitor.
În acel moment, orice regret legat de deciziile legate de viaţa mea
a încetat. Ăştia, ai mei, cu iubirea lor, o să mă omoare! Va trebui să am grijă
de ei din poziţia unui om care nu e în stare să aibă grijă de el însuși.
Şi probabil că îşi vor imagina că şi-au făcut datoria şi cu multă
iubire m-au ghidat spre o viaţă împlinită şi de succes, iar eu eram aproape
să mă arunc sub tren.
Atunci când am văzut care este răsplata pentru că asculţi de alţii,
fie că sfaturile lor vin din iubire, fie din obligaţie, fie sub orice altă formă, am
reuşit să elimin pentru totdeauna orice regret sau sentiment de vinovăţie. A
fost o eliberare. De comentat — toată viaţa — bunicii, părinţii, neamurile,
familia vor comenta.
Întrebarea validă şi care contează pentru tine este din ce poziţie
întâmpini comentariile.
Om împlinit, care are tot ce îşi doreşte, sau om frustrat şi nefericit,
agresiv și plin de ură?
Există câteva motive pentru care oamenii te călăresc cu sfaturi şi
păreri, ducându-te pe un drum greşit.
Proiecţia
Cei apropiaţi proiectează pe noi propriile dorinţe, visuri şi frici.
Dacă vreunul se simte nesigur financiar, îţi va propovădui ţie importanţa
siguranţei financiare. Dacă relaţia lui de iubire este varză, îţi va propovădui
importanţa unei relaţii de iubire sănătoase.
Atunci când cineva îţi dă sfaturi, ce e bine şi ce e rău, ţine minte
că el îşi ţine lui însuşi un discurs despre ce ar vrea să creadă că ar fi bine să
facă el pentru viaţa lui. Nu îl băga în seamă şi nu pune botul! Discursurile lor
bine intenţionate nu sunt pentru tine, ci sunt un monolog motivaţional pe
care şi-l tot repetă. Atunci când îţi spune cineva ce să faci, spune-i simplu:
“Fă tu!” Apoi, ia un popcorn şi ascultă-i justificările pentru care el nu face
ceea ce îţi spune ţie să faci.
184
Egoismul
Un egoism conştient sau inconștient prin care cineva îşi dă seama
că are nevoie de ceva de la tine.
Bătrânii îşi fac griji despre ce se va întâmpla cu ei când nu mai pot
să aibă grijă de ei înșiși. De aceea, îţi vor propovădui siguranţa în locul
aventurii, de cele mai multe ori. Să stai acasă, să ai familia ta, să prinzi rădă-
cini ca să aibă cineva grijă şi de ei.
Părinţii te trimit la şcoală şi se preocupă de viitorul tău pentru că
se gândesc că într-o zi te duci şi tu la casa ta şi îşi recuperează şi ei viaţa
irosită cu creşterea unui puţoi nerecunoscător.
Partenerii de cuplu îţi ţin discursuri despre respect şi sinceritate,
pentru că vor să te controleze, şi nu pentru că ar intenţiona ei să te respecte
şi să fie sinceri atunci când zarurile sunt aruncate sau apar oportunităţi mai
avatajoase.
Evident, nu toţi şi nu tot timpul egoismul primează, însă fă-ţi un
serviciu şi gândeşte-te, atunci când ţi se ţin discursuri, care este interesul
celui care este preocupat de motivarea ta pentru a face anumite lucruri. S-
ar putea să faci descoperiri surprinzătoare.
Judecata
Judecăm pentru că ne e mai uşor să vedem paiul din ochiul altuia
decât bârna din ochiul nostru. Ne declinăm responsabilitatea rezultatelor
din propria noastră viaţă privind în ograda vecinului şi dându-ne cu părerea.
Ca şi când eşti în tribune şi te uiţi la jucătorii de pe teren, urlând la
ei despre cum ar fi bine să facă, însă tu habar nu ai ce înseamnă să fii în
teren.
În viaţă, ori te ridici prin propriile merite, ori încerci să îi dobori pe
cei din jur pentru ca poziţia ta să rămână superioară. Oamenii care nu se
iubesc pe ei vor veni să te judece şi să îţi spună cât de mult greşeşti, ce
prost eşti şi că ai face bine să revii cu picioarele pe pământ.
Teama cea mai mare a acestor oameni este că vei reuşi şi, astfel,
le vei arăta adevăratul loc pe care îl merită.
Plictiseala
Oamenii cu o educaţie precară se plictisesc mai uşor. Şi atunci,
printre altele, vorbesc despre alţi oameni la o sămânţă, la colţul blocului.
Ar fi o mare greşeală să pleci urechea la vorbele unor oameni care
scot nişte sunete lipsite de orice justificare sau argument.
185
PERA NOVACOVICI
Anturajul este esenţial. Eşti media celor cu care te înconjori. De

aceea, actorii de la Hollywood stau cu actorii de la Hollywood, studenţii cu
studenţii şi boschetarii cu boschetarii.
Cine se aseamănă se adună. Cu cine te înconjori şi cine sunt aceia
care vorbesc despre tine şi îţi spun ce şi cum e mai bine? Ce rezultate au?
Nu ai un anturaj de calitate? Nicio problemă, înconjoară-te cu
cărţi, documentare şi educaţie. Vei avea cel mai şmecher anturaj posibil de
la care chiar ai ce să înveţi. Mulţi oameni sunt lipsiţi de empatie şi com-
pasiune şi nu ştiu cum e în papucii noştri.
Multor oameni le merge gura aiurea pentru că nu ştiu cum e în
realitatea noastră, nu ştiu provocările şi obstacolele noastre, lupta pe care o
dăm şi munca interioară şi exterioară la care suntem înhămaţi.
Oamenii privesc doar suprafaţa, iar apoi dau din gură pentru că
nu stă în firea oamenilor needucaţi să privească în profunzime.
Am fi fraieri să ne lăsăm la mila influenţelor unor oameni incapa-
bili de a vedea punctul nostru de vedere. Lasă-i să vorbească, tu fă-ţi trea-
ba! Într-o zi se vor uita la tine şi îşi vor lua notiţe. Unii oamenii sunt pur şi
simplu distructivi şi autodistructivi. Dacă vor să îşi facă rău, să îşi facă lor. Tu
protejează-te şi păstrează o distanţă sănătoasă!
Atunci când eram student, am avut o revelaţie.

După ce dau din gură şi emit sfaturi şi păreri, toţi oamenii pleacă
acasă la problemele lor. Nimănui nu-i pasă de tine mai mult decât de
propriile nevoi şi dorinţe. Cea mai mare greşeală ar fi să iei personal ceea ce
spun cei din jur despre şi pentru tine. La sfârşitul zilei, fiecare om merge
acasă şi uită de tine pentru că are propriile probleme. Aşadar, preocuparea
ta să nu fie mulţumirea celor din jur, ci fericirea şi împlinirea ta personală.
De ce suntem disperaţi după părerea celor din jur şi de ce con-
tează atât de mult? Slăbiciunea noastră iniţială este că avem nevoie de
acceptare şi iubire, avem nevoie de apartenenţă.
Pentru a satisface această nevoie, purtăm hainele, freza şi tatua-
jele potrivite pentru ca grupul să ne accepte. Totuşi, aceasta este doar o
etapă în evoluţia noastră.
În momentul în care începi dezvoltarea personală şi educaţia ta,
munca interioară de valorificare a potenţialului, începi să faci trecerea spre a
deveni o personalitate alfa, o individualitate.
Dacă până acum doreai să fii ca toţi ceilalţi, acum doreşti să fii
diferit de toţi ceilalţi.
186
A scăpa de autorităţi imaginate este un pas esenţial spre deve-

nirea unei personalităţi alfa. Un citat amuzant pe facebook spunea că “Da-
că te comporţi suficient de mult timp ca oaie, sigur vin lupii”.
Un aliat de nădejde în lupta pentru redobândirea puterii noastre
interioare este Ursula Sandner.
În cuvintele ei:
“Ţi se tot spune, de mic, că trebuie să faci compromisuri, să laşi de la
tine, să îi pui pe ceilalţi mai presus, iar astfel vei fi fericit, vei fi privit cu ochi buni şi
vei câştiga doar simpatia şi iubirea celor din jur. Ai făcut toate aceste lucruri şi cu
ce rezultat? Cei în favoarea cărora ai lăsat de la tine şi ai făcut compromisuri par
să te respecte cel mai puţin. I-ai învăţat că pot să se folosească de tine şi, ca
atare, o şi fac, te desconsideră, iar de afecţiune sau de iubire nici să nu mai
vorbim, nu-i aşa?
Le cerem altora să renunţe la propria lor personalitate ca să ne fie
nouă mai uşor şi din egoismul nostru propriu ne dorim ca persoanele celelalte să
trăiască pentru noi şi nevoile noastre. Însă îi respectăm cu adevărat pe cei care
fac compromisuri pentru noi? Nu, deoarece îi vedem ca fiind slabi, fără
personalitate proprie şi, ca atare, nu trebuie să facem nimic special ca să le
intrăm în graţii.
Noi, oamenii, îi respectăm pe cei care sunt puternici, pe cei pentru a
căror afecţiune trebuie să luptăm, pe cei care îşi trasează limite clare şi ecologice
de interacţiune cu cei din jur. Aşa suntem noi, oamenii, construiţi. Deci, dacă
compromisurile nu te-au făcut fericit, de ce ai mai continua să renunţi la tine şi
să le faci? Trăieşte în acord cu tine însuţi, iar astfel vei fi şi respectat, şi iubit de
cei care merită să facă parte din viaţa ta”.
Dacă nu faci din dezvoltarea personală un stil de viaţă, nu ai şanse

să reuşeşti.
Să implementezi doar câte o tehnică, din când, în când, e frecţie la
picior de lemn.
!
EXERCIȚIU
Există lucruri pe care le faci doar pentru a-i mulţumi

pe alţii şi care îţi consumă energie şi timp?
187
PERA NOVACOVICI
Dacă da, ce se va întâmpla dacă nu schimbi nimic?

Unde vei ajunge? Ce roade vei culege?
A existat vreun moment când te-ai revoltat împo-
triva celor care doreau să faci ce vor ei? Cum te-ai simţit? Care
au fost rezultatele şi consecinţele?
29 Non-judecata
Atunci când consideri un om inferior ţie, din orice fel de cauze, fie
că are o vârstă mai mică, poate experienţă mai puţină de viaţă, poate că e
mai sărac, mai lipsit de educaţie, ascultă un alt fel de muzică sau are com-
portamente pe care le consideri înapoiate, imaginează-ţi că pe o scară, mai
sus, există cineva care se uită la tine şi te judecă în acelaşi fel pe tine.
Pentru că dacă e să o luăm în felul acesta, în orice faci şi orice ai fi,
e tot timpul cineva mai bun decât tine. Şi, atunci, ai putea oare să îl
consideri pe cel aşa-zis “inferior” ţie camaradul tău măcar în privinţa acestui
numitor comun? Amândoi puteţi fi judecaţi de instanţe superioare ca fiind
inferiori.
Ce mai rămâne de făcut? Într-o lume care judecă, toţi suntem
inferiori. Într-o lume în care acceptăm, iertăm şi iubim, avem şansa să ne
ridicăm deasupra condiţiei noastre.
La început, atunci când eşti tânăr, mergi la discotecă şi îi judeci pe
cei care nu trăiesc aşa cum o faci tu. Bătrânii sunt plictisitori, cei de vârsta ta
sunt fraieri că nu îşi trăiesc viaţa.
Apoi, îţi faci o relaţie şi o familie. Tinerii care pierd vremea în
discoteci sunt proşti şi nu înţeleg ce este cu adevărat important în viaţă.
Apoi, ajungi bătrân şi cei tineri sunt retardaţi pentru că vorba
aceea: “tineretul din ziua de azi...” Până la urmă, singurul prost e ăla care
judecă fără să înţeleagă că fiecare om se află într-o etapă a vieţii care
trebuie onorată şi respectată, şi nu judecată.
Ce e bine şi important pentru tine, probabil, e doar pentru tine şi
nu eşti cu nimic mai bun doar pentru că eşti la o anumită etapă, diferită de a
altora.
188
_______________________________________
Fericit este omul care îşi acceptă seamănul cu defectele lui, aşa
cum şi-ar dori ca seamănul să-l accepte pe el.
(Francisc de Assisi)
_______________________________________
Criticile îi ţin pe oameni la distanţă. Ele ne sprijină iluzia de

superioritate şi perfecţiune. Judecându-i pe alţii, ne ascun-dem
teama, ne exprimăm furia şi sentimentul că suntem
nedreptăţiţi, ne mascăm ruşinea şi senzaţia de neadecvare.
Criticile ascund totodată posibila noastră atracţie faţă de omul
sau situaţia pe care o criticăm. Condamnând ceea ce ne atrage,
creăm o distanţă. Criticând stilul de viaţă sau omul de care
suntem atraşi, mascăm, de fapt, invidia şi dorinţa de a avea sau
a trăi ceea ce, aparent, respingem. (Christina Grof)
_______________________________________
Nu vă mai uitaţi la emisiuni în care sunt judecaţi alţi oameni!

Indiferent că sunt reality show-uri, ştiri sau dezbateri, emisiunile în care sunt
judecaţi alţi oameni pentru ce alegeri fac în viaţă sunt o capcană. Atunci
când judeci un om, te plasezi într-o poziţie superioară, iar asta îţi dă o stare
interioară de bine pentru că nu eşti tu cel mai prost din curtea şcolii.
Doar că e o stare de bine falsă.
Tu nu eşti un om mai bun pentru că ai găsit o cale să îl cobori pe
altul, judecându-l.
În loc să pierzi vremea alăturându-te corului de rataţi pentru care
singura şansă de a mai avea un strop de stimă de sine este să găsească
defectele altora, mai bine investeşte timp şi energie pentru a deveni o
persoană valoroasă care poate face lucruri bune şi utile pentru cei din jur.
Aşa devii o persoană mai bună.
Istoria nu este decât un punct de vedere. De aceea, pentru că
fiecare dintre noi are un punct de vedere unic, e important:
1. Să nu presupunem că “ştim” ceva despre realitatea celorlalţi.
Faptul că deja “ştiu” mă face să nu îmi doresc să explorez mai departe. Şi nu
189
PERA NOVACOVICI
există o limitare a evoluţiei, o întărire a mediocrităţii mai puternică decât

expresia “eu ştiu”. Viaţa îţi dovedeşte permanent că nu ştii niciodată destul.
2. Să devenim conştienţi că ne alegem permanent punctul de ve-
dere dorit. Victimă sau învingător, e doar un punct de vedere. Poţi să fii
victima trecutului sau poţi considera că trecutul te-a întărit. Viaţa te face să
suferi sau viaţa îţi predă nişte lecţii pentru a te face mai înţelept şi mai
pregătit pentru ca următoarele experienţe să îţi aducă niște câştiguri mult
mai mari.
Faptul că tu alegi te şi responsabilizează. Multor oameni le este
teamă de responsabilităţi, mai ales că ele vin după o zi grea la serviciu. În
weekend-uri ne distrăm şi ne odihnim, în timpul săptămânii lucrăm ca orbii,
iar, la sfârşit, uitând că viaţa noastră azi nu este decât suma gândurilor şi
acţiunilor noastre, a alegerilor noastre, mai alegem o dată: să fim victime.
Fă de azi o altă alegere! Alege să gândeşti pentru tine!
_______________________________________
Cât de uşor este să observi greşelile fratelui tău,

Cât de greu să dai piept cu tine însuţi.
Strigi în gura mare greşelile altuia,
Dar le ascunzi pe ale tale,
Ca un pungaş ce-şi acoperă o lovitură nereuşită.
Insistând asupra greşelilor fratelui tău,
Înmulţindu-le pe ale tale,
Eşti foarte departe de finalul călătoriei.
Drumul nu este prin cer.
Calea este în inima ta. (Buddha)
_______________________________________
Atunci când ai o prejudecată, consideri că ştii tot ce e de ştiut.

Cum ai putea învăţa ceva nou când tu deja ştii tot?
E uşor să pui eticheta rapid, însă preţul plătit e o totală lipsă de
cunoaştere. Atunci când judeci oamenii, nu îi poţi admira şi nu poţi învăţa
de la ei. Astfel, arătând cu degetul în stânga şi în dreapta, rămâi prostul
satului în timp ce oamenii care iubesc şi admiră alţi oameni evoluează şi
190
învaţă în permanenţă. Judecata, la fel ca şi ura, face rău celui care o poartă
în el, ca un venin interior.
_______________________________________
Pentru a fi fericiţi, e important să nu fim foarte preocupaţi de ce

fac ceilalţi. (Albert Camus)
_______________________________________
Suntem înclinaţi să dăm vina pe circumstanţe exterioare, dar

nimic n-ar putea exploda în noi dacă nu s-ar fi aflat deja în noi.
(Carl Gustav Jung)
_______________________________________
Probabil ştii deja vorba populară: “Nimic nu e întâmplător”.

Am postat pe facebook următorul text:
“Atunci când consideri un om inferior ţie, din orice fel de cauze, fie că
are o vârstă mai mică, poate experienţă mai puţină de viaţă, poate că e mai
sărac, mai lipsit de educaţie, ascultă un alt fel de muzică sau are comporta-
mente pe care le consideri înapoiate, imaginează-ţi că pe o scară, mai sus, există
cineva care se uită la tine şi te judecă în acelaşi fel pe tine. Pentru că dacă e să o
luăm în felul acesta, în orice faci şi orice ai fi, e tot timpul cineva mai bun decât
tine. Şi, atunci, ai putea oare să îl consideri pe cel aşa-zis «in-ferior» ţie camaradul
tău măcar în privinţa acestui numitor comun? Amândoi puteţi fi judecaţi de
instanţe superioare ca fiind inferiori. Ce mai rămâne de fă-cut? Într-o lume care
judecă, toţi suntem inferiori. Într-o lume în care accep-tăm, iertăm şi iubim, avem
şansa să ne ridicăm deasupra condiţiei noastre”.
La postarea aceasta am primit o întrebare:
“Pera, se pune şi la cei care ascultă manele?… întreb şi eu… Eu consider
că genurile de muzică ascultate de o persoană arată cultura lui şi capacitatea lui
intelectuală… şi nu cred că judec… eu zic că e o pură realitate…”
Ca să îţi imaginezi “coincidenţa”, pregăteam de ceva timp un
material în care unul dintre protagonişti este o persoană care ascultă
manele, iar acest comentariu m-a determinat să accelerez.
Maneliștii
Într-un cartier dintr-un oraş mic s-a născut un băiat, Cătălin. Din
cauza influenţei mediului în care s-a născut, pentru că puterea anturajului şi
191
PERA NOVACOVICI
a prietenilor cu care a copilărit a fost foarte puternică, băiatul nostru tânăr a

adoptat regulile “tribului său”, de la vestimentaţie la muzica pe care o ascul-
tă. Nivelul lui de educaţie este asemănător cu cel al oamenilor cu care se
încojoară, alimentaţia și felul în care se distrează la fel.
Până la urmă, fiecare dintre noi, în prima perioadă a vieţii, este
format de mediul înconjurător până când ni se oferă şansa de a deveni per-
sonalitate şi să ne putem elibera de influenţa tribului din care facem parte.
Din cauza valorilor culturale ale mediului, muzica preferată ascultată de
Cătălin este maneaua pentru că acest gen de muzică vorbeşte experienţei
directe pe care băiatul o trăieşte şi rezonează perfect cu el.
Banii sunt foarte importanţi şi îţi aduc respectul celor din jur, la fel
și bijuteriile din aur şi hainele. Prietenii pot fi invidioşi şi bârfitori, există duş-
mani care nu te plac şi care îţi vor face rău dacă au ocazia, îndrăgostirea
aduce multe emoţii, drame, probleme şi momente trecătoare de bucurie,
pe undeva se vor găsi şi nişte ţigani în poveste şi astfel avem un tablou
pestriţ al realităţii lui Cătălin.
În lumea lui, Cătălin nu are nicio problemă, îşi vede de treabă şi
încearcă să răzbească în viaţă folosindu-se de talentele şi abilităţile sale.
Până aici, nimic deosebit. Povestea, însă, devine brusc mai interesantă când
apare în peisaj un alt grup de oameni.
Clubberii
Maria s-a născut într-un oraş mare. A mers la un liceu popular, şi-
a făcut o trupă de prieteni cool. Ea şi prietenii ei urmăresc Fashion TV, sunt
la curent cu viaţa tuturor vedetelor şi au ultimul model de iPhone.
Maria are o mare problemă în viaţă, şi anume “maneliştii”. Dacă o
întrebi care anume este problema ei, va spune un discurs de genul acesta:
“Nu îmi plac maneliştii pentru că sunt proşti. Cum să asculţi muzica
aia incultă? Mi se pare o mare dovadă de incultură să asculţi muzica aia care
vorbeşte numai de bani, duşmani, ţigani. În ce lume trăiesc, frate, ăştia? Îl
venerează pe Guţă, ăla aruncă cu bani la muzicanţi, se îmbată şi se iau la bătaie.
Din punctul meu de vedere, maneliştii sunt oameni inferiori. Şi cred că
majoritatea infractorilor ascultă manele, ceea ce spune multe despre pătura asta
socială”.
Maria ascultă Taylor Swift, Beyoncé şi cam tot ce e în Top 100
Billboard. Merge măcar o dată pe weekend în club, unde are o masă
rezervată, îşi cumpără, împreună cu trupa ei, două sticle de tărie, în principiu
Jack Daniel’s si Grey Goose pentru băieţi şi Prosecco pentru fete. Dan-
sează până dimineaţă, apoi merg la McDonald’s şi după aceea la somn.
192
Maria s-a poziţionat pe o treaptă superioară a evoluţiei, compa-

rându-se cu ascultătorii de manele. Ea se consideră un om de o calitate
umană mult mai mare, cu valori corecte şi mai bune, cu aspiraţii nobile în
viaţă.
Ceea ce Maria nu realizează, din cauza vârstei ei fragede, este că
deşi ea se percepe ca fiind pe o treaptă superioară, există un alt grup de
oameni care se uită de sus în jos la ea şi o consideră pe ea şi grupul ei ca
fiind inferiori.
Aşa cum Maria îi priveşte cu superioritate pe manelişti, la fel şi ea
este privită de sus de un alt grup.
Clasicii
Robert s-a născut într-o familie de tradiţie, cu părinţi şi bunici
medici, muzicieni la Filarmonică şi profesori universitari. A crescut învăţând
să cânte la pian, vorbeşte trei limbi străine şi urmează cursurile celei mai
bune universităţi din ţară.
Prietenii lui Robert sunt filozofi, artişti şi oameni din familii bune,
cu tradiţie, respectabile. Încă de la o vârstă fragedă, Robert a fost dus la
operă şi are o cultură dezvoltată a muzicii clasice.
În weekend, Robert se culcă devreme pentru că îi place să citeas-
că dimineaţa la prima oră în grădină atunci când îşi bea ceaiul. În momentul
în care este întrebat ce părere are despre cei care merg în cluburi, pufneşte
dispreţuitor:
“Nu înţeleg cum poate cineva să piardă vremea în club. E plin de fum,
muzică ce îţi sparge timpanele şi oameni beţi. E o vibraţie joasă a energiei, mă
simt rău trei zile după ce ies într-un club. Prefer să dorm noaptea, creierul are
nevoie de odihnă pentru a funcţiona la parametri optimi. Mi se pare că cei care
au viaţă de noapte îşi ratează viaţa. Se cred importanţi pentru că au ultimul
model de iPhone sau sunt îmbrăcaţi «ultimul răcnet» în modă, însă au valori total
greşite. Mi se pare că nu înţeleg nimic din adevăratul sens al vieţii”.
WOW!
Şi Robert, împreună cu anturajul lui, se percepe ca fiind pe o
treaptă superioară. El are valori mai bune şi corecte faţă de cei de pe
treptele pe care le consideră inferioare.
Poţi observa tiparul?
Fiecare se vede ca fiind în vârful ierarhiei şi vede doar ce i se pare
ca fiind inferior, fără să observe că există şi trepte superioare în care el este
considerat inferior.
193
PERA NOVACOVICI
Mai mult, procesul de gândire este acelaşi. Mă uit în jos şi îl judec

pe cel pe care îl consider inferior mie şi încerc să îmi ridic mie importanţa şi
valoarea strâmbând din nas la tot ce reprezintă celălalt. Mă ridic pe mine,
înjosindu-l pe altul. Toate bune şi frumoase până aici, însă şi Robert ur-
mează să aibă o surpriză. Deşi el se crede sus în vârful ierarhiei, ce nu ştie
încă e că există alte trepte care îl privesc şi pe el de sus în jos.
Spiritualii
Emilia a plecat din România acum 30 de ani şi, în urma călătoriilor
pe care le-a parcurs, a îmbrăţişat budismul ca practică spirituală. Culmea,
deşi practică meditaţia, yoga şi studiază energiile, nu se poate abţine să nu
se uite la alte grupuri şi categorii de oameni de sus.
Privind la manelişti, clubberi şi clasici, vede un tipar, şi anume că
toţi judecă alte grupuri ca fiind inferioare şi nu văd că şi ei, la rândul lor, sunt
priviţi ca fiind inferiori de alte grupuri care se percep mai sus în această
ierarhie a judecăţii umane. Emilia nu se poate abţine să nu se uite la toate
grupurile de până acum şi să vadă o diferenţă între grupul ei şi restul.
Ea se străduieşte să atingă iluminarea, ceilalţi trăiesc ca nişte ani-
male adormite la grădina zoologică. Celelalte grupuri pun preţ pe lucrurile
materiale, şi nu pe spirit, se judecă între ele, crezându-se unii mai buni ca
alţii, când, de fapt, toţi sunt nişte victime ale judecăţii umane.
Unde e iubirea? Unde e acceptarea? Unde e iertarea? În acel
moment, s-a petrecut un moment magic, moment care a schimbat direcţia
liniară a acestei poveşti. Emilia a avut o viziune într-una dintre meditaţiile ei.
A văzut o scară pe care era fiecare dintre aceste grupuri. Deşi
Emilia credea că grupul ei este cel mai evoluat, a văzut că deasupra ei erau
alte scări, doar că nu putea să vadă ce este deasupra. Erau scări cu un mare
semn de întrebare.
În ciuda practicii ei spirituale de peste 30 de ani, nu vedea ce e
mai sus şi nici nu ştia cum poate să păşească pe o treaptă superioară.
Atunci şi-a dat seama că de 30 de ani tot asta încearcă să facă prin practica
spirituală. Să mai urce o treaptă.
Totuşi, deşi acest obiectiv nu era atins, această practică spirituală
a ajutat-o acum pentru că a putut să facă ceva ce niciun alt membru din
grupurile de până acum nu a putut. A putut să se detaşeze şi să observe
întreaga situaţie din exteriorul acestei poveşti. A putut să vadă scara pe
care şi ea se afla, dar, în acelaşi timp, să fie şi un observator, aşa cum un
privitor se uită la un film.
194
Şi, din această observare şi conştientizare a situaţiei, Emilia a

realizat că, inclusiv ea, se comportă la fel ca oricare dintre cei pe care îi
consideră inferiori. Şi ea judecă alţi oameni care, în percepţia ei, sunt pe o
treaptă inferioară, însă îşi dă seama că e doar percepţia ei.
Ce îi dă ei autoritatea sau dreptul să pună oamenii pe categorii şi
pe trepte de evoluţie? Ce are ea în plus faţă de alţii? 30 de ani de educaţie
spirituală şi tot judecă. La fel ca orice om de pe oricare treaptă. Emilia a
avut prima mare realizare, şi anume că nu este cu nimic mai bună şi că are
acelaşi comportament ca şi ceilalţi.
Avantajul mic pe care îl are, însă, datorită practicii spirituale, i-a
permis să vadă lucrul acesta şi să devină conştientă. Tot practica spirituală o
ajută să facă şi un al doilea progres notabil.
Emilia ştie sigur că orice vedem la alţii şi ne deranjează este o
proiecţie a propriului nostru psihic şi rădăcina deranjului şi a judecăţii noas-
tre trebuie neapărat căutată în interior.
Astfel, Emilia se pune pe meditat, căutând un răspuns la o în-
trebare:
“Ce să fac, cum să mă comport în modul corect în această situa-
ţie?” Emilia ştie că în acest răspuns se află soluţia la dilema ei “care este
treapta superioară mie şi cum pot să o ating?”
Închizând ochii în afară şi deschizându-i înăuntru, privind lumea ei
interioară, observând ce se petrece acolo, Emilia vede că în inima ei se află
şi un manelist şi un clubber şi un clasic, precum şi un călugăr budist.
Există în ea aspecte care sunt egoiste, care judecă, aspecte care
trăiesc viaţa pe pilot automat ca nişte zombi. Există aspecte în ea care
reprezintă frustrările că după 30 de ani de meditaţie încă nu a evoluat şi nu
a trecut pe o treaptă superioară. Există o latură în ea care e agresivă şi
furioasă pe tot ce o înconjoară.
Emilia vede în latura ei furioasă manelistul care se ia la bătaie la
5:00 dimineaţa pentru că nu i-au plăcut dedicaţiile din seara aia, în latura ei
autodistructivă vede clubberiţa care dansează pe bar, bea multă vodka şi
vomită la colţ de stradă, părăsită de prietenii ei, în latura ei care se simte
“îndreptăţită” și “superioară” vede clasicul aristocrat, ascultător de operă,
care crede că are drepturi mai multe şi mai mari doar pentru faptul că s-a
născut într-un loc şi un mediu mai privilegiat decât restul.
În viziunea ei, Emilia trăieşte pentru prima oară semnificaţia
profundă a zicalei: “Atunci când arăţi un deget spre un om ca să îl judeci,
priveşte-ţi mâna şi vei vedea că ai alte trei degete îndreptate spre tine”.
195
PERA NOVACOVICI
Acum Emilia simte că trebuie să le fie recunoscătoare celor din jur

pentru că au ajutat-o să descopere în ea aspecte ale fiinţei ei pe care nu le-
ar fi acceptat niciodată ca fiind ale ei, însă tocmai aceste aspecte o
întregesc ca fiinţă.
Toate aceste aspecte îi aparţin.
Ce e de făcut acum?
Ce te faci atunci când te trezeşti cu casa plină de furie, autodis-
trugere, energie negativă, ego şi atâtea alte aspecte pe care înainte le
judecai la alţii, însă acum descoperi că sunt toate laturi ale sufletului tău?
Emilia se simte umilă şi smerită şi îşi dă seama că 30 de ani a greşit,
nereuşind să privească cu adevărat în inima ei.
Acum, însă, e copleşită de viziune şi, cu un ultim efort, adresează
universului întrebarea:
“Şi acum, ce?”
“Şi acum, ce?” se aude înapoi ecoul.
Toate aspectele şi laturile întunecate, ascunse, reprimate, ale Emi-
liei se uită la ea şi aşteaptă un răspuns. Un ordin. Emilia este liderul alfa,
şeful, the boss.
“Şi acum, ce?”
Cu lacrimile curgând râuri pe obraji, Emilia începe să îmbrăţişeze
fiecare aspect şi fiecare latură a ei, oricât de urâtă, rea, întunecată şi nega-
tivă ar fi. Pentru prima oară în existenţa ei, îşi dă seama că toate aceste
laturi se manifestă atât de distructiv pentru că nu au fost văzute, acceptate,
iubite şi poate iertate niciodată.
Cu fiecare îmbrăţişare, Emilia repetă:
“Te iert, te iubesc, iartă-mă şi tu pe mine! Am greşit judecându-te atât
de aspru, când tot ce aveai nevoie era un strop de iubire pe care nu l-ai primit în
zeci de ani. Acum s-a terminat şi nu mai e nevoie să suferi, să te înfurii, să te
chinui. Acum eşti acasă!
Te iert pe tine şi pe mine pentru că nu evoluăm împreună mai repede,
te rog să mă ierţi că ţi-am pus în spate toată responsabilitatea evo-luţiei noastre.
Nu e vina ta că ne-am născut în locul în care ne-am născut, că am fost abuzaţi
când am fost neajutoraţi sau că viaţa e uneori nedreaptă, că am ajuns să ştim
doar cât ştim acum, şi nu mai mult.
Oricât de greu ne-a fost până acum, mâine e o nouă zi şi nu ne vom
mai lupta între noi cu furie, pierzând energie. Vom folosi această energie pen-tru
sănătatea noastră, pentru evoluţia noastră în ritmul nostru şi pe drumul nostru.
Avem încredere şi speranţa că vom reuşi”.
196
A repetat aceste cuvinte din nou şi din nou, fiecărei laturi din ea,
zeci şi sute de aspecte pe care nu credea că inima ei le conţine și pe care le-
a judecat atât de aspru atunci când le-a descoperit în alţii, neştiind că tot ce
face atunci când privește la alţii e să se uite în oglindă şi fiecare aspect care
o supără la alţii nu e decât un aspect care îi aparţine, iar prin omul din faţă
se poate vedea în oglindă.
Iar acum îmi deschid privirea şi în afară şi mă uit la cei pe care i-
am judecat. Nu aţi fost decât semnalul clar şi limpede care mi-a atras
atenţia asupra lucrurilor la care trebuie să lucrez în mine.
Toţi oamenii din viaţa mea sunt de fapt profesori şi ghizi pentru
propria mea autocunoaştere. Şi cei pe care i-am admirat şi îndrăgit, şi cei
care m-au enervat şi supărat.
După câteva ore, care au părut săptămâni şi luni, Emilia a deschis
ochii şi a privit din nou în afară.
Însă acum nimic din afară nu mai era la fel. Totul era schimbat.
Lumea este aşa cum eşti tu şi nu poţi vedea în afară mai mult decât ai
descoperit înăuntru.
A privit maneliştii, clubberii şi clasicii şi a ştiut răspunsul la
întrebarea: “Şi acum, ce?”
De ce anume au nevoie acești oameni? Au nevoie de iubire,
iertare şi acceptare, şi nu de judecată, reproşuri şi ură.
Îmbrăţişând, iertând şi iubind toate aspectele care nu îi plăceau în
ea, Emilia acum nu mai putea să judece aspru alţi oameni pentru că nu mai
era nimeni care să fie “greşit, prost, inferior”. Toţi erau oameni, iar treptele
nu semnificau superioritate sau inferioritate, ci doar oamenii dădeau semni-
ficaţia asta treptelor.
Treptele însemnau faptul că, deşi suntem egali ca valoare, fiecare
este într-un anume stadiu al evoluţiei sale. Însă asta nu îl face mai bun pe
cel care este mai sus pe scară cu nimic.
Mai degrabă, ar trebui să ne privim drept călători pe drumul evo-
luţiei, călători care se lovesc de provocări cu aceeaşi intensitate, doar că la
niveluri diferite.
Şi indiferent pe ce treaptă eşti, tot timpul îţi va prinde bine puţină
iubire, acceptare şi iertare de la semenii tăi.
Nu ştiu cum pot eu să urc pe o treaptă superioară, însă ştiu că pot
să cobor şi să ţin de mână oamenii, iar cu iubire, acceptare şi iertare, îi pot
învăţa că ruşinea şi vinovăţia nu le aparţin.
197
PERA NOVACOVICI
Îi pot învăţa pe oameni că sunt minunaţi, însă fiecare dintre noi

duce o luptă grea, personală şi intimă şi toţi căutăm doar evoluţia aşa cum o
înţelege fiecare la nivelul la care se află.
Şi, astfel, luând decizia să privească oamenii cu iubire, acceptare şi
iertare pentru a-i ajuta să se vindece, Emilia a urcat pe următoarea treaptă a
evoluţiei ei pentru că acum descoperise secretul:
“Iubeşte-te pe tine şi toate aspectele din tine, plăcute şi neplăcute,
fără să te judeci şi astfel te vei elibera pentru a fi fiinţa perfectă care eşti. Atunci,
şi doar atunci, îţi vei putea iubi aproapele ca pe tine însuţi, când vei vedea lupta
din tine în fiecare om din jurul tău”.
Judecata ne îmbolnăveşte şi ne îndepărtează. Iubirea şi accepta-
rea ne vindecă şi ne apropie.
Atunci când judec alt om, mă îndepărtez de sursa problemei din
mine şi, astfel, îmi fac mie rău.
Cei care ne provoacă suferinţă ne sunt şi cei mai buni profesori.
Spune-mi cum vezi oamenii şi lumea şi vei avea o hartă foarte exactă a
traumelor, rănilor şi suferinţelor din sufletul tău.
Dacă Dumnezeu ar judeca, nu ar fi decât un reporter la Can Can.
Atunci când iubesc, iert şi accept laturile din mine care sunt furia,
stagnarea sau ignoranţa, realizez poate pentru prima dată că nu e uşor să fii
om, că nu poate fi totul perfect, că uneori rănile trecutului şi greutăţile
prezentului sunt greu de dus, aşa că ce ar fi să am compasiune faţă de
mine?
Cum ar fi să îmi spun mie: “Respiră şi relaxează-te! Avem tot ce ne
trebuie ca să găsim soluţii”.
Recuperarea puterii personale se poate face doar prin asumarea
tuturor trăirilor noastre, bune și rele, și prin autoobservare, analiză,
înţelepciune și reînnoirea permanentă a ceea ce suntem.
198
{ EXPERIMENT: FITRANSFORMER
1 Încearcă din nou şi din nou
Vreau să vorbim despre motivele Secretul unei minţi sănătoase şi al

pentru care foarte mulţi oameni nu reuşesc să unui corp sănătos nu stă în a plânge
îşi atingă obiectivele şi să le păstreze în pri- după trecut, în a te îngrijora pentru
vinţa aspectului lor fizic şi a sănătăţii. Există viitor ori a anticipa necazurile, ci în
două etape mari şi late: a trăi clipa în mod înţelept şi cinstit.
1. Încercările eşuate (Buddha)
2. Descurajarea care te opreşte să încerci din
nou
Cum se petrec aceste două etape?
1. Încercările eşuate
Din cauză că multe metode de sport şi alimentaţie sunt dure,
costisitoare, consumă mult timp şi energie, oamenii se împotmolesc undeva
pe drum şi nu îşi ating obiectivul, fie că acesta e slăbit (de cele mai multe
ori), fie că e tonifiere, fie acumularea de masă musculară. Totuşi, există un
motiv mai mare decât toate pentru eşec: LIPSA DE MĂSURĂTORI.
Dacă nu notezi ceea ce ai mâncat, cum te-ai antrenat, dacă nu te
cântăreşti şi nu îţi măsori cu centimentrul părţile relevante ale corpului, vei
eşua sigur. De unde putem să ştim dacă săptămâna asta eşti mai bine decât
săptămâna trecută? De unde putem să ştim unde anume am greşit în
alimentaţie dacă nu ştim ce am mâncat? Cum poţi să fii ajutat când totul
este o mare necunoscută?
2. Descurajările
După ce suferă un eşec, oamenii se descurajează. Un prieten
povestea că a slăbit opt kilograme în cinci săptămâni şi apoi a plecat în
concediu, zece zile, unde a pus zece kilograme pe el pentru că a mâncat
încontinuu, la all-inclusive. Mi-a povestit că a fost aşa de descurajat de câtă
muncă s-a dus pe apa sâmbetei, încât a preferat să nu mai facă absolut
nimic şi acum, de doi ani de zile, stă cu kilogramele în plus pe el, nemaifiind
motivat să se apuce.
După vârsta de 30 de ani, metabolismul nostru încetineşte. Masa
musculară scade dacă nu facem nimic ca să o stimulăm. După o anumită
vârstă, devine din ce în ce mai dificil dacă laşi lucrurile la voia întâmplării.
Ei bine, cu eşecuri şi descurajări, oamenii abandonează speranţa şi
cred că pentru ei este imposibil sau atât de dificil întreg procesul, încât nu
201
PERA NOVACOVICI
merită investiţia. Şi, cu asta, începe declinul în întreaga viaţă a unui om.
Atunci când renunţi la sănătatea ta şi la a-ţi ajuta mintea şi corpul să arate
bine, să se simtă bine, să funcţioneze bine şi productiv, asta se va resimţi în
toate celelalte aspecte ale vieţii. Munca scade în calitate, banii câştigaţi sunt
mai puţini decât ar putea fi pentru că oboseala şi stresul îşi spun cuvântul,
atracţia sexuală scade, viaţa socială suferă, dar, mai mult, imaginea şi stima
de sine o iau în jos.
Planul de acţiune
Oricât de mult ai mers pe un drum greşit, ÎNTOARCE-TE. Pro-
gramul Fitransformer are două caracteristici. Prima caracteristică e că ori-
cine îl încearcă are rezultate garantat. Depinde doar de fiecare cât de de-
parte vrea să meargă. A doua caracteristică e că oamenii care au plecat de
la Sorin să încerce alte metode, pentru că există multe altele, s-au întors
după luni sau ani de zile, spunând că nu există metodă mai bună. Şi ştii care
este cheia lui Sorin şi secretul din programul Fitransformer?
În primul rând, măsurătorile. Notăm în caiet ce mâncăm şi la ce
oră, ne măsurăm şi ne cântărim o dată pe săptămână. Alimentaţia nu este
foarte restrictivă, nici vorbă de diete. Este o alimentaţie normală, dar gân-
dită ştiinţific, cu ore şi compoziţie gândite pentru impactul maxim în favoa-
rea ta. Mâncăm dulce de dimineaţă, fructe la gustare, prânz normal, apoi
încercăm să păstrăm alimentaţia cât mai curată spre seară dacă vrem să
slăbim.
Nu e mare filozofie, însă e o vorbă care se potriveşte perfect aici:
_______________________________________
E de 100 de ori mai important să fii constant decât genial.

_______________________________________
Mai bine să slăbeşti 100 de grame pe săptămână, adică cinci

kilograme pe an, apoi zece kilograme în doi ani şi tot aşa, iar apoi să rămâi
pentru tot restul vieţii în formă bună decât să slăbeşti în trei luni 20 de
kilograme, să le pui la loc, să slăbeşti din nou, să pui iar la loc etc. În ritmul
acesta, trec cinci ani, apoi zece ani, iar tu niciodată nu ai fost mulţumit şi în
formă. Fitransformer este programul pentru oamenii care deja au viaţa
plină, sunt super ocupaţi şi nu au mult timp şi energie. Însă asta nu înseam-
202
nă că e un program mediu, ci este pur şi simplu cel mai bun dintre toate
DACĂ este aplicat la literă.
De aceea, am denumit programul “mură-n gură”, ca să nu existe
dubii legat de ce să mănânci, la ce oră, cum să te măsori, în funcţie de
obiectivele tale: slăbit, tonifiere sau pus masă musculară,
cum anume să te antrenezi, să respiri şi toate aceste
amănunte foarte importante.
Ce se întâmplă dacă respecţi programul
Fitransformer şi eşti constant? O să păţeşti ca Lori — clic
pe link sau citește codul: https://goo.gl/SMciy3.
Rugămintea mea pentru tine este să nu te descurajezi,
chiar dacă ai mai avut eşecuri înainte. Există un moment când apare
oportunitatea potrivită şi oamenii potriviţi ca să faci o schimbare reală,
durabilă, pentru totdeauna.
v
2 De ce e dificilă schimbarea?
Un reporter, Viorel Ilișoi pe numele său, obez și el, a mers sub
acoperire într-un spital de obezi ca să vadă ce se întâmplă acolo. A vrut să
vadă cum sunt trataţi oamenii și, cel mai mult, să
descopere care este rea-litatea unui obez, cu ce
probleme fizice, emoţionale și sociale se confruntă. M-
am emoţionat foarte tare citind rândurile pe care sper să
le citești și tu, pentru că m-au făcut să dau timpul înapoi
cu câţiva ani, când și eu oscilam între supraponderal și
obez. Articolul e aici: http://goo.gl/Ty051L.
Eu, dacă mâncam mult și necontrolat într-o zi, puteam să am pe
cântar două kilograme în plus a doua zi. Depășeam linia subţire de demar-
caţie care te face să te denumești supraponderal sau obez.
Citind poveștile acestor oameni, am descoperit exact problema
numărul 1 pe care am înfruntat-o și eu timp de ani de zile. Ești într-o pră-
pastie și, fără să îţi dai seama, tu sapi tot mai adânc și te afunzi în loc să ieși.
Despre ce vorbesc?
Despre faptul că un om supraponderal spre obez are o mare pro-
blemă cu imaginea de sine. Oglinda nu îl minte. Asta îl face să înceapă să
aibă mai puţină încredere în el și mai puţin curaj în interacţiunile sociale.
Asta înseamnă că devine din ce în ce mai dificil să cunoască oameni noi și
să întreţină relaţiile sociale. Acest lucru îi agravează problemele și depresia
203
PERA NOVACOVICI
care deja se poate instala și care îl determină să nu mai fie în stare să aibă
grijă de el.
Astfel, cu o imagine de sine distrusă, cu încrederea la pământ, fără
prieteni sau relaţii de cuplu, singuri și în depresie, oamenii ajunși în acest
stadiu încep să trăiască iadul pe pământ. Aici e drama. Atunci când eram
mai tânăr și impulsiv, certam oamenii că sunt leneși și putori, că nu vor să
facă nimic și că nu au ambiţie. Azi îmi dau seama că mulţi dintre oamenii
care au probleme reale NU MAI SUNT ÎN STARE să se ridice singuri din
prăpastie.
Unii, foarte puţini, au puterea de a se ridica singuri de guler dea-
supra condiţiei lor, însă aceşti oameni sunt excepţia. Adevărul e că majori-
tatea oamenilor ajunși în această situaţie au nevoie de ajutor specializat. În
industria asta a slăbitului şi a dietelor e plin de abureală. Şi tu, şi eu ştim asta.
În acelaşi timp, zilnic vedem cazuri de oameni care slăbesc, ajung în formă
şi chiar modele de urmat la capitolul aspect fizic.
De ce unii reuşesc şi alţii nu? E o întrebare pe care mi-am adre-
sat-o din ce în ce mai mult în ultimii ani. Prima oară m-am gândit la mine. În
primul an, am dus o bătălie grea cu kebab-ul, shaorma şi cu sucurile de
genul Cola sau Pepsi. Erau o a doua natură. Atunci când mâncam roşie sau
castravete, nu le simţeam gustul şi, după ce mâncam o salată, îmi doream
să mănânc şi “o mâncare adevărată”. Adică multă pâine, cartofi şi carne,
grăsimi proaste şi carbohidraţi inutili care se duceau direct în ţesutul adipos.
Primul motiv pentru care oamenii nu reuşesc să îşi transforme
corpul fizic e că acest lucru NU E UŞOR. Nu merge cu pastile, diete şi cu
magie. Nu merge cu abureli. Grăsimea se duce atunci când faci corpul să o
consume. Asta înseamnă deficit caloric. Dacă eşti pe deficit caloric, corpul
suferă pentru că nu are destule calorii. Asta duce la probleme de altă natu-
ră: stres, iritabilitate și, evident, senzaţia de foame.
E nevoie să mănânci curat: hrană vie, legume şi fructe. Însă papi-
lele tale gustative, după ani de mâncat doar prostii, nu mai receptează
gustul mâncării vii.
Al doilea motiv e că o transformare cere resurse.
Ca să îţi transformi corpul, îţi trebuie bani, timp şi voinţă. Îţi tre-
buie bani, dar nu pentru ce îţi imaginezi. Nu ai nevoie de prea mulţi pentru
mâncare (pentru asta se găsesc soluţii), nici pentru sală de sport, antrenor
sau suplimente. Mai degrabă îţi trebuie bani pentru a-ţi schimba toată
garderoba de haine. Vorbesc serios! După ce am slăbit 25 de kilograme, nu
am mai avut cu ce să mă îmbrac. S-ar putea să ţi se pară că exagerez, dar
nici papucii nu îmi mai veneau bine. Punând acum în balanţă toată investiţia
204
de timp, bani şi voinţă, pot spune că mi-am scos de foarte multe ori tot ce
am investit.
Mi-am recâștigat imaginea de sine sănătoasă, nu îmi mai este
ruşine de corpul meu și nu mă mai simt respins în situaţiile sociale. Îmi pot
băga cămaşa în pantaloni când apar pe scenă la un eveniment. Am cunos-
cut oameni noi (pentru că a început să îmi placă să ies din casă), chiar și pe
soţia mea actuală care avea six pack şi mergea la sală când am cunoscut-o
(merge şi acum la sală). Acestea sunt niște beneficii şi câştiguri care nu pot
fi cuantificate în bani.
Ce făceam cu banii şi cu timpul dacă nu îi învesteam în transfor-
marea mea fizică? Mâncam în continuare pizza şi kebab, paste şi mulţi car-
tofi cu friptură. Mă jucam pe calculator în loc să trăiesc viaţa reală (mă joc şi
acum, dar sesiuni scurte, de relaxare mentală).
Ştii că am 300 de zile jucate în World of Warcraft? O zi în joc se
contorizează ca 24 de ore fiind logat. Imaginează-ţi dacă poţi: cu sticle de
Pepsi sau Cola lângă mine şi, evident, când mă lovea foamea, mergeam la
magazinul de la colţ ca să îmi iau chipsuri, corn cu ciocolată sau un kebab.
Al treilea motiv pentru care oamenii găsesc dificil să facă transfor-
marea corpului lor este anturajul. Atunci când tu te schimbi, practic, îi obligi
pe toţi ceilalţi să se schimbe. Atunci când tu îţi schimbi stilul alimentar, nu
vei mai cumpăra aceleaşi lucruri. Iar dacă din ceea ce cumperi tu se hră-
nește și altcineva, ar putea interveni conflicte. Atunci când îţi schimbi stilul
de viaţă şi petreci timp la sală, făcând sport sau studiind despre acest su-
biect, interesele tale se schimbă. Întâlneşti oameni interesaţi şi ei de aceleaşi
lucruri, începi să relaţionezi cu oameni noi, în feluri noi, iar asta îi face pe cei
din jur să te piardă într-un anumit sens. Atunci când iei în serios trans-
formarea pentru totdeauna a corpului tău, foarte probabil te vei confrunta
cu situaţia pe care am întâlnit-o și eu mergând duminică la mama la masă.
O iubesc pe mama, însă eu de trei ani de zile sunt sub 70 de kilograme şi
vreau să rămân aşa pentru că mă simt şi arăt foarte bine pentru standardele
mele.
Momentul acela în care mergi duminica la masă la mama şi tu
încerci să nu bagi mai multe calorii decât are nevoie corpul tău şi mama
începe:
— Hai, un ardei umplut! Nu vrei? Îţi pun trei la pachet în borcan.
— Nu-mi trebuie.
— Hai, ia smântână bună cu pâine albă şi pufoasă! Nu mai poţi? Ia-o cu tine că e
bună!
— Nu vreau.
205
PERA NOVACOVICI
— Hai, îţi pun şi cireşele astea! Şi chiftele. Câte vrei?

— Mama, astea sunt grăsimi inutile! Nu am nevoie de ele.
— (mama, urlând): AI NEVOIE DE GRĂSIME că tocmai ce s-a terminat iarna şi
corpul are nevoie de grăsimi.
— (eu, calm) Acum e vară. Și iarna m-ai prostit la fel.
— Mănânci numai prostiile pe care ţi le bagă pe gât societatea asta consume-
ristă (replica asta o ştie de la mine şi o foloseşte împotriva mea). Hai şi prăjiii, să
vezi ce bună eeee! E cu vişine. Unul sau două borcane cu salată de vinete? Caș
sau urdă? Nu ai mâncat ciorbiiiiţăăă!!! Stai să mănânci!
—…
Sunt un psiholog care a trăit în papucii unui supraponderal şapte
ani de zile. Sorin este un sportiv de performanţă de patru ori vicecampion şi
o dată campion naţional la culturism. La vârsta de 43 de ani este un om de
ştiinţă al corpului uman.
Ştim care sunt obstacolele şi dificultăţile pe care le vei întâmpina
în transformarea ta. De asemenea, ne cunoaștem felul nostru de a te ghida
spre această transformare fizică. ţinem cont de cele mai importante aspecte
care îi fac pe oameni să eşueze şi le eliminăm din drumul tău, astfel încât să
ai cât mai multe șanse de reușită.
Programul Fitransformer
Nu e cu diete. Nu e cu grabă. Nu e cu presiune. E cu slăbire per-
manentă, dar fără efect de yoyo. Cu creştere lentă, dar sigură, a masei mus-
culare pe care nu o mai pierzi. Cu satisfacţia progresului măsurabil (cu
ochiul liber) şi cu cifrele pe care le notezi în platforma special creată.
Am creat programul Fitransformer cu gândul că oamenii au ne-
voie de ceva ce funcţionează şi care nu îi abureşte. Ceva care necesită
muncă şi o intenţie sinceră de a-și transforma corpul. În același timp, un
program care ţine cont de dificultăţile pe care oamenii le au în viaţa lor; de
timpul şi de energia şi-aşa limitate, de aspectele psihologice ascunse din
spatele succesului sau eşecului în această încercare de a slăbi sau a pune
masă musculară.
Te las cu mărturia unui elev, pe care am primit-o la începutul lunii,
la mai puţin de trei luni de la începerea programului nostru:
“Salut, Pera și Sorin!

Chiar dacă astăzi este zi liberă, mi-am făcut timp să vă mulţumesc
pentru ceea ce aţi făcut pt mine. Și anume: în 8 martie începeam programul
vostru (după un weekend de îmbuibare cu tot felul de mâncăruri) la 97 de kg;
206
ulterior, m-am înscris și pe platforma online care mi-a fost un real sprijin. Astăzi,
1.06.2015, după 12 săptămâni, am ajuns la 84 kg. Și nu vreau să mă opresc aici.
Cuvintele nu pot exprima sentimentele de mulţumire și împlinire pe
care vreau să le împart cu voi. Pentru că voi mi-aţi deschis ochii și aţi fost, de
multe ori, singurii alături de mine. Felicitări! Programul Fitransformer chiar
funcţionează. Nu este deloc ușor. Este chiar al dracului de greu, dar merită tot
efortul. Mulţumesc, mulţumesc, mulţumesc!” (Cristi B.)
3 Principiul din spatele abdomenului plat

“Te salut! Sorin sunt.
Să îţi spun un secret: nimeni nu are nevoie de un pachet de şase pe
abdomen. De ce? Pentru că îl avem deja! TOŢI îl avem. Și nu, nu sunt nebun.
Problema se află în altă parte: doar la puţini acest pachet de şase este vizibil.
Şi asta pentru că restul şi l-au acoperit deja cu un strat mai gros sau
mai puţin gros de grăsime subcutanată. Ei bine, dragul meu cititor, asta e ma-rea
problemă: existenţa acestui strat de grăsime. Acum că am lămurit care e
problema, să vedem ce soluţii există.
Marea majoritate a oamenilor cred că pentru a avea un abdomen de
invidiat trebuie să lucrezi sute, mii de repetări şi asta zilnic dacă se poate.
GREŞIT!
Bineînţeles că dacă cineva vrea să devină medic, trebuie să meargă la
şcoală. Dar asta nu e de ajuns! Trebuie să şi înveţe ce i se predă. Şi chiar materiile
specifice medicinei. Aşa e şi cu abdomenul — bineînţeles că trebuie antrenat,
dar de două ori pe săptămână e super destul. Lucrul pe care trebuie să ne
concentrăm e cum să dăm jos grăsimea ce-l acoperă.
Aici intervine ALIMENTAŢIA CORECTĂ.
Un sfat pe care ţi-l dau este să îţi faci ANTRENAMENTUL CARDIO
după ANTRENAMENTUL MUSCULAR. Nu neglija niciunul dintre cei trei fac-
tori subliniaţi!
Antrenamentul muşchilor abdominali e suficient să conţină şase serii
lucrate până la epuizare (adică să faci numărul maxim de repetări pe care îl poţi
face la fiecare serie în parte).
Alege la un antrenament ridicările de trunchi (în diferite variante), iar
la următorul antrenament alege ridicările de genunchi (de asemenea, în diferite
variante) şi permutează-le.
207
PERA NOVACOVICI
Execuţia trebuie să fie lentă (ca şi cum te-ai mişca cu încetinitorul)

fără a folosi inerţia pentru a te ajuta în execuţie. În vârful mişcării ţine abdo-
menul contractat pentru o secundă pentru a amplifica contracţia de vârf. Ex-piră
puternic la fiecare ridicare.
Îţi doresc succes şi te îmbrăţişez!”
Câteva dintre lecţiile învăţate de mine în anii ce au trecut legate

de Fitransformer.
1. Am învăţat că evoluţia este sinusoidală
Vei mai greși. Te vei mai împiedica. Nu îţi cere nimeni un record
perfect. Doar nu uita să te ridici de fiecare dată când ai căzut. Ai voie să
greșești cât timp nu pierzi din vedere obiectivul.
2. Am învăţat că anturajul face totul

Nu ai cum să evoluezi dacă cei din jurul tău sunt varză și îţi pun
beţe-n roate la fiecare pas. Dacă vrei rezultate, înconjoară-te cu oameni
care deja au ceea ce vrei tu să ai sau sunt ceea ce vrei tu să devii.
3. Am învăţat că trebuie să mă apăr de mine însumi
Felul cum arăţi este doar un efect secundar al atitudinii tale men-
tale și al stării tale emoţionale. Fiind începător, nu aveam de unde să știu
aceste lucruri. Așa că m-am apucat de sport cu entuziasmul oricărui începă-
tor. Imaginându-mi ce bine voi arăta.
În paralel cu sportul, alimentaţia e un factor nu important, ci DE-
CISIV. Tot sportul din lume nu va compensa faptul că bagi în tine ceea ce
nu te ajută. Așadar, a fost nevoie să mă apăr de mine și de poftele mele.
Mi-am umplut frigiderul numai cu mâncarea permisă de Fitransformer și
am încercat să mă izolez pe cât posibil de mine însumi.
Ce câștigi pe lângă abdomen plat și sănătate de fier?
Există o foarte mare listă de beneficii în programul nostru, bene-
ficii care nu pot fi văzute de la început.
Primul mare beneficiu e că vei înţelege cum se obţin rezultate în
orice domeniu. Pași mici făcuţi zilnic — îndrăgostirea de o rutină care ne
transformă visurile în realitate (Roma nu a fost construită într-o zi), încerca-
re constantă de autodepășire, mică, dar permanentă, de la zi la zi, de la
208
săptămână la săptămână, de la lună la lună și de la an la an. Și autoeducaţia

permanentă.
Odată ce ai acceptat provocarea noastră, vei avea surpriza să
constaţi că pașii de mai sus, pe care îi folosești pentru a avea rezultate cu
corpul tău fizic, sunt aceiași pași de care avem nevoie pentru succesul în
orice domeniu.
Nu poţi să faci bani pornind de la zero, prin muncă, decât trecând
prin aceiași pași. Nu poţi să descoperi ce reprezintă iubirea și relaţia de cu-
plu decât trecând prin acești pași. Nu poţi avea succes în viaţă din greșeală.
E nevoie de educaţie permanentă, de experimentare permanentă.
Sunt borne în evoluţie de atins și depășit, sunt legi universale de respectat.
Cu cât știi mai puţine din toate astea, cu atât ești mai pierdut ca o frunză
dusă de curentul vieţii.
Cu cât știi mai multe, cu atât semeni cu un surfer care se distrează
călărind valul. Iar, la sfârșit, atunci când îţi vei îndeplini misiunea, vei fi cel
care generează valul. Buddha a spus:
_______________________________________
Să te cucerești pe tine este o victorie mai mare decât dacă ai

învinge 1.000 de adversari în 1.000 de bătălii diferite!
_______________________________________
Ca să te cucerești pe tine trebuie să te cunoști pe tine. Dă-ţi voie

să te cunoști pe tine prin încercările la care te supui în cadrul cursului
Fitransformer. Ce se întâmplă cu poftele tale? Reușești să respecţi modelul
și în ce proporţie? Cum ai putea să îţi crești eficienţa?
Atunci când faci sport și trebuie să îţi depășești performanţa de
săptămâna trecută, ce gânduri ai? Reușești să te concentrezi și să te mobi-
lizezi? Ești un campion sau un mediocru? Daca ești un mediocru, ești pre-
gătit să mori plin de regrete și cu potenţialul neexploatat sau te ridici la
luptă și vrei victoria, indiferent de ce va fi nevoie să faci?
Ești o fire perseverentă? Cum reacţionezi în faţa eșecului? Toate
aceste lucruri sunt dezvoltare personală PRIN ACŢIUNE. Acţiune directă
asupra corpului tău fizic. Știi că multă lume se plânge de lipsa de practică în
dezvoltarea personală și că e prea multă teorie.
Ei bine, tu ai șansa să practici dezvoltarea personală și să te antre-
nezi pentru performanţă. Secretul vieţii, din punctul meu de vedere, este
209
PERA NOVACOVICI
evoluţia permanentă. Atunci când vei dobândi obiceiul de a te autodepăși,

nu doar la repetări în sala de sport, ci în orice aspect al vieţii, nu se va mai
pune întrebarea dacă vei obţine ceea ce vrei de la viaţă, ci ÎN CÂT TIMP.
Premiul tău la sfârșitul acestei provocări nu este doar un abdomen
plat, masă musculară și mai puţină grăsime pe corp. Nu este doar mai multă
încredere în tine, un corp fain la vară pe plajă și priviri admirative de la cei
din jur.
Premiul este un nou stil de viaţă la care lucrezi zilnic câte puţin.
Așa se întâmplă schimbarea profundă. Zilnic, câte puţin. Tot ce trebuie să
faci este să rămâi pe drum și atunci când greșești, să te îmbrăţișezi și să îţi
spui “mâine o luăm de la capăt”.
4 Sala de fitness — atitudinea corectă
(Material scris de Sorin Fritea)

“Sala de fitness e la modă. Din ce în ce mai multă lume frec-
ventează o sală de fitness şi asta nu e deloc un lucru rău. Nu există om să nu
fie preocupat de felul cum arată şi asta, de asemenea, nu e un lucru rău.
Există chiar o legătură între a fi sănătos şi a arăta bine. Până la un punct!
Punctul în care se produce transformarea dorinţei de a arăta bine
în pretenţie şi din pretenţie în obsesie. Ca în orice tranzacţie corectă, pri-
meşti în funcţie de cât dai și obţii în funcţie de cât investeşti. Şi aici NU mă
refer la bani. “Totul e să fii cinstit cu tine şi să ai tăria să nu te cruţi”, spunea
cineva…
Vrei să “socializezi”? Sala de fitness NU e pentru asta. Aici oame-
nii se antrenează. Desigur, odată antrenamentele încheiate, totul revine la
normal. Oamenii vorbesc, râd, se ceartă, se îmbrăţişează, dar NU în sală.
Respectă-te pe tine însuţi, dar şi pe ceilalţi.
Să te antrenezi e minunat, distrează-te făcând asta în sală, dar NU
te distra făcând altceva. NU în sală! Nu atât pentru tine, cât pentru ceilalţi.
Dacă tu nu vrei să te antrenezi serios, nu e o problemă decât pentru tine,
dar măcar lasă-i pe ceilalţi să-şi facă treaba lor acolo cum se cuvine.
Unii îmi reproşează că sunt prea dur şi că nu mă împrietenesc cu
cei pe care îi îndrum. Nu o fac pentru că le-aş face un rău dacă le-aş deveni
prieten. În acel moment, totul se transformă într-o joacă şi rezultatele devin
aproape imposibil de realizat.
210
Mereu le dau clienţilor mei exemplul cu pilotul de avion: “Dacă ai

de zburat cu avionul, ce preferi: pilotul să fie un bun entertainer sau să fie un bun
pilot?”
Aşa e şi în cazul meu. Am o mare responsabilitate faţă de ei şi NU
îmi permit nici să le întreţin zâmbetele, dar nici să-i întristez. Prefer să-i fac
să se bucure la sfârşit atunci când rezultatele au fost atinse.
Unii oameni NU înţeleg asta. Aruncă în mine cu reproşuri inter-
pretând greşit atitudinea mea oarecum “războinică” de la antrenamente.
Mi s-a întâmplat — nu de puţine ori — să îmi vină să iau în braţe
un client sau o clientă (nu contează) pentru tăria de care a dat dovadă, dar
m-am abţinut ca să nu stric totul.
Sunt şi oameni mai puţin tari care nu pot face ce fac alţii, dar asta
nu ar trebui să fie o problemă. Problema e atunci când sunt nerealişti şi
pretind că fac totul şi că ei merită rezultate bune când, în realitate, ei nu fac
deloc asta.
Şi atunci când unui astfel de om îi explici cum stau lucrurile, el nu
le poate înţelege, nefiind suficient de obiectiv faţă de el însuşi. Toţi suntem
subiectivi, dar unii mai mult ca alţii. Un lucru vă spun sincer: deşi nu mi-au
plăcut toţi clienţii pe care i-am avut (aşa cum nici ei nu m-au plăcut), în fie-
care dintre ei m-am identificat pe mine însumi cu slăbiciunile şi tăria mea.
De aceea, vă spun: niciun om nu e mai bun ca altul, dar unii vor să
se îmbunătăţească (şi nu numai fizic), iar alţii se consideră ca fiind deasupra
celorlalţi. Am antrenat oameni curajoşi, inteligenţi, frumoşi, dar şi oameni
aroganţi şi prea plini de ei.
Fie că ai şcoală, fie nu, ai bani sau nu, eşti frumos sau nu, cel mai
mult mă impresionează la un om inima lui. Am lucrat peste zece ani în
entertainment ca dansator şi, deşi nu pare să aibă vreo legătură, acolo am
descoperit că nu sunt atât de bun ca sportiv sau instructor cât sunt de bun
în a “citi” inimile oamenilor.
Dincolo de problemele de atitudine mentală şi sufletească, mai
sunt problemele de natură formală ca: folosirea echipamentului dincolo de
limita de miros suportabilă de nasul unui om normal, testarea rezistenţei
podelei prin trântirea ganterelor şi halterelor, poveştile de viaţă spuse unul
altuia în timpul mersului alene pe bandă sau folosirea aceloraşi pantofi cu
care aţi fost la disco.
Oameni buni, căutaţi în inimile voastre să descoperiţi din ce
sunteţi făcuţi! Războinic sau nu, fii realist, fii muncitor şi respectuos!”
v
211
PERA NOVACOVICI
5 Cum să îţi alegi antrenorul
Sorin are câteva idei de care să ţii cont atunci când îţi alegi antre-
norul cu care lucrezi. Iată cum să îţi alegi antrenorul:
(Material scris de Sorin Fritea)

“Vreau să fiu pilot de Formula 1. Punct. Ştiu să conduc (am
permis). Nu se poate ! Cum nu se poate? Nu-i de ajuns să fii un şofer bun
pentru a fi PILOT! De aia nu se poate! Aşa e şi cu antrenorul personal.
Numai că în domeniul acesta, relativ nou în România, nu e nimeni care să
verifice calitatea celor care se pretind a fi Antrenori Personali de fitness. Nu
e de ajuns să faci fitness câţiva ani pentru a fi un instructor de fitness
adevărat. Vei fi doar la stadiul de ŞOFER, şi nu la cel de PILOT! Şi acum am
să încerc să te învăţ cum să îţi alegi antrenorul personal.
Primul lucru la care să te uiţi este la felul CUM ARATĂ. Pentru că
dacă nu îţi place cum arată (din punct de vedere sportiv, evident), atunci
cum să poţi avea încredere în calităţile lui de antrenor? Dacă el nu arată
bine, îmi pun automat întrebarea: “Cum să mă înveţe pe mine ce trebuie să
fac ca să arăt bine unul care nu arată bine?”
Al doilea lucru la care să te uiţi este dacă are LICENŢĂ eliberată
de Federaţia Română de Bodybuilding şi Fitness şi dacă are rezultate bune
la competiţiile sportive de specialitate. Pentru că dacă nu are rezultate, îţi
recomand cu căldură să cauţi unul care are. Rezultatele lui ca sportiv repre-
zintă DOVADA CEA MAI CLARĂ A VALORII LUI!
Al treilea lucru extrem de important e să NU te laşi antrenat de
niciun antrenor care îţi recomandă MEDICAMENTE fie pentru slăbit, fie
pentru masă musculară. Nu face confuzia între medicamente şi suplimente
nutritive (proteine, vitamine, aminoacizi, minerale, produse apicole etc).
Dacă nu ţi-e clar TOTUL despre un anume produs pe care ţi-l recomandă,
interesează-te din alte surse (medic sportiv, reviste şi cărţi de specialitate,
internet) de acel produs. Dacă descoperi că e vorba de o substanţă do-
pantă sau periculoasă, renunţă imediat la antrenorul care ţi-a recomandat-
o! Nu ne jucăm cu sănătatea de dragul de a arăta bine!
Al patrulea lucru îl reprezintă REZULTATELE TALE! Dacă, în ma-
ximum două săptămâni, antrenându-te şi hrănindu-te după sfaturile antre-
norului, nu începi să percepi schimbări în sensul în care doreşti tu pentru
corpul tău (schimbări care se observă la măsurători şi la cântar), renunţă
imediat la acel antrenor.
212
Al cincilea lucru îl reprezintă importanţa ATITUDINII ANTRENO-

RULUI faţă de tine în timpul antrenamentului. Nu căuta un antrenor “de
treabă” pe care să-l poţi manipula. Ci caută un antrenor cu personalitate,
chiar dur pe alocuri, care să nu îţi permită să te apropii prea mult (de el) şi
care să aibă ca unic interes un corp frumos şi sănătos pentru tine, cel care l-
ai angajat. Un antrenor care să te inspire, dar să nu te intimideze, care să îţi
ofere tot ceea ce promite.
Al şaselea lucru, şi foarte important, e să încerci să aplici LOGICA
BUNULUI-SIMŢ în selecţia antrenorului personal. Ce îţi zice inima, cum te
simţi în prezenţa lui şi, mai important, ce rezultate are cu clienţii lui. Nu te
lua după bârfe, ci ia-te după rezultatele lui cu tine şi cu ceilalţi clienţi ai lui/ei.
Fii realist, bineînţeles, cu ceea ce doreşti să obţii, dar nu te mulţumi cu
puţin.
Acum, că ţi-ai făcut o idee despre cum să îţi alegi antrenorul per-
sonal, îţi mai spun să NU te aştepţi ca un antrenor bun să fie IEFTIN. Dacă
vei opta pentru un antrenor ieftin, fii extrem de atent la CELE ŞASE CRI-
TERII pe care trebuie să le îndeplinească. Şi, ca o experienţă personală, un
antrenor ieftin nu va îndeplini NICIODATĂ TOATE criteriile descrise mai
sus. Îţi urez succes din toată inima cu noul tău antrenor personal!
6 Masa musculară
Motivul pentru care am numit cursul “Fitransformer — slăbit, masă

musculară şi tonifiere, explicate mură-n gură pentru oameni normali” e sim-
plu: am îndepărtat toate informaţiile şi acţiunile inutile şi am păstrat, extrem
de detaliat, strictul necesar pentru ca tu să te transformi fizic. Vei vedea că,
odată trecut prin acest proces, vei face şi dezvoltare personală practică pe
toate planurile vieţii.
Înainte de a intra în conţinut, vrem rapid să răspundem la două
întrebări: de ce sport și de ce mușchi?
1. De ce sport?
Pentru că dacă doar slăbești prin alimentaţie și
calorii mai puţine, vei arăta ca o persoană slabă… și atât.
Slab nu înseamnă că arăţi și bine.
Aici e clar: https://goo.gl/YnfuxR.
213
PERA NOVACOVICI
Nu glumim deloc când spunem că Fitransformer te transformă.

Am scos tot ce e inutil și ce ţi-ar pierde timpul, însă fundaţia care a rămas
este absolut necesară.
Fără o grijă minimă pentru sport și pentru felul în care te hrănești,
poţi spune adio unui corp fain și nu prea putem să învelim acest adevăr în
staniol roz.
2. De ce muşchi?
Pentru că indiferent dacă vrei să slăbești sau să pui masă muscu-
lară, cheia este creșterea cu măcar câteva sute de grame a masei muscu-
lare.
Care este diferenţa dintre a avea mușchi și a avea grăsime? Gră-
simea este ţesut mort și inutil pentru corp. Mușchii sunt făcuţi din proteină,
care este cărămida din care e construit corpul uman. Mai mult, aspectul și
forţa noastră fizică sunt date de masa noastră musculară.
Acum, nu îţi imagina că să pui masă musculară
înseamnă să fii culturist și să arăţi ca un culturist. Nici pe
departe. Uite diferenţa dintre o cantitate egală de gră-
sime și mușchi: https://goo.gl/9MX6NC.
Practic, atunci când slăbești având grijă de
masa ta musculară (care e de dorit să crească măcar cu
câteva sute de grame în timp ce grăsimea se duce), vei
arăta slab, însă, în același timp, sănătos. Vei avea de zece ori mai multă
energie pentru că nu mai cari kilograme de grăsime inutilă după tine — care
mai are și o tonă de toxine ce te otrăvesc — și vei fi definit, ca un om care se
vede că face sport.
Și acum marele și uriașul secret Fitransformer!
Dacă sunt un om ocupat, cu multe pe cap și foarte puţin timp
pentru sport, cum pot în cel mai rapid și eficient mod să îmi cresc masa
musculară? Răspunsul este: alegând să fac antrenament cu GREUTĂŢI.
Să pui măcar 1-2 kilograme de mușchi pe tine este cel mai im-
portant lucru pentru slăbit, aspect fizic și încredere de sine, indiferent că ești
femeie sau bărbat. Oamenii se întreabă: dar de ce să facem efortul să mer-
gem la sală? Nu putem doar să mâncăm corect și să slăbim? Nu putem să
facem alte sporturi?
Ba da, se poate. Însă cu o mare atenţionare. Eu nu prea am timp
să o ard sportiv ore întregi, multe zile din săptămână. Așa că am căutat care
este activitatea sportivă care mă va ajuta să îmi cresc cel mai rapid masa
musculară cu minimum de timp investit. Și am descoperit că e vorba de
214
ridicatul de greutăţi. Nu există sport mai bun care să crească atât de repede
masa musculară.
Hai să vedem acum ce înseamnă pentru tine un kilogram de
mușchi și cum te poate transforma. Un kilogram de mușchi! Ce înseamnă,
de fapt, un kilogram de mușchi? Nici mai mult, nici mai puţin de 4.000 de
calorii. Punct. Sunt sigur că asta nu spune nimănui mare lucru.
Să îţi explic: fiecare dintre noi, din cap până-n picioare, suntem
făcuţi din proteine. Adică Azot. Și apă. Desigur, poţi spune că mai avem și
ceva grăsime. Dar, din punct de vedere metabolic, grăsimea e un ţesut
mort. Nu e altceva decât un depozit de energie. Deci tot ce înseamnă ţesut
viu (incluzând aici organele interne, părul, unghiile, pielea, mușchii etc.) este
făcut din azot și apă. Pentru ca o persoană să poată acumula un kilogram
de mușchi, trebuie să îndeplinească două condiţii:
1. Să-i ofere corpului, într-o perioadă de timp, 1.000 de grame de
proteine în exces. Adică bilanţul energetic al corpului în acea perioadă de
timp să fie pozitiv și egal cu 4.000 de calorii. Asta înseamnă că, în acea
perioadă de timp, caloriile ingerate din mâncare au fost cu 4.000 mai multe
decât caloriile cheltuite de către corp. Și cele 4.000 de calorii rămase ne-
consumate provin din 1.000 de grame de proteine. Sigur că pare puţin cam
știinţific ce spun, dar, până la urmă, nici nu trebuie să îţi încarci mintea cu
toate detaliile, ci doar cu ce am subliniat.
2. Să-i dea corpului stimulul de care are nevoie pentru a folosi și
transforma acele 1.000 de grame de proteine într-un kilogram de mușchi.
Acest stimul înseamnă: antrenament muscular. Antrenamentul muscular în-
seamnă obosirea musculaturii până la epuizare pentru ca ea să trimită creie-
rului un semnal chimic prin care să-i transmită că are nevoie de substanţă
proteică pentru a se repara în urma efortului efectuat. Odată recepţionat
acest semnal chimic de către creier, el face toate reglajele necesare (hor-
monale și nu numai) pentru ca în corp să înceapă procesul de reparare a
ţesutului muscular distrus în timpul antrenamentului.
Procesul acesta de reparare se numește Sinteză Proteică.
Așadar, dacă aceste două condiţii sunt îndeplinite, corpul începe
să construiască mușchi. În condiţii normale, cu antrenament și alimentaţie
corecte, un bărbat depune un kilogram de mușchi în 4-6 luni, iar o femeie
cam în dublul acestei perioade. Să nu crezi însă că dacă ai câștigat un
kilogram de mușchi, vei fi cu exact un kilogram mai greu. Nu. Vei fi cu până
la 2-3 kilograme mai greu, în funcţie de câtă apă e reţinută în acel kilogram
de mușchi. Și asta pentru că fiecare celulă vie are nevoie de apă în interior,
dar și în spaţiul extracelular.
215
PERA NOVACOVICI
Celulele musculare cele mai predispuse la a-și mări volumul și,

deci, la crearea de noua substanţă musculară sunt fibrele musculare de tip
2B. Aceste fibre se mai numesc și rapide și reacţionează cel mai bine în
urma antrenamentului cu greutăţi cu un număr de 6-12 repetări pe serie. În
timpul unor astfel de serii, însă, fibrele de tip 2B sunt folosite doar la
ultimele 2-3 repetări atunci când toate celelalte fibre (de tip 1 și de tip 2A)
și-au epuizat resursele.
Acesta este motivul pentru care fiecare serie trebuie executată
până la epuizare. Dacă nu o faci, atunci fibrele de tip 2B nu apucă să fie
folosite și astfel nu-și vor mări volumul.
Odată câștigat acest kilogram de mușchi, nu numai că vei arăta
MULT mai bine, dar rata metabolismului va crește semnificativ, riscul de
îngrășare scade semnificativ și funcţiile organismului sunt mai bine reglate
(funcţionarea inimii și a sistemului circulator, funcţia se-
xuală MULT îmbunătăţită și la bărbaţi, și la femei, pro-
cesul de îmbătrânire e încetinit, crește nivelul de încre-
dere în sine și de optimism, crește viteza de recuperare
după efort etc.).
Un kilogram de mușchi aţi spus? Poftiţi, vă
rog!
Beneficii ale antrenamentului muscular: https://
goo.gl/VcjzW3.
7 Ești pregătit să începem?
Ceea ce vrem noi să îţi oferim este o soluţie descoperită și

dezvoltată de Sorin în cei 27 de ani de experienţă în sala de antrenament și
de muncă făcută cu propriul corp.
În primul rând, hai să ne cunoaștem! Încep eu:
Numele meu este Pera Novacovici, iar pasiunea mea în viaţă este
psihologia. Am descoperit-o după ce deja aveam cinci ani de Politehnică și,
pur și simplu, am schimbat macazul, lăsând totul în urmă la 23 de ani și
luând viaţa de la zero. Am deja 12 ani de psihologie în spate și azi îţi voi
povesti extraordinara și transformaţionala mea întâlnire cu Sorin Fritea. Nu
degeaba ne numim Fitransformer. ︎
216
Sorin este campion naţional la culturism și de cinci ori vice-

campion. Povestea din spatele acestor performanţe o vei afla pe larg. Vei
vedea că alimentaţia normală — de zi cu zi — și nu o dietă este cea care l-a
ajutat pe Sorin să aibă aceste rezultate.
Acum patru ani de zile, îmi luam papucii după o relaţie de aproa-
pe trei ani. Întreaga mea lume era dărâmată! Am intrat în depresie și aceas-
tă despărţire m-a prins, din punct de vedere fizic, în cea mai proastă perioa-
dă a vieţii mele. Aveam 90 de kilograme, eram obez, cu 25 de kilograme de
grăsime în plus pe corp.
Motivele principale pentru aceste kilograme în plus:
✓ viaţa petrecută la calculator, fără sport
✓ mâncarea de bază: junk-food (deoarece atunci nu mă gândeam deloc la
o alimentaţie sănătoasă) și Cola sau Pepsi la 2,5 litri zilnic
✓ stresul și indisciplina emoţională
✓ mâncatul emoţional noaptea: Nutella, pizza, ciocolată sau kebab
✓ metabolismul foarte leneș.
Cel mai probabil, acum te gândești: cum vei putea trăi fără cioco-
lată, pizza sau alte mâncăruri care îţi plac atât de mult?
Știu! Și eu mi-am pus același gen de întrebări la început. Partea
bună este că poţi mânca și aceste alimente, în anumite condiţii, și tot să ai
corpul pe care ţi-l dorești.
Viaţa mea își încheia un ciclu la 30 de ani. Primul și primul lucru pe
care l-am făcut în momentul în care iubita mea mi-a zis că vrea să ne des-
părţim și că se mută a fost să o sun pe cea mai bună prietenă a mea,
Andreea. Ea mă bătea la cap de şase luni să mă duc la un tip, Sorin, cel mai
tare antrenor pe care l-a întâlnit vreodată, care transformă garantat pe
oricine lucrează cu el.
Prima săptămână de antrenament a fost puţin ciudată.
Sorin mi-a spus că tot ce trebuie să fac este să notez într-un caiet
ce mănânc și orele la care am mâncat, fără nicio presiune. Antrenamentele
erau ciudat de scurte, 25 de minute și apoi alergatul pe bandă. În urma
recomandării, aveam mare încredere în el, așa că nu am pus deloc întrebări.
După o săptămână, s-a uitat peste ce am mâncat și mi-a spus că din sutele
de elevi pe care i-a avut, am cea mai proastă alimentaţie pe care a văzut-o.
Într-un fel, eram mândru, eram cel mai tare la ceva: la mâncat și la îngrășat...
Ca să nu o lungesc prea mult, în cel mai scurt timp posibil pentru
mine, Sorin m-a ajutat să slăbesc de la 90 de kg la 64,5 kg. Eram la cea mai
mică greutate la care am fost în ultimii 12 ani de viaţă.
217
PERA NOVACOVICI
Aveam 31 de ani și mă simţeam în cea mai bună formă în care fu-

sesem vreodată.
De ce soluţia lui Sorin funcţionează pe termen lung atât în cazul
meu, cât și al altor câteva sute de oameni:
✓ este necesar să investești doar foarte puţin timp într-o lume în care aces-
ta este cea mai preţioasă resursă;
✓ mănânci alimente de la orice supermarket, fără diete, și poţi slăbi sau pu-
ne masă musculară;
✓ te antrenezi cu greutăţi care se găsesc în orice sală de sport, oriunde în
lume;
✓ îţi îmbunătăţești felul în care arăţi și progresezi permanent fără să revii
vreodată la starea iniţială, așa cum se întâmplă cu majoritatea dietelor sau
programelor de sport.
Noi vrem să păstrăm lucrurile cât mai simple.
După cum poate știi deja, soluţiile simple sunt mai bune decât
cele complicate atunci când vorbim de rezultatele obţinute.
La ce să te aștepţi în continuare? ţi-am pregătit multe materiale
scurte și specifice în care abordăm întrebări concrete despre nutriţie și
sport. Pe lângă acestea, avem povești ale oamenilor care s-au antrenat deja
cu noi, ca să vezi ce rezultate excelente poţi obţine și tu.
Acest plan alimentar este extraordinar pentru că nu te pune să ţii
diete. După cum poate știi, dietele nu prea funcţionează pentru că nu te
poţi abţine de la mâncare decât o perioadă; și, apoi, ce faci?
Revii la vechile obiceiuri. Asta faci! De aceea, foarte mulţi oameni
care slăbesc prin diete se îngrașă la loc sau mai mult. Apoi, intră și în de-
presie pentru că toate eforturile lor au fost zadarnice…
În metoda alimentară a lui Sorin nu există diete, ci dimpotrivă.
Este foarte important să te hrănești, însă corect.
8 Ce să mănânci ca să ai corpul pe care ţi-l dorești
Vreau să vorbim despre o neplăcere cu care poate te confrunţi,

dar pe care încă nu ne-ai spus-o: motivaţia de a duce la bun sfârșit ceea ce
ai început prin intermediul programului nostru.
Îmi aduc aminte când eu am început să lucrez la sală alături de
Sorin Fritea: mai exact, momentele în care mă certa crunt pentru că nu res-
218
pectam indicaţiile lui și de teroarea care se numea cântar și măsurători —

pentru că acolo se vedea într-adevăr ce am făcut… sau, mai bine spus, ce
nu am făcut.
Vreau ca pentru tine acest proces să fie unul mult mai scurt și să
eviţi situaţia în care ajungi să te simţi la pământ, doborât de propriile pofte
și neputinţe. Mi-am dat seama pe parcurs că antrenorul poate să îţi dea
cele mai bune sfaturi, dar, până la urmă, totul ţine de tine cât de mult le iei
în considerare.
Ţine de ce anume faci când nimeni nu ţi-e alături în momentul în
care mergi la frigider, ţine de atitudinea cu care pornești la drum, de dorinţa
ta de a nu te mai minţi că faci “bine” și că ai mai avut doar o “mică” scăpare
când ai mâncat timp de trei zile la rând ciocolată și pizza la ora zece seara și
de cât de tare tragi de tine în timpul antrenamentelor când nimeni nu se
uită. Până la urmă, dacă minţi, pe cine minţi? Nu pe tine?
Cuvântul-cheie în toată ecuaţia asta e conștientizarea! Să fii
conștient că în mâinile tale stă decizia de a acţiona corect chiar și atunci
când ești singur; să fii conștient că bătălia decisivă nu e împotriva cuiva din
exterior, ci împotriva propriilor tale slăbiciuni.
Îţi propun în acest sens să alegem ziua de joi ca fiind ziua în care
îţi vei lua măsurătorile (dacă deja nu faci asta). Măsoară kilogramele, talia și
bicepsul dacă ești băiat sau măsoară kilogramele, talia, fundul și coapsele
dacă ești femeie. Poţi adăuga și poze pentru a fi mai evidente rezultatele.
Măsurătorile se fac dimineaţa pe stomacul gol.
Nu vreau să te chinui să faci schimbări radicale, dar vreau să
încerci să respecţi cele cinci mese pe zi indicate de Sorin pentru că alimen-
taţia este punctul-cheie dacă îţi dorești ca munca ta să nu fie în zadar. Deci,
în caz că vrei să slăbești, lucrurile ar trebui să arate în felul următor:
✓ dimineaţa — dulce, orice ţi-e poftă
✓ gustare — fructe
✓ prânz — ciorbă sau supă și felul 2
✓ gustare de după-amiază — o masă cât mai ușoară caloric și în carbohi-
draţi (exemplu: unul sau două iaurturi light, shake de proteine etc.)
✓ cina — legume, carne la grătar (de pui), brânză light, albușuri de ou etc;
eu, de exemplu, mănânc o salată cu carne de curcan, pui sau ton.
Pentru a-ţi fi mai ușor să aplici aceste lucruri, îţi voi dezvălui două
principii foarte importante:
1. Plănuiește azi ce vei mânca mâine
Atunci când gândești ceea ce vei face cu raţiunea, și nu cu sto-
macul, e mult mai ușor să respecţi planul. Pregătește-ţi ce ai nevoie cu o zi
219
PERA NOVACOVICI
înainte, astfel încât în momentul în care vrei să mănânci, să ai de unde să iei

tot ce ai nevoie.
2. Orice ar fi, notează-ţi ce ai mâncat
Cel mai periculos pentru programul tău alimentar este să sari
peste mese și să ţi se facă foame la o altă oră pentru că atunci nu mai
acţionezi raţional, ci din instinct. Așadar, ai grijă de corpul tău și asumă-ţi-l
pentru că nu vei avea altul.
De ce nu îţi tatuezi pe tine cuvântul “maioneză” sau “salată

de vinete?”
“Nu înţeleg de ce mai vii la sală! Ai un caracter slab. Te dai mare în
faţa celor care te citesc, dar cum ar fi să îţi decupezi tricoul, să ţi se vadă burta și
să le spui tuturor mândru: «Eu sunt alfa!»”
Cuvintele de mai sus sunt cele pe care mi le adresa Sorin, la şase
luni de când am început să lucrăm împreună. Înainte să îţi ofer PDF-ul care
te va ajuta să ai o alimentaţie corectă și să afli povestea lui Sorin, vreau să-ţi
arăt exact în ce fel m-a ajutat acest om. De asemenea, îţi voi spune ce blo-
caje am întâlnit eu pe parcurs și cum am reușit să le depășesc pentru prima
dată în viaţă.
Am descoperit lucruri noi despre care nici nu știam că există în
mine. Primele 10-15 kilograme (din totalul de 25) s-au dus ușor pentru că
era de unde, dar și datorită antrenamentului foarte eficient al lui Sorin.
După ce am atins acest prag, am ajuns să nu mai progresez deloc.
Începusem să îl mint și scriam în caiet că am mâncat salată cu piept de pui,
iar eu mâncam kebab și shaorma, pentru că nu mai rezistam. Acum, însă,
când trebuia să fac pasul de la un om normal la un om care face sport și are
grijă cu adevărat de corpul lui, toate slăbiciunile mele au ieșit la suprafaţă.
Iar Sorin le vedea mai bine decât le vedea soţia mea, Oxana.
Pentru că ceea ce se află cu adevărat în noi iese la suprafaţă în momentele
de presiune și Sorin știa să pună toată presiunea de care era nevoie. Dacă
nu te ţineai de treabă, Sorin te trimitea acasă și îţi pierdeai locul la antre-
nament pentru luni sau ani de zile, fiindcă era o listă lungă de așteptare şi
doar 20 de locuri.
Eu aveam ocazia să mă confrunt cu toţi demonii și cu toate
defectele mele. Antrenamentele cu Sorin deveniseră un curs accelerat de
dezvoltare personală. Îmi repeta întruna că eu mă mint pe mine și eu
refuzam să accept acest lucru.
Adevărul era că nu respectam ce mi-a cerut Sorin: să mănânc
orice îmi place la micul dejun și să mănânc la prima gustare fructe. Apoi, să
220
mănânc un prânz normal, urmat de gustarea a doua, iar apoi cina. Să duc în
caserolă cu mine, dacă e nevoie, mâncarea și fructele, dar să îmi respect
mesele.
Sorin îmi cerea SĂ MĂNÂNC, nu să mă abţin.
Iar eu ce făceam? Săream peste gustarea de dimineaţă, uitam de
prânz și pe la ora 15-16 mă apuca o foame necontrolată care mă făcea să
vreau să mănânc și talpa de la papuc. Și ce faci atunci când ţi-e foame? Păi,
atunci când ţi-e foame, nu ești tu, ca în reclamă.
Iar pentru că, de foame, pierdeam orice control emoţional, ieșeam
din casă ca să mănânc primul lucru pe care îl vedeam. Și primul lucru era
buticul de kebab și shaorma. Fără excepţie, după ce mâncam, mă apuca
sentimentul de vinovăţie.
Vei vedea că există unele obstacole comune pe care cu toţii le
întâlnim la un moment dat. Partea bună este că putem învăţa unii de la alţii
și să trecem mai ușor peste ele. Puteai să minţi și să îi spui lui Sorin că ai
mâncat numai piept de pui cu salată. Puteai să minţi la kilograme și să spui
că te-ai cântărit și ţi-a dat mai puţin ca săptămâna trecută și că ai slăbit.
Iar eu deja minţeam la ambele. Dar Sorin îţi dădea toate măștile
jos și atunci când rămâneai cu sufletul deschis și vulnerabil ca o virgină în
noaptea nunţii, îţi spunea așa:
“Ești la fel ca toţi ceilalţi mediocri de pe faţa Pământului! Te minţi pe
tine, ai un caracter slab și mai bine te-ai lăsa. În fiecare zi, când trebuie să vin să
te antrenez pe tine, când ies pe ușă și vin spre sală, simt că am inima grea și nu
îmi mai place meseria pe care o fac, deși este pasiunea vieţii mele. Simt că îmi
doresc eu mai mult decât tine să reușești și că trebuie să te car în cârcă. Mai bine
nu mai vii de săptămâna viitoare! Cel puţin, nu mai pretinde că îţi dorești să
slăbești și acceptă-te așa cum ești! Eşti mincinos! Nu ai coloană vertebrală.
Atitudinea ta este total greșită”.
De unde știa Sorin că mint? Pentru că exista un lucru care nu
putea fi păcălit.
CENTIMETRUL!
În fiecare joi, Sorin își măsoară elevii — la talie și biceps pe băieţi și
la talie, fund și coapse pe fete. Poate te gândești că este mult prea meti-
culos să te măsori săptămânal. Dar vei afla imediat că, în acest fel, Sorin a
reușit să obţină performanţă și să ajute peste 500 de oameni să aibă corpul
pe care și-l doresc.
Știai că 1 kilogram pe cântar înseamnă 1 cm pe talie? E valabil atât
în plus, cât și în minus. Și orice ai spune la cântar, orice ai scrie în caiet, cen-
timetrul acela spune toată povestea. Nu doar că plăteam bani serioși, dar,
221
PERA NOVACOVICI
din cauza faptului că nu respectam programul, mergeam de trei ori pe

săptămână la antrenament simţindu-mă cu musca pe căciulă: știam că Sorin
va fi nevoit din nou să folosească acele cuvinte grele.
Atunci când le auzeam, eram profund dezamăgit de mine pentru
că nu puteam să respect chiar și cel mai simplu program alimentar.
Ajunsesem să mă lupt ca să îmi menţin o minimă stimă de sine, iar
singura mea armă în faţa tuturor slăbiciunilor mele era perseverenţa. Mă
pusesem singur în această situaţie. La un moment dat, mi-am spus că orice
ar fi, nu renunţ până crăp sau reușesc să schimb ceva.
Sorin îmi cerea să mă hrănesc de cinci ori pe zi, lejer și fără stres.
Dar pentru că așteptam să mi se facă o foame turbată și apoi
haleam orice îmi pica sub nas, ajunsesem să nu am nutrienţii și vitaminele
necesare în corp; asta, pe lângă presiunea psihologică imensă la care eram
supus.
Cu toate defectele mele, Sorin, cu acest tratament, m-a dus la
64,5 kilograme. Cu alte cuvinte, m-a dus în cârcă. Și-a dorit el mai mult
decât mi-am dorit eu să reușesc, s-a luptat cu mine și m-a dus la cea mai
mică greutate pe care am avut-o în viaţa mea de adult. Dacă eu, cel mai
indisciplinat la capitolul alimentaţie, am reușit cu Sorin, îţi garantez că și TU
VEI PUTEA!
De asemenea, vei vedea că și antrenamentul este foarte simplu
de înţeles și de făcut.
Mai devreme, ţi-am promis că vei face cunoștinţă cu Sorin. Acum
a venit momentul:
“Salut! Eu sunt Sorin Fritea.

Prima oară când am făcut cunoștinţă cu o sală de sport a fost când
aveam 17 ani și fratele meu mai mare m-a dus să ne antrenăm împreună. După
câteva săptămâni, el s-a lăsat. Eu am continuat și am deja 28 de ani de sală. Știu
că multă lume are prejudecăţi despre ce înseamnă culturismul și culturiștii, însă
aceasta este pasiunea vieţii mele, vocaţia mea, dacă vrei.
Vin dintr-o familie de matematicieni. Tatăl și fratele meu, amândoi,
sunt profesori de matematică. Am moștenit și eu microbul și dragostea pentru
matematică și am absolvit Politehnica, Facultatea de Automatizări și Calcula-
toare. Dacă ar fi să privesc în urmă, cred că cel mai mare beneficiu al mate-
maticii în viaţa mea a fost că m-a ajutat să privesc sportul și alimentaţia ca pe
știinţe exacte. Astfel, pot modela și transforma corpul uman cu o precizie
matematică.
222
Cifrele nu mint, sunt o oglindă foarte fidelă a realităţii. Da, sunt lip-site
de emoţie, însă, în viaţă, atunci când vrei să faci performanţă, orice om știe că e
nevoie să măsori ca să poţi îmbunătăţi. Mai mult, emoţia este foarte bună ca să
îţi alimenteze pasiunea, însă cifrele sunt cele care te ajută să îţi atingi obiectivele
fără să lași emoţiile să te devieze de la drumul tău.
Unul dintre motto-urile mele în viaţă este: «Dacă nu evaluezi, nu
evoluezi».
Cu această atitudine am abordat fitness-ul și alimentaţia și am reușit
să fiu o dată campion naţional și de cinci ori vicecampion. Asta la o vârstă des-
tul de târzie pentru acest sport (în jurul vârstei de 40 de ani). La începuturile
pasiunii mele, din cauza lipsei de posibilităţi, am fost nevoit să mă antrenez
acasă. Suportul pentru greutăţi era făcut din stive mari de cărţi, care, din fericire,
nu lipseau din casa noastră. Dar, la un moment dat, nu mai aveam greutăţi
suficient de mari ca să mă pot antrena.
În căutare de soluţii, am fost nevoit să merg la depoul unde se aflau
trenuri scoase din circulaţie și am luat două roţi de tren pe care le-am legat cu
sârmă și le-am cărat până acasă. Am avut cea mai mare febră musculară din
viaţa mea, însă, după întâmplarea aceasta, am învăţat unul dintre conceptele
cele mai importante legate de antrenamente. Acest concept m-a ajutat să am
rezultate extraordinare cu un timp minim petrecut în sala de sport pentru că
nimeni, nici eu, nu vrea să stea ore întregi la sală.
Și eu, ca și orice alt om foarte ocupat, vreau să scot maximum de
rezultate cu minimum de timp și efort. În limbaj ingineresc, vreau să dau
randament cât mai bun în tot ceea ce fac.
Mai târziu, atunci când am avut ocazia să mă antrenez într-o sală de
sport, în orașul meu — Șimleul Silvaniei, nu îţi imagina că era raiul pe pământ. De
fapt, era opusul. Într-o zi, câţiva cicliști profesioniști din Germania au trecut prin
oraș și au vrut să se antreneze la sala noastră. Era o sală într-un beci, unde
șobolanii erau prieteni cu noi, și atunci când ploua torenţial, apa era până
aproape de genunchi.
Băieţii ăștia nemţi, când au văzut condiţiile în care ne antrenam, au
rămas șocaţi și ne-au spus că sala arată ca o cameră de tortură medievală.
Totuși, acest lucru mai arăta că pentru cine vrea să facă un lucru tot timpul
există soluţii. Pentru cine nu vrea tot timpul vor exista scuze.
În e-mailul următor vei vedea că orice om întâlnește obstacole atunci
când se apucă de treabă, dar cu atitudinea potrivită, chiar este posibil să nu te
lași niciodată.
Azi, deși am 43 de ani, mă simt ca un copil mic care a descoperit
peștișorul de aur și a primit trei dorinţe.
223
PERA NOVACOVICI
Este ca și când am fost întrebat:

«Vrei să te antrenezi într-o sală super frumoasă?»
Și eu am spus: «DA, vreau!»
«Vrei să ai toate aparatele pe care le visezi în această sală?»
«DA, vreau!»
«Vrei să câștigi bani din pasiunea ta și să poţi face doar asta pentru
tot restul vieţii, iar prin munca ta să îi ajuţi pe oamenii care au nevoie de tine?»
«DA, vreau!»
Azi trăiesc un vis devenit realitate. Ceea ce îmi dă putere să mă
antrenez, să fiu disciplinat și să caut să mă autodepășesc permanent nu e doar
visul meu, ci și oamenii pe care îi văd că se simt inspiraţi de mine. Atunci când
mă antrenez, nu o fac doar pentru mine, ci pentru toţi ai mei. Familie, prieteni și
clienţi. Toţi cei care cred în mine îmi dau putere să merg mai departe.
Am lucrat cu peste 500 de oameni și, fără să exagerez, niciunul nu
poate spune că a plecat la fel sau mai rău decât era înainte de a mă cunoaște.
Evident, depinde de fiecare om cât de departe vrea să meargă, iar pentru asta e
nevoie ca relaţia noastră să fie de parteneriat, în care fiecare își face partea lui de
treabă.
Dacă te interesează soluţia cel mai simplu de aplicat, în sport și în
alimentaţie, care te poate ajuta să ajungi foarte departe cu corpul tău, află că eu
îţi pot da această soluţie. Poţi să slăbești, să pui masă musculară, să te menţii și
să te tonifiezi. De asemenea, poţi să folosești această metodă cu anumite
«upgrade-uri» pe care ţi le voi dezvălui în materiale dedicate perfor-manţei
pentru a participa la concursuri de fitness și să câștigi.
Mai jos îţi las câteva poze cu mine de la ultima
competiţie. Aveam 2,7% grăsime în corp. Îţi voi spune, tot la
vremea potrivită, cum arată și cum se simte sufletește,
psihologic, fizic și emoţional, antrenamentul. Asta pentru a
ajunge în forma de concurs cu șanse de a fi pe podium:
https://goo.gl/BzBtQX.
Indiferent dacă ești bărbat sau femeie, dacă ai
nevoie de mine, sunt alături de tine împreună cu Pera”.
Îţi oferim un plan alimentar pe care toţi elevii lui Sorin, inclusiv noi,
îl folosim. Acest plan este extraordinar pentru că nu te pune să ţii diete.
După cum poate știi, dietele nu prea funcţionează pentru că nu te poţi
abţine de la mâncare decât o perioadă; și, apoi, ce faci?
De aceea, foarte mulţi oameni care slăbesc prin diete se îngrașă la
loc sau mai mult. Apoi, intră și în depresie pentru că toate eforturile lor au
224
fost zadarnice. În metoda alimentară a lui Sorin nu există diete, ci dimpo-

trivă. Este foarte important să te hrănești, însă corect. Unele alimente ai
voie să le mănânci dimineaţa, altele seara.
La fel cum te-am întrebat în e-mailul anterior, primul lucru pe care
Sorin îl întreabă când începe să lucreze cu elevii săi este:
“Ce dulce îţi place să mănânci?"
Apoi, te lasă să mănânci dulcele respectiv, ZILNIC, la prima
masă.
De patru ani de zile, eu mănânc în fiecare dimineaţă tot ce îmi
poftește inima. În general, ciocolată: Kinder Bueno, Milka, dar și plăcinte cu
brânză sau clătite cu nutella.
Și ghici ce?
Nu am mai trecut deloc de 70 de kilograme în ultimii patru ani,
dar tot de patru ani respect regimul alimentar al lui Sorin și mă antrenez tot
după modelul lui. Același model, cu mici modificări, este folosit și de Sorin.
Ceea ce iubesc eu la metoda lui Sorin este știinţa. Fiecare minut petrecut la
sală și fiecare masă pe care o mănânc știu că este maxi-
mum ce pot face pentru corpul meu. Și partea cea mai
faină e că totul durează foarte puţin. Odată ce stabilești
ce ai de făcut (și faci), devine un stil de viaţă.
Acum mai rămâne doar să descarci materialul
PDF și să te pui pe treabă! Descarcă PDF: https://
goo.gl/LCaaeg.
9 Cum să te antrenezi doar 25 de minute, de trei ori pe

săptămână
De ce e nevoie să pun mușchi? De ce trebuie să fac antrenamen-

te de forţă și cardio? Multă lume se sperie atunci când aude de ridicat
greutăţi, culturism sau sală de fitness. Femeile și bărbaţii se tem că dacă
ridică greutăţi la sală, vor arăta prea musculoși. Poţi să uiţi de această
teamă! Vei vedea imediat și de ce.
În primul rând, e ca și când ai spune: mi-e frică să pun bani
deoparte pentru că am să devin foarte bogat. În al doilea rând, antrena-
mentele pe care noi le propunem îţi vor amplifica trăsăturile pe care deja le
deţii și care sunt specifice sexului. Adică bărbaţii devin mai masculini, feme-
225
PERA NOVACOVICI
ile mai feminine. Dacă încă nu te-am convins și te mai temi că ai putea
deveni prea musculos, află că cei pe care îi vezi cu mușchi foarte mari nu au
devenit așa peste noapte. A durat ani de zile, cu foarte multe ore de antre-
nament. Dacă ai face și tu asta, cu siguranţă că ţi-ai da seama pe parcurs în
ce direcţie mergi.
Până acum ai văzut poze atât cu băieţi, cât și cu fete. Dacă vei
urma programul fitransformer, nu se va întâmpla altceva decât că vei arăta
FOARTE BINE. Atât. Deci nu trebuie să ne temem de acest tip de antre-
nament, ci putem profita de numeroasele beneficii pe care ni le oferă.
Ridicatul de greutăţi are un efect pe care niciun alt sport nu îl are. Te re-
glează hormonal în cel mai eficient mod posibil. Și de la hormoni pleacă
majoritatea problemelor noastre: și de sănătate fizică și de stare sufletească
şi emoţională.
Poţi să slăbești doar respectând alimentaţia, dar există o diferenţă
între slăbit doar din felul în care mănânci și slăbit din alimentaţie corectă în
timp ce faci sală. Logica este foarte simplă: musculatura te face să arăţi
bine.
Grăsimea de pe corp te face să arăţi și să te simţi rău. Grăsimea și
caloriile pe care le consumi zilnic sunt arse de metabolismul tău. Acesta
este mai eficient dacă ai mai mulţi mușchi care, implicit, au nevoie de mai
multă energie.
În plus, la oamenii care au peste 30 de ani începe o degenerare
normală a musculaturii. În cazul în care nu faci nimic la această vârstă, masa
ta musculară scade cu până la 500 de grame pe an. Așadar, după vârsta de
30 de ani, antrenamentul cu greutăţi este mai necesar ca niciodată pentru a
rămâne în formă. Programul nostru de antrenament presupune trei ședinţe
pe săptămână. După o sesiune de ridicat greutăţi, alergăm pe bandă de
fiecare dată.
Pentru mine, acest antrenament a făcut ceva extraordinar: îmbinat
cu o alimentaţie MULT mai bună decât cum obișnuiam să mănânc înainte,
am putut să ajung de la 90 de kilograme la numai 65.
Lecţia pentru tine este să nu te ferești de an-
trenamente în sala de fitness! Dimpotrivă, aproape că
sunt obligatorii dacă nu faci alt sport care să îţi dezvolte
musculatura.
Model de antrenament fitransformer aici:
https://goo.gl/UBofYR.
v
226
10 Atitudinea pe care trebuie să o ai ca să nu te lași

niciodată
Vreau să-ţi spun povestea mea legată de acest lucru. Vei vedea
cum o atitudine greșită faţă de un aspect al antrenamentului (considerat de
mine banal) m-a dus la dureri de spate.
După 11 luni de antrenament cu Sorin, fiind în plină bătălie cu
obiceiurile mele vechi și proaste, progresând lent, dar sigur, am păţit ceva
care aproape mi-a venit de hac. Știam deja că Sorin este un profesionist
care cunoaște foarte bine ceea ce face, însă am început să mă îndoiesc de
el când a început să mă doară spatele.
Mai exact, baza coloanei vertebrale. Mă durea din ce în ce mai
tare atunci când ridicam 70-80 sau 90 de kilograme la exerciţiile de spate.
Progresasem de la ridicatul de 30 de kilograme la 90, însă simţeam că am
atins limita. În fiecare luni aveam exerciţiile de spate care îmi provocau
dureri mari la coloană și asta îmi afecta exerciţiile de marţi când făceam
picioare. Practic, două antrenamente din trei erau compromise.
După câteva săptămâni de dureri, nu m-am mai putut abţine și l-
am rugat să îmi schimbe exerciţiul. Mai târziu, am realizat că asta a fost o
greșeală. Sorin mi-a zis un lucru care îmi răsună și acum în minte: “Problema
ta nu e spatele, ci atitudinea. Atunci când vei înţelege asta, nu te va mai durea
spatele și vei putea progresa”.
Ce să fac DACĂ MĂ DOARE COLOANA VERTEBRALĂ? Ce

legătură are asta cu atitudinea? Parcă suntem în Karate Kid, m-am gândit.
“Vopsește gardul ca să înveţi ce e răbdarea”, dar pe mine mă doare coloana
rău de tot. NU E VINA MEA, eu am făcut tot ce se putea. “Ok”, a zis Sorin,
“apleacă-te și întinde mâinile până jos”. M-am aplecat ca un bătrânel de 90 de
ani...
“Vezi? De cât timp îţi spun că încălzirea și exerciţiile de stretching
sunt la fel de importante ca antrenamentul în sine?” a zis. Îmi repeta asta de
luni de zile, însă eu parcă nu auzeam. Le tratam cu o atitudine nepăsătoare
și le “fușăream”. Nefiind încălzit, nu aveam deloc mobilitate și asta era ceea
ce îmi provoca durerile de spate.
“Dacă faci încălzirea și stretching-ul bine, vei avea mai multă mobi-
litate și atunci când vei ridica greutăţile, nu îţi vei mai afecta coloana. Cu cât
ridici mai mult, cu atât mușchii spatelui devin mai puternici și îţi susţin coloana.
227
PERA NOVACOVICI
Totul ţine de atitudinea ta și de felul în care mă asculţi. Fă încălzirea și

stretching-ul de fiecare dată, măcar 15 minute, și vei vedea că lucrurile se
schimbă.”
După 11 luni, începeam practic de la zero.
În noiembrie 2011, am început să fac stretching și să ridic bara
goală, 20 de kilograme, la exerciţiile de spate. În ianuarie 2012, durerile de
spate au dispărut, iar în data de 30 aprilie 2012 am ridicat 120 de kilograme.
Nu am mai simţit deloc dureri de spate de când mi-am schimbat atitudinea
faţă de încălzire și stretching: acum deveniseră și pentru mine aspecte foar-
te importante ale antrenamentului. În tot acest program, am păstrat doar
esenţialul. Așadar, fiecare aspect este foarte important. De aceea, este ne-
cesar să tratezi cu o atitudinea potrivită fiecare pas. Acesta a fost cazul
meu, însă atitudinea greșită poate fi prezentă și în alte situaţii.
Lecţia pentru tine — ai o putere uriașă de care probabil nu știi:
atitudinea ta. Dacă aceasta e nepotrivită, te vei autosabota.
Numai cu o atitudine potrivită vei putea să continui sau să perfor-
mezi fără să renunţi.
Viaţa îţi poate arunca multe în cale, însă tu alegi atitudinea cu care
întâmpini tot ceea ce ţi se întâmplă. Și asta va face diferenţa.
Atitudinea vine din inima ta, iar noi îţi vom oferi unelte extraor-
dinare care te vor ajuta să ai o atitudine de campion. Sunt aceleași pe care
le-am folosit și eu pentru a-mi schimba atitudinea, în general, în viaţă.
Atunci când am făcut asta, toate au început să îmi meargă mult mai bine.
Pentru că atitudinea faţă de alimentaţia și antrenamentul tău se transferă în
ceea ce faci în viaţa de zi cu zi. Anul trecut, împreună cu Sorin, am făcut un
curs, numit Impulsul Fitness, la care au participat online
250 de oameni. Cu experienţa de 28 de ani în sport a lui
Sorin și a mea de 12 ani în psihologie, plus ce am învăţat în
cadrul cursului de anul trecut, am creat Fitransformer.
Video cu Sorin despre atitudine: https://goo.gl/HPSUxt
11 Cum să dai burta jos

Astăzi vorbim despre o temă foarte des întâlnită: putem da numai
burta jos? Este întrebarea cel mai des pusă, în general, când e vorba de
slăbit: “Cum dau burta jos?”
228
Deseori, ne simţim rătăciţi în tone de informaţii, metode și mo-

dele. Întrebarea pe care noi toţi o avem în minte este: “Ce funcţionează
pentru mine?” În primul rând, fiecare dintre noi este un caz particular. De
aceea, pentru a ști ce funcţionează pentru tine, ai nevoie de o singură
abilitate:
Să știi să MĂSORI.
Măsurătorile te ţin mereu conștient de progres și îmbunătăţiri.
Chiar daca acestea sunt mici, ele sunt constante și permanente. Cei care își
îndeplinesc constant ambiţiile în viaţă și în carieră folosesc această abilitate.
Dacă măsori, descoperi imediat ce merge și ce nu. Astfel, poţi păstra și
îmbunătăţi ce merge, lăsând deoparte ceea ce nu merge.
Dacă faci ceva care pare că nu funcţionează, dar nu măsori exact,
riști să renunţi foarte ușor. Astfel, pierzi și părţile bune din acea soluţie, nu
numai ceea ce e de lăsat în urmă.
De asemenea, în cazul în care faci ceva ce nu funcţionează și nu
măsori, riști să te complaci și să continui să faci ceea ce clar nu merge, ca și
în citatul lui Einstein:
_______________________________________
Nebunia înseamnă să încerci din nou și din nou același lucru

așteptând alt rezultat.
_______________________________________
L.K. Libby și R. Eibach, în “Privind la mine: efectele perspectivelor

memoriei în urmărirea schimbării personale” (Jurnalul de Psihologie Socială
și a Personalităţii 88 din 2005, pagina 50-62), demonstrează că măsurătorile
regulate sunt cea mai eficientă unealtă pentru progres în dezvoltarea per-
sonală.
_______________________________________
Persoanele care evaluează, revizuiesc și își concep acţiunile

zilnic și săptămânal pentru a le face mai eficiente își îmbună-
tăţesc traseul înaintând în loc să încerce să înainteze repetând.
(Jim Collins)
_______________________________________
229
PERA NOVACOVICI
Cei care își notează constant obiectivele specifice și rezultatele

zilnice au cu 32% șanse mai mari să își îndeplinească obiectivele decât cei
care nu notează.
Măsurarea zilnică și săptămânală sporește semnificativ conștiinţa
de sine. De asemenea, ridică o oglindă în faţa ta care te obligă să te privești
așa cum ești acum. Vei vedea ce funcţionează și ce nu și ce schimbări
concrete trebuie să faci.
În viaţă, oricine face performanţă, în orice domeniu, măsoară și
păstrează un istoric al datelor:
✓ omul de afaceri măsoară
✓ medicul măsoară
✓ sportivul măsoară
Tu de ce nu ai măsura? Hai să vedem de ce să facem acest lucru:
în principiu, ca să ne dăm seama dacă acţiunile noastre ne duc spre
destinaţia dorită, ne ţin pe loc sau ne trag înapoi. Măsurăm ca să putem
corecta și, când avem nevoie, să ne uităm la ce am făcut bine și să repetăm.
Măsurăm ca să descoperim ecuaţia câștigătoare, formula succe-
sului.
Ce notăm și măsurăm?
Sunt trei lucruri principale:
1. Ce mâncăm
2. Cum ne antrenăm
3. Kilogramele și centimetrii.
1. Notăm zilnic ce mâncăm.

În programul nostru nu există diete pentru că, așa cum vei vedea
în e-mailul următor, dietele nu merg pe termen lung. Iar noi dorim un stil de
viaţă sănătos, ușor de menţinut. Pentru a slăbi, a pune masă musculară sau
a-ţi tonifia corpul, trebuie să mănânci, nu să faci foamea nejustificat. Secre-
tul e să pui lemne pe foc constant, nu o dată pe zi — toate lemnele. E
important să nu îţi fie foame prea tare niciodată, ca să nu o iei razna, și nici
să fii prea plin, ca să te simţi jenat la stomac.
2. Apoi, notăm antrenamentele.
Ce exerciţii am făcut, câte repetări și cu ce greutăţi. Secretul
pentru a crește în masă musculară, pentru a slăbi și a fi în formă este să
crești în timp numărul de repetări și greutăţile. Astfel, știi dacă ai mușchi
mai mulţi și mai puternici sau nu. Chiar dacă nu se văd tare, și doar 200 de
230
grame de mușchi în plus te ajută să slăbești mult mai repede și să ai mai

multă forţă.
3. Măsurăm săptămânal kilogramele și centrimetrii.
Vom măsura în talie, biceps, coapse sau fund; depinde dacă ești
bărbat sau femeie.
_______________________________________
Aș vrea să am timp pentru asta

Dar în timpul necesar
Ca să te plângi de timpul
Care îţi fuge printre degete
Și grijile din cauza timpului
Ai pierdut deja vremea.
Încetează să dorești mai mult timp
Și începe prin a măsura progresul
Spre obiectivele cele mai înalte
Astăzi, săptămâna asta
Ceea ce măsori contează.
(Jim Collins)
_______________________________________
Nu uita că nu contează cât de mari sunt intenţiile și cât de mult îţi

dorești să schimbi lucrurile, ci cât de măsurabilă e
diferenţa pe care O FACI. Asta, trăind conform celor mai
profunde valori ale tale și pentru realizarea celor mai
îndrăzneţe obiective.
Deci, cum dau burta jos?
Vezi video aici: https://goo.gl/zigUdv.
Evident, majoritatea ne dorim acel abdomen plat

sau six-pack ca să ne mândrim cu disciplina, sănătatea și atitudinea noastră.
Sorin îţi explică, în cel mai simplu mod posibil, care sunt condiţiile absolut
necesare ca să poţi elimina grăsimea de pe burtă.
Din tot ce știu eu până acum, este singurul mod de a da grăsimea
jos.
v
231
PERA NOVACOVICI
12 Este mai ușor să slăbești fără să ţii dietă!
Acel moment în care te ridici în mijlocul unui grup și îţi recunoști

slăbiciunea și vulnerabilitatea, spunând: “Numele meu este Pera Novacovici
și sunt un mâncăcios”.
Nu am spus niciodată fraza asta pentru că nu există un grup al
Mâncăcioșilor Anonimi (am aflat de curând că există așa ceva în Anglia),
așa cum există Alcoolicii Anonimi.
Și, totuși, zece ani din viaţa mea am trăit inconștient cu această
dependenţă de mâncare, iar trei ani am trecut la acţiune şi am luptat con-
știent cu ea.
A fost probabil cea mai mare victorie în lupta cu slăbiciunile mele.
Privind în urmă, știu că dependenţa de gust, pofta de nestăpânit, depen-
denţa fizică și psihică de mâncare este la fel de gravă precum orice altă
dependenţă.
Hai să îţi descriu un episod scurt!

Este noaptea târziu. Azi ai avut o zi relativ bună. Ai reușit să mă-
nânci cât de cât corect. Însă simţi o neliniște în piept, o tensiune, o stare de
agitaţie.
Știi că în bucătărie este un borcan cu Nutella, dar te gândești:
“Doar nu sunt nebun să stric tot acum”. Încerci să te culci, dar nu ai somn.
Te ridici din pat, mergi în bucătărie și te uiţi la borcanul cu Nutella.
Spui “să gust numai un pic și gata”. Acel numai un pic devine 3, 4
linguri. Nu te mai poţi opri pentru că e prea bun. Simţi fericirea și iubirea
cum te cuprind cu fiecare lingură mare de Nutella pe care o înghiţi fără să
te mai gândești să savurezi gustul. Jumătate de borcan mai târziu, începi să
te simţi rău.
Te oprești din mâncat... însă este prea târziu.
Te duci în pat și începi să te simţi ca dracu, plin, greţos și vinovat.
Simţi că e un demon care îţi ia minţile și ţi le dă înapoi după ce ai mâncat
cel mai rău lucru în cel mai prost moment. Și asta se întâmplă de luni și ani
de zile.
Ai 20 de kile în plus și nu știi cum să scapi de ele. Nimeni nu te
poate ajuta pentru că nimeni nu știe de acest demon. Chiar și tu uiţi de el
până în următoarea noapte... când poate nu va fi Nutella, dar va fi plăcintă,
shaorma, pâine, ciocolată sau orice altceva.
232
Așa arată viaţa unui dependent de mâncare. Așa arată viaţa ori-
cărui dependent fie că substanţa este alcoolul, fie oricare alta.
Știu atât de bine stările prin care trece un astfel de om pentru că
am fost unul dintre ei. Bătălia a fost atât de grea, încât tatăl meu a pierdut-o
după 30 de ani de alcoolism. A fost nevoie ca eu să ajung la 30 de ani și să
îmi dau seama că am ajuns ca tata, doar că substanţa era diferită. Asta ca să
îmi accept demonii și să îi înving, făcându-i să plece odată cu cele 25 de
kilograme de grăsime de pe mine.
Dacă vrei să îţi învingi demonii, acum e momentul.
Multă lume are impresia că știe să mănânce corect, însă ce în-
seamnă să mănânci corect?
Să nu te îngrași. Dacă te îngrași, nu e corect.
Vezi tu, mâncarea proastă nu doar că te face dependent, dar nu
te hrănește.
Vei vedea cum e după o masă foarte gustoasă și atât de simplu
de făcut, încât și un copil o poate face: te simţi energizat, cu chef de viaţă și
pus pe fapte mari. Aceasta este puterea mâncării sănătoase!
Industria alimentară și cea farmaceutică colaborează ca să te ţină
suficient de “defect” doar cât să funcţionezi, să muncești și să câștigi niște
bani pe care să îi dai tot lor.
Cu o mână dai banii la fast-food, cu o mână îi dai pe medica-
mente ca să repari bolile care apar. Și astfel se irosește o întreagă viaţă.
Să mănânci mâncare proastă e ca și când pui apă într-o mașină și
aștepţi să-i pornească motorul. Corpul tău și sănătatea sunt cele mai de
preţ bunuri pe care le ai.
Investește în ce contează, nu în grăsimea de pe corpul tău și boala
care apare odată cu ea! Lecţia pentru tine este să înţelegi cum (nu) funcţio-
nează cu adevărat dietele! Nu ai nevoie de așa ceva! O dietă presupune că
ai un program alimentar restrictiv care are o dată de început şi una de
sfârşit. Şi ce se întâmplă apoi?
Ceea ce ai nevoie este un program alimentar pe care să îl poţi
urma şi pe termen lung. Şi să nu simţi presiune emoţională şi psihologică. Să
înveţi să mănânci mâncare ce te ajută să îţi atingi obiectivele şi, în acelaşi
timp, să îţi placă.
Alimentaţie sănătoasă, nu dietă! Asta înseamnă că înlocuieşti
alimentele proaste, care îngraşă şi nu au valoare nutritivă şi energetică, cu
alimente care au aceste proprietăţi, astfel încât să poţi să mănânci curat PE
TERMEN LUNG.
233
PERA NOVACOVICI
Avem pentru tine un material foarte bun în care Sorin explică de

ce treaba cu dietele este o soluţie doar pe termen scurt pentru cei mai mulţi
oameni. Vei afla şi ce poţi face ca să nu iroseşti munca de câteva luni în
două săptămâni de mâncat.
Dacă munceşti trei luni, slăbeşti şi apoi în două săptămâni pui
totul la loc, te apucă depresia, îţi scade stima de sine şi nu mai ai deloc
motivaţie să te reapuci.
Cu alte cuvinte, rişti să te laşi bătut şi acesta e
ultimul lucru pe care îl vrei. De aceea, suntem convinşi că
această soluţie este şansa să îmbunătăţeşti calitatea vieţii
tale: pentru că totul este SIMPLU.
Urmăreşte aici lecţia video: https://goo.gl/
HfozBF.
13 Evaluare
Eu, Pera, vreau să te felicit personal pentru toată munca ta de

până acum și vreau să îţi spun că mie mi-a luat multe luni de zile pentru a
înţelege și implementa ceea ce tu faci deja acum.
Şansele să reuşeşti în această provocare sunt foarte mari pentru
că ce te învăţăm este foarte simplu de implementat. De asemenea, rezulta-
tele vor fi atât de încurajatoare pentru tine, încât motivaţia ta va fi perma-
nent mare.
Ca să ştii cât de bine sau mai puţin bine stai, Sorin ne-a învăţat că
o slăbire sănătoasă şi sustenabilă pentru corp, pe termen lung, este între 0,5
şi 1 kg pe săptămână.
Mai jos ai clasificarea rezultatelor ca să vezi unde te încadrezi,
explicată de Sorin, dacă respecţi programul propus de noi, timp de 12
săptămâni:
“Pentru cei care doriţi să slăbiţi, iată o clasificare a rezultatelor:
✓ între 2-4 kg pierdute — rezultat slab;
✓ între 4-6 kg — rezultat mediocru;
✓ între 6-9 kg — bun;
✓ între 9-12 kg — foarte bun.
234
Celor care vor depăşi 12 kg, deşi se vor bucura probabil cel mai mult,
le recomand cu căldură să aibă totuşi grijă. Dacă slăbiţi mai mult de 1kg/
săptămână, e foarte probabil să pierdeţi şi masă musculară.
Acest lucru este FOARTE rău, deoarece duce la efectul de YOYO şi
la plafonare rapidă, distrugând rezultatele pe termen lung”.
Ce facem în continuare?
Ţi-am promis la începutul acestui material că există o lungă listă
de beneficii în programul nostru. Însă acestea nu pot fi văzute toate de la
început. Primul mare beneficiu este că vei înţelege cum se obţin rezultatele
în orice domeniu.
Ce presupune acest proces?
✓ paşi mici făcuţi zilnic;
✓ îndrăgostirea de o rutină care ne transformă visurile în realitate (Roma nu
a fost construită într-o zi);
✓ încercarea constantă de autodepăşire, mică, dar permanentă: de la zi la
zi, de la săptămână la săptămână, de la lună la lună şi de la an la an; —
autoeducaţia permanentă.
Odată ce ai acceptat provocarea noastră, vei avea o surpriză
plăcută: vei constata că paşii de mai sus, pe care îi foloseşti pentru a avea
rezultate cu corpul tău fizic, sunt aceiaşi paşi de care ai nevoie pentru a
avea succes în orice domeniu.
Nu poţi să faci bani pornind de la zero, prin muncă, decât trecând
prin aceiaşi paşi. Nu poţi să descoperi ce este iubirea şi
relaţia de cuplu decât trecând prin aceşti paşi. Nu poţi
avea succes susţinut în viaţă din greşeală.
Să trecem la treabă!
Dacă ești slab și dorești să pui masă musculară,
urmărește acest video și vei găsi soluţia: https://goo.gl/
zllUvd.
14 Primele două secrete ale Fitransformer
Până acum ai primit lecţii în care ai aflat lucrurile despre alimen-

taţie şi sport care te vor ajuta să începi procesul tău de transformare fizică şi
nu numai. Acum a venit momentul să ducem totul la un nivel superior.
235
PERA NOVACOVICI
Ce am făcut până acum a fost doar ÎNCĂLZIREA. În capitolul

actual vom aborda una dintre cele mai de interes teme: chiar pot consuma
alimentul de care mi-e cel mai poftă și să obţin corpul pe care mi-l doresc?
Te-ai întrebat vreodată dacă poţi mânca ciocolată și să ai un
abdomen plat? Da, poţi consuma dulciuri procesate sau alte “porcării", dar
într-un mod strategic, astfel încât să nu îţi saboteze munca pe care o depui.
Iar asta e valabil fie că vrei să slăbeşti, fie că vrei să pui masă musculară.
După 25 de ani de sport, Sorin devenise frustrat că nu se putea
atinge de lucrurile de care tuturor ne este poftă, în special de dulce. Asta l-a
determinat să găsească o metodă care să-i permită să mănânce acele
lucruri, mai ales ciocolată, şi tot să aibă six pack, să meargă la competiţii şi
chiar să câştige locul 1 la Campionatul Naţional de Culturism şi de 4 ori
locul 2, în ultimii cinci ani. Evident că nu le mănâncă în pregătirea pentru
competiţie atât de des, însă le poate consuma chiar şi el.
Aşadar, chiar dacă ai alte pofte, cum ar fi
pizza, cartofii prăjiţi sau orice alte nebunii care îţi plac ţie,
află că există posibilitatea să le mănânci şi să fii în cea mai
bună formă în care ai fost vreodată.
În următorul material video îţi oferim explicaţia
ştiinţifică a acestui secret: http://goo.gl/ErGlnx.
15 Alimentaţia şi antrenamentul de bază Fitransformer
Foarte mulţi oameni ne-au scris mesaje.

“Bună, Pera şi Sorin! Eu am început cu dumneavoastră de cinci săp-
tămâni şi ce pot spune e că am slăbit patru kg. Acum am 35% grăsime în corp şi
îmi doresc enorm să ajung măcar la 25%. Am schimbat modul meu de
alimentaţie în sensul că acum dimineţile sunt foarte dulci, iar serile acre :)).” —
Florina B.
“Sunt la 25% şi aş dori la 15 % şi momentan merg la sală şi am reuşit în
două săptămâni să dau 1 kg jos cu metoda voastră şi vă mulţumesc.” — Dragoş.
D
“Bună, Pera şi Sorin! Eu am început programul de cinci săptămâni şi
pot să spun că am slăbit 7kg. Acum cred că am 25% grăsime în corp şi îmi
doresc să ajung la 15%. Am schimbat modul de alimentaţie, dar nu chiar 100%.
Fac sală de patru ori pe săptămână, dar maximum 30 de minute, îmi doresc
236
foarte mult să scap de burtică. Mulţumesc foarte mult pentru ceea ce faceţi
pentru noi :)” — Mădălina R.
În următorul video poţi vedea:

✓ exact ce să mănânci dacă vrei să slăbeşti sau să pui masă musculară (cel
mai simplu și eficient program alimentar);
✓ cum să petreci minimul de timp la sală și să ai rezultate maxime (antre-
namentul de bază);
✓ de ce antrenamentul cu greutăţi este cel mai eficient.
Sorin nu a dezvăluit aceste secrete prin care îşi
transformă elevii la sală, dar tu poţi să beneficiezi de ele
acum pentru a avea corpul pe care ţi-l doreşti.
Urmăreşte materialele, ia-ţi notiţe şi începe să
aplici! Fără diete, cu alimente de la orice supermarket; fără
timp irosit, dar cu cap: http://goo.gl/RkX3Hx.
16 Piedici care te opresc să arăţi bine
În poza aceasta https://goo.gl/JQgWfC eram

eu la 28 de ani, când am absolvit Facultatea de
Psihologie, cam cu un an înainte să îl cunosc pe Sorin.
Alături de mine este Andreea Papp, colega și buna mea
prietenă, care aproape m-a obligat să merg la Sorin când
a văzut că sunt într-o asemenea situaţie.
Practic, eu la 28 de ani aveam deja cinci ani de stat în faţa
calculatorului, mâncând shaorma și kebab, totul “stropit” cu Cola sau Pepsi
la 2,5 litri.
În poza din dreapta sunt eu la 34 de ani, la un eveniment în care
am vorbit despre descoperirea vocaţiei.
Privind aceste poze, îmi dau seama că, într-adevăr, “cine își uită
istoria merită să și-o repete", cum spune Nicolae Iorga.
Tocmai ai primit dovada că o viaţă dezordonată, sedentară și în
care mănânci fără să te gândești te face să arăţi mai bătrân la 28 de ani
decât la 34. Unul dintre multele beneficii ale programului Fitransformer
este că te poate face să arăţi cu până la zece ani mai tânăr decât ești în
realitate, dar despre asta vom avea altă discuţie, la momentul potrivit.
237
PERA NOVACOVICI
Hai să te întreb ceva:

Dacă ai ști exact tot ce trebuie să mănânci (fără să îţi mai fie
foame, fără diete) și cum să te antrenezi, ai fi dispus să te apuci de treabă?
Dacă ar trebui să mergi la sală doar de trei ori pe săptămână și să te
antrenezi 25 de minute, ai face-o pentru a avea corpul pe care ţi-l dorești?
Dacă răspunsul tău este DA, urmărește-ne în continuare! Îţi vom
dezvălui cum poţi să faci ca să transformi această metodă într-un stil de
viaţă și să arăţi bine pentru totdeauna.
Pentru a putea aplica ceea ce am am învăţat în primele două
materiale video, acum vorbim despre:
✓ cum îţi dai seama dacă aplici bine metoda sau nu
✓ cum ţi se face foame din cauza stresului și ce să faci ca să nu se mai
întâmple asta?
✓ vei afla de ce oamenii mănâncă pe bază emoţională (când iau mâncarea
ca pe un fel de drog)
✓ cum să ai un stil de viaţă care te face să arăţi bine și să te
simţi bine toată viaţa?
Intră aici ca să înveţi cum să treci peste
piedicile care te opresc să arăţi mereu bine: http://goo.gl/
ZLD2DC.
Programul video Fitransformer

Motivul pentru care am numit cursul Fitransformer — slăbit, masă
musculară şi tonifiere, explicate mură-n gură pentru oameni normali e
simplu: am îndepărtat toate informaţiile şi acţiunile ca tu să te transformi
fizic. Vei vedea că, odată trecut prin acest proces, vei face şi dezvoltare
personală practică pe toate planurile vieţii.
Oamenii, atunci când e vorba de corpul lor fizic, au două mari
probleme:
1. Nu au ca pasiune în viaţa lor sportul sau alimentaţia corectă,
deci nu prea au timp şi energie de investit în asta. Drept urmare, şi
rezultatele întârzie să apară.
2. Din cauza lipsei de rezultate şi a eforturilor inutile, se descura-
jează şi abandonează acest aspect al vieţii lor. Astfel, îşi îngreunează foarte
mult existenţa pentru că dacă nu ai grijă de corpul tău şi îl laşi în voia sorţii,
el se degradează rapid, mai ales după vârsta de 30 de ani.
Una dintre persoanele care s-au înscris la Fitransformer mi-a scris,
amuzată, că a plătit mai mult pe ultima pereche de adidași decât a plătit
238
pentru înscrierea la programul care îi va schimba felul în care arată și se

simte.
Și mi-a picat fisa!
Tu deja plătești zilnic un preţ, doar că nu ești conștient de el.
Hai să îţi spun perspectiva mea ca fost “gras, mâncător de kebab
și mare băutor de Cola”. Eram tot eu, cel care făcea orice ca să ajungă la
KFC și la McDonald’s.
Pune o dată resursele, timpul, banii și energia pe care le consumi
încercând să slăbești sau să pui masă musculară, și pe care le pierzi pentru
că nu știi ce faci și nu apar rezultate.
Cu o mână plătești mâncarea proastă (culmea, tu crezi că e
corectă) și cu cealaltă mână plătești sala de fitness. La sfârșit, nu mai ai bani
și tot nu arăţi bine. Timp de vreo trei ani am încercat și eu să slăbesc după
“cunoștinţele" mele, dar nu s-a întâmplat nimic, deși m-am încăpăţânat să
cred că știu eu ce am de făcut.
Pune apoi la socoteală încrederea în tine care îţi scade, și nu doar
din cauza grăsimii. Stima de sine îţi este afectată și pentru că tot îţi juri tu ţie
că “de luni”, “de la întâi ale lunii” sau “de la anul vei rupe tot”. Și apoi tot nu
faci nimic.
Pentru că nu știi să generezi schimbare și transformare reală în
viaţa ta. Și ajungi să simţi că ești un incompetent și că nu ești în stare de
nimic.
Apoi pune preţul semidepresiei sau a depresiei de-a dreptul când
îţi pierzi sentimentul valorii proprii văzând că lucrurile nu sunt deloc cum ai
vrea tu.
Pune preţul singurătăţii care vine să mai adauge suferinţă sufle-
tească în viaţa ta.
Pune preţul lunilor crunte de după despărţirea de partener în care
te trezești cu 10-15-20 de kile în plus. Asta pentru că te-ai zbătut fie să
mergi la lucru și să faci bani, fie să muncești pentru relaţie, fie să mergi la
nunţi și botezuri din obligaţie. Ai spus tot timpul că nu ai timp de sport și de
mâncat sănătos, că ești o persoană stresată.
Ei bine, acum ești o persoană părăsită, grasă și depresivă. Asta
pentru că așa ai înţeles tu să îţi stabilești priorităţile în viaţă.
Acum pune preţul hainelor pe care nu le poţi purta din cauza
schimbărilor pe care le suferă corpul tău.
Pune preţul lipsei tale de productivitate pentru că te apucă
somnul după prânz de la mâncarea proastă pe care ai mâncat-o.
239
PERA NOVACOVICI
Pune preţul lipsei de motivaţie, al lenei și al lipsei de energie

pentru că ai un trup aproape abuzat care nu mai poate duce povara pe care
i-o pui în cârcă.
Pune preţul unei eventuale boli și preţul unei vieţi ce pare irosită.
Pune preţ pe stările emoţionale proaste, pe dezechilibrele
hormonale cauzate de lipsa de sport și ale toxinelor din alimentaţia ta și din
organismul tău.
Pune un preţ pe defectele de personalitate needucate și pe indis-
ciplina emoţională; toanele, stările proaste care îţi vor afecta cariera, aface-
rea și banii pe care îi câștigi.
Fă suma la toate astea și spune-mi că e scump să te înscrii la
Fitransformer, cel mai eficient program de slăbit, masă musculară și toni-
fiere din România.
Spune-mi că e scump și nu am să te contrazic.
Dar nu uita că preţul tu îl plătești, deja de multă vreme, și e unul
foarte mare. Ce îţi cer e să redirecţionezi o parte din preţul acesta către
ceea ce poate fi cea mai bună investiţie din viaţa ta.
Eu știu ceva ce tu poate nu știi.
Asta pentru că eu sunt omul care, după ce alerga o oră pe bandă
ca să ardă 600 de calorii, se ridica din pat la ora 12 noaptea ca să cumpere
ciocolată. Mergeam la butic să îmi cumpăr o Milka de 300 de grame, cu
biscuite în ea, pe care o mâncam în zece minute. Apoi mi se făcea rău fizic,
dar și psihic, pentru că mă simţeam vinovat că am stricat toată munca din
acea zi de la sală într-o clipă.
Eu sunt omul care simţea un imens gol în suflet și încerca să îl
umple cu mâncare. Uneori, mâncam câte două porţii mari de kebab odată,
până mi se făcea rău, dar “golul" interior nu dispărea, ci se făcea și mai
mare.
Eu sunt omul care lua un borcan de Nutella ca să facă duminica
niște clătite. Și bineînţeles că mânca tot borcanul cu lingura și nu se putea
opri până când nu i se făcea greaţă.
Eu sunt omul care nu s-a dus la sala de sport din cauză că iubita l-
a certat pentru că nu merge la sala la care ea își dorește.
Eu sunt omul care credea că știe ce face atunci când încerca să
mănânce sănătos, dar, culmea, mâncatul ăsta “sănătos” îl făcea din ce în ce
mai gras.
În același timp, sunt omul care a slăbit de la 90 la 65 de kilograme.
Asta, în ciuda unui metabolism lent, a lipsei de educaţie legate de sănătate,
sport, a poftelor necontrolate și a indisciplinei emoţionale.
240
Știu că și în cazul tău, la fel ca și în cazul meu, schimbarea se va

petrece atunci când vei descoperi o persoană în care poţi avea încredere.
Acea persoană te va învăţa exact ce ai de făcut, iar tu vei face pentru că vei
ști că acea persoană îţi vrea binele.
În cazul meu, a fost Sorin. În cazul tău, îmi doresc să fiu eu,
împreună cu Sorin, prin intermediul Programului Complet Fitransformer.
Cum ajung să te saboteze prietenii, familia sau iubitul/a?

Indiferent de felul în care definești succesul, prima condiţie pentru
a-l obţine este să nu te mai minţi pe tine!
Pentru rezultate adevărate, perseverenţa trebuie să ia, treptat,
locul entuziasmului; obiceiurile să ia locul motivaţiei, iar faptele și munca
susţinută să ia locul vorbelor. Entuziasmul și motivaţia sunt foarte bune
pentru a pleca la drum.
Perseverenţa și obiceiurile sunt ingredientele necesare pentru a
putea continua drumul început și pentru a-ţi duce la îndeplinire promisiunile
făcute ţie.
Chiar dacă acum pare un efort, dacă vei continua pentru câteva
săptămâni, vei vedea că sportul și noul stil alimentar vor deveni firești,
precum spălatul pe dinţi.
Ce mai vreau să îţi spun este că pentru mine, Pera, Sorin
valorează cât un master în psihologie, și unul de cea mai bună calitate.
La fel va fi și pentru tine!
De ce familia și prietenii te pot împiedica să fii în formă? Am
păţit-o și eu și poate ai păţit-o și tu. Spui cuiva apropiat ţie că vrei să începi
un program de sport, nutriţie și slăbit ca să fii în cea mai bună formă a ta de
până acum.
Reacţia pe care cel mai probabil o primești? “Nu ai cum!” sau “Îţi
spun eu că nu funcţionează!”
De curând, mi-a scris o fată: i-a spus iubitului ei că vrea să se
înscrie la Programul Complet Fitransformer. Amândoi sunt supraponderali
de câţiva ani și orice au încercat nu a funcţionat.
Care a fost reacţia partenerului ei?
“Nu funcţionează! Mai bine, hai să mergem amândoi la sală și știm noi
să facem singuri, nu ne trebuie ajutor.” (Asta în loc să se înscrie la
Fitransformer și să beneficieze, amândoi, de un program cu rezultate
garantate. Pentru că în platformă ai acces atât la antrenamentul de fete, cât
și la cel de băieţi.)
241
PERA NOVACOVICI
A câta oară? După ani de zile în care ai văzut că ce încerci tu nu

funcţionează (pentru că nu știi ce să faci), tu vrei să încerci din nou ceva ce
ţi-ai dovedit că nu funcţionează...
Și mi-am adus aminte cum am păţit eu!
Cu şase luni înainte să fiu părăsit de iubita mea (la acel moment,
nu aveam de unde să știu că se va sfârși astfel), eram super gras, iar cea mai
bună prietenă a mea mi-a spus: “Te duc la cel mai tare antrenor din oraș, la
Sorin, care te transformă garantat!”
Eu, fericit, îi spun iubitei mele: “Merg cu Andreea la sală, știe un
super antrenor!”
La care iubita îmi spune: “Cum să mergi unde spune Andreea?
Mergi cu mine, mergem noi doi la sala cutare, că e mai aproape de casă”.
Ne-am certat, iar, la final, am zis: “Nu mai merg niciunde!” Am ce-
dat presiunii psihologice exercitate de partenera mea de cuplu. Rezultatul?
Am mai rămas şase luni la fel de gras până când m-a părăsit.
Aceeași parteneră, care a insistat să nu merg la sport cu antre-
norul care știa ce face și m-ar fi ajutat, m-a părăsit pentru că avea alte
planuri. Ce conta fericirea lui Pera, starea lui de bine, viitorul lui?
Dă-le dracului! Important e ca Pera să servească interesele ego-
iste ale partenerei! Adevărul este că viaţa te testează și abia apoi îţi predă
lecţia. Eu am picat acel test, dar mi-am învăţat lecţia:
Niciodată nu îţi sacrifica starea de bine și fericirea pentru parte-
ner/ă pentru că asta îl/o va face să nu te mai respecte.
A doua zi, după ce am fost părăsit, am pus mâna pe telefon și am
sunat-o pe Andreea. Apoi, m-am dus la Sorin, iar restul e o poveste de
succes care continuă și astăzi.
Totuși, de ce oamenii cei mai apropiaţi nouă (familia, prietenii,
iubita sau iubitul) ne spun: “Nu ai cum, nici nu are rost să încerci”?
Ce relaţie e aia în care omul cu care împarţi intimitatea îţi spune:
“Nu ai cum să reușești”?
Păi, îţi spun eu ce relaţie e!
Partenerul, care de obicei se îngrașă deodată cu tine, este într-o
zonă de confort. Relaţia voastră este într-o zonă de confort.
Tu te trezești că vrei să fii în formă, că nu îţi mai place să cari
kilograme de grăsime inutilă (care sunt o povară pentru tine și pentru
sănătatea ta). Și declari că vrei să schimbi ceva.
În acel moment, partenerul, în mod inconștient, are două mari
probleme:
242
1. Partenerul gândește cam așa: “Deja ești cu mine în relaţie și ne

acceptăm unul pe altul. De ce vrei să devii o persoană mai bună? Vrei să mă
părăsești pentru cineva mai bun?” Ca și când sănătatea ta mai bună ar dăuna
în vreun fel calităţii relaţiei.
2. Apoi, la pachet, vin și alte gânduri: “Dacă tu devii slim fit, mie mi-
e imposibil să rămân în aceeași situaţie ca acum: gras și cu burtă. Va trebui să fiu
și eu în formă, că altfel nu mai arătăm bine împreună. Asta înseamnă că trebuie
să ies și eu din zona de confort, iar mie mi-e bine așa cum e acum. Papa, sex,
confort. Cine ar vrea să iasă de bunăvoie din zona de confort? De ce să slăbim?”
Cu aceste două obiecţii în minte, partenerul începe și își șanta-
jează coechipierul. “Nu ai să reușești! Nici nu are rost să încerci. Vei da banii
aiurea, mai bine hai să îi investim la sigur și să îi mâncăm. Hai cu mine, că știu eu
cum să slăbim. E metoda mea — aia care nu a funcţionat niciodată!”
Îţi spun un lucru: singura datorie a partenerului, într-o relaţie de
cuplu, este să te susţină ca tu să fii cea mai bună variantă a ta și să fii o
persoană fericită.
Din păcate, foarte mulţi oameni, în relaţie, se folosesc de parte-
neri doar ca să își satisfacă nevoile egoiste. Astfel, orice încercare a parte-
nerului de a se îmbunătăţi este văzută cu ochi răi.
Pe principiul: “Vrei să fii o persoană mai bună? Înseamnă că nu mă
iubești”. Îmi spunea Andreea că a primit un mesaj de la o fată care ia bătaie
de la partener atunci când citește o carte. Faină relaţie, nu?
Apoi, prietenii, din aceleași motive, nu vor ca tu să fii în formă.
Asta pentru că îi obligi și pe ei să se pună pe treabă. Familia nu e de acord
cu noul tău stil alimentar: “Lasă prostiile astea, e bine și așa!” “Mănâncă de
toate, că așa e firesc”, spun mama și tatăl care probabil că sunt și ei supra-
ponderali.
Maică-mea, când am slăbit 25 de kilograme, era panicată de fie-
care dată când mă vedea. “O să mori de foame, o să te îmbolnăvești, uite
ce slab ești, ce-ţi face antrenorul ăla? Hai, mănâncă și tu ceva!”
Ceea ce mama nu înţelegea era că eu aveam cea mai faină ener-
gie din viaţa mea, mă simţeam extraordinar de bine și eram fericit.
Aproape că toţi cei din jur sunt bătuţi în cap când tu te pui pe
treabă și ai rezultate radicale. Se sperie și nu înţeleg ce se întâmplă.
Dar e o senzaţie de nota 10!
Astăzi vreau să îţi adresezi o întrebare și să fii sincer cu tine: nu
cumva ești și tu într-o situaţie asemănătoare?
243
PERA NOVACOVICI
Nu cumva primești foarte multe sfaturi binevoitoare despre sport

și nutriţie de la familie, prieteni și parteneri de cuplu care poate au 10-15-20
de kilograme în plus?
Nu cumva există alte elemente acolo și nu sunt chiar bine inten-
ţionate, ci sunt doar niște nevoi egoiste?
Dacă aș putea da timpul înapoi, iar fosta mea iubită mi-ar fi spus:
“Nu te duce la sală cu Andreea și Sorin”, nimic nu ar fi fost mai plăcut decât
să mă duc și să fiu în cea mai bună formă a vieţii mele.
Dar nu pot da timpul înapoi. Partea bună este că eu mi-am
învăţat lecţia: dacă partenerul nu te susţine ca tu să fii în cea mai bună
formă a ta, să fii cea mai bună variantă a ta, ar trebui să te întrebi dacă nu
cumva ceva este greșit în relaţia ta.
Treaba mea în aceste zile este să te fac să îţi pui întrebările
potrivite, să te fac o persoană conștientă de ziua prezentă și de zilele
viitorului tău.
Cum vrei să te găsească vara care vine? Anul care vine?
Ne-ai încredinţat o responsabilitate: să găsim
soluţiile cele mai bune și să ţi le prezentăm.
Am făcut acest lucru, iar acum tu poţi să
beneficiezi de ele! Te așteptăm pe platforma de curs a
programului complet Fitransformer: http://goo.gl/l4N1gJ
Acum, hai să vorbim despre încrederea în tine!
O lecţie super importantă pe care am învăţat-
o de la Sorin, o lecţie pe care nu am învăţat-o la facultatea de psihologie
(deși ar fi trebuit) este următoarea:
Dacă nu îţi păstrezi promisiunile făcute ţie, îţi scad încrederea și
stima de sine!
Noi toţi considerăm că este lipsit de caracter să facem promisiuni
altor oameni pe care nu le ţinem și știm că asta are consecinţe asupra
relaţiei pe care o avem cu cei din jur.
Dar nu ne gândim niciodată care sunt consecinţele promisiunilor
făcute nouă și pe care nu le îndeplinim.
Într-o zi, îţi spui că vei munci pentru a te dezvolta personal, dar
săptămânile care vin te prind tot în zona de confort. La început de an, îţi
promiţi toate schimbările posibile, iar sfârșitul anului te prinde fără mare
lucru schimbat.
Apoi, îţi juri că te apuci de sport, mănânci sănătos, te educi finan-
ciar, înveţi despre iubire și vocaţie, iar după câteva zile sau săptămâni de
entuziasm, îţi trece.
244
Și astfel, încet, dar sigur, viermele îndoielii își face loc în inima ta.
Chiar dacă nu ești încă perfect conștient de asta, în sinea ta știi că
dai mult din gură, dar lași de dorit la capitolul fapte. Zâmbetul tău de
încredere devine o grimasă, un fel de strâmbătură, și te trezești atunci când
mai faci promisiuni: imediat îţi dai seama că șansele să le îndeplinești sunt
tot mai mici.
Începi să pierzi sentimentul valorii personale și încerci să-l primești
de la alţii. Ajungi să vânezi un compliment, chiar dacă trebuie să porţi o
mască pentru a-l primi. Vrei să ţi se spună că ești iubit, că ești important, că
ești bun și, astfel, devii dependent de această validare externă.
Ajungi să te faci chiar și preș de șters picioarele doar ca să fii pe
placul oamenilor și uiţi că o putere uriașă stă chiar în tine! Că ai o comoară
interioară care așteaptă să fie exploatată. Știu foarte bine aceste lucruri
pentru că le-am trăit și eu, din păcate.
Care sunt concluziile după aceste experienţe trăite de mine?
1. Atunci când renunţi la tine ca să îi faci fericiţi pe alţii, toată
lumea pierde! Fosta mea iubită a câștigat ceva că m-a oprit să merg la sală
cu Sorin? Probabil și-a hrănit orgoliul că m-a putut controla, dar amândoi
am avut de pierdut. Ea a avut în continuare un iubit obez. Eu m-am neglijat
în continuare, încă şase luni, iar apoi am fost și părăsit. Așa se întâmplă
atunci când renunţi la tine. Nu te mai respectă nimeni și marea problemă e
că nici tu nu te mai respecţi pe tine.
2. Încrederea în tine se câștigă! Prin muncă și încercări, în afara
zonei de confort. Sorin spune că atunci când mergem să ne antrenăm, ne
întâlnim cu noi înșine. Atunci când suntem cu farfuria de mâncare în faţă,
din nou, ne întâlnim cu noi înșine. Fiecare decizie pe care o luăm, fiecare
acţiune sau inacţiune ne pun faţă-n faţă cu noi, așa cum suntem în acel
moment.
Vrei să vezi cine ești, ce slăbiciuni și ce puncte forte ai? Fă sport
cu greutăţi și vei vedea exact cine ești în faţa greutăţilor vieţii!
Ceea ce faci în sport și felul în care mănânci se transpune în toate
celelalte acţiuni ale vieţii tale. Vrei să te întărești, să devii mai puternic, mai
disciplinat și mai încrezător în tine?
Vrei să fii mai sănătos, mai energic, să arăţi mai bine și să te
autodepășești permanent?
Uite șansa ta care acum ţi se oferă.
245
PERA NOVACOVICI
246
{ EXPERIMENT: FABRICA DE BANI
1 Dacă ce-ai făcut până acum nu te-a ajutat, fă altceva!
Vreau ca pentru următoarele zile să consideri tot ce ştii tu despre

bani un sac de cărămizi pe care îl laşi jos şi porneşti cu mine pe un drum.
Dacă la sfârşitul acestui drum vrei să iei înapoi sacul de cărămizi, poţi să o
faci. Faci asta pentru mine? Dacă da, urmează-mă…
Pentru a putea ajuta oamenii cu problemele lor cele mai arză-
toare, din când în când fac chestionare în care îi invit să răspundă la câteva
întrebări. În ultimul chestionar legat de bani, parcă m-a trăsnit un fulger în
creştetul capului.
Din 1.000 de oameni care mi-au răspuns în ceea ce priveşte banii,
cel puţin 800 erau atât de departe de a înţelege ce înseamnă banii şi cum
să devii o persoană prosperă şi lipsită de grija zilei de mâine, încât mi-am
dat seama că viitorul este foarte întunecat pentru aceşti oameni dacă nu
vor lua măsuri. Cei mai multţi oameni, ca strategie pentru a avea bani, au ca
pași de acţiune “să îmi găsesc un serviciu” sau “să economisesc din salariul
actual”.
Doamne, păzește-ne! Asta nu e strategie pentru prosperitate.
Asta e sinucidere curată. Eu nu vreau să trăiesc într-o lume în care oamenii
rămân săraci, indiferent de motive. Să ai un serviciu, să trăieşti din salariu de
la o lună la alta şi să îţi permiţi un concediu pe an nu este o viaţă cu care să
te mândreşti. Este supravieţuire.
Ai putea la fel de bine să te duci în pădure, să culegi mure şi să
vânezi fazani cu arcul. Cel puţin, ai avea mai mult timp liber ca acum. Deci,
hai să ne suflecăm mânecile şi să ne punem pe treabă.
Cauza numărul 1 pentru care oamenii sunt săraci (sau au bani la
limita subzistenţei), trăiesc de la o lună la alta şi sunt îngropaţi în datorii o
reprezintă, aşa cum repet ca un papagal de fiecare dată când mi se oferă
ocazia, ATITUDINEA ŞI MENTALITATEA.
De aceea, vorbim despre atitudine şi mentalitate, ca să curăţăm
gunoiul cu care mintea şi sufletul tău au fost acoperite. Cauza numărul 1
pentru care ajungem să avem gândirea și comportamentele greșite faţă de
bani o reprezintă programarea socială.
Ce este programarea socială?

Atunci când suntem copii, creierul nostru este un burete care
absoarbe tot ce poate din jur. Majoritatea oamenilor, inclusiv eu, cresc în
medii în care sărăcia şi lupta pentru ziua de mâine este o regulă. Practic, noi,
249
PERA NOVACOVICI
copii fiind, ajungem să adoptăm punctele de vedere ale părinţilor, bunicilor,

prietenilor, vecinilor, profesorilor, anturajului, mass-mediei.
Şi ghici care sunt aceste puncte de vedere?
În majoritatea cazurilor, sunt puncte de vedere care îi ţin săraci pe
toţi oamenii din societatea noastră şi acum am fost şi noi virusaţi. Din
fericire, există un antidot. Există oameni care au depăşit aceste obstacole şi
au pornit pe un drum al prosperităţii şi abundenţei financiare.
Mai mult, acești oameni au documentat călătoria, învăţămintele şi
succesele lor şi noi putem să ne reprogramăm astfel încât să avem succes,
indiferent ce înseamnă succesul pentru fiecare dintre noi.
În continuare, am să îţi ofer principiile universale ale prosperităţii
descoperite de generaţii la rând, legi care nu au dat greș niciodată. Asta
înseamnă că în întreg Universul acestea sunt concepte care, dacă sunt apli-
cate, dau un rezultat previzibil.
Eu, personal, am reuşit să mă ridic din mocirla sărăciei descope-
rind câte un principiu odată şi aplicându-l în viaţa mea. Astfel, principiu
după principiu, am reuşit să îmi consolidez o fundaţie, o atitudine şi o
mentalitate care să îmi permită să încep să câştig bani în modul CORECT.
Ce înseamnă să faci bani corect? Din punctul meu de vedere, să
faci bani corect înseamnă că odată ce ai învăţat să faci o sumă de bani, acea
sumă este ca rezultat al valorii pe care tu eşti în stare să o produci, iar
valoarea respectivă este dată de nivelul tău de evoluţie şi dezvoltare
personală. Dacă nivelul tău este de 100 de RON pe lună, asta e suma
corectă pentru tine în acest moment. Dacă faci 1.000 de euro, din nou,
aceasta e suma corectă pentru tine.
Câţi bani produci constant, în medie? Fă media pe ultimul an, pe
ultimii trei. Dacă aplici corect principiile universale ale prosperităţii, suma
aceasta pe care tu o meriţi ca urmare a nivelului tău de dezvoltare va creşte
de la an la an.
Calea corectă este calea STRATEGIEI.
Partea frumoasă este că, urmând această cale, niciodată nu vei
involua pentru că nivelul tău îţi va permite să produci rapid aceeaşi valoare
conformă cu nivelul tău actual de dezvoltare. Cu alte cuvinte, odată ce prin
calea strategiei poţi face o sumă de bani lunar, niciodată nu vei face mai
puţin.
De exemplu, Donald Trump a dat faliment de vreo cinci ori în
ultimii 20 de ani şi, în acelaşi timp, a revenit făcând aceleaşi miliarde de
dolari de fiecare dată. De ce? Pentru că ăsta e nivelul lui de pregătire. Asta
250
e suma corectă pentru el — miliarde de dolari. Astea reprezintă menta-

litatea şi atitudinea lui.
Niciodată în această viaţă Donald Trump nu se va gândi cum să
facă 5.000 de dolari şi să aibă o viaţă liniştită. El vrea doar miliarde şi ştie ce
are de făcut pentru ele. Şi chiar dacă pierde totul, va reveni la loc pentru că
ştie paşii strategiei de succes.
La fel, majoritatea oamenilor care câştigă la lotto pierd în câţiva
ani tot ce au câştigat şi ajung să aibă o viaţă mult mai nefericită pentru că
acum şi-au pierdut prietenii şi familia, sunt priviţi cu alţi ochi şi chiar au
duşmani. Asta ne arată că există o corelaţie între minte, educaţie şi banii pe
care îi faci.
Calea incorectă de a face bani este să fii OPORTUNIST.
Adică apare o combinaţie, o “castană”, o oportunitate şi profiţi de
ea. Bravo ţie! Problema e că micul succes te face să te culci pe o ureche şi
nu te vei dezvolta personal, iar suma de bani câştigată ca oportunist nu este
suma CORECTĂ pentru tine. Astfel, te vei amăgi că va veni altă oportu-
nitate, dar ea nu va mai veni şi tu, neştiind care sunt paşii strategici, nu vei
putea să te mai ridici niciodată decât alegând apoi calea corectă, a strate-
giei.
Exemple de oportunişti: contrabandişti, dealeri de droguri, câşti-
guri la loto. Merge până te-a prins sau se termină banii.
Apoi, dacă nu mai poţi face bani din oportunitatea asta, eşti sărac
lipit şi cauţi doar o altă oportunitate, iar dacă aceasta nu vine, rămâi cu buza
umflată.
Aşadar, e foarte important să alegi calea corectă, a strategiei. Pas
cu pas, să faci lucrurile corecte, să pui cărămidă peste cărămidă la fundaţia
prosperităţii tale.
Principiul universal al prosperităţii #1: alergatul după bani nu

îţi aduce bani.
Asta știi deja pe pielea ta. Banii sunt un EFECT.
Efect = fenomen care rezultă în mod necesar dintr-o anumită
cauză, fiind într-o legătură indestructibilă cu aceasta; rezultat, urmare, con-
secinţă.
Așadar, faptul că nu ai bani azi este un efect, iar cauza acestui
efect ești TU și felul în care ești ca persoană. Te voi învăţa cum să ATRAGI
banii în viaţa ta, și nu cum să alergi după ei fără să îi ai.
251
PERA NOVACOVICI
Principiul universal al prosperităţii #2: trecutul tău există

doar ca să înveţi lecţii, dar nu îţi determină succesul.
De ce te pot învăţa cum să devii o persoană prosperă? Am urât
banii din tot sufletul. Părinţii mei se certau din cauza banilor permanent. Nu
puteam să duc prieteni acasă pentru că îmi era ruşine că sunt sărac. Nu
aveam haine şi nu puteam să merg în excursii cu colegii.
Prietenul devenea trădător pentru bani. Uram banii şi suferinţa pe
care aceștia o aduceau, în percepţia mea.
Şi cât timp am avut emoţii şi convingeri negative legate de bani,
nu am avut nici bani. Pentru că mintea îţi dă ceea ce vrei, iar dacă eu
asociam banii cu nefericirea, evident că, fugind de nefericire, fugeam şi de
bani.
Treaba mea este să îţi distrug orice asociere negativă pe care o ai
legată de bani şi să te fac să înţelegi răspunsul la întrebarea: “Ce e mai
important în viaţă: iubirea sau banii?” şi orice altă comparaţie de genul ăsta.
Iar răspunsul este o altă întrebare.
Care e mai importantă pentru tine, mâna stângă sau mâna
dreaptă? Pentru mine sunt ambele la fel de importante şi nu vreau să
renunţ la niciuna. Dacă eşti şi tu ca mine, atunci ne-am înţeles.
Schimbarea în viaţa mea, legată de bani, s-a produs când am
epuizat toate căile false de a face bani, după ce am mers până la capăt pe
calea incorectă a OPORTUNISTULUI şi apoi mi-am dat seama că singura
mea şansă în viaţa aceasta este calea STRATEGULUI.
Să lăsăm discuţiile idealiste. Şi asta o spune un idealist şi un visător
incurabil ca mine.
Mi-am dat seama că există o legătură foarte strânsă între un vis —
rezultate — măiestrie: să îmi amplific puterea şi să fiu profesionist. Visul
meu este să schimb lumea şi să ajut oamenii cu ajutorul unei unelte care se
cheamă psihologie. Dar dacă nu trec la acţiune, dacă nu generez rezultate,
visul nu se transformă în realitate de la sine.
Îmi onorez misiunea producând rezultate vizibile şi făcând oame-
nii să aplice conceptele pe care le pun pe masă şi care le aduc rezultate.
Ceea ce contează sunt rezultatele. Dacă sunt bun, oamenii vor plăti ce am
de oferit, dacă nu, nu. Astfel, banii devin o unitate de măsură pentru valoa-
rea pe care eu sunt capabil să o ofer.
De aceea, am fost sărac în primii 25 de ani de viaţă, pentru că nu
aveam de oferit mai nimic valoros. De aceea, mi-am dobândit libertatea
financiară, pentru că am învăţat principiile universale de succes, le-am
aplicat şi am început să produc şi să ofer lumii lucruri de valoare.
252
Acum am să te învăţ şi pe tine. Iar dacă un fost sărac ca mine şi-a

creat o strategie de succes financiar şi şi-a câştigat libertatea, oricine poate,
indiferent de condiţii.
Principiul universal al prosperităţii #3: nu contează ce spun
cei din jur, contează ce rezultate ai.
“Nu lăsa părerile omului mediocru să te atingă. Visează şi va spune că
eşti nebun. Atinge succesul şi va spune că ai noroc. Devino bogat şi va spune că
eşti lacom. Nu îi acorda atenţie. Omul mediocru nu a înţeles nimic.” (Robert
Allen) — când am postat acest citat pe facebook, a venit un comentariu:
“Depinde mult cum devii bogat şi cum în general exploatând pe cei mai săraci
decât tine... dacă scopul e de a deveni bogat, atunci e cu adevărat lăcomie.
Mediocrul avea dreptate. Desigur aşa se devine bogat, nepăsându-ţi de cei de
lângă tine”.
Mi-am zis: “PERA, ABŢINE-TE SĂ TRECI PRIN MONITOR ŞI SĂ
IEI LA PALME PERSOANA ASTA!”
Dacă ai gândirea asta şi ai de gând să te agăţi de mentalitatea
negativă legată de bani, te rog să nu mai citeşti aceste lecţii şi să aplici
propriile tale filozofii de principii de succes. Dar nu uita un singur lucru.
Dacă ce ai făcut până acum nu ţi-a adus rezultatele dorite, crezi că dacă
faci ŞI MAI MULT din ceea ce ai făcut până acum, îţi va duce alte rezultate?
Ţi-am spus mai sus că oamenii săraci leagă emoţiile negative şi
nefericirea de bani. Şi uite un exemplu foarte clar. Crezi că persoana care a
comentat are o mentalitate de om prosper care va avea bani în această
viaţă?
Am să fac tot posibilul să şterg legătura dintre bani şi emoţii
nega-tive. Am să extrag mentalitatea şi atitudinea oamenilor prosperi şi
vom discuta despre cum putem să implementăm strategia pentru propria
noastră prosperitate. Tot ce te rog este să ai mintea deschisă. La sfârşit,
poţi să iei ce decizie vrei și simţi că ţi se potriveşte.
2 Convingeri legate de bani
Omul care îşi apără convingerile limitative, chiar dacă în mod cert
nu-i aduc rezultatele dorite, este un om demn de milă, ca un animal prins în
capcană și care se zbate doar pentru a se răni şi mai tare.
253
PERA NOVACOVICI
Aşa cum spuneam, foarte mulţi oameni insistă să rămână săraci

oferind banilor puternice conotaţii negative şi asociind banii cu nefericirea.
Ceea ce m-a ajutat pe mine şi pe foarte mulţi oameni să por-
nească de la zero şi să scape din capcana acestei mentalităţi păguboase a
fost aplicarea principiilor universale ale prosperităţii. Pe scurt, ne-am uitat
ce fac şi cum gândesc oamenii care au succes, de preferat care au pornit şi
ei de la zero, pentru a vedea care sunt etapele prin care ar trebui să trecem
şi noi.
Şi astfel au apărut paşi universal valabili. Gândirea diferită dintre
bogaţi și săraci — dintre cei care evoluează şi cei care involuează.
Dintre fericiţi şi nefericiţi. Dintre muppets şi alfa. În cărţile de
specialitate pe care le-am citit, tot timpul am găsit împărţirea în două a
categoriilor financiare.
Bogaţi şi săraci era cel mai des întâlnit, însă nu cred că sunt
cuvintele potrivite. Un om “sărac”, din punctul meu de vedere, nu e
neapărat cel care nu are ceva în portofel, ci cel care nu are creativitate şi
idei care vor duce inevitabil la bani.
“Sărac” pentru mine înseamnă omul care se sabotează singur prin
convingeri limitative, care, aşa cum spuneam, leagă banii de emoţii
negative şi care, fugind de emoţii negative, fuge şi de bani. Principiile de
succes nu se regăsesc doar în aspectul financiar al vieţii noastre, ci în toate
aspectele ei.
De aceea, de dragul simplificării, vom împărţi oamenii în două
categorii:
Cei care înţeleg şi aplică principiile de succes şi pe care îi vom
numi alfa şi cei care nu le înţeleg şi/sau nu le aplică şi îi numim muppets.
Sunt impresionat de cât de mult efort depun unii oameni pentru a rămâne
lipsiţi de succes şi nefericiţi.
Caută în permanenţă dovezi care să le susţină convingerile limi-
tative, se luptă cu cei care le arată că există alte drumuri şi că se poate reuşi
pornind de la zero. Muncesc precum roboţeii fără să se gândească la viziu-
nea de ansamblu, iar atunci când au timp liber să gândească, şi-l ocupă cu
televizorul, ştiri, poate o bârfă cu vecinii, orice doar să nu gândească pentru
ei.
Fug de ei înşişi mai tare ca Usain Bolt la Olimpiadă, oriunde, doar
să nu rămână în faţa oglinzii şi să îşi pună întrebările esenţiale. Când te gân-
deşti mai bine, aceşti oameni şi-au construit o cetate pentru a-şi apăra
nefericirea şi insuccesul. Cine va munci pentru a-i elibera? Singura cale e să
254
îşi dărâme singuri zidurile, precum cetăţenii Troiei. Vreau să îţi dau o mână
de ajutor pentru a-ţi dărâma zidurile care te ţin prizonierul propriilor
convingeri limitative legate de bani şi succes.
Principiul universal de succes #4: educaţia aduce bani şi suc-

ces.
Oamenii care au bani ştiu că banii vin din oferirea de soluţii şi
rezolvarea problemelor. Ideile sunt nelimitate, deci şi valoarea şi banii sunt
nelimitaţi.
Educaţia te îmbogăţeşte. Dar nu cea formală, de stat. Săracii cred
că educaţia formală este calea spre o viaţă mai bună. Bogaţii ştiu că
infomaţiile specifice şi abilităţile de a rezolva probleme în lumea reală aduc
bani.
_______________________________________
Atunci când eşti sărac, nu faci economii, ci investeşti în tine.

(Henry Ford)
_______________________________________
Cât timp înveţi şi te dezvolţi personal în comparaţie cu cât timp

pierzi la televizor şi activităţi de divertisment? Dacă vrei bani, indiferent ce
activităţi faci zilnic, o parte dintre ele trebuie rezervate autoeducaţiei şi
dezvoltării de abilităţi. Şcoala de stat nu are niciun interes ca tu să fii un om
de succes. Şcoala de stat vrea angajaţi obedienţi, nu antreprenori şi liber
întreprinzători.
Dacă eşti pe cont propriu şi îţi valorifici talentele în bani, nu mai
eşti de folos sistemului şi eşti un om liber care îşi poate exprima părerea. Ai
putere şi ce sclav este acela care are putere? Cei care sunt muppets cred
că trebuie să faci ceva ca să fii bogat, să găseşti o oportunitate, o şmecherie
şi gata! Ai devenit bogat peste noapte, a dat norocul peste tine. Oamenii
alfa cred că trebuie să fii ceva ca să ai bani.
Einstein spunea:
_______________________________________
Încearcă să devii un om de valoare, nu neapărat de succes.

_______________________________________
255
PERA NOVACOVICI
Einstein a fost un om de succes şi el ştia că succesul apare DUPĂ

ce ai devenit un om valoros. Şi devii valoros aducând contribuţie celorlalţi
oameni.
_______________________________________
Dacă nu ai ceea ce vrei în viaţă, înseamnă că există ceva ce nu

ştii. (David Wood)
_______________________________________
De aceea, educaţia adevărată înseamnă “a dezvolta din interior”,

şi nu a memora la şcoală informaţii nefolositoare. Dezvoltă-te prin educaţie,
învaţă să rezolvi probleme. Devino din ce în ce mai bun prin exerciţiu zilnic
în domeniul ales de tine şi, cel mai probabil, ai descoperit singura cale de a
avea o viaţă prosperă.
De aceea, banii şi succesul pe care un om le are sunt direct pro-
porţionale cu gradul său de dezvoltare personală. Şi dacă norocul sau
ghinionul dezechilibrează balanţa, viaţa are grijă ca această balanţă să fie
restabilită şi fiecare are la sfârşit exact ceea ce merită.
Principiul universal de succes #5: legătura dintre liniştea su-

fletească şi bani.
O mare convingere limitativă este că banii te îndepărtează de
liniştea sufletească, că îţi aduc mai mult stres, boli şi chiar te fac o persoană
mai puţin spirituală. Ei bine, lucrurile stau exact invers. În primul rând, oa-
menii lipsiţi de bani se gândesc permanent la bani şi sunt mult mai stresaţi
decât cei cu bani, pentru că au permanent grija lor.
În acelaşi timp, exact aceşti oameni săraci care sunt permanent
stresaţi de bani le minimalizează importanţa spunând: “Nu banii sunt
importanţi”, doar pentru a se gândi apoi permanent de unde vor face rost
de bani pentru ziua de mâine. Ceva nu e în regulă aici, nu?
România are 16.528 de locuitori cu averi de peste un milion de
dolari.
Oficial, în lume, sunt 11 milioane de milionari. Pe câţi îi cunoşti
personal? Despre câţi dintre ei vezi ştiri că au vieţi triste, nefericite? Câţi
milionari stresaţi şi nefericiţi ai cunoscut personal? De unde ai tras concluzia
că oamenii cu bani sunt stresaţi, nefericiţi şi sunt mai puţin spirituali?
256
De la televizor poate? Chestia aia la care te uiţi şi care caută

permanent ştiri SENZAŢIONALE şi ŞOCANTE ca să te atragă să te mai uiţi
un pic. Ei bine, te-au păcălit.
Banii aduc liniştea şi pacea interioară pentru majoritatea oame-
nilor cu bani care, scăpând de grija zilei de mâine, pot să gândească la alt
nivel şi să privească viaţa altfel, nu doar din perspectiva supravieţuirii. Pen-
tru oamenii săraci, banii sunt o sursă de stres. Pentru cei bogaţi, sunt o sursă
de linişte.
Nu te mai uita la excepţii pentru că îţi furi singur căciula. Caută
regula. Oamenii cu bani şi stresaţi, nefericiţi sunt EXCEPŢIA şi probabil au
făcut banii având o oportunitate, calea greşită. Cine porneşte de la zero şi
progresează este un om foarte împlinit şi fericit pentru că are cheia succe-
sului.
Principiul universal de succes #6: legătura dintre muncă,

timp şi bani.
Mupets-ii au mentalitate de loterie, de oportunitate. Aşteaptă să
dea norocul peste ei de parcă norocul nu are altceva mai bun de făcut
decât să se împiedice de muppets. Oamenii alfa au mentalitate de proac-
tivitate şi acţiune, asumându-şi responsabilitatea pentru rezultatele lor.
Muppets-ii aşteaptă să vină salvarea, alfa ştiu că salvarea nu vine
decât din propriile acţiuni.
Banii şi timpul nu au legătură, dar mupets-ii îşi imaginează că să îţi
dai timpul pentru bani este o soluţie.
Dacă munca multă şi timpul investit te-ar face un om cu bani,
orice muncitor care trage 12 ore pe zi ar fi super bogat.
Muppets-ii fac bani muncind ce nu le place, alfa fac bani făcând
ceea ce le place. Nimeni nu devine bogat fără să facă viaţa mai bună altor
oameni. Mupets-ii cred că slujba e calea sigură de a face bani. Alfa ştiu că
performanţa şi rezultatele super bune sunt calea sigură de a face bani.
Principiul universal de succes #7: convingeri şi bani.

Dacă vrei o viaţă frumoasă, un stil de viaţă fain aşa cum poate
acum doar ţi-l imaginezi privind la panoul cu visuri, atunci este esenţial să ai
convingeri pe măsură. Muppets-ii cred că banii sunt rădăcina tuturor rele-
lor, oamenii alfa ştiu că lipsa banilor a adus mult mai mult rău în această
lume.
257
PERA NOVACOVICI
_______________________________________
Fugi cât poţi de tare de cine îţi spune că banii sunt rădăcina
răului. Convingerea asta este clopoţelul care anunţă că ai de-a
face cu un tâlhar. (Ayn Arnd)
_______________________________________
Ţi-e ruşine să fii o persoană bogată? Nu oamenii cu bani au

valoare, ci oamenii de valoare au bani (valoarea de care vorbea Einstein mai
sus).
Inocularea tinerilor că oamenii răi au bani este o convingere dău-
nătoare. Şi săracii, şi bogaţii au un procent de oameni care fac bani necin-
stit. Criticarea celor care au succes sau descurajarea celor care arată ambiţii
reprezintă o practică generală a maselor pentru a justifica propriile nereali-
zări şi mediocritatea şi pentru a salva puţină stimă de sine rămasă prin încer-
carea de a sublinia că mediocritatea şi lipsa de succes au anumite beneficii
sau că succesul are părţi proaste.
_______________________________________
Banii amplifică ceea ce deja eşti ca persoană. Dacă eşti un om

rău, te vor face un om îngrozitor, dacă eşti un om bun, te vor
face un om minunat. (Bob Proctor)
_______________________________________
Muppets-ii lucrează pentru bani, alfa lucrează pentru împlinire şi

impact. Muppets-ii vor destui bani ca să nu mai facă nimic. Oamenii alfa
vor mai mulţi bani ca să aibă un impact asupra lumii. Muppets-ii cred că
trebuie să fie întreţinuţi, alfa cred că fiecare trebuie să îşi asume
responsabilitatea pentru calitatea vieţii lui.
Principiul universal de succes #8: admiraţia şi invidia.

Muppets-ii se agaţă de orice rahat imaginar ca să îşi justifice
propriile nerealizări. Este binecunoscut faptul că dacă avem admiraţie pen-
tru o persoană, se deschid canalele de învăţare şi putem să modelăm anu-
mite comportamente şi strategii de succes de la persoana admirată.
258
În schimb, emoţia invidiei blochează orice posibilitate de a învăţa

ceva de la persoanele pe care le invidiem — CULMEA! — pentru lucrurile
pe care le au, pe care le-am vrea şi noi, dar murim de ciudă că nu le putem
avea.
_______________________________________
Nu lăsa părerile omului mediocru să te atingă. Visează şi va

spune că eşti nebun. Atinge succesul şi va spune că ai noroc.
Devino bogat şi va spune că eşti lacom. Nu îi acorda atenţie.
Omul mediocru nu a înţeles nimic. (Robert Allen)
_______________________________________
Muppets-ii se asociază cu oricine, alfa îşi aleg atent anturajul.
Principiul universal de succes #9: prostia omenească.

Muppets-ii cheltuiesc, alfa investesc. Muppets-ii trăiesc peste mă-
sura lor.
Nu poţi învăţa libertatea de la un sclav şi nu poţi învăţa abundenţa
de la un sărac. Ascultăm de părinţi sau de alţi oameni atunci când vine
vorba de convingerile şi strategiile noastre pentru a câştiga bani... dar câţi
bani au făcut ei? Părinţii transmit mentalitatea păguboasă mai departe.
Gândeşte-te la o persoană de succes pe care o admiri şi află cum
a ajuns la succes. Muppets-ii cred că banii ţin de noroc, alfa ştiu că banii ţin
de obiceiuri. Banii te fac mai sănătos, nu mai bolnav. Muppes-ii caută
“pâine şi circ”, divertisment. Alfa caută educaţie, mai degrabă, decât diver-
tisment. Alfa se distrează muncind, pentru că e hobby-ul lor, nu devin
workaholics. Să crezi în tine şi în abilităţile tale nu te va face neapărat bogat
şi prosper, dar te va împinge să faci acţiunile care te vor aduce unde vrei.
3 Calea pentru a face bani constant
Pentru că mintea şi inima sunt uneltele pe care le foloseşti atunci

când creezi valoare. Cu inima pui pasiune, cu mintea pui ştiinţă şi astfel se
naşte ceva valoros.
259
PERA NOVACOVICI
_______________________________________
Buzunarele goale nu au oprit pe nimeni să aibă succes în viaţă.

Doar o minte sau o inimă goală poate face asta. (Norman
Vincent Peale)
_______________________________________
În viaţă, există ceva ce se cheamă valoare. Banii sunt o formă de

valoare. Prietenii sunt altă formă de valoare. Abilitatea de a face foarte bine
ceva este o valoare. Pământul este o valoare. Acţiunile la o firmă sunt
valoare. Familia este o valoare. Alimentele sunt o valoare.
Motivul pentru care foarte mulţi oameni sunt săraci sau se luptă
cu greutăţile vieţii din punct de vedere material e un motiv care te face să
râzi.
Se concentrează atât de mult pe făcut bani, încât uită ce sunt
banii. Banii sunt doar UNA dintre multele forme pe care le poate lua
valoarea. Mai mult, nu sunt deloc o formă de valoare importantă. Sunt doar
nişte hârtii pe care le dai şi primeşti, în schimb, altfel de valori.
Banii sunt, practic, o TRADUCERE a valorii. Dai bani şi primeşti
mâncare, distracţie, obiecte, chiar şi sex. Cu bani poţi cumpăra multe alte
lucruri pe care le consideri valoroase. Nu poţi cumpăra orice lucru valoros
şi, mai ales, nu poţi cumpăra valori cu adevărat importante — iubire, prie-
teni, o viaţă împlinită, sănătatea, experienţele de viaţă, dezvoltarea abilită-
ţilor.
Banii nu se fac urmărind să faci bani.
Banii se fac urmărind să oferi valoare oamenilor din jur, celor care
au bani şi care sunt dispuşi să plătească cu bani ceea ce tu ai de oferit. Ok
până aici? O să dau nişte exemple foarte simpliste ca să înţelegi.
Valoarea pentru o fiinţă umană este un lucru care satisface o
nevoie, rezolvă o problemă şi creşte calitatea vieţii. Poate fi una dintre
acestea sau toate la un loc. Banii pe care îi faci tu sunt direct proporţionali
cu valoarea pe care o oferi.
Exemplu cu trei scenarii:
Scenariul 1: să spunem că ai roșii și le vinzi în piaţă

Hrăneşti 25 de familii pe zi cu roşiile tale. Le satisfaci nevoia de a
mânca şi le creşti calitatea vieţii pentru că le dai o hrană vie, şi nu junk food,
260
iar hrana vie te ajută să fii sănătos mai mult timp, deci valoarea reală a unor
roşii crescute cum trebuie şi gustoase este foarte mare.
Dacă ai cele mai bune roşii din piaţă, nu trebuie să îţi faci griji că
tu, la rândul tău, nu vei avea destui bani să mănânci, dar totuşi, la o scară
globală, nu câştigi foarte mulţi bani pentru că deşi valoarea oferită este
mare, numărul de oameni la care oferi această valoare este destul de mic,
deşi nu neglijabil. Să faci viaţa mai bună pentru 25 de familii pe zi nu e deloc
puţin lucru. Gândeşte-te câtor oameni le face viaţa mai bună o persoană
care stă şi se uită toată ziua la televizor şi doarme. De aceea, persoana
respectivă nici nu face bani şi deja începi să vezi cum se construieşte tabloul
pe care vreau să ţi-l pictez.
Scenariul 2: să spunem că ești scriitor și ai scris o carte care

are un relativ succes
Şi să spunem că această carte ajută oamenii să îşi schimbe viaţa în
bine, să devină conştienţi de ce anume fac greşit în viaţă şi că îşi îmbunătă-
ţesc calitatea vieţii datorită ei. O carte satisface nevoia omului de a se edu-
ca şi de a evolua, îi îmbunătăţeşte calitatea vieţii şi poate îi rezolvă proble-
me. Deci valoarea oferită este mare, iar banii pe care îi face autorul sunt
legaţi de numărul de oameni care îi vor cumpăra cartea.
Un autor bun influenţează viaţa a zeci şi sute de mii de oameni cu
un bestseller şi de aceea face mai mulţi bani decât cel care vinde roşii la 25
de familii pe zi.
Se poate vedea legătura dintre valoarea oferită, numărul de
oameni la care este oferită şi banii care sunt făcuţi în acest proces?
Scenariul 3: să spunem că vinzi telefoane mobile

Satisfaci nevoia oamenilor de comunicare, educaţie şi le faci viaţa
mai uşoară. Valoarea unui telefon modern şi bun este mare şi dacă eşti o
firmă de renume internaţional, aduci valoare în viaţa a milioane, zeci de
milioane de oameni. Direct proporţional, banii pe care îi faci cresc.
Din nou, avem valoare, avem număr de oameni şi avem bani.
Evident, făcând un exerciţiu de imaginaţie, putem avea un vânză-
tor de roşii (fermier) care face mai mulţi bani decât autorul de cărţi, la fel
cum putem avea un scriitor care face mai mulţi bani decât un magazin care
vinde telefoane mobile.
Care sunt atunci factorii de care trebuie să ţinem cont atunci când
vrem să facem bani?
261
PERA NOVACOVICI
Care este valoarea pe care o oferim, ce nevoie satisfacem, cum

îmbunătăţim viaţa omului şi cum îi rezolvăm problemele, care este numărul
de oameni cărora oferim această valoare?
Dacă până acum pare simplu, aşa şi este: simplu. Mai departe, te
voi învăţa despre marketing şi vânzări. Te voi învăţa cum să ajungi la cât
mai mulţi oameni cu valoarea pe care tu o ai de oferit şi cum să faci vânzări,
să poţi să iei bani pentru valoarea pe care tu o oferi. Însă până atunci, vreau
să ne concentrăm pe valoarea oferită.
Așadar, să recapitulăm: ce face valoarea din care putem face
bani? Satisface nevoi, rezolvă probleme, crește calitatea vieţii. Oricare
dintre noi plătim pentru a avea una sau toate cele trei atribute. Deci, dacă
vrem să facem bani, trebuie să devenim capabili să oferim aceste trei lu-
cruri. Acum vreau să înţelegi de ce insist să creezi valoare într-un domeniu
în care eşti talentat şi ai vocaţie.
Pentru că dacă faci lucrul ăsta, valoarea pe care o oferi va creşte
în mod natural de la zi la zi şi de la an la an pentru că tu, fiind pasionat de
domeniu, îl practici cu plăcere şi devii expert în respectivul domeniu. Dacă
eşti pasionat de roşii, vei avea tot timpul mai mult succes la piaţă pentru că
în urma pasiunii tale, reuşeşti să produci cele mai bune roşii — te docu-
mentezi, experimentezi şi cauţi să te perfecţionezi. Şi, inevitabil, lumea va
veni la cel mai bun din piaţă, şi nu la cel care doar trânteşte nişte roşii
obosite pe tarabă ca să mai facă un ban.
E la fel de valabil în orice domeniu al vieţii. Pasiunea bate la fundul
gol orice altă calitate.
Iar dacă îmbini pasiunea cu cunoştinţele de marketing şi vânzări,
te asigur că vei obţine în viaţă tot ceea ce tu doreşti, iar banii vor veni spre
tine în timp ce tu te bucuri că poţi face ceea ce te-a pasionat dintotdeauna.
Ca să înţelegi despre ce vorbesc, vreau să te uiţi la un video de
patru minute cu un om care este foarte pasionat de maşini. Este atât de
pasionat, încât ia maşini din fabrică care costă 30-40 de mii de dolari şi le
vinde cu 100-150 de mii.
Adică de trei ori mai scump.
Cum reuşeşte asta? Pentru că este atât de pa-
sionat, încât le descompune şi le pune la loc manual fă-
când nişte opere de artă. Omul e pasionat și câştigă sume
uriaşe de bani făcând ce îi place. Dar ştie marketing şi
vânzări, aşa cum vei vedea în acest video: https://goo.gl/
bSBXF3.
262
Există trei feluri de valori pe lumea asta:

1. Valori moi interne (abilităţile tale într-un anumit domeniu, per-
sonalitatea ta, abilitatea de a oferi valoare celor din jur prin domeniul în care
ești pasionat și expert, în același timp).
2. Valori moi externe (oamenii cu care te înconjori și relaţiile pe
care ţi le creezi).
3. Valori tari externe (bunuri imobiliare, acţiuni la companii sau
afacerea ta).
În drumul meu am pornit de la zero, așa cum deja ţi-am povestit.
Singura valoare pe care o puteam accesa la început a fost prima. Am înce-
put să îmi dezvolt abilităţile în domeniul psihologiei și al dezvoltării perso-
nale FĂRĂ să câștig niciun ban. Şi aici e o capcană în care cad foarte mulţi
oameni. Oamenii vor bani înainte.
Dar banii vin întotdeauna după.
Nimeni nu este obligat să îţi dea ţie bani şi prima oară trebuie să
dovedeşti că roşiile tale sunt bune, că într-adevăr cartea ta rezolvă proble-
me şi face viaţa mai bună, că telefonul tău este util şi mai bun decât alte
telefoane. Mă amuză să văd oameni cu convingeri limitate despre bani, toţi
fiind lipsiţi de bani, dar plini de păreri despre aceştia.
De ce nu vedem oameni care fac bani şi care ne spun că banii
sunt răi şi că le e scârbă să îi câştige? În jocul acesta al banilor, nu ai cum să
câştigi dacă nu eşti bun, corect şi nu oferi valoare maximă. Da, există păcă-
lici. Există oameni care păcălesc şi fac bani necinstit. Dar în întreaga lume,
singurii care fac bani adevăraţi, mulţi şi pe termen lung sunt cei de care
clienţii sunt mulţumiţi, îi recomandă prietenilor şi vin să cumpere din nou.
Toţi care au încălcat legile prosperităţii au pierdut jocul banilor
pentru că poţi să păcăleşti un om o dată, dar apoi reputaţia ta s-a dus pe
apa sâmbetei. Toţi cei care fac bani adevăraţi sunt cei care şi-au clădit o
reputaţie, au clienţi mulţumiţi care se întorc la ei şi se străduiesc să ofere
valoare maximă.
Nu ai cum să faci bani adevăraţi pe termen lung fără să fii corect
şi să OFERI tot ce ai mai bun. De aceea, mă bufneşte râsul când văd
oameni fără bani spunând ce răi sunt banii şi oameni care îi fac. Încearcă să
faci bani oferind valoare şi atunci ai să vezi ce părere vei avea despre banii
tăi munciţi din greu. După ce mi-am dezvoltat suficient valorile moi interne
şi am început să produc rezultate şi să ajut oameni, am început să câştig
bani din asta.
Abia apoi am început să am parte de valori moi externe, adică de
oameni de calitate care tot timpul se recunosc între ei.
263
PERA NOVACOVICI
Astfel, am reuşit să cresc şi mai mult valoarea pe care o ofer pen-

tru că am început să colaborez cu alţi oameni care ofereau valoare în
domeniilor lor şi, astfel, valoarea oferită de mine oamenilor mei a început să
crească exponenţial.
4 Alergatul după bani nu aduce bani
În ultima vreme, am înţeles adevăratul sens al versurilor lui

Eminescu din Glosa:
_______________________________________
Privitor ca la teatru
Tu în lume să te-nchipui:
Joace unul și pe patru,
Totuși tu ghici-vei chipu-i.
_______________________________________
Mă simt de ceva timp ca la teatru pentru că meseria de psiholog

şi lucrul cu oamenii mă ajută să observ anumite tipare de comportament.
De fapt, observ tipare de gândire care duc la tipare de emoţii care alimen-
tează tiparele comportamentale care duc la acţiuni şi la obiceiuri care duc la
rezultate şi apoi la destinul unei vieţi de om.
În bani, la fel ca şi în iubire, sănătate sau vocaţie, culegi ceea ce ai
semănat. Vreau să îţi dau cele mai mari motive pentru care oamenii au
probleme cu banii, de la sărăcie până la datorii şi traiul în stres de la o zi la
alta, motive pe care le-am descoperit şi care, din păcate, se repetă atât de
des şi cu o constanţă dezarmantă.
E ca şi când 90% dintre oameni se nasc, trăiesc şi mor ca oile la
stână, fără să înveţe nimic de la cei care au trecut prin experienţe, au învăţat
din ele şi transmit mai departe lecţiile pentru ca persoanele care urmează să
nu se mai confrunte cu aceeaşi problemă.
264
_______________________________________
Învăţăm, privind istoria, că oamenii nu au învăţat nimic de la

istorie. (G. B. Shaw)
_______________________________________
Superficialitatea
Un mare motiv pentru lipsa de bani sau sărăcie
este dată de o capcană pe care chiar creierul nostru ne-o
întinde. Căutând tot timpul scurtăturile, dorind să ne ajute,
creierul lipeşte rapid etichete şi încearcă să caute perma-
nent recompensa imediată. Să luăm, de exemplu, acest mi-
nunat copac şi să ne imaginăm că este omul de succes şi
creierul nostru spune: “Şi eu vreau!” https://goo.gl/xfqMPC.
Şi eu vreau să fiu aşa, să arăt aşa — să am coroana bogată, să fiu
înalt până la cer şi admirat; să fiu sănătos, să am fructe multe, să rezist în
faţa furtunilor şi să fiu total încrezător în mine. Şi, astfel, omul şi creierul său
superficial încep să caute modalităţi de a deveni un astfel de copac. Ce aş
putea să fac? De unde să fac rost de crengi aşa frumoase? Poate să cer de
la alţii? Poate să fur? Poate să dau ceva în schimb? Poate să aştept? Şi cum
aş putea să am aceste frunze şi roade bogate? Cred că alţii sunt norocoşi,
iar eu blestemat. Eu nu am cum să fac rost de toate aceste minunăţii şi nu
voi fi niciodată un copac frumos. Astfel funcţionează min-
ţile majorităţii oamenilor. O minoritate, însă, îi spune creie-
rului să tacă din gură şi se gândeşte: “Poate eu nu văd încă
tot ceea ce trebuie. Poate eu nu văd încă acest copac aşa
cum ar trebui să îl văd şi cum este el, de fapt”. Şi această
minoritate are dreptate.
Copacul, de fapt, în realitate, arată așa: https://
goo.gl/yvs3oc.
Ce ne spune asta? Că atunci când majoritatea oamenilor se uită
la cei care fac bani, ar vrea să facă la fel, dar le scapă cel mai important
lucru. Rădăcinile. Fundaţia. Munca invizibilă din spate. Cauza adevărată ca-
re a dus la efect. Pentru a face bani în această viaţă, nu trebuie să faci nimic
altceva decât să urmezi acelaşi proces pe care l-ai urmat ca să înveţi orice
alt lucru:
✓ să mergi pe jos
✓ să mergi cu bicicleta
265
PERA NOVACOVICI
✓ să scrii şi să citeşti
E nevoie să îţi păstrezi mintea deschisă, să fii dispus să te loveşti
de câteva ori şi să eşuezi, să ai disponibilitatea de a te ridica cu entuziasm şi,
privind la obiectivul final, să încerci din nou şi din nou. Ceea ce ne duce
direct la punctul 2, alt motiv foarte important pentru care oamenii nu au
bani şi se zbat în sărăcie şi datorii.
Convingerile și emoţiile legate de bani

Există oameni care, citind explicaţia de grădiniţă de mai sus, vor
spune “NU E AȘA”.
Și vor începe să curgă explicaţiile pentru care nu e așa și e altfel.
Explicaţiile pentru care, de fapt, nu rădăcinile fac acel copac să fie sănătos,
să aibă coroana stufoasă și roade multe. De fapt, copacul acela are pile. Și
are noroc… și părinţii lui copaci l-au ajutat mai mult decât sunt ajutaţi alţi
copăcei. Și soarele bate mai tare și ploaia udă mai bine acel copac și toate
stelele sunt aliniate pentru acel copac… dar nu și pentru mine, bietul de
mine.
Mai mult, acel copac fură! FURĂ! De aia are roade mai bogate, că
a furat toată viaţa lui de la alţi copăcei mici și pricăjiţi și acum se uită de sus
la toţi ceilalţi, a uitat de unde a plecat.
Și dacă nu sunt lansate aceste acuzaţii la adresa copacului care a
crescut mare, frumos și puternic, sunt scuzele la adresa propriei incompe-
tenţe. Știi, eu nu am timp cum au alţi copaci. Eu nu pot să extrag apa din
pământ cum fac alţi copaci. Eu nu pot să fac fotosinteză ca alţi copaci. Eu
nu pot, nu știu, nu am. Și, astfel, prin acest amestec de convingeri și emoţii
limitative, omul rămâne sărac, dar, în același timp, le știe pe toate. Nu ţi se
pare fascinant?
Câtă siguranţă de sine afișează oamenii lipsiţi de rezultate? Ei
ȘTIU. Nu au rezultate, habar nu au cum ar putea să schimbe situaţia în care
sunt, sunt depresivi și disperaţi, dar, cu ultimele puteri, te anunţă că ei ȘTIU
cum stau lucrurile. Există în acest moment în lume suficient de mulţi oameni
care au înţeles cum funcţionează lucrurile și poţi vedea asta în rezultatele
lor.
Lasă-ţi părerile, convingerile și emoţiile deoparte și începe sa fii un
pic umil. Dacă te uiţi în buzunarul tău și nu ai banii pe care îi dorești, repetă
după mine:
“Recunosc că NU ȘTIU. Pur și simplu nu știu, dar sunt dispus să
ÎNVĂŢ”.
266
Pentru că există legi ale prosperităţii, așa cum există legea

gravitaţiei sau formula e = mc2.
Și sunt destui oameni care știu aceste legi, le aplică și asta se vede
în buzunarul lor. Așa că orice crezi tu despre bani, orice simţi tu despre bani
s-ar putea să fie UN OBSTACOL în calea prosperităţii tale dacă încă nu ai
banii pe care îi dorești. Ești dispus să recunoști că nu știi, să îţi cureţi mintea
de presupuneri și inima de emoţii și să îţi redobândești curiozitatea de copil
care te va ajuta să ȘTII cu adevărat?
Lipsa de înţelegere a banilor

Ceea ce ne duce la următorul nostru punct. Ce sunt, de fapt,
banii pe care îi vrem în viaţa noastră, dar care se pare că ne evită ca dracul
tămâia? În cazul banilor, este ca şi în cazul rădăcinilor copacului care nu se
văd dacă eşti superficial. Banii sunt efectul unei cauze. Știi care e cauza
banilor sau a lipsei de bani?
TU EŞTI. Ar fi minunat dacă ai începe de azi să priveşti banii
pentru ceea ce ei sunt cu adevărat. O chestie total lipsită de valoare, dar pe
care noi toţi am stabilit că o vom folosi ca pe o TRADUCERE a valorii. Dă-
mi voie să îţi explic. Ion şi Gheorghe s-au întâlnit şi au spus: “Eu am găini
care fac ouă şi tu ai vacă ce face lapte. Îţi dau zece ouă pentru un litru de lapte”.
Într-o zi, amândoi au vrut pâine şi au mers la Vasile care avea grâu şi făină şi
cocea pâine. Puţin mai târziu, fiecare avea ceva. Unii aveau bunuri, produse
— cum sunt pâinea, brânza, ouăle sau iPhone-ul.
Alţii făceau servicii — mulgeau vaca în locul tău (şi, astfel, s-a
născut delegarea), îţi ofereau consultanţă despre cum să scapi de dăunători
dacă bagi adresa de e-mail şi descarci PDF-ul gratuit sau vindeau în piaţă
pentru tine în schimbul unui comision. Ideea e că erau atât de multe
produse și servicii, încât nu au mai putut fi toate duse la piaţă. Şi, astfel, s-au
adunat Gheorghe, Vasile şi Ion şi au spus: “Vezi bucata asta galbenă de
metal la care îi zice aur şi străluceşte frumos? Pentru că arată mai bine decât un
metal obişnuit şi e cel mai bun conductor electric şi poate fi folosit în the-nologie
de înaltă performanţă, vom considera că bucata asta de aur valorează 1.000 de
pâini, 500 de ouă şi 100 de litri de lapte”.
Toată lumea a fost de acord şi, astfel, produsele şi serviciile acum
puteau fi cumpărate cu aur. Au apărut monedele şi subdiviziunile pentru că
tu poate nu doreai decât să faci de-o omletă. Apoi, pentru că nu puteai să
cari căruţa de aur după tine pentru că era şi grea şi te şi jefuiau haiducii, au
apărut banii de hârtie care puteau avea valoare mare — uşor de cărat şi
267
PERA NOVACOVICI
tranzacţionat. DAR, atenţie, aceste hârtii erau tipărite pentru cei care pu-
neau echivalentul acelei valori în aur deoparte în bancă.
Cu alte cuvinte, ideea de bază rămânea. Dacă ai bani de hârtie,
înseamnă că ai aur, care înseamnă că ai găini, ouă, vacă, lapte, pâine, grâu,
moară şi tot restul, adică VALOARE REALĂ.
Aici intră în scenă americanii care în 1971, prin preşedintele
Richard Nixon, au eliminat regula ca dolarul american să fie susţinut de
aurul şi valorile aflate în spate şi astfel s-a dat liber la tipărit bani. Însă aşa
cum am stabilit deja, oamenii nu văd rădăcinile copacului.
La fel, deşi oamenii aveau şi au şi azi hârtii în mână, hârtii pentru
care sunt în stare să ucidă, ei nu realizează că mâine dimineaţă tot ce în-
seamnă bani poate să dispară.
De fapt, asta se întâmplă într-o criză economică — se dă o
resetare și se revine la VALOAREA ADEVĂRATĂ a lucrurilor. Nu intrăm azi
în prea multă economie, vreau doar să prinzi ideea. Banii de hârtie au
devenit plastic, carduri. Apoi cifre pe calculator, iar acum devin lumină, pen-
tru că poţi să plătești cu telefonul trecându-l peste un scanner.
Așadar, ce sunt banii? Banii nu sunt decât acordul dintre mine și
tine că 100 de ron înseamnă 20 de pâini. Șmecheria e că eu mâine pot să
mă răzgândesc și să spun: “Știi ce? Doar eu mai am pâine, ia dă-mi tu 100
de ron pe o pâine sau nu mai mănânci pâine”. Și aici voiam să ajung. Banii
pot să se evapore mâine.
VALOAREA REALĂ RĂMÂNE.
Valoarea reală este dată de bunuri și servicii. Orice bun şi orice
serviciu din această lume care rezolvă problemele oamenilor, care oferă
confort, care satisface nevoi şi care oferă o calitate crescută a vieţii sau chiar
lux vor fi prezente cât timp e prezentă rasa umană.
Şi aici intri tu în rol. Vrei bani? Vrei prosperitate? Vrei să îţi rezolvi
problemele, să ai o viaţă de calitate, să te ajuţi pe tine şi lumea din jur?
Ce ai de oferit lumii, și dacă nu ai încă, ce abilităţi îţi dezvolţi chiar
acum pentru a oferi lumii?
Dacă nu poţi răspunde la niciuna dintre întrebari, pentru ce vei fi
plătit?
Îţi voi da în continuare tot ce ai nevoie pentru a construi acea
fundaţie solidă de care ai nevoie pentru o viaţă prosperă.
268
5 Principiile creării de valoare
Am vorbit de primele trei motive pentru care oamenii sunt săraci

sau trăiesc la limită, se luptă pentru supravieţuire și aleargă după bani fără
să se vadă rezultate. Primul motiv este superficialitatea specifică creierului
uman. Privim copacul fără să vedem rădăcinile care sunt adevărata cauză și
fundaţie a unui copac mare și frumos.
Al doilea motiv, convingerile greșite și gândirea greșită de care
ţinem cu dinţii. Există legi universale pentru prosperitate și nimeni nu tră-
iește separat de influenţa lor, oricât de importanţi și cu probleme speciale s-
ar crede. Află care sunt și respectă legile, iar viaţa ta va cunoaște abun-
denţa.
Al treilea motiv, faptul că privim banii în mod greșit. Privim doar
efectul final, hârtiile sau cifrele, fără să vedem “rădăcinile” sau cauzele
banilor, valoarea. Înţelegând ce este, de fapt, valoarea, ne apropiem extrem
de repede de o viaţă prosperă și abundentă.
Continuăm cu partea în care vom vorbi despre ce anume este
valoarea şi de ce percepţia greşită a valorii ne face să trăim într-o disperare
tăcută şi cel mai probabil lipsiţi de bani pentru o întreagă viaţă. Mi-a scris o
fostă profesoară, acum pensionară, Nora:
“E ora, 23. 43 şi iarăşi mi-ai descreţit fruntea şi mi-ai dat detenta către
un somn sănătos, dar… iarăşi am o «temă de casă»: din 24 de cadre didactice,
mie mi s-a oferit, la pensionare, «Premiul de Excelenţă», dar BANI n-am facut,
nici chiar publicând cărţi de referinţă, la care mi se dă 10% din vân-zări şi mi se ia,
apoi, 16% IMPOZIT. Este acel eşantion de români care n-au PILE, nu FURĂ, n-
au spirit de GAŞCĂ, sunt de o MODESTIE si ONESTITATE patologice; sunt
acei români şi de valoare intrinsecă… Ce să mai zic eu, acum, pensionată de un
an, că dacă n-aş avea copii minunaţi, «m-ar îngropa Primă-ria!» Ce să facă un
dascăl care nu fură, nu plagiază, nu vinde/nu aranjează examene/nu acceptă
compromisuri; căruia i-e milă de studenţi că dau bani şi pe buchete de flori, la 8
Martie sau la finele anului??? Chiar n-ai avut niciun pacient cu asemenea
raportare către conduita, profesia şi viaţa sa??? Ce l-ai învăţat să facă, întrucât
de aceea se prezintă la… psiholog, să-şi decline dure-rea şi neîmplinirile şi,
finalmente, să i se întindă o mână; să i se dea un sfat ş.a.m.d. ca sa-l dea, şi el, mai
departe, nepoţilor!”
Înainte de a găsi răspunsul, aș vrea să continui tot cu gândurile

unui cititor (lucru pe care m-aș bucura să văd că îl faci și tu cât mai des).
Numele cititorului este Walter și el spune așa:
269
PERA NOVACOVICI
“Am un prieten drag care e mai tot timpul falit. Nu pentru că nu ştie
să faca ceva de valoare. De fapt, e foarte îndrăgit pentru că reuşeşte să facă o
bucurie multor oameni. E falit pentru că ii este ruşine să ceară bani. Am întâlnit
asta la mai mulţi oameni. Şi erau veşnic nemulţumiţi şi supăraţi că uite câţi bani
are X şi Y şi că nu «i se dă». Şi problema nu era că nu ştiau să aducă valoare în
viaţa altora, ci pentru că aveau credinţa că a cere bani pentru ceva este ruşinos.
Şi atunci nu cereau mai mult decât strictul necesar sau aşteptau ca cineva să le
dea mai mult.
Rezum aici câteva credinţe pe care le-am întâlnit la câţiva oameni pe
care îi cunosc. Inclusiv părintii şi eu, la un moment dat:
1. Credinţa că a cere bani pentru munca ta e ceva greșit, rușinos.
De aceea, cer doar minimul necesar şi cred că e mai bine să ceară mai
puţin decât mai mult. Deseori, sunt oameni foarte sufletişti care se gân-desc
poate prea mult la binele altora şi cred că sunt responsabili întâi de binele altora
şi doar la urmă de al lor. Se leagă oarecum cu credinţele nr. 5 şi 6. Oa-menii ăştia
sunt deseori idealişti care visează la o societate utopică fără bani, fără capitalism
şi întoarcerea la un fel de eco-comunism în care toţi sunt feri-ciţi. Ok, poate nu
chiar aşa, dar pe aproape. Chiar cred în vorba «banii sunt ochiul dracului» şi îi
evită cu consecvenţă, de aceea, sunt şi mereu la limită şi supăraţi că nu li se dă
cât li se cuvine.
2. Dispreţ pentru ce înseamnă vânzări, negocieri.
Credinţa chiar că e imoral sau rău. Am dat de ideea că negocierile sau
vânzările sunt ceva «şmecheresc» — o activitate tipică escrocilor sau celor fără
simţ moral. De fapt, fiecare negociază sau vinde fie că este conştient, fie nu de
asta. Chiar şi eu am avut o mare problemă cu cuvântul «a vinde», mai ales când
auzeam «să te vinzi pe tine» — mă cuprindeau frisoanele. Ok, încerc să nu mă
vând pe mine, dar încerc să îmi vând munca. De fapt, toţi negociem şi vindem
fie că vrem, fie nu. E o parte din relaţiile cu ceilalţi oameni. Singurul mod de a
evita asta e să trăim ca nişte pustnici în izolare.
Desigur, cei care au acceptat asta şi au înţeles cum funcţionează au
mai mult succes, fie că folosesc aceste unelte într-un mod onest, fie într-unul
mincinos.
3. Ideea că trăim într-o lume săracă și atunci nu ai de unde cere.
– «E criză economică!!» Săracul X, săracul Y!
Oamenii ăștia trăiesc cumva tot timpul la marginea prăpastiei… și
când nu găsesc una, încep să o sape ei.
4. Ideea că alţii trebuie să aibă grijă de ei.
Asta provine din comunism și ideea că tăticul stat sau angajator tre-
buie să se ocupe de tot, inclusiv cum să își trăiască ei viaţa.
270
5. Ideea că dacă faci ceva din pasiune, atunci e o plăcere pentru

tine și, deci, nu ai nevoie de bani.
Am auzit asta tot de la oameni care cred că e ceva rău să ai prea
multă grijă de tine. Sunt oameni pentru care cea mai mare jignire adusă cuiva
este să îl numească «egoist».
6. Ideea că plătind pe cineva pentru munca lui sau a munci pe bani
e o formă de manipulare.
Am văzut asta atât la angajatori, cât şi la angajaţi. Angajatori care
încearcă să îi momească pe angajaţi cu bani şi apoi au credinţa că dacă cineva
munceşte pentru ei, atunci au cumpărat un sclav… și deci îi pot cere sclavului să
facă orice şi să îl trateze oricum atât timp cât îl plătesc. Şi, invers, angajaţi care se
comportă ca nişte sclavi… și deci cred că sunt datori vânduţi angaja-torului
pentru că el le dă banii (care, de multe ori, sunt strictul necesar pentru a trăi) şi
deci trebuie să suporte stoic orice le cere şi să facă tot ce pot pentru a-şi
mulţumi stăpânul tot mai pretenţios”.
Cred că ceea ce a scris Walter mai sus este genial pentru că se

regăsesc cel puţin trei dintre cele mai mari motive pentru care oamenii sunt
şi vor rămâne săraci dacă nu își schimbă modul de gândire. Aş vrea să
punem o fundaţie solidă pentru ca tu, în cel mai scurt timp, să începi să ai o
viaţă prosperă şi să devii liber financiar. Ca să putem face acest lucru, am
nevoie de participarea ta. Pentru început, vreau să începem de pe acum un
exerciţiu la care vreau să scrii rezultatul. În fundaţia noastră, convingerile
despre bani reprezintă un stâlp extrem de important.
În ceea ce a scris Walter, am văzut următoarele credinţe limita-
tive:
1. să cer bani pentru munca mea e rușinos.
2. vânzările și negocierile sunt imorale sau rele.
3. dacă faci ceva din pasiune e o plăcere în sine și nu ai nevoie de bani.
Vreau să mă ajuţi să contrazicem aceste trei afirmaţii transfor-
mându-le în convingeri care amplifică puterea și nu o limitează.
Vreau să scrii:
1. de ce nu e rușinos să ceri bani pentru munca ta?
2. de ce vânzările și negocierile sunt un lucru bun?
3. de ce, dacă faci un lucru din pasiune, e important să fii și plătit pentru el?
Vreau să îţi imaginezi că eşti un avocat şi că îţi aperi cel mai bun
prieten de aceste trei convingeri limitative. Cu ce argumente ţi-ai apăra
prietenul ca să dovedeşti că banii nu sunt un lucru ruşinos, vânzările şi
271
PERA NOVACOVICI
negocierile sunt un lucru util, iar un lucru făcut din pasiune merită şi chiar
trebuie plătit?
Hai să continuăm.
Primul pas pentru a câștiga bani și a avea o viaţă împlinită este să
înţelegi ce este valoarea.
Ce este valoarea? Valoarea este un lucru (material, energetic, spi-
ritual) care este FOLOSITOR. Pentru a înţelege mai bine ce este valoarea,
ar fi bine să trecem în revistă câteva principii ale valorii.
Principii ale valorii

1. Valoarea este relativă
Ca exemplu, hai să vedem un meniu de la
McDonald’s.
Cât de multă valoare crezi că reprezintă acest
meniu pentru un model de fitness şi un om care trăieşte
doar mâncând junk food? https://goo.gl/9Tdp9U.
Ceea ce este valoros pentru unul este mai
puţin valoros pentru altul.
2. Valoarea este contextuală
Să ne imaginăm acum că acest fitness model din poza de mai sus
a rămas în derivă într-o barcă de salvare și nu a mai mâncat de cinci zile.
Brusc, valoarea acelui meniu de la McDonald’s crește foarte mult chiar și în
ochii unui fitness model, deci, valoarea oricărui lucru depinde și de contex-
tul poveștii.
3. Valoarea este definită de cel care plătește preţul pentru ea
Nu cred că este greu să îţi dai seama cât preţ pun pe o farfurie de
mâncare un cerșetor și un om de afaceri de succes. Unul dintre ei ar lucra o
zi întreagă pentru o porţie de mâncare, celălalt ar renunţa fără probleme la
aceeași porţie doar dintr-un moft.
La fel, o pungă de diamante nu prea are valoare pentru omul care
urmează să moară de foame.
4. Valoarea este opacă
Cunoaştem mulţi dintre noi obiceiul ciudat al oamenilor de a
merge în weekend în club, de a se îmbăta şi apoi de a mânca la McDonald’s
sau de la shaormerie. Dacă în timpul zilei aceiaşi oameni ar face foamea în
loc să mănânce prostii, sâmbătă noaptea la beţie ar plăti de zece ori preţul
pentru un meniu de la McDonald’s. Cu alte cuvinte, nu putem să ştim ce
anume este valoros pentru un om dacă nu îl întrebăm şi nu aflăm cum
gândeşte, ce simte şi ce anume este important pentru el la un moment dat.
272
5. Valoarea este multidimensională

Dacă până acum am vorbit de fitness models sau supraponderali,
de săraci sau bogaţi care privesc un meniu, acum putem schimba
perspectiva şi să privim mâncarea pe care o putem oferi ca ajutor celor care
nu îşi permit nici măcar o masă pe zi.
Acum, nu mai putem să privim mâncarea atât de mult din
perspectiva caloriilor, ci o privim ca pe o nevoie urgentă şi imediată la care
nu putem face mofturi. Calitatea este mai puţin importantă (deşi ne-am
dori să nu fie) atunci când privim lucrurile din perspectiva salvării a sute de
vieţi de la foamete. Aşadar, valoarea are mai multe dimensiuni din care o
putem privi, adică există multe aspecte care sunt luate în considerare atunci
când este dată o valoare unui anumit lucru. Beneficiile emoţionale, funcţio-
nalitatea, utilitatea, creşterea calităţii vieţii, economisirea altor resurse.
6. Valoarea este un compromis
Valoarea este un compromis între preţul plătit și valoarea perce-
pută primită. Uneori oamenii cu posibilităţi materiale mai scăzute fac com-
promisul de a cheltui o sumă mai mare decât şi-ar permite în mod normal
pentru o plăcere culinară care este văzută ca un premiu meritat. Aşadar,
deşi poate pentru ei nu ar merita o singură masă acei bani, fac acest
compromis pentru că valoarea percepută merită acei bani în acel moment.
7. Valoarea este dată de mentalitate
Mâncarea pe o săptămână în Japonia costă 317 de dolari.
Mâncarea pe o săptămână în Italia costă 260 de dolari.
Măncarea pe o săptămână în Chad costă 1.23 dolari.
Acum că avem o idee minimalistă despre cum ar fi bine să privim
valoarea, imaginează-ţi că tot ce ai tu mai bun de oferit este supus aceluiași
proces. Ce ai tu de oferit are o valoare relativă, contextuală, opacă, preţul
este hotărât de client, multidimensională, un compromis între ce-i dai şi ce
primeşti şi va fi judecat în funcţie de mentalitate.
Hai să revenim la exemplul de mai sus — o profesoară care, după
o carieră plină de relizari, este lăsată aproape să moară de foame de către
statul şi sistemul în care a funcţionat şi are noroc cu copiii ei care au grijă de
ea, noroc pe care mulţi alţi oameni la sfârşit de carieră nu îl au. În percepţia
ei, ea a oferit tot ce avea mai bun, dar oare a fost acest lucru perceput
astfel? Cel mai probabil nu. Să ne gândim la principiul numărul 3 care spune
că valoarea este definită de client.
În cazul profesoarei, clientul este sistemul de învăţământ în cadrul
căruia tu te-ai dus să îţi vinzi serviciile de profesor. Sistemul ţi-a spus care
sunt regulile — salariu fix, program fix, programa şcolară de la care nu te
273
PERA NOVACOVICI
poţi abate. Sistemul ţi-a spus ce este dispus să îţi plătească şi tu AI

ACCEPTAT de bunăvoie şi nesilit de nimeni.
Din punctul meu de vedere, sistemul nu te-a minţit. Nu ţi-a
promis că te face milionar. Tu ai ales să faci parte din sistem şi ţi-ai spus
singur o MINCIUNĂ — că e nobil să fii profesor şi că dacă îţi faci treaba
bine, vei avea parte de o viaţă împlinită. Te-ai înşelat singur cu nişte poveşti
pe care ţi le-ai spus. Dacă vrei să fii profesor prosper, cauţi alte căi, nu
intrarea în sistem.
De exemplu, Harv T. Eker a devenit milionar, pornind de la zero
în doi ani şi jumătate.
Acum este ŞI profesor, pe lângă milionar, și predă din plăcere
educaţie financiară. Dar poţi să fii profesor de ORICE, în orice domeniu şi
să fii foarte bine plătit, dacă îţi asumi întreaga responsabilitate. Asta
înseamnă să fii bun în ceea ce faci, apoi să arăţi că poţi să îi înveţi pe alţii şi
să poţi produce rezultate şi apoi să te promovezi pe tine, rezultatele pe care
le poţi oferi şi oamenii vor plăti preţul corect ca să înveţe de la tine.
Aşadar, problema nu e că profesorii nu sunt bine plătiţi, ci faptul
că şi-au declinat responsabilitatea propriei lor cariere şi s-au lăsat pe mâna
unui sistem incompetent.
Dacă pentru tine asta e o scuză suficient de bună, poţi să te duci
la culcare blestemând sistemul şi aruncând vina pe el pentru eşecul tău de
a-ţi valorifica munca la cel mai înalt nivel.
Eu, unul, am ales de la 22 de ani să îmi asum întreaga respon-
sabilitate într-o lume care îmi spunea: “Nu poţi să faci bani ca psiholog în
România”. Nu poţi dacă te laşi pe mâna unui sistem. Am ales să învăţ să îmi
valorizez munca şi realitatea mea financiară arată cu totul altfel.
Îmi doresc pentru cei din comunitatea Personalitate Alfa să facă
la fel. De fapt, este un punct obligatoriu de pe fişa postului unei persona-
lităţi alfa să îşi asume întreaga responsabilitate.
Există medici, profesori, psihologi şi orice altceva care sunt foarte
bine plătiţi. Ştii care e diferenţa? Sunt buni în ceea ce fac şi de aici pleacă
tot. Un om bun şi competent, chiar dacă e sărac, nu rămâne sărac prea mult
timp pentru că oamenii au nevoie de valoarea pe care el o oferă.
Daca nu ai bani, acest lucru poate fi din următoarele motive:
1. Nu te gândeşti la utilitatea ta suficient. Ce ştii să faci şi cu ce
serveşte asta nevoile celor care te-ar putea plăti?
2. Nu eşti conştient de valoarea pe care o oferi şi te laşi exploatat
pe bani puţini sau invers — nu prea oferi multe, dar te consideri îndreptăţit
să primeşti şi oamenii îţi întorc spatele.
274
3. Nu îţi asumi responsabilitatea pentru explicarea valorii pe care o

poţi oferi (adică nu ştii şi nu vrei să înveţi vânzări şi marketing) şi aştepţi ca
oamenii să muncească şi să gândească în locul tău şi să îşi dea ei seama cu
ce poţi tu să fii de folos. Până când aştepţi tu să facă asta, au devenit clienţii
altcuiva.
Pentru a te pune pe un drum corect, primul pas extrem de
important este să îţi pui permanent întrebarea: “Prin ce ştiu să fac, produc
valoare sau sunt a cincea roată la căruţă?”
Ce am eu de oferit celor din jur? Unde anume pot să ofer cea mai
mare valoare la un moment dat, ţinând cont de principiile valorii despre
care am vorbit mai sus?
6 Prima dintre cele două condiţii pentru a face bani: mar-

keting-ul
De ce avem nevoie de marketing noi TOŢI şi de ce nu trebuie să

ne speriem de balaur: faptul că există o facultate de marketing nu înseamnă
că marketingul e rezervat doar unor anumiţi oameni, aşa cum faptul că
există Facultatea de Sport nu înseamnă că mişcarea e rezervată doar unora
şi altora nu.
Toţi facem marketing, doar că dacă nu ştii că faci marketing, o
faci prost. Hai să vedem exemple de marketing în viaţa de zi cu zi. Atunci
când îmi place de cineva și vreau să fac o impresie bună, fac marketing.
Atunci când mă îmbrac într-un fel, fac marketing. Atunci când deschid gura
să îmi exprim părerea, fac marketing. Atunci când vreau să fiu acceptat de
un grup, fac marketing.
Tot ceea ce comunic prin felul meu de a fi, prin personalitatea,
ideile şi gândurile mele, reprezintă marketing fie că vreau, fie nu pentru că
eu trimit un mesaj lumii, chiar dacă sunt conştient de asta sau nu. Marke-
ting-ul este mesajul meu. Toţi facem marketing. Indiferent cine eşti, nu o să
ai nimic mai bun dacă nu faci o schimbare fundamentală.
Schimbarea despre care vorbesc este o schimbare de atitudine.
De la a te vedea un follower al unor drumuri pe care alţii le-au trasat pentru
tine la a-ţi asuma responsabilitatea activ pentru succesul tău. Nu educaţia
contează, ci această schimbare de mentalitate. Marketing-ul este una dintre
275
PERA NOVACOVICI
cele două abilităţi obligatorii pentru a scapă din “cuşcă”, o slujbă cu pro-
gram fix de la 8 la 16 sau de la 9 la 17.
Cealaltă abilitate este cea de vânzări şi vorbim despre ea în lecţia
7. Pentru a face bani, trebuie să vinzi ceva. Ori vinzi tu, ori vinde altcineva
pentru tine şi iei o parte din bani. Dar bani fără vânzare nu există şi nu o să
apucăm noi perioada aia.
Până la proiectul Venus în care lumea va avea parte de abunden-
ţă şi nu va mai folosi bani mai e, iar treaba mea e să te ajut acum. Cu toţii
suntem în marketing. Școala de stat face marketing atunci când îţi promite
că după ce iei diploma vei avea un viitor sigur, o slujbă, un venit. Doar că te
minte.
Ce este marketing-ul?
Marketing-ul este relaţionare. Ce îi deranjează pe oameni? Ce
nevoi nesatisfăcute au? Ce îi face nefericiţi? Ce îi sperie? În ce domeniu au
nevoie de ajutor? Ce îi oprește din evoluţie? Ce îi face fericiţi? Ce le-ar
face viaţa mai bună?
Răspunsul la aceste întrebări este marketing-ul bine făcut. Oame-
nii nu înţeleg ce e marketing-ul şi nu le place cuvântul pentru că este făcut
prost de mulţi. Atunci când suntem forţaţi să cumpărăm sau să ne dorim
ceva, e marketing foarte prost şi majoritatea afacerilor fac asta — au un pro-
dus şi sunt călare pe tine. În schimb, dacă aducem un serviciu sau produs
făcut să satisfacă o problemă foarte specifică sau să satisfacă o nevoie
specifică, oamenii sunt încântaţi să asculte şi să vadă soluţiile.
Să spunem că vrei să mergi la mare şi nu ştii unde, bugetul tău
este de 1.000 de euro și că ai vrea afară din ţară. Dacă ţi-aş spune că ştiu o
ofertă “last minute” cu 7 nopţi cazare în cea mai făină plajă din Portugalia cu
900 de euro “ultra all inclusive” şi cu transport dus-întors cu avionul din
oraşul tău, ţi-ar plăcea să auzi mai mult?
Probabil ai trage tu de mine, şi nu eu de tine. Ăsta e marketing-ul
bun. Aşadar, marketing-ul nu are nimic de-a face cu reclama.
Marketing-ul este despre produsul sau serviciul oferit şi cât de
bine satisface o nevoie sau o dorinţă, cât de bine rezolvă o problemă sau
elimină o suferinţă.
_______________________________________
Marketing-ul bun începe cu o problemă pe care o poţi rezolva

pentru un om care îşi dă seama că are o problemă. Marketing-
276
ul bun nu e ceva ce oferi DUPĂ ce ai un produs. Faptul că mulţi

fac asta, au un produs sau serviciu şi abia apoi fac marketing-ul
lui face să existe mult marketing prost. Reţeta e să ÎNCEPI cu
marketing-ul gândindu-te, anticipând, aflând şi satisfăcând
nevoile oamenilor într-un mod eficient, original şi convingător
şi, astfel, oamenii se vor bucura să audă ce ai de oferit. (Seth
Godin)
_______________________________________
Motive pentru care să devii bun la marketing

1. Este o mentalitate care pune nevoile emoţionale ale celor din
jur pe primul loc. Vrea să le afle problemele, nevoile, temerile, precum şi
dorinţele şi visurile. Asta e bine să faci ca fiinţă umană, nu doar în afaceri.
2. Indiferent unde eşti, prin marketing îţi creşti afacerea şi aduci
noi clienţi şi e cea mai rapidă cale de a urca în ierarhia comunităţii în care
eşti. Şi ca angajat poţi creşte foarte repede pentru că marketing-ul bun
aduce rapid clienţi noi şi loiali.
3. Nu mai ai slujbe sigure, aşa că trebuie să te promovezi pe tine
ca fiind un om de valoare de care societatea are nevoie.
_______________________________________
Nimic nu se întâmplă până nu vinzi ceva. (Frank Kern)

_______________________________________
Dacă vrei să ajungi bun în orice domeniu, să vinzi face diferenţa.

Cum crezi că ajungi foarte bun în domeniul tău? Având rezultate. Şi cum se
măsoară rezultatele? Un factor important sunt banii. Dacă eşti bun în sport,
te caută sponsorii să fii imagine pentru ei. Dacă eşti bun în muzică, vinzi
albume şi ai concerte. Dacă ai produse alimentare bune, toată lumea vrea
să cumpere de la tine. Și putem continua așa la nesfârșit. Este foarte greu
să fii foarte bun în ceva și să fii necunoscut și sărac.
După toate aceste lecţii despre vocaţie şi bani, ar trebui să în-
ceapă să îţi fie din ce în ce mai clar care sunt posibilităţile care ţi se deschid
privind visurile tale, privind confortul tău material, privind abilitatea ta de a
oferi darul tău către lume şi să îţi transmiţi mesajul prin marketing.
277
PERA NOVACOVICI
Cum a schimbat marketing-ul viaţa mea și a celor din jurul

meu
După ce am scris primele mele două cărţi, Personalitate alfa şi
Arta seducţiei, câştigam destui bani ca să trăiesc de la o lună la alta din
aceşti bani, dar nu puteam să vorbesc de prosperitate. Adevăratul progres
a apărut când am citit tot ce puteam despre marketing şi am înţeles că e
foarte important să leg pasiunea mea de nevoile oamenilor şi nu doar să
merg înainte cu ce mă pasionează pe mine exclusiv fără să ascult care sunt
durerile şi visurile oamenilor.
Aşa că dacă până atunci le ziceam oamenilor doar ce cred eu că e
important, am decis să îi ascult pe ei şi apoi să pun în valoare ceea ce eu ştiu
canalizat spre a rezolva problemele şi a le amplifica puterea şi visurile. Am
făcut un chestionar în care am întrebat pur şi simplu care sunt cele mai mari
probleme cu care se confruntă oamenii şi care sunt cele mai arzătoare
dorinţe ale lor.
Au răspuns peste 1.500 de oameni şi a fost un şoc pentru mine să
văd cât de tare îşi doreau oamenii să spună ce au de spus. Din teorie, ştiam
că cele mai mari trei probleme pe care oamenii le au sunt în sănătate, iubire
şi bani. Chestionarele acestea aveau să îmi confirme acest lucru, dar mi-au
adus un cadou nesperat.
Alte trei domenii pe care nu le ghiceam singur nici dacă viaţa mea
depindea de asta: socializare, psihologie generală şi, cel mai important,
vocaţie. Şi, astfel, întrebând oamenii şi ascultându-i, am descoperit cât de
tare vor să îşi descopere şi să îşi valorifice vocaţia. Era mai important decât
iubirea, decât sănătatea sau banii pentru mulţi dintre ei.
Şi, astfel, mi-am dat seama că eu oricum sunt foarte pasionat de
subiect şi, în acest fel, au luat naştere cursurile Impulsul, care schimbă vieţi
de doi ani de zile.
Nu aş fi avut niciun sfert din succes dacă nu aplicam concepte
simple, dar esenţiale, din marketing. Întreabă oamenii ce dureri şi visuri au,
cu lux de amănunte. Apoi vino cu tot ce ai mai bun pentru a-i ajuta. Iar
acolo unde nu mă pricep eu, am recomandat tot timpul oamenilor cărţi,
cursuri sau specialişti care nu îmi aduc bani mie, însă aduc beneficii celor
care au nevoie de aceşti experţi, iar, astfel, eu îmi fac datoria de a servi omul
ca pe un prieten. Această mentalitate stă la fundaţia conceptului de Perso-
nalitate Alfa şi m-a dus departe. Şi sunt sigur că drumul nu s-a încheiat aici.
Marketing-ul e despre a asculta oamenii, nu a le băga cu forţa un
produs sau un serviciu pe gât.
278
Spune-mi ce anume ţi-e teamă că se va întâmpla dacă faci

marketing-ul ca parte zilnică din viaţa ta şi dacă începi să priveşti oamenii
din jur cu empatie şi cu nevoia de a comunica cu ei şi a crea relaţii pentru a
putea să le faci viaţa mai bună? Ce crezi că se va întâmpla
dacă ignori marketing-ul şi acţionezi doar după ce crezi tu
că sunt idei bune?
Dacă vrei să te educi în domeniul marketing-ului,
cea mai bună resursă pe care o folosesc de ani de zile este
plină de informaţii extraordinare: http://goo.gl/WDgTdA
7 A doua condiţie: vânzările
Hai să îţi spun o poveste.

Atunci când un om scrie o carte, se gândeşte că treaba lui e să o
scrie şi gata, dă norocul peste el. Aceeaşi mentalitate de “noroc” pe care o
întâlnim atât de des, dar care nu aduce aproape niciodată rezultatele dorite.
Scriitorul începător scrie cartea şi apoi merge la o editură. Dacă este ceva
foarte bun şi cu potenţial de a fi vândut, editura spune “OK, îţi scoatem noi
cartea”. Acestea sunt cazurile rare şi fericite pentru un autor.
Semnezi un contract, ei iau manuscrisul şi se duc la o tipografie.
Acolo, ei tipăresc cartea, pun sigla editurii şi numele tău ca autor pe copertă
şi apoi trimit câteva exemplare la fiecare librărie cu care au înţelegeri.
La librărie, cele câteva cărţi sunt aruncate în mormanul de cărţi
care deja există.
Doar pentru că au tipărit cartea şi pentru că o aruncă în librărie la
grămadă, editura ia între 50% şi 70% din bani. Librăria, dacă vinde o carte, ia
între 20 şi 40% din bani. Autorul care a scris cartea ia 9-10%. Atât sunt
drepturile de autor. 10% .
Acum, imaginează-ţi că o carte de-a ta costă 40 de lei şi 10%,
adică patru lei, sunt ai tăi. Şi să prespunem că lumea, în acelaşi timp, intră în
librării şi îţi cumpără cartea. Se vând 100 de cărţi pe lună. Asta înseamnă
400 de lei pentru tine pe lună. Nu îţi ajunge să îţi plăteşti nici întreţinerea.
Alt scenariu e acel caz rar când, datorită unor factori, cartea devine best-
seller (cazuri foarte rare și de autori consacraţi, de obicei).
279
PERA NOVACOVICI
În cazul ăsta câștigi niște bani, DAR editura ia de 5-6 ori MAI
MULT CA TINE. Scriitorul este sclavul unui sistem în care pierde orice ar
face, iar în cazul în care câștigă, alţii iau partea leului.
De ce îmi vindeam singur cărţile

Eu, de nevoie, a trebuit să fac totul singur. Nu am avut vreo edi-
tură care să sară de bucurie că are ocazia să îmi scoată cartea. Nici dracu’
nu ştia cine e Pera ăsta visător şi ce vrea el de la viaţă. Poate alegeam calea
uşoară dacă venea o editură să zică: “Hei, Pera, facem noi tot pentru tine, tu
doar scrie”.
Dar eram un tânăr singur cu un vis. Aşa că am scris cartea, am
mers la o tipografie şi am scos 300 de cărţi de-ale mele pe care trebuia să le
plătesc din buzunar. Nu am reuşit să le plătesc pentru că nu am vândut, aşa
că mă sunau constant şi, la un moment dat, au dat datoria mea unei firme
de recuperări care te sună non-stop ca să le dai bani. Mi-a luat vreo doi ani
să le dau banii, dar nu m-am descurajat.
Am ştiut care e calea corectă şi că am nevoie de muncă, determi-
nare, educare permanentă şi VÂNZĂRI. Aşa că nu eram doar autorul cărţii
Personalitate alfa.
Eu am făcut pagina de lansare a cărţii, deci eram web designer.
Eu făceam marketing-ul cărţii, deci eram departamentul de marketing. Eu
făceam vânzarea atunci când oamenii mă întrebau de ce să cumpere cartea
asta, şi nu alta de dezvoltare personală, mai ales că a mea e mai scumpă. Eu
eram relaţiile cu clienţii. Eu împachetam şi trimiteam la poştă cărţile, deci
eram şi departament de distribuţie. Eu încasam banii, deci, eram şi departa-
ment financiar şi contabil. Pentru că am făcut toate aceste lucruri la început,
am putut să păstrez 80-90% din banii din cărţile vândute pentru mine, ceea
ce m-a făcut să pot avea un început de afacere care a pornit doar cu o idee
în capul meu, şi nu cu un capital financiar, prieteni sau relaţii.
Acum am delegat toate aceste activităţi în afară de scris, marke-
ting şi vânzări. De ce?
Pentru că nimeni nu ştie mai bine decât mine de ce e bun pro-
dusul meu, ce nevoi satisface şi cum poate ajuta oamenii. Există milionari
care au delegat totul în afacerea lor, mai puţin marketing-ul şi vânzările
pentru că, aşa cum ţi-am zis, tu ai cea mai mare pasiune pentru ceea ce
oferi şi tu poţi să explici cel mai bine.
Există foarte mulţi experţi săraci tocmai pentru că ei consideră că
marketing-ul şi vânzările nu sunt treaba lor. “Eu sunt expertul, nu e treaba
mea să vând”, zice expertul cu 30 de ani de experienţă. Foarte bine, atunci
280
rămâi un expert sărac și arogant, lipsit de rezultate. Pentru că, prietene,

dacă nu vinzi, nu ai rezultate.
O carte de succes se numeşte bestseller — adică cea mai bine
VÂNDUTĂ.
VÂNDUTĂ, înţelegi? Lumea vrea şi apreciază rezultatele şi plă-
teşte pentru ele, nu pentru filmele pe care le ai în cap. Experţii cred că dacă
au studiat 20 de ani un subiect, li se cuvine ceva. Bani, respect sau succes.
Astea nu vin pentru că tu eşti un expert. Pentru că nu eşti singurul
expert şi lumea va cumpăra de la cel care face ceva în plus. Aşa cum
ziceam, poţi să înveţi marketing şi vânzări sau poţi să nu înveţi.
Diferenţa înseamnă 90% din banii pentru expertiza ta, produsul
tău, serviciul tău. Unde merg aceşti 90%? Dacă vrei să îi dai cadou oame-
nilor care nu dau doi bani pe tine şi vor doar să te mulgă de bani, atunci
rămâi ignorant şi nu învăţa marketing şi vânzări. Dacă vrei să faci bani, să ai
succes şi respect, să ai rezultate concrete şi măsurabile, atunci, pe lângă
marketing — despre care am vorbit lecţia trecută, este esenţial să înveţi
vânzări.
Asta nu înseamnă că trebuie să mergi din uşă în uşă şi să vinzi.
Dar trebuie să înţelegi procesul psihologic şi emoţional prin care trece un
om când scoate banii munciţi cu greu şi îi dă pentru ceva ce este important
pentru el.
Ai vocaţie, ai pasiune, îţi dezvolţi abilităţi şi poţi să oferi o valoare
uriaşă lumii. Şi acum vine vremea ca lumea să îţi dea bani pentru munca ta.
În ce buzunare merg 90% din bani? În buzunarul tău, cel care meriţi, pentru
că ai făcut munca grea sau în buzunarul celor care apar la sfârşit şi zic:
“Aaaa, ai reuşit să ajungi până aici? Păi, hai că vindem noi ceea ce ai
de oferit (treaba uşoară dacă oferi valoare) şi îţi luăm o parte din bani”. Trei
sferturi — 80% — 90%, cât mai mult.
Bună afacere, nu? Gândirea asta în care “eu nu vreau să învăţ
marketing şi vânzări” este tot un rezultat al sistemului educaţional care te
face să crezi că dacă aduni diplome şi titluri, o să îţi cadă succesul în poală.
De aceea, majoritatea covârşitoare a oamenilor de succes nu poartă titluri
pompoase şi nu fac parte din sistemul academic. Parcă, dimpotrivă, oamenii
care au cel mai mare succes sunt faimoşi pentru renunţarea la sistemul
educaţional, în special, în facultate.
De ce? Pentru că îşi dau seama că e calea greşită. Lumea nu se
schimbă pentru că tu ai încă o diplomă. Lumea se schimbă pentru că tu eşti
în tranşee, luptând, sau pe şantier, construind. Să vinzi înseamnă să poţi să
281
PERA NOVACOVICI
stai faţă în faţă cu o persoană și să comunici cu ea, astfel încât să îţi dea
banii și să fiţi amândoi super confortabili cu asta.
Primele trei abilităţi ca să poţi să vinzi și să faci bani: abilităţi de
comunicare, empatie, crește-ţi numărul și frecvenţa respingerilor.
Cele trei principii ale succesului, indiferent de cât de bun ești în
meseria ta:
✓ marketing — să te știe lumea și să știe cu ce te ocupi (am vorbit în lecţia
trecută)
✓ vânzări — cum să încasezi bani pentru produsele și serviciile tale
✓ leadership — cum să inspiri oamenii
Cum se face vânzarea? Punând întrebări. De ce ai nevoie? Ce e
important pentru tine? Ei bine, pot să îţi ofer ce ai nevoie? Crezi că ţi se
potriveşte?
Ok, ăsta e preţul pe care îl plăteşti pentru o viaţă prosperă şi
lipsită de griji materiale. Eu nu am crezut în vânzări şi am urât banii. Uram
vânzările, nu îmi plăcea să vorbesc cu oamenii, pentru că fiecare e liber să
facă ce vrea şi credeam că dacă omul vrea ceva, trebuie să vină să ceară şi
nu e treaba mea să merg la el să îl trag de mânecă.
Apoi, pasiunea mea m-a făcut să ies în lume şi să vorbesc despre
alfa şi vocaţie. Şi mi-am dat seama că oamenii cumpără oricum cursuri,
cărţi, educaţie — cu sau fără prezenţa mea. Şi am văzut cum multe dintre
lucrurile pe care le cumpără nu le aduc rezultate sau le fac rău.
Şi mi-am dat seama că e datoria mea să îi ghidez, e responsabi-
litatea mea să vin şi să le ofer o alternativă. Mi-am dat seama că dacă vând
ceea ce am de oferit, îmi îndeplinesc misiunea de 100 de ori mai bine
pentru că oamenii tratează mai serios lucrurile pentru care au plătit şi, apoi,
dacă au rezultate, recomandă şi altora.
Şi mi-am dat seama că vânzările nu fac decât
să îmi amplifice puterea vocaţiei şi a mesajului meu. Asta
m-a făcut să renunţ la temeri şi să încep să învăţ vânzări. Iar
o carte foarte bună despre subiectul ăsta este http://bit.ly/
16fj8vg.
Idei principale pentru a deveni bun în vânzări:
✓ află ce îşi doreşte celălalt şi ajută-l să obţină, indiferent
dacă e produsul sau serviciul tău sau al altuia; datoria ta e să ajuţi omul;
✓ vorbeşte în public cât poţi de mult;
✓ află ce îi motivează pe oameni, care sunt valorile lor şi ce îi face să mute
munţii din loc;
282
✓ lasă-l pe celălalt să vorbească în prima jumătate a întrevederii: “Avem

două urechi şi o gură ca să ascultăm de două ori mai mult decât vor-
bim” (Diogene);
✓ spune-ţi povestea cu pasiune şi entuziasm: de ce faci ce faci, de ce vinzi
ce vinzi, care e visul tău şi cum vei face lumea mai bună;
✓ ai grijă de clienţii tăi și ei vor avea grijă de tine.
8 Cum să treci prin cele cinci stadii ale banilor
Oamenii îşi încep dezvoltarea personală, de obicei, când îşi do-

resc ceva care se află în exteriorul lor şi nu pot avea: atunci când iubesc şi
nu li se răspunde pe măsură; atunci când nu au bani; atunci când se uită în
jur şi nu le place ce văd.
Şi abia după ce încep munca de dezvoltare personală, pentru că
vor să obţină aceste lucruri din exterior, îşi dau seama că, de fapt, tot ceea
ce contează se află în interior. Adevărul e că tot ce ai în exterior este o
reflectare fidelă, o oglindă, a ceea ce ai în interior.
Dacă în interior e confuzie, agitaţie şi dramă, în exterior e la fel.
Dacă în interior e sărăcie, în exterior e la fel. Dacă interiorul este guvernat
de toane şi indisciplină, exteriorul tău ţine de noroc sau ghinion. În aceste
lecţii despre bani, scopul meu este să te ajut să îţi descoperi şi să valorifici
comoara interioară care apoi se va reflecta şi în exterior. Vei avea bani mai
mult decât ai nevoie şi, culmea, atunci când îi vei avea, nu îi vei mai
considera importanţi pentru că ai înţeles că totul în viaţă porneşte din
interior.
Vorbind într-una din zilele trecute cu Marius Simion despre diferi-
tele etape în care se află oamenii atunci când vine vorba de bani, Marius
mi-a spus că fiecare etapă este caracterizată de un cuvânt-cheie şi de un
set de convingeri care trebuie depăşite pentru a trece la nivelul următor.
Șomerul — cuvânt-cheie: NOROC

Șomerul este cuvântul pe care îl vom folosi pentru cel care nu are
o slujbă, nu are surse de venit. Șomerul își declină responsabilitatea, așteap-
tă să vină cineva și să îl roage să accepte ceva de lucru, stă și se lamentează
că e criză și că nu este de lucru. Apoi, îi spui că foarte mulţi oameni lucrea-
283
PERA NOVACOVICI
ză, chiar dacă e criză, și el spune că ei au noroc sau pile. Exemple de

convingeri pe care le are șomerul:
“E criză și nu este de lucru.”
“Dacă nu ai pile și prieteni, nu poţi să găsești ceva de lucru.”
“Statul trebuie să aibă grijă de mine.”
Pentru a depăși acest stadiu, este foarte im-
portant să îţi schimbi aceste convingeri. O carte pe care o
recomand tot timpul celor care nu câștigă încă banii pe
care îi doresc este o extraordinară carte despre atitudine și
mentalitate financiară: “Secretele minţii de milionar”.
http://bit.ly/SuSevE
Angajatul — cuvinte-cheie: TIMP și MEMORIE

Angajatul este primul în cadranul banilor propus de Robert
Kiyosaki, urmat de liber profesionist, antreprenor şi apoi investitor. Angaja-
tul consideră că treaba lui este să apară la lucru într-un interval de orar şi
pentru asta merită o sumă fixă de bani. Atunci când aude cuvântul “respon-
sabilitate”, face pe el şi nu ştie pe unde să rupă uşa.
Angajatul consideră tot timpul că este plătit prea prost, dar se
amăgeşte că siguranţa unei sume mici e mai bună decât riscul de a face mai
mult. Ei bine, în aceste vremuri economice, cuvintele siguranţă şi slujbă nu
mai pot fi puse în aceeaşi propoziţie. Statutul de angajat este maximum pe
care îl poţi atinge dacă singura ta educaţie este cea primită la şcoala de stat,
pentru că acolo ţi se testează memoria şi eşti pus să petreci timp, ca o
pregătire pentru slujba care urmează.
Convingeri ale angajatului:
“Dacă ai o slujbă, cel puţin, ai siguranţa zilei de mâine.”
“Vreau să fiu plătit pentru orele pe care le petrec la slujbă, și nu pentru
rezultate.”
“Nu prea îmi place ce fac, dar într-o zi ceva miraculos se va întâmpla și
mă va salva”.
Carte: Cadranul banilor al lui Kiyosaki, aici
http://bit.ly/SuTH59
Pentru a evolua, evident, trebuie să scăpăm de
aceste convingeri limitative şi astfel vom trece la nivelul
următor unde putem vorbi cu adevărat de bani şi de un
stil de viaţă.
284
Liber profesionistul — cuvânt-cheie: REZULTATE

Liber profesionistul este omul care îşi ia pentru prima oară desti-
nul financiar în mâini şi înţelege că dacă vrei bani adevăraţi, trebuie să începi
să produci rezultate concrete şi să nu mai umbli cu cioara vopsită. În con-
diţiile economice actuale, să fii liber profesionist este un mare avantaj
pentru că ai libertate în a alege când lucrezi, cu cine lucrezi, cum lucrezi şi
de ce lucrezi.
De asemenea, banii sunt direct proporţionali cu efortul şi rezulta-
tele tale, deci teoretic nu există o limită, dar practic ea există.
Pentru că ziua ta are 24 de ore, eşti limitat de limitele fizice şi, la
un moment dat, te lovești de un prag pe care nu îl mai poţi depăși. În orice
meserie poţi să fii liber profesionist, însă banii pe care îi faci sunt foarte
strâns legaţi de marketing şi vânzări despre care vorbim în lecţiile 6 şi 7.
Convingeri ale liber profesionistului
“Sunt liber să fac ce vreau, dar banii mei sunt legaţi de rezultatele şi
cantitatea de muncă.”
“Dacă mă îmbolnăvesc sau nu mai muncesc, nu mai câştig bani.”
“Nu îmi place să am şefi.”
Integrarea şi depăşirea acestor convingeri te duce la nivelul
următor.
Anteprenorul — cuvânt-cheie: AUTOMATIZARE

Antreprenorul este omul care are viziunea şi creativitatea de a
crea lucruri care nu există.
Antreprenorul creează sisteme şi echipe care produc rezultate şi,
spre deosebire de liber profesionişti, face bani fără ca timpul, energia sau
prezenţa lui să fie necesare.
Este foarte uşor să devii antrepenor azi datorită internetului. Dacă
pui un site sau blog online să facă vânzări automatizate, ai un sistem care
lucrează pentru tine. Din nou, marketing-ul şi vânzările despre care vorbim
în lecţiile 6 şi 7 sunt esenţiale pentru a te diferenţia şi pentru a avea succes
cu adevărat.
Convingeri ale antreprenorului:
“Vreau să fac lumea mai bună prin valoarea pe care o ofer.”
“Nu vreau ca afacerea mea să mă ţină prizonier, ci să mă elibereze cu
adevărat.”
“Sistemul trebuie să funcţioneze fără să fie nevoie de mine”.
Integrarea și depășirea acestor convingeri duce la ultimul nivel.
285
PERA NOVACOVICI
Investitorul — cuvânt cheie: VIZIUNE

Ultimul şi cel mai înalt nivel în bani este investitorul. Acesta folo-
seşte banii pentru a face alţi bani. Investitorul are o viziune despre comuni-
tăţi, societate şi viitor şi, astfel, alege să pună banii la treabă în domenii şi
oameni în care vede potenţial.
Investitorii sunt acei oameni care au ocazia să dea înapoi oa-
menilor o parte din ceea ce şi ei au primit, la rândul lor. La acest nivel, inves-
titorul poate să uite de orice griji materiale şi să se concentreze pe viziunea
unei lumi mai bune în care ar vrea să trăiască el şi urmaşii săi.
Convingeri ale investitorului:
“Cineva stă azi la umbră pentru că altcineva a plantat odată un
copac.”
“Preţul e ceea ce plătești. Valoare e ceea ce primești.”
“Riscul apare atunci când nu știi ce faci”.
Cel mai de succes investitor al tuturor
timpurilor este încă în viaţă: Warren Buffet. Și îţi
recomand o carte cu învăţămintele lui pentru că eu cred
că îţi dorești ca într-o zi să fii în vârful lanţului trofic în
privinţa banilor, pentru că motto-ul unui alfa este “printre
greutăţi spre stele” și nu există o limită pentru evoluţia
noastră: Învăţămintele lui Warren Buffet — http://bit.ly/
129vSGH
9 Măiestria, calea evoluţiei permanente
Atunci când eram mic, bunicul meu mi-a spus aşa: “Învaţă să fii
extrem de bun în domeniul tău (nu ştiam încă domeniul meu) şi lumea te va
purta pe braţe”.
Bunicul meu mi-a dat sfaturi geniale de fiecare dată. Nu ţin minte
să fi greşit vreodată. Mi-a zis că voi avea probleme în viaţă din cauza
faptului că am gura mare, vorbesc mult. A avut dreptate. Am avut proble-
me, dar şi multe beneficii.
Mi-a spus să nu fumez. De fapt, a fost atât de inteligent, încât nu
mi-a impus, ci m-a făcut să nu fiu curios, ceea ce a făcut ca azi, la 32 de ani,
eu să nu fi fumat nicio ţigară. Mi-a spus să nu mă contrazic cu proștii pentru
286
că dacă mă las tras în cocină, devin şi eu un porc. De fiecare dată când nu

respect sfatul ăsta, mă simt prost şi chiar devin un purcel.
Putem să contrazicem aceste perle de înţelepciune? Eu, unul,
sunt super fericit că am primit aceste sfaturi. Şi sfatul asupra căruia vreau să
ne oprim azi este: “Fii extrem de bun în ceea ce faci şi toate se aranjează de la
sine”.
Așa cum știi, diferenţa dintre oameni se face în faptele lor. La dat
din gură ne pricepem majoritatea. La orgolii şi mândrie cu toţii renunţăm
greu. Toţi vrem ca balanţa să încline de partea noastră și ne luptăm pentru
asta. Dar, la sfârșit, ce ne diferenţiază?
FAPTELE noastre.
Acestea rămân scrise pentru întreaga eternitate și ele ne arată cât
din potenţialul nostru a fost valorificat. Pentru că potenţial avem toţi. Dar
de valorificat îl valorificăm puţini. Şi e păcat pentru că pentru asta ne-am
născut — să ne testăm limitele şi să ne putem privi în oglindă şi să spunem:
“AM DAT TOT CE AVEAM MAI BUN!”
Şi acesta să fie adevărul.
Plecăm de la presupunerea că până la lecţia asta ai reuşit să te
gândeşti la măcar un hobby, un talent, o activitate care îţi face plăcere să o
faci şi prin care ai putea să serveşti oamenii de lângă tine DACĂ ai aplica
câţiva paşi de acţiune.
Dacă sunt mai multe talente sau hobby-uri, aşa cum am mai spus,
e FOARTE BINE. Dă-le o notă de la 1 la 10 ca intensitate a pasiunii pentru
ele şi începe cu ceea ce te pasionează cel mai tare. În timp, vei găsi o cale
prin care aceste pasiuni se îmbină pentru a crea ceva unic şi inovativ, lucru
care te va ajuta să te diferenţiezi şi mai bine şi să ajungi poate unic în lume.
Acum, ceea ce ne dorim, pentru a putea să oferim valoare maxi-
mă, este să devenim foarte buni la ceea ce ne place să facem, la pasiunea
noastră, la talentul sau hobby-ul nostru.
Hai să luăm exemplul următor. Există destul de mulţi dentişti. Dar
ce îi diferenţiază pe unii de alţii este abilitatea de a face treaba.
Prima oară, se diferenţiază cei care fac asta din pasiune şi cu
pasiune şi cei care o fac ca pe o meserie obosită. Dantura ta va simţi dife-
renţa şi cred că ai simţit şi tu ce înseamnă să fii pe mâna unui doctor căruia îi
pasă şi unul care face treaba de mântuială. Bun. Dintre cei pasionaţi, cum se
face diferenţierea? O dată prin experienţa care vine din practică şi educaţie.
Un dentist pasionat începător e greu să fie la acelaşi nivel precum cel pasio-
nat care se educă şi practică de zece ani.
De aceea, nu putem ocoli acest factor: MĂIESTRIA.
287
PERA NOVACOVICI
E foarte important să ne angajăm pe drumul măiestriei în ceea ce

facem. E important să înţelegem că toată viaţa învăţăm şi că oricât de buni
suntem, tot timpul se poate mai bine.
Se spunea că fericirea înseamnă să tinzi spre perfecţiune, ştiind că
nu o vei atinge niciodată. Că e important să savurezi drumul spre destina-
ţie. Un mare maestru Judo, care a atins maximul gradelor în disciplina sa, a
cerut să fie înmormântat cu centură albă, de începător, pentru a arăta
discipolilor care este atitudinea cu care trebuie să începem fiecare nouă zi.
Cu mintea deschisă şi curioasă, ştiind că mai sunt atât de multe
de învăţat oricât de sus am ajuns. Jiro Ono este cel mai bun bucătar de
Sushi din lume. Are 85 de ani şi se trezeşte în fiecare dimineaţă şi merge la
lucru la restaurantul său.
Jiro a fost declarat comoară naţională în Japo-
nia şi a primit 3 stele Michelin pentru restaurantul său de
doar zece locuri. Te programezi cu luni de zile înainte ca
să mănânci o dată acolo. Urmăreşte documentarul cu Jiro
şi înţelege cum trebuie să abordezi viaţa şi domeniul de
activitate în care ai o pasiune sau talent: https://goo.gl/
GH9hJY
Şi ORICINE ai fi, cu orice condiţii de viaţă, poţi ajunge cel mai bun
din lume dacă ai intenţia asta şi porneşti spre drumul măiestriei.
Calea spre măiestrie are o parte de care mulţi oameni se sperie...
partea de platou.
Pe platou, e un drum drept care nu urcă, deși tu te antrenezi cu
dedicaţie. Este firesc pe drumul măiestriei să ai impresia asta, însă nu te
teme. După suficiente ore de practică, vei face un salt calitativ peste noap-
te și apoi din nou urmează perioada de platou.
Ca să înţelegi mecanismul măiestriei, citește capitoul 2 din pdf-ul
meu despre puterea interioară pe care îl găsești mai jos. Vei înţelege de ce
unii oameni ajung extraordinari și alţii se bălăcesc în mediocritate. (nu ai pus
pdf-ul)
Și dacă acești mediocri ar înţelege cât de puţin le lipsește ca să
pornească pe drumul excelenţei.
Starea de flux
Este starea în care vrem să ne aflăm atunci când lucrăm.
Ceea ce este foarte interesant este că starea de flux este foarte
strâns legată de motivaţia internă. Dacă vrem să fim foarte buni în ceea ce
facem, e important să fim motivaţi intern să facem acest lucru. În cartea lui
288
Daniel Pink, Drive, este dovedit că motivaţia externă este foarte slabă, nu
durează mult şi nu produce rezultate spectaculoase.
În schimb, cea internă face minuni şi este absolut necesară pentru
a rezista pe drumul măiestriei. Iar secretul pentru a rămâne motivat intern
este că oamenii motivaţi intern simt că activitatea pe care o fac este o
RECOMPENSĂ în SINE.
Adică mă simt atât de bine făcând ceea ce fac, încât am orgasm.
Imaginează-ţi cea mai mare plăcere pentru tine şi înmulţeşte-o cu zece şi
aşa te simţi în starea de flux pentru ORE întregi în fiecare zi. În starea de flux
timpul zboară şi nu îl simţim.
Imaginează-ţi cum e să faci cea mai plăcută activitate pentru tine,
motivat intern, şi să nu îţi doreşti să faci nimic altceva, în timp ce devii din ce
în ce mai bun la activitatea aceasta şi faci şi bani. E ca și când ţi-aș spune că
pentru fiecare oră pentru care te joci pe PC, îţi intră 100 de euro în cont.
Sau pentru fiecare ora petrecută la shopping de haine, îţi intră 100
de euro în cont. Exact aşa e când ţi-ai descoperit şi valorificat vocaţia.
Acum, ca să poţi intra în starea de flux în mod voluntar,
trebuie să înţelegi ce este şi cu ce se mănâncă. Norocul
nostru e că pe planeta asta sunt mulţi oameni deştepţi,
pasionaţi, cu vocaţie şi dornici să facă lumea mai bună.
Unul dintre ei este Mihalyi Csiksentmihalyi care a scris o
carte întreagă despre starea de flux: http://bit.ly/SuKXf2
10 Identitatea omului cu bani
Banii pe care îi faci sunt o consecinţă a ceea ce ai în interior, de

cât de dezvoltat și educat ești. Cuvântul educo înseamnă “a dezvolta din
interior”, deci, atunci când mă refer la educaţie, mă refer la cât anume din
potenţialul şi talentele tale înnăscute ai reuşit să dezvolţi.
Există o legătură dintre cât din “comoara interioară” ai descoperit
şi câtă abundenţă materială ai în exterior. Bun, bun. Ai auzit de multe ori,
poate de prea multe ori, că “interiorul” contează.
Dar în cel mai concret mod posibil, ce este acel interior, cum arată
şi cum putem să muncim la el zilnic să avem bani?
289
PERA NOVACOVICI
Una dintre modalităţile prin care putem ilustra cât mai clar posibil
această lume interioară care este strâns legată de bani este următoarea,
începând din afară spre înăuntru:
1. Lumea exterioară
2. Acţiunile
3. Competenţele (abilităţile)
4. Convingerile
5. Valorile
6. Identitatea
Cu fiecare nivel, lucrurile devin mai profunde, mai intense, dar mai
subtile și greu de observat pentru ochiul neantrenat. Cu siguranţă, toată
turma poate să vadă cu ochii liberi lumea exterioară. Banii din portofel,
hainele, casele, aurul.
Acestea se pot vedea cu ochiul liber şi prima reacţie în capul ori-
cărui maimuţoi este să îşi dorească chestiile strălucitoare pe care le vede.
Apoi, un pic mai subtil, avem acţiunile care duc la rezultatele pe care le
avem în lumea exterioară. Ştii deja foarte limpede că acţiunile te duc la
rezultate. De asemenea, poţi să faci acţiuni greşite care să te ducă la
rezultate nedorite.
Ca să poţi face acţiunile corecte pentru rezultatele dorite în lu-
mea exterioară, e nevoie să ai abilităţile și competenţele necesare. Să fii
antrenat şi educat. E deja alt nivel, mai subtil şi mai puternic. Aproape orice
om poate să sape, dar e nevoie de unul competent să ştie şi unde să sape.
Până aici, cam orice om care studiază dezvoltarea personală de
suprafaţă poate înţelege ce am vorbit şi se poate descurca. Mă antrenez să
îmi dezvolt abilităţi, fac acţiunile şi comportamentele corecte şi obţin ce îmi
doresc în lumea exterioară — perfect până aici.
Ei bine, următoarele niveluri sunt motivul pentru care am ales să
studiez psihologia.
Este un nivel de avansaţi, dacă vrei. Convingerile, valorile şi iden-
titatea determină cu o forţă mult mai mare cum arată lumea exterioară,
indiferent de ce anume îţi doreşti în viaţă.
Convingerile sunt ceea ce cred şi ceea ce gândesc. Dacă eu cred
că nu pot, la ce îmi folosesc toată educaţia şi abilităţile când mi-e lehamite
să fac acţiunile necesare pentru că eu am plecat de la ideea că oricum nu
voi obţine ce îmi doresc sau când, mai rău, nici nu mai îndrăznesc să îmi
doresc?
290
Ceea ce gândesc este extrem de important, dar și mai important

decât ce gândesc este ceea ce este important pentru mine cu adevărat în
viaţă. Valorile, cu alte cuvinte. Ce reprezintă valoarea pentru mine?
Pentru omul care are ca valoare libertatea, convingerile, abilităţile,
acţiunile vor conlucra pentru a-i aduce libertatea ca rezultat final. Pentru
omul care are ca valoare familia, toate celelalte niveluri se aliniază pentru a-i
aduce o familie fericită.
Toate lucrurile se subordonează valorilor mele și de aceea este
foarte important să știu ce e important pentru mine și să îmi propun să
obţin lucruri din lumea exterioară conforme cu valorile mele.
De ce sunt oamenii săraci?
Pentru că au ca valoare libertatea, dar uită acest lucru. Apoi îşi
dezvoltă convingerea că nu pot şi nu ştiu să câştige bani decât angajându-
se la un job de la 8 la 16. Apoi pornesc la drum fără abilităţi necesare pentru
a câştiga bani şi sfârşesc prin a-şi vinde cea mai preţioasă resursă — timpul
— pe nimic.
Au comportamentele greşite pentru că se uită la televizor în loc
să se educe, fac credite în loc să îşi dezvolte obiceiul de a pune deoparte
ceva zilnic, chiar dacă e doar un leu, pierd puţin timp liber rămas aiurea şi
apoi SE MIRĂ.
Da, citeşti bine.
Aceşti oameni, după ce fac tot şirul de alegeri greşite, se miră că
lumea lor exterioară nu e cum şi-ar dori. Adică nu sunt liberi, nu au bani şi
nici fericire și nici nu vor avea vreodată dacă nu îşi aliniază viaţa. Ai observat
cum oamenii plâng după echilibru în viaţa lor, după sens? Ei bine, ei simt
exact această nevoie de a alinia corect toate aceste niveluri ale vieţii lor.
Să îmi cunosc valorile, să am gândurile potrivite pentru ce rezul-
tate îmi doresc, să am abilităţile necesare pe care le obţin educându-mă, să
fac acţiunile corecte, iar, la sfârşit, să mă bucur de viaţa pe care mi-am
construit-o.
Alinierea corectă
Orice îţi doreşti să obţii în viaţă vei obţine doar în momentul în
care îţi asumi complet identitatea omului care are ce își doreşte.
De exemplu, dacă vrei să îţi trăieşti vocaţia, trebuie să îţi asumi
identitatea omului cu vocaţie care are valorile omului cu vocaţie, care gân-
deşte ca un om cu vocaţie, care are abilităţile omului cu vocaţie, care acţio-
nează ca un om cu vocaţie, care are la sfârşit viaţa omului cu vocaţie.
291
PERA NOVACOVICI
Dacă vrei să fii fit, să ai abdomen plat şi un corp frumos şi sănătos,

trebuie să îţi asumi identitatea omului FIT. Să ai valorile unui om FIT, să
gândeşti ca un om FIT, să ai abilităţile unui om FIT, să te comporţi ca un om
FIT, iar, la sfârşit, ARĂŢI ca un om FIT.
Vrei să ai bani? Ghici ce trebuie să faci?
Înainte de a trece la exerciţiul extrem de important pentru tine și
viitorul tău financiar, vreau să îţi arăt ce am lucrat cu oamenii de la work-
shop-urile și bootcamp-urile din acest an.
Am lucrat în grup și am făcut brainstorming pentru a găsi caracte-
risticile omului fit și ale omului cu vocaţie. Apoi, am votat cele mai impor-
tante valori, convingeri, abilităţi, comportamente și am făcut o hartă ca să
vedem cum arată acest om cu vocaţie și/sau fit.
ATENŢIE! Această descriere nu se potrivește decât grupurilor cu
care am lucrat și e important ca fiecare om să își personalizeze identitatea.
Descrierile de mai jos au rol de exemplu.
Exemplu 1 — Identitatea unui om FIT

Viaţa exterioară:
✓ e sănătos fizic și mental
✓ își permite să poarte orice pentru că îi stă bine
✓ este înconjurat de oameni cu valori asemănătoare
✓ are un mod de viaţă ordonat, disciplinat
Acţiuni:
✓ nu pierde nopţile
✓ mănâncă regulat, corect
✓ face mișcare minim şapte ore pe săptămână
✓ are obiceiuri care îi susţin stilul de viaţă
Abilităţi:
✓ e informat corect
✓ disciplinat
✓ capacitate de concentrare
Convingeri:
✓ este 100% responsabil de tot ce are și ce i se întâmplă
✓ îi susţine pe ceilalţi dacă își doresc
✓ e important să te autodepășești zilnic câte puţin
Valori:
✓ mișcarea
✓ sănătatea
✓ starea de bine fizică și spirituală
292
✓ hrana nutritivă
Exemplul 2 — Identitatea unui om cu vocaţie

Viaţa exterioară:
✓ Radiază energie/formă fizică/psihică
✓ Se simte bine în interior papucii/pielea lui
✓ Sigur pe sine/jovial
✓ Are pe plan material suficient cât să nu aibă frica zilei de mâine
Acţiunile
✓ Încearcă, învaţă lucruri noi, testează
✓ Citește
✓ Evoluează
✓ Învaţă din eșec
Abilităţile:
✓ Creativ
✓ Observator și ascultător
✓ Rezolvă probleme
✓ Perseverent
Convingeri
✓ Tot ce mi se întâmplă este spre binele meu
✓ De la fiecare om înveţi câte ceva
✓ Refuz să cred că ceva e imposibil
✓ Calitatea vieţii noastre e dată de calitatea întrebărilor pe care ni le
punem nouă sau altora
✓ Pot să fac sau pot să învăţ de la alţii cum să fac
Valori
✓ Liniște interioară
✓ Dezvoltare personală/evoluţie permanentă
✓ Respect de sine
!
EXERCIȚIU
Dacă nu faci exerciţiul, nu vei ști cum arată un om cu

bani, deci, nu vei deveni unul. Ce vreau să te rog acum este să
mă ajuţi să construim împreună identitatea omului cu bani.
293
PERA NOVACOVICI
1. Ce valori are un om cu bani, ce e important pentru el în viaţă?

2. Ce convingeri are un om cu bani, ce gândește și crede?
3. Ce abilităţi și competenţe are un om cu bani?
4. Ce face, ce comportamente și acţiuni are un om cu bani?
5. Cum arată viaţa exterioară a unui om cu bani?
11 De ce oamenii ajung sclavi ai banilor
Cel mai important lucru în viaţă pentru mine este libertatea cu

toate sensurile ei. Să fiu liber să fac ce vreau, să mă exprim cum vreau, să
trăiesc cum vreau.
Din acest motiv, am avut veşnic probleme cu autoritatea. Părinţi,
profesori, şefi, oameni care îmi spuneau ce să fac şi ce e bine pentru mine.
Să fii o persoană liberă nu este un ideal, ci un scop obligatoriu pentru
fiecare fiinţă umană, deşi mulţi oameni azi nu sunt liberi şi trăiesc cu lanţuri
invizibile pentru că îşi fac cadou toate libertăţile de bunăvoie şi se trezesc
când e prea târziu.
Trăim într-o lume în care 95% din populaţie, spre sfârşitul vieţii,
este ori foarte săracă, ori total dependentă de ajutor din partea guvernului,
a familiei etc. În Statele Unite, într-un sondaj de opinie, 93% dintre adoles-
cente au spus că activitatea care le provoacă cea mai mare satisfacţie emo-
ţională este să meargă la cumpărături.
Să existe oare o legatură între cifrele astea?
Trăim într-o lume în care părinţii şi societatea insistă şi impun
tinerilor să urmeze sistemul educaţional pentru că, astfel, succesul în viaţă
este asigurat.
Ceea ce nu discută nimeni este faptul că trăim vremuri în care
transformările sunt rapide. Dacă începi azi o facultate, după 3, 4, 5 ani,
cunoștinţele pe care le-ai acumulat nu mai sunt aplicabile pentru că tehno-
logia şi sistemul sunt schimbate.
Trăim într-o lume în care ne simţim obligaţi să satisfacem nevoile
şi pretenţiile tuturor, numai ale noastre nu. Urmăm şcoli şi ne întemeiem
familii pentru că aşa ni se spune că e bine de către oameni care nu pot să
ofere puterea unui exemplu bun.
294
Părinţi care zbiară la copiii lor să ia note mari la şcoală şi să îşi

găsească o slujbă pentru a avea stabilitate în timp ce chiar aceşti părinţi se
plâng în fiecare zi de lipsurile pe care le îndură DUPĂ ce au urmat aceeaşi
şcoală pe care o recomandă şi DUPĂ ce au muncit ani de zile la slujba care
trebuia să le aducă stabilitate.
Trăim într-o lume în care familia şi nunta sunt accesorii obligatorii.
Cu divorţurile care ating o rată de 50% în unele ţări din Europa, lipsa de
educaţie totală în ceea ce priveşte o viaţă sănătoasă de cuplu îşi pune
amprenta puternic pe fericirea cuplurilor. Astfel că după sclipirea pe care o
lasă la prima impresie — nunta, viaţa de familie, relaţia de cuplu — ceea ce
urmează în spatele cortinei în viaţa de cuplu nu vedem în filmele Disney cu
prinţi şi prinţese.
Trăim într-o lume în care adulţii de 50 de ani se comportă ca niște
adolescenţi de 14 — fără să își asume responsabilitatea totală pentru exis-
tenţa lor, continuă să facă pe victimele eterne.
În rândurile care urmează, am să îţi enumăr primul dintre lucrurile
pe care eu le consider cele mai importante pentru păstrarea libertăţii şi
fericirii individuale. Sunt lucruri în care eu însumi am greşit prima oară, am
suferit şi apoi am învăţat pe calea mai grea ce am de făcut. Acum sper să te
ajut să scapi de lanţurile grele, invizibile, dar extrem de împovărătoare ale
lipsei de educaţie în lucrurile care contează cu adevărat în viaţă.
Cu lucrurile de mai jos ar trebui să înceapă şcoala, nu cu un
exerciţiu de testare a memoriei care durează 16 ani (cu tot cu facultate) în
care eşti doar pus să memorezi şi să reproduci informaţie fără să îţi dezvolţi
abilităţile de care vei avea atâta nevoie pentru bunăstarea şi fericirea ta.
Cheltuiala compulsivă. Nevoia de a impresiona.
Oamenii cheltuie bani așa cum mănâncă, cu alte cuvinte,
compulsiv. Există un mecanism psihologic care vine în ajutorul marilor cor-
poraţii și ne dăunează nouă enorm: exprimarea personalităţii prin cumpără-
turi.
În toată mass-media vedem cum oamenii sunt încurajaţi să cum-
pere produse pentru a-şi creşte stima de sine şi valoarea în ochii altor
oameni — “Fii diferit cumpărând ceva”, “O să fii mai sexy dacă te dai cu un
anumit deodorant”, “Banii tăi vor fi în siguranţă la noi”.
Mai ştii sloganul “Dormi liniştit. FNI lucrează pentru tine”? Pros-
teală la scară largă pentru suflete naive şi slabe.
Marile corporaţii au interesul să îţi ia banii pe care îi faci (şi care,
de obicei, nu sunt mulţi), aşa că se folosesc de mass-media şi îţi spală
creierii cu emisiuni, reclame şi ştiri care să te facă să te simţi inadecvat, că
295
PERA NOVACOVICI
nu eşti destul de bun, să ai o stimă de sine scazută și să te facă să CUMPERI

ceva ca să îţi iei medicamentul care te va face să te simţi bine — până data
viitoare când ai bani de cheltuit. Nu mai mâncăm pentru a ne simţi bine,
pentru a fi sănătoşi şi productivi.
Mâncăm să obţinem o clipă de plăcere şi pentru a uita în acea
clipă de durerile noastre emoţionale profunde. Mâncăm aşa cum luăm un
medicament. Un medicament pentru uitare care, din păcate, are un efect
de scurtă durată. Cumpărăm din aceleaşi motive — plăcerea de o clipă.
Să crezi că statutul tău social, respectul şi stima de sine vor creşte
dacă îţi cumperi maşină, haine, obiecte este cea mai mare prostie a
secolului nostru de mari consumatori.
Şi de naivitatea aceasta profită cei care vând aceste obiecte. Ori-
cine şi-a cumpărat o maşină ca să impresioneze, haine, obiecte care credea
că îl vor transformă în alt om sunt sigur că poate oferi mărturie că nimic nu
s-a schimbat după ce emoţia de moment a cumpărăturii a trecut.
Câţi dintre noi nu au spus: “Dacă aş avea acel obiect, aş fi cel mai
fericit din lume şi nu mi-ar mai trebui nimic” doar ca să ajungem să ne dorim
altceva la o săptămâna după ce ne-am îndeplinit visul?
Şi eu am crezut că hainele de firmă îmi vor aduce succes cu feme-
ile. Şi eu am crezut că maşina îmi va creşte statutul social. Şi eu am crezut
că dacă o să am laptopul acela special, o să pot să îmi fac treaba de zece ori
mai bine.
Până când le-am avut și am văzut că eu sunt la fel. Rezultatele
mele nu sunt altele. Stima și respectul meu de sine au crescut doar când am
lucrat la adevăratele cauze ale problemelor mele, care erau ÎN INTERIO-
RUL MEU. Rezultatele au început să apară doar când am început să îmi
dezvolt abilităţile și personalitatea. Acum vreau să trec la problema de 100
de ori mai gravă decât tot ce ţi-am descris mai sus.
Credite și împrumuturi.
Atunci când ai acest gen de comportament pe care l-am descris
mai sus și faci toate cumpărăturile acestea EMOŢIONALE pe CREDIT ȘI
ÎMPRUMUT, în acest moment, sapi o groapă din care probabil nu vei mai
ieși toată viaţa. Acest gen de comportament, cumpărăturile pentru a simţi o
emoţie de scurtă durată, este cea mai sigură cale de a te îndepărta de
adevărata avere și bogăţie pe care o poţi dobândi începând de la zero.
Nu există rău mai mare pe pământ în acest moment, un pericol
mai mare pentru libertatea ta decât creditele şi împrumuturile pentru a
cumpăra lucruri care îşi pierd valoarea.
296
Am urmărit programul lui Eben Pagan, “Self made wealth”, care

m-a inspirat, în care se vorbea despre aceste lucruri. Şi era o poveste:
Acum 100 de ani, când europenii voiau să emigreze în Statele
Unite, însă nu aveau posibilitatea, semnau contracte cu americani care le
finanţau emigrarea. În schimb, aceşti oameni se angajau să devină servitori
ai lor pentru o perioadă determinată de timp — un an, doi sau trei — până
când era achitată datoria.
Problema era că din cauza lipsei de educaţie, aceşti europeni nu
ştiau să găsească în acel contract condiţii şi comisioane ascunse (cam cum
e şi azi cu contractele de creditare) şi, astfel, pe măsură ce anii treceau,
deveneau şi mai datornici în loc să le scadă datoria. În acest mod, ajungeau
sclavi pe viaţă. Atunci când mergi la cumpărături și mai ales atunci când o
faci pe credit, în mintea ta se petrece următorul proces:
Îţi spui că va veni o promovare, mărire de salariu, moştenire, îţi va
ieşi afacerea aia pe care o plănuieşti de mult şi că nu va fi problemă să te
mai încarci cu o sumă lunară de câteva sute de mii sau milioane. Problema
e că mintea raţionalizează totul în favoarea deciziei de cumpărare şi, de cele
mai multe ori, lucrurile pe care le aşteptăm, banii ăia mulţi care trebuiau să
vină nu mai vin, însă datoria este acolo şi trebuie plătită. Astfel, te oferi
voluntar ca să devii sclav al datoriilor tale.
Astfel, îţi amanetezi viitorul, pentru că tot ce faci sunt compro-
misuri pentru a-ţi putea achita datoriile. Sistemul este în așa fel pus la punct,
încât, dacă ai datorii neplătite, nu mai poţi face nimic. Nu mai poţi avea
proprietăţi, firme, conturi, nu mai poţi să construiești ceva care să îţi aducă
avere și bogăţie în mod legal.
Ești un sclav în toată puterea cuvântului, prizonier în groapa pe
care singur ai săpat-o.
Hai să vedem motivele pentru care oamenii au ajuns în situaţia
asta.
1. Programarea negativă
Programarea negativă constă în faptul că oamenii au un creier
care, emoţional, îi îndeamnă să accepte recompensa imediată, deși dăunea-
ză pentru viitor.
Creierul ne îndeamnă să avem ACUM ce se poate avea, fără să
conteze ziua de mâine — la fel cum urșii acumulează grăsime pentru lunile
de hibernare, și oamenii acumulează ACUM ca și când mâine nu mai există.
Problema e că mâine există și devine astăzi, un prezent care a fost
sacrificat pentru plăcerea mică de ieri.
297
PERA NOVACOVICI
Aşadar, în primul rând, e foarte important să depăşim această

programare negativă şi să învăţăm să trăim azi pentru ca ziua de mâine să
fie abundentă din toate punctele de vedere. Să învăţăm să sacrificăm pre-
zentul pentru un viitor lung şi prosper.
2. Nu suntem pregătiţi pentru aceste vremuri
Azi totul se petrece în viteză. Oamenii nu sunt pregătiţi să tră-
iască în ritmul acesta. Dacă părinţii noştri mergeau la şcoală şi căutau o
slujbă de la care să iasă la pensie, astăzi nu mai poţi fi sigur că până termini
şcoala, industria sau domeniul de activitate pentru care te pregăteşti va mai
exista. E nevoie să scapi de mentalitatea de “angajat”, mentalitatea sără-
căcioasă de a-ţi vinde timpul, orele din viaţă pentru un salariu. E timpul să
te concentrezi pe cum să devii acea persoană competentă și capabilă să
rezolve probleme și să ducă la bun sfârșit proiecte. Să investești în educaţia
ta și abilităţile tale, altfel nu vei supravieţui în mediul economic a cărui eră
deja a început.
3. Relaţia emoţională proastă cu banii
Iubim şi urâm banii, în acelaşi timp. Îi iubim pentru că ne pot
aduce ceea ce ne dorim, îi urâm pentru că au aşa o putere asupra noastră.
În familiile care nu sunt bogate, încă de mici, copiii sunt educaţi în ideea că
bogaţii sunt răi şi că au făcut lucruri rele ca să ajungă să aibă mulţi bani.
Orice pădure are uscături, dar cum vrei tu să fii precum cineva pe care nu-l
apreciezi şi de care nu îţi place? Adică cum vrei să fii bogat dacă nu îţi plac
bogaţii? E important să nu judeci dacă nu eşti în cunoştinţă de cauză şi să
cauţi în familia ta ce anume din educaţie a fost greşit în privinţa banilor.
Acum că am vorbit de problemă, să vedem și soluţia.
1. Devino adult
Gata. S-a terminat. Acum e vremea să îţi asumi responsabilitatea.
Nu te mai poţi gândi că altcineva va trebui să îţi rezolve problemele în timp
ce tu poţi să cheltui. E timpul să nu mai fii o oaie care trăieşte din inerţie şi
să devii un adult responsabil de viaţa şi viitorul tău. E timpul să devii o
persoană educată şi informată, care se pregăteşte să fructifice oportunită-
ţile atunci când ele apar.
2. Învaţă diferenţa dintre valoare și bani (valoarea aduce
bani, nu invers).
Dacă te concentrezi pe bani, nu vei face niciodată bani. Cum se
fac banii? Cineva are de oferit ceva ce alţii percep ca fiind valoros. De la
pastă de dinţi până la maşini, cărţi şi orice lucru care costă bani.
298
Tu ce ai valoros de oferit? Angajatul clasic îşi imaginează că dacă

îşi vinde timpul (8, 10, 12 ore pe zi), este îndreptăţit să fie plătit. Ei bine, cât
valorează acele ore luate din viaţa ta şi vândute? Merită investiţia asta? Să îl
faci pe altul bogat cu orele vieţii tale în timp ce tu primeşti nişte fărâmituri?
Dacă îţi place, continuă. Dacă nu îţi place, învaţă să creezi valoare, să îţi
dezvolţi abilităţi care să te facă o persoană valoroasă. Abia atunci vei înce-
pe să faci bani adevăraţi, când vei înţelege ce înseamnă valoarea.
3. Investește, nu cheltui.
O maşină este o cheltuială proastă dacă nu produce bani. Pentru
că va continua să consume bani fără să producă. O barcă de rafting este o
investiţie bună, pentru că va produce bani atunci când este pusă în slujba
unei afaceri. Aşa să gândeşti de acum. Orice lucru pe care îl cumperi e o
cheltuială sau o investiţie? Un calculator performant, o conexiune rapidă de
internet sunt o investiţie bună pentru că te poţi educa şi poţi crea valoare
multă cu aceste unelte. O plasmă este o cheltuială proastă.
Să cheltuim mai mult în fiecare lună pentru o mâncare foarte
sănătoasă, vitamine, fructe e o investiţie pentru că te fac o persoană mai
puternică, mai productivă, mai sănătoasă şi poţi crea valoare, poţi face bani
mai mulţi. Mâncatul la fast-food este o cheltuială foarte proastă. Dacă poţi
implementa aceste concepte, am convingerea că viaţa ta se va schimba
ENORM de mult în bine. Cele mai importante trei lucruri în care să inves-
tești:
✓ Bunuri care produc bani.
✓ Educaţia ta.
✓ Relaţiile cu oameni valoroși și care pot produce valoare.
!
EXERCIȚIU
Gândeşte-te o clipă care sunt consecinţele acţiunilor

tale. Te îndrepţi spre libertate sau sclavie? Construieşti fundaţia
pentru success sau o groapă în care vei rămâne toată viaţa?
Preferi beneficiul mărunt pentru satisfacţia pe
termen scurt sau poţi să sacrifici plăcerea de moment pentru
fericirea adevărată pe termen lung?
299
PERA NOVACOVICI
12 Șase stâlpi ai eliberării tale financiare
A venit, în sfârșit, vremea să fac un lucru pe care mi-l doresc de

mult timp.
A venit vremea să îţi arăt pașii exacţi de care ai nevoie pentru a
face bani în cu totul alt fel decât ai crezut că se fac banii până acum. Ştiu că
e greu să scapi de programarea socială, de mirajul unei slujbe cu venit sigur,
de învăţămintele “binevoitorilor” lipsiţi ei înşişi de rezultate, însă azi ai o
şansă de a-ţi schimba stilul de viaţă într-unul la care poate acum doar visezi.
Intrăm într-o nouă economie în care regulile de acum 3-5-10-50
de ani nu se mai aplică. Rămân principiile universale de succes şi prospe-
ritate, ca întotdeauna. Ne aflăm în vestul sălbatic al unei noi economii pe
internet. Dacă ar fi o ţară, internetul ar avea a cincea economie a lumii, iar,
în scurt timp, va deveni prima.
Locul tău în această economie care este? Probabil nici nu ştii care
e treaba cu vechea economie. Asta nu e problemă, pentru că nici eu nu
ştiu. Nu sunt economist. Sunt doar un om care are o pasiune şi a găsit se-
cretul de a se trezi dimineaţa cu bucuria că ziua îi aparţine în totalitate, face
aproape doar ce îi place şi câştigă bani destui din pasiunea lui încât să poată
creşte rapid pe toate planurile.
Azi vei afla o parte din povestea mea şi a celor care, la fel ca mine,
şi-au descoperit pasiunea şi fac bani din asta nu doar ca să nu mai lucreze
niciodată pentru un şef, dar pentru a-şi construi o afacere şi chiar un im-
periu online. Ești la doar şase pași distanţă de a face și tu acest lucru. Înce-
pem?
Foarte mulţi oameni care sunt la început în acest domeniu fac
două greșeli URIAȘE.
1. Vor să sară peste primii pași
2. Încearcă să facă bani online în feluri care doar le toacă timpul,
banii, energia și nu aduc rezultate.
Acestea două trebuie rezolvate prima oară.
Greşeala pe care o fac mulţi la început de drum e că vor să facă
ce face omul cu rezultate ACUM. Dar ce ar trebui să facă un începător e să
se uite la ce făcea omul care are rezultate LA ÎNCEPUT. Logic până acum?
Am sa îţi spun toţi pașii pe care eu și toţi cei care fac bani din pasiunea lor i-
au făcut LA ÎNCEPUT, astfel încât să știi cum să începi.
E plin internetul deja cu “fă bani pe net”. 95% sunt niște idioţenii.
Să dai click-uri pe tot felul de chestii, să completezi formulare sau chiar
multe dintre lucrurile care în unele cazuri ar merge, cum ar fi să ai un blog și
300
să pui reclame pe el cu Google Ads. Acestea sunt lucrurile care îţi pierd
vremea și te opresc să faci ADEVĂRATELE lucruri care funcţionează și îţi
schimbă viaţa financiară.
Scopul tău nu e să faci 100 de euro pe internet. Scopul tău este să
ai venituri constante făcând ceea ce te pasionează și să ai un stil de viaţă
nou în care ai timp de tine, de familie și de cei dragi, de hobby-urile tale și,
mai ales, ai bani să întreţii un nou stil de viaţă.
Bun. Acum că am lămurit aceste lucruri, hai să vedem care este
calea potrivită pentru tine și noul tău stil de viaţă.
1. Vocaţie/pasiune/talent.
2. Marketing.
3. Platformă.
4. Audienţă.
5. Produse și servicii.
6. Management.
Aceştia sunt cei şase stâlpi pe care se va baza noua ta viaţă. În
noua ta viaţă vei schimba totul. Felul în care te trezeşti dimineaţa, felul în
care mănânci, felul în care ai grijă de sănătatea ta, felul în care tratezi
oamenii din jur, felul în care faci bani şi câţi anume faci, felul în care iubeşti.
Cu alte cuvinte, vei avea un nou stil de viaţă.
Hai să disecăm modelul pe care îl am pentru tine şi să vezi că e
mult mai uşor decât crezi să începi să faci bani mult mai mulţi într-un mod
mult mai plăcut în timp ce te poţi bucura de o nouă viaţă pe toate planurile.
1. Vocaţie/pasiune/talent
Primul stâlp începe cu un lucru pe care ar trebui să îl învăţăm încă
din primii ani de şcoală, însă programarea socială, părinţii, profesorii,
sistemul de învăţământ şi mass-media nu vor oameni de succes, liberi finan-
ciar şi care au un stil de viaţă fain. Pentru că aceşti oameni nu vor mai
accepta niciodată să fie sclavi obedienţi care să lucreze multe ore pe bani
puţini şi să îşi vândă sufletul pentru nimic.
Ceea ce auzi la şcoală e că nu poţi face bani din ce îţi place şi că
ai nevoie de o slujbă şi apoi în timpul rămas poţi face ce îţi place.
Asta e cea mai mare minciună care poată fi demontată instant.
Care sunt oamenii pe care îi admiri, de la celebrităţi până la oameni de rând
care au succes şi îi poţi găsi pe internet? Sunt exact oamenii cei mai
pasionaţi, oamenii care şi-au descoperit talentul şi vocaţia şi le trăiesc din
plin. Cei mai bogaţi oameni din lume sunt oamenii care fac cu pasiune ceea
301
PERA NOVACOVICI
ce fac. Citeşte biografiile oamenilor care au afaceri de succes şi vei găsi

acest element comun la toţi.
PASIUNEA. VOCAŢIA. TALENTUL VALORIFICAT.
În vechea educaţie erai învăţat să asculţi de autoritate ca să poţi
executa ordinele în fabrică sau la birou. În noua educaţie vei învăţa că focul
tău interior, pasiunea ta sunt cea mai mare comoară pe care o ai la dispo-
ziţie și noul tău stil de viaţă cu asta începe.
Mentalitatea și atitudinea noastră au fost batjocorite și otrăvite de
modele învechite care nu mai sunt de mult modele de succes. Ele încă sunt
prezente pentru victimele lor inconștiente. Dacă citești aceste rânduri, nu
am să permit să mai fii o victimă inconștientă.
Te-ai născut cu o combinaţie de trăsături de personaliatate care
te fac o persoană unică. Ai nu unul, ci mai multe talente. Descoperă-le.
Apoi, antrenează-te şi transformă talentul în abilităţi. Devino foarte bun în
acel domeniu de care eşti pasionat. Devino expert. Devino liderul unui trib
care are nevoie de tine şi de experienţa şi expertiza ta.
Există un domeniu în care ai putea să străluceşti, să excelezi. Află
care e pentru că este comoara ta care îţi va aduce foarte mulţi bani fără ca
măcar să te concentrezi pe făcut bani. Banii sunt un efect secundar al acţiu-
nilor tale şi a ceea ce eşti tu ca persoană. Nivelul tău de dezvoltare perso-
nală determină câţi bani faci.
Câţi bani faci?
Foarte bine. Acum e timpul să începi să faci de x3, x5, x10 ori mai
mulţi.
Acest prim stâlp este extrem de important. Restul devine foarte
simplu, doar paşi ce trebuie făcuţi, majoritatea tehnici. Tu află-ţi pasiunea şi
talentul şi devino bun în domeniul pe care ţi-l alegi. Restul se rezolvă uşor.
2. Marketing
Al doilea pas va face diferenţa dintre a fi un expert sărac şi unul
bogat. Avem oameni care au o pasiune nebună, care sunt chiar foarte buni
în ce fac, experţi, însă săraci lipiţi. Un profesor univesitar, un om de ştiinţă
tobă de carte, dar cu vântul care le bate în buzunare.
De ce?
Pentru că sunt prea aroganţi, în primul rând. Îşi imaginează că
dacă sunt experţi în domeniul lor, nu e responsabilitatea lor să-şi transmită
mesajul către lume, să îşi spună povestea, să îşi vândă produsele şi serviciile.
Multor experţi le e frică să vândă. Vânzările şi marketing-ul li se par acti-
vităţi second hand, însă ce ei nu ştiu e că facem marketing de dimineaţa
302
până seara. Atunci când deschidem gura, vindem o idee sau o poveste. Prin
comportamentul nostru ne vindem pe noi. Totul este marketing, însă dacă
nu ştii cum să faci marketing, cel mai probabil îl faci greşit. Nimeni nu scapă
de marketing. Fie că îl practicăm noi, fie că alţii îl practică asupra noastră,
dar cel mai des e reciproc. Când înţelegi şi accepţi asta, când începi să
înveţi un pic de marketing, îl îndrăgeşti instant. Îţi dai seama că nu e sperie-
toare, ci dimpotrivă! — este aliatul tău cel mai de preţ pentru tot restul vieţii.
Marketing-ul te ajută să iei comoara din tine, talentul, vocaţia și
abilităţile și să le prezinţi lumii întregi. Prin marketing se scoate comoara din
noi la suprafaţă.
Hai să vedem acum componentele esenţiale ale marketing-ului.
a) Nișele și subnișele
Pentru a asigura un succes mare și rapid, tot ce trebuie să faci
este să găsești o subnișă profitabilă. Ce înseamnă asta? Nişele sunt dome-
niile în care oameni au probleme şi dureri, au visuri, scopuri şi aspiraţii pen-
tru care vor rezolvări şi soluţii. Între ele eşti tu, sunt expertiza ta, talentul tău,
pasiunea ta.
Cu cât e durerea şi problema sau dorinţa mai mare, cu atât
oamenii sunt dispuşi să plătească mai repede şi mai mult. Există trei nişe în
care aproape că nu ai cum să eşuezi.
Sănătate. Iubire. Bani.
Acestea sunt nișe mari și imaginează-ţi viaţa ta sau a oricărui om
fără una dintre ele sau fără toate trei. Ai plăti bani dacă ai ști că poţi avea
una dintre cele trei rezolvate așa cum îţi dorești? Eu sunt sigur că da. Orice
om ar plăti, doar să existe soluţia.
Acum, fiecare dintre aceste nișe mari se împarte în subnișe. Aici e
secretul. Cu cât vorbeşti mai generalizat, cu atât ai şanse mai mici să faci
bani. Lumea nu dă bani pe lucruri generalizate. Eu, dacă vreau să îmi rezolv
o durere de cap, nu mă duc la cineva să îmi povestească despre Hipocrate
şi istoria medicinei, ci mă duc la cineva care îmi dă o pastilă de cap şi care
apoi îmi spune care e cauza ca să o elimin.
În nişa de sănătate, avem nişa de alimentaţie. În nişa de alimen-
taţie avem subnișa de alimentaţie vegetariană. Iar în subnișa de alimentaţie
vegetariană avem subnișa de alimentaţie vegetariană fără mâncare gătită la
foc care se cheamă raw vegan.
Şi poate te gândeşti cum poţi să faci bani cu asta?
Păi, să lăsăm exemplele să vorbească. Există o femeie ce are o
pasiune pentru alimentaţia raw vegan. Şi a făcut câţiva dintre paşii pe care
eu îi enumăr aici. A făcut O MICĂ PARTE dintre paşii pe care eu îi enumăr.
303
PERA NOVACOVICI
Numele ei este Ligia Pop. Mergi pe blogul ei şi vezi ce

vinde la magazin. Vei vedea cum se fac bani din pasiunea
ta pentru alimentaţie raw vegan: http://goo.gl/J7Zrg7.
Nu o cunosc personal şi probabil nici ea pe
mine. O urmăresc pentru că îmi place subiectul şi ţi-l pot
da ca exemplu. Dacă ar aplica tot ce îţi voi spune eu aici,
probabil ar avea venituri de zece ori mai mari până la sfârşitul acestui an.
Dar e foarte bine ce a făcut până acum. E un exemplu pentru noi toţi
despre cum se găseşte o subnișă şi cum se fac bani dintr-o pasiune.
Dacă vocaţia, pasiunea noastră reprezintă comoara interioară,
atunci subnișa reprezintă comoara exterioară.
b) Copywriting-ul
Copywriting-ul este o ramură a marketing-ului care ne ajută
enorm să ne diferenţiem de concurenţă şi în ochii celui care ne citeşte şi
urmăreşte cel care va plăti pentru ceea ce avem noi de oferit. Copywriting-
ul te învaţă să vorbeşti pe limba omului care vrea soluţii şi rezolvări.
Principalele obiective ale copywriting-ului sunt să găsească cuvin-
tele potrivite pentru titlu, pentru început. Titlul de carte, titlul de produs,
titlul de articol, titlul de e-mail, titlu de blog, titlul de material video.
Oamenii, când navighează pe internet, prima oară se uită la titlu.
Dacă sună interesant, poate dau click şi merg mai departe. Dacă nu, ai
dispărut din raza lor vizuală. Titlul este cel mai important lucru în tot ceea
ce faci pe internet. Chiar şi atunci când îţi inviţi prietenii să se uite la un
video haios de pe net, dacă nu ai titlul bun, probabil nu se vor uita pentru că
au ceva mai important de făcut. Imaginează-ţi cât de important e titlul când
vrei ca o persoană să îţi cumpere ceva.
Copywriting-ul se ocupă apoi de subtitlu, apoi de conţinut. Bene-
ficiile emoţionale sunt ciocanul şi nicovala unui copywriter. Dacă vreau să
am succes pe internet în sensul larg al cuvântului, e foarte important să îi
pot explica omului ce anume îi ofer. Dacă îţi spun că te ajut să faci bani,
poate fi interesant pentru tine. Dacă, în schimb, ai o familie care îţi repro-
şează că nu mai petreci timp acasă cu ei, iar eu îţi spun că te voi ajuta să faci
bani, astfel încât să îţi permiţi să petreci zilnic timp cu familia, ţi-am atras
atenţia? Pun pariu că da!
Asta face un copywriter. Află care sunt nevoile omului și învaţă să
comunice ca un expert atunci când vorbește despre ce are de oferit.
c) Conţinutul.
Acesta este lucrul principal pe care tu îl ai de oferit online. Conţi-
nutul îl reprezintă articole scrise, mp3 sau video. Conţinutul îl reprezintă
304
produsele tale sau abilităţile şi serviciile tale. Tot ce ai de oferit se numeşte

CONŢINUT.
Iar, pe internet, conţinutul este regele.
Dacă faci totul perfect, dar conţinutul tău e slab sau mediocru, vei
muri pe internet. Dacă nu faci nimic altceva decât un conţinut extraordinar
de bun, vei ajunge bogat și faimos. Să zicem că vreau sfaturi despre cum să
îmi repar relaţia de cuplu care e pe moarte.
Cumpăr două produse diferite: să zicem o carte şi un curs care au
un marketing excelent, promit marea cu sarea şi că îmi vor schimba viaţa,
însă, după ce le cumpăr, văd că ele nu mă ajută foarte mult.
Apoi, din întâmplare, ajung la o persoană care oferă un PDF
gratis despre cum să îmi rezolv problemele în relaţii şi chiar funcţionează.
Apoi cumpăr şi o carte care mă ajută să fiu din nou fericit în relaţia mea sau
mă ajută să îmi fac altă relaţie mult mai bună.
Voi spune tuturor celor pe care îi cunosc despre acest expert care
m-a ajutat. Voi posta despre el pe Facebook şi, dacă am un blog, voi
menţiona şi acolo despre el. De asemenea, voi spune că am fost dezamăgit
de primii doi experţi care mi-au luat banii, dar nu mi-au dat ce au promis.
La fel vor face alte mii de oameni de pe internet. Ghici ce se
întâmplă cu cei care au un marketing beton, dar conţinut slab? Exact! VOR
DISPĂREA! Ce se întâmplă cu cel care are conţinut excelent, care aduce
valoare şi schimbă vieţi? VA PROSPERA!
Ideal este să ai conţinut super valoros pe subnișa ta şi un
marketing la fel de bun în ceea ce priveşte conţinutul.
Dar conţinutul e cel care va face diferenţa la sfârșit. Se spune că
marketing-ul unui produs este ÎNSUȘI PRODUSUL RESPECTIV. Adică
acest conţinut. Ai un conţinut bun, lumea e a ta.
Gândește-te că tot ce găsești pe internet este conţinut: filme,
muzică, articole, sfaturi, cărţi, oameni care cântă, oameni care dau soluţii,
oameni care ne distrează. Totul este conţinut și conţinutul cel mai bun ia
premiul de fiecare dată.
În realitate, au în comun un singur lucru — CONŢINUT EXTRA-
ORDINAR: Cum să faci bani din pasiunea ta cu un conţinut foarte bun.
d) Traficul
Traficul pe internet este un alt aspect extrem de important pentru
succesul tău. Dacă ai făcut paşii de mai sus, vei avea trafic, adică oameni
care vor veni să îţi vadă conţinutul.
Sursa principală de trafic este Google și Facebook, iar Google
este inteligent pentru că oamenii de la Google sunt inteligenţi. Google ştie
305
PERA NOVACOVICI
să se uite prin conţinutul tău şi să spună celor care caută pe Google dacă
ceea ce oferi e bun pentru ei sau nu.
“Conţinutul e regele” (Content is king) a zis Bill Gates în 1996. A
fost un profet pentru că a prevăzut viitorul. Cu cât ai un conţinut mai bun,
cu atât mai multă lume te va vizita. Punct.
Evident, există multe alte surse de trafic:
✓ Facebook
✓ Youtube
✓ să pui conţinut în locuri care îţi pot trimite vizitatori
✓ să dai soluţii şi sfaturi pe forumuri sau alte bloguri şi să oferi link spre
conţinutul tău
✓ să plăteşti pentru reclamă
✓ să faci parteneriate şi schimb de link-uri
✓ şi orice alt loc în care se află oamenii pe internet
Traficul este pentru afacerea ta online ceea ce este sângele
pentru organismul tău — este cel care îţi dă viaţă.
e) Conversia
Mulţi începători sar de bucurie când au trafic. Experţii știu că tra-
ficul e doar primul pas pentru succes. După ce ai oameni care vin să îţi vadă
conţinutul, va trebui să îi convertești.
Din vizitatori, e important să îi convertești în înscriși sau abonaţi la
conţinutul tău. Să le iei măcar e-mail-ul și să găsești o modalitate să îi faci să
revină atunci când ai conţinut nou. Dacă lași vizitatorii să vină și să plece
fără să faci nimic, s-ar putea să nu mai revină niciodată. Internetul e mare și
atenţia pe care o avem e puţină. Dacă nu mi-ai atras atenţia, m-ai pierdut.
Probabil mâine voi uita de blogul tău.
Apoi, după ce te-am convertit din vizitator în înscris, vreau să te
convertesc într-un fan. Vreau să îţi placă ce îţi ofer, să revii cu plăcere şi să
recomanzi conţinutul meu și altora. Apoi, după ce ţi-am câștigat încrederea,
vreau să ducem relaţia noastră la următorul nivel și vreau să devii clientul
meu. Dacă tu crezi că merită, după tot conţinutul gratuit pe care l-ai primit
de la mine, poate vei dori conţinut pentru care să plătești — un conţinut și
mai valoros decât cel gratuit.
Apoi, după ce te-am convertit în client, vreau să te convertesc în
evanghelist. După ce ţi-am oferit maxim de valoare posibil și am contribuit
la calitatea vieţii tale, vreau să propovăduiești despre conţinutul meu tutu-
ror celor pe care îi vei întâlni în această viaţă.
306
Mă gândesc câţi evangheliști are Harry Potter care a vândut

conţinut de 15 MILIARDE de dolari. Autoarea, J.K. Rowling, era șomeră și în
casă era prea frig, așa că scria prin cafenele.
Drumul conversiei este următorul: vizitator → înscris → fan →
client → evanghelist.
Și aici conţinutul tău va fi decisiv. Pe cât de bun e el, împreună cu
marketing-ul, vor decide cât de bine reușești să convertești vizitatorii tăi în
categoriile de mai sus.
3. Platforma
Platforma este un cuvânt pretenţios pentru locul unde îţi vei pune
conţinutul pe internet. Conţinutul gratuit şi cel plătit.
Ştiu oameni care fac bani, în România, doar cu un cont de Face-
book. Îţi voi povesti despre ei în zilele ce vin. De asemenea, ştiu oameni
care se folosesc de majoritatea platformelor existente.
a) Blogul este îmbinarea perfectă între simplitatea folosirii și
potenţialul de a crește și a face bani pe internet. Există sute de mii şi
milioane de bloguri care produc bani azi pe internet. Este uşor de folosit,
poţi posta materiale scrise, audio sau video şi poţi începe
să pui conţinut de calitate în cinci minute de acum.
Uite aici un material de la prietenul meu Răzvan
Stan despre cum să îţi faci un blog GRATUIT chiar acum
(și tocmai ţi-am dat exemplu de ce înseamnă conţinut de
calitate): http://goo.gl/9whH0u
Cum să îţi faci blog gratuit fară să ai nevoie de
programator (iar ăsta este exemplu de titlu făcut folosind copywriting. Are
în vedere nevoia oamenilor de a face un blog fără cunoștinţe tehnice).
Totuși, dacă vrei la modul cel mai serios să faci bani online, îţi recomand să
investești o sumă minimă pentru a face un blog serios, plătit (costă totul cât
o ieșire în club în weekend).
b) Facebook. Logica e simplă. Sunt 7 milioane de români la ultima
numărare pe Facebook. Sunt 1,5 miliard de oameni de pe glob la ultima
numărare pe Facebook. Vrei ca mesajul și conţinutul tău să ajungă la
oameni? Pe Facebook e cel mai uşor să faci lucrul ăsta.
Există o întreagă educaţie gratuită despre marketing-ul pe Face-
book. Foloseşte-te de Google şi învaţă să foloseşti Facebook în avantajul
tău.
c) YouTube. A fost cumpărat de Google și este al doilea motor
de căutare din lume după... Google. Poţi pune conţinutul tău video gratuit,
307
PERA NOVACOVICI
poţi pune un titlu bun, o descriere și cuvinte-cheie și conţinutul tău minunat

este gata să fie devorat de întreaga planetă.
Persoane geniale care fac O CĂRUŢĂ DE BANI DOAR PRIN
YOUTUBE? Marina Orlova al cărei fan sunt (i-am cumpărat cartea și nu
doar că sunt vizitator — înscris — fan — client, dar acum, pentru că îţi spun
ţie despre ea, am devenit evanghelistul ei). Este o rusoaică ce arată foarte
bine, are doctoratul în lingvistică și a început să pună videouri gratuite pe
Youtube acum patru ani în care explica într-un mod
amuzant, sexy și inteligent înţelesul anumitor cuvinte în
limba engleză.
Motto-ul ei este: “Inteligenţa este sexy” și a
reușit să facă un brand internaţional și acum e milionară:
https://goo.gl/55Dbe7
De asemenea, pe blogul lui Adi Soare găsim
exemple și pași despre cum se fac bani cu Youtube: http://
goo.gl/YmMZTQ
d) Skype. Ce îmi place până acum e că toate
uneltele pe care ţi le zic pentru conţinutul tău minunat
sunt GRATUITE. Înţelegi? NU ÎŢI TREBUIE BANI.
Ce îţi trebuie, însă: vocaţia ta, pasiunea ta, abilităţile tale și un
minim de cunoștinţe pe care le ai acum de la mine dacă nu le aveai deja. Fă
un conţinut extraordinar și vei domina internetul.
Skype este o unealtă gratuită și știu foarte mulţi experţi care oferă
lecţii, sfaturi, coaching și chiar terapie psihologică. Îţi trebuie căști cu
microfon și un cont gratuit la www.skype.com și... gata! — poţi face bani
oferind clienţilor consultaţii, lecţii sau coaching, iar ei îţi pun banii într-un
cont. Nu mai ești limitat de un sediu fizic și de un loc geografic. Ești psi-
holog din Iași? Nicio problemă! Poţi să oferi consultaţii celor din București
prin Skype.
e) E-mail marketing. Dacă ar veni acum hoţii şi ar spune: “Îţi luăm
tot ce ai scris aici, dar eşti băiat fain, aşa că te lăsăm să păstrezi un singur
lucru”, ştii ce aş alege?
E-mail marketing-ul. Pot să pierd blogul. Pot să pierd cont-ul de
Facebook. Pot să îmi ardă toate cărţile şi să trebuiască să încep totul de la
zero.
Dacă am lista de e-mail cu înscrişii mei, mâine am alt blog cu un
nou conţinut de calitate şi alte produse spre care îmi voi redirecţiona citi-
torii. Armata mea. Tribul meu. Lista de e-mail este felul în care eu comunic
cu tine.
308
Pentru că este piesa cea mai importantă, o tratez pe măsura

importanţei. Există multe servicii plătite care oferă unelte cu tot ce ai nevoie
să faci o listă de e-mail beton.
Eu am folosit www.aweber.com. Sunt printre cei mai buni din
lume. Acum folosesc www.activecampaign.com.
Costă un dolar în prima lună, de test. Apoi 19 dolari pe lună și,
apoi, pe măsură ce lista de e-mail crește, crește și suma plătită.
Dar mai crește ceva. Cu cât ai lista mai mare, cu atât faci mai
mulţi bani pe internet. Este probabil cel mai bine păstrat secret în întreaga
lume legat de afacerile online. Nimic nu se compară cu o listă de e-mail
mare, frumoasă şi sănătoasă cu oameni cărora le place conţinutul tău.
Poţi face bani la comandă trimiţând un singur e-mail. E ca lampa
magică a lui Aladin — îi spui dorinţa şi se întâmplă.
4. Audienţa
Ţi-ai descoperit pasiunea/talentul/vocaţia şi ţi-ai dezvoltat abilită-
ţile. Ai devenit foarte bun în domeniul tău. Poţi ajuta oamenii să îşi rezolve
problemele. Apoi, ai avut grijă de partea de marketing ca să te asiguri că
vorbeşti aceeaşi limbă cu oamenii cu care vei comunica şi cărora le vei
transmite mesajul tău.
După aceea, ţi-ai ales platformele pe care vei acţiona şi care te
vor ajuta să îţi transmiţi mesajul online. Acum e timpul să îţi construieşti
audienţa. Tribul. Fanii. Viitorii prieteni, colaboratori şi clienţi.
Audienţa face diferenţa dintre experţii săraci de care nu a auzit
nimeni și cei bogaţi și de succes.
Unii cred că a fi sărac este un lucru nobil şi superior. Eu cred că a
fi sărac este o dovadă de incompetenţă. Undeva, una dintre roţile mecanis-
mului tău e defectă sau poate tot mecanismul e defect.
Şi mie mi-a fost greu să accept că sunt singurul responsabil pen-
tru sărăcia care mi-a fost companie de viaţă timp de 27 de ani. Abia atunci
când am început să mă educ pe plan financiar am înţeles că depinde doar
de mine să schimb faptul că nu am bani şi să elimin convingerile negative,
scuzele şi motivele care mă opreau să încep să trăiesc şi să prosper urmân-
du-mi pasiunea.
Aşa cum am mai zis, mulţi experţi sunt săraci pentru că sunt aro-
ganţi. Cred că marketing-ul şi vânzările nu sunt activităţi şi domenii demne
de statutul lor superior. Şi, astfel, oricât de experţi sunt ei, nimeni nu a auzit
de ei, nimeni nu le cere sfatul, ajutorul, serviciile sau produsele şi CULMEA!
— tocmai aceşti experţi devin foarte frustraţi de situaţia lor. Vei auzi experţi
309
PERA NOVACOVICI
săraci acuzând alţi experţi care fac bani pentru tot felul de lucruri, găsind
scuze pentru propria lipsă de rezultate.
Am auzit experţi spunând că oamenii nu îi apreciază şi chiar că
“oamenii sunt proşti”. Îţi poţi imagina lucrul ăsta? Experţi care cred că dato-
rită faptului că sunt experţi, lumea le va bate la uşă şi le va da bani.
NICIODATĂ.
Să fii expert este doar un singur pas în șirul de pași necesari pen-
tru a-ţi valorifica întregul potenţial ca om, ca expert, ca lider alfa.
Marketing-ul trebuie să devină primul domeniu pe care îl studiezi
după domeniul tău principal de expertiză. Să înveţi cum funcţionează min-
tea umană, să înveţi ce îi face pe oameni să cumpere, cum funcţionează
emoţiile și cum poţi să oferi omului ce are nevoie, nu ce crezi tu că are ne-
voie. Aceste lucruri sunt esenţiale pentru succes. Și marketing-ul e distrac-
tiv.
Există unelte care te vor ajuta să îţi construiești audienţa și cea
mai importantă unealtă este E- MAIL-UL.
a) Există un domeniu întreg în marketing numit E-MAIL MARKE-
TING. (ai vorbit de e-mail marketing si mai sus)
De ce e-mail?
Foarte simplu. E-mail-ul a fost, este şi va fi încă mult timp de
acum încolo cea mai puternică unealtă de marketing.
S-a tot vorbit de moartea e-mail-ului, însă în loc să moară e-mail-
ul din cauza prea multor mesaje spam, toate marile firme ce oferă acest
serviciu — Google, Yahoo etc. — s-au pus pe treabă şi au început să
îmbunătăţească experienţa pe care o avem prin intermediul acestuia. S-a
declanşat un război total împotriva spam-ului şi acest război este pe cale de
a fi câştigat. Acum, de exemplu, este obligatoriu, dacă ai o afacere online,
atunci când trimiţi un e-mail către o masă de oameni, să pui la sfârşitul
fiecărui mesaj un link prin care orice om care a primit mesajul tău să poată
da un click şi să se dezaboneze, să nu mai primească e-mail-uri de la cine nu
mai e interesat.
Ti-am zis că există un serviciu-cheie pentru e-mail marketing,
Aweber. Cei de la Aweber pun automat în mesajele tuturor celor care
trimit e-mail în masă acel link de dezabonare.
Dacă te uiţi la fiecare mesaj pe care îl primești de la Personalitate
Alfa prin e-mail, la sfârșit, vei vedea acest link prin care te poţi dezabona.
Acesta este viitorul.
310
E-mail-ul rămâne cel mai important mijloc de comunicare online.

Am să îţi spun şi de ce e-mail-ul este unicul mijloc de comunicare extrem
de important pe care trebuie să îţi concentrezi toată atenţia.
Indiferent că ai un blog, pagină de Facebook, videouri pe You-
Yube sau orice fel de materiale postate pe orice fel de platformă, oamenii
vin şi pleacă. Există atât de multe pagini şi platforme pe internet, încât e
imposibil pentru o fiinţă umană să ţină minte pe ce site-uri a fost ieri.
Aici vine SECRETUL foarte bine păstrat al e-mail-ului.
Dacă tu vii pe platforma mea, indiferent care este aceasta, este
resposabilitatea mea să fac cumva să te pot contacta. Singurul fel prin care
pot să fac lucrul ăsta este ori să îţi iau e-mail-ul, ori numărul de telefon.
Dacă îţi iau e-mail-ul, cu acordul tău, deţin o modalitate de a te
contacta.
Dacă deţin o modalitate de a te contacta, depinde de mine să îmi
construiesc o relaţie cu tine. Dacă sunt bun în ceea ce fac și îmi construiesc
o relaţie cu tine, devenim prieteni. Așa ia naștere un trib.
Așa se construiește o audienţă. Secretul este să tratezi fiecare om
cât mai bine cu putinţă și, în același timp, să poţi face lucrul ăsta cu cât mai
mulţi oameni deodată.
Dacă reușești să faci acest lucru, dacă oferi multă valoare gratuită
și creezi relaţii puternice cu audienţa ta, atunci când vei scoate un produs
pe bani, TE ASIGUR că acești oameni care apreciază munca ta vor scoate
banii și îţi vor cumpăra ceea ce tu ai de oferit.
Aceasta este calea prin care îţi poţi asigura succesul online ca
expert, ca lider.
Evident, strategia aceasta are amănuntele ei pe care le vom
discuta, însă aceasta este viziunea globală.
De aceea, e-mail-ul este prima și cea mai importantă armă a ta.
b) Strategia mea în cinci pași pentru crearea unei audienţe beton.
În timp, experimentând această strategie, am reuşit să identific
cinci paşi mari pentru a pune pe pilot automat acest proces al creării unei
audienţe extraordinare. În acest moment, Personalitate Alfa are 100.000 de
membri înscrişi cu e-mail-ul.
Și acum vine întrebarea:
Câţi dintre vizitatori se înscriu cu e-mail-ul? Câţi dintre cei care s-
au înscris cu e-mail-ul lasă comentarii pe blog? Câţi dintre cei care s-au
înscris cu e-mail-ul cumpără o carte sau cărţi și se înscriu la un curs ?
Toate acestea au rate de conversie şi scopul tău ca expert este să
măreşti rata de conversie la tot ce faci.
311
PERA NOVACOVICI
Cum ar fi dacă ar exista mai mulţi experţi care ar ști aceste lucruri?
Chiar în acest moment în România sunt ENORM de mulţi oameni
care au ENORM de mult de oferit celor din jur și totuși nimeni nu știe nimic
despre ei.
Poate și tu ești un lider/expert sau ești în devenire. Crezi că poţi
să faci lucrurile pe care ţi le zic aici și să schimbi viaţa ta și a celor din jur în
bine pentru totdeauna? Eu cred că da.
Cei cinci pași pe care eu îi folosesc pentru a-mi crește audienţa și
rezultatele sunt următorii:
Încerc să iau e-mail-ul cât mai multor oameni care îmi vizitează
blogul, din motivele pe care ţi le-am zis mai sus. Dacă nu iau e-mail-ul,
probabil omul nu mai revine pentru că e plin internetul de site-uri. Pentru
asta, îi ofer cât mai multă valoare gratuită ca să îmi câștig dreptul de a-i cere
adresa de e-mail. În acest moment, ofer două pdf-uri și un curs video
gratuit din patru lecţii. Destul de bine pentru o adresă de e-mail, nu? După
ce iau e-mail-ul, construiesc o relaţie cu acești oameni oferindu-le cât mai
multă valoare gratuită.
După ce construiesc o relaţie și există respect și încredere reci-
procă, le propun să facă o investiţie mică într-un produs care costă între 30
și 100 de RON. Cum ar fi o carte, de exemplu — în cazul meu, cartea Per-
sonalitate Alfa. Mă asigur că oamenii primesc mult mai mult în schimbul
banilor. În acest moment, cartea Personalitate Alfa are recenzii excelente și
ofer şase bonusuri pe lângă carte — trei materiale PDF și trei audio. Dacă
produsul ar fi prost și oamenii nemulţumiţi, afacerea mea ar muri într-un
final. De aceea, e important să înţelegi că eu te învăţ cum să constuiești
ceva durabil cu o fundaţie solidă, fundaţie pe care poţi să construiești un
imperiu întreg.
Indiferent dacă oamenii au făcut o investiţie mică sau nu, continui
să lucrez la relaţia cu ei și fac customer service — adică încerc să răspund la
întrebări pe blog, la e-mail-uri și să ofer în continuare cât de multă valoare
pot.
Apoi, cer oamenilor să facă o investiţie mare — un curs online, un
bootcamp, un seminar. Dacă după acești patru pași oamenii sunt mulţumiţi,
deja știu în ce se bagă și știu pe ce dau banii. Am sute de oameni la cur-
surile mele online și la bootcamp-uri, însă toate astea se bazează pe o stra-
tegie sănătoasă și pe termen lung.
La final, încerc să transform totul într-un canal de comunicare
write-write. Adică eu scriu tribului, tribul îmi scrie mie. Membrii tribului co-
312
munică între ei și cu cei din exteriorul tribului pe care încearcă să îi aducă în

trib. Astfel, se crește o comunitate online, un trib și o audienţă BETON.
Mă folosesc de prilejul ăsta să îţi mulţumesc că faci parte din tribul
Personalitate Alfa. Suntem o comunitate foarte tare. Mă uit la comentarii,
de fiecare dată zeci şi de multe ori sute, şi îmi dau seama ce nivel crescut de
dezvoltare personală au cei care mă citesc şi ce vârste variate, între 15 şi 70
de ani.
5. Produse și servicii
Până acum, toate bune şi frumoase. Ai pasiune şi vocaţie, ştii câ-
teva lucruri de bază în marketing, cât să poţi să porneşti la drum, ţi-ai pre-
gătit şi platforma sau platformele cu conţinutul tău valoros, ai reuşit să îţi şi
construieşti o audienţă, şi acum? Se spune că un brand se construieşte într-
un singur fel.
PRIN VÂNZĂRI.
Partea în care începi să faci bani din vocaţia ta, pasiunea ta,
talentele tale şi expertiza ta reprezintă punctul de cotitură al vieţii tale.
În acel moment, îţi dai seama pentru prima oară în viaţă că
posibilitatea să trăieşti făcând ce îţi place este mai aproape decât oricând, şi
nu doar să trăieşti, ci să prosperi şi să faci bani adevăraţi. Şi nu doar să faci
bani, dar să poţi să folosești o mare parte din acei bani pentru a investi în
propria ta afacere, în propria ta persoană şi pentru a putea oferi ȘI MAI
MULTĂ VALOARE lumii.
Atunci când începi să faci bani în domeniul tău, făcând ceea ce îţi
place şi ceea ce te pricepi cel mai bine, se întâmplă magia. Începi să renunţi
să mai faci acele compromisuri, acele lucruri care îţi luau mult timp şi îţi
ofereau puţină valoare şi începi să faci tot mai mult ce îţi place, ce te împli-
neşte.
Făcând şi mai mult aceste lucruri, nu doar că începi să câştigi mai
mult, dar ai şi mai mult timp şi entuziasm până când, în scurt timp, ţi-ai
recâștigat viaţa înapoi. Nu mai lucrezi pentru alţii, vânzând ore din viaţa ta
pentru niște bani de nimic.
Acum lucrezi pentru tine şi eşti plătit pentru rezultate. Pe mulţi îi
sperie lucrul ăsta, să fie plătiţi pentru rezultate, şi nu pentru timpul petrecut
“muncind”.
De aceea, angajaţii vor fi veşnic săraci, iar cei care îşi asumă res-
ponsabilitatea şi acceptă să fie plătiţi pentru rezultate vor fi tot timpul mai
bogaţi. Atunci când eşti plătit pentru rezultatele pe care le oferi, trebuie să
fii bun în ceea ce faci. Nu oferi ce ai promis, nu eşti plătit.
313
PERA NOVACOVICI
Înseamnă că trebuie să te antrenezi și să fii bun în ceea ce faci,

expert, lider. Nu e destul să apari la muncă și să joci Solitaire. Dar acest risc
asumat și această responsabilitate se vor simţi în contul tău bancar rapid.
Dacă ai făcut pașii pe care ţi i-am enumerat mai sus, e timpul să începi să
vinzi. Poţi vinde două lucruri.
Produse sau servicii.
Eu mă axez mult pe produse. Motivul e simplu. Vreau ca afacerea
mea sa fie SCALABILĂ.
Ce înseamnă asta? Un dentist, avocat sau psiholog poate avea un
număr de clienţi pe zi.
Pentru noi toţi, ziua are 24 de ore și oricât de harnic ești, poţi avea
un număr limitat și finit de clienţi. Dacă nu mai poţi lua clienţi, nu mai faci
bani. Dacă te îmbolnăvești și nu poţi avea grijă de clienţi, iar nu mai faci
bani.
Părerea mea personală şi experimentată este că dacă eşti într-o
meserie care implică servicii şi un număr finit de clienţi, singurul scop pentru
a avea clienţi este să poţi deveni extrem de bun la a face produse pe care
apoi să le poţi vinde fără să mai fie nevoie de timpul tău.
Un om care vinde pixuri poate să vândă 50.000 de pixuri sau
100.000 şi să facă bani câte pixuri vinde. Şi le poate vinde fără să îşi implice
neapărat timpul şi energia lui.
Scopul de a avea o afacere, până la urmă, este să ai un stil de viaţă fain, nu
să munceşti ca un sclav, chiar dacă e pasiunea ta.
Asta înseamnă scalabilitate — să nu fii limitat de un număr finit de
clienţi și de ore în afacerea ta. Eu sunt psiholog.
În anul întâi de facultate, am fost la interviu şi o profesoară m-a
întrebat de ce vreau să mă fac psiholog pentru că nu se câştigă bani mulţi
din asta şi mă aşteaptă ani de zile de muncă asiduă ca să fiu bun în acest
domeniu.
Mi-am promis că o voi contrazice. Poţi să faci bani în orice do-
meniu de activitate dacă te educi. Şi asta am făcut.
Am scris prima mea carte în anul 2 de facultate, iar pe a doua am
scris-o în anul 3. Aveam deja blog și o audienţă de 1.000 de oameni. Am
lansat prima carte și am vândut 12 bucăţi.
Am plâns toată ziua aia atunci când am lansat cartea pentru că
îmi imaginam că problemele mele financiare se vor termina odată cu
lansarea primului produs.
Eram încă un copil naiv. Făcusem mulţi paşi buni, dar nu toţi.
Ceea ce nu vedeam atunci e că reuşisem un lucru extraordinar. Acum zece
314
ani, fără prieteni şi ajutoare, fără Facebook, fără reclamă, fără bani în bu-
zunar şi cu 5% din educaţia care este acum disponibilă, îmi făcusem un sis-
tem care funcţiona. Vândusem 12 cărţi. Era prima carte Personalitate Alfa
în format electronic, PDF, pe care o trimiteam pe un CD cu poşta.
Nu glumesc deloc atunci când spun că am pus bazele afacerii
mele fără un ban în buzunar, doar câţiva zeci de lei luaţi de la mama să îmi
cumpăr domeniu și hosting. Vândusem 12 cărţi şi tot ce trebuia să fac acum
era să pun nişte zerouri în spate la toate cifrele. Cele 12 cărţi au devenit 120
apoi 1200, apoi 12.000. Acum sunt pe drumul spre 120.000 şi dacă sunt
sănătos, 120.000.000.
La fel poţi face şi tu — tot ce ai nevoie este sănătate. În rest, îţi
garantez că poţi învăţa tot ce îţi doreşti şi poţi obţine tot ce îţi doreşti. Să
pui zerouri în spate la cifrele pe care le ai acum în viaţa ta ţine doar de
perseverenţă şi hărnicie, lucruri pe care orice om cu pasiune le are
permanent. Eu îţi voi da tot ce ai nevoie ca să ai un sistem funcţional. Apoi,
depinde de tine să pui zerouri în spate la numărul oamenilor din audienţa ta,
la banii pe care îi faci, la produsele pe care le scoţi.
Înţelegi de ce e important să ai vocaţie/pasiune? Pentru că dacă
le ai pe astea și ai sănătate, nu mai e nimic în lume care să te poată opri
decât propria ta persoană.
Hai să vedem foarte pe scurt care sunt cele mai importante tipuri
de produse pe care le poţi face:
a) Carte electronică (pdf, mobi, epub). Amazon a anunţat într-
unul din anii trecuţi vânzări mai mari pentru cărţile în format electronic
decât cele tipărite. Şi eu cumpăr deja destul de multe cărţi electronice. Sunt
uşor de citit, uşor de cărat pe un dispozitiv şi, cel mai important, le primeşti
instant. Nu te costă nimic, tehnic, este relativ uşor să creezi o astfel de
carte. Cel mai mult contează calitatea conţinutului, dar asta cred că ştii
deja.
Cu genul ăsta de produs am început şi eu pentru că nu aveam
bani să tipăresc o carte până când...
b) Am descoperit o cale să fac cărţi tipărite fără bani în avans.
Dacă scrii o carte de 300 de pagini, te costă cam 6-7 lei să o tipăreşti. Dacă
vrei să scoţi 300 de bucăţi, te costă, hai să zicem, 2.000 de RON toate cele
300 de cărţi. Dacă eşti bunicel în domeniul tău, conţinutul e de calitate şi ai
făcut paşii pe care ţi i-am zis până acum, deja ai o audienţă dispusă să
plătească pentru ceea ce oferi. Dacă mergi la orice tipografie, îţi vor tipări
cartea şi îţi vor cere o parte din bani după 30 de zile şi restul după 60 de
zile.
315
PERA NOVACOVICI
Ca să acoperi costurile de tipografie e nevoie să vinzi DOAR 40

DE CĂRŢI cu 50 de ron. Asta înseamnă că încasezi 2.000 de RON și mergi
la tipografie să achiţi costurile. Rămâi cu 260 de cărţi care sunt PROFITUL
TĂU.
Știi cum vinzi 40 de cărţi? Mergi la familie și prieteni și ÎI OBLIGI
să te susţină în visul tău și îi pui să cumpere un exemplar. Eu i-am zis maică-
mii la prima lansare să cumpere 10 cu preţ întreg și asta mi-a dublat vân-
zările la lansare.
Atunci când ai un vis, nimic nu mai e un obstacol.
c) Cărţi audio — din nou, un produs excelent, fără costuri. Îţi pui
căştile şi microfonul pe cap şi te înregistrezi vorbind despre conţinutul tău
extraordinar. Salvezi materialul mp3 şi GATA! Ai o carte în format mp3 pe
care o poţi vinde, plata ţi se face online, clientul, după ce plăteşte, primeşte
link de download. BANAL de simplu.
d) Evenimente live. Seminare, workshop-uri, bootcamp-uri. Îmi
plac mult, dar nu sunt scalabile. Ai un număr limitat de oameni, deşi ai
putea umple un stadion dacă te ambiţionezi. Totuşi, dacă vrei să faci lucruri
practice, exerciţii sau să lucrezi cu oamenii individual, nu poţi lucra cu mai
mult de 40 maxim. Eu acum le fac doar de plăcere sau pentru a-mi dez-
volta abilităţi. Totuşi, mă gândesc în viitorul apropiat să le fac mult mai
serios. Cele mai plăcute amintiri din pasiunea mea le am din Bootcamp-
urile Personalitate Alfa.
e) Cursuri online. Favoritele mele în acest moment alături de
cărţile tipărite. Scuteşti omul să vină să plătească transport, cazare, mâncare
și poate sta în confortul casei sale, cu cafeaua/sucul/ceaiul și caietul de
notiţe lângă și îi poţi da cel mai valoros conţinut de care ești capabil în
materiale video/audio/scrise. Îţi cumperi o cameră de filmat și o platformă
unde să pui materialele filmate/audio/scrise ca Optimizepress care mai
costă 300 de RON.
Cu 700 de RON ai propria școală online. Eu am plătit 1000 de
euro pentru platforma de la Impulsul și am scăpat ieftin. Parcă am fost
blestemat să trebuiască să mă lupt cu cele mai mari probleme și greutăţi de
fiecare dată când am făcut ceva în afacerea mea. Dacă aveam uneltele pe
care le ai tu acum atunci când am început, probabil eram deja milionar.
f) Coaching 1 la 1. Este o metodă foarte bună şi de a face bani şi a
te dezvolta rapid ca expert. Singura problemă — nu e scalabil. Mergi la
www.skype.com, îţi faci cont gratuit, îţi cumperi căşti şi microfon şi poţi să
faci coaching cu oricine din LUME. Înţelegi? Din LUME. Banii îţi pot veni
într-un cont şi gata. Încă o modalitate de a face bani din expertiza ta.
316
g) Webinarii. Sunt seminare care se ţin online. Diferenţa dintre un

curs online și webinarii este că la un webinar toată lumea este prezentă live,
în timp real. Una dintre cele mai folosite platforme este http://
www.gotomeeting.com/fec/webinar. Costă un pic, dar e din nou foarte puţin
faţă de ce facilităţi oferă. Poţi face lansarea unui webminar la fel ca la o
carte sau orice alt produs. Lumea plătește și primește acces, iar tu oferi
conţinutul tău în cadrul webinarului.
h) Produse fizice. Până acum, singurul produs fizic a fost cartea
tipărită. Restul sunt produse informaţionale. Tu poţi să vinzi ORICE produs,
chiar şi animale vii pe site-ul tău. Există servicii de poştă şi curierat care se
ocupă de tot. Tu doar fă vânzarea, iar distribuţia o vor face alţii pentru tine
pentru sume FOARTE mici. Poţi vinde ORICE face parte din domeniul tău.
Instrumente muzicale, produse de machiaj, pisici, tablouri, CD-uri, acvarii...
te las să îţi foloseşti imaginaţia.
În acest moment, ai o afacere care merge. ţi se pare greu?
Eu cred că nu. Cred că oricine eşti, orice pregătire ai, orice statut
social sau venituri ai în acest moment, poţi să faci aceşti paşi de până acum.
Îţi poţi schimba viaţa, poţi să faci bani adevăraţi fără să mai lucrezi
la patron. Eu cred asta. Dar nimic nu se va întâmpla până când nu crezi şi
tu.
6. Management
După ce ai pus aceşti cinci stâlpi pe picioare, ai o afacere online.
Poţi deschide şampania pentru că eşti un om deosebit. Acum poţi să oferi
valoare întregii lumi şi depinde de al şaselea stâlp cât de mare va fi succesul
tău.
Ţi-am povestit despre începuturile mele, despre cum am pus
fundaţia afacerii mele online şi a blogului Personalitate Alfa fără ajutor, bani
sau cunoştinţe vaste în domeniul ăsta.
Totuşi, fac de zece ani lucrul ăsta şi după prima jumătate în care
m-am luptat mult singur, am început să atrag oameni de calitate lângă
mine. Deşi nu am avut şi nu am de gând să am vreodată angajaţi, am PAR-
TENERI şi COLABORATORI. Toţi aceşti oameni (cam 15 la număr) sunt
STARURI în domeniul lor. Psihologie, design, programare, relaţii cu clienţii,
marketing şi orice altceva mai e nevoie, am oameni în echipă care sunt
foarte talentaţi în domeniul lor.
În aceşti ani, nu există niciun om cu care să îmi fi stricat legăturile.
Deşi unii oameni au fost activi în echipă şi lucram cot la cot, iar acum nu
317
PERA NOVACOVICI
mai sunt decât prieteni, am aşa o relaţie bună cu ei, încât pot să îi sun la trei
dimineaţa şi să le cer ajutorul într-o problemă urgentă.
a) Echipa pe care o vei strânge în jurul tău este cea mai preţioasă
avere pe care o ai după vocaţia și pasiunea ta.
Jumătate din echipa mea sunt prieteni din copilărie sau din şcoală
pe care i-am cunoscut foarte bine în ani de zile, le-am văzut talentul şi i-am
încurajat să şi-l dezvolte şi, în acelaşi timp, să mă ajute în visul meu. A fost
un câştig de ambele părţi. Cealaltă jumătate de echipă am cunoscut-o prin
blogul Personalitate Alfa. Acum sper că se leagă lucrurile şi înţelegi de ce îţi
spun că nu doar banii sunt beneficiul pe care îl ai dacă respecţi paşii pe care
ţi i-am dat. Atunci când vei transmite mesajul tău lumii, vor apărea alături
de tine alţi oameni de calitate maximă care se vor alătura şi vă veţi sprijini
unii pe alţii pentru a vă atinge visurile.
O parte importantă a managementului afacerii tale este echipa ta.
Cum se împart banii ca să nu fie supărări, cum tratezi oamenii, cum îi
valorizezi şi încurajezi, cum scoţi tot ce e mai bun din ei, toate astea repre-
zintă partea de management al echipei.
b) Viaţa ta personală: deloc întâmplător, viaţa ta personală are trei
domenii mari şi late care sunt extrem de importante pentru stilul tău de
viaţă şi calitatea vieţii pe care o ai. Cele trei domenii sunt şi cele trei nişe
despre care vorbeam la început.
Sănătate. Iubire. Bani. Dacă una dintre ele este afectată, toată
energia şi timpul tău se vor duce automat spre rezolvarea problemei. Dacă
nu eşti sănătos, nimic nu mai contează. Dacă nu ai iubire, degeaba plesnești
de sănătate şi ai mulţi bani, viaţa ta e pustie. Dacă ai sănătate şi iubire, dar
nu ai ce să mănânci, vei face tot ce poţi ca să începi să câştigi bani.
Aşadar, aici intervine dezvoltarea personală. Dacă eşti afectat în
unul dintre aceste domenii, tot ansamblul va suferi. De aceea, e important
să ai un management al vieţii personale în care te ocupi de aceste trei mari
domenii.
c) Managementul timpului și al energiei: multă vreme am căzut şi
eu în capcana “managementului timpului”.
Toată lumea vorbea despre asta şi se chinuia să îşi facă un mana-
gement mai bun al timpului. Am descoperit că nu există management al
timpului, ci există management personal şi al energiei. Douăzeci şi patru de
ore avem toţi, orice management al timpului vrei să faci, tot orele alea le ai.
Întrebarea e cum anume le foloseşti şi aici intervine managemen-
tul energiei tale.
Avem patru rezervoare de energie:
318
✓ fizic
✓ emoţional
✓ mental
✓ spiritual
Un om care are pline aceste rezervoare va face în două ore mun-
ca pe care altul, cu aceste rezervoare goale, nu o va face într-o săptămână.
Foarte mulţi încep prin a-şi face o firmă. Nu au abilităţile de expert dezvol-
tate, nu au platformă, audienţă, produse şi nu vând nimic.
Dar ei îşi fac firmă.
NU AI NEVOIE DE FIRMĂ până când nu începi să vinzi efectiv.
Nu pune căruţa înaintea boilor. Când vei începe să vinzi, abia
atunci te vei gândi să plăteşti o contabilă, să îţi faci firmă sau PFA şi să plă-
teşti impozitele. Tu fă toţi paşii pe care ţi i-am zis şi, la sfârşit, după primele
tale vânzări, te vei ocupa de partea legală care, deşi e foarte importantă, nu
are ce să caute în peisaj mai repede.
Așadar, acum ar trebui să ai o imagine completă asupra mesajului
pe care vreau să ţi-l transmit. Cred că ORICINE poate să aplice lucrurile
despre care am vorbit aici. Nu e nimic SF, nu e nimic ce depăşeşte abilităţi
normale. Secretul stă în a face primul pas.
ÎNCEPE.
Începe cu ceva. Începe de undeva. Fă un pas mic. Dă-i drumul la
vale bulgărelui mic de zăpadă care va deveni un bulgăre tot mai mare.
Descoperă-ţi vocaţia. Dezvoltă-ţi talentele. Şi apoi fă bani.
Devino un om liber, o personalitate alfa şi lasă-ţi moştenirea pe
această lume.
319
PERA NOVACOVICI
320
{ EXPERIMENT: MAREA IUBIRE
1 Ascultarea corectă
Una dintre dramele mari ale vieţii sunt oamenii care, deși se
iubesc, suferă din cauza tuturor păcatelor lumești și a lipsei de educaţie în
privinţa relaţiilor și a iubirii. Ca noi toţi, de altfel.
Dacă ei se iubesc, putem oare să curăţăm iubirea lor de mizeriile
adunate în timp? Putem face relaţia lor una frumoasă, sănătoasă și plină de
iubire în adevăratul sens al acestui cuvânt atât de greșit înţeles?
Avem pregătite câteva lecţii speciale în care îţi voi explica și
demonstra că acest cuvânt, iubirea, este unul dintre cele mai greșit înţelese
și prost folosite cuvinte din vocabularul omenesc. Indiferent de limbă.
Doar definind corect acest cuvânt, înţelegând ce au vrut să spună
prin acest cuvânt toţi cei care au înţeles cu adevărat iubirea, te poţi vindeca
și poţi trăi această stare sufletească. Dar hai să revenim la problemele noas-
tre, pentru că până la iubire e o cale lungă de parcurs și o muncă serioasă
de făcut.
Cu mult timp înainte să devin psiholog, am auzit vorba aceasta:
“Avem două urechi şi o gură ca să ascultăm de două ori mai mult decât vorbim”.
În calitate de psiholog şi coach, mi-am dat seama că am nevoie de cinci
urechi şi de jumătate de gură. Pentru oameni normali, raportul de 2 la 1 este
suficient, CU CONDIŢIA ca ascultarea să se facă în mod corect.
Atunci când vrei să faci muşchi şi să ai un corp fit, ce faci? Mergi
la sală şi tragi de fiare. Atunci când vrei să ai o relaţie de cuplu minunată, ce
faci? Stai faţă-n faţă şi comunici. Adică asculţi corect şi vorbeşti din inimă,
cu mult curaj.
Ţine minte acest lucru, îl repet:
Singura şansă pentru ca doi oameni să aibă o relaţie de calitate,
din aceea care îi face pe amândoi fericiţi, împliniţi şi îi ajută să fie oameni
mai buni, să evolueze împreună este ca acei oameni să aibă capacitatea de
a sta constant faţă-n faţă şi să comunice.
Iar această comunicare, ca să fie făcută corect, are nevoie să aibă
o ascultare corectă şi o exprimare autentică. De ce nu ascultă oamenii în
mod corect? Pentru că nimeni, niciodată, nu i-a învăţat cum să facă acest
lucru.
De ce nu vorbesc oamenii autentic cu partenerul lor? De frică.
Frica de a fi judecaţi, frica de a li se exploata vulnerabilităţile pe care ar fi
nevoie să le expună; frica de a se arăta aşa cum sunt cu adevărat, pentru că
323
PERA NOVACOVICI
poate ar pierde ceea ce ei consideră a fi “iubirea” celuilalt. Vestea bună e că

avem nevoie de un singur lucru: de ascultarea corectă.
Atunci când ascultăm corect, celălalt va începe să se exprime au-
tentic şi cu mai mult curaj, în mod automat. Noi toţi ne exprimăm autentic
atunci când suntem ascultaţi corect, însă se întâmplă atât de rar să fim
ascultaţi corect, încât suntem foarte surprinşi atunci când se întâmplă.
Îţi dai seama că eşti ascultat corect atunci când ai senzaţia că eşti
înţeles cu adevărat.
Ce este ascultarea corectă şi cum se foloseşte împreună cu parte-
nerul? În orice cuplu vor apărea crize:
✓ neîncredere şi resentimente
✓ retragere şi distanţare
✓ pierderea interesului sexual
✓ asprime şi agresivitate
✓ absenţa iertării
... şi multe altele care vor veni să otrăvească atmosfera şi să transforme rela-
ţia într-una toxică. Şansa de a trece cu bine prin aceste crize este să ştim să
acultăm corect pentru a înţelege ce anume se petrece cu adevărat în acest
spaţiu numit “relaţie”. În cele ce urmează vom învăţa despre:
✓ conflictul de nevoi şi limbaje de iubire
✓ îndrăgostirea şi gestionarea ei
✓ gelozia
✓ lupta pentru putere între parteneri
✓ cum să îţi încarci bateriile
✓ despre valori în cuplu
✓ despre prietenie în cuplu
✓ despre rezervoarele de energie emoţională şi sufletească
✓ despre relaţii ca o afacere proastă, ca o afacere bună sau relaţii din şi cu
iubire
✓ despre inocenţă, vulnerabilitate, răni, închidere şi blocaje
✓ despre sexualitate şi sex în relaţiile împlinite
✓ despre evoluţia individuală şi comună în cuplu
… şi foarte multe altele din care nu vei înţelege mai nimic dacă nu înţelegi
ce este ascultarea corectă.
Nimic din toate acestea nu există fără ascultarea corectă. Avem
nevoie de asta pentru a înţelege cine este cu adevărat cel pe care îl numim
partener şi ce se află în sufletul lui. Cu alte cuvinte, fiecare trebuie să devină
un bun ascultător, o abilitate care îţi va servi de acum în orice relaţie posibilă
si care va creşte mult rezultatele pe care le ai.
324
Iubirea este deseori o muncă. Ascultarea este aproape

întotdeauna o muncă. Ascultarea este o formă de iubire. Adrian Nuţă, în
cartea sa, “Abilităţi de comunicare”, ne spune că “Ascultarea reală nu este
posibilă fără intenţia clară de a asculta. Deseori, fără să ne dăm seama, pro-cesul
ascultării este energizat de cu totul alte nevoi, nevoi care transformă as-cultarea
într-o mascaradă.”
Aceste nevoi ale noastre, care strică ascultarea corectă, pot fi:
✓ a-i determina pe oameni să creadă că te interesează ce spun, astfel încât
să te placă
✓ a fi vigilent şi a detecta eventualele semnale ale unei respingeri
✓ a-ţi oferi timp pentru a-ţi pregăti replica, sugestiile sau comentariile
✓ a căuta o anumită informaţie şi a ignora orice altceva
✓ a asculta pentru a fi ascultat la rândul tău, ca şi cum ai participa la o
tranzacţie comercială: “dacă eu te ascult, şi tu eşti obligat să mă asculţi”
✓ a depista slăbiciunile celuilalt şi a le exploata ulterior
✓ a căuta cu lumânarea erorile de raţionament pentru a-ţi impune punctul
de vedere
✓ a verifica impresia produsă celuilalt
✓ a te conforma
✓ a nu-l răni sau ofensa pe celălalt prin întreruperea conversaţiei
Avem o temă de casă de la Adrian Nuţă.
!
EXERCIȚIU
Te invit să observi în relaţia de cuplu:

1. când asculţi cu adevărat?
2. când te prefaci că asculţi?
3. când îţi este uşor, respectiv, dificil să asculţi?
4. ce subiecte sau teme de discuţie dispar din amintire?
Ceea ce ucide comunicarea reală între doi oameni, în ciuda fap-

tului că ei doi se iubesc, este judecata, învinovăţirea şi reproşul. În momen-
tul în care judec, învinovăţesc şi reproşez, îl oblig pe celălalt să ridice garda
şi să se apere de atacurile mele.
325
PERA NOVACOVICI
De aceea, este important, ca prim pas pentru o ascultare corectă,

ca partenerii să fie de acord să nu folosească nimic din ce află împotriva
celuilalt. Dacă doi oameni se pot asculta cu bună credinţă şi cu interesul
real de a înţelege realitatea celuilalt, se stabileşte o conexiune profundă.
Cei doi descoperă că amândoi duc o luptă, trec prin momente dificile, sunt
vulnerabili, temători şi au multe răni şi sensibilităţi, mai mult sau mai puţin
deschise, din trecut.
Astfel, descoperim că nu suntem chiar atât de diferiţi şi că putem
colabora pentru a ne depăşi atât problemele personale, cât şi pe cele co-
mune. Mai mult, John Welwood ne spune un lucru foarte important:
“Amintirea faptului că şi-au fost alături în momentele cele mai întunecate şi mai
grele îi ajută să fie uniţi în alte momente când conflictul ameninţă să îi despartă”.
Cum să aplic practic tot ce am învăţat ca să ajung să ascult corect?
Ca să rezum, am extras câteva puncte esenţiale ale unui bun ascul-
tător pe care şi-a promis să le respecte din acel moment:
1. Un bun ascultător este prezent 100%. Nu se uită la telefon, nu
se gândeşte la altceva, cum ar fi ce cumpărături are de făcut azi sau ce
facturi are de plătit.
2. Un bun ascultător nu judecă şi nu acuză. Chiar dacă îmi vin
gânduri şi emoţii în legătură cu ce spune celălalt, îmi dau seama că părerea
mea este a mea şi nu are nicio legătură cu ascultarea corectă. Pot să îmi iau
părerea şi să o las deoparte, nu are nicio relevanţă pentru celălalt şi nici
pentru cuplu.
3. Un bun ascultător nu îşi asumă responsabilitatea pentru ceea
ce simte celălalt. Dacă e trist, furios sau ruşinat, asta ţine de lumea inte-
rioară a celuilalt. Fiecare are o lume interioară de care este responsabil, are
răni şi sensibilităţi care se activează în anumite contexte. Pot să fiu alături de
cineva în munca lui interioară, însă nu pot să fiu responsabil pentru ce se
petrece în acea lume interioară.
4. Un bun ascultător este empatic şi încearcă să se pună în papucii
celuilalt, să înţeleagă cum se simte şi cum gândeşte acesta, pentru a înţe-
lege lupta şi dificultăţile prin care trece.
Am ales să încep educaţia în privinţa iubirii cu
această abilitate, ascultarea, pentru că nu cred că există
șansa unui cuplu fericit fără a-l asculta și întelege pe celă-
lalt. Nu uita că schimbarea începe cu tine.
Un video despre ascultare aici: https://goo.gl/
fFfTFA.
326
2 Iubirea şi relaţiile
Cât de mult vorbim despre iubire şi cât de puţin o simţim. Am

curajul să spun că ştiu ce este iubirea într-o lume extrem de confuză. Şi, mai
mult, sunt dispus să pun lucrurile pe tavă pentru oricine este pregătit să
înţeleagă ce este iubirea şi cum să o trăiască. Pentru a înţelege exact cum
am descoperit iubirea, de ce cred eu că este cea mai puternică forţă din
univers, cum o poţi folosi exact ca să simţi că este o putere, cum să nu mai
suferi niciodată din iubire, am să îţi spun cum am descoperit-o şi care a fost
drumul.
Stadiul 1 — atunci când cei care ne cresc ne definesc o iubire

incompletă
La început, prima formă de iubire a fost iubirea necondiţionată a
bunicii mele, care consta în afecţiune şi mâncare. Lucrul acesta avea să mă
urmărească foarte mult timp, şi nu neapărat într-un sens bun, aşa cum
urmează să descoperi. Eram bântuit de faptul că părinţii mei se certau şi pe
mine mă ignorau. Mă văd şi acum privind în sus la doi oameni înalţi care se
ceartă şi senzaţia de tensiune care era atunci când părinţii mei, weekend de
weekend, se certau. Eu nu existam. Aş fi vrut să am putere să strig, să mă
vadă, să le atrag atenţia. Eram ignorat şi nu existam pentru ei. Nu eram
important. Un lucru care m-a făcut să pun semnul egal între iubire şi atenţie
a fost faptul că am fost ignorat de când eram copil. Mi-am promis că
niciodată nu voi mai lăsa oamenii să mă ignore.
Aşa că am crescut crezând că dacă eşti iubit, înseamnă că pri-
meşti atenţie, primeşti afecţiune şi eşti hrănit. Am crescut încercând să
atrag atenţia permanent, vorbind mult, făcând boacăne pentru că atunci
când primeam atenţie, eram iubit, conform hărţii mele mentale. Apoi, la 14
ani, când m-am îndrăgostit pentru prima oară, am aşteptat afecţiune şi
atenţie de la fata pe care o iubeam şi nu am primit nimic. Prima mea iubire
s-a terminat cu mine făcând crize de nervi, trântit pe podeaua camerei mele
din apartamentul unde locuiam cu mama şi plângând distrus.
Stadiul 2 al iubirii — atracţia sexuală şi satisfacerea nevoilor

Anii au trecut şi m-am hotărât să rezolv odată pentru totdeauna
misterul iubirii, fără să ştiu că eram încă foarte departe.
Eu ştiam că iubirea este:
✓ atenţie
327
PERA NOVACOVICI
✓ afecţiune şi sex
✓ mâncare
Nu neapărat în ordinea asta. Aşa că am început să studiez arta
seducţiei şi am descoperit un secret. Că există o super emoţie despre care
lumea nu ştie că poate fi creată în mod intenţionat, care se cheamă atracţie
sexuală şi că dacă înveţi să stăpâneşti această emoţie, totul se schimbă
pentru tine. Existau oameni în lume ca şi mine care au reuşit să dezlege
misterul şi i-am studiat pe rupte într-o vacanţă de vară: am umplut caiete
studenţeşti cu principii, descoperiri şi tehnici pe care le experimentam de
fiecare dată atunci când ieşeam din casă.
Ca să nu lungim o poveste pe care poate deja o ştii, în urma
acestor experienţe a luat naştere şi cartea Arta Seducţiei — cum să ai succes
cu femeile și cu tine însuţi pe care am scris-o atunci când eram încă în anul 3
la Facultatea de Psihologie. Ideea e că am învăţat care sunt trăsăturile prin-
cipale de care sunt atrase femeile la bărbaţi în mod incon-
ştient, irezistibil, dincolo de convingerile lor, cultură, pre-
siune socială, religie şi aşa mai departe. Psihologie pură
aplicată în toată splendoarea ei.
Poţi să vezi mai multe despre carte aici: http://
goo.gl/HYHxLC.
Nu mă feresc să recomand orice carte bună
care mi-a picat în mână vreodată dacă ştiu că poate fi de folos, iar în
privinţa educaţiei pentru bărbaţi în ceea ce priveşte atracţia şi femeile, car-
tea Arta seducţiei este una dintre cele mai bune pe care le cunosc. Ştiu asta
deoarece am trecut prin toată literatura de genul acesta.
Acum, pentru că aşa a fost soarta, să scriu
această carte mai mult pentru bărbaţi, nu aş vrea să las
femeile “descoperite”, aşa că am să recomand cea mai
bună carte echivalentă cu Arta seducţiei pentru femei.
Este scrisă de Marie Forleo şi, din fericire, a apărut şi în
limba romană. Se numeşte Cum să te faci dorită de toţi
bărbaţii — atât de cuceritoare, încât vei avea prea multe
întâlniri și o poţi vedea aici: http://bit.ly/1LhlEUj
Ce am mai descoperit a fost că orice om are în el potenţialul uriaş
de a fi orice îşi doreşte, cât timp are dorinţa şi ambiţia de a scoate la supra-
faţă acele trăsături necesare pentru a obţine ce îşi propune.
Aşa că băiatul timid care eram, antisocial, speriat să încerce să
cunoască fete pentru a nu fi refuzat a devenit un tânăr bărbat cu încredere
328
în el, cu o mentalitate de abundenţă, care şi-a dezvoltat inteligenţa socială,

umorul şi a învăţat să se pună într-o lumină foarte favorabilă.
Am învăţat că noi, oamenii, nu avem un adevăr, ci doar percepţii.
Că judecăm o carte după copertă oricât de evoluaţi ne-ar plăcea nouă să
fim şi că încă suntem sclavii unor emoţii şi comportamente ancestrale. Tot
ce am făcut a fost să mă folosesc de felul natural de a fi al oamenilor ca să
obţin ceea ce eu îmi doream. Aşa că am început să am parte de atenţie,
sex, afecţiune şi mâncare. Mă simţeam iubit pentru o clipă. Totuşi, nu eram
împlinit şi nu a durat mult ca să îmi dau seama că această căutare perpetuă
a ceva nu mă împlineşte cu adevărat, ci doar îmi consumă în mod inutil
energia. Aşa că am trecut la următoarea etapă în care bănuiam că ceea ce
caut eu, iubirea adevărată şi împlinirea sufletească, se află într-o relaţie mo-
nogamă de cuplu, aşa cum ni se propovăduieşte insistent.
Stadiul 3 al iubirii — relaţiile de cuplu

Într-adevăr, lucrurile au fost un pic mai bune într-o relaţie de
cuplu pentru că aveam parte de ceea ce însemna atunci pentru mine iubire
şi, în plus, aveam timp şi energie să mă ocup şi de alte lucruri, cum ar fi viaţa
mea profesională. Culmea a fost că, deşi la un nivel subconştient, eu tot nu
găsisem ceea ce căutam. Semnele se vedeau pe corpul meu.
Aveam un stres pe care nu îl simţeam direct şi nu voiam să îl
recunosc. Iar stresul acesta îşi găsise un medicament: mâncarea. Nu ştiam
de ce am acea stare permanentă de nelinişte, un fel de picătură chine-
zească pe care nu o puteam defini, dar ştiu că mâncam ca să scap de acea
senzaţie apăsătoare pe care nu o puteam defini. După ce mâncam, mă
linişteam puţin psihic, dar mă simţeam rău fizic.
Abia mai târziu am aflat că orice viciu şi dependenţă reprezintă,
de fapt, un răspuns la nevoia omului de a se regăsi pe sine, o nevoie de
întregire spirituală, o căutare. Şi pentru că omul suferă din cauza faptului că
este rupt de spiritul său, ceva fundamental şi, de altfel, sursa adevărată a
fericirii şi împlinirii lui, îşi alină acea suferinţă prin alcool, mâncare, droguri,
jocuri de noroc şi orice altă formă imaginiabilă sau inimaginabilă de “medi-
camentaţie”.
Totuşi, pentru că eu nu am fost în stare singur să găsesc un
răspuns, viaţa m-a ajutat. Mi-a luat tot ce aveam sau ceea ce credeam că
am. Relaţie, stimă de sine, plăcerea de a munci, sănătate. Devenisem obez,
la limita dintre supraponderal şi obez. Am rămas câteva luni de zile singur
şi am fost pus faţă în faţă cu mine, cu demonii mei şi cu propriul suflet şi mi
329
PERA NOVACOVICI
s-a dat o ocazie. Ocazia de a descoperi lucrul după care am alergat 30 de

ani.
Stadiul 4 — coborârea în infernul sufletului

Tuturor ni se oferă această şansă, însă majoritatea dintre noi fu-
gim, la fel cum şi eu am fugit 30 de ani, pentru că ne este frică de ce vom
descoperi. Au fost trei luni în care am trăit noaptea întunecată a sufletului.
Nu m-am dus să mă distrez, nu am căutat alte relaţii, nu mai doream nimic,
ci am stat să mă descopăr pe mine.
Am luat liftul şi am coborât în profunzimile mele. Am lăsat toate
emoţiile să mă cuprindă, marea majoritate negative. Am descoperit că
multe dintre lucrurile pe care credeam că le-am îmbunătăţit la mine erau
doar nişte demoni îngropaţi care de-abia aşteptau să iasă la suprafaţă.
Aveam în continuare frică de viitor, aveam gelozie, furie şi ură,
aveam tendinţa să îngurgitez substanţe doar ca să “uit” de suferinţa sufle-
tească.
Am pătruns atât de adânc în sufletul meu, încât, pentru prima
oară, l-am descoperit pe tata.
Ştii că se spune că “aşchia nu sare departe de trunchi”. Toată viaţa
m-am întrebat cum pot eu să semăn cu tata când eu sunt diferit şi mă
comport diferit. Pătrunzând suficient de mult în esenţa mea, mi-am dat
seama că şi eu m-am dus la fosta iubită să îi duc flori de Valentine’s Day ca
un muppet şi am sfârşit prin a rupe florile şi a-i arunca telefonul pe geam de
la etajul 3 doar ca să observ cu satisfacţie cum se face praf de peretele unei
case.
Distrugerea obiectelor era o trăsătură “marcă înregistrată” a
tatălui meu şi nu am mai făcut asta niciodată şi nici nu voi mai face, însă am
făcut-o. Cumva, fără să ne dăm seama, apelăm la singurele lucruri la care
am fost martori în viaţa noastră, strategiile folosite sunt acelea pe care le-
am mai văzut la părinţi sau persoanele care ne cresc.
În cel mai disperat moment am făcut ce am văzut că făcea tata
când nu mai avea răspuns raţional la probleme. Furie şi distrugere. M-am
dus acasă şi beam din sticla de vodkă în timp ce ascultam muzică de jale.
Alt comportament pe care nu credeam că îl voi arăta vreodată.
Dar nu am fugit. Am stat, pregătit să îmbrăţişez toată suferinţa
interioară şi a fost una dintre cele mai grele perioade pentru mine, nu doar
pentru că suferinţa mea era intensă, ci şi pentru că dura de luni de zile.
Se spune că noaptea este cea mai întunecată exact înainte de
zori. Eforturile mi-au fost răsplătite cu revelaţia a ceea ce căutasem o viaţă
330
întreagă. Este a doua revelaţie a vieţii mele după cea legată de vocaţie.
După ce am coborât în iadul sufletului meu, printre toate defectele şi
suferinţele posibile şi stări sufleteşti încărcate de durere, am ajuns la
comoară. “Comoara interioară”, “miezul nostru de stea”, “sâmburele de divini-
tate”, “spiritul nostru”.
Stadiul 5 — iubirea adevărată — un izvor interior de energie

Izvor nesecat de inspiraţie, dărurire şi nemurire. Nu sunt deloc cu-
vinte pompoase, este o realitate trăită. Şi nu sunt eu nici
primul şi nici ultimul care a trăit lucrul acesta.
Mulţi oameni au scris şi vorbit despre asta şi au
găsit diferite căi de a ajunge la această destinaţie.
Atingând această stare şi revelaţie, primul lucru pe care l-
am făcut de teamă să nu pierd informaţia a fost să fac
două scheme pe care le explic pe larg în materialele video
de mai jos:
Video 1 aici :https://goo.gl/78Dz2R
Video 2 aici: https://goo.gl/4jtNQX
Video 3 aici: https://goo.gl/J6Ipl0
În centru este omul, în jur sunt lucrurile care fac
parte din viaţa lui şi care au menirea de a-l face fericit pe
el prima oară, să îl ajute să îşi umple acest rezervor
interior. Rezervorul interior nu se umple de la sine, ci tre-
buie umplut cu lucruri care ne fac fericiţi.
Relaţia de cuplu este doar unul dintre multele
lucruri care ne fac fericiţi, însă oamenii au fost efectiv
prostiţi că tot ce trebuie să faci ca să ai parte de iubire este să găseşti un
partener şi poţi să dai dracului restul vieţii tale. Prieteni, pasiuni, visuri, jocuri,
activităţi care îţi fac plăcere, toate sunt sacrificate de dragul relaţiei, că ea e
cea mai importantă, nu starea ta de fericire.
Şi oamenii încep să nu îşi mai încarce bateriile singuri, ci doar să
sugă unul de la altul energie.
Şi atunci când tot iei dintr-un sac şi nu mai pui la loc, ce se
întâmplă?
Se golesc sacii. Ambii. Doi săraci nu se pot ajuta unul pe altul să
fie bogaţi, nu? La fel şi în relaţie, doi oameni cu sufletele golite tot ce pot să
facă este să îl aştepte pe partener la colţ şi să îi dea în cap ca să îi fure ce are
prin buzunare. De aici toate certurile, manipulările, reproşurile. Reproşurile
în relaţia de cuplu sunt semnul clar că cel care face reproşuri este golit pe
331
PERA NOVACOVICI
interior şi nu ştie cum să fie plin decât cerându-i partenerului. Dar dacă şi
partenerul e golit? Despărţire, ură, resentimente, aruncarea vinovăţiei pe
celălalt, doar din cauza lui ne-am distrus viaţa. El trebuia să ne facă fericiţi,
ca în filmele Disney, şi nu a făcut-o. SĂ MOARĂ! Şi să vină următorul, că
sigur ăla o să ne dea să ne săturăm, iar noi o să trăim ca nişte căpuşe grase
şi fericite.
Este vital pentru binele şi fericirea ta să poţi să înţelegi că deşi
iubirea şi spiritualitatea au legătură cu relaţia de cuplu, sunt foarte departe
de a fi unul şi acelaşi lucru.
Majoritatea oamenilor, atunci când zic “iubire”, se gândesc la o
persoană cu care fac schimb de nevoi şi asta aduce suferinţă, în primul rând,
pentru că relaţia de cuplu satisface nevoi. Apoi, dacă există şi iubire în ea,
este minunat, dar aşa cum vei vedea mai departe, s-ar putea să nu fi trăit
iubirea niciodată până acum în mod corect. Dacă ai trăit-o, înseamnă că ştii
despre ce vorbesc. Dacă nu ai trăit-o, acum vei afla informaţia şi vei putea
să o confrunţi cu propriile tale experienţe. Iubirea nu este ceva ce primeşti,
este ceva ce dai. Eşti responsabil de umplerea propriilor baterii cu iubire.
Partenerul de cuplu poate să îţi dea sau nu iubire, însă nu ai voie să îi ceri
dacă el este cu bateriile golite.
Îţi poţi umple oricând rezervorul cu iubire cu activităţi precum:
✓ muzică;
✓ jocuri;
✓ excursii;
✓ prieteni;
✓ animale de casă;
✓ cărţi;
✓ vocaţia (iubire transformată în muncă);
✓ hobby-uri;
✓ meditaţie etc.
Am pus “etc.” pentru că asta e lista mea, dar fiecare om are
propria listă cu activităţi care îl fac fericit. Fă-ţi lista şi îţi garantez că nu vei
mai simţi lipsă de iubire niciodată în viaţa ta.
Stadiul 6 — iubirea ca putere

Ce este iubirea şi de ce ar avea nevoie de ea o personalitate alfa?
Ce înseamnă de fapt puterea? Ai auzit poate că iubirea este “cea mai
puternică forţă din univers”.
Şi poate ai pufnit în râs pe bună dreptate pentru că te-ai gândit că
iubirea e chestia aia, atracţia, schimbul de nevoi şi relaţia de cuplu şi că
332
astea nu au cum să fie cea mai puternică forţă din univers. Mulţi oameni
aud aceste lucruri, că iubirea e importantă şi bună şi aleargă ca disperaţii
după ea în relaţii de cuplu şi apoi plâng atunci când nu primesc ceea ce
sperau să găsească.
Foarte bine. Să plângă, să sufere. Fiecare suferinţă naşte întrebări
şi dacă dorinţa de a învinge este suficient de mare, vei ajunge la iubirea
adevărată. Ca să pot să fac o legătură logică între “iubire” şi “cea mai
puternică forţă din univers”, m-am întrebat: ce este puterea?
Cum o măsori şi când spui că un om este puternic? Logica spune
că un om este puternic atunci când face ceva ce alţii nu pot să facă. Dacă
un om poate să ridice 200 de kilograme şi mulţi nu pot, acel om este mai
puternic decât ceilalţi care nu pot. Dacă un om poate să alerge 100 de
kilometri şi ceilalţi nu pot, este mai puternic. Dacă un om poate să îndure
frig sau căldură mai mult ca alţii, este mai puternic.
Atunci în iubire cum măsurăm puterea ca să ne dăm seama ce
este ea, de fapt? Cine în iubire face ce nu pot alţii să facă, acela este un om
puternic. Şi ce fac majoritatea?
Se îndrăgostesc. Sunt atraşi de o altă persoană şi poate chiar o
iubesc cu acea iubire adevărată. Cealaltă persoană nu le răspunde conform
aşteptărilor. Cealaltă persoană înşală şi acordă iubire altor persoane.
Majoritatea oamenilor în această situaţie se închid în ei şi spun: “Nu am să
mai iubesc!” “Oamenii sunt răi.” “Dacă nu primesc prima oară, nu mai dau.”
Aceştia sunt oamenii slabi, pentru că sunt majoritatea. Mă uit în jur şi văd că
oamenii sunt răniţi, spun cuvinte precum: “Nu voi mai iubi niciodată”.
Aşadar, iubirea şi capacitatea de a iubi sunt caracteristici ale oa-
menilor puternici.
Există şi o altă categorie de oameni care, după ce au fost loviţi în
miezul sufletului lor, iubesc mai tare, mai mult. Să iubeşti continuu, mai
mult, este putere pentru că puţini pot să o facă.
Şi acum am să îţi explic şi cum anume o fac aceşti oameni, astfel
încât să poţi să o faci şi tu, astfel descoperind iubirea adevărată şi puterea
imensă care decurg de aici.
Stadiul 7 — cum iubeşte un om puternic

Pasul 1 — îţi umpli rezervoarele cu iubire aşa cum am explicat mai
sus. Pasul 2 — iubirea este dăruire. Orice nu este dăruire nu este iubire.
Până aici simplu? Şi acum să vedem CUM dăruieşti iubire, pentru
că nu se face oricum. Ca să dăruieşti, trebuie să ai ce şi de unde, nu? Doar
333
PERA NOVACOVICI
oamenii care au atins propriul suflet, propriul spirit pot să iubească pentru
că în interior este singura sursă de dăruire.
Restul trăiesc mici crâmpeie, scântei de iubire în mod întâmplător.
Tu îţi umpli rezervoarele cu iubire, aşa cum am explicat în schema de mai
sus. Pentru a finaliza într-un mod care mă face sigur că toţi cei care citesc
acest material înţeleg ce e iubirea, am găsit o metaforă pe cât de simplă, pe
atât de edificatoare. Să ne imaginăm că fiecare om este o cetate. La
început, atunci când cetatea este mică (când omul şi sufletul sunt încă
deschişi şi vulnerabili faţă de viaţă), oricine poate să intre în cetate.
Tânăra cetate este supusă atacurilor şi suferinţelor. Vin barbarii şi
iau tot ce vor, fură, distrug. Acestea sunt suferinţele din iubire, momentele
când ne simţim înşelaţi, trădaţi, nedreptăţiţi pe bună dreptate sau doar în
imaginaţia noastră. Cert este că suferim. Omul este mirat, surprins şi intri-
gat, nu ştia că viaţa e aşa şi îşi ia măsuri de precauţie în faţa suferinţei.
Oamenii nu mai trăiesc iubirea pentru că îşi imaginează că deschi-
derea inimii, vulnerabilitatea i-a făcut slabi şi de aceea au fost răniţi.
Încep şi întăresc cetatea. Zidurile cetăţii sunt egoul nostru. Îşi dez-
voltă mecanisme de apărare psihologice (apărătorii cetăţii):
✓ Agresivitate
✓ Ironie
✓ Indiferenţă
Se blindează înăuntru şi nu mai permit nimănui să intre pentru că
ştiu că există şansa să fie jefuiţi. În această etapă asta se află mulţi oameni.
Au iubit sau au avut încredere şi au suferit din cauza asta. Apoi s-au blindat.
Problema este că au închis atât de bine zidurile cetăţii, încât nici ce e bun
nu mai poate să intre. Apa necesară, alimentele, medicamentele. Şi lumea
din cetate începe să moară. Şi sufletul omului moare atunci când nu mai
lasă să pătrundă nimic bun spre el, atunci când nu mai este hrănit.
Şi atunci cei care se trezesc ating maturitatea ca fiinţe umane. Ştiu
să deschidă porţile pentru ce e bun şi să închidă porţile atunci când e rău.
Astfel, omul lasă tot ce e bun şi opreşte tot ce e rău şi ştie să facă diferenţa
dintre ce e bun şi rău. Aici este atinsă maturitatea omului şi acum omul
poate să iubească cu adevărat.
Cetatea prosperă, are tot ce are nevoie şi ştie să protejeze ceea
ce are. Şi se gândeşte că există cetăţi (alţi oameni) care au nevoie de ceea
ce am eu de oferit. Hai să DĂRUIESC. Şi acum se întâmplă următoarele
lucruri:
Din cetate pleacă o caravană cu ajutoare pentru o altă cetate.
Adică tu oferi ce ai de oferit unei fiinţe umane, iubirea ta. Asta poate să
334
însemne ORICE. De la cuvinte, gânduri, emoţii, îmbrăţişări, bani, orice dăru-

it din surplusul tău este o dovadă de iubire pentru omul de lângă tine şi nu
contează sexul, vârsta sau orice altceva.
Înţelegi de ce iubirea este diferită de relaţia de cuplu? Relaţia de
cuplu e un mic rahat pe băţ în comparaţie cu iubirea. În relaţia de cuplu,
dacă te limitezi la partener, sunteţi nişte săraci pe toate planurile. Majori-
tatea cuplurilor vor să se închidă şi să nu mai ofere. Nu mai au prieteni, nu
mai au timp de nimic, cred că gata, acum sunt întregi şi au tot ce le trebuie.
Surpriză! Divorţ, trădare, suferinţă şi neînţelegere. Iubirea nu e
aici. E în cu totul altă parte şi cauţi unde nu trebuie ceva ce nici nu ştii cum
arată sau cum se simte. Să revenim. Din cetate pleacă o caravană cu ceea
ce ai tu de dăruit spre o altă cetate sau chiar spre mai multe.
Există trei scenarii. Caravana poate ajunge la destinaţii şi accepta-
tă, poate ajunge la destinaţie şi poate fi refuzată sau poate fi atacată pe
drum şi jefuită.
Scenariul 1 — caravana este jefuită pe drum
Pentru noi, pierderea nu este mare pentru că am dat din surplus.
Ce facem, ne descurajăm şi nu mai trimitem? Şi cei care au furat-o au
făcut-o pentru că aveau nevoie de ea. Nu au furat-o pentru că e sportul lor
preferat. Oamenii care fură, în marea majoritate, fac acest lucru de nevoie.
Deci, scopul nostru a fost atins, chiar dacă nu a fost conform
planului iniţial. Cum traducem asta în realitate? Întâlnim în viaţă oameni
care au intenţii ascunse, ne păcălesc, iau bani cu împrumut, ne trădează
chiar, ne manipulează. Iau de la noi ceva ce noi oricum aveam de oferit,
pentru că e din iubire, din rezerva noastră.
Ce facem? Ne supărăm pe ei, ne speriem, ne schimbăm noi faţă
de oameni? NICIODATĂ. Oamenii aceia au luat pentru că aveau nevoie,
dar sunt prea sălbatici ca să ştie să ia frumos. Ne luăm măsuri de precauţie
ca să nu ni se urce în cap şi să creadă că pot să atace chiar cetatea (pe care
oricum nu o pot cuceri), doar se vor răni pe ei în acest proces pentru că vor
fi distruşi dacă încearcă să ia ceea ce este esenţa noastră.
Exemplu: tiranii care încearcă să ia libertatea oamenilor sfârşesc
prost cam tot timpul. Ce este cel mai preţios pentru noi vom apăra cu
preţul vieţii fără să clipim. Aşadar, nu ne este frică să trimitem în continuare
caravane din surplusul nostru.
Scenariul 2 — caravana ajunge la destinaţie, însă nu este primită
Caravana ajunge la destinaţie, însă nu este primită din anumite
motive. Cetatea e prea orgolioasă ca să accepte ajutoarele noastre sau nu
335
PERA NOVACOVICI
îşi dă seama că are nevoie de ele. Ce facem? Le băgăm pe gât cu forţa? Îi

lăsăm în pace şi dăm cui are nevoie şi e dispus să primească.
Traducere: unor oameni le oferim iubirea noastră, surplusul nos-
tru, sub orice formă, însă nu îl acceptă, refuză şi întorc spatele. Iubire cu
forţa nu se poate. Găsim alţi oameni care vor aprecia cadourile noastre şi
care se bucură că le primesc. Alţi oameni, alte cetăţi.
Scenariul 3: darurile tale sunt primite
Acceptate şi apreciate. Asta e iubire între doi oameni. E minunat
să oferi iubire şi să primeşti. Nu uita că în cele mai multe cazuri nu dai iubire
de la cine o primeşti. Mama îşi iubeşte copilul, copilul iubeşte pe cineva sau
altceva. Mama nu spune: “Pentru că nu îmi dai înapoi ce vreau, nu mai îţi
dau nici eu”. Asta e iubire adevărată şi nu e doar “iubirea specială maternă”.
E iubire.
Extrem de important să reţinem: ca să poţi să iubeşti, trebuie să ai
tu tot ce îţi trebuie, altfel, trebuie să foloseşti resursele pentru tine ca să
supravieţuieşti şi să fii bine. Într-o relaţie de cuplu, sunt două cetăţi care
încalcă această lege universală a iubirii şi sunt pedepsite pentru asta. Cele
două cetăţi refuză să mai facă schimb cu alte cetăţi. De obicei, nu ştiu nici
să îşi producă singure ce au nevoie. Speră că dacă intră într-o relaţie cu o
altă cetate, vor face schimb şi vor avea tot ce îşi doresc. Doar că ambele
cetăţi nu au tot ce le trebuie şi la început îşi dau ce au să îşi dea până când
resursele scad şi nicio cetate nu mai are ce să dea.
Atunci încep reproşurile: “Nu mă mai iubeşti ca la început” şi nu
mai simt iubirea ta. Păi, de unde? Nu mai am pentru că mă limitez la a face
schimb doar cu tine. Tu nu îmi dai, eu nu mai produc destul nici pentru
mine. Suntem doi săraci. De aceea, oamenii suferă “din iubire”, ceea ce e o
declaraţie falsă. Pentru că nu din iubire suferi şi nici măcar din lipsa ei. Suferi
din cauză că nu ştii că stai pe o comoară. Suferi din prostie. Ai resurse
uriaşe în cetatea ta, sub pământ, şi nu ştii să le exploatezi.
3 Relaţii toxice
Am o întrebare pentru tine: este relaţia ta una toxică? Te invit să

faci o scurtă evaluare! Vreau să vorbim un pic despre caracteristicile unei
relaţii toxice şi despre soluţiile pe care le ai la dispoziţie.
336
O relaţie de cuplu sănătoasă este o relaţie în care ambii parteneri

evoluează şi colaborează, reuşind să se bucure de viaţă atât împreună, cât şi
separat, respectându-şi unicitatea. O relaţie toxică este exact inversul.
La început, în numele “iubirii” (a falsului sentiment de iubire),
începem să facem compromisuri. Făcând compromisuri, renunţăm la noi, la
ceea ce suntem cu adevărat și la ce am face în mod autentic pentru a-l face
fericit pe celălalt. Însă asta vine cu un preţ.
În primul rând, în noi se nasc resentimentele, adică emoţiile nega-
tive pe care le ascundem adânc, dar care încep să fiarbă mocnit. Resenti-
mentele duc apoi la lipsa de plăcere în relaţia pe care o avem, însă în care
rămânem din diverse motive şi pentru beneficii pe care nu suntem încă
pregătiţi să le pierdem. Pe de altă parte, cel pentru care facem compro-
misuri începe să nu ne mai respecte. Asta pentru că cine poate să respecte
pe cineva care nu are coloană vertebrală, este obedient şi se schimbă la
cerere, în urma manipulărilor, şantajului emoţional sau a agresivităţii?
Aceasta este lupta pentru putere, în care suntem cel mai departe
posibil de a trăi iubirea şi de a ne bucura de viaţă.
De aici vin depresia, furia, tristeţea, dependenţele de alcool şi
aproape orice alt viciu. Hai să facem o mică evaluare a relaţiei tale actuale
sau a fostelor tale relaţii. Cum îţi dai seama dacă eşti într-o relaţie de mani-
pulare şi abuz emoţional?
Vreau să îţi faci chiar acum un mic test ca să îţi dai seama dacă te
găseşti într-o situaţie de manipulare emoţională.
Citeşte afirmaţiile de mai jos.
1. Simţi teamă că ceva s-ar putea întâmpla cu relaţia ta.
2. Îi faci pe plac partenerului să nu existe certuri şi să nu fie supărat pe tine.
3. Te simţi fără valoare şi ai nevoie tot timpul de acordul şi de confirmarea
partenerului.
4. Starea emoţională cea mai frecventă este tristeţea (depresia).
5. Simţi că nu eşti un partener egal în relaţie, ci că eşti pe locul doi.
6. În general, nu se ţine cont de sentimentele şi de dorinţele tale în relaţia
de cuplu.
7. Trebuie să plângi, să te cerţi și să te enervezi pentru ca dorinţele tale să
fie luate în seamă.
8. Crezi că trebuie să depui multă muncă grea ca să îţi îmbunătăţeşti relaţia
de cuplu.
Dacă ţi se potrivesc aceste afirmaţii, atunci eşti, cel mai probabil,
supus/supusă abuzului emoţional şi manipulării în relaţia de cuplu. Câte
dintre afirmaţii ţi se potrivesc? Cu cât ţi se potrivesc mai multe, cu atât
337
PERA NOVACOVICI
relaţia ta este mai degradată şi toxică în acest moment. Uneori, abuzul

emoţional merge de la o simplă privire plină de reproş până la
desconsiderarea totală.
O relaţie toxică duce la un mediu toxic.
Hai să definim un pic ce înseamnă un mediu toxic.
Acesta este un loc în care:
✓ părerea ta şi dorinţele tale sunt minimalizate sau ironizate;
✓ visurile şi aspiraţiile tale sunt descurajate;
✓ ţi se fac constant reproşuri;
✓ agresivitatea verbală, emoţională sau fizică este constantă;
✓ eşti dependent de altă persoană şi te supui şantajului pentru a putea su-
pravieţui;
✓ nu te poţi exprima autentic de frică să nu fii judecat, criticat;
✓ simţi ruşine şi nu simţi că eşti ascultat şi valorizat ca fiinţă umană.
Ei bine, dacă în locul pe care îl numeşti “acasă” găseşti unul sau
mai multe dintre simptomele de mai sus, nu poţi funcţiona la potenţialul tău
optim. De fapt, eşti chiar foarte departe de a avea satisfacţia pe care ai
putea să o ai dacă ai avea linişte sufletească.
Noi toţi avem nevoie de iubire în viaţa noastră. E de preferat să fii
singur (şi poţi să fii foarte fericit singur) decât să fii într-un mediu toxic, fie
că e vorba de familie, relaţie de cuplu sau orice alt gen de relaţie.
Ceea ce vreau să te învăţ vine să vindece relaţiile sau să te pregă-
tească pentru relaţii noi în care există iubire, şi nu otravă.
Marea iubire înseamnă relaţii care te împlinesc şi îţi amplifică pu-
terea, nu care te sărăcesc şi te îmbolnăvesc. Marea iubire este atinsă printr-
un proces şi necesită o muncă de dezvoltare personală. De aceea, nu poate
fi rezolvată printr-un singur “sfat”. De obicei, atunci când oamenii au pro-
bleme în relaţii, îşi imaginează că au nevoie de un sfat, că sfatul potrivit ar
putea elimina problema.
Dar nu problema în sine este importantă, ci fundaţia pe care a
fost construită relaţia. Pe o fundaţie şubredă nu poţi să construieşti ceva
solid. Dacă unul dintre parteneri să spunem că este lipsit de încredere în
sine, asta va duce tot timpul la alte probleme.
Poate că e gelos. Dacă se rezolvă cumva gelozia, începe să facă
reproşuri. Dacă se rezolvă reproşurile, începe să şantajeze emoţional. Tot
timpul vor fi probleme pentru că nu a fost atacată sursa reală, cauza proble-
melor. Câteva aspecte foarte importante ale relaţiilor asupra cărora vreau
să ne concentrăm atenţia sunt:
338
1. Probleme de comunicare, conflicte, certuri (care cauzează cele mai multe

separări şi suferinţe pentru că distrug baza unei relaţii);
2. Rutină şi plictiseală (creează depărtare afectivă şi frustrare din partea
ambilor parteneri);
3. Dezinteresul pentru viaţa partenerului (creează ruptura emoţională dintre
cei doi parteneri şi precede ruptura fizică sau o viaţă de suferinţă dacă nu e
refăcută comunicarea afectivă iniţială);
4. Gelozia, teama de infidelitate (cauzează cea mai mare tensiune şi distru-
gerea încrederii în relaţia cu partenerul tău. Dacă nu e rezolvată din interior,
e doar amânată. Cei mai mulţi oameni, în loc să caute soluţii pentru gelozie,
caută dovezi că au dreptate în gelozia lor);
5. Teama de abandon (duce la nesiguranţă, anxietate şi apoi la depresie;
rezolvarea ţine de creşterea încrederii în sine şi de comunicarea cu parte-
nerul);
6. Frustrările şi inhibiţiile sexuale (ţin toate de lipsa unei comunicări corecte
şi adevărate. Atunci când apar frustrarea şi inhibiţia, e din cauză că nu ai
avut cea mai bună metodă de comunicare cu partenerul tău);
7. Valori şi convingeri diferite de viaţă (lipsa valorilor comune poate duce la
conflicte şi la certuri dese, dar se poate rezolva foarte frumos atunci când
cei doi parteneri acceptă că fiecare are valori personale; că unele coincid cu
ale partenerului și că altele diferă);
8. Vicii ale partenerului sau ale tale (viciile şi abuzurile partenerului pot să
distrugă senzaţia de siguranţă pe care ai avut-o în relaţie. Te simţi singur
atunci când partenerul tău se “distrează” şi nu ia în seamă că tu îi spui să
înceteze. Viciile conduc la însingurare şi la distrugerea încrederii că parte-
nerul te vede ca pe o persoană importantă);
9. Lipsa de respect şi de susţinere reciprocă (conduce la dispariţia comu-
nicării dintre cei doi parteneri; dacă simţi că nu eşti susţinut şi respectat, de
ce să mai vrei să comunici? Dorinţa de DOMINARE aşa apare şi apoi îţi
distruge relaţia);
10. Calitatea timpului petrecut împreună (fără pasiuni comune sunteţi doar
doi colegi de viaţă, nu doi iubiţi. Am găsit metode foarte simple prin care
poţi descoperi şi poţi aduce în viaţa cuplului pasiuni comune ca să fiţi fericiţi
împreună);
11. Lipsa scopurilor comune (dacă lipseşte scopul comun, partenerii se
întreabă în sinea lor: “Oare de ce mai stau în cuplul ăsta?” E unul dintre
principalele motive ale distrugerii relaţiilor);
12. Manipularea, abuzul emoţional şi lipsa iubirii (cum poţi să faci o per-
soană să te iubească? Ştii sigur că te-a iubit, dar iubirea a dispărut şi a rămas
339
PERA NOVACOVICI
în urmă doar manipulare, răceală, egoism. Iubirea poate să fie reactivată

pentru că ea nu dispare cu adevărat, e doar acoperită din cauza suferinţelor
care încă nu au fost vindecate între voi doi).
4 Doar nefericiţii cred că iubirea nu se învaţă
Hai să te întreb câteva lucruri: Eşti fericit? Iubeşti? Simţi iubire în

viaţa ta, în inima ta, în oamenii din jurul tău? Eşti înconjurat de energie
pozitivă, empatie, oameni iubitori şi plini de compasiune şi curaj? Trăieşti
într-o familie fericită şi împlinită, plină de armonie şi echilibru emoţional? Ai
relaţia de cuplu visată?
Ai mei au divorţat atunci când eu aveam nouă ani. În casă erau
toată ziua certuri. Nu am avut model de familie fericită, nimeni la şcoală sau
dintre prieteni nu a avut cea mai mică idee ce înseamnă iubirea, relaţia
sănătoasă sau o familie în adevăratul sens al cuvântului.
Pur şi simplu, nu era nimeni să mă înveţe şi, astfel, am ajuns la 19
ani, un tânăr cu un sac uriaş de preconcepţii, cu credinţe limitative despre
viaţă, iubire şi relaţii. De unde îmi luam informaţiile?
Păi, de acolo de unde şi le iau toţi:
✓ de la televizor
✓ din presă
✓ de la anturaj şi de la cei din jur (majoritatea cu probleme în acest do-
meniu al vieţii)
Modelele pe care le aveam erau foarte limitate. M-am îndrăgostit
de câteva ori foarte puternic de fete de care eram atras, însă acum îmi dau
seama că abilităţile mele de comunicare, inteligenţa mea emoţională,
personalitatea mea şi întreaga mea fiinţă erau, la 19 ani, la ce aş putea numi
ZERO legat de relaţionare şi iubire.
Eram virgin şi nu sărutasem o fată până la 19 ani. Nu atinsesem o
fată într-un mod senzual şi îmi era atât de frică de respingere, încât
renunţasem să mai încerc. Sufeream în atât de multe feluri şi pe atât de
multe planuri, că nu ştiam ce pot să fac. Eram o victimă tăcută care nu avea
cu cine să vorbească despre aceste suferinţe pentru că nimeni nu părea să
aibă soluţia.
Totul s-a schimbat în ziua în care, furios pe mine și văzând că alţi
oameni totuşi reuşesc să aibă relaţii, am decis să caut, să cercetez și să
340
descopăr cum pot şi eu să devin fericit şi iubit. Totul a pornit de la dorinţa

simplă de a avea o iubită. Am început să citesc şi să mă educ aşa cum nu o
făcusem niciodată pentru şcoală.
Aveam caiete studenţeşti în care notam tot ce învăţam.
✓ Ce determină o persoană să fie atrasă de alta?
✓ Care sunt diferenţele dintre bărbaţi şi femei?
✓ Cum ne comportăm şi de ce?
✓ Cum ne putem gestiona emoţiile? Dar limbajul corpului?
✓ Cum să devenim o persoană mai atrăgătoare?
✓ Ce ne spune psihologia evoluţionistă despre creierul şi comportamen-
tele umane?
✓ Ce este sexul şi ce îi face pe oameni să facă sex?
✓ Ce face o femeie să îşi dorească o relaţie cu un bărbat?
✓ Ce este iubirea?
Au trecut şase luni de studiu intens şi experimentare în care am
fost refuzat de zeci de fete pentru că în continuare eram extrem de stân-
gaci, însă foarte perseverent. Într-o zi (sau, mai bine zis, într-o seară), am
făcut sex cu o fată care mă plăcea şi mi-am dat seama că eu sunt un alt om.
Am mai multă încredere în mine, sunt conştient de limbajul meu
nonverbal, ştiu când să vorbesc şi când să ascult, sunt conştient de cum
sunt perceput de cealaltă persoană şi ştiu să îi aflu nevoile, dorinţele şi
visurile, precum şi temerile şi suferinţele.
Eram un începător în ceea ce eu numesc arta seducţiei, însă pen-
tru prima oară în viaţă nu mai eram o victimă. În următorii patru ani am con-
dus și am administrat o comunitate de băieţi şi bărbaţi care aveau acelaşi
gen de probleme ca şi mine. Am început Facultatea de Psihologie, am scris
două cărţi şi, într-o zi, am ajuns la prima mea relaţie serioasă.
Era cu totul altceva decât tot ce învăţasem eu până atunci şi a
urmat o nouă perioadă de învăţare şi experimentare.
Alte cărţi, alte domenii de studiat:
✓ Cum anume ne influenţează tiparele parentale relaţiile din prezent?
✓ Cum se manifestă în relaţia de azi bagajul acumulat de mine în trecutul
meu?
✓ Cum să îmi comunic nevoile partenerului şi cum să le înţeleg pe ale lui?
✓ Ce faci atunci când pasiunea erotică se diminuează?
✓ Ce faci atunci când eşti atras de alte persoane din afara relaţiei?
✓ Ce se întâmplă când partenerii au valori diferite, unul vrea carieră, celălalt
familie?
✓ Cum e viaţa sub acelaşi acoperiş?
341
PERA NOVACOVICI
După trei ani de relaţie, am fost părăsit.

Aveam deja 30 de ani şi deşi aveam satisfacţia că am făcut sex
suficient cât să nu mă mai simt ca un om respins şi devalorizat, am avut mai
multe relaţii dintre care una profundă şi plină de sens şi iubire, dar care
acum se terminase. Acum eram din nou singur.
Am putut pune în balanţă toate experienţele, tot ce îmi spuneau
mintea şi inima şi a fost nevoie ca încă o dată să rafinez definiţia a ce
înseamnă iubirea pentru mine. După un an de burlăcie, am intrat într-o
nouă relaţie, de data asta mult mai matur, cu aşteptări mai mici de la cei din
jur şi de la parteneră şi cu aşteptări mari de la mine. Dar, cel mai mult, am
intrat cu curaj. Deşi poţi să fii rănit încă o dată, părăsit sau trădat, curajul
este esenţial.
Înainte de a intra în această nouă relaţie, mi-am pus întrebarea:
“Are sens? Merită efortul? Dacă voi fi părăsit din nou şi toată munca şi inves-
tiţia de a crea o relaţie, o familie se irosesc?” Şi atunci am avut parte de o
inspiraţie, i-aș putea spune divină, care mi-a spus:
“Şi dacă relaţia asta nouă durează trei luni, bucură-te de ea la maxi-
mum fără frică! Trăieşte prezentul şi fă tot ce ai visat că vei face cu persoana
iubită, fără teamă de viitor şi fără a lăsa trecutul să te saboteze. Fă-o pentru că
fata asta şi experienţa merită şi dacă e să dureze trei luni. Dacă se termină, în
orice moment, vei rămâne mai bogat şi mai câştigat”.
Şi astfel, după sex, relaţii, bagaje ale trecutului şi dezvoltare perso-
nală, am mai adăugat un ingredient la definiţia mea despre iubire: spirituali-
tatea.
Acum au apărut alte provocări şi întrebări:
✓ Cum evoluezi alături de partener?
✓ Cum îţi asumi responsabilitatea pentru emoţiile şi stările tale?
✓ Cum rezolvi odată pentru totdeauna problema geloziei?
✓ Ce faci cu ce nu poţi controla în viaţa ta de cuplu?
✓ Cum trăieşti prezentul la intensitate maximă?
✓ Cum gestionezi crizele din relaţie?
✓ Ce înseamnă să îţi încurajezi partenerul şi să îi oferi libertate?
✓ Cum eliberezi iubirea de teamă?
✓ Cum amplifici energia ta masculină şi energia ei feminină?
✓ Cum păstrezi pasiunea sexuală pe termen lung?
✓ Cum gestionezi stresul legat de muncă pentru a nu-ţi afecta relaţiile?
Acum am 35 de ani şi de patru ani sunt căsătorit cu o femeie
extrarodinară. Am avut parte de certuri, neînţelegeri şi chiar de crize relaţio-
nale. Ultima criză mare, care ar face multe cupluri să divorţeze, am rezolvat-
342
o în mai puţin de patru ore de discuţii pentru că abilităţile noastre de comu-

nicare şi relaţionare sunt la nivelul la care nu există probleme exterioare mai
puternice decât noi dacă ne aşezăm la masă şi vorbim.
Însă atunci când ne-am întâlnit, eram ca oricare alt cuplu, un pic
naivi şi imaginându-ne că iubirea merge de la sine.
Deşi soţia mea este make-up artist, a făcut şcoala de coaching,
face NLP Practitioner şi apoi va face NLP Master. Ascultă audiobook-uri,
citeşte cărţi şi se dezvoltă permanent şi nu pentru că i-am spus eu, ci pentru
că a văzut că singura cale prin care poţi să atingi fericirea şi
să o păstrezi este să te educi.
Prin puterea exemplului meu am inspirat-o şi pe
ea. Pe biroul meu sunt acum vreo 30 de cărţi despre
relaţii şi iubire pentru că doar educându-mă pot face faţă
noilor provocări care apar pe măsură ce trece timpul:
https://db.tt/WJqDahUF.
5 Nu se suferă din iubire, ci din lipsa ei
Așa-numita “suferinţă din iubire” nu vine din iubire, ci din slăbiciu-

nea individului cu sufletul atrofiat care se trezește dintr-odată tras din mici-
mea existenţei lui și responsabilizat cu sarcina nobilă de a purta iubirea
transformatoare și etern creatoare. Iubirea înseamnă dăruire.
Păi, cum să nu suferi din iubire atunci când nivelul tău de înţele-
gere este să iei cât mai mult fără să simţi nevoia de a dărui înapoi? Iubirea
înseamnă să îţi asumi responsabilitatea pentru binele celor pe care îi iubești
pentru simplul fapt că poţi. Cum să nu suferi din iubire când tu nu eşti ca-
pabil să îţi asumi reponsabilitatea pentru propriile acţiuni, gânduri, emoţii şi
rezultate şi te trezeşti că acum îi ai în grijă şi pe alţii?
Iubirea înseamnă capacitatea de a nu îl judeca pe cel asupra că-
ruia îţi reverși iubirea, de a-l accepta și îmbrăţisa exact cum este el acum.
Cum să nu suferi din iubire atunci când nu îţi vezi micimea, te crezi Dum-
nezeu şi emiţi permanent judecăţi aşa cum respiri despre ce prost e ăla de
la televizor, ce fraier e ăla că ascultă un anumit gen de muzică, ce hoţi sunt
cei care o duc mai bine decât tine, ce piţipoancă e aia că se îmbracă într-un
anume fel şi — în timp ce îi judeci pe toţi, tu însuţi fiind o umbră jalnică a
ceea ce ai putea să fii — îţi pui poze cu icoane pe Facebook. Pentru toţi
343
PERA NOVACOVICI
aceştia, care judecă alţi oameni de fac spume la gură şi dau ochii peste cap
atunci când văd o poză cu Iisus — nu uitaţi! — citez din abecedarul după
care pretindeţi că vă ghidaţi viaţa:
_______________________________________
Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi. Căci cu ce judecată judecaţi

veţi fi judecaţi; şi cu ce măsură măsuraţi vi se va măsura. De ce
vezi tu paiul din ochiul fratelui tău şi nu te uiţi cu băgare de
seamă la bârna din ochiul tău? Sau, cum poţi zice fratelui tău:
«Lasă-mă să scot paiul din ochiul tău», şi, când colo, tu ai o
bârnă în al tău? Făţarnicule, scoate întâi bârna din ochiul tău şi
atunci vei vedea desluşit să scoţi paiul din ochiul fratelui tău.
(Matei 7:1-5)
_______________________________________
Iubirea este o energie care se revarsă asupra a tot ce este în jurul

tău: oameni, animale, natură. Cum să nu suferi din iubire când tu numeşti
“iubire” o relaţie de cuplu, sentimentele tale de atracţie pentru un posibil
partener, actele de gelozie sau posesivitate şi atât de multe alte lucruri
drăguţe, dar care nu au nicio treabă cu iubirea?
Poţi să fii atras sexual de cineva, să simţi îndrăgostirea şi faptul că
ţi-ai găsit “sufletul pereche” datorită hormonilor îndrăgostirii care sunt do-
pamina, serotonina, oxitocina, adrenalina, să te căsătoreşti şi să faci trei copii
şi după zece ani să divorţezi, și în toţi ăştia zece ani, să nu fi fost urmă de
iubire între voi. Doar îndrăgostire urmată de copii şi responsabilităţi comu-
ne care v-au ţinut împreună.
Poate să existe iubire într-o relaţie de cuplu? Evident. Toate rela-
ţiile de cuplu sunt bazate pe iubire? Majoritatea nu. Da, orice om are po-
tenţialul de a iubi şi nu avem voie să răpim nimănui, nici în al doisprezecelea
ceas, şansa de a cunoaşte iubirea adevărată.
Pentru binele tău, încetează să mai numeşti iubire ceea ce nu este
iubirea şi, mai mult, înţelege că iubirea este o capacitate pe care s-ar putea
să nu fii pregătit să o duci pentru că eşti prea slab. S-ar putea ca în loc de
picioare să ai două grisine şi tu să vrei să porţi pe umeri întregul univers.
Prima oară, antrenează-te pentru că iubirea, deşi e naturală, a
ajuns să fie o prezenţă exotică în relaţiile interumane. Iubirea solicită atât de
344
mult sufletul unui om, încât unii nu sunt capabili să îndure această putere
uriaşă. Nefericirea apare atunci când avem iluzia că ceilalţi ne vor salva, ne
vor iubi, ne vor da. Cu alte cuvinte, atunci când aşteptăm mult de la alţii şi
puţin de la noi, avem reţeta nefericirii. Indiferent de ce ai, ori foloseşti, ori
pierzi.
Dacă nu antrenezi un mușchi, el se atrofiază. Fericirea, împlinirea,
puterea și iubirea încep în viaţa ta atunci când îţi asumi responsabilitatea
pentru singurul lucru care poate fi sub controlul tău în acest univers. Adică
propria ta lume interioară — emoţiile și sentimentele tale, sufletul tău.
Pentru a fi capabil de iubire, prima oară e nevoie să poţi spune ca și în
poezia Invictus, de William Ernest Henley, tradusă de Leonard Neculae:
_______________________________________
Dincolo de blesteme şi de lacrimi,

Pe-acest tărâm de umbră subjugat,
În anii plini de-ameninţări şi patimi
Sunt şi voi fi la fel, neînfricat.
Nu mai contează cât de aspru-i drumul,

Ce liste cu pedepse vin mereu,
Eu, azi, al sorţii mele sunt stăpânul-
Sunt căpitanul sufletului meu.
_______________________________________
6 Etapa dezidealizării
Adică după ce doi oameni se îndrăgostesc, urlă hormonii în ei şi o

iau razna, lucrurile se stabilizează într-o perioadă care oscilează între 6 și 18
luni.
Cele mai multe relaţii se încheie cam după doi ani pentru că
această “dezidealizare” face să ne uităm la persoana de care ne-am îndră-
gostit şi să o vedem aşa cum este ea, şi nu cum o idealizăm, cum ne ima-
ginăm noi că este. Asta face îndrăgostirea.
345
PERA NOVACOVICI
Din cauza amestecului emoţional extrem de puternic, îţi ia minţile

— la propriu. Vezi doar calităţi, reale sau imaginare, şi îţi scapă toate defec-
tele. Nu vezi omul așa cum este el, ci îl vezi într-o aură de perfecţiune. Ei
bine, magia asta minunată se termină, inevitabil, în orice îndrăgostire.
Şi atunci apare prima criză. Îţi mai place cu adevărat de cealaltă
persoană? Mai eşti atras de ea? Poţi să trăieşti cu defectele acelei persoane
pentru tot restul vieţii? Poţi să accepţi şi să iubeşti necondiţionat? Care sunt
valorile voastre: sunt ele comune sau diferite?
În această primă criză a relaţiei — criza de după “luna de miere” —
există oportunitatea ca partenerii să devină pentru prima oară un cuplu
adevărat pentru că, până atunci, Cupidon le-a luat minţile şi i-a făcut să fie
doar doi îndrăgostiţi în călduri care fac dansul de împerechere.
Ne îndrăgostim şi suntem dezamăgiţi, respinşi, răniţi. Vreau să
reţii că asta este doar o criză, printre primele, într-o relaţie.
Pe măsură ce o relaţie avansează, apar alte crize:
✓ criza mutării într-o locuinţă nouă
✓ criza venirii pe lume a unui copil
✓ crizele schimbărilor în carieră
✓ crizele aventurilor extraconjugale
✓ criza vârstei de mijloc
✓ criza plecării copiilor de acasă — sindromul cuibului gol
✓ criza vârstei a treia
✓ criza bolilor sau pierderea oamenilor dragi
După cum vezi, ţi-am enumerat nouă crize fără să mă gândesc
mai mult. În caz că nu eşti pisica cu nouă vieţi, îţi recomand să îţi regândeşti
strategia de a trece peste aceste crize prin sinucidere. Într-o relaţie de lungă
durată sunt multe crize majore, iar cea cu dezidealizarea partenerului este
printre cele mai lejere. Te omori după fiecare criză?
Nu cred că o să ţină, plus că dacă eşti perseverent, s-ar putea să
îţi şi iasă o dată. Îmi dau seama că, deşi îndrăgostirea este o emoţie super
făină care îţi dă puteri aproape supraomeneşti şi stări pe care nu le întâlneşti
decât atunci când te îndrăgosteşti, există şi un revers al medaliei.
Dacă nu ai pe cineva alături care să te ajute să înţelegi ce se
întâmplă, dacă nu citeşti şi nu te educi pe subiectul îndrăgostirii şi al rela-
ţiilor, rişti să ajungi în situaţii foarte neplăcute.
Primul lucru pe care vreau să ţi-l spun, după tot ce am trăit şi
învăţat, este că primul pas care te va ajuta enorm este să nu mai iei lucrurile
personal. Repet: NU LUA PERSONAL CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ÎNDRĂGOS-
TIRE.
346
Nu este uşor să fii şi implicat, şi detaşat în acelaşi timp — pare un

paradox. Ce m-a ajutat pe mine nu a fost nici psihologia şi nici educaţia
despre iubire şi relaţii. Ce m-a ajutat cu adevărat pentru prima oară în viaţă
a fost FILOZOFIA. Un filozof controversat, Arthur Schopenhauer, a spus în
anii 1800 că atracţia sexuală, îndrăgostirea, este felul naturii de a ne lua
corpurile şi minţile pentru a perpetua specia. Ca la orice altă specie, de
altfel.
Şi tot mama natură a trebuit să facă din atracţie şi îndrăgostire
ceva extrem de spectaculos şi atrăgător pentru ca noi să nu îi putem rezista.
Pentru că înmulţirea şi perpetuarea speciei este scopul naturii, indivizii nu
contează şi îndrăgostirea trebuie să fie atât de puternică, încât să te facă să
laşi absolut orice altceva — familia, nevoile tale, fericirea ta — şi să urmezi
orbeşte chemarea speciei.
Oamenii se îndrăgostesc şi sunt compatibili între ei din motive
care depăşesc propria voinţă.
Atracţia şi îndrăgostirea nu sunt o alegere pe care oamenii o fac,
ci se întâmplă atunci când doi oameni compatibili se potrivesc. De aceea,
pentru mine a fost o eliberare uriaşă să înţeleg că dacă eu sunt îndrăgostit
de o persoană, nu înseamnă că şi ea e îndrăgostită de mine.
De asemenea, dacă o persoană nu e îndrăgostită de mine şi mă
refuză, nu înseamnă că eu sunt defect, că e ceva în neregulă cu mine sau că
sunt o persoană lipsită de valoare.
Pur şi simplu, nu există compatibilitate, dar, în acelaşi timp, sunt
foarte multe persoane cu care sunt compatibil şi e responsabilitatea mea să
le găsesc, întâlnind diverse persoane.
Atunci când am înţeles că îndrăgostirea şi atracţia depăşesc pu-
terea de decizie şi înţelegere a oricărui om, că nu e nimic personal şi că sunt
compatibil cu unii oameni şi cu alţii nu, am putut să mă liniştesc. Nu sunt eu
vinovat cu nimic şi nici blestemat, ci e doar felul naturii de a-şi face treaba.
Atunci mi-am dat seama că fericirea speciei nu are nicio legătură cu feri-
cirea mea individuală.
Cu alte cuvinte, specia are ca prioritate să ducă genele cele mai
bune mai departe. I se rupe speciei de mine personal, de stările mele
emoţionale, de părerile mele. E ca şi în natură atunci când leul mănâncă
puiul de gazelă: pare nedrept, dar aşa merg lucrurile — ca şi gravitaţia.
Ceea ce însă am înţeles este că stă în puterea mea să aleg dacă vreau să fiu
leul sau gazela. De aceea, de la filozofie am ajuns la psihologie.
Am vrut să înţeleg cât de mult pot din ce se întâmplă în mintea şi
sufletul oamenilor, să înţeleg iubirea şi apoi viaţa. Ce ne face să ajungem la
347
PERA NOVACOVICI
succes, ce ne face să eşuăm. De ce unii se ridică mai puternici şi alţii rămân

învinşi la pământ? Am multe întrebări, iar acum am şi multe răspunsuri.
Ce îţi spun ţie este că ai toată viaţa înainte şi că ai o alegere
simplă de făcut: alegi să înveţi şi tu cum funcţionează îndrăgostirea şi iubi-
rea, înveţi să nu o mai iei personal şi să cauţi persoanele compatibile sau
alegi să crezi că totul e o întâmplare şi tu eşti victima unei sorţi nedrepte.
Iubirea este o abilitate care se învaţă şi se dezvoltă, ca orice altă
abilitate. Eu m-am educat şi acum sunt căsătorit cu o femeie extraordinară
cu care sunt compatibil şi lucrurile sunt mai bune după cinci ani de relaţie
decât au fost vreodată. Şi, totuşi, până la 30 de ani pot spune că orice
relaţie am avut a fost un eşec din moment ce s-a încheiat. Privind relaţiile
însă altfel, din punct de vedere spiritual, fiecare relaţie este sacră pentru că
ne ajută să evoluăm şi ne predă lecţii importante de viaţă. În cazul tău,
experienţa aceasta — deşi dură şi la limită — te-a făcut să fii nevoit să îţi pui
întrebările pe care cu toţii ni le punem la un moment dat.
Ce este iubirea? Cum pot să fiu fericit? Cum fac să fiu iubit de
persoana pe care o iubesc?
Poţi spune că ai primit încă o şansă la o viaţă fericită sau poţi
continua să te consideri o victimă. Alegerea îţi aparţine pentru că nu
contează ce se întâmplă în exterior, ci contează cu ce atitudine interioară
întâmpinăm ceea ce se întâmplă în exterior.
Dar astea sunt alte lecţii de viaţă şi de dezvoltare personală. Ce ai
tu nevoie acum este să înţelegi fundamentele pe care se bazează atracţia,
fericirea, îndrăgostirea, relaţiile de cuplu şi iubirea.
7 De ce nu mai e ca la început?
Problemele majore pe care oamenii le reclamă ca fiind probleme

de relaţie sunt, de fapt, probleme personale: răni ale trecutului, convingeri
limitative, lipsă de autocontrol emoţional, lipsa iubirii de sine și multe altele
care nu sunt probleme de relaţie.
Relaţia este terenul propice pentru ca aceste probleme să poată fi
scoase la suprafaţă. Relaţia de cuplu oferă o șansă minunată evoluţiei
fiecărui partener. Aceasta devine un mediu în care problemele să fie con-
știentizate, iar apoi rezolvate (bineînţeles, dacă există dorinţă și voinţă).
348
De asemenea, cred că neadresarea acestor probleme, atunci

când ele apar în relaţia de cuplu, nu face decât să mai atârne o piatră de
moară la gâtul partenerilor. Problema apare, dar nu este asumată și rezol-
vată atunci când s-a ivit ocazia. Iar prin despărţire și intrarea într-o altă rela-
ţie nu se întâmplă decât ca toate problemele nerezolvate să apară din nou
la suprafaţă și să erupă chiar mai violent. Desigur, asta nu înseamnă că
trebuie să rămânem la nesfârșit într-o relaţie toxică.
Multe relaţii se încheie după ce minim unul dintre parteneri a
învăţat ce avea de învăţat de la celălalt. Fiecare învaţă în ritmul lui și, de
aceea, puţine relaţii se încheie bilateral, cu acordul ambilor și continuarea
unei relaţii de prietenie, așa cum ar sta bine unor oameni evoluaţi.
Majoritatea relaţiilor se încheie violent, cu unul dintre parteneri
iniţiind despărţirea, iar celălalt fiind cel părăsit.
Asta ne spune încă o dată că relaţia este un vehicul pentru
evoluţia ambilor parteneri. Cine nu înţelege că e vorba despre evoluţie
este, de obicei, cel părăsit, care s-a cuibărit în zona de confort, sperând la
securitatea eternă oferită de o relaţie. Nu. Nu așa funcţionează relaţiile,
iubirea și evoluţia. Timpul din viaţa noastră se scurge, frustrările cresc, iar
nevoile și dorinţele ne copleșesc. Tocmai de aceea cred că orice problemă,
nemulţumire și frustrare apare în relaţia de cuplu trebuie pusă pe masă în
mod deschis. E nevoie să se investească resurse pentru a rezolva problema
apărută, ceea ce duce la o calitate mai bună a relaţiei, la evoluţie și la
dezvoltare personală. Până la urmă, este o investiţie în fericirea noastră
prezentă și viitoare.
Există 5 etape pe care le regăsesc negreșit în relaţiile de cuplu:
✓ solitudinea, atunci când nu ești într-o relaţie
✓ îndrăgostirea, atunci când ţi se aprind călcâiele
✓ lupta pentru putere, după ce hormonii îndrăgostirii încep să se risipească
✓ relaţiile de cuplu sănătoase și împlinite, în cazul în care cuplul depășește
criza luptei pentru putere
✓ evoluţia partenerilor în urma muncii de autocunoaștere pe care le-a ofe-
rit-o relaţia.
Unii stau mai mult într-una dintre etape, iar alţii mai puţin. Pot să
existe relaţii de cuplu în care nu a fost neapărat îndrăgostirea, dar a fost o
perioadă iniţială pe care o putem considera “luna de miere”. Totuși, în
general, aceste 5 etape există.
Foarte multe cupluri se destramă ori din cauză că emoţiile îndră-
gostirii dispar, ori pentru că lupta pentru putere face victime. Puţine cupluri
349
PERA NOVACOVICI
trec prin toate etapele și ajung în a cincea, atunci când se culeg cu adevărat
roadele muncii de până atunci.
Ceea ce vreau să te asigur însă este că orice om care ajunge în
etapa de evoluţie în cuplu descoperă împlinirea și fericirea, precum și marea
Iubire. Este o miză care cu siguranţă merită efortul tău.
E important să înţelegi că în etapa de îndrăgostire există un
cocktail de hormoni care face îndrăgostirea să fie cel mai puternic drog care
există. Atât de puternic este acest drog, încât îi face pe oameni să ia decizii
pe viaţă, bazate pe emoţii care nu durează o viaţă la fel de intens. Drama e
că oamenii își jură credinţă eternă, fac copii, fac afaceri împreună, își con-
struiesc casă și, apoi, ceva neașteptat se întâmplă:
E ca și când magia începe să se destrame, e ca și când un val de
ceaţă se ridică și vedem lucrurile, nu doar prin prisma unor emoţii foarte
puternice, ci și cu puterea minţii, a raţiunii.
Este momentul când ne dăm seamă că celălalt a fost idealizat, iar
acum suferim un soi de dezamăgire pentru că celălalt nu e chiar perfect.
Celălalt, de acum, este un simplu om. Cu defecte și calităţi. Dacă atunci
când suntem îndrăgostiţi tot ce face celălalt este amuzant, defectele sunt
drăguţe și greșelile nici nu se simt, acum, aproape orice ajunge să ne irite la
celălalt.
Este momentul în care începe o sălbatică luptă pentru putere.
Carl Gustav Jung ne spune:
_______________________________________
Acolo unde iubirea domnește, nu există dorinţă de putere, iar

acolo unde predomină puterea, iubirea lipsește. Una este
umbra celeilalte.
_______________________________________
Într-adevăr, în etapa luptei pentru putere cuplul este într-o criză și

este mai departe de iubire decât a fost și va fi vreodată. Este prăpastia cea
mai adâncă dintre oameni, dar, în același timp, reprezintă și o mare opor-
tunitate.
Revenind la monotonia sexuală, treaba e simplă:
Atunci când eraţi îndrăgostiţi, hormonii urlau în voi, iar acum s-au
mai potolit. Unul dintre hormonii principali în îndrăgostire este dopamina,
350
care e reponsabilă de sentimentul de aventură, de necunoscut. Atunci când

partenerul reprezintă un mister, dopamina este pompată în noi și avem
sentimentul de pasiune, aventură, necunoscut și mister.
Asta duce la pasiune, erotism, excitaţie sexuală, adrenalină și la un
amestec pe care îl numim îndrăgostire. Acesta este unul dintre cele mai
puternice și înălţătoare sentimente umane. Totuși, orice lucru are și latura
sa întunecată. Latura întunecată a îndrăgostirii este că, dacă nu înţelegem
ce este și care este locul ei în viaţa noastră și în relaţiile cu cei din jur, ne
poate distruge. Una dintre modalităţile prin care îndrăgostirea ne păcălește
grav e că ne dă senzaţia, atunci când suntem îndrăgostiţi, că celălalt este tot
ce există pe pământ. Avem impresia că sentimentele acestea vor dura
pentru totdeauna și că celălalt este jumătatea noastră.
Ei bine, majoritatea dintre noi s-au îndrăgostit măcar de două ori
în viaţă. Asta înseamnă că am fost păcăliţi prima oară, că nu era jumătatea
noastră, că putem să fim fericiţi și cu altcineva și așa mai departe.
După ce cunoaștem tot mai bine partenerul, și misterul dispare,
dopamina e din ce în ce mai puţină, însă intervine alt hormon: oxitocina,
hormonul atașamentului și al afecţiunii. Din motive evoluţioniste, acest
hormon era necesar pentru că după sexul sălbatic din perioada de îndră-
gostire, ar trebui să apară un copil. Acum sute de mii de ani, atunci când se
forma creierul uman, nu existau mijloace contraceptive.
Astfel, după îndrăgostire, nu mai era nevoie de hormoni sălbatici,
de aventură, sex și pasiune, de mister și de necunoscut. Etapa care urmează
necesită emoţii de stabilitate, afecţiune și grijă reciprocă. Astfel, din cauza
oxitocinei, cuplul ajunge să nu mai simtă pasiune și erotism, ci afecţiune și
atașament. Pentru a arde, focul necesită aer. Prea multe cupluri uită să își
acorde spaţiul necesar pentru ca flacăra dintre ei să ardă cu putere. Cău-
tând siguranţa absolută și neutralizând autonomia celuilalt, ucidem pasiu-
nea și sexualitatea. Astfel, distrugem armonia unui cuplu, tăindu-ne, într-un
fel, creanga de sub picioare.
Fiecare om ar trebui să aibă o relaţie minunată cu el însuși, astfel
încât să facem posibilă o relaţie minunată cu celălalt. Și, ce e mai important,
să îl încurajăm pe celălalt să descopere, să își creeze o “grădină proprie” și să
aibă o personalitate, ca să putem avea o conexiune. Atunci când celălalt nu
mai există ca individ și este redus la “noi,” cu cine mai creezi conexiune?
Dorinţa iubește misterul și distanţa. Să ii le acordăm deci, fără
teamă, ci cu bucurie și speranţă.
v
351
PERA NOVACOVICI
8 Cinci obstacole în calea iubirii
Cum vorbim în mod intensiv despre iubire, vreau să îţi enumăr 5

dintre cele mai mari obstacole pe care ni le punem singuri în calea iubirii,
fericirii şi a relaţiilor de cuplu fericite pe termen lung. Cu siguranţă, ele sunt
mult mai multe, însă acesta este un top 5 al meu.
Crezi că o relaţie are ca scop să te facă fericit

Câţi dintre noi am fost învăţaţi că e important să ne găsim pe
cineva cu care să avem o relaţie de cuplu pentru că asta ne va face fericiţi?
Probabil, la un moment dat, toţi am crezut asta. Însă, din start, avem o mare
problemă, încă din cum este formulată această speranţă.
“Vreau pe cineva care să mă facă fericit.”
Adică există joburi pe piaţă care au în fişa postului “să îţi faci par-
tenerul fericit”? Cu cât e plătit? Dacă un om nu e fericit, poate altcineva să
îl facă să fie? Pentru cât timp? Dacă eu îl fac pe partener fericit, cine mă
face pe mine? Dacă amândoi suntem nefericiţi, ce se întâmplă? Cine se
sacrifică pentru cine? Atunci când nu am partener, nu pot să fiu fericit?
Acest model de gândire naşte foarte multe probleme şi creează
foarte multă suferinţă, iar pentru mine, fericirea, împlinirea şi bucuria în viaţă
au venit atunci când am realizat (am descoperit) că o relaţie nu are ca scop
să te facă fericit, ci să te facă să evoluezi.
Asta înseamnă că doi oameni care au o relaţie se vor schimba de-
a lungul timpului, şi asta înseamnă că nu pot avea “siguranţa” absolută că
ceea ce înseamnă azi bine şi fericire va rămâne la fel şi mâine. Aşadar, o
relaţie nu are ca rol nici să te facă fericit şi nici să îţi dea prea multă sigu-
ranţă.
Evident, tu poţi să crezi aceste lucruri şi poate e bine să treci prin
această experienţă.
Însă, când relaţiile tale sunt nefericite, când există certuri şi repro-
şuri mai multe decât bucurie şi fericire, atunci e nevoie să îţi provoci modul
de gândire, aşa cum am făcut şi eu.
Fericirea este responsabilitatea fiecărui om. Atunci când eram
copii, eram al dracului de fericiţi fără să avem relaţii de cuplu. Dacă e ceva
ce ne opreşte azi să fim fericiţi, sigur nu e partenerul de cuplu, relaţia sau
căsnicia. Ar trebui să ne întrebăm când anume, pe drumul vieţii, am uitat să
fim fericiţi? Apoi, să ne apreciem partenerul pentru că orice probleme apar
în relaţie, orice suferinţă ne-am imagina că trăim, relaţia este, de fapt, cursul
352
nostru de dezvoltare personală cel mai intens şi cel mai preţios. Să nu îi

ratăm semnificaţia căutând fericirea în locuri greşite.
Nu poţi să accepţi că partenerul e diferit

O altă mare problemă o reprezintă descoperirea faptului că
partenerul sau partenera sunt diferiţi. De fapt, sunt atât de diferiţi, încât
unul preferă să se uite la un film când altul vrea să se plimbe în parc. Unul
vrea să meargă la masă la părinţi când unul are chef să se plimbe cu
bicicleta şi altul vrea să facă sex seara, iar celălalt dimineaţa.
Unul vrea un job stabil, celălalt vrea afacere proprie, unul ascultă
muzică jazz, celălalt Billboard top 50 de săptămâna asta, unul vrea copii,
celălalt nu vrea. Şi relaţia devine un război cu miza de a-l face pe celălalt să
fie cum vreau eu.
Ei bine, asta e doar o altă cale de a fi nefericit încercând să
controlez ce nu se poate controla. Treaba noastră nu este să călcăm cu
picioarele identitatea celuilalt, ci să îl apreciem ca pe o fiinţă umană unică şi
diferită, cu personalitatea sa şi să ne bucurăm că e aşa şi că nu e o copie
palidă a tuturor celorlalţi.
Apoi, prin cunoaştere, înţelegere şi ascultare, treaba noastră este
să descoperim teritorii comune pe care le putem explora împreună,
onorând, în acelaşi timp, teritoriile diferite în care niciunul nu vrea să se
aventureze. Astfel, se nasc relaţiile fericite care durează.
Ai emoţii nepotrivite
Atunci când mă refer la emoţii nepotrivite, mă refer la toate
emoţiile negative:
✓ stres
✓ gelozie
✓ furie
✓ frică
✓ agresivitate
✓ depresie
✓ plictiseală
Şi acestea ne aparţin, așadar, să ne asumăm responsabilitatea
pentru ele şi să încercăm să le păstrăm în afara relaţiei pe cât se poate. La
fel cum fericirea este treaba fiecăruia dintre noi, emoţiile negative ne
aparţin. De câte ori nu vedem cupluri în care partenerii aruncă vina pe
celălalt pentru propriile emoţii negative.
353
PERA NOVACOVICI
“Comportamentul tău, atitudinea ta, cuvintele tale mă fac să mă simt

rău.” Ei bine, nu comportamentul celuilalt este problema şi demonstra-ţia e
simplă. Un eveniment exterior este simţit diferit de fiecare om. După o
despărţire, unul se bucură că devine liber, altul intră în depresie că a pierdut
iubirea. Evenimentul exterior este acelaşi, starea emoţională total diferită.
Aşadar, e lumea noastră interioară care intepretează lucrurile ex-
terioare aşa cum o face, deci, emoţiile noastre ni le alegem noi. Că am
apreciere sau dezgust faţă de ce face partenerul îmi aparţine şi e treaba
mea să îmi gestionez gândurile şi emoţiile, astfel încât să revin la punctul
unu, şi anume să fiu fericit.
Atenţia ta e în locurile greşite

Unde se îndreaptă atenţia ta, acolo încep să apară rezultatele.
Dacă îţi petreci timp gândindu-te la păcatele partenerului, cum ai putea să
îţi analizezi stările interioare şi să le desluşeşti şi să le vindeci? Dacă energia
ta se duce în alergat de dimineaţa până seara fără a face prea multe lucruri
concrete, cum crezi că vei înregistra progres în evoluţia ta şi în starea ta de
bine?
Dacă te preocupă distracţia, şi nu odihna, cum ai putea să ai ener-
gie pentru ceea ce contează cu adevărat? Atenţia ta se duce de multe ori în
locuri greşite şi când spun greşite, mă gândesc la faptul că peste cinci ani
acele lucruri vor fi irelevante, şterse din memorie, iar calitatea vieţii tale nu
prea va fi schimbată.
Unde ar trebui să meargă atenţia ta? În acele locuri care repre-
zintă o investiţie cu adevărat pentru fericirea ta prezentă şi viitoare. Primul
şi cel mai important loc în care ar fi bine să meargă atenţia ta ar fi la gân-
durile pe care le ai şi la emoţiile pe care le simţi.
Pentru că toate gândurile şi emoţiile pornesc din tine, cu apro-
barea şi consimţământul tău. Ai putea oricând să schimbi un gând. Ai putea
oricând să schimbi o emoţie. Ai putea oricând să schimbi perspectiva unei
întâmplări “nefericite” şi să o vezi ca pe o şansă de a face o schimbare, să
vezi o ceartă ca pe o trezire a conştiinţei sau să vezi suferinţa ca pe o etapă
necesară pentru a deveni o persoană mai puternică.
Dacă laşi întâmplările nefericite să îţi strice zilnic dispoziţia, dacă
vezi certurile ca drame şi suferinţa ca blestem, a fost, este şi va fi doar
alegerea ta. De aceea, atenţie la gândurile şi emoţiile tale. Oamenii din jur,
întâmplările şi viaţa din afara ta sunt irelevante în comparaţie cu puterea
uriaşă cu care ai fost înzestrat.
354
Nu faci diferenţa dintre iubire şi îndrăgostire şi comporta-

mentele necesare pentru fiecare dintre ele
Aceasta este greşeala clasică de departe cel mai des întâlnită şi
cea mai mare cauzatoare de suferinţă. Îndrăgostirea e mama natură care
face ca toate animalele să se împerecheze.
Şi veveriţele şi pisicile şi lupii şi urşii şi vrăbiile. Vine o vreme când
specia are nevoie de noi indivizi şi pentru că mama natură e prezentă aici
de miliarde de ani, şi-a rafinat foarte bine metodele.
Atât de bine, încât omul se supune şi el legilor îndrăgostirii ca
orice altă fiinţă vie. Atunci când mama natură găseşte o potriveală, preia
volanul şi prin hormoni ca dopamină, serotonină, adrenalină, testosteron,
estrogen face un cocktail mai puternic decât orice drog cunoscut şi te face
să îţi pierzi minţile.
Te-ai îndrăgostit. Felicitări. Este o stare cu adevărat minunată.
Însă, ai grijă, fericirea speciei nu este egală cu fericirea individuală. Mama
natură a făcut sexul atât de plăcut tocmai pentru a te încuraja să îl faci.
Cum ar fi dacă după fiecare partidă de sex ţi-ar apărea bube pe
tine care te mănâncă o săptămână şi nu poţi să dormi noaptea? Probabil nu
l-ai mai face deloc.
Însă sexul are ca finalitate, de obicei, orgasmul. Deci, e plăcut şi
vrei să îl faci des. De aici, este o întreagă etapă în viaţa omului care, la fel ca
şi alte specii, trece prin această etapă. Omul se îndrăgosteşte de mai multe
ori în viaţă, la fel cum şi la alte mamifere există ciclic perioada de împere-
chere.
Din nefericire pentru om, animalul ştie când s-a terminat perioada
de împerechere, însă omul a făcut o greşeală fundamentală atunci când a
luat îndrăgostirea ca pe semn că este singurul criteriu pentru a rămâne cu o
persoană pentru tot restul vieţii. Poţi să fii foarte îndrăgostit şi atras de cine-
va, dar asta nu înseamnă nicidecum că vei face o echipă bună pentru anii
care urmează, că veţi fi parteneri de cuplu care au o relaţie împlinită şi că
veţi construi ceva împreună.
Îndrăgostirea este despre sex. Relaţiile de cuplu sunt despre iubire
şi dăruire. În sex, am o nevoie uriaşă pe care o vreau satisfăcută. În iubire,
am de dat timp, energie, resurse şi tot ce am pentru a-l ajuta pe celălalt să
elimine suferinţa din viaţa lui şi să pot să contribui măcar un pic la starea lui
de bine şi fericire.
Iubirea nu există atunci când este pretinsă şi cerută. Nu avem
control asupra iubirii pe care o primim, avem doar control asupra iubirii pe
care o dăruim. De aceea, îndrăgostirea este egoism, pentru că urmăreşte
355
PERA NOVACOVICI
interesul individului. Mulţi se vor revolta şi vor spune: “Dar eu, atunci când
sunt îndrăgostit, fac orice pentru cel de care m-am îndrăgostit”.
Ok, şi atunci când celălalt îţi întoarce spatele şi nu apreciază ce
faci şi nu îţi răspunde cu aceeaşi monedă, cum te simţi? Cum te simţi atunci
când eşti îndrăgostit de cineva care nu este îndrăgostit înapoi de tine, ci de
altcineva? UPS!
Cam atât cu altruismul în îndrăgostire. Atunci când cel de care
eşti îndrăgostit a ales alt partener în afară de tine, atunci poţi vedea clar că
tu aveai o mare nevoie care acum ţi-a fost refuzată. Cel de care eşti
îndrăgostit se bucură de îndrăgostire cu altcineva. Care e sensul faptelor
tale de îndrăgostit? Mai e relevant ce simţi tu pentru ceilalţi?
Iată o întreagă hartă şi lume a îndrăgostirii care ne poate ocupa
foarte mult spaţiu. Cu siguranţă, vom reveni asupra subiectului. Iubirea,
însă, este altceva decât îndrăgostirea. Iubirea nu este pentru oricine pentru
că nu oricine poate să dăruiască fără să spere la răsplată. Însă oricine îşi
poate descoperi şi dezvolta capacitatea de a iubi.
Există un punct comun între îndrăgostire şi iubire şi ăsta e unul
dintre cele mai frumoase şi încurajatoare lucruri.
Poţi să iubeşti pe cineva de care eşti îndrăgostit, deşi mulţi
oameni se îndrăgostesc, au relaţii şi se despart, fără să se fi iubit vreodată.
Atunci când vezi oamenii cum se comportă la despărţire, cu câtă furie, ură
şi agresivitate se acuză, îşi fac reproşuri şi ridică pumnul ameninţător în aer,
şi câinele meu Jaggermeister îşi dă seama că acolo nu există nici urmă de
iubire şi probabil nici nu a fost. Pe aceştia i-a păcălit Cupidon o vreme.
Iubirea este cheia.
9 Limbajele de iubire
Una dintre cele mai mari drame în relaţiile de cuplu este despăr-
ţirea a doi oameni care se plac şi se iubesc din cauza faptului că fiecare îşi
exprimă iubirea în alt fel. Astfel, niciunul nu se simte iubit, deşi amândoi se
iubesc. Prin lecţia de azi vreau să conştientizăm şi să înţelegem acest feno-
men pentru a lua odată pentru totdeauna de pe masă această dilemă în
relaţiile noastre de cuplu. În acest episod, vreau să povestesc experienţa
mea personală împreună cu Oxana legată de limbajele de iubire.
356
Întâlnesc această problemă a limbajelor de iubire în orice cuplu şi

e nevoie de câteva precizări. În cartea sa, Cele cinci limbaje ale iubirii, Gary
Chapman enumeră cinci limbaje principale:
1. afecţiune fizică
2. cuvinte
3. timp petrecut împreună
4. cadouri
5. servicii
Există şi alte limbaje de iubire la care m-am putut gândi. Să asculţi
este o formă de iubire pentru că — dacă ţii minte primele episoade — nu
poţi asculta fără să ai intenţia clară, fără să faci munca de a asculta în mod
voluntar. Deşi a asculta înseamnă şi a petrece timp împreună, ele sunt
diferite. La fel, a asculta este diferit de a spune cuvinte de iubire.
Să te gândeşti la persoana iubită, atunci când ea nu este alături de
tine, este o altă formă de iubire care poate fi considerată separat. Sunt sigur
că există foarte multe alte forme. Totuşi, pentru a oferi explicaţia cât mai
simplu, ne vom rezuma la cele cinci oferite de Gary Chapman, însă nu aş
vrea să te laşi limitat de ele.
O altă precizare este legată de perioada de îndrăgostire. Din
cauză că mama natură a vrut ca, atunci când ne îndrăgostim, toate resursele
şi potenţialul nostru să fie activate pentru singurul scop de a fi cu persoana
de care suntem îndrăgostiţi, nu e deloc întâmplător că oamenii îndrăgostiţi
manifestă cele cinci limbaje de iubire în acelaşi timp, cu intensităţi asemănă-
toare.
Omul îndrăgostit vrea să:
✓ petreacă timp împreună
✓ arate afecţiune fizică
✓ spună verbal ce simte
✓ ofere cadouri
✓ facă servicii
De asemenea, după o vreme, fiecare om revine la un limbaj pre-
dominant de iubire şi limbajul pe care îl arată este cel cu care vrea să fie
iubit. Evident, în continuare ne exprimăm prin toate limbajele, însă unul
rămâne predominant şi aici încep problemele într-un cuplu.
Ori ambii parteneri au acelaşi limbaj de iubire, ori îl au diferit.
De aici, cele două faţete ale monedei. Aşa cum am stabilit în episoadele
anterioare, rolul unei relaţii de cuplu este mai degrabă evoluţia decât orice
altceva.
357
PERA NOVACOVICI
Totuşi, mulţi oameni aleg relaţii de cuplu fără să fie conştienţi de

potenţialul pe care îl oferă relaţia şi se folosesc de relaţie cum se foloseşte
purcelul de balta cu noroi: pentru a se bălăci în propria zonă de confort.
Acesta este pericolul atunci când avem o relaţie cu cineva cu aceleaşi valori
ca şi noi, cu acelaşi limbaj de iubire, cu aceeaşi structură de personalitate.
Da, vom fi înţeleşi, vom primi consolare şi ni se va da dreptate.
Vom fi strânşi la piept cu toată dragostea.
Însă nu vom fi provocaţi. Nu ni se vor contesta convingerile
limitative şi nu vor fi interogate cauzele care au dus la nefericirea noastră, la
lipsa rezultatelor dorite. Nu ni se vor arăta alte perspective, alte puncte de
vedere. Experienţa noastră nu se va îmbogăţi atunci când suntem cu cineva
ca noi pentru că nu putem învăţa prea multe de la cineva care e ca noi.
E nevoie de cineva DIFERIT de noi pentru a învăţa un alt punct de
vedere, un alt fel de a fi, gândi şi acţiona.
Într-o relaţie de cuplu, se poate ca amândoi să aibă acelaşi limbaj
de iubire, însă pericolul este stagnarea şi zona de confort. În caz că
limbajele sunt diferite, şansa de a evolua este mult mai mare… însă există
reversul medaliei: pericolul de a te despărţi pentru că nu te simţi iubit. În
relaţia mea cu Oxana, ne-am trezit la şase luni de locuit împreună că relaţia
începe să scârţâie.
Limbajul Oxanei de iubire este dat de servicii; limbajul meu —
afecţiunea. Atunci când bunica m-a crescut, m-a copleşit cu afecţiune, îm-
brăţişări şi pupături. În timp, am considerat că aşa trebuie să se simtă
iubirea. Poţi să îmi dai cadouri, poţi să îmi spui cuvinte frumoase, poţi să îmi
faci servicii şi poţi să petreci timp cu mine şi toate îmi fac plăcere, însă
niciunul dintre aceste lucruri nu îmi spune “te iubesc” ca o îmbrăţişare.
În cazul Oxanei, aveam să aflu mai târziu — orice serviciu care îi
scuteşte ei timp şi energie este o uriaşă dovadă de iubire. Îi plac toate
celelalte limbaje de iubire. Îi plac cadourile, afecţiunea, timpul petrecut îm-
preună sau cuvintele, însă toate pălesc în comparaţie cu un mic dejun făcut
de dimineaţă. Să o ajuţi pe Oxana să economisească timp şi energie, prin
orice modalitate, înseamnă iubire pentru ea. Acest timp şi energie, spune
ea, vor fi apoi folosite pentru scopul suprem — vocaţia — şi atunci ea se
simte iubită şi împlinită.
După şase luni de relaţie, Oxana neştiind că limbajul meu e
afecţiunea şi nefiind atât de important pentru ea, iar eu neştiind să exprim
asta, mă trezeam că trece ca vântul pe lângă mine atunci când intră în casă,
fără să mă ia în braţe. Mă uităm la ea cum se aşază la laptop şi începe să
lucreze şi mă gândeam: “Eu nu pot să fiu cu femeia asta. Vreau pe cineva
358
care îmi oferă afecţiunea când vreau eu, cât vreau eu”. Pentru asta am
început să mă răzbun, evident, la un nivel inconştient. Îi făceam reproşuri,
contabilizam fiecare lucru pe care eu îl făceam pentru relaţie, ţinând liste şi
punând în balanţă. Eram în lupta pentru putere în care fiecare punct conta.
Atunci când îmi oferea afecţiune, nu mai conta nimic.
Evident, eu, nesimţindu-mă iubit, nu aveam chef să mişc un deget
pentru ea sau, cel puţin, nu fără să îi bat obrazul că “eu fac multe, ea puţine”.
Habar nu aveam să fac servicii, tot timpul femeile din viaţa mea le-au făcut
pentru mine. Asta a dus la frustrarea Oxanei care, la rândul ei, nu se simţea
iubită.
Am ales să strâng din dinţi şi, deşi niciunul nu era foarte fericit, să
căutăm să înţelegem care este lecţia de învăţat. Ştiam că dacă te străduieşti
să îl înţelegi pe celălalt pentru că e diferit, poţi avea o relaţie extraordinară,
chiar dacă la început îţi doreşti să fie la fel ca tine şi să îţi dea ce vrei tu. Ca
de atâtea alte dăţi în viaţa asta, ne-a salvat cititul. Cartea potrivită la mo-
mentul potrivit. Limbajele iubirii ne-au făcut să zicem “AHAAAA!”
Am înţeles şi am îmbrăţişat diferenţele dintre noi. Şi s-a întâmplat
cel mai interesant lucru posibil. La început, am decis să ne oferim iubirea pe
limbajul pe care ştiam că celălalt îl valorizează cel mai mult. Oxana îmi
oferea afecţiune, eu îi făceam diverse servicii. Dacă îşi uita încărcătorul de la
laptop la lucru, mă ofeream eu să mă duc după el pentru că ştiam că va
aprecia. Ea, la rândul ei, îşi încheia treaba şi — ca niciodată până atunci —
îmi spunea: “Hai să ne ţinem în braţe”.
Deveniserăm conştienţi nu doar de nevoile noastre personale şi
de frustrările noastre, ci şi de nevoile, plăcerile şi frustrările partenerului. Era
o nouă lume şi noi păşeam în ea ca nişte începători. Adevărata putere a
acestei experienţe avea să urmeze după alte câteva luni de zile. Ţi-am spus
că dacă doi oameni sunt la fel, e fain la început, însă nu există evoluţie, ci
doar zonă de confort.
Şi cum relaţia are ca rol evoluţia partenerilor, zona de confort
contrazice tocmai scopul relaţiei şi se instalează frustrarea şi nefericirea în
caz că cei doi nu se trezesc la timp şi înţeleg că nu e suficient să stea bot în
bot, ci trebuie să găsească noi modalităţi de a se provoca reciproc şi
împreună. În cazul oamenilor diferiţi, frustrarea e de la început şi poate
interveni despărţirea, însă dacă te străduieşti să cauţi lecţia şi înţelegerea
celuilalt, ţi se dă cel mai mare cadou: evoluţia.
După un an de zile de la descoperirea limbajelor de iubire, într-o
zi, Oxana a venit la mine şi m-a întrebat: “Ai vreo amantă?” Eu mă jucam la
Playstation. Am râs şi am întrebat : “Cum ai ajuns la gândul ăsta?”
359
PERA NOVACOVICI
“A trecut mai mult de o săptămână şi nu ai mai venit să ceri

afecţiune”, a spus ea. M-am gândit şi aşa era. Cadoul pe care l-am primit
pentru că am ales să fac efortul de a înţelege dincolo de aparenţe a fost că
m-am vindecat. La mine problema nu era că afecţiunea era limbaj de iubire,
ci că eu eram dependent de afecţiune. Simţeam nevoia să fiu luat în braţe
aşa cum alcoolicul caută un pahar sau o sticlă să se detensioneze.
Eram un dependent. Şi m-am vindecat pentru că am început să
mă simt iubit, indiferent de ce făcea Oxana, iar această sursă de iubire nu
mai venea din exterior. Era un sentiment în care se amestecau recunoştinţa
şi aprecierea pentru ce am cu încrederea că totul va fi bine, cu bucuria de a
o vedea pe Oxana fericită. Iubirea acum nu mai era o nevoie.
Acum, iubirea era bucuria că pot să accept totul aşa cum e, să mă
bucur de diferenţele dintre mine şi Oxana, să o pot iubi exact aşa cum e
fără să îi cer să facă nimic ce nu o reprezintă şi — în acelaşi timp — să simt
iubire. Era o iubire de sine care izvora din interior şi se revărsa asupra a ceea
ce mă înconjoară. Am făcut un pas mare spre Marea iubire.
Limbajele iubirii sunt foarte reale. În continuare îmi place foarte
mult afecţiunea. Ştii care e diferenţa? Nu mai am nevoie de ea ca un
dependent care are nevoie de o doză. Atunci când o primesc, e binevenită
şi o accept cu toată deschiderea şi simt că este limbajul meu preferat de
iubire. Culmea, acum când nu mai am nevoie, Oxana sare pe mine ca pe
scara de incendiu.
Privind în urmă, mi-am dat seama că Oxana putea să tolereze ca
eu să nu îi fac servicii. Nu a dat vina pe mine. Eu am considerat-o respon-
sabilă să îmi ofere afecţiune. Din acest punct de vedere, Oxana a fost mai
puternică decât mine. Am admirat-o şi mi-am propus să fiu cel puţin la fel
de puternic. Acesta este rolul unei relaţii de cuplu pentru mine. Să îi facă pe
amândoi din ce în ce mai puternici.
Premiul cel mare pentru efortul de a nu renunţa, pentru mine,
este că acum pot să simt iubirea în orice face Oxana — de la lucruri mici la
mari. Pot să simt iubirea atunci când o văd că stă cu nasul în laptop pentru
că ştiu că munceşte cu gândul să facă lumea mai bună şi ştiu că mă
apreciază pentru că o susţin în visurile ei. Şi ea face la fel pentru mine.
Simt iubirea atunci când încearcă o rochie nouă. Simt iubirea
atunci când cântă prin casă cântecele ei preferate. Iubirea acum e peste tot.
Înainte, era atât de greu de găsit. Iar schimbarea nu este în afară la ceilalţi, la
lume sau la parteneră, ci este în mine adânc.
v
360
10 Valorile în cuplu
Unul dintre cele mai importante lucruri care face sau desface o
relaţie fericită este dat de VALORI. Valorile reprezintă ceea ce este cel mai
important pentru noi în viaţă, la un moment dat. Ele dictează ce acţiuni
suntem motivaţi să facem fără să avem nevoie să fim împinşi de la spate.
Valorile noastre determină alegerile pe care le facem, visurile şi
obiectivele pe care le avem şi, deci, determină oamenii pe care îi alegem şi
mediul în care trăim. Atunci când nu trăim aliniaţi cu adevăratele noastre
valori, începe iadul. De ce nu trăim după adevăratele noastre valori?
Pentru că oamenii au prostul obicei să ia ce e important pentru ei
şi să le impună şi altora aceste valori ale lor ca fiind importante. De aceea,
avem tineri care îşi ascultă părinţii în legătură cu o carieră pe care nu şi-o
doresc doar pentru a ajunge pe un drum închis, îşi aleg parteneri şi îşi
întemeiază familii tot la presiunea anturajului doar ca să îşi dea seama că nu
era deloc ceea ce sperau că le va aduce fericirea.
Tot răul însă e spre bine pentru că — atunci când nu trăim con-
form cu valorile noastre — ajungem să fim stresaţi, ne îmbolnăvim, ajungem
dependenţi şi se întâmplă multe suferinţe care, de fapt, nu sunt decât sem-
nale de alarmă că noi nu trăim ceea ce ne spune inima noastră.
Nu e niciodată prea târziu să trăim autentic. Pentru asta, însă, e
nevoie să ne descoperim şi să cunoaştem bine ierarhia de valori.
Într-o relaţie cum e mai bine? Amândoi să aibă aceleaşi valori sau
să aibă valori diferite?
Ei bine, e o întrebare foarte bună. Există o discuţie mare şi nere-
zolvată încă, aparent legată de ce este mai bine pentru fericirea pe termen
lung: să fie două persoane opuse ca personalitate sau asemănătoare. Valo-
rile asemănătoare, ca şi personalităţile asemănătoare, sunt foarte faine dacă
vrei fericire şi plăcere la începutul relaţiei.
Cu alte cuvinte, cineva care îţi seamănă — căruia îi fac plăcere
aceleaşi lucruri în acelaşi timp cu tine — te face mai fericit pe termen scurt.
Spun asta pentru că există un revers al medaliei. Nu prea ai multe de învăţat
de la cineva care este ca şi tine. Şi acum, marea întrebare:
Care e scopul unei relaţii? Fericirea şi plăcerea sau evoluţia? Din
punctul meu de vedere, este clar că o relaţie are ca scop evoluţia celor
implicaţi. Fericirea şi plăcerea, deşi vin şi de la partener — dacă sunt aştep-
tate de la partener, ce se întâmplă atunci când partenerul nu e disponibil, nu
are chef, e prea ocupat?
361
PERA NOVACOVICI
Întreaga filozofie personalitate alfa spune clar: fii fericit tu şi nu te

neglija pe tine şi abia apoi intră în relaţii cu oameni care ştiu să fie şi ei
fericiţi fără să îşi terorizeze partenerul.
Apoi, atunci când doi oameni ştiu să îşi asume responsabilitatea
pentru stările lor emoţionale, pentru încărcarea propriilor baterii şi pentru
fericirea personală, relaţia lor este cu adevărat spectaculoasă. Faptul că
avem atâţia oameni care nu îşi umplu golurile interioare şi caută parteneri
care să le umple aceste goluri este o strategie falimentară şi vedem asta în
numărul uriaş de relaţii toxice sau care se termină prin despărţiri, ură,
reproşuri şi agresivitate.
Aşadar, un nivel superior de înţelegere ne spune că:
1. Orice relaţie este un vehicul pentru evoluţie — nu pentru
fericire — şi rolul relaţiilor este să ne cunoaştem pe noi mai bine şi să
învăţăm lecţii, să dobândim discernământ legat de ce ne place şi ce nu, ce e
mai bine pentru noi şi ce nu.
2. Relaţia de cuplu, în special, este vehiculul cel mai potent pentru
evoluţie, deci ar trebui încurajate diferenţele în partener, şi nu descurajate.
3. Cu cât e mai evoluat un cuplu, cu atât pot fi tolerate diferenţele
mai bine.
Dacă suntem diferiţi, care mai e rolul unei relaţii?

Dacă unul vrea la munte şi altul vrea să stea acasă, care e sensul
de a fi cu cineva? Este clar nevoie de o redefinire a relaţiilor. Bărbatul
vânător şi femeia casnică nu mai e un model valid de multă vreme. Aşadar,
motivaţia pentru a intra şi a păstra o relaţie de cuplu nu mai este pentru
stabilitate financiară, sex, satisfacere de nevoi. Redefinirea o las în seama ta.
Găseşte tu motivele pentru care vrei să ai o relaţie şi gândeşte-te
bine ce îţi doreşti de la relaţia de cuplu. Mai mult, gândeşte-te dacă ce îţi
doreşti tu e potrivit şi pentru partener sau urmăreşti doar nevoile şi dorin-
ţele tale?
Dacă mă întrebi pe mine ce cred despre rolul relaţiei de cuplu, îţi
pot da exemplul meu pe care îl trăiesc acum şi e cel mai bun lucru pe care
îl cunosc în acest moment. Din toată experienţa mea de până acum, zona
de confort, în special în relaţia de cuplu, nu duce la nimic bun, deci votul
meu merge pentru asemănări suficiente pentru a putea coexista, însă și
deosebiri suficiente pentru a nu stagna din procesul evolutiv.
Tuturor ne place să stăm în zona de confort într-o relaţie cu
cineva care are chef să se uite la film atunci când avem şi noi, să mănânce
atunci când mâncăm şi noi, să vrea sex atunci când şi cât vrem şi noi, să
362
mergem în vizite la părinţi cu acelaşi entuziasm împărtăşit. În acelaşi timp,

tuturor ne place ciocolata şi am mânca-o la orice oră, dar dacă facem acest
lucru, ne va îngrăşa şi ne va scădea mult calitatea vieţii.
Ne place să stăm la plajă cu burta la soare sau să ne uităm la filme
şi seriale, dar dacă am face asta săptămâni şi luni întregi (în caz că ne-am
permite săptămâni şi luni), viaţa noastră ar fi o bălăcire în propria medio-
critate. Valorile asemănătoare, ca şi personalităţile asemănătoare, au alt risc
major.
Zona de confort
Atunci când eşti cu cineva la fel ca şi tine, cu aceleaşi valori, faceţi
aceleaşi activităţi, sigur că e plăcut. Însă ce poţi învăţa de la cineva care e ca
tine? Şi dacă suntem de acord că o relaţie de cuplu are ca scop suprem
evoluţia ambilor parteneri, valorile asemănătoare şi zona de confort nu fac
decât să afecteze chiar scopul relaţiei, îndemnând la stagnare.
Din punct de vedere spiritual, fiecare relaţie este sacră pentru că
ne ajută să evoluăm şi ne predă lecţii de viaţă. Deci, cei cu preocupări
legate de evoluţie şi spiritualitate vor accepta parteneri cu valori diferite.
Cei preocupaţi de satisfacerea de nevoi şi mulţumire, zona de
confort vor căuta parteneri asemănători. Ce este câştigător pe termen
lung? Pentru mine este clar, evoluţia. Evident că fiecare dintre noi are o
ierarhie de valori. Un top trei, cinci, zece de valori importante după care se
ghidează.
Asta înseamnă că unele valori le putem avea comune, altele dife-
rite şi este treaba noastră să le conciliem într-o relaţie. Pentru asta, însă,
prima oară trebuie să ne cunoaştem ierarhia de valori. Las la alegerea şi ex-
perienţa fiecărui om să îşi aleagă calea şi să decidă care e mai bună. Eu am
ales calea evoluţiei, şi nu a confortului. A fost nevoie să îmi redefinesc rela-
ţia de la zero, împreună cu Oxana, astfel încât să fim fericiţi amândoi în
timp ce evoluăm şi ne schimbăm amândoi. Dar ăştia suntem noi.
Din experienţa mea de până acum, să vrei ca partenerul să fie la
fel poate aduce plăcere pe termen scurt, însă contrazice tocmai scopul unei
relaţii care este evoluţia. Odată ajunşi în zona de confort, oamenii nu ies de
acolo de bunăvoie şi trebuie să se întâmple ceva, de obicei, un necaz ca să îi
scoată de acolo.
Dacă partenerul e diferit, se poate ca la început să existe certuri şi
neînţelegeri, până când — prin ascultare, empatie şi compasiune — înce-
pem să înţelegem lumea celuilalt.
363
PERA NOVACOVICI
Apoi începe evoluţia amândurora şi poate exista fericirea pe ter-

men lung prin acceptarea diferenţelor, asumarea responsabilităţii pentru
fericirea personală şi iubirea celuilalt aşa cum toate învăţămintele o spun:
prin dăruire, nu cerere.
Aceste lucruri eu le trăiesc pe pielea mea.
Ok, care este pasul următor pentru noi? Ce ne recomanzi să

facem?
Evident, primul pas este să vă descoperiţi corect valorile. Am să
vă dau un exerciţiu ca să faceţi asta:
Am făcut pe blogul meu un material video şi
text legat de valori. Vă sfătuiesc să îl faceţi separat, să vă
descoperiţi propria ierarhie de valori şi apoi să discutaţi
despre ce aţi descoperit despre voi. Prima valoare este
extrem de importantă pentru că vă dictează 90% din via-
ţă. Exerciţiul cu valorile este aici: http://goo.gl/92KCUN
11 Ce este iubirea?
Sursa dramei pentru oameni în iubire? Confuzia de termeni.
_______________________________________
Iubirea este dăruire fără speranţa de răsplată.

(Albert Camus)
_______________________________________
Această definiţie a iubirii este una foarte bună pentru a începe

explorarea noastră legată de ce este iubirea şi ce nu este. Atunci când faci
orice gest de dăruire aşteptând o răsplată, este doar o încercare de
manipulare care uneori poate să îţi iasă, iar alteori nu. Atunci când oferi
ceva şi aştepţi ceva în schimb, modul corect de a face acest lucru este să
ceri. Îţi dau o pâine, dă-mi un litru de lapte în schimb. Baţi palma şi ai făcut
364
tranzacţia. Aşadar, ai făcut o afacere. Este minunat să faci afaceri, este însă
josnic să faci afaceri pretinzând că te joci de-a iubirea.
Ce se întâmplă în majoritatea relaţiilor interumane, şi cel mai des
în cuplu, e următorul lucru:
“— Eu am dus gunoiul, tu de ce nu ai spălat vasele?”
“— Pentru că nu mi-a plăcut atitudinea ta în seara asta, nu mai facem sex!”
“— Dacă nu vii cu mine la părinţi, nu mai vorbesc cu tine”.
Cam aşa sună foarte multe dintre discuţiile în cuplu, iar ăsta este
cazul bun. Cazul bun atunci când există totuşi o urmă de comunicare şi
partenerii ştiu să îşi spună nevoile şi să spună ce le convine şi ce nu, ce vor
în schimbul a ceea ce ei oferă, dar, de cele mai multe ori, nu există dialog
decât interior.
“— Câte fac pentru el şi nu îmi spune niciodată mulţumesc.”
“— Tot timpul strigă la mine şi mă critică. De ce nu poate să fie odată înţe-
legătoare?”
“— S-a uitat la fundul ăleia. Lasă că îi arăt eu, am să zâmbesc şi eu frumos tu-
turor tipilor pe care îi plac şi am să îi invit din priviri, să vedem dacă îi place să fie
făcut gelos.”
Fie că e pe faţă, fie nu, adevărul e că între doi oameni se petrec
permanent tranzacţii. Unde e iubirea aici? Păi, nu prea e, pentru că iubirea
înseamnă dăruire. Iubirea înseamnă compasiune. Iubirea înseamnă înţelege-
re, empatie, îmbrăţişare, sprijin.
Motivul principal pentru care există foarte multe tranzacţii şi mult
prea puţină iubire între doi oameni este că foarte mulţi oameni nu sunt
CAPABILI de iubire.
Ce înseamnă să fii capabil de iubire? Înseamnă să poţi să oferi şi
să nu simţi că ai rămas cu mai puţin. Asta, de fapt, şi diferenţiază iubirea de
lucrurile materiale.
În iubire, atunci când dăruieşti, ai mai mult, nu mai puţin. Ca să
dăruieşti e nevoie să ai CE să dăruieşti şi DE UNDE să dăruieşti. Eu îmi
imaginez inima unui om ca pe o baterie reîncărcabilă. Poţi să fii golit şi
atunci trebuie să te pui la încărcat sau poţi să fii plin. Dacă eşti gol, vei putea
să oferi ceva cuiva? Cel mai probabil, nu vei putea.
Să spunem că ai venit acasă după o zi foarte grea, eşti cu bateriile
golite şi vrei doar să te reîncarci. Partenerul însă are alte planuri şi îţi dă o
listă cu lucruri pe care să le faci fără să te întrebe dacă vrei, cum te simţi sau
dacă ai chef. Ce se întâmplă de obicei? Începe cearta. Semnul că doi oa-
meni sunt goliţi este cearta. Dacă unul ar fi plin, l-ar tempera pe celălalt, l-ar
365
PERA NOVACOVICI
asculta, l-ar înţelege, ar căuta soluţii împreună cu el/ea, ar fi acolo pentru el/
ea. Adică l-ar iubi.
Unde e ceartă nu există iubire pentru că acolo nu există dăruire
necondiţionată. Există doar lupta pentru putere în care ambii pierd. Ideal
este ca amândoi să fie plini şi astfel iubirea să circule în mod natural aşa
cum a fost făcută să circule, liber şi necondiţionat, în care fiecare individ
este fericit şi împlinit şi din surplusul lui oferă şi partenerului ce anume are
nevoie.
De fapt, iubirea poate să apară DOAR când există surplus, pentru
că de dăruit nu putem dărui nici din ce NU avem, nici din ce avem puţin şi
ne este nouă necesar. Putem să oferim cu adevărat atunci când avem
surplus şi vei observa că este o nevoie umană aceea de a oferi. Ne face
plăcere să oferim, atunci când avem de unde.
“Atunci când nevoia intră pe uşă, iubirea iese pe geam”, aşa sună o
zicală şi este foarte reală.
Atunci când am nevoie, nu vreau să dau, vreau să iau. Nevoia este
la polul opus al iubirii. Aşadar, ca să devin o persoană capabilă de iubire,
trebuie să îmi pot purta de grijă atât de bine, încât să am nevoile satisfăcute.
Din această satisfacţie personală izvorăşte iubirea pentru cei din jurul meu.
De aceea, mă vei auzi repetând obsesiv “investeşte în tine”, “creşti şi evo-
luează”, “dezvoltă-te personal permanent”.
Pentru că, fără să fii tu bine, nu vei putea face un bine pe termen
lung şi sustenabil celor din jur. Vei avea poate mici momente de dăruire
(iubire) urmate de momente lungi de frustrare şi emoţii negative legate de
cei din jur în care te vei simţi nedreptăţit.
Cum se vede iubirea în comportament? Să spunem că soţia vine
acasă, golită de baterii, stresată de la muncă, plină de griji. Este cu nervii în
pioneze şi asta se simte în clipa în care a intrat pe uşă. Acasă o aşteaptă
bărbatul care însă are bateriile pline pentru că este într-o perioadă foarte
bună a vieţii lui, vede că soţia e cu nervii în pioneze şi îşi va lăsa orice nevoie
personală deoparte şi se va ocupa de ea:
“— Ce pot să fac pentru tine în seara asta ca să fii fericită?”
Îţi pregătesc poate o baie caldă. Îţi fac cina. Îţi fac un masaj, ne
uităm la un film, te ascult spunându-mi ce te frământă. Ca unul dintre
parteneri să poată spune asta din toata inima celuilalt, imaginează-ţi cum
trebuie să se simtă acel om:
✓ să simtă că are timp și nu se grăbește;
✓ să simtă că e fericit, că nevoile lui sunt satisfăcute și că acum chiar poate
dărui timp și energie fără să simtă că asta îl face pe el să se sacrifice;
366
✓ să aibă răbdare să asculte și să aibă capacitatea de empatie și întelegere;

✓ să aibă propria viaţă în regulă, ca să nu intervină grijile, gândurile și
nevoile personale care l-ar face să se gândească la propriile probleme, și nu
la cele ale partenerului.
După cum vezi, să iubești nu e ușor și îţi garantez că nu oricine
poate. Sunt convins că orice om are POTENŢIALUL de a iubi, însă în acest
moment nu văd mulţi oameni capabili de iubire, ci văd mulţi oameni cu
probleme personale prea mari și de prea mult timp nerezolvate ca să mai
aibă vreun strop de energie pentru alţii.
În cele mai multe cazuri, însă, bărbatul în povestea de mai sus este
şi el stresat, necăjit, plin de nevoi şi ar avea şi el nevoie de un tratament
minunat. Însă doi oameni goliţi, amândoi plini de nevoi nu vor putea
niciodată să îşi ofere ceva pentru că pur şi simplu nu e de unde.
DE UNDE? Dacă sunt goi pe dinăuntru?
Aşadar, problema majoră a societăţii noastre este faptul că oa-
menii sunt experţi în a-şi consuma bateriile şi complet nepricepuţi atunci
când vine vorba de încărcat bateriile. De aici pleacă tot necazul în relaţii. A
doua mare problemă e că oamenii nu înţeleg ce e iubirea. Iubirea se
primeşte şi se acceptă, nu se cere. Atunci când ceri, exprimi o nevoie pe
care celălalt ţi-o poate satisface sau nu. Atunci când celălalt vine să îţi ofere
fără să ceri, iar tu accepţi, atunci se cheamă iubire, care însă nu poate fi
pretinsă.
Iubirea, de fapt, poate fi doar dăruită şi atât. Dar cel mai
important lucru de reţinut e că iubirea se generează doar în inima fiecăruia
dintre noi şi niciodată nu ne vom umple golul interior oricât de plini de
iubire ar fi cei din jurul nostru.
Aşadar, să recapitulăm:
✓ nevoia exclude iubirea;
✓ oamenii nu ştiu să îşi încarce bateriile, deci ratează şansa de a putea iubi;
✓ partenerii acestor oameni, de obicei, sunt şi ei la fel, deci şansele la iubire
sunt şi mai mult diminuate;
✓ oamenii încurcă termenii şi numesc “iubire” satisfacerea propriilor nevoi;
✓ nimeni nu poate fi doar plin sau doar gol. De obicei, suntem undeva între
total plin şi total gol, însă e în puterea şi responsabilitatea noastră să ne
menţinem cu bateriile cât mai încărcate cât mai mult timp pentru propria
noastră fericire şi pentru a ne dezvolta capacitatea de a iubi;
✓ sunt responsabil de nevoile mele şi nimeni nu s-a născut cu obligaţia în
fişa postului de a mă face fericit şi de a-mi satisface mie nevoile.
367
PERA NOVACOVICI
Te poţi regăsi în definiţia iubirii pe care am dat-o azi? Poţi să simţi

această dinamică de încărcare de baterii/dăruire şi golire de baterii/nevoie?
12 De la afacere proastă la iubire
Am lucrat cu un cuplu care avea mari dificultăţi în relaţie. Vor-

beau despre despărţire după trei ani de relaţie şi m-au căutat ca una dintre
ultimele măsuri de a salva relaţia. Există relaţii care au nevoie doar de foarte
puţin pentru a trece de la nefericire şi un soi de duşmănie la fericire, împli-
nire şi iubire reală din simplul motiv că iubirea e tot timpul acolo, doar că e
acoperită de mizerie care trebuie curăţată.
De asemenea, există relaţii care nu au niciun viitor şi să insişti să
continui acel gen de relaţie e ca şi când ai bate un cal mort să se ridice şi să
o ia la galop. Din fericire, în cazul despre care vreau să îţi vorbesc azi,
problema nu era lipsa iubirii sau valorile diferite — care, de obicei, despart
cuplurile, ci era o lipsă de înţelegere a legilor după care funcţionează rela-
ţiile de cuplu.
Despre asta vreau să vorbim azi şi înainte să vorbim despre câ-
teva legi pentru o relaţie de cuplu extraordinară, vreau să îţi dau câteva
indicii despre cum arată o relaţie de cuplu care poate fi salvată. Există două
mari trăsături ale relaţiilor care pot fi salvate şi care pot să devină relaţii
minunate de iubire şi împlinire pentru ambii parteneri.
Condiţiile pentru ca o relaţie cu probleme să fie transformată:
✓ ambii parteneri să aibă un interes la fel de mare în a face orice e nevoie
pentru a găsi soluţii;
✓ ambii parteneri să fie dispuși să facă munca de dezvoltare personală
necesară pentru a deveni oameni mai buni, aflaţi pe drumul firesc al
evoluţiei;
În momentul în care m-am aşezat la masă cu cei doi, am observat
în comunicarea dintre ei câteva simptome.
Comunicarea dintre ei era un fel de lătrat, nu vorbit în sensul de
dialog între doi oameni. Frustrările personale faţă de partener erau atât de
mari, încât aproape orice era un motiv să faci un reproş celuilalt, o respin-
gere a ideilor, a gândurilor, a părerilor pe care partenerul le are.
Atunci când i-am obligat să vorbească pe rând şi să se asculte în
mod autentic unul pe altul, cel care asculta avea gâtul umflat pentru că
368
aştepta să scuipe 1.000 de gânduri despre cât de mult greşeşte celălalt în

orice spune, ceea ce înseamnă că ei nu se ascultau, ci îşi aşteptau rândul la
vorbit, ignorând aproape total mesajul de la partener.
Am observat duşmănie între doi oameni care se iubeau. Doar că
iubirea era acum foarte departe de ei. În iubire — aşa cum vom afla imediat
— esenţa este dăruirea, iar oamenii din faţa mea nu o aveau şi nu puteau să
mai dăruiască nimic. Erau goi pe dinăuntru şi voiau să ia cu disperare de la
celălalt. Ce poţi lua însă dintr-un sac gol?
Cele 3 etape ale unei relaţii — de la afacere proastă la iubire
Etapa 1 — o afacere proastă

În etapa 1, de cele mai multe ori, relaţia de cuplu este o afacere
proastă. Doi oameni cu o istorie diferită încep să relaţioneze — fiecare cu
convingerile lui, cu experienţele lui, cu prejudecăţile lui, cu emoţiile lui. Și cel
mai important lucru — fiecare cu NEVOILE lui.
Din cauză că îndrăgostirea este un cocktail emoţional mai
puternic decât orice drog cunoscut, în perioada de îndrăgostire avem puteri
supraomeneşti pe care nu le avem decât atunci când suntem îndrăgostiţi. Şi
pentru că avem aceste puteri, ne păcălim pe noi şi pe săracul partener că
suntem Supermani: că putem să facem totul, putem să dăruim totul, că
suntem neobosiţi, permanent disponibili, eroi pe acest pământ.
Şi, apoi, vine normalitatea.
După ce drogul îşi termină efectul, redevenim ceea ce suntem în
mod normal: nişte oameni care obosesc atunci când se suprasolicită;
oameni care au nevoi şi care devin frustraţi atunci când nu le sunt satisfă-
cute aceste nevoi; oameni care vor să dea, dar să şi primească.
Această “recădere” în viaţa pământească face ca relaţiile cele mai
fragile să se spargă şi să nu mai poată fi reparate. Aici se regăsesc cea mai
mare parte a relaţiilor de îndrăgostire a căror durată este între câteva luni şi
trei ani. După trei ani de relaţie, putem să vorbim despre ceva dincolo de
hormoni şi îndrăgostire.
Orice relaţie care durează mai mult de trei ani are şansă să ducă
partenerii spre o evoluţie extraordinară sau îi poate băga într-o închisoare
creată chiar de ei, un iad pe pământ, trăit zilnic. În realitatea pe care o trăim
acum, şi din această categorie, cele mai multe relaţii devin închisori din care
avem ori evadări cu dramă, lacrimi şi sânge, ori o moarte lentă.
369
PERA NOVACOVICI
În cele trei etape pe care ţi le enumăr vreau să te învăţ cum să îţi

duci relaţia de iubire prin toate cele trei stadii, de la o afacere proastă la
iubire.
De ce etapa 1 este o afacere proastă?
Pentru că avem doi proşti oameni de afaceri care încearcă să facă
tranzacţii. Să presupunem că eu, ca bărbat, vin acasă în această etapă a
relaţiei şi aş vrea să fac sex. Partenera mea nu vrea să facă pentru că poate
nu are chef, poate nu se simte bine, poate nu e excitată cum sunt eu, poate
a avut o zi grea şi mintea ei funcţionează plină de gânduri care nu o pot lăsa
să se relaxeze şi o mie de alte motive.
Eu mă pun lângă ea şi încep să o mângâi, iar ea se trage şi îmi
spune: “Te rog, nu acum”.
În acel moment, în mine se activează 1.000 de emoţii şi gânduri
distructive. Simt că sunt respins. Am mai fost respins de multe ori în această
viaţă şi tiparul meu de comportament, mecanismul meu de apărare psihică
îmi spune să trec la apărare sau atac. Încep să fac ce am făcut întotdeauna
când am fost respins: mă enervez sau mă îmbufnez ca un copil căruia mami
nu îi cumpără jucăria pe care o vrea din vitrină… sau devin agresiv şi fac
reproşuri.
“Niciodată nu ai timp de mine!” spun fără să mă gândesc la ce
înseamnă niciodată.
Devin manipulativ, şantajist, încerc să îmi fac partenera să se simtă
vinovată şi chiar ruşinată că m-a respins pe mine, zeul cu drepturi absolute.
Apoi, dacă toate astea nu au succes şi partenera mea dă dovadă de perso-
nalitate şi coloană vertebrală, mă retrag rănit pentru că ea nu a pocnit din
degete ca să intre în starea de porno pentru mine.
Mă gândesc: “De asta îmi trebuie mie relaţie? Dacă aş fi burlac, aş
face sex mai uşor şi mai des. Pentru ce stau în relaţia asta în care muncesc doar
ca să mă simt tot singur? Săptămâna trecută m-am dus la nunta aia a prietenilor
ei şi a trebuit să fac frumos când eu aş fi preferat să rămân acasă şi să mă uit la
filme. Şi ce primesc în schimb? Respingere?”
Acum, imaginează-ţi că toate astea se petrec în mintea şi sufletul
meu şi NU LE SPUN PARTENEREI.
De ce nu le spun? Pentru că eu sunt bărbat şi bărbaţii nu sunt
emo. Bărbaţii sunt puternici. Dacă îmi arăt sensibilitatea emoţională, vulne-
rabilităţile în faţa partenerei, nu va mai fi atrasă de mine pentru că sunt slab.
Aşa că am să iau toată durerea asta şi am să o înghit. Azi. Şi mâine. Şi de
fiecare dată când ea nu are chef de sex în acelaşi moment al zilei cu aceeaşi
intensitate ca şi mine.
370
Şi astfel se naşte o frustrare. Mare. Neexprimată.

Şi pentru că prima etapă a relaţiei de cuplu este o afacere proastă,
mă voi comporta ca şi când cineva mi-a tras ţeapă atunci când am făcut o
combinaţie împreună. Mă voi răzbuna şi voi încerca pe altă parte să îmi
recuperez pierderea. Îmi voi pedepsi partenera cu prima ocazie fără să îi
spun de ce şi fără ca ea să aibă cea mai mică idee de unde pleacă tot acest
comportament al meu pentru că eu nu i-am spus absolut nimic.
Pentru că eu sunt un bărbat puternic. Atât de puternic, încât în
loc să confrunt o nevoie de-a mea direct şi autentic, cum ar face un bărbat
adevărat, devin un trădător cu glugă pe cap în miez de noapte, pe o stradă
lăturalnică, care îşi aşteaptă victima pentru a o înjunghia pe la spate şi
pentru a-i fura portofelul cu cinci lei în el.
În ziua următoare, partenera are şi ea o nevoie. Ar vrea să iasă în
oraş la cină împreună cu mine, partenerul ei de cuplu. Îmi frec mâinile de
bucurie în sinea mea şi îmi spun: “ăsta e momentul meu de bărbat adevă-
rat”. Mă uit la ea direct în ochi şi din străfundul frustrării mele imense şi
neexprimate spun cu tăria unui bărbat puternic ca o stâncă:
“Nu am chef să ies în oraș azi.”
Uimită de reacţia ta şi simţind că are un substrat emoţional mult
mai puternic decât laşi să se vadă, partenera face un pas înapoi. Din punctul
ei de vedere, totul a fost perfect în zilele acestea şi, de obicei, mâncaţi des
în oraş împreună.
În timp ce ea începe să se gândească ce poate fi în neregulă, tu te
simţi victorios: “Na, îţi place să fii respinsă?” Totuşi, partenera face ceva cu
totul neaşteptat: alege să plece singură în oraş la cină. Îţi dai seama că tu nu
asta ai vrut. Tu ai vrut ca ea să te implore, să te roage, să te ia în braţe ca pe
un bebeluş şi să te întrebe ce nu e în regulă. Ai fi vrut să te simţi ca un prinţ
căruia îi sunt satisfăcute toate cererile, pretenţiile şi nevoile doar la un semn
şi tu îţi dai seama că nu eşti decât un muritor de rând care trebuie să îşi
umple singur farfuria cu ciorbă dacă nu vrea să mănânce direct din oală.
Ce lovitură pentru imaginea ta de sine, pentru stima ta de sine,
pentru bărbatul puternic care credeai că eşti. Dar nu-i nimic. Lupta de-abia
a început şi îi vei arăta tu ei. Eşti un luptător. Eşti perseverent. Până la urmă,
ea va fi cea care va suferi cel mai mult şi vei avea grijă personal de asta. Ai
pierdut o bătălie, însă nu şi războiul. Mâine e nouă zi pe câmpul de bătălie
al relaţiei tale de cuplu. Şi oamenii numesc asta “iubire”.
În toată povestea de mai sus, au existat două nevoi mari: una de
sex şi una de petrecere a timpului împreună. Pentru că nu a fost satisfăcută
una, partenerul a plătit cu aceeaşi monedă, refuzând să ofere, la rândul lui.
371
PERA NOVACOVICI
Într-o relaţie de cuplu, dinamica este mult mai complexă şi nevoile sunt
multe. De ce etapa 1 este o afacere proastă?
Pentru că e ca şi când ai merge la un magazin să îţi cumperi un
telefon şi tu te-ai uita în ochii vânzătorului fără să spui nimic şi ai aştepta ca
el să ghicească ce telefon vrei, ce aplicaţii să aibă şi cât eşti dispus să
plăteşti. Şi după cinci minute de holbat în care vânzătorul te-ar întreba “ce
doreşti?”, ai pleca turbat din magazin, jurând răzbunare pe acest vânzător
incompetent care nu ştie ce este, de fapt, în sufletul tău.
Ei bine, foarte multe relaţii se termină pentru că nimeni nu este
dispus să stea într-o afacere proastă. Totuşi, afacerea ar fi bună dacă
retardaţii ăştia doi de parteneri ar învăţa să comunice, să negocieze, dar, cel
mai important, dacă şi-ar face temele şi şi-ar face munca de dezvoltare per-
sonală şi autocunoaştere.
Pentru că dacă tu te duci la piaţă şi cumperi pere şi apoi, când
ajungi acasă, dai cu ele de pereţi turbat că nu sunt mere, dă-mi voie să îţi
spun că eşti un retardat: pentru că nu ai ştiut să faci un lucru elementar, un
lucru pe care şi un copil de cinci ani ştie să îl facă foarte bine.
SĂ CERI ce vrei, concret, specific.
Etapa 2 — o afacere bună

Când devine o relaţie de cuplu o afacere bună? Atunci când par-
tenerii învaţă să ceară, să comunice, să negocieze şi să realizeze că sunt
parteneri pe drumul vieţii, şi nu duşmani, şi că nu se află în competiţie unul
cu altul. Şi ca doi parteneri, se asigură că ambii fac o afacere bună pentru că
ştiu că dacă celălalt este nemulţumit, întreaga afacere suferă.
În momentul în care îmi cunosc nevoile şi am maturitatea emo-
ţională de a le exprima asertiv, pot să stau de vorbă cu partenerul din relaţia
de cuplu şi să îi explic ce vreau şi ce nu, ce am de dat şi ce nu, cum mă simt
în anumite situaţii, ce mă frustrează şi ce mă face fericit.
Cunoscându-mă pe mine şi partenera, îmi dau seama că dacă
vreau să fac sex, ea are nevoie de o stare de relaxare mentală şi pregătesc
terenul dinainte, oferindu-i un mediu în care ea se poate relaxa mental.
Poate nu am chef să ies în oraş la cină şi ea poate nu are chef de sex acum.
Dar ne vom exprima nevoile fără să ne supărăm dacă celălalt nu
răspunde în felul în care noi am dorit. Eu înţeleg că poate azi partenera nu
va reuşi să se relaxeze mental pentru că are prea multe pe cap. Asta nu
înseamnă că nu mă iubeşte, că nu e atrasă de mine sau că mă respinge.
Ceea ce simt eu este reponsabilitatea mea.
372
Partenera înţelege că eu nu am energie şi dispoziţie să mă îmbrac

şi să ies din casă doar ca să mănânc o cină şi că aş vrea să citesc, să lucrez,
să mă joc sau să îmi încarc bateriile în felul meu. Fiecare poate alege să facă
ce îşi doreşte fără ca asta să îl supere pe celălalt şi, mai mult, PUTEM
NEGOCIA. În această etapă a doua, partenerii se cunosc pe ei şi pe celălalt
suficient de bine ca să înţeleagă cum merge treaba.
Sunt lucruri comune pe care le facem şi care ne fac plăcere. Sunt
însă lucruri care nu sunt comune şi dacă vrem neapărat ca şi partenerul să
fie alături de noi, ar fi bine să îi oferim ceva în schimb, astfel încât schimbul
să fie corect.
Vin cu tine la cină toată luna când vrei tu, dar maxim de trei ori pe
săptămână, însă ne uităm împreună în fiecare seară 30 de minute la serialul
meu preferat. Merg la nunta prietenilor tăi cu tine în weekend, dar îmi faci
blowjob în fiecare seară toată săptămâna ce vine.
Mergem în vizită la ai tăi de Paşti, dar stăm acasă de Crăciun. În
etapa a doua, totul se negociază transparent şi deschis, ca doi oameni de
afaceri de succes.
În etapa a doua, şi eu, şi tu primim ceea ce dorim de la relaţie şi ne
dăm seama că gradul nostru de împlinire este mult mai mare decât în prima
etapă. Putem spune chiar că începem să fim fericiţi. Amândoi.
Poate că nu e iubire necondiţionată acum pentru că totul e con-
diţionat, dar ce bine e să ai toate nevoile satisfăcute, nu-i aşa? În această
etapă nu prea mai există frustrări, răzbunări, duşmănie, ci există corecti-
tudine, respect şi nevoi satisfăcute. Şi din această corectitudine, respect şi
din nevoi satisfăcute există şansa să se nască ceva extraordinar.
Pe acest pământ fertil al relaţiei în care amândoi au nevoile satis-
făcute şi sunt fericiţi, se poate naşte etapa a treia.
Etapa 3 — iubirea
Într-o zi, ajungi acasă după o zi lungă, dar plină de lucruri care te-
au făcut fericit. Eşti un om împlinit şi toate au mers perfect. Simţi nu doar că
ai sănătate, ci și o parteneră extraordinară acasă. La muncă totul merge
strună, dar ai sentimentul că bucuria, fericirea şi împlinirea ta sunt din
abundenţă şi parcă dau pe dinafară. E prea frumoasă viaţa ta. Parcă nu îţi
vine să crezi.
Ajungi acasă şi îţi vezi partenera cu cearcăne la ochi. E foarte
stresată din cauza unei chestii la muncă. Te uiţi la ea şi îţi dai seama că dacă
tu eşti la o extremă, cea bună, ea este la extrema cealaltă, cea rea. Vezi că e
nevoie de tine, aşa că îţi sufleci mâinile şi întrebi:
373
PERA NOVACOVICI
“De ce ai nevoie de la mine acum ca să fii fericită?”

Atunci când pui întrebarea asta, tu nu mai vrei nimic. Eşti deja
plin, fericit, împlinit, dar partenera ta nu e. Vrei doar să oferi pentru că tu
deja ai prea mult. Nu vrei în schimb sex, atenţie, validare. Nu vrei nimic
decât să îl vezi pe celălalt fericit.
“Vrei să ieşim în oraş la cină? Vrei să îţi fac masaj la picioare? Vrei să
mergem mâine la ai tăi la masă? Vrei să plecăm în excursie? Spune-mi ce vrei şi
se va îndeplini. Fac orice pentru tine pentru că TE IUBESC. Şi nu am nevoie de
nimic în schimb pentru că deja am totul.”
Albert Camus spune că “iubirea înseamnă să dăruieşti fără speranţă
de răsplată”. Problema e că dacă eşti muritor de foame, e greu să nu vrei
răsplată. E greu să dai din ceva ce nu ai.
E plină lumea de texte despre iubire şi despre ce frumos e să
dăruieşti, să oferi, că ăsta e sensul vieţii. Doar că textele astea uită un lucru.
Ca să dai, trebuie să ai de unde să dai.
Ca să poţi să trăieşti iubirea într-o relaţie de cuplu, e important să
înţelegi că probabil vei trece prin trei etape: la început, relaţia poate fi o
afacere proastă, care apoi poate evolua la o afacere bună şi atunci când tu,
ca om, eşti împlinit şi fericit, există şansa ca relaţia să devină iubire.
Motivul pentru care oamenii nu trăiesc iubirea este înţelegerea
greșită a iubirii. Dacă întrebi un om ce vrea în iubire, îţi va descrie calităţile
unui partener ideal, dar nu îţi va spune defectele. Îţi va spune ce vrea să
trăiască cu acel partener, dar nu se gândeşte ce îşi doreşte partenerul să
trăiască.
Va spune că vrea iubire şi atenţie şi ca persoana cealaltă să aibă
grijă de nevoile lui, însă nu se gândeşte la nevoia de atenţie, servicii, afec-
ţiune, timp a partenerului. Nu înţelege care este rolul unei relaţii de cuplu în
viaţa noastră, anume să ne fie o oglindă în care să ne vedem cu bune şi rele
şi, mai ales, să învăţăm să iubim ceea ce nu ne place la noi, văzând în
partener şi latura noastră întunecată.
Relaţia de cuplu nu este doar apus şi răsărit pe malul mării într-un
weekend de august lipsit de griji. Relaţia de cuplu este muncă multă care
are ca rezultat final evoluţia. Iubirea în relaţia de cuplu este altceva decât îşi
imaginează oamenii că este. Partenerii din relaţia de cuplu sunt altfel decât
îşi imaginează oamenii că sunt. Rolul relaţiei de cuplu este altul decât cred
oamenii că este.
Şi cu toate conceptele greşite aşezate frumos, oamenii vor să fie
fericiţi şi se supără atunci când nu le ies socotelile şi nu se aliniază stelele.
374
Iubirea și fericirea se învaţă și se dobândesc prin dezvoltare personală care

conţine și educaţie, și experimentare.
Altruismul
Altruismul poate fi blestemul cel mai mare care se abate asupra
ta. Altruismul nu este niciodată începutul în relaţiile interumane, cu atât mai
mult în iubire. În iubire, dai din ce ai sau din ce eşti, ca să îl parafrazăm pe
Arsenie Boca. Dar ce ai sau ce eşti vine din ceea ce îţi acorzi tu ţie. Mai
simplu, prima oară acumulează tu ca să poţi să dai ceva. Adică fii egoist la
început ca să îţi permiţi luxul mai târziu de a fi altruist. Fă-ţi lista cu ce vrei tu
pentru tine. Şi pune-o în frunte ca toţi cei care te văd zilnic să ştie clar care
îţi sunt priorităţile.
Uită de nevoile altora până când ale tale nu sunt satisfăcute pen-
tru că, altfel, o să te duci în mormânt tu şi îi tragi şi pe ceilalţi după tine într-
un vârtej de reproşuri, răzbunări şi resentimente pentru că ţi-ai cheltuit viaţa
încercând să îi faci pe alţii fericiţi doar ca să constaţi că ai încercat să hră-
neşti un sac fără fund.
Prima oară, fiecare e responsabil de nevoile lui. Fă orice e posibil
ca să fii fericit. Apoi, poate vei avea şansa să şi dai din ceea ce ai. Din
iubirea ta, din timpul tău, din abundenţa ta materială sau spirituală. Prima
oară ești tu. Cine spune altceva vrea să obţină ceva de la tine şi nu ştie cum
decât încercând să te facă să te simţi vinovat invocând altruismul. Adică fii
tu altruist, că egoistul din mine vrea ce ai tu.
Să îţi satisfaci propriile nevoi prima oară nu este egoism, ci este
bun-simţ. În avion, îţi pui tu masca de oxigen ca să nu leşini şi apoi ajuţi
copiii şi alţi oameni neajutoraţi. Dacă tu crăpi, crapă şi ei. Logic. În viaţă e la
fel. Dacă crăpi tu şi cineva are nevoie disperată de tine, crapă şi el.
Fii tu bine. Apoi, putem să vorbim de spiritualitate. Iubirea nu este
o resursă infinită. Este o resursă regenerabilă şi diferenţa este mai mare
decât crezi. Faptul că iubirea este o resursă regenerabilă înseamnă că atunci
când simţi că ai inima golită, ea se poate umple de iubire DIN NOU, dacă îţi
doreşti asta, dacă ştii să faci asta, dacă eşti în momentul vieţii în care ai
capacitatea să faci asta.
Faptul că iubirea nu este o resursă infinită ne spune că atunci
când ajungi sfârşit de epuizare acasă, după o zi grea, s-ar putea ca bateriile
tale de înţelegere, răbdare, iubire să fie golite. Pot fi reîncărcate oricând
dacă ştii cum. Dacă nu ştii, trăieşti permanent în nefericire şi frustrare. Oa-
menii înţeleg greşit despre ce sunt relaţiile de cuplu. De aici, nefericirea,
nemulţumirea, minciunile şi ura între parteneri şi foşti.
375
PERA NOVACOVICI
Dacă îţi imaginezi că într-o relaţie de cuplu intri ca să iei de la

partener, vei suferi atunci când aştepţi să primeşti şi nu ţi se dă. Dacă îţi
imaginezi că relaţia de cuplu este ca să te facă fericit, vei suferi atunci când
te trezeşti singur pentru o clipă şi îţi dai seama ce viaţă de rahat ai. Dacă îţi
imaginezi că iubirea “se primeşte” de la celălalt, vei suferi atunci când vei
uita că iubirea se “autogenerează” în fabrica din sufletul tău.
Dacă îţi imaginezi că într-o relaţie de cuplu trebuie să îţi laşi deo-
parte libertatea, propriile nevoi, hobby-urile şi prietenii, vei suferi de fiecare
dată atunci când vei fi şantajat în numele iubirii să renunţi la tine, iar la sfârşit
— suferinţa supremă — când eşti părăsit pentru că eşti un om fără coloană
vertebrală care a renunţat aşa uşor la propriul suflet.
Iar cea mai mare suferinţă este atunci când ţi-ai format părerea
despre iubire din ce spune religia, mass-media şi anturajul tău. Ai un com-
pas perfect al iubirii în inima ta. Acolo ştii tot timpul ce e bine şi ce e rău, ştii
când mergi pe un drum greşit sau unul al împlinirii, când e timpul să se
încheie o relaţie sau să înceapă una.
Nu asculta pe nimeni, nici pe mine, atunci când vine vorba de
iubire. Dar ascultă-ţi vocea interioară cu sinceritate brutală. Şi atunci vei şti
tot ce ai nevoie să ştii despre iubire, relaţii, îndrăgostire, fericire.
13 Testul fericirii conjugale
Acum vreau să facem un test al fericirii conjugale, aşa cum este el

prezentat de către Yvon Dallaire. Acest test are ca scop să ne arate unde
se situează relaţia în ceea ce priveşte satisfacţia. Acest test poţi să îl faci şi
tu. În continuare, ai întrebările şi evaluarea.
!
EXERCIȚIU
Evaluează de la 1 la 5 fiecare dintre acești 25 de

parametri de mai jos, plecând de la scara următoare: 1. foarte
nesatisfăcător; 2. puţin satisfăcător; 3. satisfăcător mediu; 4. des-
tul de satisfăcător; 5. foarte satisfăcător.
376
1. Încrederea și respectul reciproc

2. Respectul teritoriului și obiceiurilor mele
3. Sentimentul de admiraţie pentru partenerul meu
4. Sentimentul că partenerul meu mă admiră
5. Sentimentul de complicitate cu partenerul meu
6. Înţelegerea asupra proiectelor noastre pe termen scurt, mediu
și lung
7. Comunicarea noastră verbală emotivă
8. Frecvenţa raporturilor noastre sexuale
9. Calitatea raporturilor noastre sexuale
10. Momentele noastre de tandreţe, în afară de sexualitate
11. Educaţia copiilor noștri
12. Înţelegerea noastră financiară
13. Împărţirea sarcinilor noastre menajere
14. Legăturile mele cu socrii
15. Activităţile noastre de plăcere, individuale
16. Viaţa de zi cu zi
17. Luarea deciziilor
18. Rezolvarea conflictelor noastre
19. Perioada de timp petrecută împreună
20. Calitatea timpului petrecut împreună
21. Sprijinul obţinut în timpul momentelor dificile
22. Relaţiile cu prietenii comuni sau separaţi
23. Perioadele noaste de vacanţă în cuplu, fără prieteni
24. Angajamentul nostru reciproc și împărţirea puterii noastre
25. Sentimentul meu de libertate în interiorul propriului cuplu
Adaugă totalul punctelor acumulate, apoi scade 25

de puncte din acest total = _ _ _ _ %. Dacă, de exemplu, totalul
este de 80 de puncte adunate, scazi 25 și îţi dă 55. Deci rezul-
tatul tău este 55%.
Valoarea obţinută arată nivelul tău de satisfacţie conjugală în

procente. Cu cât acesta este mai ridicat și cu cât trăiești în cuplu mai de
mult timp, cu atât ești mai îndrăgostit(ă) și mai fericit(ă), iar relaţia ta are cu
377
PERA NOVACOVICI
atât mai multe șanse să dureze. Cu cât rezultatul este mai slab, cu atât mai
toxică devine relaţia în care te afli.
Interpretarea sumară a rezultatelor:
✓ între 76 și 100%: cuplu foarte fericit, mai ales dacă te apropii de 100%
✓ între 51 și 75%: cuplu fericit cu suișuri și coborâșuri, dar atenţie dacă te
apropii de 51%
✓ între 25 și 50%: cuplu nefericit, care riscă să fie din ce în ce mai nefericit
dacă nu reacţionezi imediat
✓ între 0 și 25%: unul dintre voi, dacă nu chiar amândoi, visează serios la
despărţire.
Gândește-te la o terapie conjugală sau personală. Privește acest
test ca pe o fotografie sau o radiografie a relaţiei tale actuale. Îţi permite să
evaluezi nu numai gradul tău de fericire conjugală, dar îţi atrage atenţia și
asupra diferitelor componente ale vieţii în doi. Refă-l după câteva luni
pentru a vedea în ce direcţie îţi evoluează cuplul; vei fi atunci mai în măsură
să iei o decizie.
Există educaţia și uneltele necesare pentru a duce relatia ta, acum
probabil cu bune și rele, la o relaţie în care fericirea este constantă și zilnică
pentru foarte mult timp. Atunci când apare o criză, ea poate fi rezolvată
prin comunicare. Pentru fiecare etapă (de la îndrăgostire, luptă pentru
putere, relaţie sănătoasă și evoluţie) există lucruri de care fiecare relaţie se
împiedică atunci când îi vine vremea.
Ce e important să știi este că orice relaţie este un vehicul pentru
evoluţia și fericirea ambilor parteneri. Dacă în relaţia ta simţi că nu ești
fericit pe deplin și nu evoluezi în ritmul pe care ţi-l dorești, poţi să
îmbunătăţești lucrurile.
Cât de des cedezi cerinţelor partenerului/partenerei?

Această întrebare este legată direct de fericirea ta şi de
rezervoarele tale de energie. Cu siguranţă, putem să fim fericiţi atunci când
partenerul (sau partenera) are o cerere şi noi putem să îi servim, însă dacă
faci des acest lucru, rămâne întrebarea: cine te serveşte pe tine?
Cum rămâne cu ceea ce te face pe tine fericit dacă tu ai deja un job în

a-l face pe celălalt fericit?
Aşadar, să cedezi constant cerinţelor partenerului s-ar putea să îl
facă pe el fericit, însă pe tine nefericit dacă nu există un echilibru. Atunci
când tu îţi vei epuiza energia, partenerul se va uita la tine şi îţi va cere şi mai
mult. Poţi să anticipezi ce urmează....
378
Cât de bun prieten consideri că eşti cu partenerul/partenera?

Nietzsche spunea că “nu lipsa de iubire, ci lipsa de prietenie face
căsniciile nefericite”. Am rămas şocat în ziua când am descoperit că, de cele
mai multe ori, ne tratăm partenerii din relaţiile de cuplu mai rău decât pe
prietenii noştri obișnuiţi. Asta nu înseamnă că trebuie să ne tratăm mai
prost prietenii, cum poate ar crede unii, ca să echilibrăm situaţia. Mai
degrabă, înseamnă că ar trebui să ne privim partenerii de viaţă cu aceeaşi
înţelegere, toleranţă, prietenie, acceptare și iubire necondiţionată cum fa-
cem şi cu prietenii noştri.
Vorbeşti cu partenerul/partenera despre slăbiciunile, fricile, sensibili-

tăţile şi demonii tăi?
Ne este foarte frică să vorbim deschis cu partenerul despre latura
noastră întunecată, despre fricile noastre, despre demonii care ne bântuie.
Asta face ca unii oameni să ajungă să nu se cunoască cu adevărat după
mulţi ani de relaţie, iar nefericirea să ajungă să domine în relaţia lor.
Ne este frică să ne arătăm aşa cum suntem pentru că ne îngro-
zeşte ideea că vom fi respinşi, că nu suntem destul de buni aşa cum sun-
tem. Dar ghici ce? Ascunzând cine suntem cu adevărat, nu dăm voie iubirii
şi acceptării să ne vadă şi nu primim exact ce ne dorim mai mult: iubire şi
acceptare. Îi obligăm pe ceilalţi să admire şi să iubească ce nu suntem şi
apoi ne dăm de ceasul morţii că “nu mă placi aşa cum sunt”.
Cât de valoros îl/o consideri pe partener/parteneră?
Atunci când nu există iubire într-un cuplu, există o luptă pentru
putere şi cineva vrea să calce pe partener pentru a se ridica pe sine. C. G.
Jung ne spune: “Unde domneşte iubirea, nu există dorinţă de putere, şi unde
predomină puterea, nu poate exista iubire. Una este umbra celeilalte”.
Atunci când te crezi mai bun decât partenerul sau mai slab, ai o
problemă. Nu poate exista respect, parteneriat şi relaţionare sănătoasă. Ai
tendinţa de a te considera deasupra şi consideri că eşti o persoană îndrep-
tăţită să ai avantaje mai multe decât partenerul sau partenera, ceea ce îm-
bolnăveşte relaţia şi accentuează lupta pentru putere. În lupta pentru pu-
tere din relaţii, există doar doi pierzători.
Câtă energie ai pentru activităţile împreună, de cuplu?

Relaţia de cuplu este un vehicul pentru evoluţia ambilor parteneri.
O relaţie ar trebui să îţi amplifice puterea şi energia, nu să te saboteze şi să
te obosească. Cu cât ai mai puţină energie pentru activităţi împreună, cu
atât valorile şi interesele voastre sunt mai diferite. Asta nu înseamnă neapă-
379
PERA NOVACOVICI
rat că nu există iubire, dar probabil va exista mai puţin timp petrecut împre-
ună. Dacă ambii sunt ok cu asta, e totul în regulă.
Cât de mult respecţi valorile partenerului?
Fiecare om are o structură unică de valori. Valorile sunt răspunsul
la întrebarea: “Ce este cel mai important pentru tine în viaţă?” Pentru unii
este libertatea, pentru alţii familia, pentru alţii sănătatea şi există sute, dacă
nu mii de valori, şi ele pot fi aranjate în miliarde de ierarhii diferite. Deci
nimeni nu are aceleaşi valori, în acelaşi timp, cu aceeaşi intensitate. Cum le
împăcăm? Pot doi oameni cu valori diferite să fie fericiţi? Cu siguranţă, atât
timp cât există respect pentru ceea ce e important pentru celălalt. Putem fi
fericiţi dacă nu încercăm să impunem valorile noastre altora aşa cum nu
permitem ca alţii să îşi impună propriile valori nouă.
Cum este relaţia sexuală cu partenerul/partenera?
Un sondaj spunea că umorul este al doilea lucru ca importanţă în-
tr-o relaţie fericită. Ghici care era primul? Sexul şi sexualitatea, intimitatea
psihologică şi fizică sunt necesare pentru sufletul uman ca oxigenul pentru
plămâni. O viaţă sexuală de calitate nu are un şablon şi fiecare îşi defineşte
satisfacţia sexuală. Totul e bine cât timp v-aţi stabilit regulile, vă cunoaşteţi
şi vă comunicaţi nevoile şi sunteţi dispuşi să contribuiţi la fericirea parte-
nerului.
Cât de des te cerţi în cuplu?
Cearta nu este decât semnul că unul (sau ambii parteneri) nu se
simte iubit. De obicei, frecvenţa certurilor arată gradul de insatisfacţie în
relaţie. Cu cât simţi mai multă iubire, cu atât ai mai puţine frustrări şi simţi
nevoia de a exploda mai rar. Certurile, deşi normale la început de relaţie,
atunci când sunt tensiuni şi se întâmplă cunoaşterea reciprocă, ar trebui să
devină din ce în ce mai rare pe măsură ce relaţia se maturizează.
14 Cum se ajunge la Marea iubire?
La început, doi oameni, oricât de îndrăgostiţi sunt sau cât de mare

e iubirea, oricât de asemănători sunt, la un moment dat, se vor lovi de un
zid în comunicarea dintre ei. Există convingeri diferite, nevoi diferite, valori
diferite şi poate destine diferite.
380
Apoi, urmează munca. Cam ca la clasa întâi. Cine e cealaltă

persoană atunci când o dezbrac nu doar de haine, ci şi de prejudecăţile şi
judecăţile mele, de proiecţiile şi aşteptările mele, de dorinţele mele ca
persoana cealaltă să îmi satisfacă nevoile egoiste? Dacă mă angajez în
această muncă cu scopul de a crea o relaţie puternică şi durabilă, ca să ne
servească, într-o zi, se va întâmpla o magie.
Magia despre care îţi vorbesc este exact dorinţa ca persoana cea-
laltă să “te citească”, să te înţeleagă şi să simtă lucrurile dincolo de cuvinte,
însă acesta este premiul de absolvire şi nicidecum darul de nuntă. Unul
dintre parteneri intră pe uşă. Îl vezi cu capul un pic plecat, umerii aplecaţi,
îngrijorat, tastând la telefon.
Îl urmăreşti aşezându-se şi apoi privind în gol. Ştii şi simţi că ceva
nu e în regulă, deşi el ţi-a schiţat un zâmbet scurt atunci când a intrat în
casă. Te duci la el şi aştepţi un moment potrivit şi apoi spui:
“Ceva te supără”.
El răspunde: “Da, am probleme la lucru cu un proiect şi am un coleg
care mă calcă pe nervi la maximum”.
“Hai să te relaxezi prima oară un pic, că la supărare nu ne vin ideile
creative şi soluţiile. Zi-mi ce ai chef să facem şi apoi luăm problema şi o
analizăm împreună dacă vrei. Dar acum hai să mâncăm o îngheţată, hai să ne
uităm la serialul tău preferat, hai să îţi fac un masaj.”
Asta e iubire. Asta înseamnă să îţi simţi şi să îţi citeşti partenerul
sau partenera instant, fără dubii.
Asta înseamnă să ştii că şi tu ai multe pe cap, însă îţi cunoşti
priorităţile. Sunteţi o echipă şi partenerul trebuie să fie bine pentru binele
amândurora. Şi tu, şi el trebuie să fiţi bine şi ştii, de altfel, că şi partenerul e
acolo pentru tine când tu ai nevoie.
Acum el este cel cu bateriile consumate, aşa că vei pune ceea ce
faci pe pauză fără să treci acest timp şi efort din partea ta într-un carneţel
cu datoriile pe care celălalt le are la tine.
O faci pentru că vrei. Pentru că simţi că e datoria faţă de par-
tener, dar, în acelaşi timp, e o investiţie care va aduce dividente. Faci lucruri
pentru celălalt pentru că simţi că el are nevoie şi tu ştii că poţi să oferi pen-
tru că tu eşti mai bine.
Asta e iubirea. Compasiunea şi empatia. Şi, cel mai important, tot
ce faci e fără aşteptări ascunse. Nu vrei să ţi se spună “mulţumesc” sau “fără
tine aş fi mort”. Dacă ţi se spune, primeşti complimentele cu dragă inima,
însă nu le aştepţi şi dacă nu simţi nicio picătură de recunoştinţă din partea
partenerului, asta nu va face să ai resentimente sau să nu mai oferi data
381
PERA NOVACOVICI
viitoare. Asta e iubire şi de aceea se spune că e cea mai puternică forţă din
Univers. Pentru că doar oamenii puternici o pot simţi şi manifesta în com-
portament.
Iubirea oscilează şi niciodată nu e constantă

Vine o altă zi. În ziua asta, tu eşti varză. Te copleşesc stresul, grijile
şi fizic nu te simţi prea bine. Ai bateriile golite şi nu e nimeni lângă tine care
să îţi poată oferi ceva. Tu ştii că trebuie să îţi asumi responsabilitatea pentru
propriile tale stări, aşa că îţi oferi tu ţie ceea ce ai nevoie: o baie firbinte,
serialul preferat, o îngheţată sau o plimbare în natură. Poate partenerul e
acasă şi acum el e foarte bine şi îţi poate oferi ţie iubire.
Poate e acasă, dar e gol şi el şi atunci nimeni nu are nimic de oferit
şi fiecare trebuie să îşi poarte de grijă. Sau poate partenerul nu e acasă şi îţi
porţi singur de grijă. În toate aceste cazuri, un singur element este în
puterea şi controlul tău. Starea ta de bine, fericirea ta, nivelul tău de energie
şi entuziasm, iubirea ta. Sunt ale TALE şi eşti singura persoană responsabilă
pentru ele.
Cea mai mare greşeală, CEA MAI MARE, este că oamenii cred că
iubirea este sau nu este, că e bătută în cuie sau lipseşte cu desăvârşire.
Iubirea este doar o energie care acum poate fi şi... UPS, într-o secundă nu
mai e. Iubirea e o energie care poate fi acumulată şi păstrată, dăruită sau
înmulţită.
Problema e că trăim într-o lume în care oamenii sunt experţi în a
consuma, dar retardaţi în a păstra, acumula, gestiona şi reîncărca. Ştim să ne
consumăm toate resursele însă nu ştim să le reîncărcăm. De aceea, în cele
mai multe cupluri, se află doi oameni goliţi de energie care nu mai sunt
capabili de iubire.
Pentru că iubirea e dăruire şi nu poţi să dăruieşti dacă eşti gol şi
nu mai ai nimic. Cu puţină ştiinţă, ai putea să te reîncarci în 30 de minute şi
devii din nou o persoană capabilă de iubire, însă cine ştie să îşi acorde
corect aceste momente personale de reîncărcare? Când să şi le ofere?
Îşi consumă energia fizică prin mâncare proastă, oboseală şi lipsă
de vitalitate. Îşi consumă energia emoţională prin certuri, gânduri negative,
furie şi judecăţi. Îşi consumă energia mentală lăsând atenţia să fie distribuită
în 20 de locuri simultan. Îşi consumă energia spirituală vânzându-şi sufletul
pentru un iluzoriu confort material în loc să îşi urmeze inima.
Şi apoi se plâng că nu e iubire în viaţa lor şi, mai mult, că
partenerul e de vină. Trebuie schimbat partenerul. Nu, nu, nu partenerul e
problema. Tu eşti. Tu eşti cauza lipsei de iubire. Tu eşti un ulcior găurit în
382
care oricâtă iubire se toarnă, e permanent gol. Există iubire, există înţele-
gere fără cuvinte, există armonie. Însă pentru oamenii dispuşi să facă munca
necesară.
Poate că toţi am fost înzestraţi cu capacitatea de a iubi, însă asta
nu înseamnă că şi manifestăm această capacitate. Deci, ce e de făcut?
Paşii de acţiune pentru tine sunt următorii:
1. Învaţă să îţi evaluezi propria stare zilnic. Cum te simţi în acest moment, cu
rezervoarele pline sau golite?
2. Ce anume te împlineşte şi te face bucuros, fericit? Cum îţi încarci bate-
riile?
3. Îţi asumi total responsabilitatea sentimentelor tale sau încă spui “din
cauza ta mă simt aşa”? Pentru că dacă te simţi victimă, eşti într-o poziţie în
care nu ai nicio şansă să simţi iubirea.
4. Faci dezvoltare personală în relaţia ta de cuplu? Partea cu adevărat fru-
moasă a unei relaţii este după ce trece perioada de atracţie hormonală şi
etapa luptei pentru putere, însă pentru a te bucura de tot ce are o relaţie
împlinită de oferit, pentru a simţi cu adevărat iubirea, e nevoie de muncă şi
un parteneriat în doi. Lucrezi la îmbunătăţirea permanentă a relaţiei tale?
Dacă simţi nevoia să afli mai multe despre iubire și relaţii, te invit
să vezi o prezentare cu lux de amănunte a cursului despre iubire și relatii în
care am adunat peste 100 de materiale video, multe dintre
ele având atașate PDF-uri cu exerciţii și în care și-au adus
contribuţia și colegii mei Andreea Papp, Marius Simion și
Ursula Sandner, fiecare dintre ei având peste 10 ani de
experienţă în studiul relaţiilor de cuplu cu sute de clienţi și
studii de caz: http://goo.gl/C8DNDh
383
PERA NOVACOVICI
384
{ ÎNCHEIERE
Dacă vei alege oricare dintre experimentele pe care ţi le-am pro-

pus şi te vei dedica lor zilnic, propunându-ţi să îţi îmbunătăţeşti rezultatele
în acel domeniu punând câte o cărămidă pe zi, în 12 săptămâni vei vedea
rezultate remarcabile.
În trei luni de zile poţi vedea cum ţi se schimbă viaţa în mod real,
concret şi palpabil.
Vei putea trece de la stadiul de visuri la stadiul de om al acţiunii şi
al faptelor.
Ceea ce eu ţi-am propus în acest volum sunt experimente în trei
domenii ale vieţii pe care, din experienţa mea profesională, am putut să le
extrag ca fiind domeniile în care oamenii raportează numărul cel mai mare
de probleme şi suferinţe: bani, iubire şi sănătate.
Cele trei experimente sunt exact ce am aplicat eu în viaţa mea în
ultimii zece ani în privinţa iubirii, a banilor şi a sănătăţii şi mi-am transformat
viaţa. Cred cu tărie că dacă alimentezi metodele pe care ţi le-am oferit cu
energia ta, concentrarea, ambiţia şi entuziasmul tău, vei obţine rezultate
foarte bune.
Aştept cu mare interes să îmi spui feedback-ul tău după ce începi
să experimentezi.
Cred că majoritatea metodelor pe care le vei întâlni în viaţa ta
funcţionează. Oamenii însă sunt copleşiţi de miile de metode de a face
bani, de a trăi iubirea şi de a avea o viaţă sănătoasă şi, de aceea, nu o aplică
pe niciuna cu suficientă dedicare, astfel încât să apuce să culeagă roadele.
Cei care reuşesc sunt oamenii care se concentrează şi pun câte o
cărămidă pe zi la construcţie. Îmi doresc să alegi orice metodă doreşti tu,
una singură, şi să i te dedici câteva luni cu tot ce ai tu mai bun.
Vei vedea că viziunea ta despre viaţă, dezvoltare personală, feri-
cire şi împlinire se va schimba radical în bine.
Per aspera ad astra!
Pera Novacovici
387
PERA NOVACOVICI
388
{ CUPRINS
Introducere 11
Partea I. Filozofia Alfa 21
Personalitate Alfa 17
Personalitate Alfa 1.0 17
Legile Personalităţii Alfa 4.0 21
Scopul vieţii 23
Atitudinea alfa 32
Partea a II-a. Abilităţi Alfa 43
Identificarea traumelor din copilărie 45
Creatorul realităţii 49
Setarea de obiective 54
Acţiunea zilnică 59
Progresia geometrică 64
Productivitatea 67
Motivaţia 73
Construcţiile 75
389
Leadership 82
Să îţi placă ziua de luni 89
Aprecierea și recunoștinţa 94
Personalizarea succesului 99
Încurajarea 104
Vocaţia completă 108
Smerenia 112
Discernământ 115
Autoeducaţia 118
Admiraţia 122
Solitudinea 127
Relaţia cu tine însuţi 136
O doză de fanatism 141
Convingerile 147
Managementul energiei 153
Gestionarea necazurilor 156
Investiţia în tine 164
Iubirea de sine 169
Cunoașterea valorilor 172
Detașarea emoţională 178
Non-judecata 188
Partea a III-a. Experiment: FiTransformer 199
390
Încearcă din nou și din nou 201
De ce e dificilă schimbarea? 203
Principiul din spatele abdomenului plat 207
Sala de fitness — atitudinea corectă 210
Cum îţi alegi antrenorul 212
Masa musculară 213
Ești pregătit să începem? 216
Ce să mănânci ca să ai corpul pe care ţi-l dorești 218
Cum să te antrenezi doar 25 de minute, de trei ori pe săptămână 225
Atitudinea pe care trebuie să o ai ca să nu te lași niciodată 227
Cum să dai burta jos 228
Este mai ușor să slăbești fără să ţii dietă! 232
Evaluare 234
Primele două secrete ale Fitransformer 235
Alimentaţia şi antrenamentul de bază Fitransformer 236
Piedici care te opresc să arăţi bine 237
Partea a IV-a. Experiment: Fabrica de Bani 247
Dacă ce-ai făcut până acum nu te-a ajutat, fă altceva! 249
Convingeri legate de bani 253
Calea pentru a face bani constant 259
Alergatul după bani nu aduce bani 264
Principiile creării de valoare 269
391
Principiile creării de valoare 269
Prima dintre cele două condiţii pentru a face bani: marketing-ul 275
A doua condiţie: vânzările 279
Cum să treci prin cele cinci stadii ale banilor 283
Măiestria, calea evoluţiei permanente 286
Identitatea omului cu bani 289
De ce oamenii ajung sclavi ai banilor 294
Șase stâlpi ai eliberării tale financiare 300
Partea a IV-a. Experiment: Marea Iubire 321
Ascultarea corectă 323
Iubirea şi relaţiile 327
Relaţii toxice 336
Doar nefericiţii cred că iubirea nu se învaţă 340
Nu se suferă din iubire, ci din lipsa ei 343
Etapa dezidealizării 345
De ce nu mai e ca la început? 348
Cinci obstacole în calea iubirii 352
Limbajele de iubire 356
Valorile în cuplu 361
Ce este iubirea? 364
De la afacere proastă la iubire 368
Testul fericirii conjugale 376
392
Cum se ajunge la Marea iubire? 380
Încheiere 387
393
PRODUCŢIE & DTP
CLAUDIU CATARGIU
COPERTĂ
MARKETING

ALFA2 Printre Greutati Spre Stele v20180308

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ALFA2 Printre Greutati Spre Stele v20180308

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

PERA NOVACOVICI

În mintea începătorului sunt multe posibilităţi dar în cea a

Mă fac pe mine bogat, făcându-mi nevoile puţine. (Henry

Prima mea foame mare în viaţă a fost cea de fericire, iubire şi

Cum poţi să fii fericit când eşti sărac?

Nu ştiu dacă pe drumul acesta am fost ghidat sau am ajuns pe el

Da, societatea nu mi-a oferit nimic însă e şi normal. Societatea era

Există foarte multe metode pentru a avea rezultate în lumea exte-

Printre greutăţi spre stele!

{ Personalitate Alfa 1.0

{ Personalitate Alfa 2.0

{ Personalitate Alfa 3.0

Ordinea pentru personalitate alfa 3.0 este exact aceasta, pornind

{ Personalitate Alfa 4.0

Frustrare înseamnă “lipsa a ceva” și cât timp omul resimte lipsa a

Demonstraţia simplă și logică ce ne arată că trebuie să oferim o

Scoate sănătatea fizică din întreaga poveste și spune-

Aproape sigur nu. Aproape sigur, energia omului lipsit de bani se

{ Legile Personalităţii Alfa 4.0

5. Nu fă celorlalţi pe plac cu orice preţ, fii sincer dar pe cât se

Spiritualitatea poate fi doar o dovadă de lașitate atunci când nu e

{ Personalitate Alfa 5.0

✓ frica de a fi lipsit de iubire

Esenţa vieţii tale este vocaţia, scopul tău pe acest pământ.

Cum scapi de aceste frici?

Urmează-ţi vocaţia şi universul îţi va deschide uşi acolo unde

Vocaţia îţi dă pasiunea pentru munca ta.

pasionează tot restul vieţii, să te îmbunătăţeşti permanent, să ai stilul de

Acum refă filmul şi scoate vocaţia din ecuaţie.

Logica elementară, aşadar, ne spune că “secretul” succesului

Nimeni nu s-a născut învăţat, dar, în acelaşi timp, nimeni nu are o

Îţi vei da seama că indiferent dacă ai atins sau nu visurile nebune,

Viaţa este ori o aventură îndrăzneaţă, ori nu e nimic. Multe

În 1927, la 32 de ani, Buckminster Fuller era pe malul unei ape şi se

Nu ai dreptul să te elimini. Tu nu îţi aparţii. Aparţii Uni-versului.

Nu renunţa la un vis doar pentru că e nevoie de mult timp

Cel menit să dea lumină trebuie să îndure arderea focului.

Atinge steaua de neatins şi nu-i uita pe cei care au crezut în

Ai două treburi pe acest pământ. Să fii fericit şi să fii folositor.

Bătrân este acela care găseşte mai multă bucurie în trecutul

Orice lucru care ni se dă reprezintă, de fapt, o sarcină.

Cu alte cuvinte, dacă ai un handicap, dacă eşti într-o familie de

Toţi avem o anumită vocaţie sau misiune în viaţă, toţi tre-buie

Noroc că viaţa, în generozitatea ei nemărginită, face uneori

restructurări, să fim daţi afară de la locul de muncă «sigur» şi să

În Egiptul Antic se considera că la poarta raiului ţi se pun două

Mi-a scris un băiat că bat câmpii în ultimul articol în care vorbesc

Valoarea unui om rezidă în ce poate el să dea, nu în ce este

Viaţa nu a fost făcută niciodată insuportabilă de condiţii sau

Orice om are o menire în viaţă… un har unic sau un talent

Dacă priveşti în direcţia potrivită, tot ce trebuie să faci este să

Să ştii că o singură fiinţă respiră mai uşor pentru că tu ai trăit

Cam 95% dintre oameni pot fi comparaţi cu nişte nave fără

Emoţiile pozitive apar în noi atunci când suntem magnetizaţi

Mâine dimineaţă, când te trezeşti, gândeşte-te că, în medie,

Cine vrea găseşte o cale. Cine nu, găseşte o scuză. (Pericle)

Atunci când vrem să ne cunoaştem pe noi înşine şi mai ales

Şi dacă nu poţi să munceşti cu dragoste, ci cu scârbă, atunci

spre a primi pomană de la cei care cu bucurie muncesc. (Kahlil

Toate darurile închise în destinul nostru sunt îngrădite cu

Imaginaţi-vă un grup fericit de cretini care muncesc. Cară

Dacă un om nu a descoperit ceva pentru care să moară, atunci

Datoria omului e simplă: el trebuie să nu-şi mai lase viaţa să fie