PERA NOVACOVICI - Ghidul Personalitatii Alfa

GHIDUL
PERSONALITĂȚII
ALFA
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
NOVACOVICI, PERA
Ghidul personalității alfa

Pera Novacovici
Bucureşti / Stepout Publishing House, 2013
ISBN 978-606-92395-9-9
177.62
Corectură și revizuire
Violeta Ieremie
Ilustrații
Elena Adorian
Producție și DTP
Claudiu Catargiu
HIRSCHKORN VERLAG & MEDIA
Dedicație
Dedic această carte tatălui meu care mi-a predat

extraordinare lecții de viață, pe care le voi transmite mai
departe și, prin aceste lecții, spiritul lui își va fi făcut da-
toria pe acest pământ.
Jarco, îți mulțumesc pentru că ai făcut ce ai știut tu

mai bine pentru cei pe care i-ai iubit și pentru că m-ai
inspirat să scriu această carte. Prin cartea asta, o bucă-
țică din tine va continua să trăiască și să aprindă focul în
alte suflete curajoase.
Dacă Jarco ar mai trăi, știu ce ți-ar spune, cititoru-

le. Ia un pahar, pune-ți niște vodka bună în el și bea
pentru Jarco. Iar urarea lui când ciocnea paharul era
“Sănătate, că noroc are tot prostul!"
CUPRINS
Introducere 9
Atitudine și mentalitate 23
Sănătate 59
Bani 85
Sexualitate și cuplu 113
Comunicare și socializare 155
Inteligența emoțională 201
Caracter și personalitate 231
Leadership 265
Încredere în sine 297
Autocunoaștere și educație 331
Viziune și vocație 351
Realism și rezultate practice 387
Spiritualitate 417
Stil de viață 467

Introducere
INTRODUCERE
Dacă mă întrebi care este scopul meu cu aceas-

tă carte, acesta este să îți schimb mentalitatea.
Dacă îți vei schimba mentalitatea, atitudinea ta

se va schimba.
Dacă atitudinea ta se va schimba, comporta-

mentul tău se va schimba.
Dacă comportamentul tău se va schimba, rezul-

tatele tale se vor schimba.
Dacă rezultatele tale se vor schimba, tu te vei

schimba și odată cu tine, întreaga lume ce te înconjoară
se va schimba după puterea exemplului tău.
Fiecare capitol începe cu atitudinea și mentali-

tatea pentru că ele sunt cheia pentru ca viața ta să se
transforme în ceva extraordinar, o viață în care tot ce
îndrăznești să visezi, devine realitate palpabilă.
Cartea e dedicată tatălui, meu care a murit în iu-

lie 2012. La fel ca toate cărțile mele, s-a născut într-un
moment de intensitate sufletească maximă pentru mine.
Privindu-mi tatăl în salonul de terapie intensivă,

în comă de gradul III și apoi IV, cu tuburile de oxigen
băgate pe gât, am văzut un corp pe care doar aparatele
mai îl țineau în viață.
Era groaznic pentru mine să îl văd așa, pentru că

taică-miu era sufletul petrecerii oricând, oriunde. Spu-
nea tot timpul că tot ce contează este vârsta sufletească,
nu carcasa ce conține acest suflet și spiritul lui vesel și
plin de energie l-a însoțit permanent. Tot timpul avea o
glumă, o replică sau ceva de spus.
Acum era doar o legumă.
Vreau doar să îți spun că, privindu-l în ultimele

zile de comă, privind cum ritmul bătăilor inimii scade și
se apropie de stop, am realizat că toți ne ducem la fel.
Felul în care ne vom duce diferă doar foarte pu-

țin. Pe patul din propria casă cu familia iubitoare alături,
lovit pe trecerea de pietoni de un tir sau de un bețivan
la volan, răpus de un cancer sau din mii de alte motive.
Suntem EXTREM de fragili și, fără să fim pesi-

miști, ar fi bine să ne aducem aminte de asta cu un
zâmbet atunci când ne stabilim prioritățile în viață.
Am citit și văzut, poate nu întâmplător în ultima

vreme, mărturii ale oamenilor, unii apropiați mie, care
spuneau ce întrebări își pune omul confruntat cu certitu-
dinea morții.
Brendon Burchard, un tip pe care îl urmăresc
online, spune că atunci când a fost în fața morții, i-au
venit trei întrebări în minte.
Am trăit? Am iubit? Am contat?
M-am gândit: ce las eu în urmă? Câteva cărți

scrise, niște prieteni minunați și o idee.
Ideea de personalitate alfa.
Ideea că fiecare om are un potetial extraordinar

ce doar așteaptă să fie explorat și valorificat.
În fiecare om sălășluiește un soare.

Totul e să-l lăsăm să ardă.
[Socrate]
Am încercat să mă văd în fața morții și m-a

cuprins un sentiment de panică.
Ce las în urmă? Care e dorința mea din urmă?

Care e cel mai bun lucru ce îl pot face?
Am niște prieteni extraordinari, însă ceea ce îi

face extraordinari este că au visul lor în viață și îl urmea-
ză cu pasiune.
Tocmai de aceea, cu toate că toți prietenii mei

iubesc, înțeleg și trăiesc conceptul de personalitate alfa,
niciunul nu ar duce mai departe această idee de perso-
nalitate alfa pentru că nu este motivul vieții lor, așa cum
este pentru mine. Și e foarte bine așa.
Mi-am dat seama că, dacă e cineva care va duce

ideea de personalitate alfa mai departe, acel om proba-
bil este cititorul pe care poate nu l-am cunoscut nicio-
dată personal, omul care își schimbă viața scoțând
comoara ascunsă din el și apoi, înțelegând valoarea
transformatoare a acestui concept, îl va duce mai de-
parte, învățându-i și pe alții.
Dacă e ca personalitate alfa să trăiască mai de-

parte fără ca eu să fiu în spate, asta se poate doar dacă
TU accepți misiunea asta.
Misiunea de a deveni o personalitate alfa și, mai

mult, de a-i ghida pe alții pe drumul evoluției lor. Dacă
accepți, în rândurile ce urmează sunt detaliile misiunii
tale.
Pentru ca un gând să schimbe lumea, mai întâi

trebuie să schimbe viața celui care îl exprimă, care
mai apoi să devină exemplu.
[Albert Camus]
Ghidul și principiile comunității personalitate al-

fa: pentru cei care sunt, vor să devină sau vor să îi în-
vețe pe alții să devină ALFA.
Intenția acestui ghid este să te schimbe în inte-
rior, astfel încât să poți să schimbi ceea ce ai în exterior.
Este un ghid de leadership.
Să fii liderul tău și apoi al celor din jur. Să fii lider

înseamnă să îți asumi responsabilitatea. Nu înseamnă să
fii “șef”, deși lumea te va privi de multe ori ca pe un șef.
Un lider adevărat nu se lasă păcălit de această aparență
și nici nu își lasă orgoliul să fie hrănit cu otrava validării.
Responsabilitatea ta este să îți duci haita sau tri-

bul spre “tărâmul făgăduinței”.
Pera este doar mesagerul. Orice mi se întâmplă

mie, nu contează decât pentru mine și pentru cei câțiva
oameni apropiați mie. În rest, mesajul este important. Și
ceea ce este și mai important — acest mesaj să fie purtat
cât mai departe, cu pasiune și, mai ales, prin puterea
exemplului.
Evey Hammond: “Ni se spune să ținem minte

ideea, nu omul, pentru că oamenii pot cădea și
eșua. Omul poate fi prins, poate fi ucis și uitat, dar
peste 400 de ani, o idee încă poate schimba lu-
mea. Am fost martoră la puterea ideilor. Am văzut
oameni ucigând în numele ideilor și am văzut oa-
meni murind să le apere… dar o idee, nu o poți
săruta, atinge, nu o poți ține în brațe; ideile nu
sângerează, nu simt durerea și nici iubirea.
(…)
Creedy: Mori! Mori! De ce nu mori? De ce nu
mori?!
(…)
V: În spatele acestei măști este mai mult de-
cât un trup. În spatele acestei măști este o idee,
dl. Creedy, iar ideile sunt antiglonț.
Principiile unei personalități alfa sunt principiile

pe care le ducem mai departe și le ai detaliate în
rândurile acestui ghid.
Există un singur tip de lidership. Să poți zugrăvii

viitorul și să duci oamenii spre rezultatul concret. Inte-
resele oamenilor din tribul tău trebuie să fie totuna cu
interesele tale, doar că tu vei știi să inspiri acești oameni
pentru ca interesele lor să devină nobile în timp.
Marele filozof Arthur Schopenhauer spunea
Ceea ce are cineva în sine, personalitatea și

valoarea, este singurul lucru de-a dreptul hotărâtor
pentru fericirea și binele său. Toate celelalte sunt
indirecte; de aceea efectul lor se și poate nimici, dar
niciodată efectul personalității.
Cât de mult adevăr!

Haina de pe mine o pot cumpăra. Pantofii la fel.
Și telefonul, sau orice alt lucru material și expus la vede-
re. Ceea ce însă nu îți poate lua nimeni, nu poate
cumpăra, fura sau mima este puterea personalității tale.
“A trăi înseamnă a construi poduri peste râuri

care seacă”. (G. Benn)
Alergăm după ceva mai bun doar să ne dăm

seama că putem șterge tot cu buretele după ce atingem
scopul și o luăm de la capăt, pentru că există ceva și mai
bun. Trecutul și realizările lui devin inutile și odată cu
maturitatea vine și realizarea că nu obiectivele contează,
ci plăcerea de a construi acel pod, știind că într-o zi nu
va mai fi de folos.
De ce ghidul personalității alfa?
Pentru că acum nu vreau doar să înveți tu să

devii o personalitate alfa completă, ci să îi poți învăța cu
ușurință pe alții.
Pentru asta îți voi spune fiecare principiu al per-

sonalității alfa pe care l-am putut identifica.
Îți voi spune o poveste inspirațională la fiecare

principiu, îți voi spune pașii de acțiune la fiecare prin-
cipiu, îți voi spune cum să te educi pentru fiecare prin-
cipiu. Astfel, vei putea să îi înveți pe alții la rândul tău.
De ce alfa?
Pentru că viața ne cere fiecăruia dintre noi într-o

zi să devenim lideri, fie că ne dorim asta sau nu. Când
am pornit pe drumul ce mi-a fost destinat nu mi-am pro-
pus să fiu lider.
Mi-am dorit doar o viață așa cum visam. Am su-

ferit foarte mult sufletește și la capătul tuturor
suferințelor a rămas doar o singură emoție dominantă.
Revolta! Revolta împotriva nedreptății. Revolta

împotriva potențialului irosit din oameni. Revolta împo-
triva oamenilor care nu își pot vedea propria măreție și
astfel se lasă umiliți și călcați în picioare ca niște animale
chinuite când în ei dorm zei și zeițe care așteaptă doar
un semn ca să se trezească la viață.
Liderii sunt aleși de oameni și nu liderii sunt

problema, ci oamenii sunt problema. Dacă vrem o țară
mai bună, avem nevoie de un popor mai bun. Scriu
această carte cu speranța că, într-o zi, oamenii care vor
reuși să își clădească personalitatea din mizerie, la fel ca
în versurile lui Arghezi — “din bube, mucegaiuri și no-
roi / naște-vom frumuseți și vremuri noi” — vor da nastere
unor lideri noi care vor readuce Romania la rangul de
țară ce este un exemplu pe toate planurile. O țară ce își
va redescoperi comorile și bogățiile, începand cu oa-
menii ei.
Schimbăm o țară schimbând indivizii ei, câte
unul odată.
Am avut un vis, înainte să plec la facultatea de

psihologie. Era un zid infinit din caramizi, care nu putea
fi ocolit și nici sărit. Iar secretul era să scot câte o
cărămidă odată din acel zid, cu răbdare și înțelegerea
că deși pot să trec mai departe după ce am scos puține
cărămizi, e important să demolez tot zidul.
Misiunea nu este alta decât schimbarea a câte

unui individ odată.
Tu te vei schimba și vei fi un exemplu, DAR e

important să îi ajuți și pe alții să se schimbe, iar ei nu se
vor schimba dacă le spui cum, ci dacă le arăți cum,
făcând tu prima oară schimbările pe care vrei să le vezi
la ei.
Fii tu schimbarea pe care vrei să o vezi în lume.

[Gandhi]
Tipping point: atunci când 19% dintr-un grup

adoptă o schimbare, balanța a căzut în partea cealaltă și
întregul grup implementează schimbările pe care le-au
făcut deja 19% dintr-un grup. 19% înseamnă 4.000.000
de români…
Eu, de unul singur, am ajuns la 30.000-50.000
de oameni care mă citesc, iar cu echipa mea la peste
150.000.
Din acești 150 de mii, e nevoie ca 1000 să se

ridice și fiecare să schimbe alți 4000.
1000 de evangheliști trebuie să schimbe fiecare

alți 4000 de oameni. Este FOARTE realizabil în următorii
4-5 ani.
Fiecare are în cercul de prieteni între 50-150 de

persoane. Deci nu e destul. Ca sa ajungi la 1000 va tre-
bui să te folosești de uneltele de comunicare: blog,
Facebook, YouTube, Google.
Vei face schimbări în viața ta și vei arăta că ești o

personalitate alfa oferind dovezi lumii despre cum ți-ai
schimbat viața.
Vei mânca sănătos și vei face sport, vei câștiga

bani și vei călători, vei iubi și vei avea prieteni.
Vei avea un stil de viață nou și vei arăta asta

celor din jur, apoi îi vei ajuta și pe ei să facă lucrul ăsta.
Aceasta este misiunea ta: să schimbi în bine

1000 de oameni, și împreună vom reuși să schimbăm o
țară întreagă. Și apoi, de ce nu, o lume.
Această carte este un manifest pentru toți cei
care nu se mulțumesc să fie doar niște frunze purtate
aleator de vânt.
Pentru cei care nu se lasă duși de val și nici nu

sunt măturați din calea lui, ci pentru cei care generează
valul.
Pentru generatia alfa.

Atitudine și
mentalitate
GHIDUL PERSONALITĂȚII ALFA
Stări de spirit — asta trebuie dat altora; nu

conţinuturi, nu sfaturi, nu învăţături.
[Constatin Noica]
Dacă ar fi să transmit cel mai important lucru

oamenilor care vor să fie alfa, acesta ar fi atitudinea şi
mentalitatea.
Dacă ar fi să dau o definiţie proprie, aş spune că

atitudinea este suma a tot ceea ce eşti tu după toate
experienţele tale de viaţă, toate convingerile tale, toată
pasiunea sau curajul tău, fricile şi limitările tale.
Toate experienţele tale te vor face să ai o anu-

mită atitudine, care poate să te ajute sau să te saboteze.
Atitudinea determină comportamentul care influenţează
rezultatul.
Atitudinea este atingerea magică pe care o poţi

da fiecărui comportament al tău.
Aceasta este puntea între două lumi.
Puterea atitudinii este ilustrată foarte bine în ci-

tatul lui Henry Ford: “Unii oameni cred că pot, alţii că nu
pot. Ambii au dreptate.”
24
PERA NOVACOVICI
De ce ai alege să crezi că nu poţi, când tot tim-

pul ai la dispoziţie şi cealaltă variantă, să crezi că poţi?
Liderii se diferenţiază de restul lumii doar printr-

un singur lucru. Prin atitudine. Nu forţa muşchilor, nici
agerimea minţii sau moştenirile de la părinţi au stabilit
succesul unui om în viaţă. Diferenţa a fost tot timpul fă-
cută de atitudine.
Ce au în comun cei care au schimbat lumea?

Dorinţa de a face asta. Atitudinea. Singurul handicap
care te poate ţine cu adevărat nefericit este o atitudine
greşită.
Nu cred că există vreun om de succes din istorie

care, la un moment dat, să nu fi spus că atitudinea şi
mentalitatea noastră fac totul.
Acum 2600 de ani, Buddha a spus: “Cu gându-

rile noastre facem lumea. Suntem ceea ce gândim. Vor-
beşte sau acţionează cu o minte intoxicată şi problemele
te vor urma aşa cum roata carului urmează boul ce trage
carul. Vorbeşte sau acţionează cu o minte curată şi feri-
cirea te va urma aşa cum umbra ta te urmează, negreşit.
Cum ar putea o minte împovărată de probleme să înţe-
leagă calea? Nici cel mai mare inamic al tău nu îţi poate
face atât de mult rău, pe cât pot propriile tale gânduri
lăsate nesupravegheate. Dar, odată ce ai controlul minţii
tale, nimic nu te poate ajuta mai mult, nici mama, nici
tatăl tău.”
25
Prin minte impură sau intoxicată, putem înţelege

o minte care, în loc să fie pozitivă, este negativă. Ne ale-
gem atitudinea în fiecare zi şi în fiecare clipă a zilei. De
ce să spui “eu nu pot” în loc de “eu pot”? Nu există
niciun motiv. Ai suferit eşecuri şi înfrângeri înainte? Şi ce
dacă? De data asta vei reuşi. Şi dacă nu, data viitoare
sau cealaltă. Important e că vei reuşi, pentru că poţi.
Acum 2200 de ani, când generalii i-au spus lui

Hannibal că este imposibil să treacă munţii Alpi cu ele-
fanţii, acesta a spus: “Aut viam inveniam aut faciam”, ca-
re apoi a devenit proverb latin. Adică ori găsim o cale,
ori facem noi una. Nu există opţiunea “nu se poate”.
Hannibal este considerat unul dintre cei mai iscusiţi ge-
nerali din istoria lumii, alături de Alexandru cel Mare sau
Napoleon Bonaparte.
Iisus a spus acum 2000 de ani: “Dacă veţi avea

credinţă în voi cât un grăunte de muştar, veţi zice mun-
telui acestuia: mută-te de aici dincolo şi se va şi muta; şi
nimic nu vă va fi vouă cu neputinţă.” Câţi dintre noi se
gândesc că pot să mute un munte? Şi cine dintre noi
crede absolut în acest adevăr? Probabil nimeni. La fel
cum nimeni nu credea că un aparat mai greu decât ae-
rul poate să zboare sau că pământul se învârte în jurul
soarelui. A trebuit să apară oameni care au crezut atât
de tare în aceste lucruri, încât şi-au pus viaţa în slujba
credinţei lor absolute. Şi atunci miracolul s-a întâmplat
şi a devenit normalitate.
26
PERA NOVACOVICI
Ghandi a spus la începutul anilor 1900: “O mână

de spirite determinate, ale căror inimi sunt hrănite de un
foc care nu poate fi stins, al credinţei în misiunea lor,
poate schimba cursul istoriei.” Pe 15 august 1947, la mai
bine de 40 de ani de când a început lupta, Ghandi obţi-
ne independenţa Indiei faţă de Imperiul Britanic fără să
folosească nici măcar o armă, nici el şi nici cei care îl ur-
mau.
Napoleon Hill a spus în 1921: “Mult mai mult aur

a fost scos din minţile oamenilor decât de sub pământ”.
Napoleon Hill a studiat peste 500 de oameni de succes,
cei mai bogaţi oameni ai Americii la acea vreme, şi car-
tea lui, rezumatul acestor interviuri, Think and Grow
rich, a ajutat mai multă lume să atingă succesul plecând
de la zero decât orice altă carte din istorie.
Vorbind despre Steve Jobs, Haward Mahere a

spus: “La sfârşit, lasă-mă să te încurajez şi să îţi spun că,
pe măsură ce progresezi spre succes şi măreţie, vei fi
provocat să ai visuri mari, să gândeşti la un nivel mare,
să ai mult curaj şi să ai în vedere tot timpul posibilităţile
şi soluţiile, nu obstacolele. Gânditul nonconformist nu
este ilegal şi, dacă ar fi, am fi partizani şi am lupta din
păduri pentru acest drept. Refuză să te mulţumeşti cu
puţin. Nu muri ca un individ dezamăgit de viaţă cu po-
tenţialul neexplorat. Alegerea stă în tine.”
Atât e de important, încât fiecare capitol va

începe cu o secţiune de “atitudine şi mentalitate” pentru
27
domeniul respectiv. Pentru că, fără atutidinea şi mentali-

tatea potrivită, nu facem nimic.
Alfa asta înseamnă. Atitudine şi mentalitate.
Dacă tu crezi într-un lucru, el se întâmplă.
Aceasta este esenţa personalităţii alfa.
La început, e bine să presupunem că pleci la

drum de la zero.
Oamenii mă întreabă de ce anume e nevoie ca să

îţi atingi visurile şi obiectivele. Eu le spun:
Ţi-e foame? Ţi-e sete?
Există un foc ce arde în tine?
Cât de mult îţi doreşti?
Cât de tare ai nevoie?
Mănânci, dormi, visezi
Doar cu un gând în minte?”
[Tim McGraw]
PRINCIPIUL MOTIVAȚIEI 3.0

Foarte mulţi oameni se plâng atunci când sunt
puşi faţă în faţă cu rezultatele lor, cu dorinţele lor, cu
scopurile lor în viaţă şi, legat de viitorul lor, că NU AU
MOTIVAŢIE.
28
PERA NOVACOVICI
O scuză bună. Aş vrea să mi se întâmple chestii

faine, dar nu sunt motivat.
Hai să îţi spun un secret. Pregătit?
EŞTI FOARTE MOTIVAT ÎN PERMANENŢĂ, DAR NU

TE-AI ÎNTREBAT CE ANUME TE MOTIVEAZĂ.
Poate spui că vrei să faci sport, să arăţi bine la

plajă în vara care vine. Dar spui că nu ai motivaţie şi că
asta e tot ce îţi lipseşte. Dacă cineva ţi-ar da o pastilă de
motivaţie, totul ar fi ca în poveşti. În acelaşi timp, când
treci pe stradă pe lângă fast food, nările încep să îţi
freamăte, îţi întorci hainele pe dos să găseşti şi ultimii
bani ca să îţi iei o porţie de cartofi prăjiţi. Aşadar, com-
portamentul tău arată că eşti foarte motivat… să mă-
nânci.
Deci nu motivaţia e problema. Din aia ai destulă

şi ştii să o foloseşti. Doar ca tu nu ştii ce vrei.
Când vei dori să slăbeşti, să faci sport şi să arăţi

bine la plajă mai mult decât vei dori să mănânci, atunci
îţi vei atinge obiectivul.
Aşadar, motivaţie avem toţi, dar înspre ce o în-

dreptăm?
Cartea Drive a lui Daniel Pink este un manual

minunat de motivaţie care, după ce trece prin toate for-
29
mele de motivaţie, te învaţă cea mai puternică formă a

ei, şi anume motivaţia internă sau motivaţia 3.0.
Motivaţia 1.0 a fost pentru zeci de mii de ani gu-

vernatoarea fiinţei umane. Supravieţuirea şi înmulţirea
reprezenta sistemul de motivaţie 1.0. Ieşeai din peşteră
şi erai motivat să nu mori şi să vânezi un animal ca să
trăieşti tu şi familia sau tribul tău. Motivaţia dura până la
atingerea acestui obiectiv.
Recent, am evoluat la motivaţia 2.0, care în-

seamnă recompensă/pedeapsă sau băţul şi morcovul.
În ultima sută de ani, odată cu explozia erei industriale,
această motivaţie a funcţionat, însă până la un punct.
Astăzi, motivaţia 2.0 nu mai funcţionează.
De ce băţul şi morcovul nu merg de cele mai

multe ori? Un sistem de motivaţie bazat pe recompen-
să/pedeapsă distruge creativitatea, scade mult motiva-
ţia internă, reduce comportamentele productive. În ace-
laşi timp, încurajează trişarea, creează dependenţe
emoţionale. Această motivaţie funcţionează rar când
încurajăm rutina.
Tipul I şi tipul X
Tipul X de motivaţie se referă la oamenii care
sunt motivaţi extern de bani sau alte recompense pen-
tru a-şi face treaba. Adică instinctul de supravieţuire şi
băţul cu morcovul sunt motivaţii de tipul X. Modele în-
vechite care azi nu ne mai servesc. Poate ai observat că
30
PERA NOVACOVICI
sunt schimbări majore în lume în aceste zile. Un dome-

niu în care aceste schimbări se simt foarte puternic este
domeniul motivaţiei.
Tipul I de motivaţie se referă la oamenii care

sunt motivaţi intern de a face lucrurile, din pasiune şi
pentru a experimenta starea de flux. Tipul I reprezintă
trecerea la Motivaţia 3.0.
Cu toţii ştim că motivaţia internă nu are nevoie

să fie stimulată, ea există pur şi simplu. Aceasta este
motivaţia 3.0 şi, ca să avem parte de ea, sunt necesare
trei condiţii:
1. Autonomia
Prima dintre cele trei caracteristici ale Tipului I
de motivaţie este autonomia. Ea se manifestă în patru
domenii. Autonomia asupra activităţii (noi alegem ce
vrem să facem), asupra timpului (când vrem să facem),
asupra echipei (cu cine vom face) şi asupra tehnicii (cum
anume vom face).
Dacă vreau să verific ce m-a motivat pe mine să

scriu această carte, iau cele 4 domenii şi verific:
Am ales eu să scriu această carte din proprie ini-

ţiativă? DA.
Am ales eu când lucrez la această carte fără
constrângeri? DA.
31
Am ales eu echipa care mă ajută la carte (de-

sign, ilustraţii, corectură etc.?) DA.
Am ales eu felul în care scriu, cum aranjez struc-
tura? DA.
Aşadar, motivaţia de a scrie această carte este

INTERNĂ, din dorinţa mea de a transmite mesajul pe
care îl am pentru tine.
Fă această verificare cu activităţile tale şi vei ve-

dea ce anume te motivează. Ideal ar fi ca majoritatea
activităţilor tale zilnice să fie motivate intern.
2. Măiestria
Este al doilea aspect al Tipului I de motivaţie.
Măiestria are trei aspecte. Măiestria este o mentalitate:
ştim că trebuie să ne îmbunătăţim permanent abilităţile.
Măiestria este durere: cere sacrificiu. Măiestria este o
asimptotă: tinde spre perfecţiune la infinit fără să o
atingă şi e împăcată cu asta.
Ce înseamnă aceste trei lucruri?
Măiestria este o mentalitate înseamnă că orice

activitate îţi alegi, e foarte important să o alegi 100% cu
sufletul şi mintea ta şi apoi să te dedici necondiţionat ei.
Să o iubeşti necondiţionat.
Măiestria este durere înseamnă că te-ai împăcat

cu faptul că nu există creştere decât în afara zonei de
confort, iar orice ieşire în afara zonei de confort înseam-
32
PERA NOVACOVICI
nă durere. Când faci sport, ai febră musculară. Fibra

musculară se rupe şi apoi, în perioada de refacere, muş-
chiul are ocazia să crească. La fel şi în dezvoltarea per-
sonală, dacă vrei să dezvolţi anumiţi muşchi (abilităţi),
ştii că trebuie să ieşi din zona de confort şi să faci lucruri
inconfortabile care îţi dau ocazia să creşti şi să te dez-
volţi.
Măiestria este o asimptotă înseamnă că orice

maestru ştie că nu va apuca să trăiască ziua în care
munca lui nu mai poate fi perfecţionată şi îmbunătăţită.
Perfecţionismul şi perfecţionarea sunt două lucruri ex-
trem de diferite. Perfecţionismul este o boală psiholo-
gică ce te face să fii tot timpul afectat de emoţii nega-
tive pentru că ai încercat un lucru şi nu a ieşit perfect.
Perfecţionarea înseamnă că încerci să faci un lucru cât
de bine poţi tu, încerci să îl faci mai bine decât în toate
încercările anterioare, dar ştii că nu destinaţia contează,
ci drumul. Contează să îţi depăşeşti perfomanţele ante-
rioare prin îmbunătăţirea tehnicii şi a abilitaţilor în mod
permanent. Fă-ţi munca foarte bine, dar fii conştient că
tot timpul e loc de mai bine.
3. Scopul (sau vocaţia)

Tipul I de personalitate se educă în fiecare din-
tre noi. Fiinţa umană caută un scop superior în ceea ce
face, un scop mai mare decât propria persoană. În noua
Motivaţie 3.0 nu se urmăreşte doar maximizarea profitu-
lui din acţiunile noastre, ci, în primul rând, maximizarea
33
înţelesului, a scopului în ceea ce facem. Profitul este fo-

losit acum pentru a atinge scopul.
Scopul este energia noastră spirituală şi canali-

zarea ei spre o ţintă foarte bine definită.
Scopul e important să fie caracterizat de două

lucruri.
Primul e să am în vedere care sunt talentele şi

pasiunile mele şi să îmi propun scopuri şi obiective în
care îmi pot folosi aceste talente şi pasiuni, pentru ca
drumul vieţii mele să fie o plăcere.
Al doilea lucru foarte important este să urmă-

resc ca scopul meu să servească lumea, să ajute oame-
nii, să facă ceva pentru această planetă. Priveşte viaţa
tuturor marilor personalităţi pe care le admirăm. Toţi au
lăsat o moştenire de care noi ne bucurăm azi. E nivelul
maxim din ce îşi poate propune o fiinţă umană.
Z
PAȘI DE ACȚIUNE
1. Răspunde la cele patru întrebări esenţiale: ce îţi place

şi ce vrei să faci ca activitate? Când vrei să faci acest
34
PERA NOVACOVICI
lucru? Cu cine vei face? Cum anume vei face? Dacă im-
plementezi aceste răspunsuri în viaţa ta, nu vei mai cere
motivaţie externă niciodată.
2. Înlocuieşte teama cu dorinţa. Unii acţionează din

frică, iar alţii din dorinţă. Poate ai auzit că mintea umană
nu ştie ce e aia negaţia. Adică, dacă spui: “NU vreau
datorii”, mintea va înţelege “datorii”, “NU vreau să mă
îmbolnăvesc”, “NU vreau să mai sufăr”, “NU vreau să mai
am stilul ăsta de viaţă”. Dacă te concentrezi asupra aces-
tor lucruri şi motivaţia ta e frica, ce vei obţine? DE CE ŢI-E
FRICĂ, NU SCAPI. Frumoasa noastră înţelepciune popu-
lară. Vreau să fiu o persoană bogată, sănătoasă, fericită,
iubită. În relaţiile cu cei din jur, când vrei să critici,
începe tot timpul cu “ASTA ÎMI PLACE LA TINE” şi continuă
cu “mai poţi să îmbunătăţeşti făcând ceva în plus”. Ajută
constructiv, laudă şi nu critica. Apoi, fii pasionat de
viziunea şi visul tău. Toţi iubesc învingătorii.
PRINCIPIUL PRODUCTIVITĂȚII ȘI
AL VITEZEI DE IMPLEMENTARE
(SAU PRINCIPIUL “VALI BORA”)
Tu eşti cel care îţi defineşti realitatea. Eşti pe

deplin responsabil de ceea ce ţi se întâmplă, aşa că
ai face bine să te apuci acum şi să termini repede,
35
lăsând scuzele la o parte şi trecând la acţiune.

Impresionează prin simplitate. Nu-ţi face griji
pentru recompense sau eşec, ele vin şi pleacă şi sunt
acolo ca să îţi ajute evoluţia. Concentrează-te să
oferi tot ce ai mai bun lumii întregi, pentru că
acesta este singurul lucru care rămâne în urma ta.
[Vali Bora]
Acest principiu cred că este unul dintre primele

principii pe care vreau să cred că le-am inventat. Cine
este Vali Bora şi de ce am numit un principiu după el?
Vali Bora este un băiat care, la 19 ani, era pro-

gramator şi l-am luat în echipa noastră, iar la 22 de ani
avea firma lui, alături de parteneri olandezi şi americani,
iar acţiunile lui în firmă valorau 200.000 de dolari. La ora
la care scriu aceste rânduri a depăşit cu mult stadiul de
programator şi este un manager/antreprenor/progra-
mator. Gestionează bunul mers în firmă, are un sediu în
centrul oraşului şi opt oameni la birou pe care îi coordo-
nează. (Asta scriam acum o lună, în decembrie 2012. În
ianuarie 2013 sunt 12 oameni.)
Vali Bora, dincolo de faptul că ne-a ajutat foarte

mult în echipă şi în afacere, ne-a oferit un cadou nepre-
ţuit. Ne-a ajutat să putem tria extrem de uşor orice om
care ar putea fi candidat pentru echipa noastră şi ne-a
36
PERA NOVACOVICI
oferit, prin puterea exemplului propriu, o unealtă ex-

trem de utilă pe care oricine o poate folosi pentru a
delimita rapid un om extraordinar, căruia i se arată un
viitor strălucit, de un om pentru care excelenţa şi succe-
sul sunt obiective dificile, ca să mă exprim elegant şi
pozitiv.
Există două principii care, unite, fac un om să fie

extraordinar în toate planurile vieţii:
1. primul este proactivitatea
2. al doilea este viteza de implementare.
1. Proactivitatea
Este una dintre cele mai dificile trăsături de edu-
cat în oameni, pentru că în general oamenii sunt reac-
tivi. Aşteaptă să li se întâmple ceva şi apoi reacţionează
la acel ceva. Oamenii proactivi sunt binecuvântaţi pen-
tru că ei acţionează din proprie iniţiativă înainte ca viaţa
să îi lovească.
Oamenii reactivi merg la dentist când îi doare

măseaua, oamenii proactivi merg la control regulat.
Oamenii reactivi aşteaptă să le bată cămătarii la

uşă pentru datorii ca să citească o carte de educaţie fi-
nanciară, oamenii proactivi se educă financiar pentru că
îşi doresc prosperitatea.
Oamenii reactivi merg la psiholog când se des-

part şi suferă, oamenii proactivi se dezvoltă permanent
pentru a avea relaţii împlinite de iubire.
37
Iar exemplele pot continua în orice domeniu al

vieţii şi deja îţi dai seama că oamenii proactivi sunt o
raritate.
Există trei trăsături în care putem descompune

acest principiu al proactivităţii:
anticipație
orientare spre schimbare
inițierea acțiunii
Aşadar, ştiind că, dacă vreau succes în viaţă, es-

te esenţial să fiu o persoană proactivă, în fiecare zi mă
gândesc în felul următor:
Cum pot schimba lucrurile ACUM ca să le îmbunătă-

ţesc? Pentru propria persoană, în munca mea, pentru
sănătatea mea, pentru cei din jur?
Ce pot să fac ACUM pentru a avea rezultate în viitor?
Care este planul de acţiune?
Acum, al doilea principiu.
2. Viteza de implementare
Cât timp durează de la apariţia unei idei în capul
tău şi până la transformarea ei în realitate?
Aceasta este viteza de implementare. Trăim într-

o lume în care atenţia ne este foarte distrasă şi, atunci
când acţionăm, o facem superficial sau nu acţionăm de-
loc şi amânăm.
38
PERA NOVACOVICI
Studiile asupra celor mai bogaţi oameni din lu-

me arată că singurul numitor comun, pe care toţi oame-
nii care au reuşit prin forţe proprii îl au, este viteza de
implementare.
Am o idee, mă pun pe treabă ACUM.
Oamenii care au doar una dintre aceste trăsături

sunt rari. Majoritatea nu au niciuna dintre acestea.
Oamenii care le au pe ambele sunt extrem de

rari, ca o floare de colţ sau un diamant.
Oamenii care le au pe ambele sunt oamenii cei

mai de succes din lume şi nu a fost nici măcar o singură
dată să întâlnesc un astfel de om şi viaţa, universul să nu
îi fie prieten.
De ce puţini au succes în viaţă?
Pentru că puţini au viteza de implementare.
Pentru că a avea viteză de implementare în-

seamnă să treci prin trei paşi extrem de rapid:
testează
eşuează
optimizează.
Este exact ceea ce le este frică oamenilor să facă

pentru că le e teamă de “ce vor zice cei din jur”.
39
Observi cum se leagă toate? Înţelegi de ce per-

fecţionismul este o boală? Stau în zona de confort, mi-e
frică să acţionez, mai sunt şi perfecţionist şi vreau să fac
totul perfect din prima şi, de aceea, nici nu mă apuc, de-
oarece ştiu că nu am cum să fac totul perfect şi uite aşa
îmi ratez viaţa.
Ei bine, oamenii de succes, personalităţile alfa,

fac exact invers.
Ştiu că nu am cum să fac un lucru extrem de bi-

ne din prima pentru că nu am experienţă, iar, ca să do-
bândesc experienţă, trebuie să fac.
Prima oară testez. Apoi, mă aştept să am eşecuri

pe care le analizez fără să pun la suflet. După aceea op-
timizez, încerc din nou. Fac alte greşeli la un nivel supe-
rior. Reiau procesul.
Diferenţa dintre oamenii prosti şi cei deştepţi e

că proştii fac mereu aceeaşi greşeală, iar deştepţii fac
mereu alta.
Dacă aşteptam să scriu articole şi cărţi bune din

prima, nu mă apucam niciodată. Încă stăteam şi mă
gândeam “cum ar fi să”.
Am scris articole, lumea m-a criticat, am refăcut,

am scris din nou, am îmbunătăţit şi, din încercare în
încercare, am ajuns la rezultate din ce în ce mai bune.
Aşa-i în orice aspect al vieţii.
40
PERA NOVACOVICI
Z
PAȘI DE ACȚIUNE
E mai uşor să fii proactiv în privinţa lucrurilor de care

eşti motivat intern. Care sunt ele? Treci la acţiune şi nu
te mai folosi de scuza cu motivaţia.
1. Proactivitatea este o trăsătură esenţială care face dife-
renţa dintre mediocri, muppets şi personalităţile alfa.
Citeşte despre proactivitate în cartea lui Stephen Covey,
Eficiența în 7 trepte.
2. Viteza de implementare este criteriul principal de di-
ferenţiere dintre oamenii de succes şi mediocri. Acţio-
nează în viteză, ca un profesionist. Ai o idee, experimen-
tează rapid să vezi dacă e ceva de capul ei.
3. ZILNIC pune-ţi întrebări. Ce am făcut azi? Am fost o
persoană proactivă şi cu viteză de implementare?
PRINCIPIUL RESPONSABILITĂȚII
Doamne, dă-mi seninătatea de a accepta ceea ce

nu pot schimba, curajul de a schimba ce îmi stă în
41
putere să schimb şi înţelepciunea de a face

diferenţa între ele.
[Reinhold Nierbuhr]
“Responsabilitatea este preţul libertăţii”, spunea

Elbert Hubbard.
Dacă nu îţi asumi responsabilitatea, şi-o asumă

alţii pentru tine. Aşa devii sclav.
Prima parte explică ATITUDINEA pe care e foarte

important să o ai şi apoi ACŢIUNEA pe care e vital să o
implementezi în viaţa ta pentru această a doua lecţie.
Atitudinea este ASUMAREA RESPONSABILITĂŢII.

Inversul acestei atitudini este VICTIMIZAREA.
Acum 4000 mii de ani, membrii unei comunităţi

aveau întâlniri regulate în care se adunau şi făceau o
ceremonie în care foloseau un ţap. ☺
Pentru a curăţa comunitatea de probleme şi pă-

cate, fiecare membru al comunităţii spunea tot ce avea
pe suflet, toate păcatele, problemele şi neajunsurile lui
care treceau asupra acelui ţap nefericit.
Apoi ţapul era gonit şi pus să alerge în sălbăticie

unde era devorat de animalele carnivore.
42
PERA NOVACOVICI
Tristă soartă pentru acest ţap. De aici şi vorba

veche de “ţap ispăşitor”.
Când aveam 15 ani, părinţii mei aveau scanda-

luri zilnice, eram sărac lipit şi tocmai începusem liceul,
nu aveam nicio perspectivă de viitor şi totul părea negru
în viaţa mea. Eram nefericit şi consideram că am greşit
undeva şi acum eram pedepsit. Chiar şi când vorbeam,
aproape de fiecare dată lucrurile luau o întorsătură ne-
gativă pentru mine şi ieşeau prost sau mă făceam de
râs. Am decis să nu mai deschid gură doar pentru a evi-
ta orice suferinţă.
Situaţia asta a durat ani de zile şi eram o VICTI-

MĂ. Nimic bun nu s-a întâmplat până când, într-o zi,
citind un material de dezvoltare personală, am găsit do-
uă lucruri, unul lângă altul:
1) Tot ce ai acum este rezultatul deciziilor tale din
trecut. Asumă-ţi responsabilitatea complet.
2) Cea mai mare avere pe care o ai este PERSONALITA-
TEA TA. Educ-o zilnic şi lucrurile bune vor veni la tine.
Acum, după şapte ani de când am citit acele

rânduri, viaţa mea este schimbată cu 180 de grade. Îna-
inte de a trece la pasul de acţiune pe care eu l-am făcut
şi pe care ţi-l recomand şi ţie, vreau să îţi povestesc des-
pre ce înseamnă o victimă. Dacă ai această atitudine,
scapă IMEDIAT DE EA. Dacă e cineva în jurul tău cu
această atitudine, IZOLEAZĂ-TE de acea persoană. Nu
mă interesează dacă e propria ta mamă sau propriul tău
43
tată. Victimele trebuie să se dea cu capul de pereţi de

suficiente ori până să îşi înveţe lecţia responsabilităţii.
Dacă vrei să le ajuţi, o faci pe timpul, energia şi, până la
urmă, propria ta fericire.
Arma secretă a învingătorului nu este un dar de

la naştere, un IQ mare, un talent. Secretul stă în
atitudine, nu în aptitudine. Atitudinea face
diferenţa.
[Denis Waitley]
Era o perioadă în viaţa mea când NIMIC bun nu

mi se întâmpla. De la lucrurile care îmi ieşeau pe gură,
care stricau relaţii şi îmi aduceau dezaprobare, până la
faptele mele mărunte de zi cu zi.
Era incredibil atunci şi este şi acum cum se poa-

te CA TOTUL să meargă pe dos.
În adolescenţa mea, ajunsesem într-o stare psi-

hologică nasoală. Am ajuns să aştept lucrurile rele să se
întâmple.
Şi, mai grav, am ajuns să leg de identitatea mea

suferinţa, eşecul. Să spun că pur şi simplu nu merit. Să
am convingerea că lucrurile bune nu sunt pentru mine
44
PERA NOVACOVICI
şi că trebuie să trăiesc în suferinţă din motive care îmi

depăşesc înţelegerea.
Apoi, a venit o zi când am început să îmi asum

RESPONSABILITATEA. Să ştiu că, pentru fiecare lucru bun,
oricât de mic, trebuie să muncesc.
A urmat o schimbare de 10 ani şi un drum al

dezvoltării personale care m-a schimbat pe mine şi în-
treaga mea viaţă.
Acum citesc cărţi la care nu aveam acces atunci

şi care mi-ar fi schimbat viaţa în bine cu MULT mai repe-
de.
Ca o concluzie: să fii o victimă nu îţi va îmbună-

tăţi niciodată viaţa, pentru că deja ai renunţat la efortu-
rile de a face ceva. Aruncând vina pe forţe externe, le
dai acestora toată puterea şi rămâi fără posibilitatea de
a schimba situaţiile în bine.
Nu te motiva cu ce nu vrei să se întâmple.
Bogăţia nu vine din grija pentru datorii.
Diferenţele dintre rataţi şi învingători:

rataţii văd furtuni, învingătorii văd curcubeul
rataţii se plâng, învingătorii se antrenează şi câştigă
rataţii caută atenţie, învingătorii câştigă respect
rataţii riscă, învingătorii fructifică oportunităţi
rataţii sunt agresivi, învingătorii sunt asertivi
45
rataţii caută vinovaţi, învingătorii rezolvă problema

rataţii trăiesc în trecut, învingătorii învaţă din trecut şi
lucrează cu plăcere în prezent pentru viitor
rataţii reacţionează negativ, învingătorii răspund efi-
cient
rataţii fac promisiuni pe care le rup, învingătorii îşi iau
angajamante pe care le ţin.
Ratarea e un obicei şi la fel e şi Victoria.
Îţi doresc să atingi Victoria în viaţă!
Z
PAȘI DE ACȚIUNE
1. Ascultă-ţi vocea din cap: elimină scuzele, elimină vina
ta sau a altora. Nu există vinovaţi, există doar viaţa şi
cursul ei firesc cu suişuri şi coborâşuri.
2. Când vorbeşti cu voce tare, îi acuzi pe alţii, arăţi cu
degetul, învinovăţeşti şi bârfeşti? Dacă da, lucrul ăsta se
schimbă ACUM. Doar tu ai atras oameni nepotriviţi în
viaţa ta, precum şi rezultatele proaste. Şi tot tu vei
schimba aceste lucruri.
3. Când cineva te atacă, cum reacţionezi? Ştii să primeşti
46
PERA NOVACOVICI
părerea cuiva şi critica constructivă?

4. Nu îţi asuma responsabilitatea pentru lucruri care nu
sunt în puterea ta de acţiune, dar învaţă să faci diferenţa
dintre ce poţi schimba şi ce nu e în puterea ta. Este în
puterea ta de exemplu să te educi în privinţa relaţiilor şi
a iubirii şi să faci tot ce ştii tu mai bine pentru a avea o
relaţie fericită. Nu este în puterea ta să opreşti persoana
cu care eşti în relaţie să se îndrăgostească de altcineva.
În final, reţine ce mi-a spus prin e-mail o persoa-

nă care citeşte blogul Personalitate Alfa la întrebarea
“ce este o personalitate alfa”: “O persoană care ştie că
nu sunt de vină nici colegii, nici părinţii, nici sistemul.
Pentru că, gândind aşa, le dă putere lor. Aşa că o perso-
nalitate alfa e responsabilă de ceea ce gândeşte, ce face
şi simte şi are o minte orientată spre soluţii. Nu se învinu-
ieşte, ci se gândeşte ce poate îmbunătăţi şi ştie că stă în
puterea ei să facă o schimbare.”
PRONCIPIUL VIZUALIZĂRII
ȘI AL GÂNDIRII POZITIVE
Orice mintea îşi poate imagina, ea poate realiza.

[Napoleon Hill]
Atitudinea necesară pentru succes e OPTIMISMUL.
47
Optimismul realist şi perseverarea în acest opti-

mism sunt cele mai importante criterii în a câştiga în
viaţă. Acesta este rezultatul celor mai importante studii
psihologice asupra sportivilor de performanţă, a oame-
nilor de afaceri şi a oamenilor de succes, în general.
Există două feluri de aşteptări:

aşteptările pe care le au alţii de la tine
aşteptările pe care le ai tu de la tine
Aşteptările devin realitate şi, de departe, aştep-

tările PE CARE LE AI TU DE LA TINE sunt cele care fac dife-
renţa.
În studiul influenţei minţii umane asupra bolilor

fizice s-a dovedit că stresul, furia, frustrările scad canti-
tatea de anticorpi din organism şi cresc şansele apariţiei
bolilor. De asemenea, scade producţia de hormoni din
organism, printre aceşti hormoni fiind şi cei responsabili
de starea noastră de bine şi de fericire.
Învingătorii văd întotdeuna şi partea bună a unui

lucru rău.
Suferi un eşec, apreciază lecţia pe care ai

învăţat-o.
Dacă o persoană te înşală, fii mulţumit că ai

scăpat de ea înainte să îţi facă şi mai mult rău.
Dacă suferi greutăţi în viaţă, apreciază faptul că

te fac o persoană mai puternică.
48
PERA NOVACOVICI
Aşadar, optimismul este un stil de viaţă.
Stai relaxat şi pozitiv în orice situaţie. Nimic din

ce se întâmplă în viaţa ta nu e întâmplător. Ţi se pot
întâmpla doar două lucruri. Sau eşti pus la încercare şi
testat, acestea fiind încercările vieţii, problemele pe
care le avem, lecţiile de învăţat, SAU este o sărbătoare
care confirmă că ai depăşit cu bine încercările.
În momentul în care ţi se întâmplă ceva neplăcut

sau suferi, întreabă-te: “ce trebuie să învăţ din asta?”
Ai să vezi ce lecţii simple şi frumoase îţi dă viaţa.

Problema e că te pune să le repeţi până când le înveţi.
Nu ai bani? Acţiunile tale de până atunci te-au

adus în situaţia asta. Ce trebuie să schimbi ca să începi
să ai bani?
Suferi din iubire? Ce greşeli mari faci în relaţio-

narea cu persoanele iubite şi ce trebuie să schimbi?
Ai probleme de sănătate? Caută cauzele care

te-au adus în această situaţie şi devino o persoană mai
conştientă de felul în care trăieşte.
O vorbă genială care mă ghidează azi perma-

nent este: “Tot ce mi se întâmplă este spre binele meu”.
Vreau să îţi spun un lucru interesant despre min-

tea umană. Ştiai că imaginea pe care o avem despre noi
49
este determinată de performanţele pe care le avem? În

momentul în care facem o acţiune, ca, de exemplu, vor-
bitul cu o persoană necunoscută, în funcţie de rezultatul
acelei acţiuni, în mintea noastră începem să ne vorbim
nouă înşine singuri cu un volum între 600 şi 800 de
cuvinte pe minut pentru a explica acel rezultat al nostru.
Dacă rezultatul este că am fost respinşi, mintea

începe să argumenteze: “nu eşti destul de bun”, “impre-
sia pe care o laşi oamenilor e proastă”, “nu mai intra în
vorbă cu oameni necunoscuţi pentru că vei avea de su-
ferit”. Astfel, se formează imaginea de sine, care, evi-
dent, este una slabă şi care nu ajută cu nimic.
Dacă rezultatul acelei acţiuni este bun, mintea

începe şi vorbeşte: “eşti o persoană de succes, lumea te
place şi vrea să fie alături de tine”. Imaginea de sine
acum este una pozitivă şi care are şanse mari să aducă
rezultate din ce în ce mai bune.
În cartea sa, Psihologia învingătorilor, Denis

Waitley vorbeşte despre sportivi olimpici, cosmonauţi şi
piloţi de avioane. Acesta povesteşte cum aceşti oameni
nu îşi permit nici cea mai mică greşeală în acţiunile lor.
Pentru a avea performanţe excepţionale, aceştia

folosesc VIZUALIZAREA și AFIRMAŢIILE .
Adică închid ochii şi repetă de sute şi mii de ori

cu puterea minţii acţiunea pe care urmează să o facă.
Astfel, când ajung la acţiunea propriu-zisă e ca şi când o
fac pentru a sută sau a mia oară.
50
PERA NOVACOVICI
Mintea nu face diferenţa dintre realitate şi

imaginaţie.
Exerciţiu: imaginează-ţi o lămâie tăiată în jumă-

tate. Imaginează-ţi cum iei o jumătate de lămâie şi cum
lingi lămâia. Simţi sucul acru în gură? Dacă ai făcut
exer-ciţiul bine, probabil ai început să salivezi. Cu toate
că nu există o lămâie acum lângă tine. Mintea nu face
dife-renţa dintre realitate şi imaginaţie.
Concluzia este să repeţi în imaginaţie acţiunea

pe care vrei să o duci la măiestrie.
Repetă-ţi zilnic ce fel de om vrei să fii.
Repetă-ţi zilnic ce vrei să ai.
Repetă-ţi zilnic cum este stilul tău de viaţă ideal
şi aşa va fi.
Ţine minte că niciun scop pus de alţii pentru

tine nu te va motiva şi nu te va mişca spre acţiune ca un
scop pe care tu ţi-l pui.
Dacă îţi asumi responsabilitatea şi vizualizezi zil-

nic ceea ce vrei să ai, nu vei avea deloc rezultate fără
AUTODISCIPLINĂ.
Fă în fiecare zi ce e foarte important să faci.

Scoate din vocabulatul tău cuvintele “Trebuie” şi “Nu
pot”.
51
Obiceurile pe care le ai îţi decid viaţa. Ai cuvântul

meu. Formează-ţi obiceiuri noi ACUM. (Citește PDF-ul
Puterea ta interioară).
Asumă-ţi creditul, precum şi vina pentru deciziile şi
acţiunile tale zilnice. Asumă-ţi responsabilitatea deplină.
Recompensele tale în viaţă vor fi pe măsura eforturi-
lor tale. Fă efort!
Relaxează-te şi învaţă să faci meditaţie. Pe termen
lung, îţi va aduce beneficii enorme pentru sănătatea ta
fizică, emoţională şi mentală.
Este uimitor cum pot să se saboteze oamenii

atunci când deschid gura sau când rămân singuri cu ei
înşişi.
De la Buddha, de acum 2600 de ani, care spu-

nea: “Suntem ceea ce gândim, cu gândurile noastre fa-
cem lumea”, până la Napoleon Hill care zicea în 1937
“Autosugestia este singura cale de a schimba şi influenţa
mintea subconştientă” şi până la majoritatea ramurilor
psihologice de azi care spun obsesiv: “Tot ceea ce ai
este rezultatul gândirii tale”… cum gândim?
Foarte simplu. Folosim vocabularul pe care îl

avem pentru a gândi, pentru a sta de vorbă cu noi înşi-
ne, pentru că asta este, până la urmă, gânditul.
Un dialog interior.
Problema cea mare este că acest dialog interior

se petrece de cele mai multe ori pe pilot automat.
52
PERA NOVACOVICI
Şi, de cele mai multe ori, pilotul automat este

setat pe negativ.
“Nu pot” — înainte să încerci;
“Mi-e frică” — de parcă nu ai şti că frica dispare doar
făcând lucrul de care ţi-e teamă;
“O să eşuez” — şi ce dacă? E singura cale de a progre-
sa, prin încercare/eroare.
De la aceste gânduri scurte, la altele mai elabo-

rate, se creează tipare de gândire şi de vorbire care ne
călăuzesc viaţa SPRE PRĂPASTIE.
Gândirea de victimă: “Ştiam eu că nu am noroc

în viaţă, numai mie mi se întâmplă rahaturile astea. Cu
ce am greşit?”
Gândirea fatalistă, pesimistă: “Nu mai rezist, e o

povară prea grea, nu mai vreau să trăiesc această viaţă”.
Gândirea bârfitoare şi invidioasă: “Uite şi la ăş-

tia. Ce cocalari, ce gunoaie!”
Există foarte multe tipuri de gândire negativă şi,

ceea ce este cel mai nasol, e că ele sunt o otravă care
ucide lent.
Este dovedit în experimentele lui Masaru Emo-

to, în studiul undelor cerebrale asupra moleculelor de
apă, că ceea ce gândim ne influenţează corpul fizic,
atitutinea, sănătatea şi rezultatele pe care le avem în via-
ţă, indiferent de domeniu.
53
Fie că e vorba de bani, sănătate sau iubire, nimeni nu a

ajuns împlinit şi fericit gândind negativ.
MAI MULT, nu este destul că avem noi propriul

flux de gânduri negative care ne influenţează direct, ci
avem o societate care are grijă să nu putem ieşi din
acest cerc vicios.
Deschizi televizorul şi ştirile bagă frica în tine, te

sperie cu violenţă, sărăcie, boli şi apoi tot televizorul te
pune să cumperi soluţiile. Mâncarea lor, medicamentele
lor, produsele lor electronice, maşinile lor. O unealtă de
marketing care distruge oamenii şi îi tratează ca pe
obiecte care trebuie speriate, rătăcite şi îmbolnăvite şi
apoi să le fie vândută soluţia.
Părinţii, prostiţi şi ei de mass-media, vin şi ei cu

alte gânduri negative şi ţi le repetă.
Prietenii tăi, în afară de cazul în care se ocupă

deja cu dezvoltarea personală, îţi vor repeta şi ei ca pa-
pagalii ce au auzit la televizor sau de la părinţi.
Şi, astfel, ai un cor întreg care te bombardează

cu negativism.
Aici, în comunitatea noastră, evoluţia începe

schimbând gândirea şi felul în care vorbim cu noi.
Apoi, după ce am devenit propriii noştri stăpâni,

începem lupta şi cu cei din lumea exterioară, începem
54
PERA NOVACOVICI
lupta pentru a-i salva pe cei care pot fi salvaţi de această

boală cruntă, gândirea negativă, otrava minţii şi a sufle-
tului nostru.
Gândurile şi cuvintele ce le vom planta în min-

tea şi sufletul nostru sunt viitoarele recolte pe care le
vom culege.
Aşa cum ghinda devine stejar, cuvântul şi gân-

dul devin faptă, comportament, obicei şi, împreună, ele
sunt chiar viaţa noastră.
Ce recoltă vrei să strângi? De buruieni sau de

hrană şi bunăstare?
Lucrurile pe care ţi le spui sunt, de fapt, o poartă

către comoara ta interioară.
Louise Hay, în cartea ei, Afirmaţii pozitive,

spune aşa:
“Unii oameni spun că afirmaţiile nu funcţionea-
ză, ceea ce este o afirmaţie în sine, dar realitatea este că
ei nu ştiu să le folosească corect. De exemplu, ei îşi
spun: «Devin din ce în ce mai prosper», după care gân-
desc imediat: «Ce prostie, e clar că nu merge, nu sunt
încă bogat». Convingerea negativă se va materializa
pentru că este repetată mai des, este crezută mai pu-
ternic şi este mult mai veche.
Alţi oameni repetă o singură dată o afirmaţie po-
zitivă şi pentru restul zilei vorbesc încontinuu negativ. De
ce parte crezi că va înclina balanţa? Rostirea afirmaţiilor,
55
deşi importantă, este doar o parte necesară, dar nu sufi-

cientă. Contează ce faci în restul zilei, care sunt faptele
tale pentru a ajuta gândurile să devină realitate şi care
este mediul în care ajuţi aceste afirmaţii să se materiali-
zeze.
Dacă plantezi seminţe în pământ de slabă calita-
te, şi recolta are de suferit.”
Z
PAȘI DE ACȚIUNE
Tehnici pentru înlocuirea vocii negative din mintea ta:

1. Cititul. O tehnică foarte simplă, în care faci efort mi-
nim, dar cu rezultate maxime. Înlocuieşti corul de voci
negative de la televizor, părinţi, anturaj şi chiar propria
ta voce cu vorbele mentorilor, înţelepţilor, eroilor tăi ca-
re îţi vorbesc. Astfel, vei începe să pui în talerul gândirii
pozitive o greutate ca să te ajute să contrabalansezi gre-
utatea gândirii negative care te-a tras în jos până acum.
2. Materiale audio. Foloseşte timpul, poate pierdut,

când te deplasezi dintr-un loc în altul în timpul zilei,
folosind orice dispozitiv portabil cu căşti la care se aude
vocea autorilor tăi preferaţi care îţi vorbesc. Este similar
56
PERA NOVACOVICI
cu cititul, însă mai potrivit pentru atunci când eşti în

mişcare, pentru a folosi la maximum timpul zilnic.
3. Crearea de afirmaţii pozitive. Aceste afirmaţii pot fi
folosite drept o rugăciune. Îţi spun cu mâna pe inimă că
tot ce am avut la început de drum, când am pornit în
aventura dezvoltării mele personale, a fost un set de
afirmaţii care erau foarte evoluate pentru mine. Dar ci-
neva în care am crezut mi-a spus că, după ce îmi voi re-
peta zilnic, luni de zile şi poate chiar ani aceste afirmaţii,
voi deveni omul care îi spun minţii mele că vreau să fiu.
Şi aşa a fost. Rezultatele au început să apară
după 30-60 de zile, dar şi-au făcut simţit efectul cu ade-
vărat după 6 luni de la plantarea lor în mintea şi sufletul
meu. Am plantat seminţele şi am cules recolta. Au trecut
10 ani de atunci şi afirmaţiile pe atunci, care erau un vis
aproape de neatins, au devenit realitate şi apoi au ră-
mas mici în urma mea.
Bibliografie
Leonard, George: Mastery; Pink, Daniel: Drive
Covey, Stephen: Eficienţa în 7 trepte
Wailtey, Denis: Psihologia învingătorilor
Hay, Louise: Afirmații pozitive
57
Sănătate
Fiecare om este constructorul unui templu numit

corpul său.
[Henry David Thoreau]
Atitudine și mentalitate
Corpul poate fi un templu pentru suflet sau o
temniţă, aş adăuga eu.
Cunoaşterea de sine începe cu alimentaţia şi

sportul.
Niciun master în psihologie nu m-a ajutat pe cât

m-au ajutat sportul şi alimentaţia. (În acest sens, vezi
articolul despre Sorin Fritea.)
Odată cu sportul şi alimentaţia, am intrat într-o

nouă eră a vieţii mele, la vârsta de 30 de ani. Niciodată
până atunci nu am mai tratat cu atât de multă seriozitate
aceste aspecte, iar motivele sunt acelea pe care proba-
bil le întâlnim la majoritatea oamenilor.
Când eşti tânăr, trupul şi sănătatea merg înainte

din inerţie, indiferent de abuzurile, lipsurile sau tensiuni-
le la care îl supui.
De pe la vârsta de 30 de ani, însă, creşterea na-

turală a corpului se opreşte (vezi Tony Schwartz şi vârsta
la care începem să pierdem muşchi) şi practic începe
procesul invers, de îmbătrânire.
60
PERA NOVACOVICI
Destul de devreme, nu?
Până la vârsta de aproximativ 22-23 de ani, nu

am avut niciun fel de probleme, pentru că eram în miş-
care permanent, nu aveam calculator acasă şi industria
fast food-ului nu era aşa dezvoltată. Mâncam aproape
exclusiv mâncarea gătită de mama sau de bunica, buni-
că la care mergeam de patru ori pe săptămână la prânz.
Dacă eşti atent la fraza de mai sus, deja am

menţionat punctele vulnerabile şi extrem de importante
pentru sănătatea noastră fizică.
mişcarea
alimentaţia
calculatorul
Toţi aceşti factori s-au întors împotriva mea du-

pă vârsta de 23 de ani.
Calculatorul, deşi este o unealtă extraordinară,

fără de care poate azi nu aş fi reuşit să îmi transmit me-
sajul către tine, te amăgeşte foarte uşor şi rapid într-o
lume a dependenţelor.
Timp de aproximativ patru ani de zile, am jucat

un joc pe care poate îl ştii, World of Warcraft. Mâncam
shaorma sau kebab în fiecare zi şi aveam sticla de 2,5
litri de suc lângă monitor, tot zilnic.
La vârsta de 27 de ani, am fost cel mai gras din

întreaga mea existenţă, cochetând cu greutatea de 90
kg, cu 25 kg în plus faţă de greutatea mea normală.
61
Eram la linia de demarcaţie dintre suprapon-

deral şi obez şi treceam între cele două, în funcţie de
perioade.
Apoi, de la 27 de ani până la 30 de ani am stag-

nat, cu mici perioade de scădere în greutate (maxim 5
kg).
Starea mea fizică, emoţională şi sufletească erau

în mod evident afectate însă eu nu aveam de unde să
ştiu pentru că uitasem cum e să fii în formă.
Datorită dezvoltării personale, am reuşit să am

rezultate notabile. Am terminat facultatea de psiholo-
gie, aveam o relaţie şi îmi dezvoltam afacerea.
Eram susţinut şi de faptul că ÎNCĂ eram tânăr şi

asta mă ajuta un pic să car după mine cele 25 de kg de
grăsime în plus, pe care nu le simţeam ca o povară
pentru că, repet, uitasem cum e viaţa fără ele.
Adaugă la toate acestea următoarele:
1. Indisciplina emoţională: tipul meu de perso-

nalitate mă face să fiu un om care ia decizii emoţional şi
este influenţat de emoţii. Partea proastă e că este foarte
uşor să fiu distras de la drumul meu de toane emoţio-
nale, de indisciplină sau dependenţe. Era clar că la mine
dieta nu avea nicio şansă de reuşită şi nici nu puteam
avea un program regulat de sport.
62
PERA NOVACOVICI
2. Eram şi sunt gurmand. Îmi place să mănânc şi

sunt un pofticios. Nu simt nevoia să mă abţin dacă am
ceva bun de mâncat la îndemână.
3. O moştenire genetică neavantajoasă: muscu-

latura mea creşte greu şi se dezumflă repede. Grăsimea
de pe mine creşte repede şi scade greu. Eram acel tip
ce se cheamă slab-gras. Adică un tip subţire care pare
mare pentru că are multă grăsime pe el. O pufoşenie
acoperită în 25 de kg de grăsime inutilă. Unul dintre
antrenorii mei îmi spunea că mă îngraş şi dacă îmi dă cu
maioneză pe la nas.
4. Rezolvarea tensiunilor emoţionale prin mân-

care: aşa cum unii fumează, alţii beau, alţii se droghea-
ză, eu mâncam. Acesta era răspunsul meu atunci când
eram stresat, agitat, supărat. Mâncam. Oricând şi la ori-
ce oră.
5. Lipsa totală de educaţie în privinţa sportului şi

a alimentaţiei. Am mai avut încercări şi de diete, şi de
sport, însă eram atât de neştiutor, încât tot ce făceam
era o mare pierdere de vreme. De-abia la 30 de ani,
având alături câţiva oameni extraordinari şi
profesionişti, am reuşit să mă pun la punct în acest
capitol al vieţii mele. Iar diferenţa dintre ceea ce
înseamnă sport şi alimentaţie, în viziunea unui
profesionist şi în viziunea mea, era uriaşă.
Aşadar, având “avantajele” de mai sus, plus cele

25 de kg în plus pe mine, am ajuns la minunata vârstă
de 30 de ani.
63
Mintea, corpul şi sufletul meu aveau nevoie de o

schimbare şi a fost nevoie, ca în majoritatea cazurilor,
de un şoc, de un impuls, pentru ca schimbarea să se în-
tâmple.
Am fost părăsit după o relaţie de 3 ani.
Ştiam că viaţa mea ajunsese la capătul unui ciclu

şi am pus mâna pe telefon, am sunat-o pe colega şi
buna mea prietenă, Andreea Papp, şi am rugat-o să mă
ducă la antrenorul ei pe care îl lăuda de luni de zile că
face miracole.
Numele lui este Sorin Fritea şi multe dintre lu-

crurile pe care le vei învăţa în acest capitol, şi nu numai,
sunt rezultate în urma experienţei pe care am avut-o,
antrenându-mă aproape 2 ani de zile cu campionul
naţional de bodybuilding la master şi triplu vicecam-
pion naţional la seniori.
Durerile de spate
După 11 luni de antrenament, fiind în plină bă-
tălie cu atitudinea mea uneori greşită, cu obiceiurile
vechi şi proaste, progresând lent, dar sigur, am păţit o
chestie care aproape mi-a venit de hac.
Ştiam deja că Sorin este un profesionist care ştie

foarte bine ce face, însă am avut îndoieli faţă de el când
a început să mă doară spatele. Mai bine-zis, baza coloa-
nei vertebrale. Mă durea din ce în ce mai tare când ridi-
cam 70-80 sau 90 de kg la exerciţiile de spate. Progre-
64
PERA NOVACOVICI
sasem de la greutățile de 30 de kilograme la cele de 90

însă corpul şi-a arătat limita.
În fiecare luni din săptămână, aveam exerciţiile

de spate care îmi provocau dureri mari la coloană şi
asta îmi afecta exerciţiile de marţi la picioare. Practic,
două antrenamente din trei erau compromise. Iar Sorin
era supărat pe mine şi îmi spunea că am atitudine gre-
şită.
Ce să fac DACĂ MĂ DOARE COLOANA VERTEBRA-

LĂ? Ce legătură are asta cu atitudinea?
După câteva săptămâni de dureri, nu m-am mai

putut abţine şi l-am rugat să îmi schimbe exerciţiul. A
fost o greşeală.
S-a arătat dezamăgit de mine pentru că nu am

încredere deplină în el. Mi-a povestit că a avut o femeie
care avea acelaşi gen de probleme şi doctorii i-au spus
să nu mai facă efort deloc. Femeia a avut încredere în
Sorin, a făcut exerciţiile şi acum ridică 120 de kg, iar du-
rerile de spate erau istorie.
Am ştiut că e adevărat, dar m-am gândit că e un

caz special. Femeia a avut noroc. Eu, de fiecare dată
când mă apropiam de bară ca să ridic 70 de kg, mă
vedeam în scaunul cu rotile.
Sorin mi-a zis un lucru care îmi răsună şi acum în

minte: “Problema ta nu e spatele, ci atitudinea. Când
65
vei înţelege asta, nu te va mai durea spatele şi vei putea

progresa.”
“Parcă suntem în Karate Kid”, m-am gândit. Vop-

seşte gardul ca să înveţi ce e răbdarea, dar pe mine mă
doare coloana rău de tot, NU E VINA MEA, eu am făcut
tot ce se putea.
“Ok”, a zis Sorin, “apleacă-te şi întinde mâinile

până jos.” M-am aplecat ca un bătrânel de 90 de ani.
“Vezi? De cât timp îţi spun să îţi faci încălzirea bi-

ne şi exerciţiile de stretching?”, a zis. Îmi repetă cât sunt
de importante de luni de zile, însă eu nu le făceam. Nu
aveam deloc mobilitate şi asta îmi afecta spatele.
“Dacă faci încălzirea şi stretching-ul bine, vei

avea mai multă mobilitate şi, când vei ridica greutăţile,
nu îţi vei mai afecta coloana. Cu cât ridici mai mult, cu
atât muşchii spatelui devin mai puternici şi îţi susţin co-
loana. Totul ţine de atitudinea ta şi de felul în care mă
asculţi. Fă încălzirea şi stretching-ul de fiecare dată, mă-
car 15 minute, şi vei vedea că lucrurile se schimbă.”
După 11 luni de sport, începeam practic de la

zero.
În noiembrie 2011, am început să fac stretching

şi să ridic bara goală, 20 de kg, la exerciţiile de spate.
66
PERA NOVACOVICI
În ianuarie 2012, durerile de spate au dispărut,

iar, în data de 30 aprilie 2012, am ridicat 120 de kg.
Nu am mai simţit deloc dureri de spate de când

mi-am schimbat atitudinea.
Dacă mai era nevoie de vreo dovadă, asta a fost.
Lecţia pentru tine: ai o putere uriaşă de care

probabil nu ştii. Atitudinea ta.
Viaţa îţi poate arunca multe în cale însă tu alegi

atitudinea cu care întâmpini tot ceea ce ţi se întâmplă. Şi
asta va face diferenţa.
Atitudinea ta vine din inimă şi Sorin s-a decis să

îşi facă un blog prin care să împărtăşească cu cei intere-
saţi foarte multe lucruri din experienţa lui de viaţă şi din
sala de sport.
Sorin este vicecampion naţional de culturism în

2010 şi 2011, la vârsta de 40 de ani, iar foarte multe voci
spun că merită locul 1.
Anul acesta va participa din nou.
Blog-ul lui este www.inimasicorp.ro şi, dacă vrei

să te asiguri că vei primi toate noutăţile, introdu adresa
de e-mail la newsletter. Pagina lui de Facebook este
https://www.facebook.com/inimasicorp.
67
Călătoria de-abia a început.
Lecţiile de atitudine învăţate de la Sorin:

1. Nu te minţi pe tine.
2. Tot ce ai de făcut este să poţi spune la sfârşit de zi:
“Am făcut tot ceea ce era în puterile mele.”
3. Nu îţi face ţie promisiuni pe care nu le poţi ţine,
pentru că îţi va afecta încrederea în tine.
4. Fapte, nu vorbe.
PRINCIPIUL ALIMENTAȚIEI
Am văzut puţini oameni murind de foame. Din

cauza mâncatului, am văzut murind o sută de mii.
[Benjamin Franklin]
Cel mai important aspect al vieţii tale: stil de

viaţă, nu dietă.
Sfârşitul anului 2010 mă prindea în cea mai

proastă formă fizică a vieţii mele.
Motivele sunt multiple, unele necunoscute.
Multă muncă, mult stres. Progresasem frumos în

toate domeniile vieţii, mai puţin cel al sănătăţii mele.
Probabil eram epuizat, îmi găseam refugiul în

mâncare şi mă minţeam că lucrurile nu sunt aşa grave.
68
PERA NOVACOVICI
După Crăciunul şi Revelionul din 2010, fosta

mea iubită, cu care aveam o relaţie de aproape trei ani,
a venit acasă după două săptămâni petrecute la părinţii
ei şi mi-a spus: “Vreau să mă mut singură.”
Am zis: “Ok.”
“Şi vreau să ne despărţim.”
Am zis: “Ok!”
Ultimele trei luni din relaţia noastră au prevestit

faptul că lecţiile noastre împreună se apropiau de sfâr-
şit, aşa că nu a fost chiar o supriză total neaşteptată.
Luna ianurie m-a prins singur, supraponderal

spre obez (aveam aproape 90 de kg la o înălţime de
1,72) şi cu nişte alegeri de făcut.
Dacă vrei să ai o idee unde te afli acum pe scara

kilogramelor şi ce indice de masă corporală ai, poţi să
faci rapid aici, introducând kg şi înălţimea. Mai jos, ai un
grafic care îţi arată exact unde te afli acum: http://
www.doctor.info.ro/calculator_imc.html. Eu eram la un
indice de masă corporală de 29, adică la limita supe-
rioară a supraponderabilităţii şi foarte aproape de obe-
zitatea de gradul 1.
În paralel cu sportul, alimentaţia e un factor nu

important, ci DECISIV. Tot sportul din lume nu va com-
pensa faptul că bagi în tine ceea ce nu te ajută.
69
Sorin mi-a cerut un caiet în care să notez ce

mănânc şi la ce ore. Fără presiune, fără dietă.
Următoarea lecţie este să uiţi de diete. Nu ai ne-

voie de aşa ceva. O dietă presupune că ai un program
alimentar restrictiv care are o dată de început şi una de
sfârşit. Şi după? Revii la lucrurile care te-au adus în sta-
rea de a avea nevoie de dietă?
Ceea ce ai nevoie este un program alimentar pe

care să îl poţi urma pentru tot restul vieţii tale. Şi să nu
simţi presiune emoţională şi psihologică. Să înveţi să
mănânci alimente care te ajută să îţi atingi obiectivele şi,
în acelaşi timp, să îţi placă acea mâncare.
Îmi propusesem ca, în 6-9 luni de la începerea

programului, să am un abdomen plat şi fără grăsime pe
el.
Alimentaţia curăţată, nu dietă. Asta înseamnă că

înlocuieşti alimentele proaste, care îngraşă şi nu au va-
loare nutritivă şi energetică, cu alimente care au aceste
proprietăţi, astfel încât să poţi să mănânci curat TOATĂ
VIAŢA.
Această strategie nu este finală şi lucrez în con-

tinuare să o îmbunatăţesc, DAR este strategia care m-a
ajutat:
dimineaţa: fresh de fructe; ai voie dulce, ai nevoie de
ceva nutritiv, energizant
70
PERA NOVACOVICI
mic dejun: încă se poate mânca aproape orice, dar

evită grăsimea
prânz: suntem atenţi, dar ne hrănim bine. ciorba, su-
pa, lichidele sunt esenţiale; felul 2: carbohidraţi cu legu-
me sau proteine cu legume, grăsimi sănătoase
gustare de seară: proteină, fără carbohidraţi
cina: salată (fără fructe, fără dulce, fără gras, fără car-
bohidrați; ne rămân legume şi carne uşoară (piept de
pui sau peşte).
Exemplu de mâncare sănătoasă, gustoasă şi ca-

re te face să SLĂBEŞTI chiar şi fără sport, garantat.
ora 7: trei portocale, trei kiwi, trei banane amestecate
în blender şi băute (pentru două persoane);
ora 10: două clătite cu nutela SAU două plăcinte cu
mere/brânză/dovleac sau un baton de ciocolată (Snick-
ers, Mars, Bounty etc.);
ora 13: ciorbă de pui à la grec, mazăre cu piept de
pui SAU supă de pui cu tăiţei, spanac cu pulpe la cup-
tor;
ora 15: baton cu proteine Weider;
ora 18-19: salată cu roşii și castraveţi, brânză cu 10%
grăsime.
Ceea ce mănânci la 7 şi la 10 dimineaţa, deşi

este bogat în zahăr (fructele, nutela etc.), îţi satisface
poftele, îţi dă energie şi NU SE DEPUNE pentru că orga-
nismul are nevoie de energie pentru toată ziua. În felul
ăsta, nu te poţi plânge că te supui la regim spartan şi că
nu ai voie să mănânci.
71
Apoi, la prânz, ai nevoie de mâncare consistentă

ca să poţi să treci ziua cu bine, să nu te apuce poftele,
dar care să nu te îngraşe. De aici, deja respectăm prin-
cipiul de a nu amesteca carbohidraţii cu proteină sau
grăsimi.
Apoi, după-amiaza şi seara, devenim foarte

atenţi, pentru că, atunci, TOT CE SE POATE DEPUNE se va
depune sub formă de grăsime, ţesut adipos.
Ţi se pare greu?
Fără dietă, în 8 luni de zile, mâncând ce îmi

place, fără sacrificii, am slăbit 25 de kg de grăsime, fă-
când şi sport.
Premierea
O singură masă pe săptămână, în oraş, de dorit
până la ora 12, este premierea.
Atunci mănânc ce vreau eu, ca un purcel, exclu-

siv pentru poftă, şi nu pentru sănătate. Mac, KFC, sha-
orma, kebab, pizza.
Premierea înseamnă că îmi acord un premiu de-

oarece am respectat programul de mâncare şi sport.
Anturajul
Dincolo de faptul că lupta cu noi înşine este cea
mai grea, şi lupta cu cei din jur este foarte dificilă.
72
PERA NOVACOVICI
Aproape că nu ai şanse să mănânci sănătos da-

că în casă există alimente nesănătoase şi oameni care
mănâncă prostii.
Ca să ai şanse să te lupţi cu acest viciu al mân-

cării, să poţi elimina poftele şi emoţiile legate de mân-
care, trebuie să goleşti casa de tentaţii.
Fă educaţie cu cei din casă şi, dacă nu ai în-

cotro, mută-te.
Nu pot să îţi dau alt sfat, deoarece nu cred că

lupta cu mâncarea poate fi câştigată cu frigiderul plin
de tentaţii.
Unul dintre motivele pentru care am ales să mă

mut cu noua iubită în acelaşi apartament a fost un lucru
aparent banal. Când m-a vizitat în primele zile, ne-am
pus să mâncăm şi şi-a făcut o salată de roşii şi castraveţi.
Mânca cu poftă şi nu înţelegeam cum poate să îi placă
legumele chiar aşa mult. Pe lângă asta, făcea deja sport
fără să tragă nimeni de ea şi fără să o ajute cineva. Fă-
cea sport la sala de forţă la un loc cu băieţii. Era o per-
soană care trăia o viaţă sănătoasă pentru că îi făcea plă-
cere. Nu o obliga nimeni, ci era o dorinţă venită din in-
terior.
Când o vizitez pe mama, care e ardeleancă din

Maramureş, oricât de sănătos încearcă să gătească, tot
plăteşte tribut locului de unde a venit. Când am fost în
vizită în nordul ţării, la Târgul Lăpuş, locul de unde îşi
73
are originile mama, am mâncat numai mâncare grasă.

Cărnuri, salate cu maioneză, ciorbe, sarmale. Dar oame-
nii ăia munceau toată ziua pe câmp şi în pădure. Erau
masivi fizic, aveau muşchi pe ei şi ardeau calorii la greu.
Eu stau ore întregi la calculator. Nu am cum să

mănânc aceeaşi mâncare. Mi-e foarte greu să mă abţin
când merg la ma-ma şi o rog să fie atentă ce găteşte. E
bun, dar pe mine nu mă ajută.
Cu cine stai în casă este EXTREM de important. E

greu să deschizi frigiderul şi să nu ai ce alege sănătos. E
greu să îi educi tu pe toţi ceilalţi. Contează foarte mult
ce obiceiuri au cei cu care locuieşti şi e mai uşor când ai
alături de tine oameni cu aceleaşi valori şi obiceiuri.
Z
PAȘI DE ACȚIUNE
1. Renunţă pentru totdeauna la ideea de dietă. Gândeş-

te-te cum poţi să îmbini în stilul tău de viaţă alimentele
“curate” şi ţine cont de orarul metabolismului tău.
2. Află care sunt cauzele emoţionale ale mâncatului.
3. Implementează obiceiuri noi, curăţă casa de tentaţii.
4. Fii atent la ce mănâncă cei din jur şi luptă-te cu ei.
74
PERA NOVACOVICI
PRINCIPIUL SPORTULUI
Cei care cred că nu au timp pentru sport, mai

devreme sau mai târziu, vor avea nevoie de timp
pentru bolile lor.
[Edward Stanley]
Stil de viaţă, nu efort.
În prima zi de sport, antrenorul m-a întrebat ce

vreau să fac şi care sunt motivele pentru care vreau să
mă antrenez.
Am spus că vreau să slăbesc şi să îmi definesc

musculatura, eventual să mi se vadă pătrăţelele.
Nu-i aşa? Obsesia a ceea ce se vede în exterior,

indiferent de ceea ce simţi în interior.
O altă lecţie majoră a fost că, atunci când faci

sport cum trebuie, îţi dai seama că ceea ce simţi în inte-
rior e tot ce contează.
Felul cum arăţi este doar un efect secundar al

atitudinii tale mentale şi al stării tale emoţionale.
Fiind începător, nu aveam de unde să ştiu aces-

te lucruri.
75
Aşa că m-am apucat de sport cu entuziasmul

oricărui începător. Imaginându-mi ce bine voi arăta.
De ce e nevoie de muşchi? De ce forţă şi car-

dio? Multă lume se sperie atunci când aude de ridicat
greutăţi, culturism, sală de forţă.
Musculatura ta te face să arăţi bine. Grăsimea

de pe corpul tău te face să arăţi şi să te simţi rău.
Grăsimea şi caloriile pe care le consumi zilnic

sunt arse de metabolism, iar metabolismul tău este mai
eficient dacă ai mai mulţi muşchi care au nevoie de
energie.
Mai mult, după vârsta de 30 de ani, începe o de-

generare a musculaturii şi, dacă nu faci nimic, masa ta
musculară scade cu până la 500 de grame pe an.
Aşadar, după vârsta de 30 de ani, antrenamen-

tul cu greutăţi ar trebui să fie obligatoriu.
Programul meu de antrenament are 3 şedinţe

pe săptămână în care, după o sesiune de ridicat greu-
tăţi, alerg de fiecare dată pe bandă.
Lucrul ăsta, îmbinat cu o alimentaţie MULT mai

bună decât cea cu care am pornit la drum, a făcut să
ajung de la 90 de kg la 65 de kg.
Lecţia pentru tine este să nu te fereşti de antre-

namente în sala de forţă. Aproape că sunt obligatorii,
dacă nu faci alt sport care să îţi dezvolte musculatura.
76
PERA NOVACOVICI
Motivaţie, voinţă, disciplină: cuvinte mari, dar

inutile pentru succes.
Despre motivaţia externă nici nu vorbesc pentru

că e garantat că nu funcţionează. Motivaţia, chiar dacă
este internă, va dispărea. Poate motivaţia ta internă este
dată de o suferinţă, poate de dorinţa de a-ţi dovedi ţie
că poţi. Ce te faci când suferinţa nu mai e sau ţi-ai do-
vedit că poţi? Motivaţia scade şi munca ta e irosită.
Voinţa? Este o formă de energie pe care cu toţii

o avem în cantitate foarte mică şi, de multe ori, o consu-
măm pe lucruri nefolositoare. Ştim cu toţii că în unele
zile avem voinţă şi în altele nu prea, orice am face. Nu
poţi avea rezultate consistente bazându-te pe ceva in-
consistent.
Disciplina ţine de tipul de personalitate. Dacă

nu o ai, munca pentru a-ţi dezvolta disciplina este una
titanică şi s-ar putea să te lupţi împotriva propriului tău
fel natural de a fi.
Care e atunci secretul?
OBICEIURILE.
Secretul e să foloseşti motivaţia atunci când o ai,

puţină voinţă şi disciplină, pentru a dezvolta obiceiuri
noi. Aceasta este lecţia pentru tine.
77
Obiceiurile sunt comportamente repetate ca ri-

tualuri care nu necesită motivaţie, voinţă sau disciplină.
Le facem fără ne gândim conştient la ele.
Problema e că majoritatea obiceiurilor noastre

nu au nicio treabă cu succesul. E important să începem
să ne formăm obiceuri care, repetate săptămânal, lunar
şi anual, ne duc în mod aproape inevitabil spre succes.
Despre cum să faci succesul inevitabil, un mate-

rial bun al lui Adi Soare aici: http://www.succesdublu.ro/
inevitability-thinking/.
Se spune că e nevoie de 30 de zile pentru a-ţi

dezvolta un nou obicei. Mie mi-a luat 60 de zile, pentru
că eu tot timpul obţin mai greu ce alţii obţin uşor.
În aceste 30 de zile, aşa cum îţi spuneam, storci

toată motivaţia, voinţa şi disciplina pe care le poţi găsi
în tine şi repeţi un comportament de succes în mod ob-
sesiv, orice ar fi.
Apoi, se întâmplă ceva miraculos!
În cazul meu, luni, marţi şi joi, în mod automat,

când vine ora de mers la sală, îmi iau hainele, îmi pun în
urechi căştile la care ascult muzică, bicicletă, pedalez
aproximativ 16 minute la sală, fac antrenamentul cu
Sorin, alerg, urc pe bicicletă, vin acasă, fac duş, pun
hainele la spălat, mă pun la calculator cu o energie
78
PERA NOVACOVICI
pozitivă şi o relaxare emoţională minunată şi încep să

lucrez.
Nu am nevoie de motivaţie, voinţă sau discipli-

nă. Comportamentul ăsta e ca şi spălatul pe dinţi. Auto-
mat.
Să îţi dezvolţi obiceiuri care te vor duce spre

succes e singura cale de a avea succes.
Rezultatele în viaţă. Stilul de viaţă. Mersul cu

bicicleta şi cu cine stai în casă la masă.
Atunci când am decis să merg la sală şi să o fac

la modul cel mai serios posibil, cu antrenor personal,
am decis că vreau să fac din asta un stil de viaţă. Mă
simt atât de bine acum în pielea mea, încât nu mai vreau
să mă întorc niciodată la ceea ce am fost. Rezultatele
mele pe toate planurile sunt mai bune decât oricând.
Am energie să lucrez mai mult decât oricând, sunt mai
productiv decât oricând, sexul e mai bun decât oricând
şi nu ţin minte când am avut ultima oară o stare depre-
sivă. Relaţia cu părinţii mei este mai bună decât oricând,
am o iubită mai bună decât oricând (fără nici cea mai
mică lipsă de respect pentru iubitele de dinainte).
După primele trei luni de mers la sală, cheltui-

sem o groază de bani pe taxi pentru că era o oră aglo-
merată şi sala e destul de departe de unde locuiesc eu
însă, dacă acolo e Sorin, acolo sunt şi eu.
79
Privind în urmă, mă simt ca în Povestea Prostului.

Sunt purcel, vreau să slăbesc, dar merg ca boierul cu
taxiul la sală. Sorin m-a întrebat de ce nu îmi iau bicicle-
tă şi eu am tot amânat să fac lucrul ăsta. Îmi era ruşine să
îi spun că nu ştiu să merg pe bicicicleta.
Impulsul decisiv a venit tot de la actuala iubită

care era fiartă după biciclete şi îmi spunea să mă pregă-
tesc că vrea să ne plimbăm cu bicicletele.
Ştiind dilema mea, un amic a apărut la uşa mea

cu o bicicletă de-a lui de când era mic. Am învăţat să
merg pe ea şi apoi mi-am luat o bicicletă adevărată. De
un an de zile, mă simt ca un copil când mă urc pe ea. Nu
doar că ajung mai repede decât cu maşina la sală, dar
fac mişcare şi sunt aliniat cu valorile mele ce ţin de un
stil de viaţă sănătos şi de o viaţă în mişcare.
Urmăream un interviu cu Steve Jobs care spu-

nea că a făcut o listă cu toate fiinţele vii pentru a vedea
care dintre ele este cea mai eficientă la mişcare, care
este raportul de calorii arse cu distanţa parcursă şi alţi
factori.
Condorul a ieşit pe locul 1, iar omul era pe

undeva la capătul de jos al listei.
Totuşi când au făcut calculul pentru un om pe

bicicletă… omul a ieşit cu foarte mult înainte a tot ce e
viu pe planetă. Impresionant, nu?
80
PERA NOVACOVICI
Eu cred că, legat de sport, orice om ar trebui să

se deplaseze măcar o parte din zi cu bicicleta.
Ideal e tot timpul.
Eu merg tot timpul cu bicicleta.
Apoi, trebuie să faci antrenament de forţă şi asta

înseamnă ori la sala de forţă, ori fitness urban (adică
antrenament doar cu corpul tău în mediul înconjurător).
Apoi, ar mai trebui cel puţin o dată pe săptă-

mână o activitate sportivă ca hobby cu prietenii. Eu
merg la fotbal.
Asta înseamnă un stil de viaţă în mişcare. Şi cred

că nu este opţional dacă vrei să arăţi bine, să te simţi
bine şi să ai un stil de viaţă superior.
Z
PAȘI DE ACȚIUNE
1. Alege-ţi una dintre următoarele opțiuni: slăbit, pus

masă musculară, definire a corpului, menţinere.
2. Pentru slăbit, trebuie să dai grăsimea jos, deci pui
accent pe cardio. Masă musculară: alimentaţie bogată
81
în proteine şi antrenamente cu greutăţi. Pentru definire,

cardio şi greutăţi. Pentru menţinere, antrenament cu
greutăţi şi cardio preferate, alimentaţie normală, fără
suplimente.
3. Fitness urban: trendul pe care îl vei vedea tot mai
des;poţi să înveţi mai multe aici: www.fitnessurban.ro.
82
PERA NOVACOVICI
83
Bani
O personalitate alfa nu rămâne săracă prea mult

timp.
Cuvintele acestea aș vrea să le ții minte și să te
ghideze permanent.
Nu este o rușine să fii sărac, însă este o rușine să

rămâi o legumă lipsită de mândrie care se bălăceşte în
propria sărăcie pentru toată viața.
Să fii sărac nu ține de nimic altceva decât de

atitudine și de mentalitate.
Nu de noroc, nu de soartă, nu de părinți.

Acestea sunt scuze pe care, dacă acum le avem, le
aruncăm odată pentru totdeauna.
PRINCIPIUL ATITUDINII ȘI MENTALITĂȚII

ÎN PRIVINȚA BANILOR
Buzunarele goale nu au oprit pe nimeni să aibă

succes în viață. Doar o minte sau o inimă goală pot
face asta.
[Norman Vincent Peale]
86
PERA NOVACOVICI
Diferența dintre Pera cel sărac lipit și Pera care

câștigă bani este următoarea: Pera cel sărac avea con-
vingeri limitative despre bani, modelele lui despre bani
erau total greșite, iar atitudinea și mentalitatea lui erau
de om sărac.
Convingerile limitative îmi dădeau o atitudine

de om sărac, iar atitudinea de om sărac îmi dădea com-
portamente de om sărac.
De exemplu, convingerile mele limitative spu-

neau că banii sunt un lucru rău și bogații sunt oameni
extrem de răi, fac lucruri rele ca să obțină acei bani și,
de obicei, sunt foarte nefericiți din cauza lor, pentru că
nu au iubire și prieteni adevărați. Mie îmi plac oamenii și
vreau să am iubire și liniște sufletească; pentru mine,
banii, oamenii cu bani și procesul de făcut bani erau
exact opusul a ceea ce eu doream. Nu îmi plăceau oa-
menii bogați și îmi era frică de ei. Cum poți să fii ase-
menea cuiva care nu îți place și pe care nu admiri? Cine
mi-a băgat în cap că banii sunt răi și oamenii care fac
bani sunt răi? În principal, filmele și televizorul. Apoi, oa-
menii săraci cu care eram înconjurat.
Viața mi-a arătat totuși că banii pot fi în aceeași

măsură și buni, iar oamenii care îi fac să îi merite din
plin. Mai mult, banii folosiți cum trebuie pot să facă lu-
mea mai bună, mai repede decât orice altceva. Totul ți-
nea de percepția mea asupra realității. Apoi, după men-
talitatea greșită, comportamentul meu era greșit. A ve-
87
nit o zi când mi-am dat seama că vreau bani și că banii

nu sunt răi sau buni, ci oamenii care îi folosesc așa. Cum
am încercat să îi fac? În orice fel, doar cum trebuie, nu.
Am jucat la loto, am sunat la concursuri telefonice de la
televizor, am cumpărat o carte despre cum să te îmbo-
gățești rapid și am eșuat lamentabil în toate. Am citit
apoi, într-o zi, că există două tipuri de oameni care fac
bani.
Oportuniștii și strategii
Oportuniștii sunt cei care așteaptă un moment
potrivit, o afacere tare, un tun, o combinație. Și s-ar pu-
tea să le iasă. Fie că e vorba de țigări, benzină, telefoa-
ne, construcții sau orice altă afacere, se vor găsi oameni
care să facă bani din asta. Problema cu oportunismul e
că, odată ce contextul favorabil dispare, nu mai există
nici ocazia, nici abilitatea ta de a face bani.
Dacă faci bani trecând țigări peste granițe și se

supără cineva de sus, când nu mai poți trece țigări peste
granițe, ce faci? Probabil rămâi fără bani și te străduiești
să cauți altă ocazie. Și dacă ea nu apare la timp? Mori de
foame? Și tu, și cei de care, poate, trebuie să ai grijă?
Am fost și eu oportunist. Aveam bani o zi și trei

zile nu. Asta nu îmi asigura liniștea sufletească pe care o
visam, iar eu voiam o viață în care să fiu împlinit 24 de
ore din 24, nu două ore pe săptămână.
A doua categorie de oameni sunt strategii. Îi

iubesc pe strategi.
88
PERA NOVACOVICI
Un strateg face bani după principiul agriculturii.

Sădește semințele, îngrijește recolta, apoi culege ceea
ce a semănat. Este unicul principiu sănătos al bogăției și
al prosperității adevărate. Norocul nu are niciun rol în
bogăție și în bani.
Dovadă sunt câştigătorii la loto. 95% dintre ei

pierd tot ce au în mai puțin de cinci ani și sunt mai săraci
și mai nefericiți decât înainte de câștig. De ce? Pentru că
mintea lor nu este pregătită pentru acei bani și aceștia îi
distrug, iar mintea face tot ce poate să scape de ei pen-
tru a ajunge din nou la nivelul și la stadiul de evoluție la
care este omul în realitate.
Citește http://www.manager.ro/articole/
showbiz/10-castigatori-la-loto-care-si-au-pierdut-toti-
banii-10473.html:
Mădălin David, din Curtea de Argeș, a devenit miliar-
dar în 1999. A rămas fără jumătate din sumă din cauza
jocurilor de noroc, iar pe ceilalți, băgați într-o bancă fali-
mentară, i-a pierdut. Mai mult, după o încăierare, a fost
închis.
Dănuț Amăriei a câștigat, în 2003, 1,3 milioane de do-
lari. Suceveanul a aruncat banii în stânga și-n dreapta,
investind în bolizi de lux și în afaceri care au dat fali-
ment.
Cristian Constantin, un polițist comunitar din Călărași,
a pus mâna în 2007 pe 10,5 milioane de euro. Din pă-
cate, bărbatul a cheltuit banii pe o discotecă și o echipă
de fotbal, ambele în faliment.
89
Dacă vrei bani adevăraţi şi surse de a face bani

care îţi vor rămâne pe viaţă, şi nu doar temporar, atunci
creşte-ţi nivelul de dezvoltare personală pentru a înce-
pe să-ţi crească sumele care trec prin mâna ta.
Dezvoltarea ta personală începe cu atitudinea şi

cu mentalitatea legată de bani.
Z
PAȘI DE ACȚIUNE
1. Alege-ţi modele de oameni bogaţi care se potrivesc

cu valorile tale şi pe care îi admiri. Este singura şansă să
devii ca ei.
2. Lucrează la atitudinea şi la mentalitatea ta. Sunt două

cărţi extraordinare pentru asta: Secretele minţii de mi-
lionar, de Harv T. Eker şi Cel mai bogat om din Babilon,
de George S.Clason.
3. Sădeşte seminţele, îngrijeşte-le cu răbdare şi apoi cu-

lege o recoltă bogată.
4. Nu mai căuta oportunităţi de a face bani, ci devino un

bun strateg. Fă-ţi o strategie pentru a face bani, cu paşi
de acţiune şi termene.
90
PERA NOVACOVICI
PRINCIPIUL VALORII
Fă tot posibilul să fii un om de valoare, mai mult

decât un om de succes.
Valoarea unui om se măsoară în ceea ce are de

oferit şi nu în cât poate să primească.
[Albert Einstein]
În viaţă, există ceva care se cheamă valoare.
O schimbare fundamentală pe care trebuie să o

facem este să ne schimbăm percepţia asupra a ceea ce
înseamnă bani şi ce înseamnă valoare. Foarte mulţi oa-
meni aleargă după bani şi nu îi fac. Pentru că nu aleargă
după ceea ce trebuie. Banii sunt o CONSECINŢĂ, un
efect secundar al valorii pe care o poţi aduce.
De aceea, când discutăm despre bani, imediat

trebuie să facem pasul în spate şi să privim lucrurile în
ansamblu. Unde este valoarea? Aceasta este întrebarea
pe care trebuie să o punem. Vei observa că banii cresc
în număr doar direct proporţional cu valoarea.
Motivul pentru care foarte mulţi oameni sunt

săraci sau se luptă cu greutăţile vieţii, din punct de ve-
dere material, este unul care te face să râzi.
91
Se concentrează atât de mult pe făcut bani,

încât uită ce sunt banii. Banii sunt doar UNA dintre mul-
tele forme pe care le poate lua valoarea. Mai mult, nu
sunt deloc o formă de valoare importantă. Sunt doar
nişte hârtii amărâte pe care le dai şi primeşti, în schimb,
altfel de valori.
Banii sunt, practic, o TRADUCERE a valorii.
Dai bani şi primeşti mâncare, distracţie, obiecte,

chiar şi sex. Cu bani poţi cumpăra multe alte lucruri pe
care le consideri valoroase. Nu poţi cumpăra orice lucru
valoros şi, mai ales, nu poţi cumpăra valori cu adevărat
importante: iubire, prieteni, o viaţă împlinită, sănătate,
experienţe de viaţă, dezvoltarea abilităţilor.
Banii nu se fac urmărind să faci bani.
Banii se fac urmărind să oferi valoare oamenilor

din jur, celor care au bani şi care sunt dispuşi să plă-
tească pentru ce ai tu de oferit.
OK până aici?
De ce mulţi oameni talentaţi sunt săraci? Pentru

că nu îşi dezvoltă abilităţile ca să poată oferi foarte mul-
tă valoare.
De ce majoritatea oamenilor sunt angajaţi? Pen-

tru că nu au tăria să îşi dezvolte talentele înnăscute atât
de mult şi de bine, încât să poată oferi foarte multă
valoare lumii, astfel încât ei să facă banii.
92
PERA NOVACOVICI
Au un patron care nu e mai deştept, mai harnic

sau mai bun.
Doar că acel patron a găsit o cale de a oferi

valoare lumii, fapt pentru care încasează majoritatea ba-
nilor, iar tu iei o mică fracţiune, resturile.
Există trei feluri de valori pe lumea asta:

valori moi interne (abilităţile tale într-un anumit do-
meniu, personalitatea ta, abilitatea de a oferi valoare
celor din jur prin domeniul în care eşti pasionat şi ex-
pert, în acelaşi timp)
valori moi externe (oamenii cu care te înconjori şi re-
laţiile pe care ţi le creezi)
valori tari externe (bunuri imobiliare, acţiuni la com-
panii sau afacerea ta).
Banii nu sunt valoare, ei sunt doar hârtie, în care

toţi oamenii au încredere. Între bani şi valoare se pune
semnul egal. Totuşi banii sunt doar o formă de a tradu-
ce o valoare. Dacă am o găină, aia e valoare. De comun
acord am stabilit că o hârtie tipărită de bancă este egală
cu valoarea unei găini.
Dacă mâine toate sistemele bancare ar cădea şi

nu ar mai exista bani, găina ar mai exista şi ar mai avea
valoare? Găina, ca şi pământurile, bunurile care ne ajută
să ne hrănim, abilităţile care ne ajută să creăm o lume
mai bună, toate acestea şi multe altele reprezintă VA-
LOARE ADEVĂRATĂ. Odată ce înveţi să creezi valoare,
banii vor veni la tine în cel mai natural mod posibil.
93
O abilitate pe care mi-o dezvolt şi mă ajută să

ofer valoare altor oameni (medic, tâmplar, cântăreţ),
ACEASTA este o valoare şi ea mă ajută să fac bani, prin-
tre altele. Este o valoare moale internă, aşa cum am
spus deja.
Te sfătuiesc să te gândeşti bine la diferenţa din-

tre valoare şi bani.
Dacă scopul tău sunt banii, atunci probabil nu îi

vei avea. Mărturie sunt oamenii din jurul tău care vor
bani în fiecare zi şi tot nu îi au, deși aleargă după ei ani
de zile. Dacă scopul tău este valoarea şi vei munci zilnic
să o creezi, aşa cum o fac puţini oameni, ai şansa să
ajungi în topul celor mai bogaţi oameni din lume.
Fii bun în ceea ce faci şi banii vor veni. Nu vinde

ore din timpul tău, vinde rezultate.
Z
PAȘI DE ACȚIUNE
1. Dacă soarta te-a binecuvântat cu valori tari externe, ai

grijă de ele şi foloseşte-le pentru a crea prosperitate. Nu
94
PERA NOVACOVICI
le vinde, ci, dimpotrivă, încearcă să cumperi. Dacă ai un

apartament, de exemplu, îl dai în chirie, nu îl vinzi.
2. Indiferent de situaţia ta materiala actuală, poţi începe

de AZI să lucrezi la crearea valorilor moi interne. Abili-
tăţile tale se dezvoltă prin exersarea lor în mod constant,
în timp ce zilnic te educi în domeniul ales de tine.
3. E important să atragi oameni cât mai valoroşi în jurul

tău, de la prieteni şi parteneri de viaţă, până la parteneri
de afaceri, colaboratori, mentori. Totuşi cine se aseamă-
nă se adună şi, pentru a atrage astfel de oameni în viaţa
ta, e foarte important să devii tu un om mai bun prin
dezvoltarea personalităţii tale.
PRINCIPIUL CIRCULAȚIEI BANILOR

SAU AL PORȚII UNIVERSULUI
Omul este o poartă prin care intraţi din lumea

exterioară în cea interioară, din lumea mare, în
lumea mică.
[C.G. Jung]
Banii trebuie să circule.
Tu eşti o poartă prin care universul vrea să adu-

că valoarea în această lume materială. Dacă blochezi
95
fluxul la tine, universul vede şi nu îţi mai dă sau, cel pu-

ţin, nu la fel de mult.
Idealul este să pui deoparte ceva tot timpul, dar

nu tot. Cel mai bogat om din Babilon spune să păstrezi
10%.
Oamenii care DOAR fac economii, ca principală

sursă de venit, sunt foarte blocaţi financiar. Nu poţi să
faci foarte mulţi bani fiind o persoană zgârcită.
Pentru a deveni prosperă financiar, o persoană

trebuie să stăpânească două abilităţi.
Prima este abilitatea de a face bani.
A doua este abilitatea de a-i păstra; cel puţin, o

parte din ei.
Majoritatea oamenilor stăpânesc una dintre ele

sau niciuna.
Cei care găsesc o soluţie pentru ambele varian-

te sunt acea minoritate din care fac parte oamenii bo-
gaţi şi prosperi.
Ce se întâmplă când începi să câştigi mulţi bani?
Dacă universul vede că un om poate să facă lu-

mea mai bună şi mai frumoasă, începe să îi dea tot ceea
ce el cere. Omul ăla trebuie să fie ca o uşă deschisă prin
care universul să trimită pe pământ toate frumuseţile lui.
96
PERA NOVACOVICI
De aceea, oamenii care fac bani, dar au grijă ca

şi alţii să beneficieze de pe urma muncii lor şi a acelor
bani, fac şi mai mulţi bani, iar oamenii zgârciţi, deşi au
ceva economii, sunt săraci.
Oamenii zgârciţi sunt o poartă închisă, iar uni-

versul vede şi le dă puţin. Problema e ca şi ăia care sunt
porţi deschise pot să fie risipitori şi universul le tot dă,
dar ei îi risipesc şi atunci trebuie să fie un echilibru între
cele două extreme.
Secretul spiritual al prosperităţii: să laşi banii să

treacă pe la tine, să păstrezi o parte şi restul să curgă
pentru a face lumea mai bună.
Aşa ajungi prosper.
Z
PAȘI DE ACȚIUNE
1. E important să păstrezi un echilibru între economisire

şi rulajul banilor. Cel mai bun principiu pentru mine
este cel din Cel mai bogat om din Babilon, şi anume că
10% din toţi banii tăi trebuie puşi deoparte imediat ce
ţi-au venit pe mână şi aceştia vor fi folosiţi doar pentru
investiţii şi înmulţirea lor.
97
2. Nu fi nici zgârcit, oricât de puţini bani ai avea. Alţi

10% ar trebui să meargă undeva dezinteresat. Dacă blo-
chezi fluxul de bani la tine, acesta va fi din ce în ce mai
subţire.
3. E important să ai grijă de prietenii şi de familia ta, e

important să te distrezi şi tu, să îţi faci plăceri. Haine,
călătorii şi, mai ales, experienţe. Ştiu că sună new age,
dar arată-i universului că eşti o poartă prin care el îşi
poate revărsa bogăţiile. Pentru mine, este principiul cel
mai bun pe care l-am putut descoperi pe pielea mea.
PRINCIPIUL MARKETINGULUI
Când îţi pui ideile în practică, în lumea reală,

atunci și doar atunci ştii dacă ele valorează ceva.
[Seth Godin]
După părerea mea, Seth Godin o spune cel mai

bine:
“Marketing is the art of telling a story to a con-
sumer that they want to hear that lets them persuade
themselves that they want to buy something.
Marketing is about selling something. Any defi-
nitions that skirt around that are missing the mark.
98
PERA NOVACOVICI
Marketing is not about tools. Any definitions that

lack an essence of strategy are incomplete.
Marketing is about communicating value. The
only way someone buys is if they feel there is an ex-
change of value for money spent. Many marketers miss
this fundamental point.
Marketing is persuasive. Let’s be honest, our job
is to influence our customers.”
“Marketing is the social process by which indi-

viduals and groups obtain what they need and want
through creating and exchanging products and value
with others.” (Philip Kotler)
“Marketing is getting someone who has a need

to know, like and trust you.” (Jon Jantsch, Duct Tape
Marketing)
Să presupunem că există trei dentişti. Unul foar-

te slab, altul mediocru, iar altul extraordinar de bun.
Şi să prespunem că primii doi, cel slab şi cel

mediocru, sunt foarte buni în marketing, iar al treilea îl
ignoră. Ce se va întâmpla când, peste tot, lumea va
vorbi despre primii doi şi îi va invita la un dentist slab şi
unul mediocru? Lumea va crede că nu există alţii mai
buni.
Şi ce va face cel mai bun dentist despre care nu

a auzit nimeni? Va face dintii frumoşi şi va lua durerea
99
câtorva oameni, prieteni şi familie şi îşi va dezvolta frus-

trări faţă de cei din jur, faţă de bani şi chiar faţă de
meseria lui, în care este foarte bun.
E plină lumea de experţi săraci în orice dome-

niu, experţi frustraţi pentru că ei ştiu că sunt buni, dar nu
sunt băgaţi în seamă.
Aşadar, este datoria noastră sfântă să vorbim

lumii despre cine suntem, ce ştim să facem, ce avem de
oferit şi cum putem face lumea mai bună.
Evident, o facem cu respect pentru timpul, aten-

ţia şi energia celor din jur, dar mesajul nostru trebuie
transmis pentru că, altfel, lumea pierde valoare neştiind
că există cineva care are abilităţi extraordinare şi care
poate face lucruri minunate.
Mi-a fost greu, dar şi eu am învăţat să îmi cunosc

propria valoare şi să o pot comunica celor din jur. Am
învăţat să îmi transmit mesajul cu putere şi impact, pen-
tru că eu sunt responsabil să spun lumii cine sunt, ce
ştiu să fac şi cum pot să îmi aduc contribuţia.
Pentru că nu e destul să fii bun, ci trebuie să ştii

să te vinzi. Cu toţii suntem marketeri, doar că majori-
tatea o fac foarte prost.
În seducţie, când îţi place o persoană, nu faci

altceva decât să îi arăţi părţile tale bune pentru a o cu-
100
PERA NOVACOVICI
ceri. Asta e marketingul şi este adânc înrădăcinat în cre-

ierul nostru de sute de mii de ani.
În orice aspect al vieţii e la fel.
Asumă-ţi responsabilitatea, nu doar pentru ceea

ce ştii să faci, ci şi pentru ceea ce ştiu oamenii despre
tine.
Reputaţia ta este responsabilitatea ta şi, dacă

vrei succes în viaţă, marketingul este ramura psihologiei
fără de care nu ai nicio şansă.
Toţi oamenii de succes ai lumii ştiu asta, e timpul

să ştii şi tu.
Învaţă să îţi transmiţi mesajul întregii lumi, învaţă

să te exprimi şi să te vinzi cu succes pe tine şi abilităţile
tale, comoara ta interioară.
Încetează să dai conotaţii negative cuvântului

“vânzări”. Cu toţii vindem ceva, chiar dacă unii vând
doar gogoşi. Iar unii îşi vând lor înşişi propriile gogoşi
prin ceea ce se cheamă “autominţire”.
Aşa că, dacă tot vinzi de dimineaţă până seara,

învaţă să o faci bine. Învaţă marketing pentru că te va
ajuta în viaţă, de la relaţii de iubire, la bani, până la
oamenii de care eşti înconjurat.
101
Z
PAȘI DE ACȚIUNE
1. Uită că marketingul ţine de economie sau e vreo

ştiinţă separată. Marketingul este însăşi viaţa pe care o
trăieşti zi de zi. Faci marketing zilnic, iar, dacă nu ştii în-
că lucrul ăsta, probabil o faci prost. Când deschizi gura şi
îţi spui părerea, este marketing. În funcţie de cât de bi-
ne o faci, ideea ta este primită bine sau nu. În seducţie
sau în afaceri, marketingul este omniprezent.
2. Educă-te citind cărţi simple legate de marketing. De

azi, Seth Godin este zeul tău în marketing. Repetă după
mine: “Seth Godin este zeul meu în marketing. Am să îi
mănânc toate cărţile până le ştiu pe de rost şi apoi am să
le vomit şi am să le mănânc din nou.” ☺ Are blog gratu-
it, are cărţi traduse în română, devorează-le. Sunt amu-
zante, simple şi te vei îndrăgosti de marketing. Apoi
poţi trece la lucruri avansate.
3. Începe să îmbini marketingul cu activitatea care îţi

aduce bani. Începe să îţi vinzi abilităţile unei pieţe care
te caută şi are nevoie de tine.
102
PERA NOVACOVICI
PRINCIPIUL LIBERTĂȚII ȘI AL VENITULUI PASIV.

KYIOSAKI ȘI CELE 4 CADRANE ALE BANILOR
Lipsa banilor este rădăcina tuturor relelor.

[Robert Kiyosaki]
Cadranul banilor, al lui Kyiosaki, spune că există

4 locuri în care te poţi afla financiar:
1. Angajat
2. Liber profesionist
3. Proprietar de afacere
4. Investitor
Foarte pe scurt, ce face fiecare dintre ele?
Angajatul îşi vinde timpul pentru bani şi este

cea mai năpăstuită formă de a face bani pentru că, aşa
cum am mai zis, nu poţi cumpăra timp cu bani, iar tim-
pul nostru este foarte limitat şi ar fi de dorit să îl petre-
cem pentru sufletul nostru, nu robotind. Angajatul îşi
pune timpul la vânzare şi are câteva economii, ceea ce e
103
un pas înainte, pentru început, deoarece îşi asigură un

minimum de existenţă.
Un liber-profesionist are mai mulţi bani decât

angajatul însă are şi mai puţin timp. Un liber profesionist
este cu adevărat sclavul meseriei şi al muncii sale, iar la
această categorie avem cei mai mulţi workaholici. Faci
mai mulţi bani decât angajatul, dar trebui să fii prezent
permanent. Dentist, avocat, psiholog. Banii sunt mai
mulţi, timpul este mai puţin, iar, dacă nu mai poţi să
munceşti, nu mai faci bani.
Antreprenorul/proprietarul de afacere. Are cei

mai mulţi bani, dar, din nou, nu are timp. În mod ideal,
reuşeşte să automatizeze şi să delege altor oameni mul-
te dintre sarcini, dar toate necesită supervizare. Mulţi se
ataşează de afacerilor lor şi nu mai pot scăpa de ele.
Investitorul pune banii să muncească pentru el.

Are şi timp, şi bani şi este la nivelul la care a atins inde-
pendenţa financiară şi libertatea totală.
Cadranul banilor îmbunătăţit

Am făcut un chestionar pe cei 30 de mii de oa-
meni din comunitatea alfa şi jumătate nu câştigă bani
deloc, deci nu intră niciunde în cadranul banilor. Acest
lucru este valabil, indiferent de vârstă.
Aşadar, avem nevoie de a cincea categorie de

oameni, cei care nu fac deloc bani. Deşi pare o veste
proastă, este o veste minunată. Înseamnă că ai cele mai
104
PERA NOVACOVICI
multe opţiuni la dispoziţie şi, mai mult, eu aş recomanda

să treci la nivelul de proprietar de afacere pentru că, da-
torită internetului, nu mai este nevoie să te angajezi la o
firmă care să fie un intermediar între tine şi client.
Acum poţi să îţi vinzi valoarea DIRECT clienţilor.
Prietenul şi partenerul meu, Daniel Zarnescu,

educă oamenii exact în privinţa asta, iar mai jos ai
blogul lui cu o tonă de super informaţii.
Z
PAȘI DE ACȚIUNE
1. Evaluează-te în ce cadran al banilor te afli. În oricare

ai fi, e important să înţelegi că fiecare este TOTAL diferit.
Omul, când nu are bani, e într-un fel, angajat în alt fel,
liber profesionist în alt fel.
2. Fă-ţi planul pentru a trece la alt nivel.
3. Nu te opri până nu dobândeşti independenţa. Când

banii lucrează pentru tine, atunci eşti liber cu adevărat.
105
PRINCIPIUL DEZVOLTĂRII ABILITĂȚILOR
Fii foarte bun în domeniul tău de activitate şi

lumea te va ţine pe braţe.
[Novacovici Pera, bunicul]
Aveam 6-7 ani când am auzit prima oară aceste

vorbe de la bunicul meu şi azi îmi răsună în urechi ca un
adevăr absolut.
Nu există împlinire mai mare pe care ţi-o poţi

oferi singur decât satisfacţia că eşti bun într-un dome-
niu. Acest fapt nu îţi poate fi furat de către hoţi, nu-l poţi
pierde într-un incendiu şi nu se devalorizează cu timpul.
Măiestria într-un domeniu este cea mai mare bi-

necuvântare care poate fi asupra unui om.
Dacă vrei succes în viaţă, dacă vrei putere inte-

rioară şi exterioară, nu vei avea decât dacă devii foarte
bun într-un în ceea ce faci.
Dacă rămâi mediocru, vei avea tot timpul un

sentiment al neîmplinirii şi nicio realizare.
Trebuie să înţelegi că măiestria nu e pentru cei

supertalentați sau pentru cei norocoşi care au început
devreme.
106
PERA NOVACOVICI
Măiestria e pentru oricine se decide să aleagă

acest drum şi să rămână pe el, indiferent de vârstă, sex
sau experienţă anterioară.
Problema e că avem foarte puţine indicii şi

modele despre cum se ajunge la măiestrie.
Lumea în care trăim azi poate fi văzută ca o con-

spiraţie împotriva măiestriei.
Există un bombardament continuu cu promi-

siuni de recompensă imediată, succes instant sau elibe-
rare de nevoie ori de durere imediată.
Excellence means that you are indispensable. At

least right now, în this moment, there’s no one else I
would choose, but you.
[Seth Godin]
“Când eşti tânăr, lucrează ca să înveţi, nu pentru

bani”, spune Kiyosaki.
Singura cale este cea a măiestriei.
Nu există posibilitate de a scurta acest drum.

Pentru ORICE abilitate nouă vrei să înveţi, există sprinturi
scurte de progres, apoi un mic declin şi apoi un platou
ceva mai înalt decât nivelul la care erai înainte. Orice
107
antrenor din lumea asta îţi va putea confirma lucrul ăsta.

Fie că e vorba de karate, de pian, de învăţat cum să faci
bani, de învăţat să ai succes cu sexul opus, în relaţii, în
orice domeniu. Pentru a porni pe această cale, SINGURA
care îţi va aduce satisfacţie adevărată şi permanentă,
trebuie să exersezi cu răbdare, cu perseverenţă, cu încă-
păţânare chiar. Dar, pentru a ajunge să te bucuri de re-
zultate, trebuie să fii dispus să petreci bucăţi bune de
timp pe acel platou în care exersezi ZILNIC, chiar dacă se
pare că nu progresezi pentru ca, din când în când, să ai
câte o explozie de progres şi să mai urci o treaptă. De
ce e nevoie să stai pe platou şi nu poţi învăţa în ritm
alert, pas după pas, nivel după nivel, fără să simti că
stagnezi?
Pentru că, atunci când înveţi o nouă abilitate,

când ţi-o antrenezi, trebuie să îţi înrădăcinezi noile obi-
ceiuri în sistemul nervos. Mersul pe jos este înrădăcinat
în sistemul nervos, îl faci fără să te gândeşti la el, este un
obicei automat.
Condusul unei maşini de către un şofer cu expe-

rienţă este înrădăcinat, o face automat. Orice abilitate
antrenată suficient devine un automatism. Asta se nu-
meşte să fii bun în ceva, să fii profesionist.
108
PERA NOVACOVICI
Când faci ceea ce faci foarte bine şi în mod

automat.
Când însă începi să înveţi o nouă abilitate, indi-

ferent că e agăţatul femeilor pe stradă, crearea unui im-
periu, făcut bani, cântat la un instument sau o disciplină
sportivă, trebuie să te gândeşti la acea abilitate, la exer-
ciţiile de începător pe care le faci. Trebuie să înlocuieşti
tipare vechi de gândire, emoţie, senzaţie, mişcare cu
unele noi.
Cum este cel mai bine, aşadar, să devii foarte

bun în ceea ce vrei să faci? Exerciţiu continuu, practică,
dar o faci, în primul rând, DIN PLĂCEREA DE A FACE ACEL
LUCRU.
De aceea, se spune că orice faci trebuie să faci

cu pasiune. Pentru că, dacă nu faci ce faci din plăcere, în
primul rând, nu vei ajunge foarte bun la acel lucru nicio-
dată.
Z
PAȘI DE ACȚIUNE
1. E nevoie între 2-4 ore pe zi pentru dezvoltarea abili-

tăţilor. Aici intră educaţie şi practică.
109
2. Nu te opri timp de patru ani şi nu avea aşteptări.
3. Fă tot posibilul să atingi zece ani. Atunci, eşti în elită.

Când ajungi la măiestrie, nu te opreşti niciodată. Nu
uita că aceasta este una dintre valorile moi ce îţi poate
aduce prosperitatea şi bogăţia. Dacă ai doar asta, iar oa-
menii de calitate ajung la tine, în acest caz nu mai con-
tează că nu le-ai avut pe alea tari externe. Ţi-ai depăşit
condiţia.
Bibliografie
Greene, Robert: Mastery
http://sethgodin.typepad.com/
Kiyosaki, Robert : Cadranul banilor
www.construimimperii.ro
Leonard, George: Mastery
Schwartz, Tony: The power of full engagement
110
PERA NOVACOVICI
111
Sexualitate
și cuplu
Oamenii folosesc foarte greşit cuvântul iubire. În

multe cupluri, în loc să îşi spună unul altuia “te
iubesc”, ar trebui să îşi spună “am nevoie de tine”.
[Marius Simion]
Atitudinea şi mentalitatea
Hai să face o scurtă recapitulare.
Ceea ce facem noi este să implementăm un mo-

del de dezvoltare personală care este o replică fidelă a
universului.
Modelul pe şapte niveluri ale chakrelor.
Aşa cum am spus la început, Abraham Maslow

este unul dintre întemeietorii psihologiei transpersonale
şi a adaptat modelul chakrelor foarte simplificat pentru
civilizaţia vestică, pentru a fi mai uşor de digerat.
Toată lumea ştie de piramida nevoilor lui Mas-

low şi este de acord cu ea.
Eu vreau să ducem lucrurile la un cu totul alt

nivel şi să mergem la origini.
Ca o scurtă recapitulare, cele şapte niveluri sunt

de la bază la vârf:
114
PERA NOVACOVICI
1. Supravieţuire, bani, sănătate fizică, sentimen-

tul de siguranţă şi securitate. Omul e preocupat de su-
praveţuirea lui ca individ.
2. Sexualitate şi socializare, omul e preocupat

de supravieţuirea speciei. Reproducere, organizare pe
grupuri şi, cel mai important, NEVOIA DE A FI ACCEPTAT.
Pe întreaga planetă pământ, 90% dintre locuitorii ei sunt
la acest nivel doi de evoluţie. Moda este un indicator al
acestui nivel.
Ne îmbrăcăm într-un fel pentru a fi acceptaţi de
ceilalţi care se îmbracă într-un fel. În relaţia de cuplu,
după ce am supravieţuit, îmi spun “cum ar fi să am cu
cine să împart ceea ce am şi să trăiesc în doi, ca într-o
echipă”. Mare atenţie. Greşeala cea mai mare aici e că
oamenii confundă iubirea cu schimbul de nevoi. La
acest nivel, nu există iubire, ci doar un schimb reciproc
de nevoi. Despre acest nivel vom discuta în acest capi-
tol.
3. La nivelul trei de evoluţie, după ce am supra-

vieţuit ca individ, după ce am muncit ca să fiu acceptat
de grup, îmi dau seama că pot mai mult şi devin lider.
Acum nu doar că nu mai vreau să fiu cum sunt ceilalţi,
ca să fiu acceptat, dar, mai mult, vreau să fiu diferit. Aici
vorbim de personalitate alfa. Liderii alfa au de ales între
două opţiuni. Să devină tirani sau să evolueze şi să reali-
zeze că scopul lor ca lideri este să ajute şi să îi iubească
pe cei din tribul lor. În acest moment, se deschide poar-
ta spre al patrulea nivel de evoluţie.
115
4. Iubirea, acest al patrulea nivel de evoluţie es-

te pragul dintre omul animal şi omul spiritual. Primele
trei niveluri le găsim şi la animale. Supravieţuire, înmul-
ţire şi liderul alfa al haitei. În acest al patrulea nivel, învăţ
să dăruiesc necondiţionat. Spre deosebire de nivelul al
doilea, unde am nevoie şi vreau să IAU de la cei din jur
şi de la partenerul de cuplu, la acest al patrulea nivel,
vreau doar să DAU. Aici pot spune cu adevărat că iu-
besc. În capitolul despre iubire îţi voi explica despre ce
e vorba în iubire şi cum am avut revelaţia iubirii şi a des-
coperirii sufletului meu. Iubirea necondiţionată este sin-
gura care poate purta numele de iubire.
5. În al cincilea nivel vorbim despre vocaţie, ex-

primarea de sine, artă, emoţii creative şi nobleţea sufle-
tului. Nu pot ajunge aici dacă nu am învăţat lecţiile pri-
melor patru niveluri pe care le stăpânesc deja. Nu pot
intra în stare creativă dacă am sărit un nivel sau nu l-am
înţeles şi nu îmi pot trăi misiunea vocaţională.
6. Aici este nivelul mental. Dacă la nivelul al cin-

cilea era vorba de emoţii creative, aici vorbim de genia-
litate. Acest nivel este panoul de control al tuturor celor-
lalte nivelrui şi, de aceea, geniile au putut să creeze şi să
inventeze, indiferent de starea celorlalte niveluri de evo-
luţie. Dacă avem energie în acest al şaselea nivel, putem
controla mental tot comportamentul şi evoluţia noastră.
7. Ultimul nivel, spiritualitatea. Dacă ni se acti-

vează acest nivel, atingem starea de desăvârşire, de feri-
116
PERA NOVACOVICI
cire şi împlinire completă, iar energia de aici merge în

jos şi influenţează toate celalalte energii şi devenim îm-
pliniţi şi fericiţi pe toate planurile vieţii, fără să mai avem
nevoie de nimic din exterior.
Există două căi de evoluţie.
Această carte îţi prezintă calea de jos în sus,

cum anume să urci pe fiecare nivel de evoluţie, să îţi
înveţi lecţiile, să progresezi şi să evoluezi treaptă cu
treaptă până ajungi la propria ta desăvârşire.
Practica spirituală, meditaţia şi orice formă de

spiritualitate vor să te înveţe să îţi activezi direct nivelul
al şaptelea de evoluţie şi, astfel, să rezolvi instant toate
celelalte probleme ale vieţii .
Eu vreau să te învăţ calea de jos în sus pentru că

e cea pe care viaţa mi-a pus-o la dispoziţie pentru pro-
pria mea evoluţie.
Suntem muncitori, suntem luptători, suntem vi-

sători. Calea noastră este de jos în sus şi, de aici, şi
motto-ul tribului Personalitate alfa “Per aspera ad
astra” (printre greutăţi spre stele).
Acum, să revenim la nivelul al doilea, sexualitate

şi cuplu.
La acest nivel, predomină schimbul de nevoi.
117
Dacă mă faci fericit, te fac şi eu pe tine. Dacă nu,

nu am nevoie de tine şi am să te înlocuiesc.
Drama e că multe cupluri şi, mai mult, familii, se

întemeiază pe acest al doilea nivel.
Toate dramele şi nefericirile dintr-un cuplu vin

din acest motiv.
Este posibil să existe şi iubire, şi relaţie de cu-

plu, în acelaşi timp?
Evident, acesta este idealul însă niciodată într-o

relaţie de cuplu nu va exista doar iubire pură sau, ex-
clusiv, doar schimb de nevoi.
Stările de spirit vor oscila şi, în funcţie de nivelul

de evoluţie al ambilor partaneri, va fi mai multă sau mai
puţină iubire.
Hai să ne gândim la cum îşi sfătuiesc bătrânii co-

piii:
“Maică, fă o şcoală să ai o slujbă bună” — cha-
ckra 1 (supravieţuire şi siguranţă),
“apoi întemeiază-ţi şi tu o familie, aşază-te la ca-
sa ta” — chackra 2 (cuplu),
“munciţi după aceea amândoi să fiţi cineva în
viaţă” — chackra 3 (cariera, leadership, alfa),
“apoi poate faceţi şi un copil, doi, că aşa e nor-
mal” — chackra 4 (iubirea necondiţionată).
118
PERA NOVACOVICI
Pentru că, pentru mulţi oameni, prima oară în

viaţă când înţeleg cu adevărat sentimentul de iubire
necondiţionată, e când au copii.
Se poate să poţi să iubeşti necondiţionat fără să

ai copii? Evident. Însă e foarte greu să NU iubeşti necon-
diţionat când ai copii.
Iubirea de părinte este o iubire care nu îşi per-

mite să pună condiţii. Nu spune “te iubesc dacă”, ci spu-
ne, simplu, te iubesc.
Imaginează-ţi ce frumos e să îi iubeşti pe oame-

nii din jur cu această iubire necondiţionată.
Totuşi, în sistemul acesta, nivelul al patrulea nu

poate fi atins fără să învăţăm şi să integrăm în dezvol-
tarea noastră lecţiile de la primele trei niveluri.
Iar acum am să te învăţ câteva principii pentru

nivelul al doilea de evoluţie, legat de sexualitate şi de
cuplu.
Ce este o relaţie de cuplu? Un vehicul pentru

evoluţia ambilor parteneri.
Poate fi iubire necondiţionată într-o relaţie de

cuplu? Poate fi şi ar fi minunat să fie, dar peste 90% nu
au deloc sau au prea puţină iubire necondiţionată.
Este şocant să auzi lucrul ăsta? Este normal

pentru că, dacă iubirea necondiţionată este la nivelul al
119
patrulea, iar sexualitatea, cuplul şi nevoile reciproce

sunt la nivelul al doilea, doar cine a ajuns la nivelul al
patrulea poate fi capabil de iubirea adevărată.
Iubirea adevărată este foarte importantă şi un

ţel de atins pentru noi toţi însă e nevoie de experienţe
de viaţă şi exerciţiu pentru a putea fi capabili de iubire.
Orice om se naşte cu potenţialul de a iubi şi de

a fi iubit.
Însă asta nu e o garanţie că acest potenţial va

prinde viaţă.
Hai să facem un mic exerciţiu.
Să spunem că am o iubită şi că vorbesc cu ea.
Tu vrei să pleci să te specializezi în altă ţară, este

visul tău. Şi e important pentru tine. Iar eu spun: “NU
PLECA, EU TE IUBESC”. Şi, de fapt, spun: “NU PLECA, cine
îmi mai oferă afecţiune, sex, validare socială? Nu pleca,
am nevoie de tine”.
Varianta cu iubirea adevărată e următoarea: “Te

susţin în orice faci şi îmi doresc să fii fericită. Dacă te pot
ajuta de la distanţă să îţi îndeplineşti visul, o fac cu plă-
cere”.
Simţi diferenţa dintre “am nevoie de tine” şi

iubire necondiţionată?
120
PERA NOVACOVICI
Hai să fim sinceri cu noi şi să recunoaştem: câţi

dintre noi ar rămâne într-o relaţie de cuplu în care par-
tenerul face doar ce vrea el fără să ţină cont de nevoile
noastre?
Asta e cel mai bun argument că iubirea necon-

diţionată, cea care nu pune condiţii şi iubeşte omul
exact cum e el, este singura care poate purta numele de
iubire adevărată, iar relaţia de cuplu în care există o ast-
fel de iubire este una privilegiată.
Însă nu trebuie să facem o dramă din asta, ci să

acceptăm că aşa stau lucrurile şi că relaţia de cuplu este
un lucru minunat, chiar dacă nu există acea iubire ne-
condiţionată.
Ce este atunci relaţia de cuplu?
Este o muncă de echipă, în care ambii parteneri

se ajută unul pe altul pentru a fi oameni mai buni. Un
vehicul pentru evoluţia ambilor parteneri. Un schimb de
nevoi pe plan afectiv, sexual, al serviciilor, al cuvintelor
şi al timpului petrecut împreună.
O echipă în care există permanent momente de

iubire şi speranţă de iubire.
De iubire însă ne vom ocupa pe larg într-un

capitol întreg pentru că este o treaptă extrem de impor-
tantă a evoluţiei noastre.
121
Acum însă vorbim de relaţiile de cuplu bazate

pe nevoi reciproce ale partenerilor.
Am scris o carte întreagă doar despre diferen-

ţele dintre atracţie sexuală care duce de cele mai multe
ori la o relaţie de cuplu şi iubirea adevărată, care este
cu totul altceva decât îşi imaginează lumea.
Cartea este Cum să îl faci pe cupidon animalul

tău de companie.
O găseşti aici: http://www.cupidon.stepout.ro.
Nu uita că cel mai important scop al unei relaţii

de cuplu este dezvoltarea personală. Omul are nevoie
de individuaţie, vocaţie şi personalitate pentru a fi împli-
nit.
Cuplul e doar nivelul al doilea dintre cele şapte

niveluri.
PRINCIPIUL SEDUCȚIEI ȘI EXPERIMENTĂRII
În seducţie, avem cea mai puternică şi eficientă

armă de dezvoltare personală. Este naturală, ne
motivează intern şi ne face să ne autodepăşim
permanent. Citim, facem sport, mâncăm sănătos, ne
dezvoltăm abilităţile de comunicare verbală şi
122
PERA NOVACOVICI
nonverbală, ne creăm un stil, muncim neobosiţi zi

şi noapte ca să creştem, toate astea pentru per-
soana de care suntem atraşi. Nu am găsit încă un
motor mai bun de evoluţie pentru orice fiinţă umană.
[Pera Novacovici]
Ceea ce foarte mulţi bărbaţi şi femei nu înţeleg

este că cel care a dat definiţia din dicţionar a seducţiei
în limba română este foarte depăşit de situaţie şi nu are
habar ce este această artă.
În dicţionarul românesc, seducţia înseamnă băr-

batul care prosteşte femeia ca să facă sex cu ea.
Din start, se pleacă de la principiul greşit că

doar bărbatul seduce, ceea ce e aberant. Femeia o face
mai natural şi mult mai bine.
În al doilea rând, seducţia nu e o manipulare, ci

este o etapă esenţială înainte de începerea oricărei rela-
ţii de cuplu sau întemeierii unei familii.
Cum anume începe o relaţie de cuplu sau o fa-

milie?
Pocneşti din degete şi se întâmplă?
Hotărăsc părinţii tăi cu cine te vei căsători şi tu

nu ai nimic de spus?
123
Ultima oară când am verificat, în 99% dintre ca-

zuri, o relaţie de cuplu sau o familie începe aşa:
Doi oameni se văd şi sunt atraşi unul de altul.
Începe procesul de curtare în care, de obicei,

bărbatul îşi asumă riscul de a fi respins, iar femeia este
selectorul.
Prima întâlnire, a doua, primul sărut.
Sună cunoscut?
Apoi, SEX.
Apoi, POATE relaţie.
Şi apoi, POATE familie.
Înainte de a-şi întemeia o familie, o persoană

poate avea între 2-3 sau 10 relaţii.
Pentru a avea o relaţie, o persoană poate să facă

sex cu 2-3 sau 10 persoane.
Da, se poate să ai familie şi din prima încercare.
Se poate să te îndrăgosteşti pentru prima oară

de o persoană şi să rămâi doar cu ea pentru tot restul
vieţii.
124
PERA NOVACOVICI
Acum să ridice mâna cine se află în această si-

tuaţie.
Câţi oameni cunoşti care să reuşească din pri-

ma?
Relaxează-te, nici nu trebui să ştii pe cineva.

Pentru că astea sunt excepţii rarisime.
Normal e atracţie şi sexualitate. Seducţie.
Apoi, relaţie şi apoi familie.
Corect?
Ei bine, deşi aşa e corect, avem tone de mate-

riale despre relaţie şi familie. Avem terapie de cuplu.
Dar avem atât de puţine materiale despre se-

ducţie, atracţie şi sexul dinaintea relaţiei.
De ce?
Ele nu sunt importante?
Eu zic că ele sunt definitorii pentru a avea şanse

la o relaţie împlinită sau o familie de durată.
Ştii de ce se despart oamenii şi divorţează?
125
Din ignoranţă şi lipsă de educaţie. Dacă oamenii

ar fi mai buni în domeniul seducţiei, ar şti să discearnă
mai bine dintre ce e rău şi ce e bun pentru ei şi ar face
alegeri mai bune, care nu s-ar sfârşi în suferinţe şi la-
crimi aproape garantate, cum se întâmplă acum în ma-
joritatea relaţiilor sau a căsniciilor.
Iar noi nu ne permitem, ca personalităţi alfa, să

fim needucaţi şi ignoranţi.
Aşa că vom lua toate aceste etape de dinaintea

unei relaţii şi le vom reuni sub numele de arta seducţiei.
O formă de educaţie, un domeniu de dezvoltare per-
sonală.
Care este, poate, unul dintre cele mai importan-

te domenii. De ce?
Pentru că avem în noi în mod natural energia se-

xuală care este extrem de motivatoare pentru toate ac-
ţiunile umane.
Care sunt etapele seducţiei?

Eu le-am denumit ritualul de împerechere pen-
tru că, la fel ca la orice specie de mamifere, şi oamenii
au acest ritual.
abordare
luarea/darea datelor de contact
comunicarea înainte de prima întâlnire
prima întâlnire
126
PERA NOVACOVICI
atingerile şi sărutul
intimitatea
sexul
Aceastea sunt etapele mari ale seducţiei şi dife-

ră extrem de mult la bărbaţi şi la femei, pe plan psiho-
logic.
Creierul nostru este diferit, precum şi valorile.
Ideea este că e foarte important să devii expert

în arta seducţiei din mai multe motive.
1. Îţi dezvolţi abilitaţi care îţi vor servi enorm în viaţă:

comunicare
crearea unei conexiuni emoţionale
creşterea încrederii în sine
2. Îţi permite să alegi şi să discerni care sunt cele mai
bune opţiuni pentru tine.
3. Te ajută să dobândeşti experienţa în relaţionarea cu
sexul opus.
4. Te ajută să faci sex de calitate.
5. Îţi deschide uşa pentru relaţii sănătoase şi împlinite.
Iar cel mai important beneficiu este EXPERIENŢA.
Motivul pentru care oamenii sunt nefericiţi este

lipsa de experienţă. Cu experienţa avem parte de linişte
sufletească, de discernământ, de putere interioară şi de
maturitate.
127
Iar, cu ele, o viaţă fericită singur sau în relaţie.
Arta seducţiei nu este o materie opţională

pentru o personalitate alfa.
Z
PAȘI DE ACȚIUNE
1. Propune-ţi să fii o persoană foarte atrăgătoare. Atrac-

ţia sexuală începe cu corpul tău fizic. Dacă se dă o ale-
gere oamenilor, bărbaţi sau femei, toţi vor prefera să fa-
că dragoste cu un corp frumos şi sănătos, decât cu un
munte de grăsime. Sportul şi alimentaţia care nu îngra-
şă nu mai sunt opţionale. Poţi avea parte de relaţii şi sex
şi fără să fii în cea mai bună formă fizică însă preţul plă-
tit este mare. Nu te vei simţi tu bine în pielea ta şi com-
promisurile făcute vor fi scump plătite.
2. Investeşte în imaginea ta. E important. Îmbracă-te cât

de bine poţi la nivelul la care eşti acum. Da, ar fi frumos
ca oamenii să nu judece cartea după copertă, dar să îi
acuzi nu îţi va aduce succes în relaţii. Devino acea per-
soană cu care ceilalţi vor să aibă o relaţie.
3. Dezvoltă-ţi personalitatea. Nimic nu e mai sexy decât

omul cu personalitate. Personalităţile alfa au cel mai
128
PERA NOVACOVICI
mult succes în relaţii şi îşi aleg partenerii pe care îi do-

resc. Asta se întâmplă de multe zeci de mii de ani şi nu
se va schimba prea curând.
Nu am să mă lungesc aici cu arta seducţiei pen-

tru că este atât de importantă, încât avem două bloguri
şi cărţi scrise doar pe acest subiect.
Pentru bărbaţi: www.artaseductiei.ro.
Pentru femei: www.stilultau.com.
Spor la treabă.
PRINCIPIILE UNEI RELAȚII DE CUPLU

ÎNTRE DOUĂ PERSOANE ALFA
Când trăim în latura noastră inferioară, Cupi-

don e stăpânul nostru. Când trăim în latura noastră
superioară, Cupidon e animalul nostru de casă.
[Pera Novacovici]
Lui Cupidon nu îi plac oamenii care se ridică

deasupra condiţiei lor de mamifer şi încep să îşi
folosească mintea şi raţiunea pentru a avea o viaţă îm-
plinită şi fericită. Dacă îţi foloseşti mintea, începi să vezi,
iar Cupidon începe să îşi piardă din putere.
129
Azi îţi voi enumera şapte principii pentru a lua

înapoi puterea de la Cupidon şi pentru a trăi o iubire
superioară
În viaţa mea, am ca oameni apropiaţi două cate-

gorii de oameni.
Prima categorie, cei care provin din familii sănă-

toase.
Când zic familii sănătoase, mă refer la familii

care mănâncă împreună la masă cât de des se poate,
care au un plan împreună ca familie, care au valori fami-
liale (şi nu poţi să ai valori familiale, dacă nu ai mese în
familie).
Membri ai familiei care se respectă şi se iubesc.

Ei bine, prietenii şi prietenele mele care provin din
aceste familii (destul de rare) au un anumit calm în abor-
darea vieţii.
Nu sunt disperaţi şi stresaţi cum sunt ceilalţi. Au

relaţii foarte faine de cuplu şi, dacă nu merg aceste rela-
ţii, ştiu să le încheie cu tact şi să caute ceva ce li se po-
triveşte.
De obicei, viaţa lor personală şi cea profesională

se îmbină foarte bine, sunt oameni profesionişti în ceea
ce fac şi au un sens al vieţii, al misiunii lor în viaţă. Cu
siguranţă, există şi excepţii însă, în general, am putut să
observ acest lucru la oamenii din jurul meu.
130
PERA NOVACOVICI
Pe de altă parte, ceilalţi, din a doua categorie,

din care fac parte şi eu, din familii dezbinate şi crescuţi
de un singur părinte, de obicei de mama, au mari pro-
bleme şi cu banii, şi cu relaţiile interumane.
Mulţi dintre tinerii care nu au avut parte de un

mediu familial sănătos ajung la vârsta adultă să fie în-
gropaţi în datorii, dependenţi de jocuri de noroc, de
mâncare, alcool, droguri, sex sau, de ce nu, de toate la
un loc.
Mulţi dintre ei sfârşesc singuri, până la urmă, din

simplul motiv că nu sunt capabili să găsească şi să păs-
treze o relaţie de cuplu sănătoasă.
Pe de o parte, nu ştiu să găsească şi să păstreze

o relaţie, pe de altă parte, chiar dacă se străduiesc,
atrag în viaţa lor persoane care le îngreunează şi mai
mult existenta.
Foarte puţini rezistă şi reuşesc să se autodepă-

şească în privinţa rezultatelor pe care le au în viaţă pen-
tru ca, până la urmă, să poată să îşi facă ordine în viaţă,
să aibă o viaţă personală şi profesională împlinită.
Mulţi dintre oamenii aceştia ajung rău dintr-un

motiv simplu. Nu au un model despre cum să trăiască
mai bine. Nu au un model despre cum să relaţioneze
mai bine. Nu ştiu cum să relaţioneze cu o altă fiinţă uma-
nă.
131
Aşa cum îţi spuneam mai devreme, oamenii din

familii dezbinate şi nesănătoase ajung să aibă relaţii ne-
sănătoase care se destramă. În familia mea, dragostea
părinţilor mei a durat doi ani. Noroc că încă se mai iu-
beau când m-au conceput pe mine, într-un ajun de Cră-
ciun, ceea ce a făcut ca eu să mă nasc în septembrie.
Nici maică-mea şi nici taică-miu nu ştiau ce e aia

relaţionare, afecţiune, iubire.
Ceea ce a făcut ca, în “familia mea”, maică-mea

să fie hiper-impulsivă şi agresivă verbal, iar taică-miu un
alcoolic agresiv şi hiper-sensibil emoţional.
Nu am putut să am o relaţie normală şi sănă-

toasă cu părinţii mei până la vârsta de 29 de ani.
Pentru că abia la 29 de ani am închis un capitol

al vieţii mele şi am devenit suficient de puternic emo-
ţional, independent material, evoluat spiritual, ca să mă
pot întoarce la părinţii mei, să îi aduc pe amândoi la un
loc şi să stau împreună cu ei şi cu iubita mea la masă, în
patru. La 29 de ani ai mei, trecuseră 20 de ani de când
am stat toţi trei la masa ultima oară, ca familie.
Rămâi alături de mine şi mai urmăreşte-mă un

pic. Ai să vezi cum se leagă toate lucrurile, chiar dacă
încă nu îţi dai seama.
Problema mea cea mare, până pe la 20 de ani, a

fost că eram un om foarte nesigur pe mine. Dacă o fată
132
PERA NOVACOVICI
pe care o cunoscusem în urmă cu câteva zile nu îmi răs-

pundea la telefon, imediat mintea mea făcea un sce-
nariu că fata asta face sex cu altcineva. Eram foarte sen-
sibil şi gelos, cu toate că de-abia ce o ştiam pe fata asta.
Sunam de zece ori până când fata răspundea şi îmi zi-
cea că telefonul e la încărcat. Prea târziu. Deja ştia că
sunt un instabil emoţional.
A durat ani de zile de practică, de studiu al psi-

hologiei şi de dezvoltare personală ca să ajung să fiu o
persoană cu trăiri sufleteşti decente. Încă eram un săl-
batic.
Ceea ce eu încă nu ştiam era ca sufletul meu,

după 15 ani de suferinţe, bătălii şi durere, era ciuruit.
Toată viaţa am văzut doar că nu poţi avea încre-

dere în oameni, că fiecare e pentru el, că nu există iu-
bire, ci doar atracţie sexuală de moment care devine o
iluzie a iubirii pentru a se procrea specia, iar apoi oame-
nii se despart, îşi fac copiii să sufere şi le dau povara su-
ferinţei să o poarte mai departe.
Am văzut prieteni care îşi păcăleau prietenii de

o viaţă pentru bani, am văzut cum omul, ajutat o viaţă
întreagă de alt om, ajunge să îi fure binefăcătorului său
nevasta, am văzut căsnicii destrămate din cele mai idi-
oate motive.
Asta era lumea aşa cum o ştiam eu.
133
Mi-am jurat că tot timpul voi pica în picioare şi

că niciodată nu voi iubi o femeie mai mult decât mă iu-
beşte ea pe mine. Eu niciodată nu mă voi implica în re-
laţii pentru că relaţiile sunt pentru proşti care se plicti-
sesc, iar un bărbat adevărat îşi urmează visul şi munceş-
te călcând pe cadavre ca să îşi atingă scopul.
Era totuşi un lucru pe care îl simţeam. Simţeam

că masca sub care mă ascundeam, de bărbat care nu va
mai fi păcălit niciodată şi care nu va suferi niciodată din
iubire, sunt toate temerile, vulnerabilităţile şi slăbiciunile
mele.
Aveam 27 de ani când am cunoscut o fată psi-

holog cu care am avut o relaţie de aproape trei ani.
Partea interesantă vine când vorbim despre lu-

mile din care venim eu şi ea.
Eu, un sălbatic. Părinţii divorţaţi la zece ani, lipsit

de afecţiune, crescut de bunici, apoi revenit acasă la
mama, de pe la 10 la 20 de ani o viaţă trăită pe străzi.
Modelul meu parental era groaznic.
Nu ştiam să comunic, nu ştiam să ofer sau să pri-

mesc afecţiune, nu ştiam să fiu atent la nevoile altora.
Cu alte cuvinte, eram un handicapat în relaţio-

narea cu alte fiinţe umane.
134
PERA NOVACOVICI
La începuturile facultăţii, am început să studiez

seducţia şi râdeam la orice gând că o femeie mă va pu-
tea ţine pe mine într-o relaţie. Mă gândeam că, în cel
mai bun caz, o să am o sclavă, nicidecum o parteneră
de viaţă.
Pe de altă parte, prietena mea venea dintr-o fa-

milie adevărată. În care toată lumea stă la masă (ceea
ce, pentru mine, era ceva exotic, în care Crăciunul şi săr-
bătorile sunt un motiv de mare bucurie.
Ea era obişnuită să nu îi lipsească nimic, să aibă

tot timpul cu cine să vorbească, mama era o bună prie-
tenă, fratele era peste tot cu ea, taică-su avea grijă să nu
aibă lipsuri. Pot spune că a crescut lipsită de griji mari.
În momentul în care am am hotărât că vom avea

o relaţie, am făcut următorul pact:
“Ca să avem o relaţie împlinită, amândoi trebuie

să fim puternici. Dacă unul dintre noi e slab şi se agaţă
prea mult de celălalt, relaţia se duce naibii.”
Ei bine, momentele în care ori eu, ori ea am fost

slabi au fost momentele de criză din relaţia noastră.
La început, prietena mea habar nu avea să

ceară. Odată era bolnavă şi voia puţină atenţie şi
afecţiune.
Eu, sălbatic fiind şi neavând pe nimeni toată via-

ţa mea să mă întrebe dacă îmi lipseşte ceva, evident că
135
nu ştiam să întreb. O lăsam bolnavă în pat şi spuneam:

“Ok, dacă ai nevoie de ceva, să mă suni”, şi plecam.
Apoi urma o criză de-a ei.
Ce nu înţelegea ea era că eu nu ştiam să am

grijă de altcineva şi să fiu atent la nevoile ei.
Dar am învăţat.
La fel a învăţat şi ea să ceară când are nevoie de

ceva, în loc să aştepte să îi ghicească toţi nevoile.
Prin astfel de moment am trecut de fiecare dată

când şi eu, şi ea învăţam lecţii noi.
Altădată, am ieşit în club. Eu, la un moment dat,

beat fiind, m-am hotărât să plec. M-am ridicat, am anun-
ţat “eu plec” şi am luat o pe drum fără să mai ţin cont de
altcineva. În mintea mea, ea voia să mai stea, iar eu vo-
iam să plec acasă şi aşa era cel mai bine. Nici nu mi-a
trecut prin cap să fac ceva ce un om normal ar face. Să
întrebe: “Cât mai vrei să stai? Eu aş vrea să plec.”
Aşa cum am mai zis, eram sălbatic.
Ţi-am spus această poveste pentru că vreau să

înţelegi că eu îi sunt foarte recunoscător prietenei mele
pentru că m-a învăţat o lecţie extrem de importantă des-
pre cum să relaţionez cu o altă fiinţă umană.
136
PERA NOVACOVICI
Sunt o persoană mult mai bună decât eram

înainte să o cunosc şi am o viaţă cu adevărat împlinită.
Adevăratele mele realizări umane şi profesionale au ve-
nit abia în momentul în care am reuşit să îmi vindec su-
fletul şi, fără iubire, nu aş fi reuşit niciodată, chiar dacă
făceam zece mii de ore de terapie psihologică.
Cea mai importantă lecţie pe care vreau să ţi-o

transmit este: învaţă ca şi cum ai fi un copil mic. Lasă
prejudecăţile, presupunerile, convingerile. Nu mai pre-
supune că le ştii pe toate şi nu permite partenerului să
creadă că le ştie.
Faptul că am învăţat, în cele din urmă, să am o

relaţie sănătoasă din toate punctele de vedere cu o
femeie şi să îmi vindec efectiv sufletul m-a ajutat să-mi
rezolv problemele majore din viaţa mea.
Am reuşit să mă împac cu părinţii mei şi să stau

pentru prima oară cu ei la masă după foarte mulţi ani.
Acum vorbesc foarte des cu ambii părinţi, ne vizităm şi
stăm ca nişte oameni normali la o cafea. Realizarea asta
mi se pare că a meritat tot efortul şi munca de dezvol-
tare personală.
Pe lângă asta, vindecându-mi sufletul de suferin-

ţele trecute, am devenit capabil să am relaţii de priete-
nie mult mai bune, relaţii cu partenerii de afaceri mult
mai productive. Practic, aceste schimbări pe care le-am
137
făcut la mine s-au transmis în toate domeniile vieţii me-

le.
Hai să dezvoltăm puţin paşii de acţiune:
1. Să ai viaţa ta şi visurile tale în viaţă pe care să

le urmezi.
Da, într-o relaţie e foarte important să ai planuri

comune cu partenerul. Însă niciodată planurile comune
să nu îndepărteze planurile personale. Pentru că, dacă
nu ai o viaţă a ta, un drum al tău în viaţă ca persoană, nu
vei avea putere personală. Dacă nu ai putere personală,
eşti o persoană slabă şi cine este fericit şi împlinit într-o
relaţie cu o persoană slabă?
NIMENI.
Există, într-adevăr, relaţii în care unul mai puter-

nic acceptă un partener slab pentru că poate să facă ce
vrea cu el. Dar am zis “fericire şi împlinire” în relaţie, iar
în relaţiile în care cel slab este asuprit şi manipulat de
cel puternic, nu are nicio legătură cu o relaţie împlinită
şi fericită.
Când ai drumul tău în viaţă şi ai şi o relaţie de

cuplu împlinită, planurile comune apar în mod natural şi
firesc. Nu e nevoie să te forţezi. Când ai un partener de
viaţă care simţi că te ajută în drumul evoluţiei tale şi tu îl
ajuţi pe el, pe lângă iubire şi atracţie sexuală, se va
138
PERA NOVACOVICI
declanşa şi un sentiment puternic de respect şi camara-

derie, dacă pot să îi zic aşa, sentiment pe care îl au oa-
menii ce luptă cot la cot cu provocările vieţii. Atunci, în
mod firesc apar planurile comune ale unui cuplu.
Dacă faci invers şi vezi cuplul ca pe cel mai im-

portant lucru din viaţa ta, vei vedea cum, într-o zi, nu
mai poţi să îl păstrezi pe cel de lângă tine, indiferent cât
de mult manipulezi emoţional sau şantajezi. Atunci când
rămâi fără relaţie, rămâi fără TOT ce aveai. Şi o iei de la
capăt, cu planurile tale personale pe care le-ai neglijat
atâta timp.
2. Să ai pasiunile şi hobby-urile tale.
Cu toţii avem nevoie să intimitatea noastră. Fie-

care are felul lui de a se relaxa după o zi încărcată. De
aceea e foarte important să avem pasiunile şi hobby-
urile noastre pe care să ni le respectăm în cuplu. Dacă
nu apuci să te descarci emoţional şi să te relaxezi făcând
acele activităţi care îţi plac ţie, se va aduna şi mai multă
tensiune care se va descărca cu tot negativismul asupra
relaţiei tale.
Mie îmi place să mă uit la desene animate, prie-

tenei mele nu. Uneori am nevoie să mă pun singur în fa-
ţa calculatorului şi să mă uit la desene. Mă relaxează şi
mă distrează. (Pinguinii din Madagascar sunt printre fa-
voritele mele acum).
139
Am dat un exemplu minor însă în toate aspec-

tele vieţii e important să ştim ce putem face împreună
ca un cuplu şi ce facem separat.
Când ambii parteneri din cuplu sunt împliniţi,

relaţia e mult mai frumoasă.
3. Să ai grupul tău de prieteni, anturajul tău,

fără să îţi afecteze relaţia.
Cea mai mare greşeală pe care o fac cuplurile e

că îşi neglijează prietenii în momentul în care intră într-o
relaţie.
De multe ori, o prietenie veche care poate s-a

născut în copilărie, e mai valoroasă decât relaţia de cu-
plu care poate să nu mai fie într-o zi. O prietenie adevă-
rată e pe viaţă.
Mulţi oameni îşi neglijează prietenii doar ca să

alerge înapoi la ei disperaţi când rămân singuri şi parte-
nerul i-a părăsit. Niciodată să nu cedezi presiunilor de a
renunţa la prieteniile tale de dinaintea relaţiei. Dacă îţi
părăseşti prietenii când ai o relaţie, dai dovadă de slăbi-
ciune şi lipsa de caracter. Lipsă de coloană vertebrală. Şi
ăsta e doar un semn că ori vei fi un sclav sau sclava în
relaţie, ori vei suferi în viitor într-o formă sau alta pentru
că cine întoarce spatele prietenilor nu sfârşeşte bine.
4. Să ieşi sau nu în oraş, chiar dacă partenerul

vrea altceva şi să îi explici că tu ai anumite nevoi.
140
PERA NOVACOVICI
Uneori se întâmplă ca unul dintre parteneri să

fie obosit, să nu aibă chef sau 1000 de alte motive ca să
nu iasă din casă.
Celălalt partener arde de nerăbdare să iasă. De

aceea e important punctul de dinainte, cu prietenii. E
absurd să obligi partenerul să iasă cu tine doar pentru
că aveţi o relaţie şi că aşa trebuie, să ieşiţi împreună.
La fel cum e absurd să pui pe cineva să se uite

două ore la desene animate care nu îi plac.
Faptul că fiecare poate să iasă şi singur este o

garanţie a calităţii pentru o relaţie de cuplu. Cine îşi
imaginează că o relaţie de cuplu înseamnă “facem totul
împreună” urmează să sufere nişte dezamăgiri majore.
Omul se naşte singur şi moare singur. Şi uneori are
nevoie să facă lucruri singur, indiferent de cât de mult îşi
iubeşte partenerul.
5. Să înveţi să ceri, dacă vrei să primeşti.
A început ca o glumă:
“Vreau să rup ciorapii ăştia faini de pe tine

pentru că mă exciţi.”
“Bine, dar îmi iei alte 3 perechi.”
“Ok, îţi iau.”
Este atât de simplu să primeşti în momentul în

care înveţi să ceri.
141
Auzim zilnic: “comunicarea e foarte importantă

în relaţie”. Ei bine, comunicarea începe cu abilitatea de
a cere ceea ce ai nevoie.
Lucrurile devin atât de simple şi de frumoase

când ambii parteneri ştiu să ceară, încât doar abilitatea
asta poate face relaţia cu mult mai frumoasă şi împlinită.
Vreau să îmi faci masaj. Vreau să îmi faci un

handjob deseară. Vreau să mă duci la concert. Vreau să
mergem în excursie. Vreau la Paris de Valentine's.
Este dreptul tău să ceri şi este dreptul celuilalt

să refuze. Totul se poate negocia. Important e să existe
puterea de a deschide gura cu sinceritate în faţa per-
soanei cu care ai probabil cea mai mare intimitate.
6. Să faci tot posibilul să fii o persoană indepen-

dentă financiar.
Calitatea relaţiei este dată şi de relaţia financiară

între cei doi parteneri. Nu e nicio problemă să fii sărac
la început. Iubirea şi atracţia nu au legătură cu lucrurile
materiale. Însă, când începi să ai o relaţie de cuplu şi
rămâi în acea relaţie, aşa cum ziceam, în mod natural
încep să apară planurile comune. Dacă unul dintre par-
teneri munceşte mai mult şi celălalt o freacă mai mult,
exact ca şi într-o asociere în afaceri, cel care munceşte
mai mult îşi dă seama de asta şi va cere drepturi mai
mari. Şi e normal să fie aşa.
142
PERA NOVACOVICI
Apoi încep certurile.
Unul a muncit, dar celălalt l-a susţinut. Cu cât a

contribuit fiecare? Aceste discuţii se termină tot timpul
rău pentru cel puţin unul dintre parteneri.
De aceea e foarte important ca într-un cuplu fie-

care să se gândească să producă bani ca şi când de
mâine ar fi singur. Tu, dacă mâine ai fi singur, ai putea să
ai grijă de tine? Asta e întrebarea pe care trebuie să o
avem tot timpul în minte.
Nu uita că nimeni nu poate avea grijă de tine

decât tu. Dacă eşuezi în această misiune, de a avea o
relativă independenţă financiară, rişti să umpli rândurile
celor părăsiţi şi sărăciţi după o relaţie de cuplu.
7. Cel mai important principiu al personalităţii

alfa într-o relaţie de cuplu.
În afară de aceste principii de mai sus, mai e

unul universal.
Să faci sport, să mănânci sănătos şi să te îngri-

jeşti, astfel încât şi dacă se întâmplă cel mai rău sce-
nariu, să fii părăsit fără ca tu să ai vreo vină aparentă, să
ştii că tot timpul vei găsi un partener de calitate fără
probleme, că vei avea de unde alege.
Pentru că eşti o personalitate alfa.
143
Repetă acum după mine:
“Tot ce mi se întâmplă e spre binele meu.”
Iubirea şi atracţia sexuală nu sunt un mister, o

fantezie în capul nostru sau ceva ideal. Sunt nişte lucruri
foarte reale şi practice.
Doar ignoranţa şi lipsa de educaţie te fac să nu

cunoşti iubirea, relaţiile şi atracţia sexuală, astfel încât
ele să îţi aducă împlinire şi satisfacţie.
De aceea e important să vorbim despre iubire.
Atât cât m-a ajutat prietena mea să evoluez, în

egală măsură am ajutat-o şi eu. Există şi cealaltă
jumătate de poveste. Aşa cum eu am învăţat de la ea să
relaţionez în mod sănătos cu o altă fiinţă umană, ea a
învăţat de la mine să fie puternică şi independentă.
Dacă e să rezum paşii de acţiune, ar fi aşa:
Z
PAȘI DE ACȚIUNE
Să înveţi să ai relaţii sănătoase cu oamenii din jur şi să

îţi găseşti şi păstrezi o relaţie de cuplu care te împlineş-
te din toate punctele de vedere.
144
PERA NOVACOVICI
Să înveţi să fii o persoană puternică şi independentă, o

personalitate alfa.
Să fii o personalitate alfa care are o pereche alfa. Să în-

veţi să găseşti şi să păstrezi o persoană alfa lângă tine.
Să ai viaţa ta.
Să ai pasiunile şi hobby-urile tale.
Să ai grupul tău de prieteni, anturajul tău, fără ca el să

îţi afecteze relaţia în mod negativ.
Să ieşi sau să nu ieşi în oraş, chiar dacă partenerul vrea

altceva şi să îi explici că tu ai anumite nevoi.
Să înveţi să ceri, dacă vrei să primeşti.
Să accepţi că sunt lucruri pe care cei din jur nu ţi le pot

da, nici chiar partenerul de viaţă.
Să faci tot posibilul să fii o persoană independentă fi-

nanciar.
Să înveţi să păstrezi ambele perechi de părinţi AFARĂ

din relaţia ta.
Îmi pare rău, dar nu reușesc să aud ce spui.

Ceea ce ești și ceea ce faci strigă mult mai tare.
145
Asta a zis Ralph Waldo Emerson şi este mesajul

perfect pentru a descrie limbajele iubirii şi modalitatea
foarte diferită în care fiecare om percepe iubirea.
Dacă m-ar întreba cineva cum îşi poate face re-

laţiile de iubire mai fericite, prima carte pe care i-aş re-
comanda-o de departe ar fi Cele 5 limbaje ale iubirii, de
Gary Chapman.
Am aflat de aceste limbaje târziu, pe la 30 de ani

însă doar aplicând acest principiu simplu, al limbajelor
iubirii, calitatea relaţiilor pe care le am a crescut enorm.
Să îţi explic.
Cele 5 limbaje ale iubirii sunt:

1. Cuvintele de încurajare (în care spui prin cuvinte par-
tenerului că îl iubeşti, că e important pentru tine, îl încu-
rajezi să îşi urmeze visurile în viaţa etc.).
2. Timpul acordat (timpul petrecut împreună nu înseam-
nă uitat la film împreună; timp în care acorzi 100% din
atenţie partenerului, asta e timp petrecut împreună).
3. Primirea de daruri (cadourile).
4. Afecţiune, mângâieri (atingerile fizice).
5. Serviciile (gătit, plătit facturi, dus gunoiul, adus cafea-
ua sau ceaiul la pat, orice servicii posibile).
Primul pas este să accepţi că fiecare om are un

limbaj principal de iubire.
146
PERA NOVACOVICI
La început, sub influenţa lui Cupidon, poate ai

observat că oamenii au suficient de multă energie ca să
îşi exprime iubirea prin toate cele cinci limbaje, în ace-
laşi timp.
În primele zile, săptămâni şi luni de îndrăgostire

suntem toţi nişte zmei ai iubirii.
Spunem cuvinte de iubire, vrem să petrecem cât

mai mult timp posibil cu persoana de care suntem în-
drăgostiţi, simţim nevoia de a oferi cadouri, de a oferi
mângâieri şi afecţiune şi de a face servicii de orice na-
tură.
Până aici, totul e simplu şi clar.
Din momentul în care hormonii despre care ştii

deja se potolesc (între câteva săptămâni şi 18−24 de
luni), fiecare revine la limbajul predominant de iubire.
De unde vine acest limbaj predominant?
Cel mai probabil, din copilărie.
Felul în care cei care ne-au crescut ne-au arătat

iubirea, iar acela este limbajul de iubire pe care îl vom
înţelege ca adulţi.
Pe mine m-a crescut bunica. Mă pupa, îmbrăţişa

şi dezmierda toată ziua.
147
Limbajul meu de iubire este afecţiunea.
Dacă nu mă iei în braţe, nu mă mângâi şi nu mă

îmbrăţişezi, poţi să îmi pui pe masă cea mai bună mân-
care gătită de tine, să petreci 24 de ore din 24 cu mine,
să îmi spui că mă iubeşti într-o mie de feluri şi să îmi faci
toate serviciile posibile, să îmi dai toate cadourile imagi-
nabile şi eu NU MĂ SIMT IUBIT.
Partea nasoală e că, dacă eşti într-o relaţie de

cuplu şi partenerul nu îţi arată că te iubeşte PE LIMBAJUL
TĂU, ajungi să te simţi o persoană singură, dar cu toate
obligaţiile unei relaţii.
Şi ăsta e un moment nasol când ori ai o discuţie

cu persoana iubită, ori ai plecat din relaţie.
Acum, să nu crezi că DOAR limbajul ăsta contea-

ză. Toate sunt prezente în viaţa noastră însă limbajul
predominant este cel mai important pentru fiecare din-
tre noi.
Exemplu: bărbatul, să spunem, că are ca limbaj

al iubirii, serviciile.
Îi place când femeia îi găteşte şi îi pune masa,

când se ocupă ea de plata facturilor, când îl ajută pentru
proiectele din viaţa profesională, când rezervă ea bilete
pentru film, când se ocupă ea de organizarea vacan-
148
PERA NOVACOVICI
ţelor şi aşa mai departe. Atunci bărbatul nostru se simte

cel mai iubit.
Femeia, în schimb, are ca limbaj al iubirii afec-

ţiunea. Când este strânsă în braţe, mângâiată, dezmier-
dată, atunci ea se simte cea mai iubită femeie de pe
pământ.
Trece timpul şi, cum fiecare revine la propriul

limbaj de iubire, femeia începe să îi ofere afecţiune băr-
batului pentru că ăsta e limbajul ei de iubire însă nu îi
mai face de mâncare şi alte servicii pentru că e foarte
ocupată. Ea vrea să îi arate că îl iubeşte prin afecţiune şi
atingeri, dar el nu se mai simte iubit pentru că femeia nu
mai îi face serviciile pe limbajul lui de iubire.
Din cauza asta, devine mai distant faţă de ea şi îi

spune că o iubeşte, dar nu mai îi oferă afecţiune, căl-
dură, mângâieri. Nici ea nu se mai simte iubită.
Astfel, ajung doi oameni care se iubesc să se

despartă. Niciunul nu se mai simte iubit, deşi fiecare îl
iubeşte pe celălalt în felul lui.
Pentru că nu ştiu să comunice limbajul iubirii

care se potriveşte partenerului.
De obicei, aceste cinci limbaje ale iubirii sunt

VITALE în cuplu.
149
Fără ele, oamenii care, de obicei, se iubesc

ajung să se simtă neiubiţi şi să caute satisfacerea acestor
nevoie de bază în altă parte.
O poveste de-a mea

Uneori, se întâmplă ca limbajul de iubire să fie
acelaşi. Acestea sunt cazuri fericite, dar, în acelaşi timp,
pot fi şi cele mai mari capcane.
Mie mi s-a întâmplat să fiu într-o relaţie cu o

persoană care avea limbaj al iubirii ca şi mine, afecţiu-
nea.
Probabil ştii deja că la atingere se eliberează

oxitocina care creează dependenţă.
Am ajuns să stăm în braţe şi să ne oferim afec-

ţiune de mai multe ori într-o zi, să facem dragoste, să
mâncăm, să ne uităm la filme, iar rezultatul a fost că s-a
creat o dependenţă afectivă între noi.
Ne îngrăşam amândoi de la prea mult stat şi via-

ţă sedentară, plus mâncat şi apoi ne chinuiam să dăm
jos, dar fără prea mult succes.
Viaţa însă îţi dă lecţiile exact când şi cum ai ne-

voie, dacă ştii să le vezi.
Următoarea relaţie în care am intrat am avut

plăcerea de a cunoaşte o fată orientată exclusiv pe ser-
150
PERA NOVACOVICI
vicii care habar nu avea ce e aia afecţiune pentru că nici

în familie şi nici în relaţiile ei nu a primit prea multă şi
nici nu a cerut.
Eu, în schimb, în viaţa mea nu am făcut cuiva

servicii pentru că eram prea absorbit de egosimul şi de
drumul meu în viaţă, iar femeile din viaţa mea, începând
cu bunica, mama, prietenele şi iubitele au avut tot tim-
pul grijă de mine.
A fost o perioadă, mulţumesc că a fost scurtă, în

care duceam gonoiul, făceam micul dejun, comandam
mâncare la prânz şi seara miorlăiam după afecţiune ca
un motan în călduri, spre mirarea iubitei care nu înţe-
legea ce vreau.
O lecţie foarte importantă pentru tine e urmă-

toarea: dacă eşti într-o relaţie cu cineva care îţi seamă-
nă, la început vei avea parte de fericire şi armonie, însă
nu vei evolua şi problemele ce vor apărea vor fi greu de
depăşit, pentru că nu ai antrenament.
Dacă eşti într-o relaţie cu cineva foarte diferit de

tine, la început va fi dificil să comunici, să înţelegi, să vă
educaţi însă dezvoltarea ta ca persoană va fi pe viteza
turbo. Indiferent dacă relaţia va funcţiona sau nu, ambii
parteneri vor câştiga, pentru că vor fi mai evoluaţi învă-
ţând să relaţioneze şi să comunice cu oameni diferiţi de
ei.
151
Soluţii
Stai de vorbă cu persoana pe care o iubeşti şi
ajut-o să îşi dea seama care este limbajul predominant
al dragostei prin care se simte iubită.
E important să poţi explica propriul tău de lim-

baj de iubire şi ce anume te face pe tine să simţi iubirea.
Dacă partenerul tău nu a avut de-a face cu

limbajul tău de iubire, va trebui să îi repeţi o vreme
exact ce trebuie să facă ca să te facă să simţi iubirea însă
merită.
Altfel, sunt toate şansele să intervină despărţirea

pentru că nimeni nu vrea să fie într-o relaţie în care ofe-
ră, dar simte că nu primeşte nimic.
Aviz amatorilor idealişti care propovăduiesc iu-

bire necondiţionată.
Este posibil doar să dai fără să ceri nimic, dar eu

nu cunosc personal pe nimeni care să facă lucrul ăsta.
Atenţie, aşadar, la diferenţa dintre realitatea

unei relaţii şi teoria despre iubire.
Când un cuplu se desparte, ştii ce spun amân-

doi?
“ŢI-AM DAT TOTUL!”
152
PERA NOVACOVICI
E adevărat. Însă nu i-ai dat ce avea nevoie.
Z
PAȘI DE ACȚIUNE
Dă-ţi seama care este limbajul de iubire al

partanerului tău de cuplu şi care e al tău.
Întreabă-l care acţiuni sau comportamente

ale tale îl fac pe partaner să se simtă iubit.
Începe să te pui în papucii jumătăţii tale,

oricât de greu ar părea. Este foarte impor-
tant să accepţi şi să vezi lumea din pers-
pectiva cealaltă.
Începe să practici şi limbajul de iubire al

partenerului şi spune-i să îţi atragă atenţia
când nu o faci.
Bibliografie
Jaques, Salomee: Principiul limbajelor iubirii
Chapman, Gary: Cele 5 limbaje ale iubirii
153
Comunicare și
socializare
Acela care crede că în lume dracii nu umblă fără

coarne şi nebunii fără clopoţei va fi întotdeauna
prada şi jucăria lor.
[Arthur Schopenhauer]
Arthur Schopenhauer are una dintre cele mai
bune analize ale fiinţei umane dezbrăcate de concepte
idealiste. Deşi conceptele lui Arthur Schopenhauer se
bat cap în cap cu conceptele noi de psihologie, nu pot
să nu constat că primul este mai aproape de realitatea
actuală, iar psihologia modernă este un ideal spre care
tindem.
Totuşi ne-am face viaţa foarte nefericită dacă am

vedea omul doar cum ar fi frumos să fie şi nu îl putem
vedea aşa cum este.
Un animal cu sclipiri de fiinţă superioară.
Ceea ce a făcut Arthur Schopenhauer pentru

mine a fost că mi-a adus o linişte sufletească necunos-
cută mie până la citirea lui.
Fiind o fire mai naivă şi sensibilă, am suferit

enorm de mult din cauza răutăţii oamenilor. Nu înţele-
156
PERA NOVACOVICI
geam cum poate un om, pe care luni de zile l-ai consi-

derat prieten, această prietenie fiind reciprocă, într-o
clipă de nebunie, să îţi fure banii sau să te mintă.
Nu înţelegeam cum se poate ca o fată pe care o

tratezi foarte frumos, căreia îi acorzi întreaga ta atenţie,
iubire şi respect, să te ignore în favoarea unui băiat care
o tratează foarte rău, dar de care ea este atrasă inexpli-
cabil.
Nu înţelegeam de ce oamenii te batjocoresc

atunci când ai visuri, pe care le spui în public, şi de ce,
mai degrabă, eşti sabotat decât încurajat.
Toate aceste lucruri m-au înrăit şi m-au înverşu-

nat împotriva naturii umane. A fost o perioadă în viaţa
mea când eram un lup singuratic, un neadaptat care pri-
vea întreaga lume şi pe toţi oamenii ei ca pe inamici ca-
re i-au trădat încrederea.
A fost o clipă în viaţa mea când copilul naiv,

crescut de bunici între cărţi şi cu pian, a trebuit să în-
frunte o lume diferită. Nu cea imaculată în suprapro-
tecţia bunicilor care mă ţineau doar în casă şi mă edu-
cau, ci viaţa pe străzi între copii din familii destrămate,
flămânzi de bani şi de-a atrage atenţia cu orice preţ prin
teribilisme.
Şi, până la 20 de ani, cu convingerea că toţi oa-

menii sunt răi, trădători şi îşi urmăresc doar interesul
157
propriu, eu nu am cunoscut niciodată fericirea şi împli-

nirea sufletească.
În timp, mi-am schimbat convingerile şi antura-

jul, m-am cunoscut pe mine mai bine, dar nu am uitat
niciodată de unde am plecat şi nu am uitat că omul are
un potenţial mare de a fi bun, dar, de multe ori, alege
calea simplă, de a fi rău.
Acum am ajuns la maturitate, care îmi dă ocazia

să culeg ce e mai bun în viaţă şi de la oamenii din jur
însă am pielea tăbăcită. Dacă ar fi să îţi spun la ce con-
cluzie am ajuns, ar fi următoarea:
Speră cu o inimă deschisă la ce este mai bun şi

aşteaptă-te ca totul să fie bine, dar fii pregătit în sinea
ta pentru ce e mai rău, în caz că lucrurile o iau razna.
Mă aştept la iubire în mod natural, dar sunt pre-

gătit pentru ură.
Mă aştept la prietenie autentică, dar sunt pre-

gătit să înfrunt trădarea.
Mă aştept ca oamenii să se ridice la adevărata

măsură a potenţialului lor de fiinţe evoluate şi spirituale,
dar sunt pregătit să îi văd în latura lor inferioară de ani-
male egoiste, sclavi ai speciei care caută doar supravie-
ţuirea şi înmulţirea.
158
PERA NOVACOVICI
Strategia asta este calea cea mai bună spre o

viaţă adaptată la realităţile vieţii noastre de zi cu zi în
această perioadă a istoriei pe planeta Pământ. Metafora
pe care am găsit-o pentru a descrie cum să trăieşti feri-
cirea este că sufletul este ca o fortăreaţă.
Problema este că, dacă te baricadezi înăuntru,

nu mai poate intra nimic bun, ceea ce e absurd. Pe de
altă parte, dacă eşti cu toate porţile cetăţii dechise, la un
moment dat, pot să intre atât de multe lucruri rele care
te iau pe nepregătite, încât asta poate însemna chiar
moartea sufletului tău. Strategia cea mai simplă şi evi-
dentă este să laşi porţile deschise pentru lucrurile bune
şi să te blindezi împotriva lucrurilor rele.
Este o artă a trăirii să ai sufletul deschis pentru

tot ce e bun şi să ştii să îl închizi cât mai bine împotriva
suferinţei.
Oamenii au început să fie buni atunci când eu

am devenit bun. A fost un proces de ani de zile să trec
de la sălbaticul antisocial şi pornit împotriva lumii la un
psiholog care are compasiune pentru cei din jur, înţele-
gere şi acceptare.
Ca să înţelegi cum ajungi să iubeşti, să înţelegi

şi să accepţi necondiţionat oamenii pe care înainte îi
urai, care te enervau la culme şi pe care nu îi suportai,
am să îţi dau exemplul părinţilor mei.
159
Tata a plecat când aveam zece ani şi ne-a lăsat

singuri, pe mine şi pe mama, ea fiind învăţătoare şi
având un salariu foarte mic, cu care de-abia putea plăti
întreţinerea la bloc şi să pună ceva de mâncare pe ma-
să. De la 11 la 15 ani, am trăit patru ani de teroare din
cauza tatălui care se îmbăta şi îşi aducea aminte că ma-
ma a divorţat de el. A spart uşa de câteva ori, ne aştepta
pe bancă în faţa blocului, deoarece ştia că mama trebu-
ia să meargă la lucru.
Am ajuns să îmi urăsc tatăl, nu doar pentru că

bea, ci şi pentru că o teroriza pe biata mamă care se
chinuia să lucreze ca să avem ce să mâncăm, iar tata, nu
doar că nu făcea nimic, dar voia să ne distrugă. Teroa-
rea lui a încetat brusc atunci când eu am intrat în clasa a
IX-a şi a spus senin că nu o să mai vină deloc să ne tero-
rizeze ca să pot eu să învăţ. Ce drăguţ din partea lui!
De atunci, doar eu îl vizitam pe el, o dată pe

săptămână şi fugeam rapid după 10-20 de minute,
pentru că nu suportam să îl văd beat şi mi se reactiva
toată ura faţă de el. Într-o zi, m-am dus chiar de ziua
mea la el cu intenţia să îl scot în oraş şi să sărbătorim,
dar era atât de beat, încât, în 20 de minute de conver-
saţie, mi-am dat seama că el nici nu ştia că e ziua mea.
Chiar dacă ajungi să nu ai aşteptări de la cei din jur şi ai
pielea întărită de greutăţile vieţii, e al dracului de dure-
ros să vezi că propriul tău tată nu îţi mai ştie ziua de naş-
tere din cauză că e mut de beat. Am plecat plângând în
hohote de acolo, ca de multe alte ori când îl vedeam
160
PERA NOVACOVICI
cum trăieşte în mizerie, fără nicio şansă de a-şi reveni,

iar eu eram incapabil să îl ajut, pentru că nu mă puteam
ajuta nici pe mine.
Culmea, şi-a ţinut promisiunea şi, de atunci, ni-

ciodată nu ne-a mai deranjat. Povestea are un final feri-
cit pentru că, la 20 de ani de la divorţ, mama şi tata au
putut să se întâlnească şi să stea la cafea. Mama îi făcea
de mâncare şi îi punea la pachet, apoi am petrecut şi
noi două Crăciunuri împreună, ca o familie, înainte ca
tata să moară din cauza stilului său de viaţă.
Dar, înainte să trec mai departe, să nu uit să îţi

spun de ce o uram pe mama. După partea cu teroarea
de la 11 la 15 ani din partea tatălui, a urmat o altă teroa-
re, de la 15 la 19 ani. În perioada liceului, am avut de
înfruntat cea mai mare sărăcie din viaţa mea. Deşi săra-
ca mamă muncea şi făcea tot ce îi stătea ei în puteri ca
să aibă grijă de mine, hormonii de adolescent urlau în
mine. Adolescentul voia haine şi să se distreze cu antu-
rajul, dar nu îşi permitea. Cerea bani de la mama, dar
mama nu avea de unde să îi dea. Şi atunci începeam să
urlu la ea, să o cert că suntem săraci. Uneori o acuzam
că nu trebuia să mă aducă pe lume pentru că, de când
mă ştiam, trăiam doar în mizerie, sărăcie şi suferinţă.
Ceea ce mintea mea necoaptă nu ştia pe atunci

era ca mama era cel mai alfa om pe care îl cunoscusem
vreodată, iar toate aceste greutăţi la care eu eram supus
nu aveau rolul decât de-a mă face puternic. Mama a
161
rezistat unei copilării foarte grele, cu o mamă care, la

rândul ei, bea mult. Astfel că mama mea era orfană de
la doi ani, iar la 13 ani fugea să doarmă la vecini din
cauza agresivităţii mamei ei. A crescut şi ea în sărăcie,
doar ca să se căsătorească cu tata şi să dea de alt alco-
olic care a terorizat-o, până când am preluat eu ştafeta.
Când s-a potolit tata, am început eu. Certurile cu mama
mea nu au încetat niciodată cât timp am locuit cu ea,
până la 27 de ani. Mă întreţinea şi în timpul facultăţii,
dar relaţia noastră era extraordinar de proastă şi nu
exista comunicare deloc între noi. Fiecare stătea într-o
cameră, eu cu botul în calculator şi ea se odihnea pen-
tru că urma o nouă zi de muncă.
Aşadar, la 27 de ani, încă aveam o relaţie nereu-

şită cu ambii mei părinţi.
Având cât de cât nevoile de bază satisfăcute, am

putut să mă relaxez pentru o clipă şi, la 27 de ani, am
avut chef, energie şi timp să îmi fac o relaţie de cuplu,
de lungă durată, cu o fată care îmi plăcea foarte mult şi
de care eram foarte atras.
Uitându-mă în urmă, asta a fost perioada din

viaţa mea când am reuşit să îmi îmblânzesc sălbăticirea.
Cu ajutorul acestei fete, am învăţat să relaţionez cu alte
fiinţe umane, pentru că uitasem, dar, în acelaşi timp, nici
nu cred că ştiam cum să relaţionez sănătos cu alţi oa-
meni. După ce am fost ridiculizat, batjocorit, certat, de-
valorizat ca om până la 25 de ani, cred că, dacă te
162
PERA NOVACOVICI
apropiai de mine, te muşcam. Eram foarte agresiv în

gesturi şi vorbe. Cu părinţii aveam o relaţie extrem de
tensionată şi o repezeam de multe ori chiar pe mama,
care, dintre toţi oamenii, a împărţit micul ei salariu de
învăţătoare cu mine. Faptul că îmi dădea o ciorbă, că
îmi plătea internetul şi curentul erau lucruri pe care nu
le apreciam atunci. Consideram că e obligaţia ei.
Într-o zi, mergeam pe stradă cu iubita mea, pe

care nici nu-mi plăcea să o ţin de mână, aşa sălbatic
eram. M-a sunat mama pe telefonul mobil şi eu am
început în felul obişnuit: “Ce vrei?” Iubita mea mi-a
spus: “De ce vorbeşti aşa cu mama ta? Ai răbdare şi nu o
mai repezi. Întreab-o ce a făcut azi”.
Am întrebat în telefon, morocănos: “Ce-ai făcut

azi?”. Pentru prima oară după mulţi ani de zile, aveam
un dialog uman cu mama. Însă nu mă simţeam deloc
confortabil. Şi ea a fost surprinsă, dar a început să îmi
spună ce a făcut în ziua respectivă. La sfârşit, iubita mi-a
zis: “Acum spune-i că o iubeşti”. Am crezut că nu aud
bine. A insistat.
Am spus la telefon “Te iubesc”.
De la celălalt capăt al telefonului, s-a auzit vocea

caldă şi blândă a mamei: “Şi eu”. Era, cred, prima oară
când am făcut asta. Şi, pentru prima oară după mult
timp, când auzisem înapoi de la mama lucrul ăsta.
Dacă e ceva pentru care trebuie să fiu recunos-

cător acelei relaţii, este faptul că iubita mea de atunci
163
m-a învăţat să relaţionez cu părinţii mei şi, prin asta, cu

toţi oamenii din jur. Culmea, sunt natural în a relaţiona
cu oamenii şi am avut nevoie să reînvăţ lucrul ăsta cu
ajutorul iubirii din relaţia de cuplu.
Până la vârsta de 30 de ani, viaţa mea se

îmbunătăţea văzând cu ochii, iar când am împlinit 30 de
ani, pentru prima dată în viaţă, am început să cunosc
fericirea şi împlinirea adevărată.
De-abia atunci am putut, într-adevăr, să mă în-

torc spre părinţii mei şi să îi văd cu alţi ochi. Nişte oa-
meni care, cu mijloacele pe care le aveau la dispoziţie,
s-au luptat cu viaţa şi cu greutăţile aşa cum au putut şi
au ştiut ei mai bine.
Cu cât am început eu să am mai multă iubire,

mai mulţi bani, mai multă sănătate în viaţa mea, cu atât
începeam să îmi aduc aminte de frumuseţea părinţilor
mei, şi nu de defectele lor.
Cu cât trecea timpul, cu atât îi admiram mai mult

pentru lupta lor cu greutăţile şi simţeam o nevoie acută
de a le oferi cât mai multe. Să înţeleagă că nu e
niciodată prea târziu pentru iubire. Să fie mândri că fiul
lor a reuşit.
Au fost doi ani de zile în care toţi trei ne-am

înţeles de minune. Am petrecut două Crăciunuri împre-
ună, în condiţiile în care nu am mai stat împreună toţi
trei la masă de 20 de ani. Deşi locuiam în acelaşi oraş.
164
PERA NOVACOVICI
Viaţa, până la urmă, i-a maturizat şi pe ei, şi pe

mine. Ne-am iertat, ne-am împăcat şi am făcut lucrurile
alea mărunte pe care nu am apucat să le facem nicio-
dată, pentru că viaţa ne-a despărţit brutal. Ne-am uitat
la câte un film împreună, am mai ieşit la o cafea în oraş.
Lucruri mărunte, dar mai preţioase decât orice.
Tata a murit la doi ani după ce ne-am vindecat şi

reparat relaţia însă am scos maximum din ce puteam
scoate amândoi din aceşti ultimi doi ani pe care i-am
avut împreună.
În schimb, lecţia pe care viața mi-a predat-o este

mai vie decât niciodată şi eu o dau acum mai departe,
pentru ca ea să continue să trăiască.
Oamenii din jur devin mai buni, când noi

devenim mai buni.
PRINCIPIUL JUDECĂȚII CELOR DIN JUR
A da prea multă importanţă părerii altuia este o

greşeală comună, care îşi are originea fie în natura
umană, fie în relaţiile omului cu civilizaţia şi cu
societatea din care face parte.
165
Privind în urmă, îmi dau seama cât de multă

influenţă a avut lumea exterioară asupra mea. Până la un
anumit punct, e normal şi firesc. Eşti copil, trebuie să fii
iniţiat în obiceiurile şi în cultura în care te-ai născut, în
care vei creşte, te vei dezvolta şi îţi vei ocupa locul.
Trebuie să primeşti o educaţie de bază, ca să

poţi, apoi, singur să te educi, să te dezvolţi etc.
Scopul părinţilor, al educaţiei, al societăţii şi al

mediului în care o persoană tânără creşte şi se dezvoltă
trebuie să fie unul singur: pregătirea fiinţei respective
pentru o existenţă liberă şi independentă.
Realitatea însă ne arată cu totul altceva.
Părinţii îşi supraprotejează sau îşi neglijează co-

piii şi, sub pretextul iubirii părinteşti, le răpesc toate abi-
lităţile de a se descurca singuri în viaţă.
Mediul te acceptă cât timp nu eşti prea ambiţios

şi de succes. Apoi, egoismul şi invidia celor din jur îşi fac
simţită prezenţa.
Societatea bagă în instituții nebunii şi handica-

paţii. De partea cealaltă, supradotaţii sunt ignoraţi. Me-
diocritatea este dusă la rang de virtute. Mai mult, prin
intermediul televizorului şi al mass-mediei, ţi se spune
ce să mănânci, cum să te îmbraci, ce înseamnă succes.
Adică, eşti tratat ca o oaie proastă care nu poate să-şi ia
166
PERA NOVACOVICI
propriile decizii şi care nu simte ce trebuie să facă, ci are

nevoie să fie dresată şi condusă.
E un paradox cu prietenii. Cine se aseamănă se

adună şi un idiot preferă compania altui idiot, în dauna
tuturor geniilor la un loc.
Dacă vrei să evoluezi, singurii prieteni pe care

este bine să îi ai sunt cei care evoluează odată cu tine.
Pentru că, dacă ei rămân pe loc, devin o povară şi nu te
poţi ajuta nici pe tine şi nici pe ei. Ideal este să îţi faci
prieteni mai educaţi, mai de succes, mai buni decât tine.
Pentru că vei învăţa de la ei. Întrebarea este, însă, EI vor
să fie prieteni cu tine? Aici intervine caracterul şi perso-
nalitatea ta. Ce fel de om eşti va determina ce fel de
oameni vor dori să fie alături de tine.
Să luăm un pic categoriile de mai sus şi să

vedem de ce nu e bine să asculţi de cei din jur şi de ce
persoanele de care eşti înconjurat NU SUNT CAPABILE să
îţi spună ce şi cum să faci, să trăieşti şi ce să îţi doreşti.
Părinţii
O greşeală mare pe care părinţii o fac este su-
praprotejarea. Intenţiile lor sunt bune, însă şi drumul
spre iad e pavat cu intenţii bune. Ei îşi iubesc copiii şi
vor să le uşureze cât mai mult misiunea. Însă ce se în-
tâmplă dacă tu creşti un câine în casă, îl hrăneşti numai
cu mâncare de la magazin, îl dezmierzi şi, apoi, într-o zi,
îl pierzi, iar animalul rămâne singur?
167
Cu toate simţurile atrofiate, nu ştie să îşi procure

singur hrana, nu se poate apăra de alte animale, pentru
că nu s-a bătut în viaţa lui, simte că lumea e prea mare şi
că are un singur destin.
CEL DE VICTIMĂ.
La fel e şi cu oamenii din ziua de azi. Priveşte o

clipă în jur. Uită-te la televizor, uită-te la vecinii tăi. E PLIN
DE VICTIME. Guvernul e de vină. Soarta e de vină. Nu am
noroc în viaţă. Am fost păcălit. România e o ţară de
rahat. Nimeni nu mă ajută etc., etc., etc.
E plin de oameni care se văd ca suflete nevino-

vate prinse într-o lume mare şi rea.
Toate astea pleacă de la părinţi. Pentru că, în loc

să-şi educe copiii să lupte în viaţă, să ştie că orice pro-
blemă ar apărea, există soluţii, deşi, de multe ori, nu
sunt soluţii instant sau uşoare, în loc să îi crească în spi-
ritul “ce semeni aduni” şi “viaţa e o luptă”, părinţii,
deseori, fără să vrea, le taie creanga de sub picioare
propriilor copii.
Bunicul meu a făcut parte din Orchestra Operei.

Dar s-a gândit să îl facă pe taică-miu inginer. A eşuat. S-
a lăsat după primul an de facultate, pentru că pur şi
simplu NU ÎI PLĂCEA. Apoi, s-au gândit să mă facă pe
mine inginer. Eu am fost mai fraier şi am făcut cinci ani.
M-am trezit greu şi am mers la psihologie. Mă uit în
168
PERA NOVACOVICI
urmă şi văd că membrii familiei au impresia că, dacă ei

nu au reuşit să facă ceva, trebuie să te chinuie pe tine să
le continui rahaturile.
De acum încolo, dacă cineva din familia ta se

trezeşte complexat de propriile nerealizări şi începe să
îţi ţină teorii despre ce ar trebui TU să faci în viaţă şi CU
VIAŢA ta, spune-i aşa:
“FĂ TU!”
Acum ştiu sigur că nu e nimeni altcineva în afară

de tine care să înţeleagă cu adevărat şi să simtă ce e
bine pentru propria ta persoană. Orice vis ai avea, orice
vrei să realizezi, aruncă-te cu entuziasm. E viaţa ta, tru-
pul, mintea şi sufletul tău. Indiferent ce alegi să faci,
chiar dacă eşuezi, ai mulţumirea că ai încercat şi a fost
decizia ta, nu decizia altora pentru tine.
Dar, din experienţă ştiu că, dacă vrei ceva foarte

mult, eşecurile sunt doar lecţii din care înveţi şi te ambi-
ţionează şi, perseverând, e doar o problemă de timp
înainte să ai ce îţi doreşti.
Colegi de şcoală/lucru
La curtea regilor din antichitate, bufonii erau
singurii care aveau voie să îi spună direct regelui tot ce
credeau.
Dacă altcineva îndrăznea să aibă un moment de
sinceritate, risca să fie executat.
169
Astăzi, într-un grup de oameni, dacă eşti comic,

mediocru şi în nota generală a grupului, îţi poţi permite
să spui prostii şi lumea se va distra.
Dacă însă ai succes mai mult decât cei din jur, îţi
faci duşmani de moarte dacă le atragi atenţia că sunt
leneşi, mediocri şi aşa o să moară.
În domeniul tău de activitate, dacă eşti cel mai

bun, răpeşti tuturor celorlalţi dreptul de a fi ei cei mai
buni. În lumea asta, doar cei mai buni sunt ţinuţi minte.
Toţi ar vrea să fie măcar o clipă numărul unu. Însă foarte
puţini reuşesc. Toată munca mea este destinată oame-
nilor care au curaj să îşi urmeze visurile, care luptă pen-
tru ele, suferă eşecuri cu zâmbetul pe buze şi se aruncă
în luptă din nou. Eu cred în potenţialul oamenilor şi în-
cerc să îi încurajez şi să le ofer tehnici sau unelte care
mie mi-au folosit enorm. Şi eu mă educ şi învăţ încon-
tinuu.
De asta vreau să te pregătesc pentru ce urmea-

ză. Dacă vei fi cel mai bun în orice domeniu vrei tu,
colegii tăi te vor invidia. Indiferent că eşti la şcoală,
facultate, ai un loc de muncă sau ai o afacere, tot timpul
va fi concurenţă. Asta e firea umană. Lupta pentru su-
pravieţuire şi pentru a fi cel mai bun. Studiez psihologia
de cinci ani deja şi cunosc multe aspecte ale naturii
umane. Şi luminoase, şi întunecate. Şi îţi spun doar atât:
170
PERA NOVACOVICI
Afişat într-un anume fel, succesul personal poate

face să turbeze de invidie până şi un măgar.
Prietenii
Există oameni, foarte puţini la număr, pe care îi
ştii de multă vreme şi cu care ai depăşit încercări şi ai
creat o legătură indestructibilă. Oameni pe care poţi să
îi înjuri în faţă şi să râdeţi împreună. Oameni cărora le
spui: “Câţi bani ai la tine? Dă-i încoace că îmi trebuie.”
Oameni la care mergi la trei dimineaţa şi îi trezeşti din
somn şi care îţi spun: “Hai, intră mai repede că mor de
somn!”. Oameni care ar face orice pentru tine şi tu ai
face orice pentru ei, la rândul tău. Fraţi şi surori din
părinţi diferiţi.
Aceşti oameni se cheamă PRIETENI ADEVĂRAŢI.
Caracteristica principală a unui prieten adevărat

este că nu te judecă, te acceptă şi NU ARE IMPRESIA CĂ
ŞTIE EL CE E MAI BINE PENTRU TINE. Are încredere că ori-
ce faci tu în viaţă e important pentru tine, respectă asta
şi te încurajează şi mai mult, ajutându-te în mod dezin-
teresat.
Aşa cum am spus, aceşti oameni sunt foarte rari.
171
Există, în schimb, încă o pătură socială care ne-

meritat poartă numele de “prieteni”. Acea pătură socială
se cheamă “anturaj” şi nu are nimic de-a face cu prie-
tenia.
E adevărat, sunt valori comune pe care anturajul

le împărtăşeşte. Asta aduce oamenii împreună. Dar, în
anturaj, se respectă aceleaşi legi ca şi în natură. Cei mai
puternici supravieţuiesc, cei slabi sunt înlăturaţi. S-ar pu-
tea să ai un prieten sau doi în anturaj, dar nu e condiţie
obligatorie. Ai mare grijă să nu îţi confunzi anturajul cu
prietenia. Sunt lucruri total diferite şi vei simţi asta pe
pielea ta de fiecare dată când există un interes la mijloc.
Atunci ai să simţi cât de puţin le pasă celorlalţi din
anturaj de ceilalţi membri ai grupului.
În anturaj, vei fi supus judecăţii grupului. E foar-

te important să nu laşi valorile tale principale să fie co-
rupte de anturaj.
Dacă tu vrei să faci ceva diferit în viaţă, nu face

greşeala să pleci urechea la părerea celor din jur. Vei
sfârşi rău. Sunt mulţi care, sub emoţia şi entuziasmul
momentului, au jucat după cum le-a cântat anturajul şi
au sfârşit rău.
Alcoolici, oameni care au pierdut tot la jocuri de

noroc, tineri în puşcărie pentru droguri şi alte infrac-
ţiuni, oameni care, la 30 de ani, nu au nicio realizare şi
umplu barurile de la ora zece dimineaţa, oameni care
172
PERA NOVACOVICI
au abandonat şcoala şi lucrează ca muncitori necalifi-

caţi, oameni care îşi fac credite ca să îşi ia haine şi tele-
foane mobile, doar ca să plătească zece ani pentru
obiecte pe care, apoi, nu le mai folosesc.
Pot scrie o carte doar cu poveşti despre oameni

care au rămas să-şi sugă degetul după ce s-au ratat,
pentru că au fost seduşi de mirajul pe care îl oferă antu-
rajul.
Dacă ţie nu îţi pasă de tine, FII SIGUR că nimănui

nu îi va păsa mai mult.
Societatea prin mijoacele mass-media

Există oameni slabi psihic. Există oameni care
mor de frică. Există oameni care sunt pierduţi dacă nu le
spune cineva ce să facă şi cum anume să o facă. Există
sclavi moderni. Există turme de oameni, aşa cum există
turme de oi.
Pentru toţi aceştia, există televizorul. Autoritatea

supremă.
Aşa cum părinţii îşi distrug copiii, fără să-şi dea

seama, deoarece sunt năpădiţi de prea multe bune in-
tenţii, la fel şi televizorul distruge personalităţi în for-
mare. Cei care fac emisiunile de la televizor sunt şi ei
doar nişte simpli oameni. NU AU DE UNDE să ştie ce te
face pe tine fericit, mulţumit, împlinit. Televizorul tră-
ieşte având audienţă şi, pentru aceasta, se adresează
173
maselor, adică mediocrităţii. Dacă tu ţinteşti sus în viaţă,

vrei să excelezi în orice domeniu, televizorul e ultimul
loc unde vei primi o mână de ajutor.
Internetul e salvarea. Nu ştiu pentru cât timp

internetul va fi neutru şi vei putea să îţi selectezi infor-
maţia liber şi necenzurat, dar, cât timp ai ocazia asta,
foloseşte-o la maximum.
Concluzia?
Nu e nimeni care să te înţeleagă la fel de bine

pe cât te înţelegi tu. Aşadar, e bine să asculţi păreri
diverse, să primeşti feedback. Dar, la sfârşit, tu eşti sin-
gurul care trebuie să ia deciziile privitoare la viaţa ta. În-
vaţă-te de pe acum să iei deciziile care te privesc. Dacă
faci ce vor alţii pentru tine, vei avea ce vor alţii pentru
tine. Iar “ALŢII”, indiferent cine sunt aceştia, vor ce e mai
bun PENTRU EI, şi nu pentru tine. E firesc. E în natura
umană. Toţi vrem ce e mai bun.
Tu, dacă vrei ce e mai bun, trebuie să înveţi să

iei. Nimeni nu îţi va face cadouri.
[Oscar Wilde]
Mi-a scris o doamnă odată. A spus că a ieşit la

alergat şi i-a fost ruşine de babele din faţa blocului care
174
PERA NOVACOVICI
se uitau ca la urs şi bârfeau. Cum îşi permite o doamnă

să iasă la alergat?
Rezultatul acestei ieşiri?
S-a întors în casă şi a plâns.
Iar asta m-a revoltat, pentru că mi-a adus aminte

de toţi ucigaşii de visuri, trădătorii de idealuri pe care i-
am întâlnit de-a lungul vieţii mele.
Oameni care, din diverse motive, au sărit cu gu-

ra, cu bârfa, cu descurajarea, cu atacul şi cu jignirea, ca
să lovească în cel care încearcă să facă ceva diferit.
Când singura cale de a progresa este de a face

un lucru altfel.
Îmi aduc aminte de cum tratează masa de pros-

time un om cu idei inovative.
Cum l-au ars pe rug pe Giordano Bruno care

susţinea ideea pe care Copernic a lansat-o, şi anume că
pământul e rotund.
Cum inchiziţia spaniolă tortura oamenii, folosind

cele mai crude metode inventate vreodată, pentru că
nu ar fi crezut în acelaşi Dumnezeu ca şi ei.
175
Cum azi, în 2013, există turme de oameni de o

subcultură oribilă care încă judecă oamenii pentru
orientarea sexuală.
Toate astea m-au dus cu gândul la influenţa pe

care cei din jur o au asupra noastră.
Acum 5 ani, eram mult mai impulsiv.
Recomandarea mea ar fi fost să îţi cumperi doi

câini ciobăneşti, să îi dresezi şi, când cineva te mai ju-
decă sau încearcă să îţi batjocorească dorinţele sau
visurile, când încearcă să te descurajeze, să pui câinii pe
el.
Acum, însă, vreau să cred că m-am maturizat

măcar un pic.
Şi vreau să îţi spun că sunt câteva situaţii în care

părerea turmei te poate ajuta.
Când e înţelept să îi ascultăm pe alţii
1. Când vrem să cumpărăm un produs şi vrem

să ştim cum i-a ajutat pe alţii.
Se spune că prostul învaţă doar pe pielea lui,

deşteptul şi pe pielea altora.
Este adevărat. Nu avem timp să facem toate

greşelile noi înşine, aşa că e bine să mai tragem cu
ochiul.
176
PERA NOVACOVICI
Vrei o carte şi nu ştii dacă merită banii? Pe

www.amazon.co.uk, la fiecare titlu, au un sistem foarte
fain de recenzii, unde clienţii pot să dea stele şi să scrie
feedback. Dacă sunt mulţi oameni care au cumpărat o
carte şi sunt şi multe stele, înseamnă că acea carte e
bună.
La fel, dacă vrei să te uiţi la un film bun, există

www.imdb.com. Dacă un film are notă mare şi sunt mulţi
oameni care au votat, înseamnă că a atins coarda sen-
sibilă a majorităţii şi e ceva bun în el pentru fiecare.
La fel e cu orice produs sau serviciu. E bine să

vezi ce spun alţii care deja au trăit experienţa. Te poate
ajuta să iei o decizie mai informată şi mai bună. Dar nu
uita că verdictul final tot tu trebuie să îl dai.
2. Când vrem să atingem un rezultat sau obiec-

tiv şi avem acces la un mentor sau la un om care deja a
atins acel rezultat.
Dacă un om a atins un obiectiv sau are un rezul-

tat, nu mai are cum să te descurajeze şi să îţi spună că tu
nu poţi, pentru că el e dovada vie că se poate.
Niciodată în istorie nu s-a crezut că un om poate

să alerge o milă sub patru minute. După ce s-a înregis-
trat primul rezultat de acest gen, în 1954, de către Ro-
ger Bannister, cu timpul de 3:59.4, această barieră a fost
imediat depăşită de alţi atleţi.
177
Este bine să ascultăm sfaturile şi lecţiile oame-

nilor care DEJA au rezultatele pe care şi noi le dorim. Ei
au găsit o cale, dar ţine minte că există foarte multe căi
pentru a atinge un rezultat. Nu îţi lăsa mintea să se limi-
teze doar la ceea ce s-a realizat deja. Dă-i voie imagina-
ţiei tale să caute soluţii creative.
Cam astea sunt cele două situaţii când eu cred

că e bine să îi ascultăm pe cei din jurul nostru.
Acum să vedem lista cu momentele când eu

cred că NU ar trebui să îi ascultăm pe cei din jur.
1. Când cineva proiectează.
Când o persoană din jurul tău are o reacţie

emoţională la adresa ta, când se enervează sau se
supără pe tine şi îţi face reproşuri, poţi să o ignori fără
grijă.
Fie că sunt părinţi, profesori, prieteni sau parte-

neri de cuplu, când un comportament de-al tău le de-
clanşează o reacţie emoţională, înseamnă că au văzut o
latură din ei în atitudinea ta şi, de fapt, ei se ceartă cu ei
înşişi. Orice îţi spun să faci sau să nu faci, ignoră şi fă
cum crezi tu de cuviinţă.
2. Când cineva bârfeşte.
Suntem extrem de sensibili la felul cum vorbesc

oamenii despre noi. Suntem atât de sensibili, încât ne
178
PERA NOVACOVICI
fabricăm o viaţă întreagă doar pentru relaţiile cu pu-

blicul, ca să părem staruri de la Hollywood, dacă se
poate, în ochii celorlalţi.
Afară vopsit gardul, înăuntru leopardul. Câte

cupluri nu pozează în cele mai fericite ipostaze doar ca
să se ia de păr în casă? Câţi nu stau în garsoniere, dar
au maşini de 50.000 de euro? Câţi nu îşi cumpără smart-
phone de ultima generaţie cu bani luaţi din pensia mică
a bunicii sau a altui suflet chinuit?
Dacă aş avea cinci lei pentru fiecare caz pe care

îl ştiu de persoane care se dau peste cap să pară alt-
cumva în ochii celorlalţi, iar viaţa lor, în realitate, e tristă
şi cu miros de mucegai, aş fi bogat.
Nu da putere celor din jur. Indiferent care sunt

valorile tale, credinţele tale, comportamentele tale, tră-
ieşte-ţi viaţa după principiile dorite de tine, nu pentru
aprobarea celor din jur.
La sfârşitul zilei, fiecare individ se întoarce la

propria viaţă mizerabilă şi chinuită, iar tu, după toate
eforturile tale, eşti oricum dat uitării.
Fiecare crede că problemele lui sunt cele mai

mari, aşa că nu te mai chinui să fii cumva pentru alţii. Fii
tu, câştigi mai mult timp şi energie pentru tine.
3. Oamenii invidioşi şi cei care te descurajează.
179
Cei care descurajează o fac ori ca să nu se facă

de râs pentru că tu ai reuşit ceva ce ei nici nu au în-
cercat, ori pentru că pur şi simplu te invidiază.
Voltaire spunea: “Dacă ar fi să am pentru Dum-

nezeu o singură dorinţă, aceasta ar fi să îi facă pe toţi
duşmanii mei să pară ridicoli”. Asta îţi doresc şi eu ţie.
Realizările, faptele tale să fie atât de măreţe, în-

cât, dacă cineva ar îndrăzni să spună o vorbă rea despre
tine, să se facă de râs prin însuşi acest gest al lui. Îţi
doresc să ai realizări şi fapte minunate care să umilească
orice contestatar ai putea avea. Ceea ce ne duce la
punctul patru.
4. Oamenii fără rezultate.
Dacă n-ai rezultate într-un domeniu, nu ai drep-

tul să îţi dai cu părerea. Asta e valabil pentru noi toţi.
Doar cei cu rezultate au dreptul de a vorbi. Până când
nu ai rezultate taci, priveşti, înveţi şi aplici ceea ce ai
învăţat ca să vezi efectele muncii tale.
De papagali e plină lumea, nu avem nevoie de

mai mulţi.
Dacă cineva vrea să te înveţe să ai o viaţă mai

bună, priveşte-i propria viaţă. Este în măsură să dea
sfaturi? Le-a aplicat cu succes în propria viaţă?
Dacă cineva vrea să te ajute să slăbeşti, mă rog

la divinitate să nu fie o persoană care nu se poate ab-
180
PERA NOVACOVICI
ţine de la dulciuri, iar, dacă cineva vrea să te înveţe cum

să ai o relaţie de cuplu împlinită, sper că o trăieşte pe a
lui după propriile metode.
“Nu este criticul cel care contează, nu cel care

stă pe margine şi care arată cu degetul la cum s-a împie-
dicat omul puternic ori cum ar putea cel care face un
lucru să-l facă mai bine.
Meritul este al celui care se află în arenă; al celui
care are fața murdară de praf, sudoare și sânge; al celui
care se străduiește neobosit; al celui care greșește și ra-
tează în mod repetat; al celui care cunoaște entuziasmul
și devoțiunea și care se dăruiește unei cauze care merită
efortul; al celui care, în cel mai bun caz, cunoaște trium-
ful unei mari realizări, iar, în cel mai rău caz, eșuează
după ce a îndrăznit ceva extraordinar; al omului care știe
că locul său nu este alături de acele suflete slabe și reci
care nu vor cunoaște niciodată nici victoria și nici înfrân-
gerea.” (Theodore Roosevelt)
PRINCIPIUL MENTORILOR ȘI AL DISCIPOLILOR
FII UN EXTRAORDINAR DISCIPOL. Sau elev, sau

student, cum vrei tu să-i spui.
Problema e că majoritatea oamenilor sunt foarte

PROŞTI discipoli.
Vreau în continuare să îţi spun cum mi-am găsit

eu doi dintre cei mai importanţi mentori din viaţa mea.
181
La început, am căzut în capcana în care majori-

tatea cad. M-am dus la cerşit.
“Ajutaţi-mă şi pe mine pentru că vreau să reu-

şesc!”
Problema e că oamenii care sunt buni ca men-

tori au timpul foarte limitat.
Mentorii sunt asaltaţi foarte des de oameni care

au tot felul de “cereri”.
Şi, din această cauză, mentorii sunt foarte buni

la testat şi filtrat potenţialii discipoli.
Pe partea de succes în viaţă, îl admiram foarte

mult pe D., un bărbat de 45 de ani.
Pe partea de psihologie, o admiram foarte mult

pe A., o psihologă excelentă de 55 de ani.
A fost o lecţie dură.
Când eram adolescent, eu voiam să fiu ajutat

aşa cum credeam eu că e cel mai bine pentru mine. Vo-
iam să fiu ajutat cu bani, cu sfaturi multe, să mi se dea
mură-n gură. Am avut noroc uriaş cu D. Nu mi-a dat
aproape niciodată ce îi ceream. Mă punea să fac singur,
să caut singur, să găsesc soluţii la probleme singur.
Când ceream ceva, mă întreba: “Ce ai încercat să faci şi
182
PERA NOVACOVICI
nu a mers?”. De multe ori, mă punea în dificultate pen-

tru că nu încercam nimic şi mergeam direct la cerşit sfa-
turi.
Ani de zile am avut sentimente negative faţă de

D., pentru că nu înţelegeam de ce nu mă ajută direct.
Putea să o facă atât de uşor. Avea bani, avea re-

laţii, avea toate cunoştinţele şi informaţiile pe care aş fi
vrut şi eu să le am din toate domeniile care mă intere-
sau.
Tot timpul am fost pus să rezolv singur orice

problemă, iar uneori primeam câte o sugestie sau sfat
care, într-adevăr, erau ca o piatră preţioasă şi care mă
ajutau să scutesc foarte mult timp şi energie în rezolva-
rea unei probleme.
Adolescența a trecut şi, pentru că nu am primit

totul pe tavă, mi-am dezvoltat foarte mult abilităţile de a
rezolva probleme de orice fel.
Abia atunci am înţeles că, deşi ani de zile nu am

primit ce am cerut, am primit ceva ce NIMENI din jurul
meu nu a fost în stare să-mi dea. Din această lecţie, am
învăţat că un mentor bun nu te transformă într-un han-
dicapat, oferindu-ţi totul pe tavă şi, atunci când te tre-
zeşti singur în faţa unei provocări, să nu te poţi descur-
ca. Un mentor bun te provoacă, te ceartă, te ambiţio-
nează ca să reuşeşti singur. Şi uneori îţi dă o sugestie
sau un sfat care fac o diferenţă uriaşă.
183
Mulţi părinţi fac greşeala aceasta cu copiii lor.

Din iubire, încearcă să le facă viaţa mai uşoară, dar, de
fapt, le taie creanga de sub picioare, pentru că nu le
oferă posibilitatea de a-şi dezvolta abilităţile necesare
pentru succes în această lume.
A fost o lecţie uriaşă de la D. care şi astăzi încă

este mentorul meu. Acum am învăţat lecţia, iar relaţia
mea cu el este de o calitate mai bună decât oricând.
Acum merg şi îi spun: “Uite ce am încercat şi cu ce re-
zultate, tu ce părere ai?”. Şi văd cum îi face plăcere să
îmi dea feedback pentru că acum am învăţat să fiu un
discipol bun.
Apoi, am avut ocazia să învăţ şi mai bine această

lecţie despre mentori şi discipoli. Când am mers cu ce-
rerile mele la A., aceasta mi-a spus următorul citat, care
a schimbat întreaga mea perspectivă asupra mentorilor,
psihologiei, a educaţiei:
Discipolul vine la tine să-ţi ceară. Tu trebuie să-

l înveţi că n-are nimic de primit, că trebuie să
crească. Discipolul vrea să devină iederă. Trebuie
să-l laşi să fie ce trebuie să fie: chiar buruiană. Şi,
cel mai frumos sfârşit al tău – fertilitate! – e să te
năpădească buruienile.
[Constatin Noica]
184
PERA NOVACOVICI
Interpretând puţin acest citat, vedem cum un

mentor este asaltat cu întrebări şi cereri, însă nu ăsta e
secretul dezvoltării şi al evoluţiei. Cel mai important
lucru pe care un mentor te poate învăţa este să creşti
singur cu cât mai puţine influenţe şi să îţi dezvolţi abili-
tăţi pentru întreaga viaţă.
Altfel spus, majoritatea oamenilor merg şi cer

un peşte pe care să-l poată mânca, însă un mentor bun
îi învaţă să pescuiască singuri.
Bun.
Deci să vedem cum poţi deveni un învățăcel

bun ca să poţi găsi un mentor bun.
Aşa cum sunt discipol, am ocazia să fiu şi men-

tor.
E foarte interesant să poţi vedea ambele pers-

pective şi, aşa cum ţi-am spus perspectiva mea de dis-
cipol, am să ţi-o spun şi pe cea de mentor.
În primul rând, trebuie să înţelegi că mentorii

sunt oameni avansaţi în domeniul în care vrei să fii şi tu
bun. Şi ei nu au nevoie de mai mult din ceea ce au. Au
alte valori decât tine.
Cea mai mare satisfacţie pentru un mentor este

un discipol foarte bun. Pentru că, de obicei, mentorilor
185
le face foarte mare plăcere să dea înapoi, să ofere din

ceea ce ei au învăţat şi să îi vadă pe alţii reuşind, făcând
lumea din jur mai bună.
Secretul ca să ai parte de un mentor bun este SĂ

FII UN DISCIPOL BUN.
Asta înseamnă să încerci singur să faci ceva şi,

apoi, să raportezi înapoi evoluţia ta.
Cel mai enervant lucru pentru un mentor este să

i se consume timpul cu întrebări şi probleme care pot fi
rezolvate pe internet cu Google.
Niciodată nu întreba un mentor ceva ce nu ai

încercat să rezolvi singur pentru cel puţin câteva ore.
Arată că vrei să rezolvi singur o problemă, că ai

ambiţie, că eşti o persoană proactivă, orientată pe solu-
ţii şi care înţelege că timpul unui mentor este limitat.
Cere recomandări şi cere păreri cu ce poţi să

faci mai bine şi cu mai mult succes. Nu cere soluţia, cere
feedback, ca să poţi găsi singur soluţia.
Mentorii sunt foarte buni la testat şi filtrat disci-

poli. Nu veni să zici: “Am nevoie de prieteni sau de cine-
va să îmi asculte problemele”.
Mentorii au tot timpul astfel de oameni care îi

caută şi nici nu îi bagă în seamă pentru că, pur şi simplu,
şi ziua lor are doar 24 de ore.
186
PERA NOVACOVICI
Ceea ce face un discipol slab e că vine şi cere,

iar când mentorul îi oferă o informaţie sau îi recomandă
să citească ceva, discipolul ia acel sfat, sugestie sau in-
formaţie şi NU FACE NIMIC. Astfel, arată lipsă de respect
faţă de mentor şi acesta îşi pierde orice interes să mai
lucreze cu acel discipol.
E un test pe care mulţi nu îl trec. Mentorul spu-

ne: “De ce să îmi pierd vremea cu cineva care nu e
100% hotărât să reuşească?”
Dacă abuzezi de dreptul tău de a-l contacta pe

mentor, atunci când ai probleme banale, pe care le poţi
rezolva şi singur, vei pierde acest privilegiu când va fi
vorba despre ceva mai serios.
Z
PAȘI DE ACȚIUNE
Ceea ce înnebuneşte un mentor este orice solicitare care

îi iroseşte timpul.
NU întreba ceva dacă nu ai petrecut două ore să rezolvi
singur un lucru.
Fă-ţi temele şi spune: “Uite ce am încercat şi am între-
bările astea”.
187
GOOGLE este prietenul tău.

Arată că vrei să rezolvi singur problemele.
Cere recomandări şi părerea despre ce să faci mai de-
parte.
Dacă abuzezi de dreptul de a contacta acea persoană, nu
vei mai putea să te apropii de ea.
Respectă timpul mentorilor, pentru că ei sunt foarte
ocupaţi. Nu te agăţa de ei ca să îţi ofere validare, să îţi
crească stima de sine, să atragi atenţie etc. Ia ce ai învă-
ţat şi excelează, apoi pune întrebări după ce ai încercat.
Mentorilor le plac oamenii proactivi, energici, orientaţi
spre acţiune. Dacă îţi dă o temă, FĂ-O cât de repede poţi
şi raportează rezultatele. Aşa vei trece testul şi vei fi pri-
vit ca un discipol bun.
PRINCIPIUL ANTURAJULUI
Aruncăm la gunoi trei sferturi din ceea ce

suntem, doar ca să fim cum sunt ceilalţi.
Fiecare are un rol specific de a te învăţa ceva

pentru evoluţia ta.
188
PERA NOVACOVICI
Nici măcar un singur om nu este întâmplător în

viaţa ta. Ducând lucrurile şi mai departe, în budism se
spune că, înainte de a ne reîncarna, ne alegem inclusiv
părinţii şi mediul în care ne vom naşte, care corespund
cu lecţiile de viaţă pe care le avem de învăţat ca să pu-
tem evolua din locul în care suntem.
Cred că fiecare dintre noi simte că oamenii din

jur sunt în viaţa noastră pentru a ne învăţa lecţii, iar me-
canismul proiecţiei în psihologie dovedeşte ştiinţific
faptul că ceilalţi acţionează ca oglinzi pentru noi.
Ne vedem calităţile şi defectele mult mai uşor în

cei din jur decât în noi înşine.
Există două emoţii foarte puternice în legătură

cu această oglindire. Admiraţia şi invidia.
Atunci când invidiem calităţile unei persoane, ri-

dicăm un blocaj între noi şi acea persoană şi oprim pro-
cesul de învăţare. Dacă, în schimb, admirăm o persoa-
nă, putem descoperi calităţile admirate în noi şi le pu-
tem dezvolta.
Din păcate, mulţi oameni văd că unii au realizări

şi, în loc să îi admire şi să păşească şi ei pe calea evo-
luţiei şi a propriilor rezultate, se mulţumesc să atace şi
să găsească nod în papură. Privind din această perspec-
tivă, este atât de clar că, dacă ar admira acea persoană,
189
ar putea avea aceleaşi rezultate sau chiar ar putea de-

păşi rezultatele persoanei admirate.
Ca regulă de bază, pentru mine, oricine are re-

zultate pe care şi eu mi le doresc, este o persoană dem-
nă de admirat. Asta îmi dă o putere enormă de învăţare
şi de evoluţie.
De asemenea, aşa cum am discutat în materialul

trecut, ne vedem nu doar calităţile, ci şi umbra în ceilalţi.
Când te enervează tare cineva din jurul tău, opreşte-te
şi caută în tine. Odată cu rezolvarea problemei din tine,
vei vedea că vei putea să accepţi şi să îmbrăţişezi cu în-
ţelegere persoana care odată te enerva, iar asta în-
seamnă că eşti la un cu totul alt nivel de evoluţie.
Sentimentul acesta de acceptare nu poate fi

înlocuit cu nimic. Te face să te simţi zeu pe pământ.
Oamenii se califică şi se descalifică singuri prin

acţiunile lor.
Un alt lucru foarte interesant este despre com-

portamentul oamenilor din jur.
Dacă eşti o persoană veselă, entuziastă, cu visuri

îndrăzneţe, cu poftă de viaţă, probabil îmi va plăcea să
te aud, să te ascult, să fiu în preajma ta şi, astfel, ne vom
apropia şi vom deveni prieteni.
190
PERA NOVACOVICI
Dacă eşti o persoană pesimistă, tot timpul pusă

pe ceartă şi pe critică, pe bârfe, cu emoţii negative, im-
pulsivă, mă vei otrăvi şi pe mine cu emoţiile tale şi voi
încerca să te evit.
Astfel, oamenii se califică şi se descalifică singuri

prin comportamentul lor.
E valabil în relaţii de cuplu, în parteneriate de

afaceri şi între prieteni.
Dacă accepţi abuzurile, ţi le meriţi, în afară de

cazul în care sunt accidentale. Aşa cum alegi să bagi în
gură junk food, la fel alegi să fii abuzat.
Foarte mulţi oameni, deoarece nu cred că meri-

tă ceva mai bun, au stima de sine scăzută şi nu se iubesc
pe sine suficient, atrag în viaţa lor oameni nesimţiţi.
Oameni care abuzează de ei.
Se poate întâmpla să nu cunoşti suficient de bi-

ne o persoană şi să îi dai ocazia să abuzeze de tine o
dată. Când ai simţit că eşti tratat cu lipsă de respect, e
important să acţionezi proactiv şi asertiv şi să pui acea
persoană cu botul pe labe. Nimeni nu te poate trata cu
lipsă de respect fără acordul tău.
Dacă eşti într-o situaţie care ţi se pare fără ieşire,

între oameni care abuzează de tine, gândeşte-te la tot
191
procesul prin care ai ajuns să fii între aceşti oameni. Tu i-

ai ales şi alegi în fiecare zi prezența şi abuzurile lor.
Poţi oricând să pleci şi cel mai mare rău pe care

ţi-l poţi face este să tolerezi abuzurile repetate.
Iar abuzurile repetate sunt de multe feluri. Pot fi

emoţionale, fizice, verbale.
Dacă cineva te face să te simţi rău în mod con-

stant, pleci sau îndepărtezi acea persoană.
Iubeşte-i şi acceptă-i pe cei din jur, nu e treaba

ta să intervii în drumul lor şi rişti să le răpeşti lecţiile de
viață.
Dacă dai bani copilului fără ca el să înveţe valoa-

rea banului, îl răsfeţi şi îi setezi drumul spre nenorocire.
Foarte mulţi oameni sunt foarte preocupaţi de

schimbarea celor din jur. “Cum să fac să îl ajut/schimb
pe cel de lângă mine?”
Foarte simplu.
Două dintre cele mai preţioase lecţii pe care le-

am învăţat în psihologie sunt:
cea mai puternică armă pe care o ai, să ajuţi alţi oa-
meni, este încurajarea. Funcţionează pentru oricine, la
orice vârstă, indiferent de probleme.
puterea exemplului e singura care educă alţi oameni.
Vrei să îi schimbi pe alţii? Devino tu prima oară ce vrei
192
PERA NOVACOVICI
să devină ei, dacă, într-adevăr, îţi pasă. Dacă nu, lasă-i

pe drumul lor.
Totuşi este foarte important să înţelegem că cei

din jur au lecţii la fel cum avem şi noi. Şi ei singuri
trebuie să depăşească provocările, devenind oameni
mai buni şi mai evoluaţi, iar, de multe ori, drumul evo-
luţiei trece prin multă suferinţă.
ASTA E!
Încetează să plângi de mila altora pentru că asta

e lecţia lor. Dacă intervii, rişti să le răpeşti lecţiile.
Să spunem că eşti un părinte sau un partener de

cuplu. Şi copilul tău sau partenerul de cuplu trebuie să
înveţe lecţia banilor şi a valorii. Şi tu îi dai bani pentru că
îl iubeşti. Apoi, peste noapte, dispari din viaţa lui. E ca şi
când i-ai lua unui olog scaunul cu rotile sau cârjele. Îi
faci mai mult rău decât bine.
Dacă vrei să ajuţi, cel mai bine o faci lăsând o

persoană să se dea cu capul de pereţi rezolvând pro-
blemele.
Am fost uimit să văd cum oamenii ajung să îşi

urască binefăcătorii, tocmai din cauza faptului că, prin
ajutorul dat, i-au făcut dependenţi de ei.
Când simţi nevoia să ajuţi, ajută-te pe tine. Fiind

tu o persoană puternică, faci mult mai bine lumii.
193
Un cerşetor nu poate ajuta alt cerşetor să îşi de-

păşească condiţia.
Încrederea în alţii vine din încrederea în tine.
Nu ai dreptul să te plângi niciodată de oamenii

pe care îi ai în jurul tău. Ei sunt acolo ca să te înveţe
lecţii şi pentru că tu i-ai chemat în viaţa ta. De multe ori,
ne plângem că nu putem avea încredere în alţii, dar hai
să ne gândim. Ce putere au ceilalţi asupra ta?
Dacă cei din jur te păcălesc şi îţi trădează încre-

derea, nu este pentru că eşti o persoană naivă, nu cu-
noşti natura umană suficient de bine şi ţi-ai aşternut sin-
gur calea spre a fi dezamăgit?
Am învăţat să îmi asum responsabilitatea pentru

oamenii care îmi greşesc.
E vina mea că i-am adus în viaţa mea. Pot fi pă-

călit o dată, dar, a doua oară, deja e vina mea.
Puteam să iau măsuri şi să mă protejez. De câte

ori mi-a fost trădată încrederea, am găsit puterea inte-
rioară de a zâmbi şi de a mulţumi persoanei care mi-a
făcut rău. M-a învăţat o lecţie extrem de preţioasă şi
acum ştiu să mă apăr.
Schopenhauer spune că banii furaţi au fost, de

fapt, investiţi: ne cumpără prudenţa pentru data viitoa-
re.
194
PERA NOVACOVICI
La fel e cu orice pierdere şi dezamăgire legată

de oameni.
Dacă oamenii te păcălesc la infinit, îţi trădează

încrederea şi te mint, e pentru că nu ai învăţat nimic din
experienţele precedente, iar ei doar se străduiesc să te
educe, să nu mai fii un naiv.
Anturajul şi prietenii
Cine se aseamănă se adună.
Când eu mă schimb în interior, când am o idee,

o viziune, vocaţie şi încep să le trăiesc, am un stil de
viaţă.
Nu eu îmi îndepărtez prietenii care nu sunt pe

aceeaşi lungime de undă sau care nu ţin pasul cu evo-
luţia, ci ei se autoelimină.
Cu ce sunt eu vinovat dacă am un prieten care

munceşte de la ora 8 la ora 16 şi nu poate să vină în ex-
cursie o săptămână cu mine pentru că nu are concediu?
Fiecare este responsabil cu stilul de viaţă pe ca-

re îl are. Eu am muncit zece ani ca să nu îmi vând timpul
şi să îmi permit o viaţă liberă.
Când eu munceam ca un sclav pentru a mă eli-

bera, alţii petreceau.
Ceea ce face Pera Novacovici nu este un secret.
195
Am scris din prima zi pe blog, acum opt ani,

despre faptul că, dacă eşti angajat şi nu ai planuri ca să
devii liber financiar, eşti şi rămâi un sclav, pentru că nu
ai control nici asupra timpului, nici asupra banilor, nici
aspura rezultatelor tale.
Am scris din prima zi pe blog, acum opt ani, că

e important să ştii seducţie, să îţi dezvolţi abilităţile de a
relaţiona cu sexul opus pentru că, altfel, vei avea parte
de multă suferinţă în iubire şi în relaţii.
Am scris din prima zi pe blog, acum opt ani, că

e important să faci sport, nu doar pentru că vei avea mai
multă energie să îţi atingi visurile, dar vei avea parte de
mai multă fericire şi succes pe toate planurile.
Cu ce sunt eu vinovat dacă diferenţa dintre

persoana care erai acum opt ani şi persoana care eşti
acum nu este foarte mare?
Vrei rezultate diferite, schimbări şi un stil de via-

ţă minunat?
MUNCEŞTE!
Eu nu păstrez secrete.
Şi consider că suntem prieteni.
Şi am să îţi spun în continuare, brutal de sincer,

în faţă, ceea ce am să îţi spun. Tu poţi să acţionezi, poţi
să mă contrazici sau poţi să nu faci nimic.
196
PERA NOVACOVICI
Dar, cu fiecare an care trece, ne vom vedea

rezultatele şi ele vor vorbi mai mult decât orice cuvinte
spuse.
Dacă suntem prieteni, îţi spun în faţă tot ce am

să-ţi zic.
Sunt călit de viaţă şi nu te menajez pentru că nu

am niciun motiv.
Te superi?
Numai proştii se supără, iar eu nu mă înconjor

de supărăcioşi slabi care nu pot să primească o părere
şi să o accepte sau să o contrazică cu argumente.
Prietenii sunt oamenii care îţi spun în față adevă-

rul fără menajamente, pentru că, astfel, te pot ajuta să
devii un om mai bun.
Iar eu îmi iau rolul de prieten în serios.
Eu sunt prietenul tău, chiar dacă tu refuzi. Îţi

spun ce simt şi ce cred direct în faţă.
Apoi, îţi arăt că tot ce spun practic în viaţa mea.
Pe urmă, tu decizi care variantă e mai bună

pentru tine.
197
Z
PAȘI DE ACȚIUNE
1. Dacă prietenii sau familia nu te susţin şi nu îţi ampli-

fică puterea, nu îţi grăbesc succesul, înseamnă că te trag
în jos. De multe ori, drumul spre iad este pavat cu inten-
ţii bune.
2. Singura cale de a-ţi arăta iubirea faţă de prieteni şi de
familie este să ai succes şi apoi să îi inspiri, să le oferi
din bogăţia ta materială, spirituală, emoţională. Dacă ţi-
ai ratat viaţa, ce poţi să oferi persoanelor dragi din viaţa
ta în afară de emoţii negative, victimizare, acuzaţii şi re-
proşuri?
3. Cei apropiaţi nu te vor băga în seamă până când nu
arăţi prin puterea exemplului propriu efectele pozitive
ale acţiunilor tale. FĂ TU prima oară ceea ce ai vrea să fa-
că şi cei apropiaţi ţie.
4. Doar fiind o persoană egoistă prima dată, ce se gân-
deşte la succesul ei personal, vei putea să fii o persoană
altruistă care oferă ceva celor dragi. Dacă tu nu ai suc-
ces, o să staţi cu toţii, prieteni şi familie, îmbrăţişaţi, şi o
să vă plângeţi de milă unii altora. Nu e mai bine să îi
laşi pe toţi în urmă, să ai succes şi apoi să te întorci la ei
şi să îi ajuţi, cu adevărat, financiar, emoţional şi psihic?
198
PERA NOVACOVICI
5. Cu toţii avem o doză de egoism. Nu lăsa egoismul al-

tora să fie mai puternic decât egoismul tău. Dacă un
prieten vrea timpul şi energia ta, e pentru că se simte
singur şi are un stil de viaţă plictisitor. Se foloseşte de
tine ca să îl scapi de plictiseală sub pretextul că “priete-
nii sunt alături unul de altul la greu”. Dacă ţii cu adevă-
rat la acea persoană, oferă-i o îmbrăţişare şi o mângâ-
iere dacă vezi că suferă cu adevărat, însă nu uita că su-
ferinţa nu este decât o consecinţă a acţiunilor din trecut
care au ajuns la scadenţă. Spune-i că îl iubeşti şi oferă-i
consolare. Apoi, cu o sinceritate brutală, spune-i că îşi
ratează viaţa, că e o putoare, că nu face nimic toată ziua,
că are numai scuze, că face pe victima şi că nu ai de
gând să mai tolerezi comportamentul ăsta de muppets.
Doar un prieten adevărat poate să facă asta.
Bibliografie
Cooper, Terry: Making Judgments Without Being Judgmental
Stoddard, David: The Heart of Mentoring: Ten Proven Principles
Desetta, Al: The Courage to Be Yourself: True Stories by Teens
199
Inteligența
emoțională
Dacă abilităţile tale emoţionale nu sunt dezvol-

tate, dacă nu eşti conştient de emoţiile tale, dacă
nu poţi să îţi gestionezi emoţiile negative, dacă nu
poţi avea empatie şi relaţii sănătoase cu cei din jur,
atunci, oricât de inteligent eşti, nu vei ajunge
departe în viaţă.
[Daniel Goleman]
Atitudine şi mentalitate
Deşi este o definiţie nonconformistă, dar care
este foarte potrivită pentru cuvântul emoţie, inteligenţa
emoţională este energie în mişcare, de la englezescul e-
motion.
Ceea ce probabil nu multă lume ştie este că

avem trei creiere care au evoluat unul peste celălalt în
timp. Primul este creierul reptilian, care are două emoţii
de bază. Fugi sau luptă.
Deasupra acestui creier, de-a lungul evoluţiei, a

crescut un creier de mamifer, cu emoţii complexe.
Atracţia sexuală, bucuria, tristeţea, agresivitatea şi alte
emoţii de bază.
Cea mai recentă apariţie este neocortexul, cre-

ierul uman, care acoperă celelalte două creiere şi care
face omul capabil de gândire raţională.
202
PERA NOVACOVICI
Există percepţia greşită că oamenii sunt fiinţe ra-

ţionale.
Oamenii nu pot fi fiinţe raţionale, pentru că toa-

te cele trei creiere funcţionează în paralel, iar cele mai
vechi creiere au întâietate în funcţionare şi în luarea de-
ciziilor.
Omul, aşadar, este o fiinţă emoţională care,

temporar, are momente de luciditate raţională.
Astfel, putem şti care sunt priorităţile noastre

emoţionale şi comportamentale şi facem un prim pas
spre cunoaşterea noastră şi a celor din jur, precum şi
spre dobândirea inteligenţei emoţionale, atât de nece-
sare pentru o personalitate alfa.
Pentru început, având în vedere că cea mai ma-

re putere o are creierul reptilian cu emoţiile de luptă
sau fugă, ştim că omul, când este pus în situaţii limită, se
va comporta ca un animal încolţit.
Este celebră povestea din cartea lui Daniel Go-

leman, când tatăl îşi trimite fetiţa să doarmă la vecini
pentru că el este la petrecere şi, când se întoarce noap-
tea târziu, fata s-a furişat în casă ca să îi facă o farsă şi să
îl sperie. Auzind zgomote noaptea târziu în casă şi ştiind
că nu e nimeni acasă, omul ia puşca şi caută un posibil
infractor. Fata sare în întuneric de pe un dulap să îl spe-
rie, iar omul trage şi îşi omoară pe loc fata.
203
Acesta este un exemplu clasic de luptă sau fugi.

Fiind pe teritoriul lui şi înarmat, creierul a decis că va
lupta cu pericolul.
Apoi, tot acest creier este responsabil de nevo-

ile cele mai de bază ale omului-animal. Supravieţuire şi
înmulţire.
Este fascinant să observi cum, într-o societate

care se crede civilizată şi evoluată faţă de restul anima-
lelor, majoritatea existenţei este dedicată doar acestor
două scopuri.
Supravieţuire şi reproducere.
Majoritatea oamenilor se luptă pentru a avea

statut social, ceea ce nu este, de fapt, decât un avantaj
în faţa competiţiei când vine vorba de transmis genele
mai departe. Mâncăm, dormim şi vrem să facem sex.
Foarte multe comportamente, deşi sunt deghizate, nu
sunt altceva decât o parte din ritualul de împerechere.
Moda, de exemplu, care are ca rol evidenţierea

formelor feminine şi exprimarea statutului la bărbaţi.
Competiţiile sportive, o replică la competiţia în-

tre mamifere şi dovada indicatorului de fitness.
Aşa cum spuneam, nu toată speranţa e pierdu-

tă. Avem trei creiere, dar, din păcate, pentru foarte
204
PERA NOVACOVICI
mulţi, creierul primitiv de reptilă (şi asta nu este deloc o

metaforă, ci un fapt ştiinţific) dictează aproape toată
existenţa.
Avem, aşadar, după creierul de reptilă, creierul

de mamifer, mai evoluat şi care ne dă emoţii de două
feluri.
De bază şi complexe.
Emoţiile de bază sunt:

Frica şi opusul ei, furia (luptă sau fugi)
Surpriza şi anticipaţia
Tristeţea şi bucuria
Dezgustul şi plăcerea
Emoţiile complexe (doar o parte dintre ele):

Amuzamentul
Descurajarea
Curiozitatea
Solitudinea
Mândria
Invidia
Gelozia
Ruşinea
Entuziasmul
Recunoştinţa
Răbdarea
Optimismul
205
Fiecare dintre aceste emoţii are subtilităţi şi for-

me care îi dau o nuanţă sau alta.
De exemplu, furia poate veni la pachet cu resen-

timentul, indignarea, ostilitatea etc.
Cum ajungem să avem emoţii?
Organismul produce nişte molecule, numite ne-

uropeptide. Ele sunt, de fapt, făcute din proteină, cără-
mida de bază a vieţii.
Acesta este motivul pentru care emoţiile sunt

mai importante decât mâncarea. Poate ştii că e impor-
tant să mănânci sănătos şi că starea ta nu doar fizică, ci
şi psihică, depinde de calitatea alimentelor.
Motivul e simplu. Organismul descompune ali-

mentele în moleculele componente şi hrăneşte fiecare
celulă. Ei bine, emoţiile, adică acele neuropeptide pro-
duse de organism, sunt molecule care afectează celu-
lele direct, mult mai rapid şi mai puternic.
Din această cauză, orice emoţie este ca un drog.

Poţi să devii dependent şi să cauţi o anumită emoţie
dacă celula primeşte constant acelaşi tip de neuropep-
tidă.
Şi atunci, întrebarea e: ce este de preferat?
206
PERA NOVACOVICI
Să fii dependent de endorfine, hormonul ferici-

rii, şi să faci zilnic sport care stimulează secreţia de en-
dorfine sau să fii dependent de emoţia depresiei şi, zil-
nic, organismul tău să ceară să simtă acea stare?
Ceea ce încercăm noi să facem nu este să nu

mai simţim emoţii prin controlul lor absolut.
Ce încercăm este să ne dăm voie să trăim viaţa

cu emoţiile ei bune şi rele, dar să şi putem GESTIONA cât
de bine putem emoţiile care ne fac să ne simţim rău, în
timp ce SAVURĂM toate emoţiile pozitive din viaţa noas-
tră.
Mai mult, atunci când vrei să construieşti ceva

durabil, ai nevoie să iei decizii RAŢIONALE, să faci un
plan de care să te ţii, indiferent de emoţiile care, cu si-
guranţă, vor apărea pe parcurs.
Definiţia unui profesionist este că îşi va face

treaba de fiecare dată la aceeaşi calitate, indiferent de
emoţiile care apar.
Definiţia unui amator este dată de faptul că toa-

te acţiunile lui sunt dictate de toanele emoţionale pe
care le are. Când are chef face treabă bună, când nu,
nu.
Inteligenţa emoţională înseamnă să fii un profe-

sionist şi să fii în cea mai înaltă formă de care eşti ca-
207
pabil. Să îţi foloseşti toate cele trei creiere pentru a avea

o viaţă mai bună şi să fii tu stăpânul acestor unelte,
creierele tale, în loc să fii sclavul lor.
Eşti mai mult decât creierul şi emoţiile tale.
PRINCIPIUL ELIMINĂRII DEPENDENȚELOR
Mă dojeniţi că veşnic sunt beat. Ei bine, sunt!

Necredincios mă faceţi. Şi ce dacă-i aşa?
Puteţi orice să spuneţi pe socoteala mea.
Îmi aparţin. Pricepeţi? Şi sunt ceea ce sunt!
[Omar Khayyam]
Alcoolismul este o boală incurabilă. Doar cine

are un alcoolic în familie ştie ce povară e asta. Alcoolicul
îi distruge pe toţi cei care ţin la el şi apoi se distruge pe
sine.
Având un tată suferind de această boală şi fiind

30 de ani de când simt pe pielea mea acest “privilegiu”,
am ajuns acum, după 10 ani de studiat psihologia, să
găsesc o soluţie care, deşi nu este vindecare, pentru că
aşa cum am spus, este o boală incurabilă, poate face
omul alcoolic să fie abstinent. Adică să nu bea deloc
perioade lungi de timp sau chiar pentru tot restul vieţii.
208
PERA NOVACOVICI
Repet, ABSTINENŢĂ, şi nu VINDECARE. Una e să

te abţii şi alta e să fii vindecat.
Aşadar, cum facem un alcoolic să nu mai bea?

Dacă răspundem la întrebarea asta, poţi înlocui alcoolul
cu orice substanţă sau dependenţă şi ai acelaşi rezultat.
Poate că eşti dependent de:

Mâncare
Alcool
Droguri
Jocuri pe calculator
Jocuri de noroc
Emoţia îndrăgostirii
Masturbarea
Orice altă dependenţă
În primul rând, e important să ştim că alcoolis-

mul, ca boală, este o afecţiune, în primul rând, sufle-
tească. Este o rătăcire spirituală. Omul alcoolic este,
efectiv, rătăcit.
De aceea, de multe ori, alcoolicii găsesc o

salvare în biserică şi în credinţă pentru că acolo sunt
ajutaţi în problema lor legată de suflet şi de rătăcire.
Totuşi, pentru mine ca şi pentru mulţi alţii, asta

nu a fost o soluţie.
A trebuit să găsesc alta şi am găsit-o luptând zi

de zi, de la vârsta de 7 ani până la vârsta de 31 cu
această boală a tatălui meu.
209
A fost nevoie să parcurg cinci etape distincte

pentru a ajunge ca el să fie motivat intern să nu mai
bea:
1. Embargoul
2. Acceptarea necondiţionată şi rezolvarea propriilor
mele probleme
3. Valorizarea
4. Socializarea şi anturajul
5. Iubirea
Să le luăm pe rând.
1. Embargoul şi sevrajul
Această primă etapă este un rău necesar. De-
pendentul trebuie izolat de substanţa de care este de-
pendent. El singur şi cu voinţa lui foarte rar reuşesc să
stea deoparte de sursa de dependenţă. Aşadar, va tre-
bui să facem uz de toate mijloacele pe care le avem la
dispoziţie pentru a face primul pas, dificil pentru toţi cei
implicaţi, dar vital pentru reuşită.
În cazul meu, am încercat să limitez accesul la al-

cool tatălui meu prin faptul că nu i-am mai dat bani de-
loc, îi făceam eu toate cumpărăturile. Problema era că
vindea sau schimba ce îi cumpăram pe alcool şi avea
foarte mulţi prieteni. Omul dependent, dacă are nevoie
de doză, va face rost de ea cu orice preţ. Aşadar, după
ce şi-a dat acceptul şi a recunoscut că ar vrea să nu mai
bea, dar nu poate să se lase singur (pentru că un om nu
210
PERA NOVACOVICI
poate fi ajutat dacă el nu vrea), m-am mutat cu tata do-

uă săptămâni şi l-am ţinut sub supraveghere strictă.
Primul lucru care s-a întâmplat, chiar din ziua în

care nu mai consuma alcool, era un sevraj foarte puter-
nic. Nu se putea ridica din pat, îl dureau muşchii şi oa-
sele, transpira, tremura. Îl supravegheam şi aveam grijă
de el, îi dădeam supă şi lichide pentru hidratare.
Sevrajul acesta vizibil se termina în 48-72 de ore

care erau critice.
Tata s-a lăsat de băut de cel puţin 20 de ori şi de

tot atâtea ori s-a apucat. Asta pentru ca alcoolismul este
o boală incurabilă. Un alcoolic poate doar să fie absti-
nent şi chiar să nu mai bea toată viaţa, dar nu înseamnă
că e vindecat, ci doar abstinent. La primul pahar de
alcool, alcoolismul se activează şi durează câteva săptă-
mâni până când alcoolul devine din nou consumaţie zil-
nică.
Deşi extrem de important, embargoul nu este

decât primul pas în vindecarea unei dependenţe şi nu e
suficient de sine stătător.
2. Acceptarea necondiţionată
Cea mai grea dintre toate. Toată lumea i-a zis lui
taică-miu să nu mai bea. Părinţii lui, soţia, eu, singurul
fiu. L-am atacat toţi permanent pentru că îşi făcea rău şi
ne făcea şi nouă, dar nimeni nu s-a întrebat cu adevărat
211
de ce o face. Pentru că probabil nu ne interesa. Noi do-

ream ca el să nu mai bea, el era vinovat pentru compor-
tamentul lui şi ne era dator, pentru că eram familia lui.
Asta a fost o gândire foarte greşită din partea

tuturor. Eu am fost foarte agresiv cu acest compor-
tament al tatălui meu şi îl acuzam de slăbiciune şi lipsă
de voinţă de fiecare dată. Ani de zile de-abia am mai
vorbit cu el din cauza faptului că era tot timpul beat.
La vârsta de 30 de ani, am mers la sală şi am

început să mă ocup de sport şi de alimentaţie. Aveam
90 de kilograme şi am ajuns la 65 într-un an. Totuşi cea
mai mare problemă a mea era cu mâncatul. Deşi ştiam
ce nu am voie să mănânc, de cele mai multe ori nu mă
abţineam. M-am trezit că antrenorul de la sală vorbea cu
mine exact cum vorbeam eu cu tata: nu ai voinţă, eşti
slab. Avea dreptate. Ca să pot avea rezultate, a trebuit
să accept această latură a mea şi să pornesc dezvoltarea
de acolo.
În acel moment, toată ura pentru tatăl meu a

dispărut. Când mi-am acceptat propria slăbiciune, am
acceptat-o şi în tatăl meu.
Eu uram slăbiciunea mea pe care o vedeam în

tata. Indisciplina emoţională.
În acel moment, pentru prima oară după foarte

mulţi ani, am putut să îl strâng în braţe şi să îi spun “te
iubesc”.
212
PERA NOVACOVICI
Este foarte important să nu judeci omul pe care

vrei să îl ajuţi şi să îl accepţi aşa cum e, cu bune şi rele.
Omul care se simte acceptat începe să se simtă iubit şi
vindecarea începe cu iubirea şi respectul de sine, care
uneori are nevoie de un imbold exterior pentru a-şi
aprinde flacăra.
3. Validarea
Primul pas era făcut, dar deloc suficient. Din
cauza alcoolului, taică-miu nu lucra de ani de zile şi eu îl
întreţineam. Un om care vrea să se vindece de orice
dependenţă trebuie să aibă susţinere şi să se simtă util.
Să se simtă validat.
I-am dat de lucru, să împacheteze cărţile pe ca-

re le trimit clienţilor. A făcut o treabă excelentă, atât de
bună, încât unii clienţi m-au întrebat ce maşină de
împachetat avem, pentru că vor şi ei să achiziţioneze
una.
După câteva luni în care lucrurile păreau că

merg bine, într-o zi, când aveam mare nevoie de câteva
sute de cărţi, având promisiunea lui că toate vor fi
împachetate, l-am găsit în birt, mort de beat, iar cărţile
noastre erau neîmpachetate.
Îmi pusesem afacerea în pericol încearcand să

ajut un alcoolic. Găsisem trei paşi esenţiali care l-au
ajutat. Embargoul, acceptarea şi validarea, dar nu era
suficient. Ceva lipsea.
213
4. Socializarea şi anturajul
Când te trezeşti de dimineaţă şi, înainte să des-
chizi ochii, intri în birt, cu singurii oameni care te accep-
tă aşa cum eşti de-o viaţă întreagă, alţi beţivi ca şi tine
care nu te ceartă că nu te-ai spălat de-o săptămână, că
nu te-ai bărbierit sau că fiecare zi care trece te apropie
mai mult de ciroză, cancer şi alte 1000 de feluri de-a
muri în chinuri, atunci nu prea ai cum să te abţii de la
băut. Vine ziua cuiva de naştere, poate chiar a ta. Vin
sărbătorile, onomastice, sărbătorile religioase, 1 mai, 1
decembrie, Paşte, Crăciun şi Anul Nou.
Problema cu alcoolul e următoarea. Este o boa-

lă incurabilă pentru că, oricât de mult te abţii, chiar şi 10
ani, în secunda când ai pus limba pe orice lichid care
conţine alcool, îţi sunt activate în creier anumite procese
datorate unei enzime care fac procesul să devină irever-
sibil.
Un alcoolic adevărat, după ce bea o bere, va

simţi nevoia de două. Apoi de trei. După aceea, nu mai
e destul şi vrea tărie. Un pahar. Apoi două. Definiţia
unei dependenţe e că tot timpul cere mai mult. Aşa
ajunge un alcoolic să nu mai poată trăi fără doza zilnică.
Soluţia a fost să îl iau pe taică-miu să stea cu noi

în casă. Să îl scot din acel mediu.
Nu am putut să fac asta permanent însă a fost

un experiment reuşit. Pe lângă embrago, acceptare şi
214
PERA NOVACOVICI
valorizare, am adus în viaţa lui un nou anturaj, noi ac-

tivităţi şi noi persoane de care să fie înconjurat .
Aproape sigur bătălia nu e câştigată. Însă e o

victorie.
Aceştia sunt cei patru paşi care, pentru mine, au

dat rezultate şi sper să ajute pe oricine are nevoie. Şi un
sfat. Dacă nu ai un alcoolic în familie, să nu mai judeci
niciodată pe nimeni pentru felul în care tratează un
alcoolic. Crede-mă că, dacă nu te protejezi de cineva
obişnuit cu băutura, acesta te trage după el în iad.
5. Iubirea
Ce este o dependenţă şi de ce ne lăsăm distruşi
de ea?
Tata nu s-a simţit iubit când era mic pentru că

bunicii mei, părinţii lui, l-au dat la sora bunicii să îl creas-
că, deoarece amândoi lucrau. Un lucru poate firesc pen-
tru părinţii tineri care lucrează mult.
Tata nu a înţeles niciodată asta şi a simţit că

părinţii nu îl iubesc. A crescut ca un tânăr rebel, perma-
nent revoltat şi a început să bea, fiind în anturajul care
făcea asta.
Ce face un viciu, o dependenţă? Face două lu-

cruri:
dă impresia că umple un gol interior pe care omul îl
simte
215
apoi, amorţeşte simţurile pentru ca durerea să nu fie

simţită
Despre ce gol şi despre ce durere vorbim?
Golul cauzat de lipsa de iubire, durerea asociată

cu absenţa iubirii.
Aşadar, orice viciu este, de fapt, un pansament

pentru lipsa de iubire. Însă, dacă citeşti principiul iubirii
necondiţionate, vezi că iubirea nu vine decât din interior
şi noi suntem responsabili să o generăm. Însă omul nu
ştie asta, dacă nu este învăţat, şi aşteaptă să fie iubit din
exterior.
De aici, drama iubirii pentru foarte mulţi oa-

meni.
Abia la 30 de ani am dobândit experienţa şi

capacitatea de a-mi accepta şi iubi cu adevărat tatăl pe
care nu puteam să îl iert pentru că ne-a părăsit când
aveam 10 ani şi era un alcoolic. Doar când m-am accep-
tat pe mine, am putut să îl accept şi să-l iubesc şi pe el.
Şi, cu asta, am câştigat doi ani de relaţie extra-

ordinară cu tata, pentru că stilul de viaţă de până atunci
i-a venit de hac când eu am împlinit 32 de ani şi el 58.
Doi ani în care petreceam zile întregi stând cu tata în
aceeaşi cameră, eu lucrând la calculator şi el uitându-se
216
PERA NOVACOVICI
la televizor, în condiţiile în care nu suport pe nimeni cu

mine în cameră atunci când lucrez.
Înainte, nu îi suportam prezenţa mai mult de 10

minute, o dată pe săptămână când îl vizitam, îl vedeam
beat, mă cuprindea furia şi revolta şi plecam rapid.
Această vindecare reciprocă este una dintre ce-

le mai mari realizări ale mele în această viaţă, însă a du-
rat 20 de ani. Sper ca aceşti paşi să te ajute în lucrul cu
tine sau cu cei dragi pe care vrei să îi ajuţi.
Z
PAȘI DE ACȚIUNE
1. Embargo pe substanţa care a creat dependenţă.
2. Acceptare necondiţionată.
3. Valorizare.
4. Anturaj.
5. Iubire.
217
PRINCIPIUL MATURITĂȚII EMOȚIONALE
Maturitatea este atinsă atunci când o persoană

amână plăcerile imediate pentru valorile de termen lung.
[Joshua L. Liebman]
Imaginează-ţi hipotalamusul ca o mică inimă ca-

re pompează în întreg organismul uman nu sânge, ca
inima din piept, ci emoţii. Imaginează-ţi o minifabrică
plasată în creierul uman, care are toate materialele ne-
cesare la dispoziţie pentru a construi orice tip de emoţie
şi de a trimite această emoţie până la ultima celulă din
organismul uman. O emoţie construită în hipotalamus
poartă numele de neurosecreţie peptidică şi este de
două feluri:
de eliberare
de inhibare
În momentul în care un eveniment exterior ne

dă un motiv să simţim o anumită emoţie, în hipotala-
mus, aproape instantaneu, se asamblează neuropepti-
dele care se potrivesc cu emoţia respectivă. Apoi, ca o
avalanşă, aceste neuropeptide circulă prin sânge către
fiecare celulă a corpului nostru.
Fiecare celulă are nişte receptori, nişte tentacule

prin care cercetează mediul din jur. Astfel, ajung să aibă
218
PERA NOVACOVICI
parte de vitaminele, proteinele şi toate celelalte sub-

stanţe necesare organismului. Să poţi trăi o viaţă cu
adevărat liberă şi independentă, trebuie să scapi de
dependenţele tale emoţionale. De ce intrăm mereu în
aceleaşi relaţii, cu acelaşi gen de oameni? De ce avem
tot timpul aceleaşi dispute? De ce avem aceleaşi atitu-
dini în situaţii asemănătoare? Conform celor spuse de
Dr. Joe Dispenza, când celulele sunt bombardate cu ne-
uropeptide, ele devin mult mai insensibile la vitamine,
proteine şi alte emoţii şi ajung să aibă foarte mulţi re-
ceptori care pot capta doar acea substanţă chimică cu
care au fost obişnuite: “În cazul dependenţelor, când
generăm acelaşi răspuns de la creier către celule, celu-
lele se vor obişnui cu acelaşi tip de neuropeptide, care
vin cel mai des.”
De ce oameni foarte inteligenţi lucrează pentru

oameni mai puţin inteligenţi?
De ce aproape întotdeauna pasiunile oamenilor

preiau controlul asupra raţiunii lor?
Am convingerea că majoritatea oamenilor au un

coeficient de inteligenţă normal, ceea ce este suficient
pentru o viaţă încununată de succes. Majoritatea oame-
nilor au un coeficient de inteligenţă peste 90.
În Psihologia vârstelor, Anca Munteanu spune:

“… la naştere, orice fiinţă umană care posedă un IQ nor-
mal (de cel puţin 90) tezaurizează o potenţialitate crea-
219
toare, măcar minimă, pentru un oarecare domeniu…”

Din punctul meu de vedere, până aici totul e cum nu se
poate mai bine.
65% dintre bărbaţi sunt gândire. 65% dintre

femei sunt afect.
Mai ţii minte că am vorbit la inteligenţa

emoţională despre emisfera stângă, care se ocupă de
raţiune, şi despre cea dreaptă, care se ocupă de emoţii?
Dacă ne gândim că doi din trei bărbaţi se nasc

cu partea stângă mai capabilă decât cea dreaptă şi că,
prin educaţie, bărbaţii, în general, sunt învăţaţi să fie
puternici, să nu îşi exteriorizeze sentimentele şi să aibă
logica drept lege, avem o lume în care bărbaţii nu îşi
mai înţeleg emoţiile, nu pot înţelege emoţiile celorlalţi
şi le determină pe femei să spună: “nu îi înţelegem pe
bărbaţi”.
Dacă ne gândim că două din trei femei se nasc

cu partea dreaptă mai dezvoltată şi că, prin educaţie,
sunt învăţate să îşi exteriorizeze emoţiile, să fie cât mai
comunicative şi să “îşi asculte inima”, avem o lume în
care (îmi cer scuze fetelor sensibile şi fără simţul umo-
rului) bărbaţii le consideră pe femei proaste şi imposibil
de înţeles.
Pentru ca un om să funcţioneze complet, e ne-

voie de ambele emisfere. O persoană care are funcţia
220
PERA NOVACOVICI
gândire mai dezvoltată trebuie să-şi educe partea afec-

tivă, pentru că, aşa cum am spus mai devreme, emoţiile
sunt viaţa.
O persoană cu funcţia emoţie primară are nevo-

ie să-şi educe partea stângă, raţiunea şi logica pentru a
nu fi pradă şi jucăria emoţiilor de tot felul şi pentru a-şi
putea duce viaţa pe un drum, nu să rătăcească pe cărări
care nu duc niciunde.
La ce îţi foloseşte?
Evident, o persoană logică, care se bazează

foarte mult pe gândire, va avea dificultăţi cu înţelegerea
emoţiilor.
Prima trăsătură a acestui tip este că, de obicei,

nu se întâmplă ce vrea el în “dragoste”. Pentru că este o
experienţă de care vrei tu, numai raţională nu.
Apoi, s-ar putea ca persoanele raţionale să nu îi

respecte pe cei afect. De exemplu, un bărbat raţional
poate dispreţui o femeie pe motiv că joacă teatru, nu
gândeşte logic etc.
Raţiunea şi logica sunt indispensabile în evoluţia

noastră, însă emoţia bate logica în orice zi din
săptămână.
Aşadar, trebuie să-ţi dezvolţi ambele emisfere

pentru o viaţă echilibrată şi pentru a-ţi putea atinge
obiectivele.
221
Testul de maturitate emoţională

Conform unor studii recente şi al celui făcut de
Goleman, Inteligenţa Emoţională poate fi dezvoltată în
timp (termenul la care face referire Goleman este matu-
ritatea inteligenţei emoţionale).
Conform lui Daniel Goleman, se evidenţiază ce-

le patru componente ale Inteligenţei Emoţionale, şi anu-
me:
1. Autocunoaşterea
Autocunoaşterea Emoţională
Autocunoaşterea Realistă şi Corectă
Încrederea în sine
2. Autocontrol
Autocontrol emoţional
Transparenţa şi menţinerea integrităţii
Adaptabilitate şi adaptabilitate la schimbare
Orientarea spre rezultate
Iniţiativă
Optimism şi perseverenţă
3. Social Awareness (conştiinţă socială, de grup)

Empatie (simţirea sentimentelor şi a perspectivei ce-
lorlalţi, un interes real faţă de grijile celor din jur)
“Awareness” la nivelul organizaţiei
Orientarea spre serviciu
4. Managementul relaţiilor interpersonale
222
PERA NOVACOVICI
Dezvoltarea altora, a abilitaţilor acestora, coaching

Leadership inspirational
Catalist al schimbării (iniţierea şi gestionarea schim-
bării)
Influenţa (un rol important îl joacă persuasiunea; pen-
tru informaţii cu privire la aceasta, sunt recomandate
cărţile Moments of Power, de Robert Cialdini, un maes-
tru al epocii contemporane în arta persuasiunii şi Psiho-
logia persuasiunii, tot de R. Cialdini, aceasta fiind tipă-
rită şi în limba română)
Managementul conflictelor (legat de negocierea şi
rezolvarea disputelor)
Lucrul în echipă şi colaborarea (crearea sinergiei de
grup în urmărirea scopurilor acestuia).
Primele două componente sunt privite drept

componente personale ale Inteligenţei Emoţionale, în
timp ce celelalte două sunt privite drept componente
sociale ale Inteligenţei Emoţionale.
Scala de maturitate emoţională Friedmann

Aceasta măsoară nivelul inteligenţei emoţiona-
le. Există 25 de întrebări la care se răspunde cu Da sau
Nu şi fiecare răspuns are asociat un număr de puncte.
Scorul se află prin însumarea punctajelor care se

acordă pentru fiecare răspuns ales, apoi se împarte la
25. Evaluarea are scoruri care oscilează între 0–10 punc-
te (care semnifică infantilism) până la peste 25 de punc-
te, care reprezintă o perfectă maturizare emoţională.
223
Aşadar, citeşte întrebările, răspunde cu Da sau

Nu, adună punctele pe care le faci şi, la sfârşit, împarte
la 25.
NUMAI DUPĂ CE FACI ACEST LUCRU, CITEŞTE MAI

DEPARTE.
1. Mă descurajez destul de uşor şi am deseori

stări şi crize ocazionale de depresie? DA 11 NU 21
2. Îmi place să fiu “pus la punct” cu îmbrăcă-

mintea şi mă bucur când reuşesc să atrag atenţia (asu-
pra mea) cu hainele şi cu manierele mele? DA 7 NU 20
3. Sunt cu sânge rece şi stăpân pe mine în

situaţii neprevăzute şi periculoase? DA 26 NU 7
4. Sunt înclinat să fiu foarte iritabil sau dogmatic

când, susţinându-mi o părere, întâmpin o opoziţie pu-
ternică? DA 12 NU 30
5. Solitudinea îmi este agreabilă, îmi place să fiu

singur? DA 40 NU 8
6. Spun adesea lucruri pe care apoi le regret?

DA 10 NU 20
7. Relaţiile cu familia mea sunt paşnice şi armo-

nioase? DA 31 NU 9
8. Mă simt adesea rănit de cuvintele şi acţiunile

altora? DA 11 NU 10
224
PERA NOVACOVICI
9. Sunt gata să admit că am greşit când îmi dau

seama de aceasta? DA 26 NU 26
10. Sunt înclinat să dau vina pe alţii pentru gre-

şelile şi erorile mele? DA 7 NU 25
11. Mă consider cel mai “realizat” dintre toate

rudele mele? DA 6 NU 29
12. Nutresc gândul că nu am avut noroc în via-

ţă? DA 11 NU 26
13. Sunt înclinat să trăiesc peste mijloacele me-

le? DA 13 NU 25
14. Am un accentuat simţ de inferioritate sau o

lipsă de încredere în mine, pe care încerc s-o ascund?
DA 7 NU 30
15. Sunt înclinat să plâng când asist la o piesă

de teatru sau la un film emoţionant? DA 5 NU 28
16. Micile supărări mă fac să-mi ies din fire? DA

11 NU 25
17. Sunt înclinat să impresionez cu superiori-

tatea mea pe ceilalţi oameni? DA 7 NU 30
18. Sunt dominator, îmi place să mă impun ce-

lorlalţi? DA 12 NU 30
19. În general, caut să câştig simpatia celor din

jurul meu? DA 7 NU 24
225
20. Sunt furios când am necazuri sau neplăceri?

DA 5 NU 20
21. Sunt stăpânit de ură, de o antipatie activă fa-

ţă de anumite persoane? DA 7 NU 21
22. Devin plin de invidie şi gelozie când alţii au

succes? DA 11 NU 21
23. Sunt foarte atent faţă de asentimentele al-

tora? DA 22 NU 7
24. Mă înfurii sau mă necăjesc adesea şi am cer-

turi cu oamenii? DA 10 NU 20
25. Am uneori (adesea) gânduri de sinucidere?

DA 5 NU 20
Interpretarea rezultatelor:
25 puncte: perfect maturizat emoţional
24-22 puncte: maturitate emoţională normală
21-20 puncte: persoană sensibilă, profund umană, cu
echilibru emoţional
19-18 puncte: maturitate emoţională redusă, situaţie
spre limită
17-16 puncte: tendinţă către imaturitate emoţională
15-14 puncte: uşoară imaturitate emoţională
13-12 puncte: persoană adolescentină sensibilă
11-10 puncte: copilăroasă sub aspect emoţional
10 puncte: infantilă în planul dezvoltării emoţionale
(retard în ordinea dezvoltării emoţionale corelată cu
dezvoltarea mentală)
226
PERA NOVACOVICI
Z
PAȘI DE ACȚIUNE
1. Evaluarea. Primul pas pentru îmbunătăţirea inteli-

genţei emoţionale este să ştii care este nivelul tău ac-
tual. Asta poţi afla răspunzând sincer la cele 25 de între-
bări din chestionarul de mai sus şi făcându-ţi evaluarea.
2. Autoeducarea. În lipsa unui antrenor sau mentor, tre-
buie să ne autoeducăm. Autoeducaţia în privinţa emoţi-
ilor se face astfel:
Ne uităm tot timpul la comportamentul nostru şi
ştim că el este responsabil pentru rezultatele pe care le
avem. Întreabă-te : “Cum am ajuns în situaţia aceasta?”
Trebuie să devenim cât mai conştienţi de ceea ce fa-
cem, de ce spunem, de felul în care acţionăm şi reacţio-
năm şi tot timpul să ne asumăm responsabilitatea.
Cât mai des posibil, trebuie să vedem unde avem
tipare de comportament, unde repetăm greşelile fără să
învăţăm din ele, cum reacţionăm la anumite situaţii şi
cum putem îmbunătăţi felul în care ne comportăm, ast-
fel încât rezultatele să se schimbe în bine.
3. Schimbarea comportamentului. Durează doar o cli-
pă să controlăm o emoţie sau să ne controleze ea pe
noi.
227
Gândeşte-te la persoane pe care le consideri inteli-

gente emoţional. Adică mature.
Cum ar acţiona şi cum ar rezolva această persoană
matură acele situaţii în care oamenii mai puţini maturi
nu reuşesc să facă faţă?
Ce răspuns ar declanşa de la cei din jur comporta-
mentul persoanei mature?
Ţine minte: cu fiecare cuvânt şi acţiune, ori întărim rela-

ţiile cu cei din jur, ori le slăbim. Acţiunile şi cuvintele
tale întăresc legături sau le slăbesc?
Bibliografie
http://www.alcooliciianonimi.ro
Goleman, Daniel: Inteligenţa Emoţională
228
PERA NOVACOVICI
229
Caracter și
personalitate
Vreau să respir liber. Mulţi oameni s-au pierdut

pe drum şi au sclipiri vagi momentane a ceea ce sunt
cu adevărat.
[Torgai Narcis]
Şi totuşi există speranţă. Acea sclipire, chiar da-
că durează doar un moment, este dovada că în tine
există ceva extraordinar. Miezul tău de stea.
O scânteie divină care aşteaptă să se reaprindă.
“Un copil vine la mine cu o scânteie de interes.

Hrănesc scânteia şi devine flacără. Hrănesc flacăra şi de-
vine foc. Hrănesc focul și devine incendiu.” (Constantine
“Cus” D’Amato)
Asta vrem noi să facem. Să luăm scânteia şi să o

transformăm într-un incendiu de pădure. Metaforic,
pentru că pădurea nu ne-a greşit cu nimic.
Personalitatea noastră este masca noastră. Şi, în

acelaşi timp, unealta noastră. Ea ne ajută să ne adaptăm
la viaţă, la lumea înconjurătoare, să îi supravieţuim şi
apoi să o transcendem.
O treaptă importantă a evoluţiei este să deve-

nim “congruenţi”. Adică să aliniem personalitatea noas-
232
PERA NOVACOVICI
tră, masca noastră, cu spiritul nostru, cu scânteia de divi-

nitate din noi.
Când spiritul, psihicul şi personalitatea sunt ali-

niate, atunci omul devine complet. Asta numesc eu o
personalitate alfa.
Vom vorbi şi despre spirit la capitolul despre

spiritualitate, însă acum vreau să vedem care sunt ele-
mentele de personalitate VITALE de care avem nevoie în
dezvoltarea noastră. Oamenii sunt diferiţi şi punctele
noastre forte pot să difere. Să fii alfa nu înseamnă să fii
la fel, ci, dimpotrivă, să fii diferit, dar să fii TU.
Totuşi există trăsături ale personalităţii alfa pe

care le consider condiţii necesare, deşi nu suficiente,
pentru atingerea scopului de personalitate alfa. Acestea
sunt umbra noastră (opusul personalităţii, dacă vrei), vo-
inţa, perseverenţa şi autenticitatea.
Hai să le luăm pe rând.
PRINCIPIUL UMBREI
Am toate defectele celorlalţi şi totuşi ceea ce fac

ceilalţi mi se pare inacceptabil.
[Emil Cioran]
Ce m-a învăţat umbra mea?
233
Că am toate defectele posibile.
Foarte multă lume nu îşi dedică suficient timp

înţelegerii conceptului de “umbră” psihologică.
Conceptul este relativ simplu, explicat cât de bi-

ne am putut aici:
http://www.personalitatealfa.com/blog/daca-nu-imi-
plac-prostii-sunt-prost/
http://www.personalitatealfa.com/blog/descopera-
latura-ta-intunecata/
http://www.personalitatealfa.com/blog/prejudecata-
este-doar-pentru-muppets/
http://www.personalitatealfa.com/blog/exorcizeaza-
vindeca-demonii-defectele-din-tine/
Am scris destul de mult despre umbra noastră,

pentru că este o unealtă extraordinară de autocunoaş-
tere.
Avem lucruri de care ne e ruşine şi încercăm să

le ascundem nu doar celor din jur, dar şi nouă înşine.
Dar personalitatea ta are şi bune, şi rele şi nu

eşti o persoană întreagă până când nu îţi accepţi şi cele
bune, şi cele rele.
Să negi sau să închizi ochii în faţa defectelor tale

nu le va face să dispară. Doar struţul crede că, dacă
bagă capul în nisip, nimeni nu îl vede.
234
PERA NOVACOVICI
Acest concept ne spune că trăsăturile care ne

provoacă o reacţie negativă, atunci când le vedem la
alţii, le avem într-o formă mai directă sau subtilă în noi.
Merită să gândeşti aşa doar prin prisma faptului

că ajungi să îţi pui întrebări legate de tine atunci când te
enervează trăsăturile altor persoane.
Este amuzant să vezi un om care îl ceartă pe

altul pentru că e leneş şi nu face nimic cu viaţa lui, doar
ca să te uiţi mai atent la viaţa celui care ceartă şi să vezi
că nici el nu este într-o perioadă “foarte productivă”. Şi-a
recunoscut propria lene şi îl ceartă pe altul pentru că
este MULT mai simplu să vezi la altul ce ai în tine decât
să vezi în tine.
De aici vorba românească: “în loc să vezi paiul

din ochiul altuia, mai bine să vezi bârna din ochiul tău”.
Ce facem, de fapt, atunci când îi certăm pe alţii,

este să ne certăm propriile trăsături pe care nu ni le re-
cunoaştem.
Când nu este proiecţie şi umbră?
Atunci când nu avem reacţii emoţionale nega-

tive. Când văd trăsăturile unui om şi le pot observa calm
şi raţional, fără să simt emoţii legate de ceea ce observ,
atunci pot spune că am privit un om în mod obiectiv.
235
Lăsând teoria deoparte, pe mine m-a ajutat

enorm să plec de la această presupunere. Tot ce mă
enervează la alţii este o trăsătură a mea şi trebuie să o
descos.
M-am enervat monumental când, la un curs de

dezvoltare personală, o femeie punea permanent între-
bări şi nu lăsa profesorul să vorbească. Şi atunci, pentru
prima oară după 15 ani, mi-am dat seama că aşa sunt
eu în orice clasă şi la orice curs. Cerşetorul de atenţie
care vorbeşte permanent şi îi enervează pe cei din jur
pentru că nu îi lasă să fie atenţi la profesor.
Nu mi-am suportat tatăl alţi 20 de ani pentru că

era alcoolic şi nu înţelegeam cum pot avea eu trăsătu-
rile lui când el renunţă la luptă folosind alcoolul pe post
de medicament, iar eu am ambiţie şi nu beau aproape
deloc.
La 30 de ani, am avut revelaţia că suntem foarte

asemănători, doar ca substanţa diferă. Eu mâncam, el
bea. Mie îmi plăcea maioneza, lui vodka. El era alcoolic,
iar eu supraponderal. Strategia de a ne minţi pe noi
înşine era aproape identică. Odată cu înţelegerea şi cu
acceptarea, a venit vindecarea. Pentru amândoi.
Mi-am dat seama că, de multe ori, când îmi cert

prietenii şi pe cei apropiaţi, mă cert, de fapt, pe mine.
Când îi motivez să fie mai buni, mă încurajez, de fapt, şi
pe mine odată cu ei şi că, dacă nu îmi plac oamenii din
236
PERA NOVACOVICI
jur, eu sunt cel care trebuie să se schimbe. Ce motive

am să fiu enervat sau supărat pe alt om pentru felul în
care este el? Să fie sănătos, eu aleg dacă vreau să fiu în
preajma unor anumiţi oameni sau nu. El poate să fie
cum vrea el, iar eu pot să fiu cum vreau eu. Nu e motiv
de supărare. Decât dacă PROIECTEZ pe el trăsăturile
mele.
Cred că noi toţi avem toate calităţile şi toate

defectele umane. Şi cred că asta e un lucru minunat. Nu
uita că în “umbra ta, se află comoara ta”, aşa cum zice
Jung.
Lasă aroganţa deoparte şi începe să cauţi în

tine. Dacă ai curajul să faci asta, ai şansa să devii o pers-
oană completă, acceptând şi integrând toate aspectele
personalităţii tale.
Ceea ce majoritatea oamenilor nu ştiu e că de-

monii din noi nu pot fi ucişi niciodată. Defectele noastre
nu pot fi eliminate.
Cu cât luptăm mai mult cu ele, cu atât le dăm

mai multă putere.
La fel cum Hercules se lupta cu Hydra şi, când îi

tăia un cap, alte două creşteau la loc, la fel şi noi, când
vrem să eliminăm un defect, acesta suferă o mutaţie ca-
re îl face şi mai puternic.
237
Ce e de făcut atunci?
Facem din demoni ALIAŢII NOŞTRI.
Pe cine nu poţi învinge, fă-l să ţi se alăture.
Singura cale pentru a învinge este să recunoaş-

tem demonii din noi, defectele noastre, să le acceptăm
şi apoi să le transformăm.
Vei începe să îţi dezvolţi o personalitate extra-

ordinar de puternică atunci când nu vei mai încerca să
elimini defectele, ci le vei recunoaşte şi vei începe să le
tratezi ca fiind o parte din tine care va rămâne acolo cât
timp vei exista.
1. Acceptă dacă vrei să fii acceptat.

Indiferent de orientare sexuală, de religie, de
muzica pe care o ascultă, de preferinţele în orice aspect
al vieţii, de părerile sale, ACCEPTĂ fiecare om şi încearcă
să înţelegi de unde vin aceste preferinţe ale lui. Te asi-
gur că vei descoperi că toţi suntem produsul educaţiei
şi al mediului în care ne-am dezvoltat. Ar trebui să ne în-
tindem o mână unii altora şi o îmbrăţişare plină de com-
pasiune care spune: “TE ÎNŢELEG!”
Pentru că, de multe ori, e nevoie de un străin să

ne înţeleagă mai mult decât propria noastră familie.
2. Nu judeca dacă vrei să nu fii judecat.

Cine arată cu un deget spre alţii arată cu trei
degete spre el. Întinde acum mâna în faţa ta şi arată cu
238
PERA NOVACOVICI
degetul aşa cum ai face-o în mod natural. Observă cum

degetul tău mic, inelarul şi degetul mijlociu au tendinţa
să se îndrepte spre tine cu cât arăţi cu degetul mai ferm
în afara ta.
Nu deţii adevărul suprem, ci doar o fărâmitură

din el. Fiecare om are o piesă din acest puzzle, aşa că
încearcă să înţelegi fiecare piesă a fiecărui om dacă vrei
să ai şansa să descoperi vreodată adevărul suprem.
3. Primul pas, aşadar, este să devii prieten cu

defectele tale.
Ce face un prieten adevărat? Acceptă necondi-
ţionat şi înţelege.
Încearcă să accepţi şi să înţelegi defectele. De

ce există ele? De ce există în tine poate lenea, lipsa de
motivaţie, viciile şi dependenţele, agresivitatea, pesi-
mismul, lăcomia, invidia şi mii de alte lucruri aparent
“rele”?
Poate lenea a apărut pentru că ai obosit şi în-

cearcă să te ajute să te odihneşti.
Poate un viciu este acolo să te ajute să te refu-

giezi din cauza unei dureri sufleteşti de care nu ştii cum
să scapi.
Poate agresivitatea te ajută să scoţi din tine

energii care, altfel, te-ar face să o iei razna.
239
POATE toate defectele nu sunt decât ajutoare de

care nu suntem conştienţi, iar ele încearcă să ne ajute, în
timp ce noi încercăm să le distrugem, să le ucidem.
Poate nu facem altceva decât să ne mutilăm sin-

guri ca şi când am încerca să ne tăiem o mână sau un
picior.
După ce înţelegem că defectele şi demonii nu

sunt duşmani care trebuie ucişi, putem trece la pasul al
doilea.
4. Transformarea defectelor în calităţi.

După ce încetăm să mai luptăm împotriva părţi-
lor din noi pe care le considerăm “rele” şi înţelegem
motivele pentru care ele sunt acolo, să ne ajute, e tim-
pul să trecem la următorul nivel.
E timpul să ne educăm demonii.
Lenea se poate transforma în relaxare inteligen-

tă în care ne încărcăm bateriile pentru a ne pregăti să
facem performanţă.
Agresivitatea se poate transforma în ambiţie.
Un viciu ne poate ajuta să înţelegem că e timpul

să ne maturizăm şi să înfruntăm viaţa cu realităţile ei.
Până când nu încetăm să ucidem părţi din noi,

vom suferi veşnic din cauza demonilor care ne bântuie
şi ne îngreunează viaţa.
240
PERA NOVACOVICI
Când facem pace cu propriile defecte şi înce-

pem să le înţelegem, să le acceptăm şi să le transfor-
măm, atunci începe procesul de vindecare şi de dezvol-
tare a personalităţii.
Care e povestea ta preferată? Care-s demonii

tăi?
PRINCIPIUL VOINȚEI
Voinţa este pentru minte ca un om puternic, dar

orb, care cară în spate un om slab care vede.
M-a interesat foarte mult fenomenul și am vrut

să văd cum se poate ca și oamenii cu voinţă și disci-
plinați să își piardă controlul și am descoperit o carte
care se cheamă Voința: Redescoperind cea mai mare
putere umană: http://www.amazon.com/Willpower-
Rediscovering-Greatest-Human-Strength/dp/
1594203075
Acolo se spune că voința este o formă de

energie care vine în cantități foarte limitate.
Voința, ca și un mușchi, obosește după ce o

folosești.
241
Mai mult, voința se consumă când o folosim să

ne abținem de la a face anumite lucruri sau când intrăm
în dispute sau certuri.
Știi că dietele nu funcționează pe termen lung?

Tocmai pentru că îți folosești voința ca să te abții până
când nu mai ai voință și apoi scapi în mâncare ca porcul
în porumb.
Dacă îți folosești voința ca să te abții de la ceva,

nu mai îți rămâne să faci lucrurile pe care vrei să le faci.
E foarte important să fim atenți la voința noastră

și cum anume o folosim.
Din punctul meu de vedere, e important să

folosim voința, în principal, pentru un singur lucru: pen-
tru a implementa obiceiuri noi care, odată ce devin obi-
ceiuri, le facem automat fără să mai consumăm voința și
apoi să o folosim pentru a crea alte obiceiuri.
Este foarte în vogă să vorbim despre motivaţie,

să studiem motivaţia, să încercăm să ne motivăm extern
sau să ne automotivăm intern.
Totuşi se pare că motivaţia asta nu funcționează

cum vrem noi.
Salvarea a venit din două surse mari. Una este

Eben Pagan, unul dintre mentorii mei online pe care îl
studiez de când a apărut în mediul virtual, cam prin
2001, şi care face cursuri online pe diverse teme.
242
PERA NOVACOVICI
Una dintre teme este Wake-up Productive, un

program care te ajută, practic, să devii o persoană mult,
mult mai productivă.
Un alt om foarte interesant pe care l-am găsit în

cadrul programului lui Eben Pagan este Tony Schwartz,
un tip din Statele Unite care are un institut al energiei,
care studiază energia umană. De unde avem noi ener-
gie, cum o folosim, când ne lipseşte, când să ne um-
plem bateriile cu energie.
Acest institut de energie studiază cam de 15 ani

sportivii de performanţă şi ce anume fac ei. Încearcă să
preia acele lucruri pe care sportivii le folosesc şi să le
implementeze oamenilor care sunt în alte domenii de
activitate, nu doar sport, ca să aibă şi ei performanţe, la
rândul lor.
Ei bine, de la aceste două personaje am învăţat

un lucru foarte, foarte interesant. Şi anume că nu moti-
vaţia e cheia, motivaţia e acea SCÂNTEIE și atât!
Scânteia care poate aprinde un foc. Însă focul,

efectiv, este altceva: voinţa.
Am să-ţi explic care este diferenţa între ele. Este

foarte important să înţelegi că nu motivaţia te va face să
obţii rezultatele pe care le vrei şi nu motivaţia te va face
să faci, pas cu pas, ceea ce e nevoie ca să-ţi atingi
obiectivele sau să-ţi îndeplineşti visurile. Nu motivaţia!
243
Pentru că ştii deja, eşti păţit. Te trezeşti diminea-

ţa, spui “sunt motivat, vreau acțiune” şi-ţi dai seama în
câteva zile că nu mai faci nimic şi zici: “Ce s-a întâmplat?
Îmi lipseşte energia!”
Ce s-a întâmplat? Ei bine, problema e că moti-

vaţia este doar declanşatorul, este impulsul pe care îl
primeşti şi spui... “Wow! Am o motivaţie foarte puternică
să fac un lucru”, după care intră în joc voinţa.
Voinţa este focul care arde continuu. Şi, dacă nu

ştii să-ţi educi voinţa, ai pierdut jocul din start. Te vei
trezi după ani de zile să spui: “Nu sunt motivat. Ce să mă
fac dacă nu sunt motivat?”
Cea mai mare problemă a omenirii în momentul

acesta este lipsa de motivaţie şi este o problemă gravă
pentru că majoritatea oamenilor spun: “Nu fac treabă
pentru că nu sunt motivat”.
Şi caută soluţii, dar nu le găsesc. Ei bine, de

aceea suntem acum aici, să găsim o soluţie la lipsa de
motivaţie, cum să o înlocuim şi cum să facem în fiecare
zi ce trebuie ca să ne îndeplinim scopurile, obiectivele şi
visurile.
Cea mai preţioasă formă de energie pe care

fiinţa umană o are este voinţa.
Când ne trezim dimineața, primim fiecare dintre

noi foarte puţină voinţă în fiecare zi. Dacă rezistăm la
anumite tentaţii, dacă nu ne exprimăm emoţiile, dacă
244
PERA NOVACOVICI
ne certăm, ne folosim voinţa ca să ţinem acele emoţii în

noi.
De aceea este important să fii autentic şi să te

exprimi cum eşti tu, pentru că, altfel, îți consumi voința
pentru lucruri inutile și nu o mai ai pentru lucrurile pen-
tru care ai cu adevărat nevoie de ea.
Experimentele au arătat că, dacă folosești voința

ca să te abții de la mâncare, de exemplu, după ce ai
consumat puțina voință disponibilă în ziua respectivă,
mănânci tot ce prinzi.
Dacă ai încercat să ții o dietă strică, știi la ce mă

refer. Nu doar ca dietele nu funcţionează, însă nu ne
mai rămâne voință pentru nimic altceva!
Astfel, îţi consumi toată voinţa făcând foarte

multe lucruri care nu îţi plac sau abţinându-te de la ele!
Nu mai ai voinţă pentru lucrurile pe care vrei să le faci,
lucrurile bune, pozitive care te ajută să evoluezi.
Ai văzut, probabil, o rachetă când decolează.

Racheta aia are ataşate nişte rezervoare uriaşe de com-
bustibil. Ei bine, o rachetă, când decolează, îşi consumă
90% din tot combustibilul în câteva minute de la deco-
lare. De ce? Ca să scape de forţa gravitaţională a Pă-
mântului. La câteva minute de la decolare, se eliberează
acele rezervoare care s-au consumat deja complet. Du-
pă aceea, rachetei îi ajung doar acei 10% din combus-
tibilul care a rămas să se plimbe câteva zile sau săptă-
mâni şi să şi revină pe pământ.
245
Aşadar, 90% din combustibil s-a dus ca să scape

de forţa gravitaţională a Pământului. Exact aşa este şi la
oameni.
Chestia asta mi-a schimbat viaţa, când am auzit-

o la Eben Pagan, şi am înţeles de ce nu facem lucrurile
pe care trebuie să le facem în fiecare zi, de ce nu
suntem motivaţi şi nu avem puterea să face lucrurile im-
portante.
Aşa cum şi racheta foloseşte 90% din

combustibil ca să decoleze ca să scape de forţa gravita-
ţională, şi noi trebuie să folosim toată voinţa de care
suntem capabili în fiecare zi ca să scăpăm de forţa gra-
vitaţională a unui obicei prost şi să îl înlocuim cu un obi-
cei bun.
Pentru a ne creşte şi proteja voinţa, sunt şi câ-

teva sugestii.
Z
PAȘI DE ACȚIUNE
1. Înlătură orice sursă de tentaţie. Dacă vrei să mănânci

sănătos, asigură-te că nu ai mâncare nesănătoasă în
apropiere. Dacă ai, vei folosi voinţa să te abţii până când
246
PERA NOVACOVICI
nu mai poţi şi apoi ai pierdut toată munca de până

atunci. Dacă nu vrei să te uiţi la televizor, scoate-l din
casă ori, dacă nu vrei să mai joci la pariuri, pune-ţi inter-
dicţie la accesul pe site-urile de pariuri.
2. Creează obiceiuri noi. Lucrul cel mai important pen-
tru a-ţi folosi voinţa este să creezi obiceiuri noi. La înce-
put, e nevoie de voinţă multă ca să schimbi un obicei
prost, însă, apoi, când devine inconştient şi automat, nu
mai foloseşti voinţa deloc ca să faci un lucru. De exem-
plu, nu foloseşti voinţa ca să te speli pe dinţi, ci o faci
aproape automat în timp ce te gândeşti la altceva. La fel
implementează obiceiuri noi care ţin de sport, alimen-
taţie, muncă, relaţii şi vei vedea că nu te vei mai plânge
niciodată de lipsa de motivaţie sau de entuziasm.
3. Înconjoară-te de oameni care au disciplina care să te
inspire prin puterea exemplului sau caută un partener
ca să vă ţineţi evidenţa reciproc. Nu uita că eşti media
celor cinci cei mai apropiaţi oameni de tine şi, dacă ei
nu sunt disciplinaţi, nici tu nu vei fi.
4. Nu încerca să faci mai multe schimbări în viaţa ta, în
acelaşi timp. Dacă vrei să slăbeşti, nu încerca să te laşi
de fumat, în acelaşi timp. Voinţa e puţină şi se consumă
când o foloseşti. Schimbă UN SINGUR lucru şi apoi treci
la următorul. Se estimează că e nevoie de 30-45 de zile
de practică zilnică a unui obicei nou pentru ca acesta să
fie apoi, practic, automat, fără a mai fi nevoie de voinţă.
Apoi voinţa se poate folosi pentru crearea unui alt obi-
cei.
247
5. Nu te mai baza pe motivaţie şi entuziasm. Tu eşti

deja o persoană motivată, dar trebuie să afli care sunt
adevăratele tale motivaţii. Degeaba vrei să slăbeşti, da-
că motivaţia ta e să mănânci. Motivaţia vine şi dispare,
dar nu ea este responsabilă de schimbările din viaţa ta.
Voinţa şi noile obiceiuri îţi vor schimba viaţa.
6. Exerciţiul de respiraţie. Dacă simţi că îţi pierzi contro-

lul şi cazi pradă impulsurilor emoţionale, înainte de a
face ceva ce vei regreta, opreşte-te şi începe să respiri
lung şi încet, fără să ţii aerul în tine. Dacă îţi scazi numă-
rul de respiraţii la sub 12 pe minut, intră în funcţie par-
tea din creier responsabilă cu autocontrolul.
7. Fă sport. Studiile psihologice şi experimentele arată

că oamenii care fac sport, chiar şi 15 minute pe zi, au o
capacitate de voinţă mult crescută în comparaţie cu oa-
menii care au o viaţă sedentară. Avem un capitol dedi-
cat doar sportului şi vei vedea cum absolut toate lucru-
rile din această carte se leagă între ele pentru a forma
un nou stil de viaţă.
8. Alimentaţie. Poate ai ghicit deja. Există alimente care

cresc capacitatea de a avea voinţă şi sunt alimente care
o scad. Mâncarea proastă nu face decât să ne scadă şi
mai mult puţina voinţă pe care o avem şi, astfel, intrăm
într-un cerc vicios. Nu avem voinţă să ne abţinem de la
mâncarea proastă care ne scade voinţa, ne simţim vino-
vaţi şi tensionaţi pentru că suntem slabi, ceea ce ne face
să mâncăm şi mai mult ca să scăpăm de tensiune.
248
PERA NOVACOVICI
9. Somnul. La fel ca şi la sport şi alimentaţie, avem un

capitol dedicat somnului, relaxării şi odihnei. Somnul
din timpul nopţii este esenţial în acest triunghi sport —
alimentație — somn. În doar câţiva ani, în care pierzi cele
mai importante ore de somn din timpul nopţii, corpul
tău începe să reacţioneze foarte urât şi începi să te îm-
bolnăveşti grav.
10. Înlătură stresul. Stresul este un devorator de voinţă

şi este strâns legat de sport — alimentaţie — somn. Când
mintea este agitată, din cauza lipsei sportului, a alimen-
taţiei corecte şi a somnului, stresul devine factorul nu-
mărul unu în boli şi suferinţa umană. Acesta este moti-
vul pentru care avem trei capitole separate pentru sport
— alimentaţie — somn. Acest triunghi este răspunsul la
toate problemele cu care ne confruntăm azi şi care ne
opresc să avem stilul de viaţă visat.
PRINCIPIUL PERSEVERENȚEI
Eu merg încet. Dar niciodată nu merg înapoi.

[Abraham Lincoln]
Am avut un vis înainte de prima mea zi ca stu-

dent al facultăţii de psihologie. A fost un vis premo-
nitoriu care venea ca răspuns la întrebarea care mă fră-
249
mânta de multă vreme: CUM să fiu un foarte bun psi-

holog?
În vis, mergeam pe drumul meu, către destinaţia

mea. La un moment dat, un zid uriaş de cărămizi se
ridica în faţa mea. Zidul era infinit în sus, în jos, în stânga
şi în dreapta. Nu avea rost să încerc să îl ocolesc şi ştiam
asta. Primul sentiment a fost de panică şi de neputinţă.
Apoi, am privit un pic în jur şi am găsit o bucată de
lemn, ca un cui. Am luat bucata asta de lemn şi, cu grijă,
am început să scot de pe conturul unei cărămizi mate-
rialul cu care era prinsă de celelalte. Ştiu că am muncit
ceva, dar, la sfârşit, am putut să scot o cărămidă şi am
privit de partea cealaltă a zidului. Era paradisul meu,
dincolo de zid.
În clipa aceea, în vis, am simţit cum mă cuprinde

o linişte sufletească profundă. Am ştiut că am unealta,
am ştiut că se poate, deşi e destul de muncă, dar zidul
poate fi depăşit.
Tot ce aveam de făcut era să scot cărămidă du-

pă cărămidă, până când se făcea un loc suficient de
mare ca eu să pot trece. Ceea ce face lucrurile şi mai
interesante e că am început să simt o plăcere în a scoate
cărămizile şi, deşi făcusem un loc destul de mare pentru
ca să trec, nu mă grăbeam. Am început să scot cărămizi
şi să simt plăcerea de a face acest lucru, ca în citatul:
“Nu destinaţia contează, ci călătoria” (Carl Rogers).
250
PERA NOVACOVICI
Când m-am trezit, semnificaţia visului meu era

că trebuie să lucrez cu răbdare cu fiecare om pe care îl
întâlnesc, să dau importanţă fiecărui suflet şi, astfel, cu
perseverenţă, nu doar ca voi avea plăcere permanentă
din munca mea, dar voi putea să îmi ating oricând des-
tinaţia.
Pentru a putea avea acea stare de perseverenţă,

omul are nevoie de o linişte sufletească care îl va asi-
gura că, la sfârşitul muncii lui, va obţine rezultatul.
De multe ori în viaţă, tot ce ne rămâne este per-

severenţa. Dar, de fiecare dată, e tot ce avem nevoie.
Pentru a putea avea perseverenţă, e important

să ne dorim să facem greşeli. Pentru că atunci când ac-
ţionăm, de obicei, la început, suntem nepricepuţi. Şi
greşim. Dar învăţăm. Apoi, făcându-ne curaj, greşim din
nou, dar altfel decât prima oară. Şi mai învăţăm ceva. Şi,
în acest mod, apare progresul şi succesul.
Toţi suntem experţi în succes. Când erai mic şi ai

învăţat să mergi, erai perseverent ca un Husky care tra-
ge la sanie. Ai căzut, te-ai lovit, dar te-ai ridicat de mii de
ori şi ai învăţat să mergi.
Ce s-a întâmplat de-ai uitat lecţia asta? Îţi spun

eu.
Ai fost învăţat că este ruşine să cazi. Că este

ruşine să ai un eşec. Urmând firul logic, este ruşine să
evoluezi şi să progresezi.
251
Eşti de acord cu asta?
Nici eu.
Aşadar, ruşinea este o emoţie “falsă”, menită să

te facă să te simţi “nevrednic” şi inutil. Astfel, cu capul în
pământ, eşti mult mai uşor de manipulat.
Ce-ai de gând să faci în privinţa asta?
Până când te gândeşti, am să îţi dau paşii pentru

perseverenţă de la Napoleon Hill.
Napoleon Hill are un capitol superb dedicat

perseverenţei, în cartea sa De la Idee la bani, şi enu-
meră câţiva factori necesari pentru a dobândi această
stare, capacitatea de a continua activitatea, indiferent
de circumstanţe, până la atingerea obiectivului.
Tehnica asta am folosit-o, apoi, în orice domeniu

al vieţii: sănătate, bani, iubire.
Am căutat experienţele şi le-am trăit, indiferent

de stările pe care mi le-a provocat. Încerc din nou, tră-
iesc din nou, trag concluzii, repet. Răspunsul tău emo-
ţional nu trebuie luat în considerare. Este irelevant şi es-
te de moment. Perseverenţa este pentru rezultate pe
termen lung, nu pentru emoţia de moment.
Simt ruşine? Şi ce dacă? Mâine îmi trece. Lumea

are probleme mai mari decât să stea după fundul meu
şi să mă analizeze la microscop. Fiecare are problemele
252
PERA NOVACOVICI
lui la sfârşitul zilei şi, oricum, fiecare crede că proble-

mele LUI sunt cele mai mari din univers, aşa că eu pot să
îmi văd de treabă liniştit.
Înainte ca succesul să apară în viaţa unui om,

cu siguranţă, el se va lovi de înfrângeri temporare şi
eşecuri. Când înfrângerea copleşeşte un om, calea
logică şi cea mai simplă este să renunţi. Şi asta fac
majoritatea. Victoria însă este posibilă doar pentru
omul care nu renunţă la luptă.
[Napoleon Hill]
Baza perseverenţei este voinţa. Dorinţă + voinţă

= putere invincibilă. Majoritatea oamenilor renunţă re-
pede la primul obstacol, la prima greutate sau ghinion.
De aceea majoritatea nu au succes în viaţă. Indiferent că
vor să rezolve probleme ca bani, relaţii sau sănătate, se
apucă, suferă eşecurile la care oricum orice începător
este supus, în orice domeniu, şi se lasă.
Perseverenţa nu are niciun substitut. Orice do-

rinţă şi orice vis ai, viaţa te va testa dacă le meriţi. Nimic
ce merită obţinut nu se obţine uşor, altfel toţi am avea
tot ce vrem şi nu am avea nevoie de nimic. Aşadar, îţi va
fi testată perseverenţa.
Perseverenţa este o stare de spirit.
253
Z
PAȘI DE ACȚIUNE
1. Scop. Primul pas pentru a putea avea perseverenţă

este să ai un scop. Spre ce te îndrepţi folosindu-te de
perseverenţă?
2. Dorinţă. E important să vrei. Nu doar să vrei, ci să

ardă în tine dorinţa de-a atinge scopul, de-a obţine pre-
miul. Să îţi pui poze pe pereţi cu obiectivul şi să le vizua-
lizezi zilnic. Dacă nu ai poze cu ce îţi doreşti, nu îţi do-
reşti suficient de mult şi vei obţine greu sau deloc.
3. Încredere în sine. E important să crezi că, la sfârşit,

după muncă şi perseverenţă, indiferent cât va dura, vei
obţine ceea ce îţi doreşti. Crede sau nu te apuca.
4. Un plan conturat. Planul înseamnă paşii de urmat,

concreţi, spre obiectivul dorit. Planul se poate schimba
pe parcurs, dar e important să ai paşii ca să îl poţi face
pe primul şi apoi pe al doilea. Apoi înveţi, te adaptezi şi
continui.
5. Educaţia. Învaţă permanent. E important, când faci

greşeli, să le faci diferit de fiecare dată. Pentru asta, tre-
buie să înveţi ce ai greşit data trecută. Dacă citeşti din
experienţa altora, vei scurta drumul şi vei împuţina nu-
mărul de eşecuri trăite pe propria piele.
254
PERA NOVACOVICI
6. Cooperarea. Găseşte oameni cu care te poţi alia. Oa-

meni cu care să te încurajezi reciproc, să te susţii şi să vă
oferiţi unii altora abilităţile personale care să vă ampli-
fice puterea.
7. Puterea voinţei. Învaţă să îţi foloseşti voinţa. Reci-

teşte principiul voinţei şi aplică învăţăturile de-acolo.
8. Obiceiurile. Când ai implementat obiceiuri noi, calea

spre destinaţia ta este pe pilot automat. NU mai este
nevoie nici de voinţă, nici de efort suplimentar. Obiceiul
are grijă ca tu să faci zilnic un pas spre obiectivul tău.
Acel lucru pe care îl facem cu perseverenţă de-

vine mai uşor de făcut. Nu pentru că natura acelui lucru
s-a schimbat, ci pentru că PUTEREA noastră de-a face
acel lucru a crescut. Suntem ceea ce facem în mod
repetat. Aşadar, excelenţa nu e rezultatul unei acţiuni,
ci al unui obicei.
PRINCIPIUL AUTENTICITĂȚII
Autenticitatea este o colecţie de alegeri pe care le

facem zilnic. Alegerea să ne arătăm aşa cum
suntem. Alegerea să fim sinceri cu noi.
[Brene Brown]
255
Un principiu superb al personalităţii alfa este

autenticitatea.
Să descoperi cine eşti tu, cu adevărat, şi apoi să

aliniezi acest “tu” din cel mai adânc loc din tine cu cel
mai îndepărtat loc din univers.
Poate ai auzit expresia “când se aliniază stelele”.
Ei bine, în clipa în care îţi dai voie să fii o per-

soană autentică, vei simţi ca pentru tine s-au aliniat
toate stelele.
Beneficiile autenticităţii sunt uriaşe. Am să enu-

măr aici patru dintre ele.
Înainte de asta, vreau să mai dăm o definiţie a

autenticităţii, a lui Brene Brown, experta numărul unu pe
acest subiect.
“Autenticitatea este un exerciţiu zilnic. Să trăieşti

autentic înseamnă să CULTIVI curajul să fii sincer legat de
sentimentele tale, să setezi limite, să îţi permiţi să fii o
fiinţă vulnerabilă, să exersezi COMPASIUNEA care vine
atunci când ştii că toţi suntem făcuţi din întuneric şi lu-
mină, putere şi luptă şi să îngrijim CONEXIUNEA şi senti-
mentul de aparţinere care se poate întâmpla doar atunci
când lăsăm deoparte ceea ce trebuie să fim şi îm-
brăţişăm ceea ce suntem cu adevărat. Autenticitatea ce-
re să trăieşti din toată inima şi să iubeşti la fel — chiar
256
PERA NOVACOVICI
atunci când doare, chiar atunci când e greu şi, mai ales,
când ne luptăm cu sentimentul «de a nu fi vrednici». Să
practicăm autenticitatea cu o minte deschisă şi conştien-
tă în timpul luptelor noastre sufleteşti este modalitatea
sigură de a invita recunoştinţa şi bucuria în viaţa noas-
tră.” (Brene Brown)
Aşadar, în clipa în care ai ales autenticitatea, se

întâmplă câteva lucruri aproape magice.
1. Ştii cine eşti şi care care este scopul tău.

Nu ştim cine suntem cu adevărat şi nu ştim care
ne sunt valorile adevărate, ce ne place cu adevărat şi ce
nu, ce vrem să fim şi ce nu, care ne sunt talentele şi
vocaţia. Suntem confuzi şi dezorientaţi. Plutim în derivă.
Cauza?
Mediul şi educaţia. Părinţii ne tratează ca pe niş-

te prelungiri ale personalităţii lor, dorind să facem ceea
ce ei nu au reuşit. Educaţia de stat vrea oameni obe-
dienţi şi muncitori, aşadar, te bagă în fabrica de sclavi
(sistemul educaţional), nu cu intenţia de a-ţi dezvolta
abilităţile, ci de-a te disciplina, pentru a fi un cetăţean
ascultător şi un bun executant.
Apoi, te trezeşti la 40 de ani, având ceea ce

credeai că îţi doreşti (serviciu, familie, credite), dar care
erau lucruri pe care societatea te-a făcut să crezi că le
vrei, nu le doreai tu neapărat.
257
Tu poate voiai să călătoreşti şi să vezi lumea cu

rucsacul în spate sau poate voiai să cultivi o grădină.
Dar ai ajuns într-un birou cu program de la 8 la 16 şi eşti
ca un hamster pe rotiţă.
Există totuşi o salvare. Lăsând deoparte tot ceea

ce ţi-a fost băgat pe gât şi începând să pui întrebările
potrivite, îţi dai seama cine eşti tu cu adevărat şi ce do-
reşti. Atunci începe distracţia. Ca mărturie, un cititor al
blog-ului Personalitatea alfa ne spune aşa:
“Autenticitatea — să ai propriul tău stil. E cel mai

important. De-abia când mi-am definit stilul meu, care
corespunde cu felul meu, cu trăsăturile mele de perso-
nalitate, cu ceea ce simt eu, abia atunci am început să
am rezultate! Am ajuns aşa ca la un fel de echilibru! Dar
nu e uşor! Presiunea din partea apropiaţilor e enormă
(mama, tata, soţia, colegii), nu de alta, dar nu te mai pot
controla şi cred că asta e naşpa pentru ei. Într-un final, se
obişnuiesc şi, după aia, te ascultă!”
Regăsirea fiinţei tale cu adevărat va semăna cu o

revoltă a ta împotriva tuturor, însă nu este, de fapt, de-
cât primul pas spre intrarea în normalitate. Să fii tu.
2. Găseşti oameni asemeni ţie.
Unul dintre motivele principale pentru care oa-

menii nu sunt autentici este pentru că noi toţi avem în-
născută dorinţa de-a fi acceptaţi de grupurile sociale. Şi,
pentru a fi acceptaţi, începem să ne prefacem că sun-
258
PERA NOVACOVICI
tem ceea ce credem noi că va fi pe plac grupului de

care vrem să aparţinem.
Ei bine, asta e calea sigură de-a fi RESPINS de

orice grup. Pentru că lipsa de autenticitate pute. Şi nu
poate fi ascunsă mult timp. Efortul pentru a te preface
ceea ce nu eşti este foarte mare şi te va epuiza. Iar, la
sfârşit, măştile cad şi eşti arătat pentru ceea ce eşti cu
adevărat.
Calea inversă, însă, este cea câştigătoare. Dacă

îţi dai voie să fii tu însuţi, vei găsi oameni care au
aceleaşi valori ca şi tine şi, astfel, te vei integra uşor şi
natural în grupurile de care aparţii în mod natural. Te vei
simţi iubit, apreciat şi valorizat cu adevărat în grupurile
de care aparţii.
3. Încetează frământările interne (anxietate, de-

presie).
Cei care trăiesc în trecut suferă de depresie şi

regrete. Cei care trăiesc în viitor trăiesc cu teamă şi an-
xietate. Oamenilor le este greu să trăiască în prezent,
tocmai din cauză că nu sunt autentici. Le place atât de
puţin ceea ce cred că sunt în acest moment, încât pre-
feră să fugă oriunde, doar să scape de clipa prezentă.
Omul autentic, în schimb, învaţă lecţiile din tre-

cut, dar nu se mai agaţă de el. Priveşte cu optimism la
viitor, dar nu rămâne doar cu visurile. Omul autentic
259
este aici şi acum, zâmbind şi apreciind clipa prezentă.

Este recunoscător pentru ceea ce are şi ştie că tot ce-a
trăit este pentru a-i da voie să se descopere pe sine şi
pentru a evolua. Când sunt eu însumi, am înţeles sensul
vieţii şi dispar întrebările existenţiale. Sunt fericit că exist
şi înţeleg oportunitatea uriaşă pe care existenţa mea o
poartă. Să pot să devin maxim din ceea ce pot să devin
este o şansă care mi se oferă acum. Şi trebuie să fac
totul ca să profit de această oportunitate.
4. Scapi de ruşine.
Duşmanul numărul unu al autenticităţii este sen-

timentul de ruşine. Adică eu, ca fiinţă, nu sunt destul de
bun. Destul de bun pentru ce sau pentru cine? Pentru
părinţi, prieteni, parteneri de viaţă şi de afaceri. Pentru a
respira oxigenul de pe planetă. Ruşinea este foarte
strâns legată de puterea pe care o dăm celor din jur,
puterea de-a ne judeca. Când înţelegem că singura pu-
tere pe care o au cei din jur asupra noastră este puterea
pe care noi le-o dăm de bunăvoie, atunci o vom redo-
bândi.
La sfârşitul zilei, toţi oamenii au propriile pro-

bleme care le mănâncă timpul şi energia. Chiar crezi că
lumea nu doarme noaptea de grija ta? Ia deciziile care
crezi tu că sunt bune pentru tine şi nu te uita la cei din
jur. Poţi să îi asculţi pe ceilalţi pentru că o părere din
exterior este tot timpul binevenită, te ajută să îţi faci o
opinie corectă şi completă despre o situaţie. Dar nicio-
260
PERA NOVACOVICI
dată nu lua părerea celor din jur ca literă de lege. Tu vei

trăi cu deciziile tale şi doar tu eşti persoana responsa-
bilă pentru eşec şi pentru succes. Nu uita ca învingătorii
acestei lumi au sfidat toate descurajările care nu au fost
niciodată puţine.
Uită de ruşine, este o emoţie “falsă”. Ruşinea are

ca scop să te facă să te conformezi tribului şi, astfel, să ai
şanse la împerechere şi la a-ţi transmite genele. Am trăit
zeci de mii de ani în triburi de 150 de oameni şi, acolo,
dacă făceai un lucru ruşinos, erai alungat din trib şi mu-
reai singur în junglă şi îţi ratai scopul vieţii: reproduce-
rea.
Noi suntem alfa şi ştim că, orice facem, toată ju-

decata lumii nu ne poate clinti. Nouă nu ne este ruşine
cu cine suntem şi cu ceea ce facem, iar, dacă o să crape
inima cuiva de grija noastră, vom fi primii care vom suna
la 112.
Z
PAȘI DE ACȚIUNE
1. Identifică-ţi valorile. Toţi avem anumite valori şi o

anumită ierarhie a valorilor. Pentru unii, importantă e
sănătatea, pentru alţii banii, pentru alţii familia, pentru
261
alţii cariera, pentru alţii libertatea şi tot aşa. În funcţie de

cea mai importantă valoare a ta, vei avea convingeri, vei
lua decizii şi vei avea comportamente. Să fii autentic
înseamnă că te aliniezi cu valorile tale, iar, pentru asta,
trebuie să ţi le cunoşti. La bibliografie, ai un exerciţiu
despre cum să îţi afli valorile ca prim pas spre o viaţă
autentică.
2. Orice om are două aspecte. Sinele lui real şi o mască

pentru societate. Idealul este să apropii cele două ima-
gini cât mai mult, astfel încât diferenţa dintre cine eşti
singur pe o insulă pustie sau în casa ta şi cine eşti în so-
cietate să fie cât mai mică. Astfel, nu vei mai consuma
resurse să te arăţi ca altcineva decât eşti, de dragul ce-
lorlalţi.
3. Integritatea. Ce este integritatea? Să trăim după valo-

rile noastre despre care am vorbit la punctul unu. Să
luăm decizii care vin din latura noastră superioară, nu
cea inferioară. Să rămânem fideli principiilor noastre,
chiar dacă asta, pe termen scurt, înseamnă să avem anu-
mite dezavantaje.
Exerciţiu pentru aflarea valorilor: http://

www.personalitatealfa.com/blog/de-ce-nu-esti-fericit-
cand-ai-ceea-ce-ti-ai-dorit-lectia-2-din-fundatia-pentru-
vocatie/
262
PERA NOVACOVICI
Bibliografie
Ford, Debbie: Partea întunecată a căutătorilor de lumină
Baumeister, Roy F.: Willpower - Rediscovering the Greatest Human Strength
McGonogal, Kelly: The Willpower Instinct — How Self-Control Works
Loehr Jim, Schwartz Tony: În formă la serviciu şi acasă
Hill, Napoleon: De la idee la bani
Brown, Brene : The gifts of Imperfection
263
Leadership
Omul de elită nu este pretenţiosul care se crede

superior celorlalţi, ci acela care este mai exigent cu
sine decât cu alţii, chiar dacă aceste aspiraţii
superioare nu ajung să se realizeze în el. Împărţirea
cea mai radicală între oameni se face în două clase
de indivizi: cei care cer mult de la ei înşişi, care
îngrămădesc peste ei dificultăţi şi îndatoriri şi cei
care nu cer nimic deosebit de la ei înşişi, pentru care
a trăi înseamnă să fie în fiecare clipă doar ceea ce
sunt deja, plutind ca nişte geamanduri în derivă.
[Jose Ortega Y Gasset]
Multă lume se sperie sau nu se regăseşte atunci
când aude cuvântul “lider”. Există percepţia greşită că
trebuie să te naşti să fii lider sau acest statut este rezer-
vat doar unor privilegiaţi.
Pentru început, e important să demontăm acest

mit.
Fiecare om, bărbat sau femeie, se naşte cu po-

tenţialul genetic de-a ajunge în mod natural lider.
Există mai multe tipuri de lideri aşa cum există

mai multe tipuri de personalitate, dar asta nu trebuie să
descurajeze pe nimeni. Dimpotrivă.
266
PERA NOVACOVICI
Dacă un om evoluează în mod constant şi natu-

ral de-a lungul vieţii, vine un moment când cei din jur,
poate mai tineri, dar nu neapărat, îl privesc ca lider, ca
exemplu de urmat.
Fie că îţi place sau nu, aproape sigur viaţa te va

pune în situaţia de a deveni lider şi îţi va da ocazia de a
trece la un alt nivel de dezvoltare personală. Întrebarea
e dacă vei accepta provocarea.
Unicul lucru pe care trebuie să îl faci pentru a

deveni lider natural este să ai rezultate şi să oferi pu-
terea exemplului.
Alege-ţi orice domeniu de activitate doreşti.
Să spunem că eşti brutar şi faci pâine. Şi să spu-

nem că, după ani de zile, ai devenit cel mai bun brutar
din oraşul tău. Ai devenit expert în a face cele mai bune
sortimente de pâine şi ai devenit cunoscut şi ai mulţi
clienţi. Te pricepi şi la vânzări, iar reputaţia ta a ajuns
departe.
În clipa asta, ai un statut social, lumea te ştie, iar

cei din domeniul tău, care poate te invidiază pentru suc-
ces sau nu, vor să aibă şi ei succes în acest domeniu al
panificaţiei. Ajungi să ai discipoli şi să îţi transmiţi moş-
tenirea mai departe.
Eşti lider alfa în domeniul tău de activitate.
267
Am dat acest exemplu total nevinovat şi simplist

ca să începi să înţelegi ce înseamnă cu adevărat un
lider. Dacă te-ai uitat la prea multe filme, poate ţi-ai fă-
cut un profil al liderului. Ăla cu sabia sau cu puşca care
stă în fruntea armatei şi atacă inamicul.
Da, şi acela POATE FI un lider. Unul dintre mul-

tele tipuri de lideri. Însă liderii nu apar doar când e răz-
boi. Dimpotrivă.
Hai să vedem împreună ce înseamnă liderul alfa

în conceptul “personalitatea alfa”. Personalitate alfa re-
prezintă un anumit tip de lider şi am să-ţi descriu trăsă-
turile comune pe care orice om, care vrea să fie lider
alfa, e important să le aibă. Indiferent dacă eşti bărbat
sau femeie, indiferent de vârstă sau de experienţa de
viaţă, poţi să devii lider alfa dacă respecţi cele şase idei
de mai jos.
1. Liderii alfa sunt vizionari. Ei vorbesc mult des-

pre viitor. Crezi că Steve Jobs era un lider? Cel mai ma-
re talent al său era să vadă viitorul şi să îl aducă în pre-
zent. Acesta era talentul lui însă este doar un simplu
exemplu. Poţi să fii vizionar fără să ai o companie de
miliarde de dolari. Am vorbit în capitolul despre visuri şi
viziune despre cum anume să fii o persoană cu viziune.
Să ai curaj să visezi şi să pui în aplicare un plan pentru
atingerea acestor visuri. Vorbeşte-le oamenilor despre
aspiraţiile tale şi deja ai făcut un pas important spre a fi
268
PERA NOVACOVICI
o persoană cu viziune de viitor. Oamenii îi urmează pe

cei cu visuri mari şi frumoase.
2. Sprijină alţi lideri cel mai bine. Cei mai buni

lideri sunt aceia care au ştiut să urmeze cel mai bine alţi
lideri. E important să participi la acţiunile altor lideri,
pentru că, atunci când îţi va veni rândul să fii lider, să ştii
ce este în mintea şi sufletul oamenilor tăi şi să ştii cum
trebuie să fie un om care face parte dintr-un grup care
vrea să aibă rezultate remarcabile.
3. Responsabilitatea pentru grup: acesta este

motivul numărul unu pentru care există teama de a fi li-
der. La început, mulţi oameni sunt muppets, adică nu îşi
asumă responsabilitatea pentru ceea ce li se întâmplă
şi, astfel, nici nu fac schimbări care să le aducă alte
rezultate şi succesul în viaţă. Apoi, dacă o persoană se
trezeşte, începe să-şi asume responsabilitatea pentru
propriile rezultate. Îşi schimbă viaţa şi este un exemplu
pentru cei din jur. Dacă îşi doreşte însă să intre în papu-
cii unei personalităţi alfa, atunci îşi asumă responsabili-
tatea pentru binele tribului. Liderul alfa stabileşte care
este obiectivul grupului şi apoi îşi asumă responsabili-
tatea deciziilor şi a rezultatelor. Îşi asumă orice eşec şi
împarte laurii gloriei şi ai succesului cu toţi membrii
tribului. Asta înseamnă să fii lider alfa. Asta înseamnă
putere.
4. Liderul se sacrifică pentru grup. Legat de

punctul precedent, un lider alfa este primul atunci când
269
se înaintează spre obiectiv şi ultimul care se retrage.

Ceilalţi se bazează pe tine să le fii ghid, mentor şi să îi
protejezi. Şi-au pus vieţile în mâinile tale şi te urmează
până la moarte, pentru că ei cred cu tărie în tine şi în
viziunea ta. În schimb, tu faci orice îţi stă în putere
pentru ca tribul tău să prospere şi să o ducă bine.
Căpitanii de vas părăsesc ultimii vasul dacă se scufundă
(asta se întamplă dacă nu sunt muppets).
5. Liderii alfa îi împing pe ceilalți să fie mai buni.

Creează mediul pentru ca persoanele din trib să se poa-
tă exprima şi creşte. Liderul alfa încurajează permanent,
ştie că greşeala sau eşecul sunt fireşti în drumul evolu-
ţiei şi doar din greşeli învăţăm şi ne dezvoltăm abilită-
ţile. Liderul alfa vede potenţialul în oameni şi crede în
ei, chiar şi atunci când ei înşişi nu mai cred.
6. Liderul alfa va avea ca sarcină gestionarea

conflictelor. În orice grup vor apărea conflicte, iar liderul
alfa este cel care mediază conflictele. Poate pentru bi-
nele tribului va trebui să alunge un membru al acestuia,
poate va trebui să impună dreptatea şi să fie mintea
rece şi raţională între alte capete înfierbântate. De ace-
ea inteligenta emoţională este o trăsătură esenţială a
unei personalităţi alfa.
Vreau să realizezi că toată greutatea stă pe

umerii tăi. Tu eşti singura persoană responsabilă. Pentru
că o persoană alfa este responsabilă pentru binele gru-
pului şi este datoare să îi protejeze pe cei din grupul
său.
270
PERA NOVACOVICI
Tu poţi să faci asta de mâine? Financiar, emo-

ţional, spiritual, eşti pregătit?
Dacă nu, ce faci ca să te pregăteşti pentru asta?
Te-ai gândit vreodată că nu are cine să aibă grijă

de tine şi că eşti singurul căruia trebuie să-i pese de
propria persoană?
Poate eşti privilegiat.
Poate ai părinţi care te mai ajută. Poate mai ai un

partener de cuplu, soţ, soţie care te mai ajută.
Dar te-ai gândit că totul se poate schimba peste

noapte şi totul poate cădea pe umerii tăi?
Cum te pregăteşti pentru asta?

ți-ai descoperit vocaţia şi ştii care e misiunea ta în via-
ţă?
îţi dezvolţi abilităţile şi talentele?
ți-ai început afacerea ca să nu depinzi de nimeni cu
privire la câţi bani faci sau la programul de lucru?
ai grijă de santatea ta? Cum mănânci şi cât sport faci
pe săptămână? Ai fost să îţi faci analizele?
eşti capabil să oferi iubire şi sprijin celor din jur?
din punct de vedere emoţional şi psihlogic, eşti o fire
optimistă, ai umor şi ai puterea de a-i încuraja pe alţii
când le e greu? Poţi tu să treci peste obstacole, indife-
rent de ce îţi aruncă viaţa în cale?
ai destui prieteni şi o comunitate pe care să te poţi
baza dacă lucrurile devin foarte grele?
271
Vreau să ştiu ce faci pentru aceste domenii şi,

dacă nu faci nimic, vreau să ştiu ce mai aştepţi.
Milă de la Dumnezeu?
Nu uita ce le-a zis Decebal soldaţilor săi înainte

de luptă:
“Eu nu mai am nimic de spus!

Voi braţele jurând le-aţi pus
Pe scut! Puterea este-n voi
Şi-n zei! Dar vă gândiţi, eroi,
Că zeii sunt departe, sus,
Duşmanii lângă noi!”
(Decebal către popor, de George Coşbuc)
PRINCIPIUL LIDERULUI INTERIOR
Cred că cele mai mari adevăruri ale universului nu

sunt în afară, în studiul stelelor şi al planetelor. Ci
sunt în adâncul nostru, în magia regatului nostru
interior, în mintea şi în sufletul nostru. Până când
nu înţelegem ce este înăuntru, nu putem înţelege ce
este în afară.
[Anita Moorjani]
272
PERA NOVACOVICI
Acesta este motivul pentru care avem nevoie de

psihologie.
Omul îşi propune să exploreze cât mai departe

universul, însă uită neexplorat abisul său interior. Şi să te
aventurezi în lume, fără să ştii cine eşti cu adevărat, în-
seamnă să pregăteşti calea pentru foarte multă sufe-
rinţă. Suferinţă care te obligă să dai deoparte înveliş du-
pă înveliş şi să pătrunzi cât mai adânc în interiorul tău
pentru ca, la sfârşit, să poţi răspunde la întrebarea: “Ci-
ne sunt eu?”
Orice vrei să faci în lumea exterioară necesită

abilităţi. Şi singura cale de a testa aceste abilităţi este să
le experimentezi pe tine însuţi.
Poţi tu să aplici în viaţa ta ceea ce le ceri altora

să facă? Dacă nu poţi să faci asta, înseamnă că metoda
ta dă greş pentru tine şi la fel va da şi pentru ceilalţi,
pentru că obstacolele pe care tu încă nu le-ai depăşit
sunt acolo şi pentru ceilalţi. Şi cum îi vei ajuta să le de-
păşească, fără să ştii tu încă acest lucru?
Esenţa liderului alfa este următoarea: fă tu ceea

ce pretinzi de la alţii să facă.
Nu poţi fi un lider dacă ai o stare de confuzie

permanentă legată de propria ta persoană. Din
interiorul tău, se nasc energia şi puterea care te fac
273
stăpân peste tine însuţi şi apoi îţi dau posibilitatea să fii

un lider şi în lumea exterioară.
Se spune că Frederic cel Mare, regele Prusiei, se

plimba prin oraş şi a văzut un bătrân pe care l-a între-
bat:
— Ce eşti tu?
— Sunt rege!
— Haha! Peste ce regat?
— Regatul meu interior.”
“E mai presus să te cucereşti pe tine decât să

câştigi 1000 de bătălii. Atunci victoria e cu adevărat a ta.
Nu îţi poate fi luată nici de îngeri şi nici de demoni, nici
de iad şi nici de rai.” (Buddha)
“Cel care se cucereşte pe sine însuşi cucereşte

totul.” (Swami Vivekananda)
“Trebuie să fii puternic pentru a-i stăpâni pe alţii.

Pentru a te stăpâni pe tine însă, trebuie să fii forţa în-
săşi.“ (Lao Tse)
“Omule, cunoaşte-te pe tine însuţi şi vei cu-

noaşte întreg universul!“ (Oracolul din Delphi)
Aceeaşi idee repetată obsesiv şi pe bună drep-

tate. Şi totuşi ce înseamnă, concret, toate aceste idei
despre lumea noastră interioară şi cum sunt ele legate
de liderii alfa?
274
PERA NOVACOVICI
Înseamnă că trebuie să avem putere asupra

noastră, a corpului nostru fizic, a emoţiilor, a gândurilor
noastre, a sufletului nostru şi să le conducem spre o
viaţă mai bună şi spre promisiunea unui paradis, la fel
cum, într-o zi, ne vom conduce tribul.
Ştiu ce înseamnă să fii în depresie, lipsit şi de

ultima picătură de speranţă.
Şi ştiu cum e să lupţi împotriva tuturor adversită-

ţilor în viaţă şi să învingi, privind cu dispreţ şi, în acelaşi
timp, cu recunoştinţă spre toate greutăţile vieţii, pentru
că, pe de-o parte le-ai învins, iar, pe de altă parte, aşa
cum zice Ralph Waldo Emerson: “Acumulăm toată forţa
greutăţilor pe care le depăşim”.
Ştiind tot ce ţi-am scris mai sus, îţi spun:
CURAJ. Nu ţinti jos, ţinteşte sus. Lasă realismul

deoparte. Dacă oamenii de succes ar fi fost realişti, azi
tu nu ai fi vorbit la telefonul mobil care acum ţi se pare o
banalitate, pentru că un om realist nu s-ar fi gândit să
transmită informaţia printr-un fir de telegraf.
Dacă lumea ar avea numai realişti, nu ai avea

internet, nu ai avea frigider, nu ai avea transport, nu ai
avea NIMIC.
Nu realiştii lasă urme pe acest pământ, ci nebu-

nii visători.
275
Eşti pesimist şi realist?
Sapă-ţi o groapă şi sari în ea. ORICUM o să mori,

aşa că de ce să nu o faci acum? E mai comod.
Cu cât eşti mai nebun şi mai visător, cu atât vei

realiza mai multe în viaţă.
Pământul e rotund? Nebunul care a zis asta a

fost ars pe rug.
Obiect mai greu decât aerul să zboare? Au râs

toţi de fraţii Wright.
“La început, te ignoră, apoi râd de tine, apoi se

luptă cu tine şi apoi TU câştigi”, a zis Ghandi care a eli-
berat de unul singur, fără armată, întreaga Indie de sub
colonizarea Imperiului Britanic care era una dintre cele
mai mari puteri militare ale momentului.
Dacă nu ai curaj să visezi ca un nebun, pleacă

acum. Continuă-ţi viaţa mediocră şi temătoare, acceptă
să fii călcat în picioare de toată lumea şi imaginează-ţi
că un salariu, o familie sau obiectele materiale îţi vor
compensa sentimentul de inferioritate care te încearcă
în fiecare zi, ŞTIIND că poţi să faci atât de multe lucruri
care să te facă pe tine mai bun, oamenii din jur mai buni
şi lumea mai bună.
276
PERA NOVACOVICI
O să plăteşti pentru sentimentul îndoielnic de

siguranţă şi confort pe care le simţi acum şi la care, poa-
te, nu vrei să renunţi. Lipsa ta de curaj şi lipsa acţiunii te
vor roade pe dinăuntru ani şi poate zeci de ani, iar, când
vei avea viziunea şi realizarea a tot ceea ce puteai să
faci, a întregului tău potenţial aruncat la gunoiul aminti-
rilor, o să fie prea târziu.
Z
PAȘI DE ACȚIUNE
1. Autodisciplina se referă la a înţelege şi a fi mai pre-

sus de emoţii şi hormoni. Noi suntem formaţi din
emoţii şi hormoni, iar emoţiile sunt mult mai importan-
te decât mâncarea. Neuropeptidele, elementul compo-
nent al emoţiilor, care hrănesc direct celulele şi emoţiile
negative, sunt echivalentul otravei. Corpul şi creierul
uman sunt construite pentru a supravieţui în junglă, iar
emoţiile, ca nevoie urgentă, de recompensă imediată
(să mănânc azi, că mâine nu se ştie dacă prind ceva), ne
foloseau când trăiam în peşteri, dar acum ne sabotează
succesul (care nu se dobândeşte de pe o zi pe alta). Sunt
sute de emoţii care ne sabotează şi noi trebuie să le do-
minăm cu puterea conştiinţei şi a spiritului nostru, pen-
tru a ne ridica la un alt nivel de existenţă, a omului su-
perior şi a liderului alfa.
277
2. Automotivarea se referă la subiectul deja discutat,

despre motivarea internă. E important să alegem ce
vrem să facem cu o libertate deplină, cu cine vrem să
facem, când vrem să facem şi cum anume vrem să
facem. Astfel, focul motivaţiei nu se va stinge niciodată
pentru că este pe deplin congruent cu focul nostru in-
terior.
3. Autoevaluarea este o autocritică făcută corect care ne

ajută să ne dăm seama unde ne aflăm, de ce resurse
dispunem, care e strategia corectă şi care sunt paşii de
acţiune. E important să nu ne minţim singuri şi să ne
evaluăm corect poziţia pentru a putea lua deciziile cele
mai bune pentru clipa prezentă şi pentru viitor.
4. Autonomie în gândire înseamnă să poţi să gândeşti

singur şi cu propria voce într-o lume care te asurzeşte cu
păreri şi lecţii despre ce şi cum trebuie să faci. Părinţi,
mass-media şi societate, toti spunându-ţi cine să fii şi
cum să fii, dar pentru interesul cui? Gândirea autonomă
şi să ai propriile păreri este o trăsătură elementară pen-
tru un lider.
5. Puterea de concentrare reprezintă cea mai mare co-

moară pe care o poţi avea azi. Într-un război pentru
atenţia ta, este foarte uşor să fii distras de la scopurile şi
obiectivele tale pentru a fi abătut de la drumul tău. Li-
derul nu îşi permite să devieze de la curs şi să piardă
timp şi energie.
278
PERA NOVACOVICI
Cu aceste trăsături, putem să începem să ne fa-

cem o idee despre ce înseamnă să ne cucerim pe noi
înşine şi ce înseamnă să fii regele în regatul tău interior.
Învăţând să cucereşti acest regat, poţi învăţa să cuce-
reşti întreaga lume.
PRINCIPIUL EGOISMULUI APARENT
Ca să poţi să fii altruist, prima oară trebuie să

fii egoist.
Pentru că alfa sunt liderii la vânătoare şi mun-

cesc cel mai mult pentru prinderea prăzii. E important
ca persoanele care vânează să fie în formă, sănătoşi şi
puternici. Dacă vânătorii nu îşi pot face treaba, nu mă-
nâncă nimeni şi haita este în pericol de a muri de foa-
me.
De aceea, în orice grup, cei care procură cele

necesare supravieţuirii trebuie să fie în cea mai bună
formă a lor.
Ceea ce ne duce la subiectul nostru de azi.
Văd foarte multă ipocrizie în jur. Oameni bine-

voitori care plesnesc de bunătate şi altruism, care se bat
cu pumnii în piept că sunt ultimii mohicani rămaşi într-o
279
lume egoistă şi care, dacă ar avea puterea, ar schimba

toată această lume într-un paradis. Vorbe goale din par-
tea unor oameni neputincioşi şi ipocriţi.
Pentru că, la vorbe, toţi suntem buni, dar fapta

noastră vorbeşte mai tare decât cuvintele noastre.
Cartea Personalitate Alfa începe cu un motto şi

o dedicaţie:
Pentru cei care ştiu că prima oară trebuie:

Să ai ceva înainte să poţi să dai ceva.
Să te ajuţi pe tine înainte să îi poţi ajuta pe ceilalţi.
Să te schimbi pe tine înainte să poţi schimba lumea.
Acesta este cel mai mare secret al unei perso-

nalităţi alfa. Cu cât eşti mai mare, mai puternic, mai de
succes, mai bogat în toate sensurile, cu atât poţi să oferi
mai mult.
Vreau să trezesc un pic conştiinţa în acei oameni

care îşi imaginează că plesnesc de altruism, de bune
intenţii şi că toţi cei din jur sunt egoişti şi răi. Ai inimă
bună? Vrei să ajuţi cu adevărat?
VREAU SĂ VĂD FAPTE.
“Îmi pare rău, dar nu reușesc să aud ce spui.

Ceea ce ești și ceea ce faci strigă mult mai tare.” (R. W.
Emerson)
280
PERA NOVACOVICI
Vreau să văd fapte. Scoate acum capul pe gea-

mul casei tale şi vei vedea un om care are nevoie de
ajutor.
Un copil al străzii.
Ai inimă bună şi îţi iese altruismul pe dinafară?

Adoptă-l, educă-l creşte-l şi iubeşte-l. Dacă nu eşti în
stare să faci asta, gura mică şi treci la treabă ca să ai
resursele economice şi materiale pentru a ajuta acel
copil pe lângă care treci zilnic şi pentru care poate simţi
un pic de compasiune, însă nu poţi face nimic pentru el.
Cel puţin, nu acum. Nu găseşti un copil al stră-

zii? Vei găsi sigur un bătrân sau o bătrână sau un cuplu
de bătrâni.
Ai inimă bună şi vrei armonie şi fericire pe acest

pământ?
Plăteşte-le întreţinerea pentru că sigur îi omoară

la pensie, du-le săptămânal o plasă plină cu mâncare pe
care ei nu şi-o permit sau ajută-i cu acele medicamente.
Nu eşti în stare să faci asta pentru că nu poţi să îţi oferi
ţie acea plasă cu mâncare? Ciocu’ mic şi la treabă.
Poate nu vrei să mergi aşa departe până la un

copil al străzii sau la bătrânii cârcotaşi de peste drum. Ai
o inimă bună?
281
Ia uită-te un pic în familia ta. Mama ta, tatăl tău,

bunicii, fraţii, surorile sau copiii tăi.
Ai atât de multe de oferit, ai o inimă bună şi

altruistă, dar trăieşti înconjurat de oameni egoişti şi răi?
Nu-i nimic, acum e şansa ta să reverşi bunătatea ta in-
finită asupra familiei tale iubite. Mergi la tata, pune-i 500
de lei în mână şi spune-i: “Eşti capul familiei, fă-ne mân-
dri de tine.”
Mergi la mama şi spune-i: “Mama, vrei să mergi

într-un concediu pentru că ai muncit tot anul ăsta ca o
sclavă şi ştiu că nu îţi permiţi! Uite, ţi-am luat bilet să
mergi o săptămână într-o staţiune!” Ştiu, ai să zici că nu e
totul material în lumea asta.
Aşa-i.
Hai să te întreb ceva non-material.
Când ai petrecut ultima oară timp de calitate şi

când te-ai distrat ultima oară cu familia ta? Când aţi avut
ultima masă în familie în care aţi râs şi v-aţi bucurat şi
care a fost contribuţia ta la acea veselie? Tu ai inimă bu-
nă şi plină de altruism. Ce oferi familiei tale din prea-
plinul tău?
Nu ai ce să oferi pentru că te zbaţi în propria

mocirlă de nevoi şi suferinţe? Lumea nu devine mai
282
PERA NOVACOVICI
bună cu strigătele tale care acuză egoiştii acestei lumi,

hoţii care se îmbogăţesc şi cei care calcă pe cadavre.
Lumea devine mai bună cu adoptarea unui copil

al străzii, o plasă de mâncare dată unor bătrâni neajuto-
raţi sau prin oferirea unei calităţi mai bune a vieţii celor
mai apropiaţi oameni din viaţa ta, propria ta familie.
Dacă nu poţi să faci măcar un gest consistent

care să facă diferenţă în viaţa unui om, să aducă bucurie
reală în sufletul unei fiinţe, atunci nu ai dreptul să
vorbeşti. Dreptul de a vorbi vine DUPĂ dreptul de a
face.
Ceea ce ne duce la următoarea parte a poveştii.
Cum să fii acea persoană care are ce să ofere,

astfel încât să depăşeşti stadiul de vorbe şi să treci la
fapte când vine vorba de schimbat lumea în bine?
Prin definiţie, atunci când ajungi să fii alfa,

ajungi să fii lider sau lideră în haita, tribul, grupul tău. În
acel moment, devii o persoană responsabilă nu doar
pentru binele tău, ci pentru binele întregului grup.
Asta e frumuseţea de a fi alfa. Pentru că tu POŢI

să ai rezultate mult mai bune decât cei din jur, pentru că
de aia eşti ALFA, acum ai mai multe responsabilităţi.
Dacă nu tu, atunci cine?
283
Încă de la începutul acestei mişcări, personalita-

tea alfa, am vorbit permanent despre asumarea respon-
sabilităţii. Ţi-am spus obsesiv că eşti singura persoană
responsabilă de rezultatele tale şi nu e nimeni care să te
ajute cu ceva, iar soarta ta e în mâinile tale.
Ştii de ce ţi-am spus asta? Pentru că eu cred că

fiecare dintre cititorii mei are potenţialul de a fi alfa şi
sunt dator să scot maximum din fiecare om cu care
ajung în legătură. Asta e responsabilitatea mea şi asta
este ceea ce eu am de oferit.
Acum vei zice: “Păi nu ne-ai zis că fiecare e res-

ponsabil pentru el? De ce, dacă eu ajung alfa, sunt res-
ponsabil pentru alţii?”
Simplu.
PENTRU CĂ TU POŢI şi ceilalţi nu pot sau, cel

puţin, nu pot încă. Poate, într-o zi, din grupul tău se vor
ridica alţi oameni capabili. Însă astăzi tu eşti alfa şi doar
tu poţi oferi prosperitate grupului tău, tribului tău. De
aceea este extrem de important să tragi pentru tine la
început.
Mama şi tata îmbătrânesc, iar oportunităţile se

împuţinează pentru ei. Prietenii şi restul famileii tale nu
au viziunea pe care o ai tu şi sunt prinşi în mintea lor
închisă. Tu eşti salvarea lor şi speranţa la bunăstare.
284
PERA NOVACOVICI
Când tu vei avea o situaţie materială bună, vei putea să

ajuţi cu adevărat pe cel de lângă tine care are nevoie.
Nu doar material, dar şi prin puterea exemplu-

lui. Când cei din jur văd că ai reuşit, vor dori şi ei să
înveţe şi atunci vei deveni mentor. Când vei avea împli-
nire în suflet şi satisfacţie, atunci vei putea să te uiţi cu
alţi ochi la oamenii din jur şi vei putea să le oferi dra-
goste, nu temeri şi frustrări. Nimeni nu te crede dacă
doar dai din gură.
ARATĂ şi DOVEDEŞTE cum se atinge succesul.

Afecţiune şi iubire, de unde să le dai dacă eşti frustrat
zilnic de nerealizări?
FII TU TARE prima oară. Asta reprezintă legea şi

principiul guvernant al personalităţii alfa.
Fă orice, sacrifică orice pentru a deveni o per-

soană puternică şi de succes. Abia atunci vei avea de
oferit şi vei putea să îi ridici şi pe cei din jurul tău din
mocirlă. Preferi să laşi reponsabilitatea asta altcuiva?
Poate într-o zi cineva te va ajuta şi pe tine.
Este acesta destinul tău?
Nu cred. Cred că, dacă citeşti aceste rânduri, e

tocmai pentru că ai în tine acel potenţial şi acea
comoară, poate încă nedescoperite şi nevalorificate, de
a deveni o personalitate alfa în adevăratul sens al cu-
vântului.
285
Liderul tribului tău. Este o senzaţie minunată ca,

din abundenţa şi succesul tău, să dai înapoi. Crede-mă
că, atunci când vei avea mult, nu te vei putea abţine să
nu dai celor din jur. Va fi o plăcere de nedescris să oferi
mai departe din ceea ce tu ai dobândit.
Dar, până când nu eşti o persoană puternică

care are ce oferi, să pretinzi că vrei să oferi ceva lumii, să
o schimbi în bine, să arăţi cu degetul spre alţii, te face
doar o persoană a dracului de ignorantă şi ipocrită.
Când nu ai ce să oferi, capul în pământ şi munceşte ca
un sclav.
Când vei avea ce oferi prin fapte şi nu doar vor-

be, vei putea să ţii capul sus şi să te comporţi ca un rege
sau ca o regină, ca lider al tribului tău.
Z
PAȘI DE ACȚIUNE
Aşadar, de azi, munceşte zilnic ca să dobândeşti:

bani
iubire
educaţie
Munceşte zilnic ca să fii un exemplu pentru cei din jur
prin ambiţie şi perseverenţă.
286
PERA NOVACOVICI
Am fost poate mai dur, însă vreau să nu te mai

minţi. Nu e destul să fii o persoană bună doar cu
intenţia.
Trebuie să arăţi prin faptele tale că eşti o per-

soană care vrea să facă ceva bun. Care sunt faptele tale,
ce anume oferi?
Azi îţi poţi face evaluarea.
Poţi ajuta în mod concret măcar o singură

persoană, indiferent de mărimea ajutorului?
Dacă poţi, eşti pe drumul cel bun. Dacă nu poţi,

eşti încă o persoană mică şi trebuie să uiţi de altruism şi
să te concentrezi doar pe tine, pentru ca, într-o zi, să ai
ce să oferi. Aceasta este evaluarea ta.
Iar aceşti paşi de acţiune îi dezvoltăm în princi-

piul care urmează.
PRINCIPIUL PUTERII EXEMPLULUI
Un om cu o viaţă împlinită are mai multă putere

când tace decât un ratat care vorbeşte încontinuu.
Toţi au o părere, o scuză, preferă căldurica zonei

de confort.
287
DAR NU VĂD REZULTATE.
Navighez pe net, pe site-uri sportive, financiare,

de dezvoltare personală, mă uit la comentarii şi văd
multă lume care îşi dă cu părerea despre orice. Mă în-
treb, oamenii ăia, care critică şi îşi dau cu părerea înflă-
căraţi, ce rezultate au în viaţa lor?
Mulţi sunt buni la a critica şi a comenta faptele

altora, dar rezultatele proprii unde sunt? Azi am o mică
provocare şi un exerciţiu pentru tine.
Foarte mulţi oameni stau în zona de confort.

Preferăm să stăm în zona de confort. Acolo e bine, sun-
tem în siguranţă, nu ne deranjează nimic. Din păcate, în
zona de confort nu evoluezi, rămâi pe loc, nu înveţi ni-
mic.
Nu e bine să fii tot timpul în zona de confort. E

bine să fii uneori, ca să-ţi încarci bateriile şi să te rela-
xezi, dar nu e bine să fii acolo permanent (cum fac ma-
joritatea oamenilor).
Când depăşeşti graniţa zonei de confort, intri în

zona de risc şi de progres. Îţi dezvolţi abilităţi ca să devii
o persoană mai bună. Dacă nu îţi dezvolţi abilităţi când
apar problemele în viaţa ta, nu vei avea nici soluţii.
Foarte mulţi oameni nu înţeleg asta, preferă şi

caută zona de confort tot timpul.
288
PERA NOVACOVICI
Principalele domenii în care oamenii au proble-

me sunt:
sănătate
bani
relaţii şi iubire.
Foarte mulţi oameni acţionează doar când au

cuţitul la os. Foarte puţini oameni se educă atunci când
sunt în zona de confort. Când au mâncare în frigider şi o
relativă linişte, preferă să stea în starea asta cât mai
mult.
De exemplu, financiar, ştii când încep să se edu-

ce majoritatea oamenilor? Când au zeci de mii de euro
datorii la bănci. Atunci se trezesc. Dar atunci e deja târ-
ziu. De ce nu s-au educat când puteau să o facă fără
stres şi când nu aveau datorii? Ar fi fost prosperi. De
aceea cei mai mulţi nu sunt prosperi, ci sunt îngropaţi în
datorii. Pentru că nu acţionează decât când le e cuţitul la
os.
În privinţa sănătăţii, oamenii merg la doctor. Câţi

îşi previn bolile prin alimentaţie şi sport? 90% dintre boli
pot fi prevenite prin nutriţie şi sport. Bătrânii mor din
cauza comoţiilor cerebrale şi a atacurilor de cord. Siste-
mul circulator nu mai funcţionează bine din cauza grăsi-
milor şi a zahărului, motiv pentru care se îngustează ve-
na, acest fapt reprezentând principalul motiv al dece-
sului în rândul bătrânilor. Mulţi oameni stau la adăpost
289
de efort, nu fac muncă de prevenire şi apoi, când au

cuţitul la os, se îmbolnăvesc. Abia atunci îşi mişcă fun-
durile din zona de confort.
În relaţii şi iubire, aceeaşi poveste.
Toţi se complac în acea stare de comoditate,

până când se strică relaţia. După ce aceasta se distruge,
unii merg la consiliere de cuplu, mulţi se despart fără să
mai facă ceva. Totuşi, cu un minim de educaţie, îşi pu-
teau îmbunătăţi calitatea relaţiei, însă oamenii, când se
văd cu sacii în căruţă, nu mai mişcă un deget.
Băieţi sau bărbaţi, la 30 de ani, habar nu au cum

să atragă o femeie şi cum să o păstreze. Femeile, la fel.
Când eşti mai tânăr, mai merge să faci pe nebunul însă,
când ajung la o vârstă, se panichează şi văd că nu sunt
capabili să aibă un partener de viaţă. Aşa e când stai tot
timpul în zona de confort şi nu faci nimic pentru a pre-
veni suferinţele care vin. Abia când îți ajunge cuţitul la
os acţionezi.
În orice domeniu al vieţii, oamenii stau prea

mult în zona de confort.
Nici eu nu sunt altfel.
Când mergeam la Politehnică, eram pe un pod

şi mă gândeam că e ok, sunt în zona în care nu trebuie
sa fac prea mult efort, voi fi inginer, o să văd eu cum mă
290
PERA NOVACOVICI
descurc. Pentru moment, mă bucuram de privilegiile

vieţii de student în care nu e nevoie să ai prea multe
responsabilităţi.
Eu mergeam pe un drum închis şi mi-am dat

seama că nu mai pot să merg pe drumul ăsta. Eram cu
cuţitul la os, de cinci ani în zona de confort ca student, şi
aşteptam să treacă timpul din inerţie. Aveam o stare de
nelinişte permanentă, întrebări despre încotro mă în-
drept la 22 de ani, ce fac cu viaţa mea.
Pe pod m-am gândit, merită oare să risc totul?

Să las totul în urmă, slujbă, educaţie, stil de viaţă? Eu
irosisem cinci ani din viaţă. Dacă mă apuc de altă facul-
tate, mai durează câţiva ani până pot să practic noua
profesie şi să trăiesc din ea. Ştiam totuşi un singur lucru.
Dacă vreau schimbarea, trebuie să o fac ACUM.
Mi-am pus întrebarea, pe acel pod: aş fi dispus

să fac schimbarea, chiar dacă e cea mai proastă decizie
a vieţi mele? Pot să trăiesc cu decizia asta chiar dacă
ajung muritor de foame, în şanţ, alcoolic? O să îmi pară
rău că am ales să risc? Răspunsul a fost clar: NU O SĂ ÎMI
PARĂ RĂU. E cel mai frumos sentiment, cel mai împlini-
tor, să iei o decizie 100% independent şi liber pentru
viaţa ta.
Merită, e şansa mea. Am făcut schimbarea şi a

fost cea mai bună decizie a vieţii mele.
291
Povestea generalului chinez

Probabil ştii povestea. A trecut marea în corăbii
cu armata şi a ajuns pe tărâmul inamic. Au instalat tabă-
ra, iar dimineaţa ardeau corăbiile.
Generalul le-a dat foc pentru a nu mai avea

opţiune decât victoria sau moartea. Au învins în nouă
bătălii consecutive şi au nimicit duşmanul.
Aşa sunt oamenii. Când le e cuţitul la os, acţio-

nează super motivaţi. Când arzi corăbiile, învingi.
Şi eu mi-am ars corăbiile şi orice cale de întoar-

cere şi sunt încă în viață.
La fel se va întâmpla şi cu tine. Trebuie să ai

curaj să îţi arzi corăbiile, pus în faţa faptului împlinit vei
lupta cu motivaţia omului care trebuie să învingă.
Ştiam că trebuie să fac ceva dramatic, m-am

dresat pe mine însumi. Şi eu sunt leneş, şi eu prefer să
stau să nu fac nimic. Să fiu în zona de confort. Tot timpul
mă pun în situaţii care să mă provoace şi să scoată ce e
mai bun din mine.
Dacă doar mi-aş propune şi aş face un plan pe

hârtie, nu aş acţiona niciodată. În schimb, mă arunc şi
zic: “Na, acum ce faci? Luptă, învinge sau mori.” Şi încă
nu am murit.
292
PERA NOVACOVICI
Z
PAȘI DE ACȚIUNE
1. Schimbă obiceiurile. Caută puterea ta interioară. Nu

e deloc uşor să schimbi obiceiurile, dar e calea sigură să
îţi schimbi viaţa. Fă sport, mănâncă sănătos, fă ceva pro-
ductiv în fiecare zi, dar schimbă ceva.
2. Schimbă mediul. Dacă tu crezi că anturajul nu te

ajută cu nimic, schimbă telefonul. Eu am schimbat 3-4
anturaje.
3. Mută-te singur sau singură. Dacă încă locuieşti cu

părinţii, ţi-e greu să ieşi din zona de confort şi să stai pe
picioarele tale.
4. Dacă ai o slujbă, e calea sigură să rămâi în starea de

comoditate cu care eşti obişnuit. Ai un salariu, te poţi
baza pe el şi e foarte, foarte greu să rişti. Îţi spui că o să-
ţi faci afacerea ta şi o să faci bani în viitor, dar acum nu,
că ai facturi de plătit şi ai nevoie de banii de la salariu.
Aşa, rămâi sclav toată viaţa ta, minţindu-te în fiecare zi.
Ştiu cum e să nu ai un ban şi e mult mai bine să te sacri-
fici un pic, să faci şi bani, începând o afacere a ta, decât
să depinzi de slujba aia care oricum nu e sigură. Uită-te
la situaţia economică. Începe-ţi afacerea! Toţi părinţii
noştri îţi spuneau să lucrezi şi acum e cea mai proastă
293
alegere să lucrezi pentru stat. Statul nu o să aibă grijă

de nimeni. Mori de foame dacă aştepţi ceva de la stat
sau de la o slujbă. Fii puternic tu singur, e important să
ai puterea şi libertatea financiară să îţi trăieşti viaţa aşa
cum vrei.
5. Educă-te zilnic cu pasiune. Bani, relaţii, sănătate.
Vreau să închei cu provocarea zilei de azi.
Dacă faci ce ai făcut întotdeauna, vei avea ce ai

avut întotdeauna.
De AZI, vreau să schimbi în viaţa ta ceva radical.

Un obicei, anturajul, să pleci de la slujbă sau să te muţi
singur.
Vreau să oferi puterea exemplului tău şi să spui

ce ai schimbat. Dacă nu schimbi nimic, nu se va întâm-
pla nimic nou şi pot să îţi prevăd viitorul. Vei avea peste
un an, doi sau cinci ceea ce ai şi azi. Poate îţi va fi mai
rău.
Găseşte puterea să faci măcar o schimbare azi

în viaţa ta. Nu aştepta să îţi ajungă cuţitul la os şi nu uita
că eşti responsabil pentru toate consecinţele.
Bibliografie
Maxwell, John C.: Dezvoltă liderul din tine
Patterson , Kerry: Influencer: The Power to Change Anything
294
PERA NOVACOVICI
295
Încrederea
în sine
Mai mult decât orice, nu te minţi pe tine. Omul

care se minte pe sine şi îşi crede propria minciună
ajunge într-un punct în care nu mai poate distinge
adevărul de minciuna din el însuşi sau din jurul lui şi,
astfel, îşi pierde orice respect pentru sine şi pentru
ceilalţi. Iar lipsa de respect înseamnă lipsa iubirii.
[Fyodor Dostoevsky]

Ce este încrederea în sine?
Definiţia mea preferată: credinţa profundă că te

vei descurca, vei supravieţui şi prospera într-o situaţie
necunoscută pe care viaţa ţi-o va arunca în cale.
Încrederea în sine are două niveluri de profun-

zime:
nivelul 1: mental şi emoţional
nivelul 2: sufletesc şi spiritual.
Nivelul 1 de încredere în sine se referă la dife-

ritele domenii ale vieţii unde se aplică definiţia de mai
sus.
Am încredere că într-o situaţie dată mă voi des-

curca, voi supravieţui şi chiar prospera.
298
PERA NOVACOVICI
Să spunem că sunt şofer de maşină de 10 ani.

Am încredere în mine că pot să fac taxi, de exemplu.
Merg prin oraş, am experienţă, obiceiurile îmi sunt auto-
matizate şi mă descurc foarte bine. Mental şi emoţional
sunt liniştit, pozitiv şi calm în legătură cu abilităţile mele
de şofer.
DAR…
Deşi ca şofer mă descurc excelent, am încrede-

re în mine şi totul este în regulă, nu am deloc încredere
în mine în alt domeniu al vieţii.
Să spunem că este vorba de relaţiile de cuplu.

Am avut câteva relaţii care s-au sfârşit prost, habar nu
am cum gândeşte şi ce simte o persoană de sex opus,
nu ştiu să comunic prea bine şi, în general, nu am încre-
dere că mă voi descurca în orice situaţie, dimpotrivă,
sunt şanse mari să se termine prost.
Foarte mulţi oameni fac o greşeală majoră la

acest nivel 1 de încredere. Au încredere în ei că pot să
fie buni profesionişti în domeniul lor de activitate şi apoi
iau această încredere dintr-un domeniu şi cred că o pot
transfera în tot restul domeniilor, crezând că dacă sunt
buni în viaţa profesională, sunt buni şi la relaţii interu-
mane.
Astfel, ajung să aibă experienţe foarte neplăcu-

te, eşecuri şi suferinţe şi atunci, ca să nu îşi afecteze în-
crederea în sine din domeniul la care se princep, nu îşi
299
asumă responsabilitatea să înveţe să aibă încredere şi în

domeniile deficitare, ci dau vina pe cauze externe pen-
tru rezultatele lor.
oamenii sunt proşti
ceilalţi sunt de vină
eu nu am ce să fac
Evident, acest gen de gândire şi comportament

ajunge să afecteze toate domeniile vieţii şi, într-un final,
scade nivelul general de respect de sine, încredere în
sine, iubire de sine.
De aceea, eu aş alege oricând să lucrez la nive-

lul 2, cel de profunzime a stimei de sine, nivelul sufle-
tesc şi spiritual, pentru că acolo nu mai e vorba de do-
meniile exterioare mie, în care trebuie să am experienţă
pentru a avea încredere în mine, ci este vorba de o în-
credere profundă sufletească în valoarea mea ca om, în
capacităţile şi potenţialul meu, care pot să depăşească
orice obstacol extern întâlnit.
De exemplu, chiar dacă nu am permis de con-

ducere şi nu am maşină, ştiu cu siguranţă că, DACĂ
VREAU, pot avea încredere în ambiţia şi în capacitatea
mea de învăţare pentru a lua permisul şi a învăţa să
conduc maşina şi, dacă e nevoie, să fac şi taxi sau să fiu
pilot de curse.
Acest nivel de încredere trebuie atins de orice

aspirant la o personalitate alfa, iar în continuare vom
300
PERA NOVACOVICI
vorbi despre principiile de viaţă care ne oferă acest al

doilea nivel, profund, de încredere în sine.
La acest prim nivel de încredere în sine funcţio-

năm pe baza ego-ului, a animalului din noi. La nivelul al
doilea, funcţionăm din latura superioară a fiinţei noas-
tre.
E important să le dezvoltăm pe ambele.
PRINCIPIUL EXPERIENȚEI DE VIAȚĂ
Cu cât s-a scurs mai mult nisip din clepsidra

timpului nostru, cu atât vedem lucrurile mai clar.
[Jean-Paul Sartre]
În primul rând, ar fi foarte bine dacă ai putea, ca

prim pas spre dobândirea unei super încrederi în for-
ţele tale, să înţelegi că încrederea în sine are ca tovarăş
foarte bun de drum experienţa de viaţă.
Pe măsură ce trăieşti din ce în ce mai multe ex-

perienţe de viaţă, îţi dai seama că eşti o persoană care
are toate resursele pentru a se adapta rapid şi pentru a
supravieţui în orice situaţie.
Dobândirea experienţei de viaţă duce la creşte-

rea încrederii în sine în mod natural.
301
Eu primesc cu precădere două tipuri de e-mail-

uri de la cititori, două categorii mari de probleme:
încredere în sine
vocaţie
Aceste două categorii de probleme sunt cel mai

des întâlnite. Nu este ironic faptul că, tocmai în această
era a tehnologiei, când oamenii nu mai ies din casă,
exact aceştia nu au încredere în ei?
“Sunt timid, ajută-mă” sună strigătul de ajutor.
Ok, ieşi din casă şi, în ciuda timidităţii, pune-te

în situaţii care te aduc în mijlocul oamenilor.
Nu poţi să rezolvi timiditatea şi teama de a lega

relaţii, de a comunica şi de a te deschide celor din jur,
pe Facebook.
Ce aştepţi? Să coboare zâna încrederii în sine şi

să îţi pună mâna pe frunte şi să te facă cea mai tupeistă
şi încrezătoare persoană?
Asta nu se va întâmpla prea curând.
Aşa cum ziceam, există categorii de încredere în

sine, pe domenii. Timiditatea este lipsa de încredere în
domeniul social.
Poate fi lipsa de încredere în domeniul desco-

peririi vocaţiei. La fel ca şi cu timiditatea, cum crezi că
vei avea tupeul, curajul şi încrederea să pleci, de exem-
302
PERA NOVACOVICI
plu, la 30 de ani dintr-un domeniu profesional în altul,

care nu are nicio legătură cu ce ai făcut până atunci?
Da, există riscuri. Poţi ajunge să faci foamea, lu-

mea din jur va urla la tine că nu ştii ce faci, îţi vei pierde
actualul anturaj.
Dar încrederea în tine nu va veni în timp ce stai

în zona de confort.
În acest principiu al experienţei de viaţă, e im-

portant să înţelegi, să accepţi şi să acţionezi, ştiind că
încrederea în tine vine atunci când FACI tocmai lucrul la
care îţi lipseşte încrederea.
Când faci lucrul de care ţi-e teamă şi vezi că nu

ai păţit nimic rău, îţi creşte încrederea. Asta e tot.
Oamenii nu îşi mai trăiesc experienţele de viaţă

şi de aceea au tot mai puţină încredere.
Z
PAȘI DE ACȚIUNE
Cred că pentru un om cu o sănătoasă încredere în

forţele lui, ar trebui să avem următoarele categorii de
experienţe:
303
1. Sexuale, pentru a avea încredere în propria sexuali-

tate.
2. Sociale, pentru a avea încredere în abilităţile sociale

şi de relaţionare cu cei din jur.
3. Relaţii de cuplu, pentru a dobândi încrederea că poţi

începe şi chiar întrerupe o relaţie de cuplu.
4. Sport, pentru o încredere în forţele fizice şi pentru o

sănătate bună, precum şi imaginea de sine, despre care
discutăm în următorul principiu.
5. Experienţe în care îţi câştigi propriii bani ca să vezi că

doar de tine depinde să câştigi şi mai mulţi. Experienţe
în care încerci să faci bani nu ca angajat, ci în calitate de
comerciant responsabil de marfa lui, ca antreprenor, ca
un mic om de afaceri care, apoi, poate deveni un mare
om de afaceri.
6. Călătorii, pentru a descoperi noi culturi, noi oameni,

ca să vezi că te poţi descurca oriunde în lume;
7. Vorbit în public, la început, la mai puţini oameni,

apoi în faţa mai multor persoane, pentru a scăpa de tea-
ma de a fi judecat de cei din jur şi de a-ţi spune părerea,
chiar dacă e contrară curentului social.
8. Spirituale, pentru a începe să ne simţim sufletul,

pentru a învăţa să îi dăm ascultare şi pentru a ne încre-
de în deciziile luate cu sufletul.
304
PERA NOVACOVICI
Ar trebui să iei fiecare dintre aceste domenii şi

să îţi propui activităţi în fiecare dintre ele. Sunt condiţii
obligatorii pentru dezvoltarea încrederii în forţele tale.
PRINCIPIUL IMAGINII DE SINE
Un corp sănătos şi în formă este cea mai bună

afirmare a unei imagini de sine.
[Jess C. Scott]
Imaginea de sine este un aspect vital al încre-

derii în sine. Dacă eu cred că sunt urât, prost, neîngrijit,
mă voi comporta ca un sclav între stăpâni şi asta îmi va
distruge total încrederea în sine.
Vreau să îţi spun un mic secret.
Stă în puterea ta să arăţi ca un superstar.
Nu îţi mai face griji legate de genetica ta, de fe-

lul cum te-ai născut. Poate ai nasul prea mare sau prea
mic. Poate ai urechile într-un fel sau orice parte a feţei
ori a corpului care nu îţi place. NU CONTEAZĂ.
Ceea ce contează sunt următoarele trei lucruri:

cum îţi îngrijeşti trupul
cum te îmbraci
305
personalitatea ta
Studiind seducţia mulţi ani de zile, am ştiut că,

pentru ca o femeie să fie foarte atrasă sexual de un băr-
bat, să îl dorească în patul şi în viaţa ei, este mult mai
important să ai o personalitate alfa decât orice alt as-
pect.
Totuşi, dacă eşti bărbat şi nu ai burtă este un

bonus uriaş, iar, dacă te îmbraci decent şi ştii să îţi pui în
valoare personalitatea, poţi să fii o vedetă fără alte efor-
turi.
În acelaşi timp, un lucru pe care l-am aflat mai

târziu un pic, a fost că nici la femei nu contează fiziono-
mia cu care s-au născut.
Ceea ce contează este FITNESS INDICATOR.
Bărbaţii au un mecanism de excitaţie sexuală

foarte simplu. Din ochi direct în creier. Şi ce anume le
stimulează vederea bărbaţilor şi îi excită sexual?
Coapse, fund, talie, glezne, sâni.
Dar, mai important decât orice altceva, este ra-

portul dintre talie şi coapse.
Acesta este indicatorul de fitness al unei femei şi

poate băga în boală orice bărbat. Nu faţa, nu cerceii sau
altceva.
306
PERA NOVACOVICI
Aşadar, cu sport şi alimentaţie, orice femeie

poate deveni extrem de atrăgătoare sexual.
Deci un bărbat, ca să atragă o femeie, are nevo-

ie de personalitate, de aceea vedem bărbaţi absolut
normali, cu burtă, în relaţii cu fete foarte faine. Însă într-
o lume a bărbaţilor cu burtă, să ai grijă de corpul tău
prin sport şi alimentaţie îţi va da un avantaj uriaş pentru
că, aşa cum bărbatului îi place o femeie cu indicator de
fitness, şi femeia ar prefera să atingă un abdomen plat
în loc de un balon.
Îţi spun din postura unui bărbat care a avut bur-

tă: burta mare îţi scade încrederea în tine. Oricât de
mult te minţi că eşti foarte fericit şi aşa, când vine vara şi
se dă tricoul jos, când te uiţi la cei fără burtă, nu ai cum
să îţi menţii stima de sine la cote la fel de înalte.
La fel şi ca femeie. Lucrurile pe care e important

să le ai, în privinţa imaginii tale, nu sunt lucruri grele.
Sunt în puterea noastră.
Sportul şi alimentaţia te ajută să ai un corp fru-

mos în care te vei simţi mai bine, vei avea emoţii po-
zitive datorită endorfinelor şi te vei putea dezbrăca de
complexele de inferioritate.
Aici trebuie lucrat chiar acum, pentru că durează

un pic.
307
Apoi, hainele pe care le aşezi pe acest corp fain

le poţi lua în câteva ore.
Chiar dacă nu ai acum bani, nu e problemă. Vei

avea într-o zi, tu până atunci pregăteşte-ţi corpul, iar va-
ra oricum nu îţi trebuie multe haine.
Dacă ai un corp care arată bine (şi oricine poate

să îl aibă), instant devii o persoană atrăgătoare sexual.
Problema multora, mai ales la femei, e că se

opresc la a investi doar în corp, atrag sexual bărbaţii, în-
să nu îi pot păstra în relaţii. E normal, ca să păstrezi o re-
laţie, îţi trebuie personalitate, iar, după corp şi haine,
personalitatea contribuie decisiv la imaginea de sine.
Personalitatea se dezvoltă prin educaţie şi chiar

acum ai în mână un manual pentru dezvoltarea perso-
nalităţii tale. Şi nu orice personalitate, ci a liderului alfa
din tine.
Cel mai mult e de muncă la personalitate, de

aceea ea trebuie făcută pentru toată viaţa. Tot timpul ai
de scos la suprafaţă comori ascunse din tine.
Apoi sportul şi alimentaţia, între 3 luni şi 2 ani.

Oricine eşti şi oricum arăţi, îţi poţi duce corpul la un ni-
vel excelent cu ajutorul specializat al antrenorului şi al
nutriţionistului.
308
PERA NOVACOVICI
Cu hainele este cel mai simplu.
Chiar dacă eşti sărac lipit, dacă ai un plan, îţi

dezvolţi personalitatea şi corpul, îţi iei hainele şi arăţi ca
un zeu sau ca o zeiţă.
Dacă, însă, ai toţi banii din lume, îţi iei cele mai
scumpe haine şi le pui pe un corp care arată sărăcia şi
boala interioară a sufletului tău, precum şi o personali-
tate slabă, nu vei putea să ascunzi asta nici sub haine
din fire de aur.
Z
PAȘI DE ACȚIUNE
1. Dezvoltă-ţi personalitatea. Ţin minte că cele mai fru-

moase poveşti de iubire le-am trăit când am fost cel mai
sărac. Poate nu întâmplător.
2. Corpul şi alimentaţia. Un efort mic pentru nişte be-

neficii uriaşe. Când ai un corp la care ai lucrat, încre-
derea în tine sare prin tavan. E o senzaţie unică şi, dacă
nu ai asta, fă un efort, iar, când vei trăi această expe-
rienţă, nu vei dori să mai fii altfel. Eu, la 31 de ani, am
reuşit să dau burta jos şi, după mulţi ani de zile, mi-am
băgat cămaşa în pantaloni, în loc să o ţin deasupra. În
309
clipa aceea, am ştiut că nu mai pot să trăiesc o viaţă cu

burtă.
3. Hainele. Ultima etapă, când ai primele două, şi mai
te îmbraci cu gust ca să reflecţi personalitatea ta, eşti cel
mai sexy om de pe lume.
Reţine. Toate sunt în puterea ta, NU e dar de la

zei, e în puterea ta. Imaginea ta de sine este responsabi-
litatea ta.
PRINCIPIUL RESPECTULUI DE SINE
Respectul de sine nu poate fi vânat. Nu poate fi

cumpărat. Nu poate fi fabricat din relaţiile noastre
cu cei din jur. Respectul de sine vine când suntem
singuri, în momentele de linişte, în locurile ferite de
agitaţie, când ne dăm seama că, ştiind diferenţa
dintre bine şi rău, am făcut binele; că, recunoscând
frumuseţea, i-am oferit admiraţia noastră; cunos-
când adevărul, l-am rostit.
[Whitney Griswold]
Respectul se află pe buzele tuturor, dar oare câţi

oameni ştiu că singurul respect care există este respec-
tul de sine?
310
PERA NOVACOVICI
Ştii bine că atragi ceea ce eşti. În copilăria mea,

am fost bătut, umilit, batjocorit în multe feluri.
În ultimii 10 ani, nu ţin minte când am primit o

vorbă sau o privire urâtă din partea cuiva.
Ce s-a întâmplat?
Pentru că mă respect pe mine, am nişte reguli.
Oamenii care s-ar putea să nu mă respecte nici

măcar nu mai intră la 10 km de raza mea de acţiune. Nu
există prieteni ai prietenilor care ar putea să nu mă res-
pecte. Pentru că eu mă respect pe mine, în primul rând.
Iar, pentru că mă respect pe mine, ştiu că sunt un om
valoros.
Îmi place de mine şi Pera Novacovici are ca

trăsături politeţea, respectul şi bunul-simţ, pe care le ce-
re şi de la cei din jur, în egală măsură.
Evident că viaţa te poate duce în situaţii nepre-

văzute şi pe care nu le poţi controla.
Pera poate fi şi violent, teritorial, poate să intre

în conflicte şi să le gestioneze, însă acestea sunt excep-
ţiile.
Dacă simţi că ai oameni în jur care nu te tratează

cum vrei, că nu te respectă cum ai vrea, motivul e unul
singur.
311
TU încă nu te respecţi cât e nevoie.
Dacă cineva mă tratează cu lipsă de respect, in-

diferent cine, începând cu mama şi continuând cu iubita
mea, prietenii mei sau motanul, în secunda a doua vor
şti că au comis o greşeală.
Şansele ca această greşeală să se repete a doua

oară sunt infime.
Dacă simt că timpul, energia sau persoana mea

nu sunt respectate, am grijă ca persoanele care au făcut
greşeala asta să ştie că acţiunile lor m-au deranjat şi voi
cere să nu se mai întâmple. Ofer a doua şansă.
Regulile mele în privinţa respectului sunt:
1. Dacă nu îmi place un comportament sau o

atitudine care au legătură cu mine, spun frumos, pentru
că omul nu are de unde să ştie dacă nu îi spun. Gestul
de a spune şi de a cere ceea ce vreau este legat de
faptul că mă respect pe mine şi cer asta în egală măsură
şi de la ceilalţi.
2. Dacă se repetă acelaşi comportament sau ati-

tudine după ce am spus frumos, spun urât.
3. Nu mai spun şi încep să folosesc tehnica lui

Pavlov de creare de reflex necondiţionat.
312
PERA NOVACOVICI
Deşi nu am mai folosit demult punctul 3, să îţi

dau un exemplu.
Să spunem că există o persoană care tot întârzie

la întâlniri.
Îi spui frumos că e vorba de respect pentru tim-

pul tău şi că o rogi să nu mai întârzie.
Întârzie în continuare. Îi spui că lucrul ăsta tre-

buie să se oprească şi că, dacă se mai întâmplă o dată,
vei trece la pedepse.
Se întâmplă încă o dată, pleci în secunda a doua

şi te gândeşti ce anume ar face această persoană să îşi
înveţe lecţia.
Dacă are nevoie de tine, nu mai îi răspunzi o

săptămână. Îi dai întâlnire şi întârzii tu sau nu vii deloc,
pentru a-i oglindi comportamentul şi îi explici că exact
aşa te simţi şi tu când face asta.
Dacă greşeşti, te pedepsesc ca să te doară şi

astfel vei şti că nu e voie, ca la animale, dacă cu vorba
bună şi cu raţionamentul logic nu ai înţeles.
De obicei, la 3 se ajunge extrem de rar, pentru

că, aşa cum ţi-am zis, oamenii care ar putea să se com-
porte aşa nu ajung în vecinătatea mea apropiată.
313
Mi-am selectat anturajul în mulţi ani de zile şi re-

laţiile sunt betonate.
Un aspect vital al respectului de sine este să îţi

păstrezi cuvântul dat.
Nu am avut bani, putere sau o altă monedă de

schimb în relaţiile cu celalalt, aşa că am devenit expert
în promisiuni. Pe care, de multe ori, nu le puteam ţine.
Mai mult, în mintea mea, îmi promiteam mie

multe lucruri pe care nu le făceam, ca, de exemplu, că
voi implementa obiceiuri noi, voi schimba comporta-
mente.
Asta îmi afecta stima de sine, pentru că, la un

nivel mai profund, îmi dădeam seama că sunt slab şi nu
pot face mai mult decât să dau din gură.
Aşadar, maximă atenţie la ce promiţi şi ce faci.
NICIODATĂ respectul celorlalţi nu vine înaintea

respectului de sine.
Felul în care TU te respecţi pe tine determină nu

doar respectul celor din jur, dar, aşa cum vei vedea,
toate rezultatele tale din viaţa de zi cu zi sunt strâns
legate de respectul pe care tu ţi-l acorzi ţie.
De exemplu, dacă nu te respecţi pe tine, atunci

nu îţi respecţi corpul, partea cea mai vizibilă a ta. Îl vei
batjocori cu mâncare, viaţă sedentară, abuzuri de tot
314
PERA NOVACOVICI
felul. Lipsa de respect pentru tine se va vedea la o

simplă privire. Ştiai că, la un nivel inconştient, noi, oa-
menii, suntem reticenţi la a primi sfaturi şi învăţături de
la oameni care nu îşi respectă corpul şi nu se respectă
pe sine?
Logica e simplă. Tu ai câştigat un milion de do-

lari şi vrei să mă înveţi pe mine să fac la fel, dar văd că ai
30 de kg în plus şi arăţi ca dracu.
Mintea inconştientă face o conexiune logică

foarte simplă. Pe drumul lui către un milion de dolari,
omul din faţa mea a avut probleme emoţionale şi sufle-
teşti şi şi-a găsit refugiul în mâncare. Poate calea lui de a
face un milion de dolari îmi va distruge sănătatea psi-
hică şi fizică. Trebuie să fiu foarte reticent la sfaturile lui
despre succesul în viaţă, pentru că ceva nu e în regulă în
metoda lui.
Primul semn al respectului pe care îl ai pentru

tine se citeşte pe corpul tău şi nu poţi cere altora să te
trateze mai bine decât te tratezi tu pe tine.
Alt exemplu, să zicem în relaţiile de iubire.
Dacă nu te respecţi pe tine, oricât de bună este

la suflet persoana cu care ai sau vrei să ai o relaţie, nici
acea persoană nu te va putea respecta. Vei vedea că
celălalt începe să întârzie la întâlniri, nu îşi ţine promisiu-
315
nile faţă de tine, nu ascultă părerile tale, te ridiculizează,

te înşală şi te trădează.
Ceilalţi sunt răi, trădători şi lipsiţi de suflet, nu?
Nu!
Tu ai permis unor astfel de persoane să intre în

viaţa ta pentru că, nerespectându-te pe tine, te-ai bucu-
rat la primul semn de atenţie pe care l-ai primit. Pentru
că nu te respecţi, ştii că lumea din jur nu îţi oferă iubire,
validare şi atenţie şi te mulţumeşti cu orice primeşti, la
fel ca un câine flămând care se bucură pentru orice os
aruncat din milă.
Din cauză că nu te respecţi, atragi oameni care

simt asta şi care vor să profite de pe urma ta şi să te
folosească până când nu mai au nevoie de tine. Eşti ca
un copil al străzii care nu a cunoscut decât viaţa din ca-
nal, lupta sălbatică pentru supravieţuire şi nici nu îşi
poate imagina că există şi o altă lume, cu alte valori.
Până când nu te respecţi, oamenii care se res-

pectă vor sta departe de tine, pentru că ştiu că aduci
doar belele. În primul rând, neavând respect pentru
propria persoană, te vei umili şi înjosi în faţa oamenilor
pe care îi percepi mai buni decât tine, iar, în al doilea
rând, când nu vei primi ceea ce crezi tu că meriţi, adică
iubire, atenţie şi alte beneficii, îi vei acuza pe toţi cei din
jur că sunt la fel. Răi, egoişti şi trădători.
316
PERA NOVACOVICI
De aceea, oamenii cu respect de sine nu stau

alături de oameni lipsiţi de respect de sine.
Alt exemplu poate fi pe plan financiar.
Oamenii care nu se respectă pe sine câştigă

puţini bani dintr-un motiv evident şi simplu: nu cer ceea
ce merită.
De aceea şi întregul sistemul educaţional de stat

este construit astfel încât să răpească cât mai mult din
respectul de sine al tânărului pentru ca, în acest fel, el să
accepte să lucreze pe bani de nimic, multe ore pe zi.
Ce ne-am face dacă fiecare om care e angajat ar

cere să fie plătit pe cât merită? Nu e rentabil.
De aceea, oamenii cu respect de sine refuză să

depindă financiar de un salariu primit de la o firmă sau
instituţie unde nu i se acordă respectul cuvenit.
Majoritatea oamenilor cu respect de sine caută

permanent soluţii pentru a-şi dezvolta abilităţile, pentru
a oferi mai multă valoare şi pentru a le fi de folos celor
din jur, astfel încât să poată cere ceea ce li se cuvine în
termeni financiari.
Exemplele pot continua. În orice aspect al vieţii,

respectul de sine este vital.
Nefericirea noastră are ca fundaţie o profundă

lipsă a respectului de sine.
317
În cartea sa, Cei şase stâlpi ai încrederii în sine,

pe care o recomand de fiecare dată, părintele stimei de
sine, Nathaniel Branden, vorbeşte foarte profund des-
pre cei 6 stâlpi care susţin un respect de sine sănătos:
conştientizarea (adică trezirea şi observarea lucrurilor
care ne ştirbesc stima de sine);
acceptarea (momentul în care ne acceptăm aşa cum
suntem, cu părţi bune şi rele, cu trecutul nostru mai bun
sau mai rău);
responsabilitatea (momentul în care dăm startul
schimbarea şi realizăm că doar noi avem puterea de a
face orice schimbări dorim şi, în acelaşi timp, să ne dăm
seama că şi lipsa de acţiune are consecinţele ei);
încrederea în sine (adică sentimentul că orice ne va
arunca viaţa în cale, noi vom putea supravieţui şi pros-
pera şi nimic nu ne va doborî definitiv);
scop (adică vocaţie, misiune sau scopuri pe care ni le
propunem şi înspre care ne îndreptăm zilnic);
integritate (sinceritate, respectarea cuvântului dat no-
uă şi celor din jur, susţinerea principiilor, chiar dacă asta
ne aduce deservicii).
Cel care se respectă pe sine este protejat de orice

vine dinafară; el poartă o platoşă pe care nimic nu o
poate străpunge.
[Henry Wadsworth Longfellow]
318
PERA NOVACOVICI
Cum să câştigi respectul celor din jur:
1. Susţine-ţi tot timpul părerea în public şi apăr-

o, chiar dacă toţi sunt împotriva ta. Asta arată că ai co-
loană vertebrală şi personalitate.
2. Nu te duce, cum bate vântul, în situaţii socia-

le. Rămâi alături de oameni şi când le e greu, nu doar la
bine.
3. Nu îi judeca pe cei din jur, indiferent de cât

de mult se îndepărtează de convingerile şi valorile tale.
Fiecare e liber să îşi trăiască viaţa aşa cum alege.
4. Nu face promisuni pe care să nu le păstrezi.
5. Păstrează-ţi calmul şi arată că eşti o persoană

pe care oamenii se pot baza.
6. Nu bârfi.
7. Ascultă şi arată-te interesat în mod autentic

de cel cu care vorbeşti. Ai două urechi şi o gură ca să
asculţi de două ori mai mult decât vorbeşti.
8. Acceptă critica, deşi e oferită prost şi învaţă să

iei tot ce e bun şi te ajută să evoluezi din critici.
9. Recunoaşte-ţi vulnerabilităţile şi slăbiciunile.

Ele te fac uman. Nu poza în persoana perfectă.
319
10. Oferă un pic din ce ai tu celor care nu au

nimic, indiferent că e vorba de lucruri materiale, sufle-
teşti sau o vorbă bună.
11. Pune pasiune în tot ceea ce faci.
“Pentru a ne elibera de aşteptările celor din jur,

pentru a ne oferi nouă înşine înapoi – avem o singură
putere, cea a respectului de sine.” (Joan Didion)
PRINCIPIUL IUBIRII DE SINE
Poţi să cauţi în întregul univers o persoană care

să fie mai vrednică decât tine pentru a primi iubirea
ta şi afecţiunea ta şi nu vei putea să găseşti pe
nimeni mai potrivit decât tine. Tu, la fel de mult ca
oricine altcineva, meriţi iubirea şi afecţiunea ta.
[Buddha]
Acceptare şi iubire: lecţia cea mai grea

Poţi avea încredere în tine, poţi avea respect de
sine şi de la cei din jur şi imagine de sine bună, dar
toate sunt false fără iubirea de sine.
În primul rând, iubirea de sine vine în secunda

în care mă accept pe mine şi îmi spun:
320
PERA NOVACOVICI
Sunt o fiinţă extraordinară. Merit tot ce e mai

bun şi mai frumos în această viaţă. Am o misiune pe
pământ şi sunt aici să o îndeplinesc, iar valoarea mea
este aceeaşi cu a oricărei alte fiinţe umane care a trecut
pe acest pământ.
Am calităţi şi am şi defecte. Dar asta mă face

om. Secretul fericirii mele este al meu şi îl cunosc.
Am o problemă sau o suferinţă? Nu sunt prima

fiinţă care trece prin această problemă sau suferinţă. Şi
altcineva a trecut, a găsit o soluţie şi a scris-o undeva
pentru cei care vor urma. Asta e cheia rezolvării oricărei
probleme sau suferinţe.
Eu, ca fiinţă, am probleme şi suferinţe, nu pen-

tru că aş fi defect sau nu aş avea valoare mare, ci pentru
că aşa e viaţa pe pământ. Fericire, bucurie şi împlinire în
aceeaşi măsură ca suferinţa, boala sau tristeţea.
Toate sunt note muzicale pe claviatura unui pian

şi şi nu pot cânta o melodie, aşa cum nu pot avea o
viaţă, fără note joase şi înalte.
Dacă nu sunt mulţumit de ce am, e pentru că nu

am abilităţile necesare. Trebuie să mă antrenez.
Însă ştiu că aceste lucruri exterioare nu au

legătură cu interiorul meu.
321
Ţin minte o zi când mă uram pe mine. Lipsa iubi-

rii de sine are, ca punct minim, dorinţa de sinucidere.
Au fost vreo două momente în viaţă când toate

lucrurile arătau atât de rău în viaţa mea, încât în mintea
mea au fost filme cu modalitatea cea mai puţin dure-
roasă de a-mi lua viaţa.
Durerea sufletească întrece orice durere, emo-

ţională sau fizică.
În sinea mea, mă lăsasem convins de influenţele

exterioare ca nu sunt VREDNIC.
Nu sunt destul de bun pentru nimic în lumea

asta.
Nu sunt folositor.
Felul în care am reuşit să întorc în favoarea mea

această luptă, când am reuşit să scap de vocea aia rea
ce îmi tot repeta “uită-te la tine, om bun de nimic ce
eşti” a fost când mica scânteie din mine s-a transformat
în flacără, şi apoi în incendiu de pădure.
Ţin minte când şi de ce s-a întâmplat asta.
Un singur om a crezut în mine.
Nu era parte din familia mea, ci un om căruia

putea să nu îi pese.
322
PERA NOVACOVICI
Dar el a fost singurul om de pe pământ care a

crezut în mine, care a văzut în mine ceva ce nimeni nu
vedea, nici măcar eu.
Şi acest om mi-a dat unicul medicament pentru

suflet pe care i-l poţi administra unei persoane ce nu
mai are nimic (aparent).
ÎNCURAJAREA.
Acest om mi-a zis, fără să fie ironic, şi cu toată

sinceritatea care i se citea pe faţă: “Vei fi un om de suc-
ces. Când voi fi bătrân, poate vei avea chiar tu grijă de
mine.”
Aceste lucruri erau spuse de un om de 30 de

ani, antreprenor de succes, cu un stil de viaţă extra-
ordinar, unui puşti de 16 ani, rătăcit total, sărac, fără
stimă de sine, fără speranţă.
Dacă acest om ar fi tăcut, aş fi putut să îmi tră-

iesc viaţa mizerabilă în continuare, dar a trebuit el să
deschidă gura.
Ani de zile am fost torturat de vorbele lui de

încurajare.
“De ce nu mă lasă să mor? De ce nu tace? Nu

am nimic de oferit, de ce crede în mine şi se comportă
323
aşa frumos, mă tratează ca pe egalul lui, când eu sunt

mic, neputincios şi nu contez?”
Azi, la 32 de ani, sunt un om împlinit care şi-a

depăşit orice vis ar putea să aibă un puşti la 16 ani în
situaţia mea.
Fizic, psihic, în iubire, pe plan financiar şi spiri-

tual, am trăit experienţe extraordinare.
Trăiesc viaţa pe care am visat-o şi singura mea

preocupare şi activitate este să fac pentru cei din jur
ceea ce a făcut acest om pentru mine.
Îmi transmit mesajul de încurajare pentru tine.
Cartea pe care o ai în mână şi tot ce vei citi de la

mine, dincolo de tehnici, strategii şi psihologie sunt o
încurajare permanentă.
Este puştiul de 16 ani care credea că nu înseam-

nă nimic pentru nimeni, puştiul ce se ura pe sine şi se
întreba cu ce a greşit de este pedepsit astfel de soartă,
puşti care a fost odată încurajat, fără niciun motiv, de un
om şi care a sădit în sufletul acestuia speranţă.
Puştiul acela a trecut prin alţi 16 ani de viaţă însă

scânteia, impulsul, au fost o încurajare.
Un străin îl respecta şi îl iubea mai mult decât se

iubea el pe sine.
324
PERA NOVACOVICI
Iar viaţa lui a început să se schimbe şi rezultatele

au început să apară în clipa în care am început să simt şi
să cred şi eu despre mine ceea ce omul acela a crezut şi
a spus.
Da, Pera, poţi. Vei greşi, vei eşua, dar e procesul

de învăţare.
Ridică-te şi încearcă din nou până reuşeşti.
Da, Pera, de tine depinde, de munca ta, de am-

biţia ta, de felul în care eşti tu ca om.
Educă-te, citeşte, aplică, experimentează şi ia-o

de la capăt.
Da, Pera, poţi, prin propriile puteri, să te ridici

de la zero şi să cucereşti lumea şi, dacă ai nevoie de
inspiraţie, modele sau motivaţie, priveşte viaţa marilor
personalităţi care au pornit poate din poziţii mai dificile
şi au reuşit să se schimbe pe sine şi lumea.
Ridică-te, ridică-te,
Ori ţi-ai uitat chemarea?
Sus, Sus!
Începe-ţi opera.
Eu sunt dovada vie că un puşti fără nimic, cu

puterea minţii şi a sufletului, poate să se ridice deasupra
condiţiei de om sărac, bătut de soartă, ghinionist şi lipsit
de putere personală şi să se transforme într-un om
325
matur, cu rezultate, cu stimă de sine şi care are puterea

de a ierta, de a respecta şi de a iubi.
Mesajul meu e unul singur:
POŢI!
Oricine ai fi, oriunde ai fi, poţi!
Tot ce trebuie să faci ca să vezi şi tu că poţi, este

să începi. Iar cel mai bun început este să te iubeşti pe
tine.
Z
PAȘI DE ACȚIUNE
1. Învaţă să depăşeşti trecutul. Mulţi oameni cară expe-

rienţe, suferinţe şi regrete după ei, ca un sac de cără-
mizi. Acest sac nu face decât să îţi îngreuneze viaţa fără
rost. Trecutul e trecut. Învaţă ce poţi învăţa şi trăieşte
următoarele experienţe. Trecutul tău nu te defineşte. El
nu mai există şi doar tu îi dai puterea să te tragă înapoi.
2. Începe să te exprimi pe tine însuţi. Dă voie vocii tale
interioare să spună ce are de spus. Cântă, dansează,
scrie, desenează. Orice formă de exprimare te va ajuta
să vezi mai bine cum eşti tu, te va ajuta să te accepţi cu
326
PERA NOVACOVICI
bune şi rele şi să te iubeşti mai mult, fără teama de ju-

decata celor din jur.
3. Iartă-te pe tine. E foarte important să te ierţi, pentru

că este primul pas pentru iubirea de sine. Dacă nu te
ierţi şi nu te iubeşti pe tine, faci opusul. Iar opusul
înseamnă că te pedepseşti. Această pedepsire intervine
de multe ori subtil. Începi să mănânci şi să te îngraşi ca
să arăţi rău şi să nu poţi atrage alte persoane. Sau atragi
persoane în viaţa ta care te tratează urât, te trădează, te
înşeală, te mint şi îţi spui că meriţi această soartă. E
foarte important să te uiţi în oglindă şi să spui: “Orice
am greşit în trecut, ştiu că am făcut tot ce am ştiut mai
bine la acel moment. Mă iert şi mă iubesc pentru că sunt
o persoană în plină evoluţie şi, în acelaşi timp, îmi iau
angajamentul să fac lucrurile cât pot de bine în
continuare.”
4. Găseşte o modalitate să îţi transmiţi mesaje de iubire

şi încurajare. Am o prietenă care îşi setează o alarmă la
telefon şi, la ore fixe, îi apar mesaje de genul: “Eşti cea
mai tare!” sau “Lumea te aşteaptă să o cucereşti!” Poţi să
îţi dai frâu liber creativităţii. Setează acest gen de mesa-
je pe telefon, e-mail, scrie pe pereţi, ca să poţi vedea.
Acordă-ţi prioritate când vine vorba de încurajări, nu o
va face nimeni mai bine decât tine.
5. Valorizează-te lucrând ce îţi place. Există o putere

uriaşă atunci când faci ceva la care eşti bun şi te pasio-
nează. Îţi va creşte stima de sine, sentimentul că eşti o
327
persoană bună şi valoroasă. Este una dintre cele mai

bune căi pentru a simţi că te iubeşti pe tine.
6. Învaţă să primeşti şi să accepţi laudele, complimen-

tele şi încurajările. Nu te discredita şi nu te fâstâci atunci
când primeşti cuvinte frumoase de la ceilalţi. Felul în
care ştii să primeşti este şi felul în care ştii să oferi.
7. Încetează să te mai compari cu alţi oameni. Fiecare

are drumul, vocaţia lui, ritmul lui, piedicile sau avan-
tajele lui. Drumul tău e al tău şi are un tipar unic. Com-
paraţiile sunt dăunătoare. Poţi să te compari dacă îţi
păstrezi o atitudine de optimism, bună dispoziţie şi
joacă. Poţi să te iei la întrecere de dragul unei competiţii
sănătoase şi a productivităţii, dar nu ai voie să laşi să fii
afectat negativ de aceste comparaţii. Foloseşte-le doar
dacă te ajută.
8. Scapă de dorinţa de a fi perfect. Perfecţionismul este

o boală care nu are legătură cu dorinţa de progres şi
evoluţie. Perfecţionismul este starea care îţi spune: “Nu
sunt o persoană destul de bună şi nu pot face lcururile
suficient de bine, dar am să mă chinui încercând să ac-
cept că viaţa este despre acceptare şi evoluţie, nu despre
rezultate perfecte ce îţi distrug sufletul.”
Bibliografie
Haddou, Marie:Cum să-ţi întăreşti încrederea în tine
Vartan, Nicolae Valentin: Imaginea de sine
Branden, Nathaniel: Cei şase stâlpi ai încrederii în sine
Ghinea, Gigi: Iubirea care vindecă
328
PERA NOVACOVICI
329
Autocunoaștere
și educație
Cine dă libertatea în schimbul siguranţei nu le

merită pe niciuna şi le va pierde pe ambele.
[Benjamin Franklin]
Cine nu sare în barca de salvare se scufundă
înainte să apuci să zici: “Trigonometrie”.
Mă plimb printre oameni şi aud foarte des plân-

geri. Că nu sunt bani, că nu sunt slujbe bine plătite, că,
după ce venim de la muncă, nu mai avem timp şi ener-
gie pentru dezvoltarea noastră personală, pentru evo-
luţia noastră, pentru corpul, mintea şi sufletul nostru.
Unul dintre citatele care îmi rezonează în minte

permanent, din clipa în care l-am auzit, este cel al lui
Franklin.
Care este subînţelesul acestui citat?
Este mult mai comod să aştepţi să ţi se spună ce

să faci decât să te ridici cu responsabilitate şi să faci sin-
gur alegerile în viaţa ta.
Din cauza aceasta, mergem cuminţi la şcoli şi fa-

cem ce ni se spune, ne uităm obedienţi la televizor şi
332
PERA NOVACOVICI
cumpărăm ce ni se recomandă, ascultăm de autoritate

şi ne comportăm cum “trebuie”.
Apoi ajungem la vârsta adultă cu aproape nicio

abilitate cu adevărat necesară şi dezvoltată, alergăm ca
disperaţii după o “slujbă” care să ne permită să ne plă-
tim facturile şi să ieşim o zi din weekend în oraş.
Între 14 şi 19 ani se formează personalitatea.
În acei ani, toţi am fost şi suntem într-o bancă a

unui săli de clasă, de dimineaţă până după prânz.
Ce facem cu energia din corpul nostru? Ce fa-

cem cu nevoia de bază, de mişcare, a fiecărui om?
Dacă sărim cu picioarele pe bancă, suntem ele-

mente perturbatoare, iar autoritatea ia măsuri împotriva
noastră.
Ce învăţăm, de fapt, în aceşti mulţi ani de şcoa-

lă?
Să respectăm autoritatea şi să fim ascultători.
Să ne facem temele sub ameninţarea pedepsei.
Că orice greşeală este penalizată şi atrage

consecinţe neplăcute.
Să cumpărăm ce cumpără şi alţi colegi, de la

haine la telefoane.
333
Să nu punem întrebări.
Să nu încercăm să ieşim din norme şi reguli.
Să nu ne facem de ruşine cu nimic.
Să mergem la FACULTATE.
Ceea ce ne duce la următorul pas al poveştii

noastre.
Minunata facultate.
C.G. Jung (unul dintre cei mai buni psihologi

din lume şi una dintre personalităţile marcante ale mile-
niului trecut) spune că: “Puterea exemplului nu este doar
o metodă de educaţie, ci este SINGURA metodă”.
Ce înseamnă asta?
Asta înseamnă că, dacă profesorul care mă înva-

ţă pe mine să reuşesc în viaţă nu a făcut el însuşi cu
succes lucrurile pe care mi le doresc eu, NU VA PUTEA
SĂ MĂ ÎNVEŢE PE MINE SĂ OBŢIN CE VREAU!
Aşa cum o persoană fără carnet de şofer nu mă

poate învăţa să pilotez un bolid de Formula 1.
Şi acum mergem la partea interesantă a poveş-

tii.
334
PERA NOVACOVICI
Am discutat mai sus cam ce ne învaţă în şcoli.
Acum am să îţi dau o listă cu lucrurile pe care

oamenii şi le doresc sau domeniile vieţii în care oamenii
suferă ori vor să atingă succesul.
Domeniile mari în care oamenii au probleme

majore în viaţa de zi cu zi:
banii
sănătatea (sport, alimentaţie, somn)
sexualitatea (relaţii de cuplu, sex)
socializarea
vocaţia (scopul în viaţă)
leadership-ul
iubirea
psihologia
creativitatea
controlul mental şi emoţional
spiritualitatea
Te rog, spune-mi, unde în şcoală sunt acei pro-

fesori, acele materii care te învaţă să faci aceste lucruri
bine?
Şi dacă şcolile şi facultăţile ne răpesc 18 ani din

viaţă, de la vârsta de 7 ani până la 25 de ani, cum se
face că ne oferă un rahat în schimb?
Sistemul e făcut să scoată oameni mediocri,

pentru slujbe mediocre care să se potrivească cu o so-
cietate mediocră.
335
Şi, dacă până acum a ţinut vrăjeala asta, odată

cu criză economică nu s-a mai putut ascunde rahatul
sub covor.
Nu mai e loc de mediocritate. Mediocritatea

moare de foame!
Pensionarii şi salariaţii bugetari care şi-au pus

speranţa în sistem, care şi-au vândut libertatea pentru
acel sentiment de siguranţă şi-o iau în bot, iar acum nu
mai au nici siguranţă şi nici libertate.
Mai ţii minte citatul de la început?
“Cine dă libertatea în schimbul siguranţei nu le

merită pe niciuna şi le va pierde pe ambele.”
Parcă începe să prindă sens.
În economia modernă, care deja a început, nu

mai e loc de mediocritate.
Din cinci firme, patru vor da faliment şi va rămâ-

ne una, cea mai bună.
Din cinci angajaţi într-o firmă, vor rămâne foarte

puțini, poate unul sau doi, cei mai buni, restul la gară.
Viitorul nu aparţine sistemului educaţional şi fa-

cultăţilor, ci oamenilor care aleg să se autoeduce, să îşi
336
PERA NOVACOVICI
dezvolte abilităţile şi talentele până la gradul de măies-

trie şi apoi să ofere valoare lumii.
Dacă lucrezi opt ore pe zi, iar banii oricum nu îţi

ajung, şi, în acelaşi timp, nu mai ai energie să te auto-
educi zilnic, să îţi dezvolţi abilităţile şi talentele ca să
poţi oferi ceva valoros, ai o mare problemă.
Pentru că slujba şi banii nu te ajută decât să su-

pravieţuieşti de azi pe mâine şi, când pierzi asta, nu mai
ai nimic.
Aşadar, e timpul pentru schimbare.
Ken Robinson. Seth Goddin. Aceşti autori averti-

zează lumea despre aceste schimbări de câţiva ani deja.
Ken Robinson spunea că facultăţile şi sistemul actual
educaţional se vor prăbuşi sub propria lor greutate.
Omenirea evoluează atât de rapid, încât tot ce

înveţi în anii de facultate este depăşit în clipa când ai
ieşit din ea.
Dacă nu ai muncit mult pe lângă, ca să te educi

şi să îţi dezvolţi abilităţile, ai pierdut degeaba câţiva ani
din viaţă.
Viitorul aparţine experţilor în domenii foarte di-

versificate care îmbină talentul cu autoeducaţia şi pot să
337
ofere valoare imensă oamenilor care au nevoi şi sunt

dispuşi să plătească pentru acea valoare.
Profesorii din şcoli şi din facultăţi vor fi înlocuiţi

de experţi care vor apărea de peste tot şi care, cu pa-
siune, devotament şi perseverenţă, vor oferi lumii acele
lucruri de care aceasta are nevoie şi nu îi vor considera
pe oameni nişte oi tâmpite care trebuie duse la păscut
zilnic, ci îi vor trata ca pe nişte fiinţe umane cu un po-
tenţial extraordinar.
Iată câţiva dintre experţii şi site-urile cu care eu

am crescut şi am evoluat în ultimii zece ani:
David DeAngelo: http://www.doubleyourdating.com
Eben Pagan: http://www.gurumastermind.com/homestudy/
prelaunch_video.asp
Brené Brown: http://www.brenebrown.com
Ted Talks: http://www.ted.com/index.php
Brandon Burchard: http://www.brendonburchard.com
Amazon.co.uk (de unde îmi iau majoritatea materia-
lelor educaţionale): http://www.amazon.co.uk
Tim Ferrris: http://www.fourhourworkweek.com/blog/
http://bodyforlife.com/
Acestea sunt doar câteva dintre site-urile,

blogurile sau experţii care m-au educat şi mă educă pe
mine în continuare. Nu există facultate în lume care să
poată bate valoarea oferită de aceşti oameni şi de site-
urile menţionate.
338
PERA NOVACOVICI
Asta e cheia evoluţiei şi a dezvoltării rapide.

AUTOEDUCAŢIA.
Lucrurile se mişcă atât de repede, încât deja

poţi să vezi două poveşti de succes despre educaţia
care va înlocui actualul sistem educaţional:
Lumea care are ochi să vadă şi urechi să audă

deja se pregăteşte pentru noua eră educaţională.
În acest an, vei vedea multe cursuri online din

partea oamenilor din cele mai diferite şi ciudate dome-
nii.
Noul val a pornit deja.
Tu ce ai de gând să faci? Să te laşi dus de val sau

să fii persoana care generează noul val?
PRINCIPIUL DEZVOLTĂRII ABILITĂȚILOR
Odată ce descoperi că ai un talent într-un

anumit domeniu, că faci cu pasiune acea activitate, e
timpul să îţi dezvolţi abilităţile.
Povestea mea
Eu mi-am descoperit la 22 de ani dragostea
pentru psihologie. Imaginează-ţi că la 22 de ani HABAR
NU AVEAM ce e aia psihologie şi cu ce se mănâncă.
339
În clasa a XI-a am început să o studiez. Era un

manual urât, cu lecţii despre gândire, memorie, percep-
ţie, senzaţie etc. Era mai mult o anatomie a creierului
decât psihologie. Termeni dificili, materie nefolositoare,
din punctul meu de vedere. Cred că am avut media 7
sau 8.
La 22 de ani, când descoperem seducţia şi do-

ream să devin bun în acest domeniu pentru a-mi rezolva
problemele sentimentale, am început să citesc şi să
aplic tot ce îmi pica sub ochi.
Împins de nevoie, de suferinţă şi de dorinţa

arzătoare de a înţelege odată femeile şi de-a avea suc-
ces cu ele, succes însemnând de la sex până la relaţii
împlinite de lungă durată, am stat o vară întreagă citind
minim patru ore pe zi cărţi sau privind workshop-uri în-
registrate, luând notiţe şi apoi aplicând în FIECARE ZI pe
stradă ceea ce citeam.
Vreau să îţi spun că în viaţa mea nu am studiat o

materie mai bine decât seducţia. Era vara şi eu învăţam.
Nu eram plătit, nu aveam beneficii imediate, era un pro-
ces lung şi anevoios, plin de eşecuri care mi-au tăbăcit
pielea însă, la capăt de drum, după şase luni, “sedu-
ceam” o tânără funcţionară de la un oficiu poştal. O se-
duceam ca la carte, după toate regulile seducţiei. La a
doua întâlnire, eram în pat cu fata, aceasta fiind foarte
atrasă de mine, lucru care nu mi se mai întâmplase ni-
ciodată.
340
PERA NOVACOVICI
În acel moment, mi-am dat seama că vocaţia

mea în viaţă este psihologia. Dacă poţi să citeşti şi să te
educi, să foloseşti puterea minţii pentru a-ţi dezvolta
astfel de abilităţi şi apoi să ai rezultate peste aşteptări,
nu există obstacol care să îţi stea în cale. Atunci am ştiut
că toată viaţa voi studia psihologia ca să îmi rezolv pro-
blemele mele şi apoi să îi învăţ şi pe alţii cum să o facă.
Lecţia 1 în dezvoltarea abilitaţilor: motivaţia tre-

buie să fie internă şi puternică. Trebuie să fie un do-
meniu al suferinţei în viaţa ta ca să te apuci de treabă.
Eu ajunsesem la 22 de ani să sufăr enorm din cauza
dezamăgirilor sentimentale şi eram hotărât să fac orice
e nevoie ca să rezolv această problemă. Dacă nu suferi
destul, nu eşti motivat destul să munceşti şi să păstrezi
un ritm de lucru care să îţi aducă rezultatele dorite.
Lecţia 2 în dezvoltarea abilităţilor: eşecurile fac

parte din procesul de învăţare şi ele trebuie îmbrăţi-
şate. Ce mă făceam dacă mergeam la o fată pe stradă,
încercam să port o conversaţie şi ea mă respingea bru-
tal, aşa cum se şi întâmplă uneori şi apoi, de ruşine, nu
mai ieşeam din casă? Nu mi-ar fi luat şase luni să învăţ
bazele seducţiei, mi-ar fi luat poate 60 de ani, când nu
mi-ar mai fi folosit. Am reuşit să fac o schimbare uriaşă
în viaţa mea doar pentru că abordam zilnic 4-5 fete, iar,
când eram refuzat, încercam să găsesc un tipar, de ce
anume eram refuzat ca să pot să repar acea greşeală.
Aşadar, în procesul de dezvoltare a abilităţilor

există ceea ce se cheamă “curbă de învăţare”, care ne
341
spune că performanţa atinsă într-un domeniu este lega-

tă direct de numărul de încercări pe care le faci.
Nu există cale de a scurta acest drum. ORICE

abilitate nouă vrei să înveţi, există sprinturi scurte de
progres şi apoi un mic declin, după care un platou ceva
mai înalt decât nivelul la care erai înainte. Orice antre-
nor din lumea asta îţi va putea confirma lucrul ăsta. Fie
că e vorba de karate, de pian, de învăţat cum să faci
bani, de învăţat să ai succes cu sexul opus, în relaţii, în
orice domeniu. Pentru a porni pe această cale, SINGURA
care îţi va aduce satisfacţie adevărată şi permanentă es-
te să exersezi cu răbdare, cu perseverenţă, cu încăpă-
ţânare chiar. Dar, pentru a ajunge să te bucuri de rezul-
tate, trebuie să fii dispus să petreci bucăţi bune de timp
pe acel platou în care exersezi ZILNIC, chiar dacă se pa-
re că nu progresezi, pentru ca, din când în când, să ai
câte o explozie de progres şi să mai urci o treaptă, un
nivel. De ce e nevoie să stai pe platou şi nu poţi învăţa
în ritm alert, pas după pas, nivel după nivel fără să rămâi
în acel stadiu?
Pentru că atunci când înveţi o nouă abilitate,

când ţi-o antrenezi, trebuie să îţi înrădăcinezi noile obi-
ceiuri în sistemul nervos. Mersul pe jos este înrădăcinat
în sistemul nervos, îl faci fără să te gândeşti la el, este un
obicei automat.
Condusul unei maşini de către un şofer cu expe-

rienţă este înrădăcinat, o face automat. Orice abilitate
342
PERA NOVACOVICI
antrenată suficient devine un automatism. Asta se nu-

meşte să fii bun la ceva, să fii profesionist.
Când faci ceea ce faci foarte bine şi în mod au-

tomat.
Când însă începi să înveţi o nouă abilitate, indi-

ferent că e agăţatul de femei pe stradă sau crearea unui
imperiu, sau făcut bani, sau cântat la un instument, sau
o disciplină sportivă, trebuie să te gândeşti la acea
abilitate, la exerciţiile de începător pe care le faci. Tre-
buie să înlocuieşti tipare vechi de gândire, emoţie, sen-
zaţie, mişcare, cu unele noi.
Asta aduce în joc un sistem cognitiv, asociat cu

un sistem habitual (obiceiurile) şi un sistem de efort,
asociat cu hipocampusul, situat la baza creierului. Sis-
temul cognitiv şi cel de efort devin ajutătoare pentru sis-
temul habitual până când obiceiurile noi sunt învăţate.
Cu alte cuvinte, suntem reprogamați. Când treaba este
făcută, sistemul cognitiv şi de efort se retrag. Apoi, nu
mai trebuie să te gândeşti şi nu mai simţi un efort când
faci acel lucru nou.
Dacă nu faci încercări din cauza eşecurilor, adio

curbă de învăţare. Rămâi pe loc. În curba de învăţare,
începi greu, apoi te dezvolţi rapid şi puternic, iar apoi
începi să stagnezi şi să intri în ceea ce se cheamă
“platou” al evoluţiei. Cel mai important lucru de reţinut
343
e că progresul şi performanţa depind de numărul de

încercări.
De acum încolo, când te plângi că ceva nu mer-

ge bine în viaţa ta, întreabă-te: “De câte ori am încer-
cat?” Orice număr îţi dă, îţi spun că nu ai încercat destul.
Mai încearcă.
Lecţia 3 în dezvoltarea abilitaţilor: trebuie să te

educi MINIMUM între două şi patru ore pe zi în dome-
niul ales de tine, timp de patru ani, ca să devii bun şi
zece ani ca să devii expert, să faci parte din elita acelui
domeniu. Ca să pot face acest lucru, ştiind că este un
proces care durează ani de zile, să devin bun în psi-
hologie şi să îmi dezvolt la maximum potenţialul şi pa-
siunea, am decis să merg la Facultatea de Psihologie.
Nu pentru că nu aş fi putut să învăţ singur sau pentru
diplomă, ci ca să fiu obligat să petrec câteva ore pe zi
într-un mediu în care se studiază psihologia.
Lecţia 4 în dezvoltarea abilităţilor: Dacă rămâi

suficient de mult timp pe drumul tău, apar alţi nebuni
ca şi tine cu care faci echipă. Aşadar, am mers la Fa-
cultatea de Psihologie, nu pentru diplomă sau pentru că
nu puteam să mă educ singur, ci ca:
să văd care este nivelul psihologiei în România şi
eventual să cunosc câţiva profesori de la care să “fur
meserie”
să întâlnesc colegi nebuni ca şi mine care vor să
schimbe lumea.
344
PERA NOVACOVICI
Am întâlnit o singură profesoară care m-a dat pe

spate. Anca Munteanu, decanul facultăţii, care îşi sedu-
cea audienţa prin felul în care vorbea. Erau atât de faine
cursurile ei, încât aş fi plătit bilet să stau acolo, aşa cum
plătesc când merg la film la cinema. Este modelul meu
în ceea ce înseamnă educator şi încurajările ei au contat
enorm pentru mine. Mă emoţionez de fiecare dată când
mă gândesc ce am simţit când mi-a scris cuvântul îna-
inte la prima ediţie a primei mele cărţi, Personalitate
Alfa. Am simţit că nu mă poate opri nimic.
Lecţia 5 în dezvoltarea abilitaţilor: oricât de

mult te educi singur, vine un moment când nu mai poţi
evolua. Atunci, singura cale de a începe să înveţi şi să
evoluezi de zece ori mai mult este să îi educi pe alţii. Iar
eu am început să fac asta pe blogul meu, Personalitatea
Alfa. Ascultând oamenii şi punctele lor de vedere, mi se
deschid zeci şi sute de perspective pe care nu le-aş fi
avut niciodată singur. Pot să învăţ şi să evoluez enorm cu
ajutorul acestei comunităţi. Cei care îmi cunosc munca
ştiu că tot ceea ce am învăţat în seducţie este pe
www.artaseductiei.ro şi în cartea Arta seducţiei. În tot
ceea ce am făcut, la un moment dat, a trebuit să încep
să îi învăţ şi pe alţii, ca să pot şi eu învăţa mai mult şi mai
bine. Aflând problemele cu care se confruntă alţi oa-
meni, eram obligat să cercetez şi să învăţ lucruri de care
poate eu personal nu aveam nevoie însă au cântărit
enorm în activitatea mea de psiholog.
345
Lecţia 6 în dezvoltarea abilităţilor: odată ce ţi-ai

făcut temele, îţi descoperi vocaţia, faci ceea ce îţi place
cu pasiune şi îţi dezvolţi abilităţile, începi să ai succes în
viaţă. Am început să fac bani vânzând cărţi, făcând eve-
nimente, seminare, bootcamp-uri. Mi-am găsit actuala
iubită.
Toate lucrurile au început să meargă spre bine

de pe la 27 de ani.
Totuşi, de la 22 la 27 de ani, în cea mai frumoasă

perioadă a tinereţii, eu am fost sclavul pasiunii mele
pentru psihologie. Nu am avut bani, nu am avut relaţii.
Am muncit zilnic, uneori stând singur zile la rând în ca-
să, în faţa calculatorului, citind, studiind, dezvoltându-mi
abilităţi. Pot să număr pe degete de câte ori am mers în
excursii sau de câte ori am ieşit în club.
Dar făceam ce era cel mai important: îmi trăiam

pasiunea.
Lecţia 7 în dezvoltarea abilităţilor: în artele mar-

ţiale, centura albă înseamnă că eşti începător. În viaţă şi
în dezvoltarea abilitaţilor vor fi momente când, senin şi
cu sufletul împăcat, va trebui să o iei de la capăt şi să îţi
pui centura albă, de ucenic, de începător.
Trebuia să dovedesc că mi-am învăţat lecţiile şi

să îmi dovedesc mie că acest sistem, de dezvoltare a
abilităţilor, care funcţionează în seducţie şi în psiholo-
346
PERA NOVACOVICI
gie, poate fi aplicat în orice domeniu. Aşa că m-am de-

cis să încep o afacere cu psihologia.
Şi am început din nou cu educaţia, cititul, expe-

rimentatul şi CURBA DE ÎNVĂŢARE, cu eşecurile ei.
Motivaţia era extrem de puternică pentru că mă

săturasem să fiu sărac şi ştiam că am nevoie de linişte
financiară, ca să pot să muncesc pentru a face lumea
mai bună.
Eşecurile: când mi-am lansat prima carte, a fost

un eşec total. Mi-am scos cărţi la tipografie şi aveam
datorii, pentru că suprestimasem câte cărţi o să vând.
Am avut asocieri care au eşuat. În toate etapele, am su-
ferit eşecuri însă ştiam că fac parte din curba de învă-
ţare.
Între două şi patru ore citeam zilnic despre mar-

keting, afaceri online şi aplicam tot ce mi se părea in-
teresant şi m-ar putea ajuta.
După ce am rămas destul de mult în acest do-

meniu, am întâlnit nebuni ca şi mine cu care m-am aso-
ciat şi, astfel, a luat naştere Stepout Media, firma mea
actuală. De asemenea, lucrez în regim de parteneriat cu
încă 15 oameni, toţi din acest domeniu, al dezvoltării
personale.
347
Z
PAȘI DE ACȚIUNE
1. Motivaţia trebuie să fie internă şi puternică. Trebuie

să fie un domeniu al suferinţei în viaţa ta ca să te apuci
de treabă.
2. Eşecurile fac parte din procesul de învăţare şi trebuie
îmbrăţişate.
3. Trebuie să te educi între două şi patru ore pe zi,
MINIMUM, în domeniul ales de tine, timp de patru ani,
ca să devii bun şi zece ani ca să devii expert.
4. Dacă rămâi suficient de mult pe drumul tău, apar alţi
nebuni ca şi tine cu care faci echipă.
5. Oricât de mult te educi singur, vine un moment când
nu mai poţi evolua. Atunci, singura cale de a începe să
înveţi şi să evoluezi de zece ori mai mult este să îi educi
pe alţii.
6. Odată ce ţi-ai făcut temele, îţi descoperi vocaţia, faci
ceea ce îţi place cu pasiune şi îţi dezvolţi abilităţile, în-
cepi să ai succes în viaţă.
7. După cum am menţionat, în artele marţiale, centura
albă înseamnă că eşti începător. Trebuie să fii mereu
dispus să o iei de la capăt, ca ucenic.
348
PERA NOVACOVICI
În încheiere, vreau să îţi spun că acest sistem

funcţionează. Nu este pilula magică sau calea uşoară,
dar este o cale care funcţionează sigur. Dacă nu esti o
persoană dispusă să se înhame la acest gen de muncă,
probabil nu suferi destul. Când vei suferi destul din cau-
za iubirii, a lipsei banilor, a lipsei de libertate sau orice
alt fel de suferinţă, atunci vei înțelege.
349
Viziune
și vocație
Toţi oamenii visează: dar nu toţi la fel. Cei care

visează noaptea, în negura minţii lor, se trezesc
dimineaţa şi îşi dau seama că a fost doar o iluzie.
Dar visătorii din timpul zilei sunt oameni periculoşi
pentru că ei îşi trăiesc visurile cu ochii deschişi,
pentru a le transforma în realitate.
[T. E. Lawrence]
Dacă nu erau visătorii, nonconformiştii, nu ar fi
existat omenirea. De la cel care a inventat focul şi până
la cel care a inventat facebook-ul, toţi cei care au clădit
lumea aceasta au fost visători. Nu poţi realiza nimic fără
un vis arzător, o idee ce încolţeşte în mintea ta şi apoi
prinde viaţă.
Cred în magie, visuri nebune şi ruperea de reali-

tate.
Pentru că, a fi realist, cu capul pe umeri şi logic,

nu îţi aduce nimic bun.
Am testat lucrul ăsta.
Există tot timpul o bătălie între două mari tipuri

de oameni.
352
PERA NOVACOVICI
Visătorii, idealiştii şi entuziaştii, pe de o parte,

iar, pe de alta, realiştii, practicii şi raţionalii
Cred că ambele aduc valoare omului.
Însă cred că oricine alege una şi o discreditează

pe cealaltă şi-a pavat drumul spre nefericire.
Eu sunt în mod natural un idealist visător. Şi, de-

şi această atitudine mi-a făcut viaţa mai frumoasă, nu mi-
a adus prea multe rezultate.
Schimbarea în viaţa mea s-a produs când mi-am

dat seama că, dacă rămân doar un visător idealist fără
rezultate practice, mă trădez pe mine şi îmi trădez mi-
siunea pe pământ.
Nu am venit aici doar să sper şi să visez, am

venit să FAC. Am venit să fac lucrurile să se întâmple. Eu
poate că voi fi fericit, chiar dacă tot ce am pe lume este
mintea mea, imaginaţia mea, fanteziile mele dintr-o lu-
me imaginară. Însă, prin asta, nu voi ajuta pe nimeni din
jurul meu.
Ziua în care am devenit o persoană practică şi

cu rezultate concrete a fost ziua în care mi-am asumat
responsabilitatea misiunii mele.
Misiunea de a face lumea mai bună şi de a con-

tribui cu ceva la binele oamenilor din jurul meu.
353
Din dorinţa de a oferi, s-a născut Pera antrepre-

norul, Pera psihologul, Pera bloggerul, Pera marketerul.
Însă aceste aspecte practice ale mele nu au venit să îl
înlocuiască pe Pera visătorul, Pera idealistul, Pera fante-
zistul şi Pera irealistul.
Au venit să îl completeze.
Evident, nu de la început.
Inițial, auzeam numai voci de oameni realişti şi

majoritatea erau vocile mediocrităţii şi ale descurajării.
Nu puteam face doi paşi fără să aud un plângăcios, o
victimă, un depresiv, un agresiv.
“Fă-te inginer, că ăsta e viitorul!”
“Unchiul tău te poate medita pe gratis la mate-

matică.”
“E important să ai salariu şi carte de muncă pen-

tru pensie.”
Îmi aduc aminte când am spus că eu vreau să

vând cărţi pe internet şi să ajut multă lume.
Ştii ce mi-au zis TOŢI cei cu care am vorbit, fără

excepţie?
Cărţi pe internet? Nu merge.
354
PERA NOVACOVICI
Ceea ce nu ştiam eu să întreb pe vremea aia

era: “De unde ştii că nu merge? Ai încercat?”
Pentru că, dacă aş fi pus întrebarea asta, răspun-

sul unanim ar fi fost: “Nu, nu am încercat.”
Iar continuarea firească ar fi trebuit să fie: “Păi,

atunci, taci în plm!” ☺
Cu toţii ne naştem şi creştem înconjuraţi de oa-

meni care au limitările lor. Şi e firesc să fie aşa. Pe lângă
faptul că au limitări, oamenii din jur au interese. Părinţii
vor să aibă copii care vor avea grijă de ei la bătrâneţe şi
e normal să se îngrijoreze pentru asta. Ca bătrân, e
nasol să fii singur. Şi atunci, inevitabil, în afară de cazul
în care părinţii sunt, la rândul lor, educaţi corespunzător,
sfaturile lor vor fi proiecţii ale acestor îngrijorări.
De ce nu ne spun părinţii: “Fă ce îţi place ţie, noi

nu ne băgăm” și îţi dau permanent sfaturi despre ce
cred ei că e o slujbă sau carieră bună?
Pentru că o carieră bună pentru tine înseamnă o

şansă în plus la o bătrâneţe liniştită pentru ei.
Miroase cineva un pic de egoism aici? Sniff

Sniff!!
“Asta cu părinţii… e o reală capcană: din prea

«mult», rişti să îi dai copilului prea puţin… şi câţiva peşti,
în locul undiței. Mama, care a ratat profesia de dascăl în
355
favoarea celei de contabil, şi-a proiectat toată viaţa aş-

teptările asupra mea… o.k. am sfârşit prin a absolvi filo,
la Cluj, la stat, cu licenţă… dar ce să faci, că eu voiam
radio… se aude?! Şi, din ’95, am cochetat doar cu asta.
Tv şi reclame… am făcut 3 ani de jurnalism… fără
foloase traductibile în viaţa de zi cu zi… şi, că aşa-i la
noi… am ajuns azi, când locul meu călduţ de la o tele-
viziune e în vizor, vânduţi fiind… să îi dau dreptate
mamei, la o cafea… că, poate, dacă făceam ce voia ea,
azi eram "sigură" într-o slujbă în care pasiunea era
nesigură, dar ce mai conta?! Undeva, părinţii greşesc…
atunci când nu te învaţă să te înveţi singur!!! All your life!
Să fii împăcat cu deciziile tale şi nu să îţi reproşezi când
un pic eşti în penumbră… că alţii aveau dreptate! Şi
spun asta, gândindu-mă la unica mea fiică, de şase ani-
şori, care vrea să se facă farmacistă… Să o îndrum,
Pera ?! Mi-a plăcut ce ai postat… am rezonat! “
Vechiul model de organizare socială, am zis

VECHIUL, spune că oamenii se nasc, merg la şcoală şi la
facultate, îşi fac o familie şi au copii. Copiii cresc ur-
mând acelaşi tipar. Părinţii ajung la pensie şi statul are
grijă de ei, oferindu-le o pensie pentru zecile de ani de
contribuţie la societate. Având şi ajutor de la copii, pă-
rinţii se simt împliniţi şi fericiţi.
Şi-am încălecat pe-o şa şi v-am spus povestea

mea.
Sau balada.
356
PERA NOVACOVICI
Sau legenda, sau mitul.
Pentru că tot ce a mai rămas din acest model de

organizare socială este o poveste pe care o vom spune
amuzaţi copiilor şi nepoţilor.
Acest model este MORT.
Şi asta se vede în stilul de viaţă al pensionarilor.

Bunicii şi părinţii noştri.
Iar cel mai prost lucru pe care azi îl poţi face

este să asculţi sfaturi de la părinţi şi bunici care au fost
sau sunt angajaţi. Ei nu ştiu să exploreze posibilităţile
infinite din această lume pentru că nu cunosc această
lume.
Aşadar, singurul lucru pe care îl poţi face este să

îţi iei bocceluţa în spate şi să pleci în aventura vieţii tale,
cu curaj.
Aventura descoperirii de sine şi a împlinirii visu-

rilor nebuneşti.
Aşadar, nimeni, în afară de tine, nu îţi poate vor-

bi despre visurile tale, despre curaj, despre îndrăzneală.
Tu trebuie să îţi asumi aceste lucruri, iar ordinea

firească pe care vrei să o reţii este următoarea:
357
1. Lista cu visuri mari şi curajoase, obiective mă-

reţe şi dorinţa de a avea impact asupra lumii în scurta
vreme pe care o avem de petrecut pe acest pământ.
2. Lista cu toate uneltele şi abilităţile practice de
care avem nevoie pentru a pune în practică lucrurile din
prima listă.
Ordinea este Vis ➔ Realitate şi nu invers.
Tot ce există în lumea reală şi materială a luat

naştere în mintea şi sufletul omului.
Mintea şi sufletul omului sunt terenul fertil pe

care încolţesc seminţele visurilor şi ideilor noastre şi
abia apoi, în etapa următoare, ele prind contur în lumea
reală.
Pentru a avea rezultate minunate în viaţă, pe ori-

ce plan, nu ne gândim la posibilităţile noastre actuale, la
mijloacele pe care le avem acum la dispoziţie.
Ele sunt nimic în comparaţie cu potenţialul care

poate fi explorat şi exploatat.
Nu stau să mă întreb ce pot face în viaţă cu banii

pe care îi am ACUM, cu anturajul pe care îl am ACUM, cu
oportunităţile care mi se oferă ACUM.
Ci mă gândesc care sunt acţiunile pe care, dacă

le fac acum, valoarea lor adunată mă va face ca, peste
cinci ani, să am exact viaţa pe care mi-o doresc.
358
PERA NOVACOVICI
Vreau un corp perfect? Păi fac sport de rup

pământul şi mănânc super sănătos.
Vreau bani? Mă educ şi experimentez legat de

afaceri până la epuizare şi apoi o iau de la capăt.
Vreau iubire? Studiez tot ce există educaţional

pe tema asta şi aplic zilnic tot ce am învăţat.
Şi, în cinci ani, uitându-mă în urmă, voi râde de

ce începător şi disperat eram, dar înţeleg că ăsta a fost
procesul necesar de învăţare şi de muncă.
Am anumite coarde sensibile şi mă enervez rău

când îmi sunt atinse.
Oamenii negativişti îmi ating una dintre aceste

coarde. Iar motivul este simplu.
În propriul meu suflet, s-a dat o luptă între Pera

învinsul, nefericitul şi negativistul şi Pera învingătorul,
împlinitul şi optimistul incurabil.
Pera pozitivul a câştigat, dar nu a uitat.
Nu am uitat vocile tuturor negativiştilor, realişti-

lor şi pesimiştilor care îndemnau la moderaţie şi limitare
în gândire, moderaţie sau limitare în măreţia visurilor,
moderaţie şi limitare în îndrăzneala acţiunilor. Inclusiv
vocea mea interioară care mă sabota.
359
Dacă aş fi ascultat oricare dintre aceste voci,

eram un nefericit azi, o victimă a acestui întreg cor de
voci. Azi, ca învingător al acestor voci, îmi rezerv dreptul
de a le închide gura oriunde le întâlnesc pentru că nu le
voi mai permite să facă rău nimănui, acolo unde am
putere de influenţă şi unde mă pot lupta cu ele.
În afaceri, sănătate, iubire şi împlinire sufleteas-

că, mi-am schimbat radical rezultatele pe care le aveam,
dacă aveam vreunele, pentru că am avut curaj, opti-
mism irealist, speranţă, gândire pozitivă şi perseverenţă.
Am visat ca nebunul pentru că era singura mea hrană
zilnică.
Şi mi-am depăşit orice aşteptări proprii realiste

aş fi putut să am. Iar acum ştiu că asta este cheia. Vi-
sează ca nebunul, ai curaj să îndrăzneşti peste puterile
tale şi munceşte zilnic pentru aceste visuri şi obiective.
Cel mai prost rezultat final în urma acestei atitudini îţi va
depăşi cele mai mari aşteptări realiste şi raţionale pe
care le-ai putea avea.
Eu cred în magie.
Lumea este plină de magie, aşteptând cu răbdare

ca simţurile noastre să devină mai ascuţite şi mai
sensibile.
[W.B. Yeats]
360
PERA NOVACOVICI
PRINCIPIUL VISURILOR ȘI AL VIZIUNII
Cele mai mari realizări ale omenirii au fost la

început un vis. Stejarul doarme în ghindă, pasărea
aşteaptă în ou, iar în cea mai înaltă viziune a
sufletului se agită un înger gata să iasă. Visurile
sunt seminţele realităţii.
[James Allen]
Nu am urât nimic mai mult în viaţa asta decât să

lucrez după un program, să fiu ordonat şi disciplinat.
Eu voiam să fiu LIBER, să nu mi se spună ce să

fac, să mă exprim şi să mă mişc în ritmul meu.
Întotdeauna am avut mari probleme cu oamenii

pentru că nimeni, niciodată, nu se putea baza pe mine.
Am luptat mult să îmi câştig libertatea, să nu

dau socoteală nimănui pentru ceea ce fac, să am ziua
doar pentru mine şi să mă pot bucura de viaţă în ritmul
meu.
Am reuşit în momentul în care mergeam la fa-

cultatea de psihologie, în primul an. Nu aveam bani în
buzunar, nu mai aveam prieteni sau viaţă socială, nu
361
aveam iubită, dar aveam ceea ce era cel mai important

pentru mine în viaţă.
LIBERTATE.
Şi eram fericit.
Apoi, au trecut lunile şi anii şi am început să

lucrez cu pasiune şi entuziasm la visurile mele.
Am început să le şi realizez.
Am scris cărţi, am absolvit facultatea de psiholo-

gie, mi-am pornit afacerea şi multe alte lucruri.
Acum însă vreau să vorbim despre cum poţi tu

să îţi îndeplineşti rapid şi eficient visurile şi să îţi atingi
scopurile folosindu-te de câteva lecţii simple învăţate pe
pielea mea în ani de zile de dat cu capul de perete.
Prima oară, când mi-am dat seama că vreau să

fiu productiv şi eficient, a fost după ce mi-am scos prima
carte. Eram un om liber care făcea ce voia el, însă a du-
rat prea mult să scriu prima carte. Lucram doar pentru
mine şi pentru pasiunea mea însă doream din adâncul
sufletului meu să fac lucrurile mai bine, mai repede, să
fiu profesionist.
Eram fericit că pot să împărtăşesc din lecţiile

mele de viaţă cu oamenii care mă citeau, însă o făceam
mult sub capacitatea mea de lucru.
362
PERA NOVACOVICI
Atunci s-a născut pentru prima oară dorinţa de a

mă organiza un pic. Era ciudat, dar îmi doream să fiu
disciplinat şi eficient, de data asta nu pentru că îmi spu-
nea cineva că trebuie să o fac, ci pentru că îmi dădeam
seama că am o şansă unică în această viaţă. Sunt încă
tânăr, am potenţial şi nu vreau să irosesc şansa care mi-
a fost dată. Şansa de a face lumea mai bună şi şansa de
a trăi o viaţă împlinită.
Însuşi tipul meu de personalitate nu îmi permi-

tea să fiu disciplinat şi ordonat, aşa că a urmat o bătălie
mare.
De ce e nevoie de productivitate şi eficienţă?
În primul rând, a trebuit să îmi găsesc motivaţia

personală pentru a deveni mai productiv.
Mi-am dat seama că tot ce făceam era pentru

mine, era munca mea şi erau rezultatele mele. Am rea-
lizat că viaţa este scurtă. O înşiruire de scântei şi, de
aceea, trebuie să faci din fiecare scânteie o flacără care
să ardă la intensitatea ei maximă.
Am văzut cât de vulnerabili suntem în fata boli-

lor, a suferinţelor, a obiceiurilor noastre proaste, în faţa
morţii.
Nimeni nu e scutit.
363
Sunt un optimist incurabil însă un optimist rea-

list. Şi eu, şi tu vom muri.
Pentru mine, tot ce contează este să las ceva în

urma mea în timp ce trăiesc o viaţă împlinită. O viaţă
împlinită înseamnă să trăieşti o viaţă plină de lucruri
care au sens pentru tine. Pentru mine, libertatea şi con-
tribuţia pe care o aduc lumii sunt valorile principale du-
pă care trăiesc.
Aşadar, cum fac ca, atât timp cât am sănătatea şi

puterea, să construiesc ceva durabil?
Doar muncind în fiecare zi, cu pasiune, la vi-

surile şi scopurile mele.
Am să mă odihnesc destul când am să mor.

Acum, trăiesc şi muncesc. De ce să dureze 2-3 ani să
scriu o carte când o pot face în şase luni? De ce să amân
lucrurile pe care vreau să le fac, când nu ştiu ce mă
aşteaptă mâine? De ce să nu trăiesc fiecare zi la
potenţialul ei maxim când am o şansă unică?
Aşadar, am decis să devin eficient şi productiv.

Şi, pentru asta, am făcut singurul lucru pe care ştiu eu să
îl fac bine. M-am educat.
Ce înseamnă randament?
Să nu uităm că am fost totuşi student la Politeh-

nică timp de cinci ani.
364
PERA NOVACOVICI
Legile fizicii spun că randamentul înseamnă ca-

pacitatea de producţie a unui muncitor, a unei maşini
într-o unitate de timp dată, ţinând cont şi de consumul
necesar.
Sper să nu închizi cartea chiar acum. Imediat ter-

minăm cu fizica.
Randamentul tău, eficienţa reprezintă rezultate-

le tale ţinând cont de timpul şi energia pe care le-ai
depus ca să obţii acele rezultate.
Ca să traduc acum în limbajul nostru de zi cu zi,

dacă la 70 de ani ai o pensie din care trăieşti, ai doi
prieteni care te vizitează şi te rogi să treacă o zi fără să
te doară ceva, te-ai descurcat onorabil. Alţii au murit, al-
ţii sunt la casa de bătrâni sau bolnavi în faza terminală.
DAR, CA SĂ OBŢII ACESTE REZULTATE, ŢI-A LUAT 70

DE ANI ŞI TOATĂ ENERGIA VIEŢII TALE.
Aşadar, ai un randament extrem de slab.
Cum îţi creşti randamentul? Cum faci să ai rezul-

tatele excepţionale cu timp şi energie minimă?
Asta e o întrebare la care, dacă răspunzi corect,

ai toate şansele să trăieşti o viaţă împlinită şi să întâm-
pini moartea cu zâmbetul pe buze.
365
Eu am o variantă care sună aşa:
Motivul pentru care majoritatea oamenilor din

ziua de azi dau un randament foarte slab în viaţa lor de
zi cu zi, în toate aspectele vieţii lor, este pentru că cea
mai preţioasă resursă a lor le este furată chiar sub pro-
prii ochi.
ATENŢIA ŞI CONCENTAREA sunt cele mai preţioa-

se resurse pe care noi, ca fiinţe umane, le avem.
Cu ajutorul lor, fiinţa umană îşi poate focaliza

puterea minţii asupra unui singur lucru şi poate avea re-
zultate excelente. Astfel, omul a cucerit planeta noastră.
Astăzi, atenţia şi concentrarea ne sunt bombar-

date de televizor, e-mail, telefon mobil, zgomote, ima-
gini, UN POTOP DE INFORMAŢII, iar mintea umană NU ES-
TE PREGĂTITĂ şi DESTUL DE EVOLUATĂ pentru volumul
acesta uriaş de informaţii.
Astfel, în timpul unei zile, facem câte puţin din

fiecare.
Puţină muncă, puţin divertisment, puţină socia-

lizare, puţină relaxare și, după ani de zile în care faci câ-
te puţin din fiecare şi în mod superficial, cu ce te alegi?
CU NIMIC. Ai muncit un pic, ai avut câţiva prie-

teni şi câteva relaţii, te-ai distrat un pic, ai construit un
pic, ai adunat un pic şi vezi că NU AI, DE FAPT, NIMIC.
366
PERA NOVACOVICI
Dovadă, pensionarii de azi. Îmi pare rău să o

repet cum am făcut-o şi în alte articole. Ştiu sigur că sunt
câţiva pensionari care mă citesc şi am conversat cu o
parte dintre ei, însă ăsta este adevărul. De ce nu avem o
majoritate de bătrâni fericiţi şi împliniţi cu vieţile lor?
Pentru că în viaţă nu au dat randament în munca

pentru pasiunile şi visurile lor.
Astăzi, prin toate mijloacele, atenţia şi concen-

trarea ne sunt furate prin toate metodele posibile. Şi,
dacă tu nu te autoeduci ca măcar câteva ore pe zi să le
petreci atent şi concentrat în munca pentru scopurile şi
visurile tale, cu ce te vei alege peste ani?
Cu un rahat pe băţ!
Dacă resursa mentală cea mai preţioasă pe care

o deţinem este concentrarea, care ne este furată, primul
pas pentru a deveni din nou puternici şi stăpâni pe viaţa
şi pe realizările noastre, este să intrăm în cea mai pre-
ţioasă stare în care se poate afla o fiinţă umană, şi anu-
me CONŞTIINŢA.
Să devenim conştienţi că ne furăm singuri din

calitatea vieţii noastre atunci când petrecem ziua făcând
din toate câte puţin şi nimic bine.
Când răspundem la telefon de fiecare dată când

sună şi când permitem să fim întrerupţi oricând ne caută
367
cineva la telefon, pe e-mail sau la uşă, DEVENIM SCLAVII

celor care ne întrerup, pentru că le arătăm că suntem
disponibili pentru ei la orice oră şi în orice condiţii.
Să devenim conştienţi că pentru noi toţi ziua are

24 de ore şi avem doar o cantitate limitată de energie,
iar dacă nu investim cea mai mare parte din timp şi din
energie în lucrurile care sunt CELE MAI IMPORTANTE pen-
tru noi, să nu plângem când timpul va trece şi noi vom fi
în situaţii nefericite. Ne-am făcut-o cu mâna noastră
pentru că nu am investit timp şi energie acolo unde
contează cu adevărat şi nu am construit o viaţă aşa cum
ne dorim.
Mergem la lucru să muncim pentru alţii, în loc să

dăm tot ce avem mai bun pentru a munci pentru noi, ne
uităm la filme, mergem la discotecă, tragem beţii şi
frecăm menta, stăm în faţa calculatorului şi devenim
nişte purcei, iar apoi încercăm să găsim o scuză pentru
situaţia în care ne aflăm.
“Nu e vina mea! Aşa vrea Dumnezeu. Părinţii

sunt de vină. Soarta e de vină şi nu am noroc în viaţă.”
Hai să fim serioşi. Se cheamă simplu, LENE, se

cheamă COMODITATE şi este o stare în care mult prea
mulţi oameni se bălăcesc aşteptând minuni. Să devenim
conştienţi de acest lucru este primul pas către o viaţă
extraordinară.
368
PERA NOVACOVICI
Din fericire, există, pe lângă cea mai preţioasă

resursă mentală (concentrarea) şi cea mai preţioasă sta-
re în care se poate afla un om conştiinţa, şi cea mai pre-
ţioasă formă de energie pe care fiecare om o are însă
într-o doză foarte mică: VOINŢA.
Voinţa este arma cu care lupţi pentru a avea o

viaţă mai bună şi este singura care te poate scoate din
mediocritate.
Am studiat cărţi, am studiat DVD-uri şi seminare,

am încercat şi experimentat tot ce am putut. M-am trezit
să alerg dimineţile la ora cinci, am încercat să stau ne-
dormit 48 de ore, am băut câte doi litri de ceai verde în
fiecare seară ca să am ochii ca două felinare până dimi-
neaţa, am încercat să mă dresez singur. Am încercat DE
TOATE. Am stat de vorbă cu oameni foarte organizaţi şi
disciplinaţi şi am încercat să aplic toate învăţămintele
lor.
Până la urmă, am ajuns la o armonie între toate

acestea, astfel încât să am o viaţă echilibrată şi să îmi
ating şi scopurile.
Paşii de acţiune pe care, dacă îi aplici, ÎŢI GA-

RANTEZ că vei îndeplini în acest an mai multe scopuri şi
visuri decât în oricare alt an, sunt următorii:
1. Visuri şi scopuri
2. Caiet sau jurnal de visuri
3. Obiceiurile
369
1. Visuri şi scopuri
Pentru asta, ai nevoie de un caiet al visurilor.
Când nu ai scop şi vis în viaţă, ce faci cu timpul

şi energia ta? Le consumi aiurea.
Când ai un scop şi un vis, poţi canaliza timpul şi

energia către îndeplinirea scopului şi ghici ce? VEI RE-
UŞI. Asta e o promisiune.
Ideal este să îţi faci prima oară o listă cu visurile

tale, o listă care să cuprindă cinci categorii.
oameni
obiecte materiale
idei
locuri
activităţi
Apoi, îţi faci visuri şi obiective pentru fiecare

dintre cele cinci categorii.
La oameni, pui că vrei să ai o relaţie, de exem-

plu. E important să fie descris cu lux de amănunte cum
va arăta acea persoană, de la culoarea părului până la
caracter şi atitudine. La obiecte, îţi poţi propune un
telefon, un laptop, o maşină sau o casă. Sau toate. Când
vine vorba de idei, care sunt acele idei care îţi stau pe
creier şi ai vrea să le vezi implementate în viaţa reală?
Legat de locuri, unde vrei să călătoreşti şi ce vrei să
vizitezi? Legat de activităţi, de la cântat la un instrument
la paraşutism, orice îţi doreşti.
370
PERA NOVACOVICI
Apoi, după ce faci lista şi descrii fiecare lucru cu

lux de amănunte, cauţi poze cât mai apropiate de viziu-
nea ta.
Apoi, scoţi aceste poze color şi le pui pe un

panou de plută sau orice suport potrivit. Pui acest pa-
nou al visurilor în bucătărie, unde mănânci sau oriunde
eşti sigur că îl poţi vedea de mai multe ori într-o zi.
Prin aceasta, te asiguri că faci unul dintre cele

mai importante lucruri pentru visurile tale. Le vizualizezi.
2. Obiceiurile
Asta este partea a doua a poveştii. Va trebui să
munceşti zilnic pentru îndeplinirea scopurilor tale. Pen-
tru asta, ai nevoie de energie şi sănătate.
În acest sens, am creat un material excelent în

care ai tabele, explicaţii, studii de caz făcute pe sportivii
de performanţă şi lecţiile lor pe care le poţi aplica de
azi, totul mură-n gură, ca să îţi creşti enorm energia şi
productivitatea. Link: http://www.personalitatealfa.com/
blog/noul-pdf-gratuit-puterea-ta-interioara/
3. Jurnal
Apoi, se ia un alt caiet care se cheamă jurnalul
visurilor. Acesta este un element foarte important dacă
vrei ca visurile să nu rămână doar visuri, ci să devină şi
realitate.
Jurnalul visurilor este oglinda perfectă a omului

care eşti TU.
371
Pentru că, în jurnal, ai primele cinci până la zece

visuri pe care vrei să le îndeplineşti cel mai repede.
În fiecare zi, înainte să te culci, deschizi jurnalul

şi scrii repede ce ai făcut ÎN ZIUA AIA pentru visul tău.
Dacă, după 30 de zile, răspunsul tău la între-

barea: “Ce am făcut azi pentru visul meu ?” este NIMIC,
ori nu este un vis pe care îl doreşti cu adevărat, ori eşti
un mare mincinos şi TE MINŢI SINGUR că vrei un lucru
când, de fapt, nu îl vrei, ORI îţi lipseşte energia ca să îţi
duci la îndeplinire visul.
Nu te pot ajuta dacă nu îţi doreşti cu adevărat

un lucru sau dacă te minţi singur.
Dar, dacă îţi lipseşte energia, am studiat mate-

riale ale experţilor în productivitate, studii făcute pe
sportivii de performanţă şi am să îţi ofer GRATUIT edu-
caţia pentru a fi super productiv în munca pentru visu-
rile tale.
Este un pdf pe care îl ştii şi se cheamă Puterea ta

interioarta. Ai în el TOT ce e nevoie ca să te mobilizezi şi
să lucrezi ZILNIC cu rezultate pentru visul tău. Dacă încă
nu ai citit acest pdf gratuit, ai un link spre el puţin mai
jos.
Vreau încă o dată să subliniez importanţa unui

jurnal al visurilor. Înainte să folosesc caietul şi jurnalul
visurilor, foloseam doar vizualizarea. Adică mă gân-
deam ce fain o să fie când îmi voi atinge scopul. Mintea
372
PERA NOVACOVICI
te ajută şi lucrează la ceea ce te gândeşti cel mai mult.

Îţi îndeplineşti ideile la care le gândeşti cel mai mult.
Am scris o carte, mi-am urmat vocaţia şi am ter-

minat facultatea de psihologie, am o relaţie excelentă
cu o femeie minunată, mi-am început afacerea şi orga-
nizez excursii. Cinci visuri îndeplinite de care sunt foarte
mândru.
Doar că RANDAMENTUL a fost slab. Mi-a luat şa-

se ani să le îndeplinesc. Şase ani de educaţie, muncă,
efort şi perseverenţă.
Cu ajutorul panoului de visuri şi al obiceiurilor,

mi-am îndepinit 12 visuri în 9 luni.
Aşadar, când am avut randament mai bun?
Z
PAȘI DE ACȚIUNE
1. Listă cu visurile tale în cele cinci domenii: oameni, lu-

cruri, idei, activităţi şi locuri. Descrie cât mai amănunţit
ce îşi doreşti.
2. Fă un panou de visuri şi găseşte poze cât mai suges-
tive pe care să le pui pe acest panou. Pune-l undeva
unde îl poţi vedea zilnic de mai multe ori.
373
3. Fă-ţi obiceiuri noi care să te oblige să faci ceva în

fiecare zi pentru visurile tale. Urmăreşte-ţi progresul
notând ce ai făcut zilnic pentru scopurile şi visurile tale.
PRINCIPIUL VOCAȚIEI ȘI AL PASIUNII
Cele mai importante două zile din viaţa unui om

sunt ziua când se naşte şi ziua când află de ce.
[Mark Twain]
Eram un copil sărac material, lipsit de iubire, săl-

băticit de lupta pentru supravieţuire. Eram rătăcit pe un
drum pe care alţii l-au ales pentru mine.
Era parcă o armată a întunericului care mă învin-

gea în fiecare bătălie, mică sau mare, a vieţii mele şi mă
împingea spre o prăpastie a pierzaniei.
Şi, apoi, ca şi în legendele în care se spune că în

fiecare om se află o scânteie, un sâmbure de divinitate,
a izbucnit o lumină atât de strălucitoare, încât aproape
într-o clipă toate armatele întunericului au fost spulbe-
rate.
Era lumina divină a vocaţiei mele. Într-o clipă,

toate aspectele vieţii mele s-au aliniat.
374
PERA NOVACOVICI
A durat câţiva ani până când rezultatele să apară

însă schimbarea era produsă.
Toate rezervoarele mele goale au început să se

umple.
Din lipsit de iubire, la un suflet plin de iubire.
Din sărac lipit, am ajuns un om prosper.
Din egoist şi sălbatic, m-am transformat într-un

om care ştie că poate avea doar în măsura în care oferă.
Intenţionez să scriu o carte de 500 de pagini

despre descoperirea vocaţiei, aşa că acum îţi voi spune
esenţa acestui principiu.
Vocaţia este cel mai înalt scop spiritual al omului

pe pământ.
Este misiunea divină pentru care el s-a născut

însă şi-a uitat-o, iar parte din ea este să îşi readucă amin-
te care anume îi este misiunea.
Căutarea începe în sine.
Pasiune. Talent. Stare de flux.
Cum pot face lumea mai bună. Asta înseamnă

viaţa semenilor mei şi a tot ce e viu. Vocaţie poate în-
375
semna să fiu îngrijitor la grădina zoologică şi nu are

sens prea mult pentru cei care urmăresc ca observatori.
Misiunea fiecărui om pe pământ este să facă

lumea mai bună şi mai frumoasă cu scopul lui pe pă-
mânt.
Aşadar, vocaţia are două părţi. Împlinirea sufle-

tului şi exprimarea acestei împliniri pentru o lume mai
bună.
Vocaţia nu mai este muncă. Este relaxare şi îm-

plinire. Este misiune şi urgenţă.
Orice meserie ai, este doar o unealtă. Vocaţia

este pur spirituală. Depăşeşte meseria. Meseria o poţi
schimba, vocaţia nu. Unealta o poţi schimba, scopul nu.
Te naşti cu setul de unelte, ca să îţi aduci aminte

care e misiunea ta.
Ken Robinson spune că sunt două aspecte şi

două condiţii pentru a-ţi descoperi vocaţia.
Cele două condiţii sunt atitudinea şi oportunita-

tea.
Aşa cum îţi ziceam, ai în mână o carte, în princi-

pal, despre atitudine. Atitudinea potrivită pentru căuta-
rea vocaţiei este… să o cauţi. Oportunitatea va veni la
376
PERA NOVACOVICI
un moment dat sau chiar de mai multe ori, dar tu trebu-

ie să te uiţi după ea.
Apoi, există două aspecte. Abilităţi şi pasiune.

Abilităţile sunt dezvoltate prin practică şi exerciţiu de-a
lungul timpului. Iar asta nu se va întâmpla dacă nu ai
pasiune care să îţi alimenteze dorinţa de perfecţionare.
Când ai toate aceste patru lucruri la un loc,

există şanse mari să se întâmple minunea.
Descoperirea vocaţiei tale.
Vocaţia este locul în care talentul natural întâl-

neşte pasiunea.
Descoperă - dezvoltă - valorifică

De ce este atât de importantă vocaţia, de ce in-
sist atât de mult pe acest lucru?
Ei bine, intrăm în nişte timpuri economice pe

care deja le cunoşti, dar în care nu mai este destul să
mergi odată cu turma, să încerci să nu ieşi în evidenţă,
căci valul te va duce şi vei fi şi tu acolo bine, la căldurică,
iar lucrurile se vor adăuga de la sine.
Nu mai este demult suficient să ai o diplomă, să

faci o facultate sau un master, să crezi că, având aceste
hârtii la mână, vei avea un serviciu asigurat şi că viitorul
sună bine pentru tine.
377
Nu mai există deloc acea siguranţă de care

părinţii şi bunicii noştri ne vorbeau: fă şcoală, angajea-
ză-te şi încearcă să ai o viaţă liniştită şi în siguranţă, fă-ţi
o familie, ai nevoie de stabilitate în viaţa ta.
Acea stabilitate nu mai există; de fapt, există,

dar la cu totul alt nivel.
Decoperindu-ţi vocaţia, reuşeşti să fii un om mo-

dern, un om care este în pas cu viitorul, un om care îşi
cunoaşte talentele cu care s-a născut şi le dezvoltă, le
transformă în abilităţi şi apoi le valorifică.
În noua economie în care intrăm, nu mai este

destul să ai o slujbă care-ţi plăteşte facturile şi, pe lângă
asta, să ai şi hobby-urile, şi pasiunile tale. Este foarte,
foarte important ca talentele şi pasiunile tale să fie
serviciul tău şi am să-ţi explic imediat şi de ce.
În primul rând, vreau să spun că am descoperit

un tipar. În povestea mea, legată de vocaţie, precum şi
în poveştile celorlalţi oameni, o parte dintre ei i-ai văzut
în interviurile din lecţia trecută, o parte urmează să-i
vezi. Aşadar, în poveştile tuturor acestor oameni, există
un tipar foarte clar şi bine stabilit.
Ei îşi cunosc talentul, s-au născut într-o familie

care i-a încurajat să şi-l descopere, şi-l ştiau dinainte,
pur şi simplu, ori l-au descoperit întâmplător. O altă va-
riantă constă în faptul că unii au muncit foarte mult ceea
378
PERA NOVACOVICI
ce nu le place, au încercat şi alte căi şi, din această

luptă, şi-au dat seama la ce sunt ei cu adevărat buni.
Indiferent de situaţie, primul pas a fost desco-

perirea acestui talent, mai devreme sau mai târziu.
Pasul al doilea este dezvoltarea talentului. De-

geaba ai talentul, dacă nu îl dezvolţi. Şi dezvoltarea în-
seamnă munca aceea de zile, săptămâni, luni şi ani din
viaţa ta în care iei un lucru la care eşti foarte bun, ai
talent înnăscut şi-l dezvolţi într-o abilitate. Devii, practic,
un expert în domeniul în care eşti şi talentat.
Apoi, următorul pas reprezintă valorificarea

acestor talente transformate în abilităţi. Valorificarea în
sensul de a putea să oferi ceva şi lumii din jur şi, de
obicei, oferi printr-un produs, printr-un serviciu, printr-o
meserie. Faci lumea mai bună prin talentele tale înnăs-
cute, munceşti cu pasiune la ceea ce ai munci oricum şi
fără bani, însă, fiind foarte bun în ceea ce faci, fiind un
expert în domeniul tău de activitate, începi să şi câştigi
foarte mulţi bani.
La sfârşitul acestui material, îţi voi da un exer-

ciţiu pe care te rog să-l faci.
În primul rând, de ce leg vocaţia de bani?
S-ar putea să spui că vocaţia este mult mai im-

portantă decât banii. Categoric, absolut!
379
Vocaţia este acel lucru pe care-l faci ca misiune,

misiunea ta pe pământ, scopul tău.
Însă de ce e important să o legi de bani?
Deoarece este o logică foarte simplă aici. Dacă

tu mergi la un serviciu care nu-ţi face mare plăcere,
separat de vocaţia ta, şi-ţi dai timpul pentru un salariu,
îţi vei consuma multe ore din viaţă. Practic, în princi-
palele tale ore productive din viaţă faci ceva ce oricum
nu te împlineşte şi nu-ţi place pentru nişte bani care nu
sunt foarte mulţi. Iar când vei fi stors de energie şi de
putere, îţi va rămâne foarte puţin timp să lucrezi la ceea
ce-ţi place cu adevărat.
Dacă ai puţin timp să lucrezi la ceea ce-ţi place

cu adevărat, ritmul în care tu evoluezi în acel domeniu
este foarte lent. Dacă lucrezi puţin şi foarte lent la ceva
ce îţi place foarte mult, va fi şi mai greu să valorifici acel
lucru, acel talent al tău, acea pasiune a ta.
În schimb, dacă o luăm invers, chiar dacă te

sacrifici un pic la început, dar îţi dedici fiecare zi dez-
voltării unui talent al tău, unei pasiuni ale tale, vocaţiei
tale, reuşeşti, într-un timp relativ scurt, să devii şi bun în
ceea ce faci oricum cu plăcere. Fiind bun, devii un ex-
pert în acel domeniu, indiferent despre ce este vorba.
Fiind un expert, începi să fii plătit, este absolut

normal, este o lege economică. Dacă eşti foarte bun la
380
PERA NOVACOVICI
ceva, lumea vrea să se folosească de acea expertiză a

ta, să se bucure de ceea ce tu te pricepi să faci. În
momentul acela, poţi începe să trăieşti din pasiunea,
din vocaţia ta.
În momentul în care începi să trăieşti din pasiu-

ne şi vocaţie, nu mai trebuie să faci absolut nimic în
viaţa ta decât ceea ce îţi face foarte mare plăcere, să-ţi
urmezi scopul şi vocaţia. Astfel, devii şi mai bun, pentru
că îţi permiţi acum luxul de a trăi făcând ceea ce îţi
place. Devenind din ce în ce mai bun în ceea ce faci,
aşadar, începi să câştigi şi mai mulţi bani cu care tu vei
face ce vrei. Şi, probabil că, dacă ţi-ai descoperit voca-
ţia, îi vei investi atingând excelenţa.
Pentru a fi capabil să oferi şi mai multă valoare

lumii, acesta este secretul vocaţiei şi, de aceea, este
foarte important să şi faci bani din pasiunea ta, pentru
că, altfel, te iroseşti; acesta este cuvântul cel mai bun.
Te iroseşti, îţi iroseşti talentul, pasiunea şi voca-

ţia.
Este ok,dacă ai o slujbă care nu-ţi place, să faci

o tranziţie uşoară către vocaţia şi pasiunea ta.
Însă, din experienţa mea, ţi-am mai spus deja,

foarte puţini oameni au vrut să facă lucrul acesta, majo-
ritatea oamenilor au nevoie de un şoc. Au nevoie să fie
daţi afară de la slujbă, au nevoie să dea firma, la care
381
sunt angajaţi, faliment, au nevoie să se întâmple ceva

grav şi să nu mai aibă control. Să trebuiască să facă
altceva şi, în momentul acela, s-ar putea să îşi dezvolte
pasiunea şi talentele în abilităţi şi apoi să le valorifice.
Eu aş vrea de la tine să găseşti o cale, oricare ţi

se potriveşte ţie însă, de astăzi, să începi să lucrezi la
talentul şi la pasiunea ta, pentru a dezvolta acest talent
în abilităţi şi, apoi, să le valorifici şi să începi să trăieşti
din ceea ce îți place să faci. Aşa cum ţi-am spus, urmea-
ză un curs foarte amănunţit şi foarte în profunzime des-
pre descoperirea vocaţiei. Dar, la sfârşitul acestor patru
materiale gratuite pe care ţi le-am oferit, vreau să mă
asigur că eşti pe drumul cel bun, că ai câteva idei şi ur-
mezi câţiva paşi în direcţia corectă pentru descoperirea,
dezvoltarea şi valorificarea vocaţiei tale.
Există mai multe categorii de oameni, există unii

care habar nu au care le sunt talentele, care nu ştiu cum
să le dezvolte şi care sunt foarte departe de a le
valorifica. Aceşti oameni au cea mai mare nevoie de aju-
tor.
Apoi, sunt oameni care ştiu la ce sunt talentaţi

însă, aşa cum am zis, poate au o slujbă care le mănâncă
tot timpul sau care nu se preocupă, pur şi simplu, de
dezvoltarea acelui talent într-o abilitate. Aşadar, nu se
preocupă să devină foarte buni, să devină experţi în
domeniul unde chiar se pricep foarte bine şi au talent
natural.
382
PERA NOVACOVICI
Apoi, există experţii, foarte mulţi, există foarte

mulţi experţi în această lume, în orice domeniu vrei tu,
de la stupărit până la inginerie. Dar aceşti experţi nu fac
bani.
De ce?
Pentru că le lipseşte a treia componentă.
Au un talent şi sunt foarte buni, sunt experţi în

ceea ce fac, însă există o mare prăpastie între expertiza
lor şi felul în care ei ştiu să o valorifice. Nu este destul să
fii expert, foarte mulţi experţi sunt aroganţi, cred că ei
sunt foarte buni în ceea ce fac, aşadar, e datoria întregii
lumi să afle de ei.
Nu e adevărat!
Este datoria ta şi responsabilitatea ta, ca expert,

să comunici lumii întregi la ce eşti tu bun şi cu ce poţi să
contribui.
De aceea, foarte mulţi experţi sunt săraci pentru

că nu respectă cea de-a treia componentă, valorificarea.
E foarte important să ştii să valorifici în lumea reală ex-
pertiza ta, lucrul la care chiar te pricepi. Aşadar, avem
aceste categorii de oameni şi cele trei mari lucruri care
sunt foarte importante: descoperirea, dezvoltarea şi va-
lorificarea talentelor înnăscute.
383
Acestea sunt esenţiale pentru a-ţi trăi vocaţia.
Z
PAȘI DE ACȚIUNE
1. Care sunt talentele tale naturale? Ai aici un test care

te poate ajuta să restrângi aria de căutare şi îţi poate
spune ce înclinaţii naturale ai: http://www.testepsiholo
gice.net/mbti
2. Odată ce îţi ştii talentele, întreabă-te ce te pasionează
şi începe să practici zilnic acea activitate sau activităţi
pentru a începe să îţi dezvolţi abilităţile.
3. Cum poţi transforma talentul şi pasiunea ta, abilită-
ţile tale în aspecte practice ale vieţii de care ceilalţi oa-
meni să se poată bucura? Cum transformi vocaţia ta în
produse şi servicii pe care să le oferi?
Bibliografie
Schwartz, Tony: În formă la lucru şi acasă
Robinson, Ken: The Element
Jung, Carl Gustav: Dezvoltarea personalităţii
384
PERA NOVACOVICI
385
Realism și
rezultate practice
Va trebui să suferim unul dintre următoarele

două lucruri: durerea disciplinei sau durerea şi
regretul dezamăgirilor.
[Jim Rohn]
Acesta e un capitol foarte distractiv de scris pen-
tru că sunt cel mai dezorganizat om din lume. Sau hai să
zicem că sunt printre cei mai dezorganizaţi.
În primul rând, este vorba de tipul meu de

personalitate, INFP.
Ce îmi place mie în mod natural să fac este să

stau într-o lună de mai însorită pe un câmp lângă o pă-
dure şi să meditez, în timp ce soarele mă încălzeşte.
Şi să nu fac nimic.
Principala mea valoare este libertatea şi, de mul-

te ori, reacţionam ca un nebun în cămaşă de forţă când
simţeam că există cea mai mică ameninţare la adresa li-
bertăţii mele.
Un termen limită, un “deadline” este exact asta.

O ameninţare pentru mine. Fără reguli şi fără planuri,
aşa sunt eu.
388
PERA NOVACOVICI
Ei bine, în ultimii 10 ani, m-am luptat să îmi

câştig independenţa totală. Să nu dau socoteală nimă-
nui pentru ce fac în cele 24 de ore ale unei zile. Să fac
doar ce îmi place, când îmi place.
Cariera mea ar fi cea a unui poet neînţeles, care

stă în birt şi scrie filozofie pe care nu o înţelege nimeni.
Dar am o stea norocoasă. Şi am vocaţie. Iar

vocaţia mea mă împinge să am REZULTATE. Să am REALI-
ZĂRI. Să mă pot schimba pe mine şi să pot schimba
lumea.
Dacă ar fi după mine, aş sta toată ziua fără să fac

nimic. Asta îmi place cel mai mult. Să fiu eu, cu gându-
rile şi trăirile mele interioare. Dar în mine arde un foc, o
dorinţă. Vreau să văd o lume mai bună în jurul meu. Mă
revolt când văd nedreptate, când văd oameni cu poten-
ţial că sunt doboraţi şi lipsiti de speranţă, aşa cum şi eu
eram odată. Şi vreau să îi încurajez.
Două dintre cele mai preţioase lecţii pe care le-

am învăţat în psihologie sunt:
cea mai puternică armă pe care o ai, ca să ajuţi alţi
oameni, este încurajarea; funcţionează pentru oricine, la
orice vârstă, indiferent de probleme.
puterea exemplului e singura care educă; a spus-o
Einstein: “Puterea exemplului nu e doar o metodă de
educaţie, ci e singura”.
389
Aşadar, cum îi pot încuraja pe oameni şi, mai

ales, cum îi pot ajuta, dacă eu însumi nu le ofer puterea
exemplului? Încurajările mele dobândesc o forţă de mii
de ori mai mare dacă în spatele meu există o armată de
rezultate şi realizări venite în urma principiilor pe care le
aplic eu, în primul rând, înainte de a le da şi altora.
Aceasta a fost motivaţia mea cea mai puternică

pentru a începe să devin o persoană orientată spre rea-
lizări practice şi rezultate.
Dacă e să fiu psiholog, atunci am să fac tot ce

îmi stă în putinţă să fiu un foarte bun psiholog. Şi ce pot
arăta ca rezultate?
Oameni pe care i-am ajutat şi care sunt dovada

vie că îmi fac bine treaba. Cărţi scrise şi vândute bine.
Cursuri şi evenimente făcute bine. Cu alte cuvinte, un
imperiu al minţii, al sufletului şi al psihologiei care au ca
fundaţie REZULTATELE.
Ei bine, aici a fost prima problemă.
Cum faci visătorul incurabil să înceapă să pună

zilnic cărămidă după cărămidă pentru ca apoi să fie o
casă solidă?
Cum faci leneşul să devină harnic şi productiv?
Cum faci demotivatul să devină un entuziast?
390
PERA NOVACOVICI
Înainte de a-ţi da principiile, am să-ţi enumăr

ordinea în care am făcut lucrurile. Cred cu tărie că, dacă
eu am reuşit, oricine poate, chiar dacă aplică măcar una
dintre metodele de mai jos.
1. Optimizarea stilului de viaţă

Primul lucru foarte important a fost să îmi elibe-
rez cele 24 de ore ale zilei care îmi erau luate ostatice
de oameni şi activităţi care nu mă ajutau aproape deloc
în visurile şi dorinţele mele.
Gândul acesta, că vreau să fac un imperiu al psi-

hologiei, m-a găsit în ce mai proastă situaţie. La Facul-
tatea de Politehnică, unde eram ore bune în fiecare zi,
atât dimineaţa, cât şi după-amiaza, şi alte patru ore pe zi
(minimum) la serviciul meu cu jumătate de normă.
Niciuna dintre activităţi nu avea treabă cu psiho-

logia, iar aceste două îndeletniciri îmi răpeau fiecare zi,
fiecare săptămână, lună şi an din viaţă. Nu mai puteam
să fac nimic altceva, pentru că eram prea obosit.
Aşadar, am renunţat la ambele într-un moment

de revoltă totală împotriva vieţii de rahat pe care o du-
ceam de trei ani. Am renunţat instant şi peste noapte în
timp ce eram în anul 5 la Politehnică, fără să îmi dau
licenţa. Acum, după 10 ani, nu am nici un regret şi ştiu
că a fost cea mai bună decizie din viaţa mea. Iubesc o
vorbă care spune: “Oricât de departe te-ai dus pe un
drum greşit, ÎNTOARCE-TE!”.
391
Nu aveam bani în buzunar (nu că aş fi avut prea

mulţi înainte), dar, peste noapte, eram liber.
Am început să îmi umplu ziua cu activităţi alese

de mine, care îmi făceau plăcere. Am început să citesc,
să merg la înot, am început să fac Facultatea de Psiho-
logie şi totuşi a durat şase ani de zile să îmi optimizez
total stilul de viaţă. Mi-am făcut o listă cu activităţile din-
tr-o zi ideală de-a mea. Şi, câte o activitate odată, am re-
uşit să implementez toate lucrurile pe care mi le do-
ream în viaţa mea.
2. Valorile şi motivaţia 3.0.

Valoarea mea era libertatea şi o aveam. Moti-
vaţia internă, despre care ştii deja, ne spune că omul
este foarte motivat intern atunci când are libertate în
patru domenii. Lucrează la ce vrea el, când vrea el, cu
cine vrea el şi cum vrea el. Optimizându-mi stilul de
viaţă, mi-am permis să aleg toate aceste lucruri şi asta
mă păstrează motivat şi în ziua de azi să îmi fac treaba
bine.
3. Productivitatea
Având toate cele de mai sus puse în ordine, m-
am trezit că aveam 12 ore pe zi în care pot să fac ce
vreau eu. Aveam toate condiţiile şi uneltele necesare
pentru a cuceri întreaga lume. Făceam sport, mâncam
sănătos, mă puneam la calculator, eram împlinit pe toa-
te planurile vieţii şi natura umană îşi intra în rol.
392
PERA NOVACOVICI
Intram în zona de confort. Mă jucam, urmăream

filme, trăiam ca “şoarecul în siloz”, cum zicea taică-miu.
Am realizat în scurt timp ca tot ce făcusem nu

era destul.
Mai era un element al poveştii. Era vorba de

productivitate. De randament. Randamentul în fizică es-
te ce rezultate produci cu un anumit efort.
Să scrii o carte în 50 de ani e un rezultat de apla-

udat. Dar, dacă vrei să faci un imperiu, s-ar putea să nu
fie deloc productiv şi eficient.
Problema mea era că eu aveam toate condiţiile

necesare şi nu produceam rezultate. Aveam deci un
randament slab.
Aşa că a trebuit să îmi cresc randamentul.
Mi-am dat seama că e o prostie să munceşti

mult, doar ca să te simţi obosit la sfârşitul zilei. Să faci
eforturi mari nu înseamnă să fii productiv.
E important să fii inteligent. Să ştii cum şi la ce

să lucrezi, astfel încât să scoţi randamentul maxim posi-
bil.
Mai jos, ai principiile care m-au ajutat să fiu pro-

ductiv.
393
PRINCIPIUL OBICEIURILOR
Omul se roagă la Dumnezeu să-l scape de

necazuri şi Dumnezeu se roagă de om să-şi schimbe
purtările. Socotiţi acum, care de cine să asculte mai
întâi? Eu nu pot să vă mântuiesc, ci doar să vă
trezesc!
[Părintele Arsenie Boca]
În acest material, am îmbinat câteva concepte

de psihologie sportivă (cunoscute şi aplicate de cam-
pioni pentru a avea performanțe) cu lucrurile pe care le-
am învăţat, trăit şi observat până acum în legătură cu
oamenii.
The Power of Full Engagement (de Jim Loehr şi

Tony Schwartz): autorii acestei cărţi au luat conceptele
de psihologie sportivă, folosite în pregătirea campio-
nilor la sport, şi le-au adaptat pentru oamenii normali
care vor să aibă performanțe foarte bune în orice dome-
niu activează, nu doar sportiv. Eu le folosesc acum şi aici
ca să conturez un plan de acţiune pentru cei care vor să
obţină performanţă în viaţa lor într-un ritm care nu mai
lasă loc de pierdere de vreme sau amânare.
În momentul în care faci un lucru repetat din

nou şi din nou, şi din nou, acel lucru devine obişnuinţă.
394
PERA NOVACOVICI
Şi poate ai auzit un proverb care spune că obişnuinţa

este a doua noastră natură.
Obiceiurile noastre ne definesc întreg viitorul.

Practic, suntem făcuţi din obiceiuri. E foarte important
să înţelegi că ceea ce faci în fiecare zi şi cum anume faci,
când aduni zilele și acțiunile tale, vei avea un rezultat.
E ca o balanţă: dacă pui mai multe grăunţe sau

pietre într-unul din talere, balanţa va înclina în partea în
care pui mai mult. Dacă ai un obicei prost şi îl repeţi din
nou şi din nou, balanţa va înclina în favoarea acelui obi-
cei prost.
Dacă bei în fiecare zi, devii alcoolic, faci ciroză,

mori sau te îmbolnăveşti grav. Dacă mănânci prostii,
junk food, grăsimi, te îngraşi.
În fiecare zi, pui ceva în balanță.
Dacă mergi la lucru în fiecare zi şi nu-ţi mai obiş-

nuieşti mintea să se gândească la soluţii să faci bani mai
mulţi decât îi primeşti la serviciu, dacă nu te gândeşti
cum să faci o afacere sau să ai mai multe surse de venit,
vei avea obişnuinţa de-a merge la lucru pe pilot auto-
mat, mintea ta nu se va mai gândi la alte posibilităţi.
Pur şi simplu vei rămâne mergând la acea slujbă

zilnic, până în momentul în care ceva se întâmplă, de
obicei, ceva rău: eşti dat afară, vine criza şi dă faliment
395
firma, abilităţile tale nu mai sunt necesare, eşti înlocuit

cu o maşină. Dacă lucrezi într-o fabrică, probabil, eşti
înlocuit cu un robot şi, în momentul acela, eşti cu mâi-
nile legate. Ai avut un obicei care îți aducea bani, obicei
care, fără voia ta, ţi-a fost luat, iar acum ce faci?
Nu mai știi cum să îți câștigi existența. Este cazul

multor oameni.
Prima oară ne formăm obiceurile, apoi ele ne

formează pe noi. Învinge-ți obiceiurile proaste sau,
altfel, te vor învinge ele pe tine.
[Rob Gilbert]
Deci, obiceiurile sunt cheia. Practic, ceea ce voi

încerca să fac în acest articol va fi să te învăţ să-ţi dez-
volţi un nou obicei.
Obiceiul acesta făcut zilnic va fi ca un grăunte,

ca o pietricică pusă în balanţă. Şi, într-o zi, balanţa se va
înclina. În favoarea ta.
Tony Schwartz este un tip care de 15 ani stu-

diază sportivii de performanţă. Şi ce anume studiază la
ei? Studiază cum anume ajung acei oameni, sportivii, să
facă performanţă. Şi-a dat seama că aceşti sportivi au
ritualuri de comportament, adică nişte obiceiuri foarte
puternic înrădăcinate.
396
PERA NOVACOVICI
În momentul în care ai un obicei, se întâmplă un

lucru foarte interesant şi fain. Nu te mai gândeşti la acea
acţiune, la acel comportament, nu îţi consumi energie
mentală, nu îţi mai consumi voinţă, nu mai ai nevoie de
motivaţie.
Aşa cum spuneam, să te duci să te speli pe dinţi

este un obicei. Nu te gândeşti prea mult, nu îţi consumi
energie şi nu îți spui: “wow! ce efort uriaş trebuie să fac!”
O faci automat. Mergi la baie, te speli pe dinţi,

clăteşti gura, ai plecat.
Ei bine, viaţa noastră este compusă doar din

obiceiuri şi, din păcate, multe sunt proaste. Felul în care
pierzi vremea în faţa calculatorului, felul în care îţi pierzi
vremea în care ar trebui să faci un lucru bun şi productiv
pentru viitorul tău, felul în care se leagă zi după zi în
care nu ai făcut ceva semnificativ pentru viaţa ta, felul în
care mănânci, probabil nesănătos.
Toate acestea sunt obiceiuri şi trebuie schimba-

te.
Hai să vorbim acum despre obiceiurile tale.

Acesta este principiul de funcţionare:
Ai nevoie de 30 de zile ca mintea şi corpul tău

să se obişnuiască cu un nou obicei. Dacă nu îl practici
397
zilnic, va fi nevoie de mai mult, după cum ai văzut, în

cazul meu, cu sala de sport.
În primele 10 zile, va trebui să scapi de forţa G –

gravitaţională. Primele 10 zile, când vrei să schimbi un
obicei prost cu unul bun, sunt cele mai grele 10 zile din
viaţă. Mintea şi corpul tău sunt în homeostazie, în zona
de confort, şi spun: “Nu, nu, ce se întâmplă? Ceva nu e
în regulă, ce e cu schimbările astea?” Atunci tu trebuie
să-ţi foloseşti voinţa în fiecare zi, puţina voinţă pe care o
ai ca să faci forţat, aproape, acele lucruri noi care îţi vor
forma un nou obicei. Va trebui să te forţezi, o să fie
foarte greu, totul în mintea ta şi în sufletul tău va spune:
“Opreşte-te, renunţă, fă altceva!”
Aşa cum racheta foloseşte 90% din combustibil

ca să decoleze, să scape de forţa gravitaţională, tu
trebuie să-ţi foloseşti toată voinţa ta în fiecare zi, 10 zile,
398
PERA NOVACOVICI
ca să scapi de forţa gravitaţională a acelui obicei vechi şi

prost care nu te ajută deloc.
Între ziua 10 şi 20 este R — rezistenţa. Nu mai

este aşa greu ca în primele 10 zile, însă vei simţi: “Tot
mi-e greu, mă chinui, poate ar fi mai bine ca azi să nu fac
treabă”. Nu mai e aşa greu ca înainte, pentru că ai scă-
pat de forţa gravitaţională, dar ceva încă te trage înapoi.
Aici e perioada de rezistenţă, e puţin mai uşor, dar e
încă greu. Şi acum ai nevoie de voinţă, bineînţeles.
Iar de la ziua 20 la 30 este A — aclimatizarea. E

momentul în care începi să te obişnuieşti cu noul obicei,
corpul şi mintea spun: “Na, hai, poate o să-mi prindă
bine acest nou obicei!” şi începi să te relaxezi având un
nou obicei.
Acum vine şmecheria. Toţi sportivii de perfor-
manţă ştiu asta şi oamenii obişnuiţi nu o ştiu.
În momentul în care ţi-ai creat un nou obicei, nu

mai este nevoie să-ţi foloseşti voinţa ca să faci acel lucru
nou. Când ţi-ai format un obicei şi ţi-e uşor să faci lucrul
acela, poţi să-ţi foloseşti voinţa la altceva.
Asta-i frumuseţea. Ţi-ai creat obiceiul folosind

voinţa şi salut! Este pe pilot automat. Nu mai e nevoie
de voinţă, iar atunci iei voinţa aia şi ce faci?
Îţi creezi un nou obicei pozitiv în viaţa ta.
399
Aceasta este singura soluţie pe care eu am aflat-

o şi pe care o folosesc în viaţa mea ca, în fiecare zi,
folosindu-mă de obiceiurile mele noi, să progresez, să
evoluez. Aşa cum ţi-am spus, odată format obiceiul, nu
mai este nevoie să te chinui, să fii motivat, o faci auto-
mat.
Sădeşte un gând, culege o acţiune. Sădeşte o

acţiune, culege un obicei. Sădeşte un obicei, culege
un caracter. Sădeşte un caracter, culege un destin.
[Stephen Covey]
Cu ajutorul voinței și al obiceiurilor, putem da

dovadă de perseverenţă pentru ca, în fiecare zi, să ajun-
gem să facem din ce în ce mai bine şi mai uşor acele
activităţi care nu vor aduce rezultatele dorite. De ce?
Nu pentru că acel lucru a devenit mai uşor de

făcut, ci pentru că puterea noastră de a face acel lucru a
crescut. Deci, făcând un lucru, îţi dezvolţi o abilitate. Cu
cât îl faci mai des, cu atât ajungi să-l faci mai bine. Obi-
ceiurile sunt cheia. Aşadar, motivaţia nu ne ajută cu ab-
solut nimic, secretul stă în voinţă și în obiceiuri.
Tot ce faci în viaţa ta acum sunt obiceiuri. Ai

foarte multe obiceiuri, dar multe dintre ele, probabil,
sunt proaste şi, de aceea, nu ai rezultatele pe care le
vrei.
400
PERA NOVACOVICI
Z
PAȘI DE ACȚIUNE
1. Gândeşte-te care este cea mai mare durere a ta şi

apoi ce obicei poţi implementa pentru ca, în timp, să
transformi domeniul în care suferi într-un punct forte al
tău.
2. Schimbă doar un singur obicei, pe rând. După ce
simţi că nu mai e obositor să faci noul obicei, începe ur-
mătorul.
3. Dacă întrerupi formarea unui obicei, va trebui să în-
cepi de la zero. Nu te descuraja şi continuă să reiei mun-
ca, până când reuşeşti să îţi formezi un nou obicei.
Aşadar, uită de motivaţie, află ce este voinţa,

învaţă să o foloseşti şi foloseşte-o ca să-ţi schimbi obice-
iurile.
Ce se întâmplă dacă nu dezvolți obiceiuri noi —

consecinţe pentru inacţiune:
vei simţi tot timpul că nu progresezi pentru că nu mai
ai motivaţie şi ţi-ai pierdut entuziasmul
obiceiurile tale proaste vor deveni din ce în ce mai
puternice și mai greu de rupt
401
voinţa ta se va consuma pe lucruri mărunte, în loc să

o foloseşti pentru ceea ce poate să îţi schimbe viaţa în
bine
nu vei înţelege de ce ai aceleaşi rezultate an după an
vei face parte dintre cei 98% dintre oameni care cred
că succesul ține de noroc sau de soartă.
PRINCIPIUL ENERGIEI
Trebuie să fii puternic pentru a-i stăpâni pe

alţii. Pentru a te stăpâni pe tine, trebuie să fii
forţa însăşi.
[Lao Tse]
Cele patru tipuri de energie
1. Energia fizică — alimentând focul: energia

fizică reprezintă CANTITATEA DE ENERGIE de care dispu-
nem. Fără ea, nu putem face nimic şi toate celelalte ti-
puri de energii se bazează pe ea. Energia fizică o do-
bândeşti prin:
nutriţie
sport
relaxarea din timpul zilei
somnul de noapte
402
PERA NOVACOVICI
2. Energia emoţională — transformând amenin-

ţarea în provocare: energia emoţională reprezintă CALI-
TATEA energiei noastre. Poate fi negativă sau pozitivă.
Mulţi oameni trăiesc într-o stare permanentă de stres
emoţional, cu garda sus, pregătiţi de conflict şi nu reali-
zează că, atunci când nu eşti în regulă cu propriile emo-
ţii, îţi subminezi grav performanţa.
3. Energia mentală — concentrare şi optimism

realist: să poţi să te gândeşti concentrat doar la un lucru
pentru o perioadă de timp, asta e cea mai preţioasă
resursă a creierului. Această energie determină puterea
de concentrare. De acum încolo, când citeşti, nu faci
nimic altceva. Când faci sport, nu faci nimic altceva.
Când lucrezi, închizi orice sursă de distragere. De fie-
care dată când faci multitasking, TE TÂLHĂREŞTI SINGUR.
Pentru că, în loc să faci la calitatea maximă un lucru,
acea calitate se distribuie în toate celelalte lucruri pe
care le faci; deci rezultă calitatea mai slabă la toate.
4. Energia spirituală — pentru cel care are DE CE

să trăiască: ceea ce faci contează PENTRU TINE. Com-
pară succesul cu tine. “Nu te uita la capra vecinului, căci
vei tinde să te consideri mai prejos decât el, iar o astfel
de atitudine îţi va afecta puterea de concentrare. Tu eşti
tu, el este el, nu concurezi decât cu tine însuţi şi pentru
idealurile tale!” De ce nu sunt rezultate?
Oamenii se află într-o criză energetică în unul

sau mai multe dintre cele patru rezervoare. Există un
test care îţi poate face evaluarea energiei pe care o ai.
403
Testul e aici: http://www.theenergyproject.com/

tools/the-energy-audit#step1
Am vorbit de educaţie, motivaţie şi mediocri-

tate, iar acum vorbim despre cum să fim campioni, alfa
şi lideri.
Şi bărbaţii, şi femeile au mare nevoie să înveţe

să fie lideri, prima oară lideri ai propriei fiinţe şi apoi
lideri pentru cei din jur, lideri prin puterea exemplului.
Văd foarte multe femei slabe, precum şi bărbaţi

slabi.
Femei cărora li se cere să fie tăcute, atrăgătoare

şi modeste.
Bărbaţi cărora li se cere să aibă control emo-

ţional complet, să facă bani, să controleze femeile şi să
alerge după statut social.
Şi majoritatea se conformează ca o turmă de oi

(ce-mi place expresia asta).
Unde-s femeile ambiţioase? Care pot să facă

bani fără să-şi piardă feminitatea? Care pot să iubească
fără să se unduiască în funcţie de cum bate vântul? Care
sunt dispuse să fie mame singure dacă situaţia o cere,
fără să se supună ca nişte sclave unor bărbaţi şi mai
slabi decât ele?
404
PERA NOVACOVICI
Unde sunt bărbaţii puternici? Care nu au nevoie

de o maşină sport şi un Rollex ca să simtă testosteronul
cum le aleargă prin vene? Care pot să aibă erecţie şi
când sunt în pat cu o femeie puternică, la rândul ei?
Care au viziunea de lideri care pot duce omenirea mai
sus, mai repede?
În ADN-ul nostru este totul. Toate calităţile şi

toate defectele. Dacă nu ar exista întuneric, nu am pu-
tea defini lumina.
Dacă nu am avea răutate în noi, nu am şti când

suntem buni.
Dacă nu am avea egoism, nu am şti ce este al-

truismul.
Ce am face într-o lume în care toţi sunt lideri? Ar

fi o lume la ani lumină mai evoluată decât cea de acum.
Liderul e suficient să se conducă pe sine,

aceasta e cea mai mare bătălie şi provocare.
Cunoste-te pe tine însuţi şi vei cunoaşte universul.

[inscripţie la intrarea în Oracolul din Delphi]
Cea mai mare bătălie este cu tine însuţi.
O spun toţi înţelepţii.
405
Există două persoane a căror muncă m-a ajutat

enorm în acest început de an să fac shimbări extrem de
importante şi eficiente în viaţa mea: Brene Brown și
Tony Schwartz.
Ştim cu toţii ce avem de făcut.
Ştim că e important să facem sport.
Ştim ce e bine să mâncăm şi ce nu.
Ştim că e important să nu cheltuim aiurea şi să

facem economii.
Ştim tot ce trebuie să facem pentru a ne îmbu-

nătăţi viaţa şi TOTUŞI, comic şi tragic, nu o facem.
De ce?
Pentru că avem obstacole în calea noastră şi nu

ştim să le îndepărtăm.
Există şase domenii în care oamenii au majori-

tatea problemelor din această viaţă:
bani
sex, relaţii şi iubire
sănătate
socializare
psihologie
vocaţie
406
PERA NOVACOVICI
Acestea sunt extrase din chestionarele a peste

1300 de oameni, români cu vârste între 16 şi 60 de ani.
Tony Schwartz spune că avem patru domenii în

care trebuie să ne dezvoltăm pentru succes:
fizic (sănătate, nutriţie, sport, somn, confort material,
bani)
emoţional (iubire, apartenență, socializare)
mental (concentrare, psihologie)
spiritual (vocaţie şi scop în viaţă)
Piramida nevoilor lui Maslow spune cam acelaşi

lucru.
Şi atunci de ce nu suntem campioni ai vieţii

noastre? De ce nu excelăm? De ce nu suntem extraor-
dinari când ştim atât de bine la ce să lucrăm şi ce avem
nevoie?
Cred că, pentru a deveni campioni, cu gândul,

vorba şi fapta, e foarte important să ştim care sunt paşii
concreţi să facem acest lucru.
Omul poate să facă ceva ce niciun animal nu

poate să realizeze.
Să iasă temporar din zona de confort şi să sufere

pentru un beneficiu mai mare.
Niciun animal nu va alege suferinţa în mod vo-

luntar, ci va căuta să scape de ea cu orice preţ.
407
Omul poate să îndure febra musculară de la

sport, ştiind că pe viitor va fi sănătos şi va arăta bine.
Omul poate să îndure foamea ţinând post ştiind

că, astfel, organismul şi sufletul se vor curăța.
Omul poate să îşi investească toţi banii şi să

îndure lipsuri materiale, ştiind că apoi va culege roadele
investiţiei.
Cum reuşeşte omul să facă toate astea?
CU VOINŢĂ!
Aici începe partea distractivă.
Voinţa este o energie şi ştii că esenţele tari se ţin

în sticluţe mici.
Ei bine, în fiecare zi când ne trezim, avem foarte

puţină voinţă pe care, de obicei, o consumăm aiurea.
Dacă de dimineaţă îmi folosesc puţina voinţă ca

să rezist unei tentaţii, de exemplu, să mănânc la KFC, nu
mai am voinţă pentru tot restul zilei să fac nimic.
Ţi se pare un pic retardat? Şi mie mi s-a părut

până când am citit experimentele psihologice care au
arătat că voinţa este puţină în fiecare zi şi, dacă o folo-
408
PERA NOVACOVICI
sim ca să rezistăm la ce NU VREM, nu mai avem voinţă

pentru CE VREM.
Asta e explicaţia pentru faptul că ştim ce avem

de făcut, dar nu o facem.
Ne propunem să ne shimbăm viaţa şi eşuăm la-

mentabil.
Ne apucăm de sport şi ne lăsăm în trei săptă-

mâni.
De asta, nicio dietă din lume nu merge.
Aşadar, TU pe ce îţi concentrezi puţina voinţă

zilnică?
Avem puţină voinţă, e important să o folosim ca

să ne lansăm, cu înţelepciune, în acţiunile cele mai im-
portante pentru noi, în fiecare zi.
Buuun.
Ţi-am explicat cum să te lansezi, totuşi, ce-i face

pe oameni să şi rămână pe cursul schimbării în viaţa lor?
Energia spirituală – conexiunea cu valorile tale

profunde şi semnificaţia vieţii tale dincolo de interesul
tău imediat şi de nevoile tale care ţin mai mult de ani-
malul din noi.
409
Ce contează cel mai mult pentru tine? De acolo

vine combustibilul tău.
Acum, după opt ani de psihologie, îmi dau sea-

ma că ceea ce ne scoate din zona de confort este
nefericirea, frica, durerea, suferinţa.
Status quo–ul tău, felul în care trăieşti, trebuie să

ajungă la un punct când durerea a ceea ce se întâmplă
zilnic, nefericirea prezentului să fie atât de mare, încât a
depăşit durerea necesară schimbării.
Când fac oamenii schimbări mari în viaţa lor?
Despărţiri, faliment, boala, pierderi, adică SUFE-

RINŢĂ ŞI DURERE.
Dacă nu simţi durere, nu începi schimbarea.
Dumnezeu ne şopteşte prin plăcerile noastre, ne

vorbeşte prin conştiinţa noastră însă URLĂ prin
durerile noastre. Suferinţa este megafonul lui
Dumnezeu pentru a trezi o lume surdă.
[C. S. Lewis]
Problema cu durerea e că motivează pe termen

scurt şi doar cât doare. Ai atac de cord. Nu mai poţi
mânca ca un porc, faci sport, eşti plin de energie. Însă,
în 3-6 luni, revii la vechile obiceiuri.
410
PERA NOVACOVICI
Durerea nu rezolvă problema motivaţiei pe ter-

men lung.
Aici intervine ENERGIA SPIRITUALĂ.
Combustibilul pentru un comportament susţi-

nut. Ea îţi dă perseverenţă, concentrare şi putere să
păstrezi cursul, în ciuda oricăror dificultăţi.
Voinţa te va lansa, însă energia spirituală te va

menţine în curs.
Energia spirituală vine dinăuntru, nu din afară.
Dacă eşti ameninţat, poate faci ce ţi se spune.

Dar a doua zi nu mai faci.
Trebuie să găseşti focul interior.
În valorile care sunt adânc în tine se găseşte

energia ta spirituală!
Nimeni nu îţi poate lua această energie. Nimeni

nu o poate influenţa din exterior. Nimeni nu îţi poate
lua libertatea, integritatea sau compasiunea. Îţi poate
lua banii, dar nu angajamentul pentru excelenţă.
Averea nu e o valoare. Poate o ai sau poate o

pierzi.
411
O valoare e ceva ce există şi rezistă, orice ar fi în

lumea exterioară.
Libertatea e o valoare.
Familia e o valoare.
Excelența şi măiestria sunt valori.
Există multe alte valori şi fiecare dintre noi are o

altă ierarhie.
Friederich Nietsche spunea: “Cel care are un DE

CE pentru care să trăiască poate îndura orice CUM.”
Viktor Frankl e un psiholog care a trăit şi a su-

pravieţuit lagărului de concetrare nazist. În timp ce era
în lagăr, a scris:
“Păcat de cel care nu mai vede niciun sens al

vieţii, niciun scop, nicio direcţie şi, deci, niciun sens să
mai continue. Acest om este în curând pierdut. Ce avem
nevoie e o schimbare fundamentală a atitudinii noastre
faţă de viaţă. E important să ne învăţăm şi să învăţăm
oamenii disperaţi din această lume că nu contează ce
aşteptăm noi de la viaţă, ci ce anume aşteaptă viaţa de
la noi.
Să nu ne mai întrebăm care-i scopul vieţii şi, în
schimb, să ne vedem ca aceia pe care viaţa îi ia la între-
bări în fiecare oră şi în fiecare zi. Răspunsul nostru să nu
412
PERA NOVACOVICI
fie în vorbe sau în gânduri, ci în fapte şi în comporta-

mente. Viaţa, până la urmă, înseamnă să îţi asumi res-
ponsabilitatea pentru a găsi răspunsurile corecte la pro-
blemele care apar şi pentru a îndeplini sarcinile pe care
viaţa constant ni le aşază în cale, în mod individual.”
De ce trăieşti? Pentru ce mai lupţi încă o zi? Încă

un an. Şi, până la urmă, o viaţă de om?
Ce are semnificaţie pentru noi şi cum putem

oferi lumii înapoi ce avem?
Ce îmi doresc să spună despre mine cei care mă

iubesc?
Hai să facem rapid un exerciţiu de valori:
1. Scrie repede trei defecte pe care nu le

suporţi când le vezi la alţii.
2. Cine eşti în cea mai bună zi a ta? Enumeră

câteva trăsături ale tale.
Opusul la primul punct reprezintă valorile tale

cele mai importante.
La punctul al doilea, poţi afla cine eşti când eşti

o fiinţă completă şi puternică.
Când trăieşti după aceste valori, ele devin o for-

mă de imunitate în fața superficialităţii.
413
Superficialitatea te face să alegi avantajul ime-

diat în dauna împlinirii supreme.
O valoare e ceva ce vrei să trăieşti.
Când comportamentul este aliniat cu valoarea,

atunci eşti maximum din ceea ce poţi să fii.
Majoritatea au valori, dar nu le respectă în com-

portament.
Când roțile sunt strâmbe, ce se întâmplă cu ma-

şina?
Eşti mult mai bine când eşti aliniat.
Energia spirituală umple celelalte rezervoare de

energie. Poate compensa deficitele la alte niveluri.
Ştii cum este definită speranţa în mod ştiinţific

psihologic?
1. Abilitatea de a-ţi seta un scop sau un vis.
2. Să cunoşti paşii prin care vei atinge scopul

sau visul.
3. Credinţa în puterea ta de-a atinge acel scop

sau vis în ciuda obstacolelor care vor apărea.
“Where’s there’s a WILL, there’s a WAY”: unde

există voinţă, există o cale.
414
PERA NOVACOVICI
Închei cu unul dintre citatele mele favorite din

toate timpurile:
“Înaltu-atins de unii şi păstrat

Nu-i darul unui zbor de-o clipă,
Căci ei, când altora li-e capul în pernă apăsat,
Trudesc, dispreţuind a somnului aripă.”
(Henry Wadsworth Longfellow)
Z
PAȘI DE ACȚIUNE
1. Revizuieşte lista cu cele patru rezervoare de energie

şi gândeşte-te la care stai prost. Începe să lucrezi la repa-
rarea energiei în acel domeniu.
2. Foloseşte acest test pentru a-ţi da seama unde eşti în
criza energetică: http://www.theenergyproject.com/
tools/the-energy-audit#step1
3. Acţionează în domeniile în care suferi cel mai mult. Ia
un domeniu şi rezolvă-ţi problemele cu privire la acel
aspect din viaţa ta.
Bibliografie
Loehr Jim, Schwartz Tony: În formă la serviciu şi acasă
415
Spiritualitate
Viaţa spirituală nu ne scoate din lumea pămân-

tească, ci ne ajută să o aprofundăm şi mai bine.
[Henri J.M. Nouwen]
Acesta este un capitol important de înţeles pen-
tru că spiritualitatea transcende personalitatea. Şi este,
de asemenea, un capitol special pentru că, la sfârşit, am
pus un fragment scris de Marius Simion, care însumează
minunat întreaga esenţă a acestui capitol despre spiri-
tualitate.
Spiritul este sâmburele de divinitate din noi.
Spiritualitatea este ştiinţa sau metoda prin care

reînvăţăm să ne reconectăm la “Dumnezeul” nostru inte-
rior. Am să păstrez discuţia despre spiritualitate cât se
poate de departe de religie din două motive.
Primul motiv e ca fiecare trebuie să îşi păstreze

religia pentru el. Există prea multe religii ca să presupu-
nem că una deţine adevărul absolut şi celelalte te vor
trimite în iad.
Apoi, religia este o cale foarte înceată pentru o

persoană care vrea să fie spirituală şi să se reconecteze
418
PERA NOVACOVICI
cu spiritul din ea. În religie, există doar rămăşiţe de spi-

ritualitate şi, da, practicarea intensă a ritualurilor dintr-o
anumită religie te poate reconecta cu spiritul tău, însă,
aşa cum am spus, toate drumurile duc la Roma şi spiri-
tualitatea, ca ştiinţă, are foarte multe metode de-a te du-
ce la destinaţie mult mai rapid.
Avem două laturi. Două aspecte ale fiinţei noas-

tre umane, două stări de a fi, de-a exista.
Latura noastră inferioară şi latura noastră supe-

rioară.
Latura noastră inferioară ne trage spre pământ,

spre animalul din noi, spre supravieţuire şi înmulţire,
spre latura de mamifer. Noi toţi trăim, mai mult sau mai
puţin, în această latură, iar studiul atent al fiinţei umane
ne arată că petrecem mai mult timp experimentând
această stare.
Comportamente ca împerecherea, competiţia,

lupta pentru statut social şi supravieţuire, violenţa, lă-
comia, invidia sunt prezente permanent în vieţile noas-
tre şi ne arată o latură nu foarte frumoasă, însă naturală
a noastră.
Latura noastră superioară reprezintă “miezul

nostru de stea”. Ea este cea care ne trage spre cer, ne
dă acces la o putere interioară uriaşă, la entuziasm şi la
trezirea zeilor din noi. Şi nu vorbesc în metafore. 90%
419
dintre componentele chimice ale fiinţei umane sunt

aceleaşi care se regăsesc în stelele care au explodat în
supernove, iar din materia lor s-au format plantele, sate-
liţii, oamenii şi viaţa pe pământ.
Când trăim în latura noastră superioară, suntem

capabili să ne dezvoltăm şi să atingem adevăratul po-
tenţial. Iubirea, compasiunea, recunoştinţa, puterea in-
terioară, toate acestea sunt trăsături ale laturii noastre
superioare.
Să practici spiritualitatea, orice formă a ei, în-

seamnă să munceşti la a-ţi descoperi şi apoi folosi cea
mai importantă resursă a ta. Spiritul.
În orice sistem de dezvoltare personală, înce-

pând cu cele din antichitate şi continuând cu cele mai
moderne, dezvoltarea spirituală este pusă pe cel mai
înalt nivel de evoluţie.
Şi acum, problema noastră.
Foarte mulţi oameni se ascund în spatele

spiritualităţii şi spun: “În viaţă nu sunt importanţi banii,
sexul, …” iar în loc de punctele de suspensie, pui ce vrei
tu.
Fiecare dintre noi este într-o etapă a evoluţiei

sale. Şi asta este OK!
420
PERA NOVACOVICI
Cel mai important este să înţelegi că eşti exact

în etapa vieţii în care trebuie să fii. Dacă lucrurile nu sunt
aşa cum ai vrea, nu dispera. Fă-ţi temele, învaţă lecţiile
şi vei evolua spre un nou tip de probleme şi provocări.
Iar, la sfârşit, înţelege că destinaţia spre care

mergi este Dumnezeul din tine. Ca şi Perseu, care a co-
borât în infern să ucidă meduza pentru a putea ajunge
în Olimp, şi tu trebuie să cobori în propriul iad interior,
să învingi meduza, pentru ca apoi să îţi dai seama că
meduza erai… tu. Sau, mai bine zis, latura ta inferioară.
Sărac şi bolnav? Astea sunt temele tale: vinde-

că-te şi devino prosper financiar.
Nu poţi judeca pe nimeni pentru treapta evolu-

ţiei pe care se află.
E ca şi cum tu, fiind la liceu, îi spui unuia de cla-

sa a doua ca nu e bun de nimic pentru că e doar în clasa
a doua.
La fel cum e absurd să îi spui, în liceu fiind, unu-

ia de la facultate, că e inutil ce face. Sunt etape ale
evoluţiei şi ne aflăm pe diferite trepte.
Şi, aşa cum cei de la liceu petrec timp cu cei de

la liceu, cei din clasa a doua cu cei din clasa a doua şi
cei de la facultate cu cei de la facultate, la fel şi oamenii
care se află pe aceeaşi treaptă de evoluţiei tind să se
adune.
421
Dacă ai pe cineva pe o treaptă superioară, în

viaţa ta, îi poţi deveni discipol, iar, dacă ai în preajma ta
pe cineva pe o treaptă inferioară, îi poţi deveni mentor.
Viaţa este simplă dacă priveşti astfel lucrurile.
Cel mai important lucru este să nu disperi din

cauza faptului că te afli pe o anumită treaptă.
Unii au de învăţat lecţia prosperităţii. Asta în-

seamnă că sunt săraci şi nu au mulţi bani, însă îşi doresc
să aibă, material, tot ceea ce îşi doresc. Nu îi poţi acuza
că nu se ocupă de latura spirituală, pentru că asta e
treapta lor.
La fel cum nu poţi acuza un om spiritual că re-

nunţă la lucrurile lumeşti pentru a se conecta cu Dum-
nezeu.
Ce poţi face, însă, este să tragi un semnal de

alarmă unui om care încearcă să sară trepte sau îşi
imaginează că este în clasa a 12-a când el, de fapt, e în
clasa a 7-a.
Cu cât trece timpul, cu atât îmi dau seama că

dezvoltarea personalităţii este cheia existenţei noastre.
O personalitate completă nu este destinaţia finală şi, de
aceea, există şi o etapă a vieţii în care ne transcendem
personalitatea, însă niciodată nu înainte de-a ne împlini
personalitatea.
422
PERA NOVACOVICI
Nietzsche spunea că, dacă sari treptele evolu-

ţiei, acestea nu te iartă şi te pun să plăteşti un preţ
scump. Aş adăuga eu, te întorc din drum pentru a le
păşi aşa cum se cuvine.
Pentru a-ţi da seama pe ce treaptă a evoluţiei te

afli, îţi poţi face o evaluare simplă.
Gândeşte-te la care dintre următoarele domenii

importante ai cele mai mari provocări. De asemenea,
gândeşte-te la ce nivel au probleme oamenii cei mai
apropiaţi din viaţa ta. Astfel, poţi să îţi dai seama cam la
ce nivel de evoluţie eşti tu.
Nivelurile sunt, după cum urmează:
1. Primul, cel mai de bază, este supravieţuirea

fizică. Asta înseamnă mâncare, acoperiş deasupra capu-
lui, sănătatea fizică.
2. Al doilea nivel reprezintă sexualitatea, relaţia

de cuplu şi socializarea. Nevoia de acceptare în grup.
3. Pe nivelul al treilea, avem personalitatea, lide-

rul şi succesul social. Afirmarea individualităţii.
4. Următorul nivel este iubirea necondiţionată.

Cea care dă fără să ceară nimic înapoi. Este foarte dife-
rită faţă de relaţia de cuplu de la nivelul al doilea, unde
avem un schimb reciproc de nevoi.
423
5. Pe nivelul al cincilea, avem vocaţia, exprima-

rea creativităţii, arta.
6. Pe nivelul al şaselea, avem puterea mentală,

puterea de concentrare şi genialitatea.
7. Pe nivelul al şaptelea, avem spiritualitatea şi

conexiunea cu cea mai importantă parte din fiinţa noas-
tră. Spiritul nostru, fărâma noastră de divinitate.
Aşadar, la ce nivel te afli? La care dintre niveluri

simţi că viaţa îţi aduce cele mai mari probleme, provo-
cări şi suferinţe? La care nivel ai lecţiile cele mai impor-
tante pentru tine?
Răspunzând la această întrebare în mod sincer,

îţi dai seama care este treapta la care te afli şi la ce
anume trebuie să lucrezi urgent azi pentru a evolua ra-
pid.
Ţine minte: nu te ascunde în spatele spiritua-

lităţii. Lucrează la nivelul la care te afli, nu sări treptele.
Nu trebuie să alergi tu după evoluţie, ea vine la tine
când eşti pregătit şi cu lecţiile învăţate. Doar atunci treci
la următorul nivel.
Vreau să simţi puterea spiritualităţii în timp ce

vei parcurge acest capitol şi îţi dau o poezie care rezo-
nează bine cu ideea principală:
424
PERA NOVACOVICI
“Fă-ţi datoria până-n capăt, bine.

Sunt datorii şi ţelul, şi povara,
Fie că mângâi omul, fie că-i aperi ţara
Şi-aşteaptă ceasul tău.
Că vine!
Nu-ţi fie teamă, alta nu-i menirea,
Că te codeşti, mişel sau înţelept,
Ţine nevrednicilor crâncen piept,
Că porţi în tine toată omenirea.
Ai luat de jos poveri. Ţi se cuvine.
Şi te mai cere una. Nu-i nimic. E grea.
Ţi-e cârca plină, ia-o şi pe ea
Şi-aşteaptă-ţi şi sfârşitul cu fruntea sus.
Că vine!”
(“Inscripţie de bărbat”, de Tudor Arghezi)
PRINCIPIUL IUBIRII NECONDIȚIONATE

(IUBIREA ADEVĂRATĂ)
Eu sunt tot ceea ce există. De aceea, în tot ce

iubesc, mă iubesc și pe mine, iar singurele lucruri pe
care nu le iubesc sunt doar acelea pe care nu le-am
recunoscut încă în propria mea ființă.
[E. Haich]
Acum vreau să vorbesc de una dintre cele mai

mari revelaţii ale mele din ultima vreme.
425
Folosirea greşită a cuvântului iubire. Având în

vedere ce am zis mai sus, studiind oamenii în cele două
aspecte ale lor, inferior şi superior, privindu-i atunci
când se iubesc sau când CRED că se iubesc, trăindu-mi
propriile experienţe, am ajuns la următoarea concluzie.
Iubirea adevărată nu este altceva decât pură

spiritualitate. Nu este rezervată unui partener de cuplu,
ci oricărei fiinţe şi întregului univers. Singura dilemă es-
te dacă eşti o persoană capabilă de spiritualitate (iubire)
sau nu.
Dacă întreb: “Cine vrea să primească iubire

necondiţionată?”, văd şi aud pe toată lumea cu mâinile
sus urlând extaziată: “EEEUUU!”.
Apoi, spun: “Ok, ca să primeşti iubire necondi-

ţionată, va trebui să oferi iubire necondiţionată”. Din
nou, deşi nu toate, foarte multe suflete vor accepta fără
să clipească.
După aceea, explic în felul următor:
Dacă putem cădea de acord că iubirea necondi-

ţionată este singura iubire care merită cu adevărat titlul
de iubire adevărată, atunci să ne gândim ce este aceas-
tă iubire.
Este, ceea ce spune şi expresia, o iubire care nu

pune condiţii.
426
PERA NOVACOVICI
Deloc.
Iubesc. Punct. Fără “dacă”.
Şi acum, primul test al iubirii necondiţionate.
Imaginează-ţi o scenă în care persoana “iubită”

face sex cu o a treia persoană, această a treia persoană
având acelaşi sex ca şi tine.
Simte iubire pentru ea, bucură-te pentru că

aceste persoane sunt fericite şi se simt bine.
Poţi?
Felicitări! Te-ai calificat pentru a oferi şi a primi

iubire necondiţionată.
Nu poţi şi strâmbi din nas sau te apucă gelozia,

supărarea, necazul şi emoţiile negative?
Îmi pare rău, dar nu te califici şi am să te rog să

te întorci la nivelul al doilea de evoluţie. La sexualitate şi
cuplu.
La nivelul al doilea, ai emoţii pozitive când par-

tenerul îţi satisface nevoile şi te superi când partenerul
face ce vrea el, chiar împotriva dorinţei tale.
427
La nivelul al doilea, ai ego şi gelozie, posesivi-

tate şi control. La acest nivel, spunem “te iubesc dacă”,
însă cuvântul iubire nu are ce să caute aici.
La nivelul al doilea, există atracţie sexuală şi ne-

voi reciproc satisfăcute.
Cea mai mare ţeapă a speciei umane: să ai con-

vingerea că iubirea trebuie căutată în afara sufletului
tău.
Iubirea adevărată nu poate fi măsurată în creier

sau hormoni. Aceste indicii se pot măsura la orice ani-
mal în călduri şi sunt lucruri care ţin de atracţie sexuală
şi de instinctul de perpetuare a speciei. Sexul e minu-
nat, dar iubirea dă măsura adevărată a potenţialului
uman.
Iubirea e o stare de spirit care trezeşte entuzias-

mul. Este o stare care se autogenerează în suflet şi, deşi
pot să beneficieze de ea şi recipienţii ei, de iubire bene-
ficiază cel mai mult purtătorul ei. De aceea binecuvântat
este cel care iubeşte pentru că el cunoaşte înălţarea cea
mai mare a spiritului uman.
Toate dependențele şi viciile noastre care ne fac

mult rău au o singură cauză la rădăcină. Nu ne simţim
iubiţi. Şi, atunci, ori încercăm să amorţim simţurile bând,
mâncând, pierzându-ne în lumi virtuale, ori încercăm să
umplem un gol. Secretul e că acest “gol” nu poate fi
428
PERA NOVACOVICI
umplut decât într-un singur fel. Făcând zilnic activităţi

care ne fac multă plăcere şi care ne umplu sufletul cu
acea energie care ne face să ne simţim vii, să simţim că
viaţa e frumoasă şi chiar avem şi un pic de dat lumii din
jur.
Aceasta este energia şi puterea iubirii. Până

când nu o înţelegi şi nu începi să o generezi singur, aşa
cum este şi natural, de altfel, vei întinde mâna ca un
cerşetor după puţină iubire de la lumea din jur şi vei fi
victima dependenţelor şi a viciilor, a autodistrugerii, ca-
re te vor face să te simţi şi mai puţin iubit. Acesta e
cercul vicios al lipsei de iubire de sine. Aceasta e moar-
tea sufletului nostru. Poţi alege în orice clipă să renaşti,
asemenea păsării Pheonix, din cenuşa propriului tău
suflet.
Iubirea adevărată, lumea în care Cupidon nu

există
Iubirea adevărată este pur spirituală. Din păca-

te, și, în același timp, și din fericire, nu suntem doar spi-
rite. Suntem ființe umane care, pe lângă o experiență
spirituală, trăim și o experienţă pământească.
Indiscutabil, latura noastră superioară, cea spiri-

tuală, merită întreaga noastră atenție pe parcursul în-
tregii noastre vieți.
429
Da, Cupidon cu îndrăgostirea lui, atracția sexua-

lă, specia cu instinctul ei ne îndepărtează de propria
evoluție. Totuși, cu toţii am fost îndrăgostiți și cu toții ne-
am bucurat și am suferit sub săgețile lui Cupidon.
Orice om a fost îndrăgostit măcar o dată.
Îmi aduc aminte de ultimea mea îndrăgostire.

Cunoscând deja lucrurile pe care azi le citești, am decis
să profit la maximum de faptul că deja Cupidon îmi era
cunoscut, precum și armele lui.
Am decis să folosesc toată puterea lui în avan-

tajul meu.
Simțeam că pot să urc cel mai înalt munte și să

cutreier pământul și oceanul în lung și-n lat, neobosit,
cât timp am de partea mea întreaga putere a speciei
umane. Pentru că iubita mea nu era lângă mine, fiecare
oră din zi era sub vraja revederii într-o zi îndepărtată.
Munceam, făceam sport, plănuiam și trăiam via-

ța la intensitatea ei maximă, luptând pentru iubirea
mea. Când ești îndrăgostit, te simți nemuritor, atotpu-
ternic și atotștiutor fără să devii arogant.
Este momentul perfect pentru a-ți dezvolta și a-

ţi atinge potențialul. Mintea, corpul și sufletul lucrează
toate în același timp, deoarece specia însăși te-a înzes-
430
PERA NOVACOVICI
trat cu toate puterile și misterele ei pentru ca tu să

reușești să îți duci misiunea la capăt.
Dacă ai puțină experiență de viață și ai trăit mai

multe îndrăgostiri, știi că magia se va termina într-o zi.
Poate când vei face un copil cu persoana iubită, poate
când rutina și monotonia vor fi consumat toată expe-
riența voastră de îndrăgostire și hormonii s-au potolit
sau poate când te desparți dintr-un accident sau o ne-
potrivire de caracter. Sau poate pentru o altă îndrăgos-
tire.
Dacă, în schimb, reușești să-l îmblânzești pe Cu-

pidon, vei folosi îndrăgostirea pentru scopul suprem:
CREAȚIA. Așa cum am mai zis, și un copil este o creație.
Trăim însă într-o lume care nu duce lipsă de co-

pii, dar duce mare lipsă de creatori. În psihanaliză, să
folosești energia sexuală, a îndrăgostirii, pentru a crea,
se numește SUBLIMARE și este cea mai înaltă formă de
creație umană.
Napoleon Hill: transmutarea energiei sexuale
Cartea cărților în dezvoltarea personală, lăudată

de majoritatea celor care au reușit în viață pornind de la
zero, este Think and grow rich a lui Napoleon Hill. Al
zecelea pas este transmutarea energiei sexuale, adică
exact îmblânzirea lui Cupidon.
431
Sexualitatea are trei căi de manifestare:

1. perpetuarea speciei
2. menținerea sănătății (un agent terapeutic fără egal)
3. transformarea mediocrității în geniu prin transmutare
Motivul pentru care foarte mulți oameni au suc-

ces pe toate planurile vieții după vârsta de 35-40 de ani
este că abia atunci învață că sexualitatea are și alte pu-
teri și beneficii decât plăcerea fizică.
Omul sublimează la perfecțiune când persoana

de care este îndrăgostit nu este aproape de el. Omul
îndrăgostit care nu își poate materializa fizic iubirea este
omul care poate să dobândească puterile unui zeu între
oameni.
Dacă ai persoana iubită lângă tine, energia ta se

va consuma fizic și material în activități alături de per-
soana iubită. Sex, familie, excursii, planuri de viitor, ca-
să, vizite la părinți și activități de cuplu. Nimic specta-
culos aici.
Omul îndrăgostit, însă, care nu are persoana iu-

bită lângă el, o va purta în sufletul și mintea lui, o va
idealiza în Anima sau Animusul său (îți voi explica în
câteva clipe ce înseamnă Anima și Animus) și, pentru o
clipă în existența lui, poate deveni o ființă umană com-
pletă. Când persoana de care ești îndrăgostit nu este
lângă tine, îți permiți să îi dai calități pe care poate nu le
432
PERA NOVACOVICI
are, pe lângă cele existente deja și îți permiți să-i elimini

defectele.
Vrei să cunoști lucrurile? Privește-le îndeaproape.

Vrei să le iubești? Privește-le de departe.
[Ion Luca Caragiale]
Oferind-i o aură de perfecțiune persoanei pe

care o idelizezi, permiți unei laturi din tine să devină
perfectă și să îți devină aliat.
De aceea, când ești îndrăgostit, puterile tale

cresc și devin aproape inumane.
Ceea ce au realizat oamenii îndrăgostiți care nu

au putut să își consume iubirea fizică pe acest pământ
depășește orice ar putea realiza un om care își trăiește
iubirea alături de ființa iubită.
Eminescu și-a scris o bună parte a operei, și

poate cea mai de calitate, în timp ce era îndrăgostit de
Veronica Micle, dar, de care, nu avea parte. A idealizat-
o și a creat lucruri extraordinare. A devenit un om com-
plet pentru că și-a trezit sufletul pereche din el, Anima.
Napoleon Bonaparte a cucerit aproape întreaga

lume inspirat de soția sa, Josephine. Declinul său a în-
433
ceput în momentul în care s-a gândit să nu mai foloseas-

că această putere etern creatoare a îndrăgostirii.
Exemplele pot continua, însă ai prins ideea.
Anima și Animus — sau cum căutăm în întrea-

ga lume ceva ce avem deja în noi
Căutarea sufletului pereche și a iubirii perfecte

este o temă care ne preocupă pe noi toți. O poveste
genială care se potrivește perfect aici am auzit-o de la
Anca Munteanu. Pe scurt, în timpuri foarte îndepărtate,
zeii au luat divinitatea din oameni și au ascuns-o pentru
ca oamenii să nu o mai regăsească niciodată. Sub pă-
mânt, sub mare sau printre stele nu a fost un loc potrivit
să ascundă acest dar neprețuit pentru că știau că oa-
menii vor explora tot și vor găsi comoara.
Așa că au ascuns-o chiar în ei, ultimul loc unde

vor căuta.
Aceasta este metafora care descrie perfect iubi-

rea.
Căutăm sufletul pereche fără să știm că sufletul

pereche este deja în noi.
Carl Gustav Jung (îţi recomand să-l citești dacă

vrei să ai cea mai mică idee despre ce înseamnă psiho-
logia adevărată) a descoperit că orice bărbat are în psi-
434
PERA NOVACOVICI
hicul lui o latură feminină, Anima (femeia ideală), și ori-

ce femeie are o latură masculină, Animus (bărbatul ide-
al).
Femeia sau bărbatul ideal nu sunt decât părți

din noi și noi ne îndrăgostim cu atât mai tare de o altă
persoană, cu cât găsim cât mai multe caracteristici ale
Animei sau ale Animusului în acea persoană.
Capcana e că atunci când vei cunoaște cu ade-

vărat un om, niciodată nu se va ridica la nivelul aștep-
tărilor pentru că sufletul nostru pereche este perfect
pentru noi, chiar este jumătatea care ne completează.
Un alt om, bărbat sau femeie, poate doar să se apropie,
mai mult sau mai puțin de acest ideal. Așa cum oamenii
sunt oglinzi pentru noi, așa cum proiectăm lucrurile bu-
ne și rele din noi pe alții pentru a ne cunoaște mai bine,
și IUBIREA ESTE O PROIECȚIE.
De aici vine termenul de “suflet pereche”.
Sufletul tău pereche este deja în tine. Este cea-

laltă jumătate a ta, despre care probabil nu știi prea
multe, dar o recunoști imediat în cei din jur.
Așa cum gelozia poate fi doar o proiecție a

noastră pe partener, așa cum oamenii din jur ne sunt
oglinzi și, prin proiecție, găsim în ei aspecte din per-
soana noastră, la fel și îndrăgostirea este o proiecție a
ceea ce se află în noi.
435
Așadar, ce este iubirea adevărată?
Doar sex nu este, asta știm deja. Cupidon, în-

drăgostirea, perpetuarea speciei le putem numi o parte
din iubire, latura ei inferioară, pe care cu toții o trăim.
Doar spiritualitate nu este. Nu suntem doar spi-

rite, ci avem şi un corp. Iubirea spirituală este dezin-
teresată, necondiționată, dar, de asemenea, nu poate fi
trăită permanent de oameni, pentru că fiecare are și ne-
voi, are un ego, dorințe.
E frumos să tinzi spre iubirea necondiționată și

dezinteresată și, uneori, chiar reușești. Însă iubirea ade-
vărată este un dans între emoțiile tale inferioare și stările
tale sufletești superioare.
Într-o clipă iubești necondiționat ființa minunată

de lângă tine cu toată iubirea din rezervorul tău plin de
iubire, în clipa următoare te cerți cu ea pentru că mun-
cește prea mult și nu are cinci minute din 24 de ore să îți
dea o îmbrățișare.
Într-o clipă îi dorești tot binele din lume ființei

iubite și o încurajezi să-și descopere și să-şi dezvolte po-
tențialul fără să ai niciun interes ascuns, în clipa urmă-
toare te gândești cum să o pedepsești pentru că nu are
chef de sex ACUM.
Cine înțelege și învață acest dans dintre latura

noastră inferioară și cea superioară, a descoperit iubirea
adevărată care poate fi trăită aici și acum, în clipa pre-
436
PERA NOVACOVICI
zentă și în toate clipele pe care le avem pe acest pă-

mânt.
Profesoara mea de psihologie din facultate,

doamna Anca Munteanu, care mă face foarte fericit de
fiecare dată când îmi dă ocazia să o citez, a scris așa (am
lăsat textul nealterat și nu îți fie rușine să folosești
Google pentru cuvintele pe care nu le înțelegi; și eu îl
folosesc când e nevoie):
“Dar iubirea dintre doi oameni nu este posibilă

decât dacă se întâlnesc centrele lor. Iar, în absența dra-
gostei, sexul aparține periferiei. Acesta este motivul pen-
tru care, el singur, nu poate asigura longevitatea unui
cuplu. Când spui «te iubesc», implicit cerșești recipro-
citate din partea celuilalt. O iubire adevărată este o iubi-
re necondiționată, ea presupune renunțare la ego, de
aceea trebuie să devină un elan dezinteresat, gratuit,
pur.
Și pentru că iubirea erotică este specia cea mai

fragilă și mai perisabilă de iubire, chiar dacă ne este in-
dispensabilă (căci, pentru o vreme, ne-a disipat cețurile
interioare), ea nu reprezintă decât istmul exotic și sedu-
cător, de unde începi să vezi orizontul.
Pasul următor este să deschidem larg ecluzele

sufletului și să iubim pur și simplu, fără iluzii și condițio-
nări, tot ce ne înconjoară: stele și nori, pietre și viețuitoa-
re, prieteni și dușmani, întregul univers. Aceasta este ca-
lea privilegiată de-a acumula o debordantă energie.
437
Apoi, după ce am cercetat și îmbrățișat toate aceste

semne, îmbelșugat risipite, ale dumnezeirii, să ne întoar-
cem, cu brațele grele de minunile lumii, înapoi către
propria noastră ființă căci, acolo, în amfora tainică a
Sinelui și în vraja regăsită a iubirii față de noi înșine, ne
putem îndumnezei, deoarece printre cataractele orbi-
toare de lumină, se prefigurează șansa de a-l întâlni cu
adevărat pe Dumnezeu. Și, astfel, vom putea înțelege că
Sinele divin este simultan cu Sinele fiecăruia dintre noi,
precum și al tuturor viețuitoarelor lumii.
Prin urmare, așa cum medita E. Haich: «Eu sunt

tot ceea ce există. De aceea, în tot ce iubesc, mă iubesc
și pe mine, iar singurele lucruri pe care nu le iubesc sunt
doar acelea pe care nu le-am recunoscut încă în propria
mea ființă.»”
Iubirea adevărată este o stare de spirit.
Z
PAȘI DE ACȚIUNE
Din bogăția ta să dai celor din jur.
Asta e tot. Bogăția ta poți să o intepretezi cum

vrei tu. Poate fi bogăția materială, emoțională, spirituală.
438
PERA NOVACOVICI
Când dai din ceea ce ai, oricât de puțin ai, atunci simți și
trăiești iubirea. Ia o coajă de pâine și dă-o unui câine.
Aia e iubire adevărată. Ia din sticla din care bei apă și
udă o floare. Aia e iubire adevărată. Spune o vorbă de
încurajare și ia în brațe un om căzut la pământ. Aia e
iubire adevărată.
Câștigă 100 de miliarde de euro și construiește

școli și institute pentru toți copiii flămânzi și needucați ai
acestei lumi. Aceasta e iubire adevărată. Probabil toată
viața ta te-ai gândit la “iubirea adevărată” ca fiind un
ideal dintre un bărbat și o femeie. Uită acest ideal, este
o iluzie și o imensă limitare a potențialului tău.
Numai iubirea inferioară, îndrăgostirea se limi-

tează doar la o singură persoană. Sufletul tău e un re-
zervor uriaș de iubire, iar, când e plin, poate să ofere
iubire pentru o lume întreagă. Desigur, poate să ofere
iubire și partenerului din relație, însă ar fi o greșeală
imensă să se limiteze doar la atât.
Iubirea adevărată este un ideal spiritual care se

întâmplă atunci când poți să trăiești iubirea inferioară și
cea superioară în același timp.
Trăiește iubirea inferioară din plin, dar folosește-

ți rațiunea pentru a rămâne pe drumul cel bun al
evoluției personale.
Fă sex, trăiește relații minunate de cuplu, fă-ți o

familie, copii. Dar nu uita că nu acesta este scopul tău.
439
Acesta este TESTUL tău.
Testul care te pune la încercare și te provoacă să

te ridici deasupra condiției tale inferioare, de om mu-
ritor. Puțini sunt cei care trec testul, însă ei sunt cele mai
mari personalități ale lumii. Oameni care s-au ridicat
deasupra condiției de muritori și au CREAT.
Iubirea transformată în muncă, adică vocația ta,

te face să devii zeu printre muritori, zeu căruia ge-
nerațiile de oameni vin şi îi plătesc drept tribut respectul
și admirația lor pentru că, prin iubirea acestora, trans-
formată în muncă, întreaga specie umană a ieșit din
peșteri pentru a cuceri stelele.
PRINCIPIUL ÎNCĂRCĂRII BATERIILOR

(HRĂNIREA SPIRITULUI)
Într-o inimă plină, este loc pentru tot, într-o

inimă goală, nu este loc de nimic.
[Antonio Porchia]
IUBESC subiectul acesta.
Întreaga mea viaţa s-a schimbat având o revela-

ţie despre aceste rezervoare ale iubirii.
440
PERA NOVACOVICI
Am început să fac sport şi am slăbit 25 de kilograme

de grăsime.
Am redescoperit iubirea când credeam că iubirea în-
tre oameni, de fapt, nu există.
Am început să scriu din nou când credeam că nu îmi
va mai reveni inspiraţia.
Am decis să trăiesc un nou stil de viaţă, bazat pe cu-
raj, o inimă deschisă şi evoluţie rapidă, fără temeri.
Am avut inspiraţia să fac seria de cursuri online Im-
pulsul, în care să îi învăţ şi pe alţii cum să-şi schimbe
întreg stilul de viaţă.
Momentul acestei revelaţii este, în sine, o expe-

rienţă pe care o păstrez în locul cel mai intim al sufle-
tului meu, alături de experienţele cele mai de calitate
din viaţa mea.
Am să îţi spun pe scurt despre ce e vorba şi apoi

îţi voi spune cum să foloseşti asta în relaţiile de iubire.
Când vrei o revelaţie, pleacă într-o excursie în

natură.
După această întâmplare, mi-am promis să nu

mai uit niciodată ca mama natură este locul în care sun-
tem cei mai fericiţi, este locul în care ne încărcăm bate-
riile cel mai bine şi primim cele mai bune răspunsuri la
întrebările noastre.
441
Peter Gropsian (Pepe) este omul care mi-a salvat

sufletul de două ori, ducându-mă în excursii cu forţa,
pentru ca, apoi, să îi mulţumesc pentru tot restul vieţii.
Prima oară, a fost în momentul în care, colegi

fiind la Politehnica din Timişoara, eu în anul 4, trist şi
nefericit că nu îmi plăcea ceea ce făceam, mă plimbam
pe coridor cu o carte în mână. Era despre cum să ai mai
mult umor.
Pepe m-a văzut şi mi-a spus că îl pot ajuta.
În ziua aceea, m-a dus la o clasă de copii care

erau într-a 8-a şi am făcut cu ei trei jocuri. Era vorba
despre educaţie nonformală şi cum să îi înveţi pe tineri
să îşi dezvolte diverse abilităţi.
Mi-a plăcut foarte mult. Peste două săptămâni,

Pepe organiza o excursie cu copiii ăştia şi m-a luat să îl
ajut.
După două excursii de genul ăsta, descoperi-

sem o nouă lume. Eu aveam deja gânduri să îmi întorc
atenţia spre psihologie şi ăsta a fost impulsul de care
aveam nevoie. S-au pornit o serie de evenimente (prin-
tre care zeci de excursii cu copii de liceu) care culminau
cu mine, abandonând Politehnica şi mergând la psiho-
logie, descoperindu-mi vocaţia.
Restul e istorie.
442
PERA NOVACOVICI
Ce ţin minte sunt experienţele sufleteşti ames-

tecate cu prezenţa în natură. Ce a făcut natura a fost că
mi-a deschis sufletul şi l-a umplut cu curaj, cu inspiraţie
şi cu iubire. Am ştiut care sunt cele mai bune alegeri
pentru mine, am avut curaj să le implementez şi nu aş fi
reuşit niciodată asta fără mama natură şi fără Pepe, care
a luat un sceptic şi l-a dus în mijlocul naturii.
Peste aproape zece ani de zile, deşi atât eu, cât

şi Pepe am ales drumuri diferite în viaţă, eu fiind psiho-
log, iar el organizând excursii, lucram împreună când
organizam Bootcamp-uri. El şi echipa lui făceau activi-
tăţile sportive, eu şi echipa mea activităţile de seminar.
Trecuseră câteva luni bune de când ne văzusem

ultima oară, iar eu eram la trei luni după despărţirea de
fata cu care avusesem o relaţie de aproape trei ani, ul-
timul fiind mutaţi împreună. Imediat după Anul Nou, ve-
nind de la părinţii ei, ne-am aşezat pe canapea şi mi-a
zis: “Vreau să mă mut singură.” Eu am zis “Ok”, deşi
habar nu aveam ce se întâmplă. Apoi a zis: “Şi vreau să
ne despărţim”. Am zis iar “Ok”, de data asta confuzia
mea amestecându-se cu orgoliul. Fata era foarte hotă-
râtă, iar eu ştiam că prima regulă în despărţiri e să nu
faci nimic să îl împiedici pe cel care te părăseşte să se
răzgândească.
Vom discuta mai amănunţit aceste lucruri la par-

tea de despărţire.
443
Se spune că, în despărţiri după relaţii mai lungi

de şase luni, durează între trei şi şase luni să depăşeşti
momentul total.
Eram în martie, trecuseră trei luni, iar eu eram

tot afectat şi un pic depresiv.
Când universul îşi trimite mesagerii
Pe mesagerul meu în această lecţie de viaţă îl

cheamă Mihai.
Pe Mihai îl întâlneam doar în excursiile cu Pepe,

de obicei când făceam rafting. Aveam strigătul nostru
de luptă, ca spartanii. Ne pupam şi ne îmbrăţişam de
fiecare dată ca doi vechi şi buni prieteni, deşi singura
noastră interacţiune era în excursii.
Cum ne-am găsit eu şi Mihai, pentru ca eu să în-

văţ una dintre cele mai preţioase lecţii ale vieţii mele?
Tot cu ajutorul lui Pepe. M-am întâlnit cu el în

timp ce mergeam pe stradă, joi seara, spre sala de
sport. Mi-a zis: “Vezi că noi la 5 dimineaţa mergem la raf-
ting, dacă vrei să vii, sună-mă în seara asta”. I-am zis: “Bi-
ne, te sun!”, din politeţe. Eram prea depresiv ca să am
chef să îmi mişc fundul afară din zona de confort. Aler-
gând pe banda la sală, probabil organismul meu a înce-
put să secrete endorfine şi mi-a venit un pic de chef de
acţiune.
444
PERA NOVACOVICI
Mi-am zis că Pepe mi-a salvat sufletul odată du-

cându-mă în excursii, poate că întâlnirea mea “întâmplă-
toare” cu el are rolul să mă ajute în depresia mea cau-
zată de despărţirea de o femeie pe care o iubeam şi cu
sufletul, nu doar cu hormonii.
A doua zi, eram în maşină şi, supriză, era şi Mi-

hai cu noi, iar eu nu ştiam că va fi şi el prezent.
Acum bea o gură de apă pentru că nu vreau să

te apuce ameţeala. Vorbesc serios.
Gata?
Deşi nu mă mai văzusem cu Mihai de multă vre-

me, auzisem că soţia lui născuse un copil. Copilul a su-
ferit timp de şase luni o serie de afecţiuni şi boli, părinţii
au stat doar în spital, iar, după 6 luni, copilul a murit.
Nici nu voiam să mă văd cu Mihai pentru că mă

gândeam că nu ştiu să mă comport cu un om care a tre-
cut printr-o asemenea suferinţă. Apoi mi-am adus amin-
te că şi eu sufăr şi mi-am dat seama ce ridicol sunt.
Săracul de mine, m-a părăsit gagica. Ce dramă!
Mihai era vesel ca în toate celalalte excursii ale

noastre. M-a pupat, m-a îmbrăţişat, iar eu încercam să
îmi ascund emoţiile şi surpriza.
Îmi era ruşine de mine că de trei luni stau în

casă, beau vodka şi ascult muzică sârbească de dor şi
445
jale, iar omul ăsta a depăşit aşa o suferinţă şi trăieşte

intens şi cu curaj viaţa în continuare.
Mi-am dat seama că motivul pentru care eu sunt

în această mică excursie este să mă întâlnesc cu Mihai şi
să primesc răspunsul la o singură întrebare:
“Omule, de unde ai puterea?”
Excursia a fost faină, ne-am dat cu bărcile, am

râs, ne-am distrat, iar eu nu am avut curaj să întreb ni-
mic. Mi-era ruşine.
A doua zi, trebuia să plec cu Pepe acasă mai re-

pede şi, probabil, nu aş fi întrebat nimic dacă Mihai nu
ar fi sărit în maşină cu noi şi nu ar fi zis: “Vin cu voi, şi eu
trebuie să plec mai repede”.
Era clar. Cinci ore de drum, eu cu Pepe şi cu Mi-

hai. Nu mai aveam de ales, trebuia să îl întreb. După o
oră de vorbit aiurea, mi-am luat inima în dinţi şi am
întrebat…
Secretul puterii interioare şi al iubirii
“Mihai, sper că nu sunt deplasat cu întrebarea

mea, ştiu că ţi-e greu însă nu ştiu alt mod decât direct să
pun întrebarea asta. De unde ai atâta putere să depă-
şeşti drama prin care ai trecut? Eu sunt depresiv după o
446
PERA NOVACOVICI
despărţire, tu eşti mai bine decât mine după ce ţi-ai

pierdut primul copil în şase luni de chinuri.”
Mihai nu a clipit deloc când mi-a răspuns.
“Sunt două lucruri care m-au ajutat enorm.
Primul a fost că am crezut în Dumnezeu şi am

ştiut că el ne învaţă o lecţie. Orice suferinţă pe care o
trăim, oricât de dură pare, este o lecţie pentru ca sufletul
nostru să devină mai puternic.
Al doilea lucru care m-a ajutat a fost IUBIREA oa-

menilor din jur. Nu m-am simţit niciodată aşa de iubit de
către cei apropiaţi, familie, prieteni şi, cu ajutorul lor şi al
IUBIRII lor, am putut să trec cu bine peste încercarea as-
ta.”
La plecare, l-am îmbrăţişat şi mi-am stăpânit cu

greu lacrimile. Nu ştiu câte dintre lacrimi erau din com-
pasiune pentru Mihai şi câte din eliberarea pe care am
găsit-o în răspunsul lui.
Ajuns acasă, am plâns. Pentru mine, o revelaţie

nu e cu adevărat revelaţie dacă nu te face să plângi
măcar un pic. În timp ce behăiam, am luat markerul şi
am început să desenez pe whiteboard.
Am gândit aşa:
Mihai, în suferinţa lui cea mai mare, a avut ne-

voie de IUBIREA celor din jur, şi a primit-o.
447
Eu sunt psiholog şi simt ca asta e vocaţia mea,

lucrul pe care îl fac din toată inima, cu pasiune. Oamenii
au nevoie de mine atunci când suferă. Ca să pot să îi
ajut cu ceva, este extrem de important ca eu să îi pot
iubi şi să le ofer această iubire prin compasiune, îmbră-
ţişări, încurajări, sfaturi şi toate acele lucruri de care un
om suferind şi cu sufletul golit are nevoie.
DAR DACĂ EU AM SUFLETUL GOL, CUM POT SĂ ÎI

AJUT PE ALŢII?
De trei luni sufeream că am fost părăsit şi îmi

simţeam sufletul golit. Dar nu am fost tot timpul aşa.
Înainte de această relaţie, aveam sufletul plin de iubire
şi sunt convins că fata nu a luat iubirea şi fericirea mea
cu ea. Acestea sunt în mine, dar sunt acoperite cu tot
felul de prostii.
Ce trebuie să fac este pur şi simplu să redesco-

păr iubirea din mine şi să mă asigur că niciodată sufletul
meu nu se va mai goli.
Uşor de spus, însă cum se face asta?
Fă-ţi plinul zilnic.
Primul desen pe care l-am făcut pe tablă a fost

cu doi oameni, un bărbat şi o femeie, care au o relaţie
de cuplu.
Rataţii sentimental din istoria lumii (poeţi, scri-

itori, artişti etc.), prin minunata punere în scenă a pro-
448
PERA NOVACOVICI
priilor drame şi suferinţe din cauza iubirilor neîmplinite,

au educat oamenii să creadă că tot ce trebuie să faci
pentru fericirea eternă este să îţi găseşti o jumătate, să
te urci în vârf de munte şi să trăieşti acolo, izolat de toţi
şi contopit cu sufletul pereche pentru întreaga veşnicie.
Relaţia de cuplu este doar unul dintre aspectele

vieţii care ne pot face fericiţi. O relaţie de iubire cu un
partener nu este TOTUL în viaţă. Din cauza acestei gre-
şeli, oamenii lasă deoparte tot ce îi face fericiţi şi încep
să se izoleze, crezând că relaţia lor e tot ceea ce au
nevoie. Astfel, sufletul lor, rezervorul lor de iubire nu se
mai încarcă din alte surse şi începe să devină mai mic,
se încarcă greu şi se goleşte repede.
Notează-ţi asta:
ORICE dispută din relaţia de cuplu este doar un

protest al partenerului, pentru că nu se simte iubit şi
vrea să atragă atenţia asupra acestui lucru.
Când intră într-o relaţie de cuplu, fiecare aşteap-

tă de la celălalt să îi ofere cât mai mult, având rol de
înlocuire a cât mai multor funcţii. Partenerul trebuie să
fie atent la toate nevoile mele, să îmi ofere afecţiune, să
facă servicii, să îmi fie terapeut, să mă distreze, să îmi fa-
că masaj, să muncească pentru bani, să construiască
pentru viitor, să facă, să facă, să facă…
Astfel, pentru că iubeşte, partenerul face toate

asta, însă preţul este mare de tot: renunţarea la sine. Iar
449
când renunţi la tine, eşti cu un pas în mormânt. Ia afir-

maţia asta în orice sens vrei tu.
Partenerul chinuit astfel, evident că va cere reci-

procitate, asta dacă nu e masochist şi îi place rolul de
sclav la stăpân.
Lucrurile merg o vreme, pentru că iubirea învin-

ge totul, nu?
Iubirea învinge totul până când nu mai ai iubire.

Apoi, ORICE te învinge.
Pentru că nu au ştiut să îşi umple rezervorul cu

iubire din toate locurile şi lucrurile făcute, pentru a se
hrăni cu iubire şi au aşteptat iubire doar unul de la celă-
lalt, acum, după o vreme de relaţie, avem doi oameni cu
buzunarele goale, care, în timp ce-şi zâmbesc, încearcă
să îşi bage mâna unul la altul în buzunar ca să ia ceva,
dar BUZUNARELE SUNT GOALE!
Ştii care este semnul că într-un cuplu rezervoa-

rele de iubire sunt goale, că fiecare încearcă să ia de la
celălalt, dar nu mai are de unde?
REPROŞURILE.
Când apar reproşurile în cuplu, ăla e semn că

fiecare ia un pai mare, îl înfige în celălalt şi încearcă să
sugă orice urmă de iubire mai e. Amândoi sunt goi pe
dinăuntru, nu mai există iubire şi sufletele lor mor. Ce e
de făcut să nu se ajungă aici?
450
PERA NOVACOVICI
Pentru a pune în aplicare lecţiile învăţate, e foar-

te important să înţelegi că relaţia de cuplu, deşi poate fi
o sursă de unde îţi încarci sufletul cu iubire, dacă abu-
zezi de ea, o pierzi. Tu eşti responsabil cu propriul tău
rezervor de iubire. Tu şi numai tu!
Într-un cuplu, de obicei, unul are mai mult în re-

zervor şi altul mai puţin, iar cel care are mai mult trebuie
să îi dea la sfârşitul zilei celui care are mai puţin. Dar, la
începutul zilei, amândoi trebuie să fie plini.
Dacă stăm să ne gândim că prima lege a iubirii

spune că trebuie să DAI iubire, dacă te gândeşti că ai
nevoie să pui iubire în munca ta pentru ca ea să devină
pasiune şi vocaţie, că e nevoie de iubire pentru toţi cei
din jur, pentru părinţi, prieteni, colegi, copii şi tot ce e
viu, atunci ştii că nu ai cum să o iei doar de la partenerul
de cuplu. Dimpotrivă, trebuie să îi dai.
Z
PAȘI DE ACȚIUNE
Cum îţi încarci rezervorul de iubire?

petrecând timp în natură (cea mai de calitate ener-
gie cu timpul de absorbţie cel mai scurt în cantitatea cea
mai mare);
451
practicând hobby-urile, pasiunile tale;

citind cărţile preferate;
privind filmele preferate;
făcând sport;
ascultând muzica preferată;
jucând jocurile preferate (da, şi alea pe calculator,
dar cu măsură);
orice lucru care simţi că îţi umple sufletul de bucurie
şi energie;
partenerul de cuplu.
Partenerul l-am pus ultimul pentru că e bine să iei cât
mai puţin de la el şi să îi dai cât mai mult. Niciodată nu
va fi uşor, mai ales dacă şi tu simţi că ai rezervoarele
goale. Însă, dacă nu ai ce să dai, nu ar trebui să îţi tero-
rizezi partenerul care are şi el problemele lui.
Singurul mod corect de a-ţi încărca bateriile cu iubire de
la partenerul de cuplu este când partenerul vine să îţi
dea pentru că vrea el, nu pentru că îl obligi, şantajezi
etc.
1. Fă o listă cu trei activităţi în afară de relaţiile de iubire
care simţi că îţi încarcă bateriile de iubire, energie, en-
tuziasm şi optimism (pot să fie activităţi care nu se regă-
sesc în lista mea).
2. Fă aceste activităţi cu orice preţ.
3. Ai grijă să nu începi să îţi terorizezi partenerul cu ne-
voia de validare, cu manipulări şi strategii pentru a fura
iubirea de la el.
452
PERA NOVACOVICI
4. Ca să îţi dai seama dacă ai sau nu rezervorul de iubire

plin, în fiecare zi pune-ţi întrebarea: “Ce pot face pentru
persoana pe care o iubesc ca să îi amplific puterea?” Da-
că nu simţi plăcere la acest gând şi simţi nevoia ca par-
tenerul să facă pentru tine ceva, înseamnă că ai rezer-
vorul de iubire gol şi e cazul să faci ceva pentru a-l um-
ple sau se arată vremuri grele pentru relaţie.
PRINCIPIUL OMULUI SUPERIOR
“Omul superior este o binecuvântare pentru cel

inferior. El este ochi pentru orbi, putere pentru slabi,
scut pentru cei lipsiţi de apărare. El stă drept,
aplecându-se asupra celor căzuţi. Se ridică, ridi-
cându-i pe alţii.
[Rober Green]
Acest principiu este de la Marius Simion, unul

dintre mentorii mei pe spiritualitate.
I-am promis că îi voi pune materialul în carte

pentru că el amână propria carte (care va fi un succes
uriaş) şi că, cel puţin aşa, oamenii îi pot citi materialele.
Te las să savurezi mai departe.
453
Înainte de-a începe să citeşti acest extraordinar

articol, e important să ştii că poţi da jos varianta în for-
mat mp3, în care îl vei auzi chiar pe Marius Simion,
autorul acestui articol: http://www.nlpmania.ro/wp-
content/uploads/2009/11/articol-omul-superior.mp3
Dacă preferi varianta scrisă, continuă să citești.
Poveste de insucces
A fost odată ca niciodată, pe când încă îmi era

teamă să vorbesc în public şi pe când încrederea în mi-
ne era ceva de peste mări şi ţări, de neatins de mine.
Povestea mea începe în liceu când am devenit conştient
că sunt cam prea mic de statură. De aici, până la neîn-
crederea în mine, nu a fost decât o staţie de autobuz.
Ce s-a întâmplat între cele două staţii de autobuz? Ni-
mic mai obişnuit… fata de care îmi plăcea la nebunie pe
atunci mi-a zis că e mai bine să ne vedem fiecare de via-
ţa noastră. Bineînţeles că am pus totul pe seama desti-
nului meu nefericit şi m-am recunoscut definitiv învins în
faţa vieţii.
A trebuit să învăţ prin încercare şi eroare pentru

câţiva ani.
Apoi, mi-am dat seama că pot învăţa din expe-

rienţa altora, că nu e nevoie să repet aceleaşi expe-
rienţe şi eu, ci e suficient să îmi deschid mintea şi să în-
454
PERA NOVACOVICI
ţeleg ce au păţit alţii. Şi, bineînţeles, ce au făcut să

rezolve această problemă.
Norocul meu a fost că sunt foarte curios, am

început să practic o mulţime de metode care m-au aju-
tat să îmi dezvolt câte o parte din mine, până când am
dat de un test. Fără teste, nu vei şti niciodată dacă ai
ajuns acolo unde ţi-ai dorit sau dacă ai greşit drumul.
Omul superior: test de autocunoaştere
Te-ai trezit azi cu dorinţe pe care ştii că nu le

poţi atinge? Sau ai suficientă încredere în tine pentru a fi
sigur că ţi le poţi îndeplini? Eu m-am trezit de dimineaţă
şi m-am întrebat de ce, de-abia după ani buni de muncă
cu mine însumi, am reuşit să mă adun şi să fac ceea ce
îmi place. Mi-am amintit apoi că marele secret al omului
superior este încrederea în sine. Zilnic aud oamenii vor-
bind de încredere în sine, senzaţia mea este că deja nu
mai ştie nimeni ce înseamnă asta. Uneori parcă ar fi cu-
raj, alteori parcă ai spune că este voinţa, alteori inteli-
genţa superioară.
Încrederea în sine este o emoţie care se tot re-

petă în noi, o emoţie care are rolul de-a “aduce la da-
torie” toate celelalte emoţii şi energii. Dar această încre-
dere în sine se împleteşte cu multe altele. Nu este o
singură culoare pe pagină, ci este un întreg curcubeu
de emoţii. De exemplu, poţi să ai încredere în tine
455
100%, dar, dacă îţi lipsesc răbdarea şi calmul, tot nu vei

reuşi. Vei abandona poate cu o secundă înainte de final.
Aşa cum te-am obişnuit până acum, vin şi de

data aceasta cu un test inedit. Este, de fapt, o poezie
despre un om adevărat, scrisă de un om adevărat (R.
Kipling – Dacă). Fiecare vers al acestei poezii trebuie să
fie pentru tine un reper şi un test. Reper îţi va fi atunci
când îţi vei da seama că omul superior, care ai vrea să fii
tu, are exact acele caracteristici descrise în poezie. Test
îţi va fi poezia atunci când deja ai început să te dezvolţi
şi vrei să ştii unde ai ajuns.
Ca să te autoevaluezi, este simplu: pur şi simplu

bifează fiecare vers care spune un lucru adevărat des-
pre tine. Dar fii sincer 100%. În drumul unui om supe-
rior, nu există 0,1% nesinceritate. Îşi asumă perfect ni-
velul pe care se află. Nu vei primi note la acest test, nu
vei primi nici premiu. Dar fii atent la mesajul acestor ver-
suri. Nu am găsit niciunde o descriere atât de bună a
omului perfect. Pentru mine, acest om, descris în poe-
zie, a devenit modelul de urmat. Bineînţeles că am lăsat
încă nebifate prea multe dintre versuri, dar mâine o să
mai bifez unul, apoi încă unul şi tot aşa. O să vă anunţ
când sunt bifate toate.
“De poţi fi calm când toţi se pierd cu firea

În jurul tău şi spun că-i vina ta;
De crezi în tine chiar când omenirea
Nu crede, dar s-o crezi ar vrea;
456
PERA NOVACOVICI
Dacă de aşteptare nu osteneşti nicicând,

Nici de minciună goală nu-ţi clatini gândul drept;
Dacă, privit cu ura, nu te răzbuni urând
Şi totuşi nu-ţi pui masca de sfânt sau de înţelept;
Dacă aştepţi, dar nu cu sufletul la gură
Şi nu dezminţi minciuni minţind, ci drept;
De nu răspunzi la ură tot cu ură
Dar nici prea bun să pari, nici prea-ntelept;
Sau când, hulit de oameni, tu nu cu răzbunare
Să vrei a le răspunde, dar nici cu rugăminţi;
De poţi visa, dar nu-ţi faci visul astru;
De poţi gândi, dar nu-ţi faci gândul ţel;
De poţi să nu cazi pradă disperării
Succesul şi dezastrul privindu-le la fel;
De rabzi s-auzi cuvântul cândva rostit de tine
Răstălmăcit de oameni, murdar şi prefăcut;
De rabzi văzându-ţi idealul distrus şi, din nimic,
Să-l reclădeşti cu ardoarea fierbinte din trecut;
De poţi risca pe-o carte întreaga ta avere
Şi tot ce-ai strâns o viaţă să pierzi într-un minut
Şi-atunci, fără a scoate o vorbă de durere,
Să-ncepi agoniseala cu calm de la-nceput;
De poţi rămâne tu, în marea gloată
Cu regi, tot tu, dar nu străin de ea;
Duşman, om drag, răni să nu te poată;
De toţi să-ţi pese, dar de nimeni prea;
De poţi, prin clipa cea neiertătoare,
Să treci şi s-o întreci gonind mereu;
Dacă ajungi să umpli minutul trecător
Cu şaizeci de clipe de veşnicii mereu,
457
Vei fi pe-ntreg Pământul deplin stăpânitor

Şi, mai presus de toate, un OM, iubitul meu.”
Profilul psihologic al omului superior
În primul rând, calmul este o caracteristică spe-

cială a acestui om. Te afli într-o mare de oameni agitaţi
şi, dintr-odată, vezi pe unul dintre ei că e liniştit şi că
surâde ca şi cum nu ar fi deloc afectat de toată nebunia
momentului. Deja vrei să te îndrepţi spre el, să îl cu-
noşti. Simţi că are ceva special şi nu ştii ce. Surâsul lui nu
e un surâs orgolios, nu pare să spună “eu de voi râd
acum”, ci e un surâs care parcă îţi transmite: “stai liniştit,
şi această problemă va trece şi va veni iar soarele”.
Da, optimismul este ceea ce nu trebuie să lip-

sească din personalitatea acestui om. În orice situaţie
ştie că există şi ceva de învăţat din acea agitaţie, ştie că
fiecare problemă poartă în ea şi Soluţia, dar încă nu e
vizibilă. Încrederea în sine este atât de puternică, încât,
chiar şi atunci când oamenii din jur spun că nu există
şanse de reuşită, omul superior nu renunţă. Nu mai are
cum să renunţe, a investit tot sufletul în ceea ce face,
dacă ar renunţa, şi-ar lăsa acolo sufletul şi ar rămâne gol
pe dinăuntru.
Foarte grea este următoarea caracteristică, şi

anume aşteptarea. Omul superior nu se plictiseşte
aşteptând, el aşteaptă altfel decât ceilalţi oameni. Pen-
tru el, aşteptarea este cea care dă valoare lucrului pe
458
PERA NOVACOVICI
care îl aşteaptă. Cumde poate să aştepte fără să se plic-

tisească, aşa cum fac ceilalţi? Îşi ţine mintea atentă, sub
control. Nu o lasă să sară de la un gând la altul, el e
atent numai la ceea ce caută, ca un vânător în căutarea
unei prăzi. Nu renunţă, nu se plictiseşte de aşteptare.
Când cineva spune minciuni sau bârfe despre

el, acest om râde — nu întoarce vorbele în avantajul lui.
Ştie că are de-a face cu nişte copii imaturi. Rezistenţa la
bârfele şi minciunile celorlalţi este o altă caracteristică a
personalităţii perfecte. Dacă vrei să reuşeşti asta, şi tu va
trebui să îţi spui de fiecare dată că aceşti oameni care te
vorbesc de rău, de fapt, ei au acele probleme pe care le
pun pe umerii tăi. Nu îi judeca, ci acceptă ceea ce spun
ei cu acelaşi surâs, calm şi detaşare. Ultimul vers din
strofa a doua avertizează însă despre un pericol: omul
care a pornit pe această cale riscă să creadă că a
devenit superior. Nu trebuie să te consideri niciodată
aşa, lasă pe alţii să spună asta despre tine.
Răzbunarea este un cuvânt care nu există pen-

tru omul care vrea să se dezvolte. Răzbunarea te face
mic în ochii tăi şi ai lumii. Dacă cineva simte dorinţa de
răzbu-nare, înseamnă că plăteşte cu aceeaşi monedă
răul care i-a fost făcut. Asta pentru că nu are monede
mai valoroase. Omul superior iartă persoana care i-a fă-
cut rău, dar încearcă să repare acel rău. Nu stă cu mâi-
nile în sân, ci acţionează, îşi urmăreşte obiectivele. Nu
se roagă de nimeni şi, din această cauză, pare un pic
nesociabil. Oamenii din jurul lui ar vrea ca acesta să
459
ceară ajutor, nu le place să aibă lângă ei un om auto-

nom. Însă omul pornit pe calea dezvoltării personale
este din ce în ce mai autonom. În fiecare zi care trece, el
se maturizează şi, de la starea de copil neajutorat, de-
vine adult.
Visul — atunci când un om începe să se dezvolte,

îşi schimbă visurile, viaţa lui îi cere să viseze că zboară
mai sus. Vrea mai mult, nu se mai mulţumeşte să fie nu-
mai bucuros, ci vrea să fie fericit. Nu îi mai este de ajuns
o viaţă călduţă, vrea o viaţă fierbinte. Cu toate astea,
obiectivele pe care şi le stabileşte nu îi devin obsesie.
Dacă ai început deja să mergi pe această cale, ştii că
omul superior este flexibil. Dacă un obiectiv este de
neatins, nu se sinucide, se adaptează. Nu trece peste
cadavre ca să-şi atingă obiectivul — ştie când să renunţe.
E perfect adaptat la resursele pe care le are, nu

suferă pentru că după luni vine marţi. Ştie că ceea ce es-
te inevitabil trebuie acceptat cu calm. Atunci când nu
reuşeşte să îşi atingă obiectivele, când are parte de
eşec, îşi reanalizează strategia şi o adaptează. Pentru el,
succesul sau eşecul sunt fiecare, în parte, importante.
Succesul îi spune că a reuşit să înţeleagă mecanismele
universului şi să se adapteze la ele. Eşecul, pe de altă
parte, îi spune tot ce are nevoie despre lipsurile cu care
încă se confruntă. Eşecul poartă în el mult mai multă in-
formaţie decât succesul. Omul superior ştie asta şi este
atent la cauzele adevărate ale eşecului, care, de cele
mai multe ori, sunt în el, nu în afara lui. El ştie că poate a
460
PERA NOVACOVICI
ales greşit strategia sau că poate nu îşi doreşte din toată

fiinţa acel obiectiv.
Ceva special îl defineşte însă pe acest om. Chiar

dacă şi-a văzut visul distrus, nu abandonează. Nu poate
să abandoneze. Suportă orice, dar merge înainte. Dacă
nu îi reuşeşte o strategie şi nu îşi atinge un vis astăzi, el
mâine insistă din nou. Dacă lumea îi spune că ceva este
imposibil, el spune că, în acest caz, o să-l atingă un pic
mai târziu, dar, cu siguranţă, îl va atinge.
Îşi asumă riscuri — are aşa mare încredere în oa-

meni şi în el, încât riscă totul. Riscă să piardă tot ce are,
deoarece ştie că, dacă deja a reuşit o dată să clădească,
va reuşi şi a doua oară. Ştie să piardă fără să renunţe.
Chiar dacă cei din jur îi spun să se oprească pentru că
riscă prea mult, el ştie că jocul este mai important pen-
tru el decât câştigul. Dacă ar trebui să aleagă între câş-
tigul final şi jocul în sine, ar alege jocul fără să stea pe
gânduri.
Nu se plânge niciodată — din punctul lui de ve-

dere, a se plânge e pierdere de timp. Cui să se plângă?
Pentru ce? Te plângi poate atunci când aştepţi ajutor?
Cine să îl ajute? Toţi la care ar putea să se plângă încă
nu au ajuns acolo unde este el. Cum să poată să îl ajute
în acest caz? E complet inutil să te plângi unuia care ştie
şi poate mai puţin decât tine.
Omul superior, dacă este înconjurat de mulţime

sau e singur în cameră, se comportă la fel. Pur şi simplu
461
se simte relaxat în ambele situaţii. Ce nu aş da să fiu şi

eu la fel! Nu caută să iasă în evidenţă în mijlocul unui
grup. Nu râde de ceilalţi, dar nici nu stă rezervat făcând
pe deşteptul. Pur şi simplu se adaptează. Cred că acesta
este cuvântul cheie care defineşte cel mai mult acest
model de om: adaptarea.
Atunci când ceilalţi oameni îşi pun toată încre-

derea în prieteni sau în familie, omul superior ştie că nu
are voie să ceară nimănui nimic. Nu el este centrul uni-
versului, buricul pământului. El ştie că nimeni nu s-a năs-
cut ca să îl servească pe el, ca să îl facă pe el fericit. În
orice relaţie, un asemenea om cere puţin şi oferă mult. Îi
place să îi facă pe alţii fericiţi, dar nu cere acelaşi lucru
de la ceilalţi. Face contrar celor care spun: “să se com-
porte cu mine aşa cum mă comport eu cu ei”. El crede
că problemele lui sunt mai mici decât ale celorlalţi, aşa
că nu are voie să îi încarce şi el cu cereri.
Caracteristica mea preferată — poate şi pentru

că am simţit-o numai pentru câteva momente în viaţă —
este trăirea prezentului. Omul superior nu se gândeşte
cu regret la trecut, nu zice “ce bine a fost anul trecut,
mult mai bine decât acum”. El ştie că fiecare moment
are farmecul lui, dacă ştii să îl savurezi. Dacă ştii să cauţi
ceva plăcut în fiecare clipă, o faci să devină eternă.
Viitorul nu îl interesează decât pentru planificare. Nu se
gândeşte că o să-i fie bine în viitor. Atunci o să îi fie
exact aşa cum o să îi fie. Pentru el, viitorul înseamnă încă
o zi în care va învăţa ceva nou. Îşi propune obiective,
462
PERA NOVACOVICI
dar le trăieşte deja din prezent. Momentul prezent e cel

care îi face bucurie, nu viitorul sau trecutul.
Primii paşi pe calea omului superior
Îmi amintesc de momentul în care am fost sigur

că cel mai important lucru în viaţa mea a fost să mă
schimb. Să îmi depăşesc limitele şi să devin omul care
vreau să devin. În acel moment, am luat o decizie care
mi-a schimbat viaţa. O să îţi povestesc prin ce schimbări
am trecut şi cum m-am adaptat la ele. Majoritatea încer-
cate de mine, unele preluate de la cunoscuţi sau de la
cei care au reuşit să se schimbe şi care au considerat un
păcat să nu spună şi altora cum au făcut.
Dacă privesc acum în trecut, îmi dau seama de

schimbările care au avut loc încă de la început. Am stat
cel mai mult să mă gândesc cum a pornit totul. Am ob-
servat mai mulţi paşi care m-au condus spre a lua deci-
zia de-a mă schimba. Până la această decizie, totul era
raţional, spuneam că vreau să mă schimb, dar, de fapt,
nu aveam energie pentru asta.
Etape ale deciziei de schimbare:

Acumulează frustrare — această frustrare este, de
fapt, o energie potenţială foarte mare. Dacă nu e bine
canalizată, ea te va distruge, se va transforma în tristeţea
faptului că nu reuşeşti. Dar, dacă e bine controlată (şi vei
învăţa în curând cum să faci asta), te va ajuta enorm. E
ca o trambulină pentru tine. O să avem timp în viitor ca
463
să vorbim mult mai multe despre frustrare şi cum

funcţionează ea.
Al doilea moment dinaintea deciziei de schimbare
este observarea coincidenţelor. Coincidenţele din viaţa
ta nu sunt deloc întâmplătoare, ele trebuie să îţi spună
că subconştientul tău te face atent la calea pe care
trebuie să o urmezi. Coincidenţele se petrec tot timpul,
însă nu suntem atenţi la ele. Atunci când suntem în faţa
unui moment major al vieţii noastre, mintea nu mai e ca-
pabilă să ne sprijine, aşa că alte instrumente intră în
funcţie, acele instrumente care ne-au ghidat mii de ani
înainte de-a folosi mintea raţională: intuiţia, inspiraţia,
instinctul. Bazează-te pe aceste instrumente supramen-
tale. Caută coincidenţele şi identifică ce anume îţi spun
ele despre momentul de viaţă în care te afli.
Pentru ce îţi spun toate acestea? Eu le-am învă-

ţat în ultimii 15 ani. Acum sunt într-o etapă a dezvoltării
mele în care obligaţia mea este să dau mai departe ce
am învăţat. Şi îmi vine uşor, pentru că exact asta trebuie
să fac în acest moment. Câteva persoane care au citit ce
scriu eu au spus că scriu foarte natural, asta tocmai pen-
tru că a venit momentul să o fac. Dacă aş fi încercat asta
în altă etapă, cu siguranţă nu ar fi fost la fel de eficient.
Toate la timpul lor.
Bibliografie
Ouspensky, P. D.: Psihologia posibilei evoluţii a omului
464
PERA NOVACOVICI
465
Stil de
viață
În acest capitol, se strânge esenţa întregii noas-
tre cărţi despre liderii alfa.
Este vorba despre cel mai înalt nivel la care îţi

poţi trăi existenţa şi, în acelaşi timp, să fii lider prin pu-
terea exemplului.
Acum vorbim despre stilul de viaţă.
Ceea ce vei face acum va fi să integrezi tot ce ai

învăţat pentru a-ţi dezvolta personalitatea şi a putea să
trăieşti stilul de viaţă pe care ţi-l doreşti. Evident, asta nu
se va întâmpla peste noapte.
Mai jos, ai exerciţiul zilei ideale, trăită după valo-

rile tale, dar, din clipa în care mi-am scris pe hârtie care
este stilul meu ideal de viaţă şi până am atins acel ideal,
a durat între opt şi zece ani.
De ce atât? Pentru că există mai multe domenii

ale stilului de viaţă la care trebuie să lucrezi şi nu poţi
face îmbunătăţiri în toate, în acelaşi timp.
Să spunem că ai probleme cu banii. Asta te poa-

te trage în jos şi îți poate lua între un an şi trei ani ca să
scapi de problemele financiare. Apoi, poate sănătatea.
În acest domeniu, durează un an sau doi ani să îţi
schimbi obiceiurile alimentare şi sportive.
468
PERA NOVACOVICI
Secretul stă în obiceiuri. Îţi vei schimba stilul de

viaţă înlocuind câte un obicei pe rând şi creând resur-
sele necesare pentru a putea face aceste schimbări.
Partea frumoasă e că la început e greu şi apoi,

pe măsură ce faci câte o schimbare, procesul se accele-
rează. Este ca şi bulgărele de zăpadă care a plecat la
vale, iar acum devine din ce în ce mai mare şi prinde vi-
teză şi mai mare. Progresia devine geometrică, nu mai
este aritmetică.
Fiecare domeniu al stilului de viaţă, pe care nu îl

ai rezolvat, te trage în jos ca o piatră de moară la gât.
În cazul meu, locuiam cu mama şi nu aveam

chef să aduc fete acasă pentru că relaţia cu mama şi aşa
era tensionată. Asta îmi afecta relaţiile de iubire. Apoi,
mergeam la o facultate care nu îmi plăcea şi aveam un
serviciu cu jumătate de normă, care iar nu îmi plăcea.
Îmi luau tot timpul şi energia, iar beneficiile pe termen
mediu şi lung erau aproape inexistente. Mergeam
aproape din inerţie înainte, ca o oaie fără scop.
Pentru că în sinea mea ştiam că multe lucruri în

viaţa mea merg prost, mă detensionam mâncând şi ju-
cându-mă pe calculator. Asta însemna că eram gras şi
într-o formă fizică foarte slabă, nu aveam bani, timp, via-
ţa socială sau iubire.
O situaţie gravă, aproape fără ieşire.
469
Şi, apoi, am auzit pentru prima oară fraza care

mi-a salvat viaţa şi sper să ţi-o salveze şi ţie.
“Nu vei fi bogat peste noapte, nici faimos. Dar

există un lucru care te poate salva, singurul care a mai
rămas. Personalitatea ta.”
M-am uitat la viaţa mea şi am decis că durerea

mea cea mai mare nu era lipsa de bani, ci iubirea. Pen-
tru tine, poate e altfel.
Am început să studiez seducţia şi m-am îndră-

gostit de psihologie, care m-a dus la descoperirea voca-
ţiei.
Am renunţat la tot ce făceam şi mi-am recâştigat

timpul.
Cu timpul recâştigat, am mai suferit doi ani de

sărăcie cruntă însă făceam ce voiam eu. Citeam şi scri-
am. Făceam dezvoltare personală şi plantam seminţele
succesului.
Apoi, am cules roadele.
Am început să am bani şi timp. Am accelerat

procesul de dezvoltare personală.
M-am mutat singur, am început să am relaţii de

cuplu cu femei de la care am învăţat foarte multe, mi-am
reparat relaţia cu părinţii, mi-am lansat cariera de
470
PERA NOVACOVICI
psiholog şi, cu fiecare schimbare, îmi recâştigam

lucrurile cele mai importante.
Spiritul şi libertatea
În stilul meu de viaţă, există două valori.
1. Libertatea de a nu da socoteală nimănui pen-

tru ceea ce fac.
2. Hrănirea spiritului prin acţiunile mele, vocaţia

mea de a face lumea mai bună prin psihologie.
Aceste două valori au dat naştere stilului meu

de viaţă în care încerc să fac doar două lucruri.
Ori să muncesc ca un nebun pentru a crea ma-

xim de valoare posibilă pentru cei din jur.
Ori să mă destind şi să nu fac decât activităţile

care mă relaxează cel mai mult.
Şi tot procesul acesta a durat zece ani, de la plă-

nurire la îndeplinire.
Prin această carte, te voi ajuta ca la tine să nu

dureze zece ani de teste şi experimentări, pentru că ai
principiile care m-au ghidat pe mine sau pe care le-am
descoperit pe parcurs, prin încercare/eroare.
471
Ce am făcut eu în zece ani e un lucru mărunt, în

comparaţie cu ce poţi face tu.
Stilul de viaţă este cel mai înalt scop pe care ar

trebui să îl ai.
Pentru că acesta te face să îţi trăieşti toate cele

24 de ore în armonie totală.
Tu alegi fiecare activitate, fiecare om din viaţa ta,

locul în care vrei să fii şi, astfel, atingi împlinirea per-
manentă, fericirea constantă. Când va apărea un lucru
rău în viaţa ta, stilul tău de viaţă te va ajuta să atenuezi
efectele acelui obstacol, iar când va apărea un lucru
bun în viaţa ta, stilul tău de viaţă te va ajuta să amplifici
puterea acelui moment frumos.
În stilul de viaţă, nu contează câţi bani ai sau

câtă grăsime ai în corp, sau cât sex faci.
Singurul lucru care contează este nivelul tău de

împlinire sufletească.
Eu sunt împlinit când scriu şi citesc.
Altul este împlinit că zboară cu avionul.
Fiecare îşi alege ce anume îl împlineşte şi face

orice este nevoie pentru a trăi o viaţă desăvârşită.
472
PERA NOVACOVICI
Când atingi acest obiectiv, când eşti împlinit

sufleteşte, poţi spune că ţi-ai îndeplinit misiunea pe
pământ şi nu te vei mai teme nici de moarte, pentru că
ştii că puterea divină din tine, care a făcut posibil să îţi
schimbi întreaga viaţă după pofta inimii tale, este veş-
nică şi nemuritoare în interiorul tău.
Şi vei şti că nu eşti corpul tău fizic, ci eşti spiritul

tău care are putere nelimitată de a-ţi cârmui existenţa
acolo unde alege. Îl vei privi pe creatorul tău în ochi şi
vă veţi recunoaşte unul pe altul, iar atunci îţi vei aduce
aminte de ce ai pornit în călătoria vieţii. Ca să îţi creşti
spiritul prin încercările vieţii, până când atingi împlinirea
şi, odată cu ea, să îl descoperi pe Dumnezeul din tine.
Înaltu-atins de unii şi păstrat

Nu-i darul unui zbor de-o clipă,
Căci ei, când altora li-e capul în pernă apăsat,
Trudesc, dispreţuind a somnului aripă.
(Henry Wadsworth Longfellow)
Aşa cum îţi spuneam, există şase domenii mari

în viaţă care joacă un rol decisiv în calitatea vieţii şi în
fericirea noastră generală.
Trei dintre aceste domenii sunt evidente şi fără

vreun anumit studiu:
banii
sănătatea
relaţiile/iubirea/sexul
473
În urma chestionarului pe care l-am făcut pe

Personalitatea Alfa, au reieşit clar cele trei domenii ca
fiind domeniile majore în care oamenii au probleme
urgente şi foarte dureroase.
Totuşi surpriza pentru mine a fost când am

descoperit că mai există trei aspecte despre care nu se
vorbeşte prea mult şi care au o importanţă la fel de ma-
re ca şi celelalte sau chiar mai mare în cazul anumitor
persoane.
Acestea au spus că nu au probleme legate de

bani (deşi poate nu erau bogate), că nu au probleme de
sănătate sau relaţionare şi iubire, dar care au spus că au
probleme în următoarele domenii:
1. Descoperirea vocaţiei. Deşi nu a fost chiar o

mare surpriză şi bănuiam că există oameni care vor să
îşi descopere vocaţia, totuşi, în urma chestionarului
meu, sunt foarte mulţi oameni care suferă din cauză că
fac ceea ce nu le place şi nu se simt împliniţi. Oameni
care ar vrea să aibă o idee mai clară asupra scopului lor
în viaţă.
2. Socializarea. Surprinzător de multă lume a

scris că marea problemă cu care se confruntă în viaţă
este SINGURĂTATEA. Ce ciudat, nu? Într-o lume în care
suntem tot mai mult înconjuraţi de oameni, ne simţim
tot mai singuri. Era un studiu în Statele Unite în care
oamenii erau întrebaţi câţi prieteni au. Când s-a făcut
474
PERA NOVACOVICI
media, rezultatul a fost că fiecare american are în medie

0,5 prieteni.
3. Psihologic. Foarte interesant a fost să desco-

păr că oamenii sunt conştienţi de problema psihologică
pe care o au. Ei ştiu că le lipseşte încrederea în sine sau
au anumite dependenţe, sau suferă de depresie. Oa-
menii au ştiut care e problema, iar acesta e primul mare
pas pentru rezolvarea ei.
Bun.
Domeniile pe care ţi le-am enumerat creează

oamenilor situații urgente.
Oamenii care au probleme cu banii, ori sunt

îngropaţi în datorii, ori trăiesc de la o zi la alta.
Oamenii care spun că au probleme în sănătate,

ori suferă de o boală, ori au pe cineva drag din familie
care suferă de-o boală, iar aici mă refer la boli grave,
cronice sau incurabile, care scad calitatea vieţii bolna-
vului şi a celor din jur care îl îngrijesc.
Oamenii care suferă din iubire, ori nu pot să

aibă o relaţie cu o persoană de sex opus, ori sunt în
divorţ şi au copii, ori au trecut prin mari dezamăgiri şi
suferinţe.
Oamenii care nu îşi cunosc vocaţia se trezesc în

fiecare zi cu gustul amar că fac ceea ce nu le place, iar
asta le distruge sufletul în fiecare zi, câte puţin.
475
Oamenii care suferă din cauza socializării şi

spun că sunt singuri, au scris că şi-ar dori să le sune tele-
fonul şi să audă vocea unui prieten sau a unei prietene,
iar asta nu se întâmplă niciodată.
Oamenii care suferă din cauze psihologice sunt

blocaţi în existenţa lor, nu mai pot evolua şi nu pot să
simtă fericirea din cauza unei probleme care persistă
poate de ani de zile.
Aşadar, aceste şase mari domenii pe care ţi le-

am spus nu sunt probleme trecătoare sau banale, ci
reprezintă tema centrală a existenţei oamenilor.
Durerile şi suferinţele cele mai mari provin din

unul dintre aceste domenii sau poate e vorba de mai
multe aspecte ale vieţii, în acelaşi timp, în viaţa unui
singur om.
În urma rezultatelor acestui chestionar, m-am

pus pe treabă.
Exerciţiul zilei şi al vieţii ideale

Am început din punctul în care nu îmi plăcea
aproape nimic la viaţa mea.
Nu aveam prietenă, nu aveam bani, salariul meu

pentru jumătate de normă era de două milioane pe
lună. Îmi ajungea să mănânc un hamburger în comple-
xul studenţesc de câteva ori pe săptămână, împreună
476
PERA NOVACOVICI
cu un suc la jumate. Nu aveam calculator acasă. Nu ie-

şisem într-o excursie de trei ani de zile. Viaţa socială era
aproape inexistentă. Aveam o stimă de sine scăzută şi
un stil de viaţă dezastruos.
Există un singur exerciţiu pe care l-am făcut în

acel moment şi de care am uitat, după aceea, însă am
pus foarte mult suflet în el. Am descoperit foile dintr-un
caiet studenţesc, din acea vreme.
Cu toţii avem o mască socială. Persona, masca

actorului din Antichitate. Mai avem însă partea cea mai
importantă din noi, adevărata noastră identitate. Unii îi
zic SINELE, alţii îi zic SUFLETUL, alţii vorbesc despre ADE-
VĂRATA NOASTRĂ IDENTITATE.
Aşadar, avem:
identitate de suprafaţă, superficială: sunt elev/ă sau
student/ă, sunt angajat/ă, am o profesie, am hobby-uri,
viaţa mea se desfăşoară monoton etc.
identitatea ADEVĂRATĂ: dorinţele mele adevărate,
necenzurate; ce vreau eu pentru mine şi pentru viaţa
mea.
De multe ori, cele două identităţi ale noastre

sunt foarte diferite.
De exemplu, spunem că e foarte bine să avem

un stil de viaţă sănătos în timp ce înghiţim o shaorma.
477
Sau spunem că e bine să facem sport, în timp ce

trec săptămâni sau luni de zile în care nu ne mişcăm
fundul.
Sau spunem că e foarte important să ai discipli-

nă financiară şi să faci economii, să gândeşti pe termen
lung, în timp ce cumpărăm compulsiv orice vedem în
vitrine.
Exemplele acestea pot continua la nesfârşit.
Acest tip de comportament se cheamă incon-

gruenţă.
Adică imaginea şi identitatea noastră de supra-

faţă nu sunt aceleaşi cu imaginea noastră reală şi pro-
fundă.
Acum, ce anume dă naştere identităţii noastre

adevărate?
Dorinţele noastre cele mai profunde.
Un tip pe care îl studiez şi care vorbeşte despre

aceste lucruri este Frank Kern. Tipul este multimilionar
şi vorbeşte despre maşinile sport pe care le-a avut.
Ferrari, Porsche, Lamborghini.
Şi spune că şi-a cumpărat toate aceste maşini ca

să fie mai “cool” şi mai “interesant”, pentru ca oamenii
să îl respecte şi să îl preţuiască mai mult.
478
PERA NOVACOVICI
A fost dezamăgit, pentru că identitatea lui nu s-a

schimbat deloc. Avea obiecte în jur însă în interior era
tot distrus. Viaţa lui era la fel de plictisitoare.
Şi aşa şi-a dat seama că oamenii nu vor lucruri

noi, ci vor O VIAŢĂ NOUĂ. Vor să simtă acea experienţă
pe care o trăieşti când ai lucrurile materiale.
Când o familie cumpără o casă nouă, nu cumpă-

ră cărămizile, acoperişul, camerele.
Cumpără EXPERIENŢA de a trăi într-o casă spa-

ţioasă, într-un mediu plăcut şi creativ, în care te poţi
relaxa.
Pornind de la acest lucru, Frank a inventat şi o

formulă simplă care zice că
V = E+I
Adică Viaţa = Experienţele pe care le trăieşti

(inclusiv experienţele date de lucrurile materiale) +
Identitatea noastră (valorile, principiile, convingerile).
Dacă azi am presupune că mai trăieşti 40 de ani

de acum încolo, înseamnă că mai ai de trăit 14.600 de
zile.
Întrebarea pe care o am pentru tine şi care mi-a

schimbat mie întreaga viaţă este:
479
CUM AR ARĂTA VIAŢA TA PERFECTĂ DACĂ NU AR

EXISTA LIMITĂRI SAU CONSECINŢE?
Nu te gândi la lucruri, ci la experienţe. Descrie

cum ar arăta o zi perfectă din viaţa ta dacă nu ar exista
limitări sau consecinţe.
Întrebări ajutătoare:
când te trezeşti de dimineaţă, lângă cine te trezeşti?
ce vezi pe geam?
ce faci prima dată după ce te trezeşti?
ce anume mănânci?
unde mănânci?
cu cine mănânci?
cine şi cum sunt prietenii tăi?
ce faci cu ei şi despre ce discutaţi?
cum vă petreceţi timpul liber?
cum şi de unde îţi vin banii?
cum e viaţa ta sexuală, relaţia sau relaţiile tale?
ce fel de familie ai?
cum arată casa ori locul în care trăieşti?
ce faci pentru dezvoltarea ta personală (sport, edu-
caţie, muncă)?
cum ai contribui pentru cei din jur?
ce faci noaptea şi cu cine?
cum te distrezi?
Acestea sunt doar câteva întrebări însă tu vino

cu ORICE lucru pe care îl vrei în acea zi perfectă.
480
PERA NOVACOVICI
NU UITA! VA TREBUI SĂ TRĂIEŞTI ACEASTĂ ZI

PENTRU TOT RESTUL VIEŢII TALE.
Ca să îţi dau o mână de ajutor, am să îţi zic cum

arăta ziua mea perfectă acum şase ani, conform notiţe-
lor pe care le-am găsit în acel caiet vechi studenţesc:
Nu vreau să mai lucrez pentru nimeni în VIAŢA MEA.

Vreau să mă trezesc la ce oră am chef şi întreaga zi să
îmi aparţină ca să fac ce vreau eu.
Vreau să am timp să citesc cât vreau, chiar şi câteva
ore pe zi, fără să mă streseze nimeni. Vreau să iau micul
dejun, după ce fac 30 de minute până la o oră de sport
de dimineaţă. Vreau, când mă uit în oglindă, să fiu mân-
dru de mine.
Vreau să lucrez pe internet, să îmi amenajez cum
vreau eu spaţiul de lucru şi să lucrez când sunt inspirat şi
am chef să creez. Vreau să creez valoare pentru oamenii
din jur şi, mai ales, pentru cei care se luptă pentru liber-
tatea şi independenţa lor şi îşi doresc să realizeze ceva
în viaţă, aşa cum vreau şi eu. Vreau să fiu sprijinul lor
atunci când nu e nimeni care să îi ajute, aşa cum şi eu
am avut o singură persoană care m-a sprijinit când nu
era nimeni prezent pentru mine.
Prietenii mei sunt oameni cu multă încredere în ei şi
cu personalităţi puternice. Nu se plâng de nimic, nu fac
pe victimele şi nu aşteaptă atenţie sau validare de la mi-
ne şi nici eu de la ei. Dacă nu am timp să mă întâlnesc
cu ei, câteva zile sau săptămâni, când ne revedem, e ca
şi cum nu ne-am văzut doar de-o zi.
481
Vreau să merg cât mai des în excursii tematice. Vreau

să fac sporturi extreme. Vreau să trăiesc experienţe uni-
ce care să îmi îmbogăţească sufletul.
Vreau să am venituri pasive care să îmi permită să am
un astfel de stil de viaţă.
Vreau să devin un foarte bun psiholog şi să ajut
suficient de multă lume, astfel încât să fiu mulţumit de
rezultate.
Vreau să scriu cărţi care să fie citite peste generaţii de
acum încolo.
Vreau să am o prietenă frumoasă şi deşteaptă cu care
să pot vorbi despre pasiunea mea, psihologia, care să
fie şi pasiunea ei, astfel încât să nu ne plictisim atunci
când nu facem dragoste.
Vreau să am timp doar pentru mine când am nevoie.
Să ies cu băieţii la fotbal şi la băut.
Vreau ca măcar de două ori pe săptămână să ies în
oraş şi să am o viaţă socială bogată. Măcar de două ori
pe lună să trag câte o beţie în club sau la un chef.
Astea sunt notiţele pe care le aveam de atunci.

TOT ce am scris atunci trăiesc în prezent.
TOT.
Astăzi m-am mai maturizat un pic şi îmi dau sea-

ma că trebuie să refac lista. Partea frumoasă e că dorin-
ţele mele, scrise pe acele foi, nu sunt schimbate.
482
PERA NOVACOVICI
Doar că acum vreau să am o casă uriaşă în care

să pot locui cu toţi prietenii mei şi îmi doresc să creez
un imperiu psihologic în care să atrag cei mai buni tineri
psihologi (un fel de Google al psihologiei).
O altă parte frumoasă e că atunci când răspunzi

la aceste întrebări şi începi să trăieşti fiecare zi pentru a-
ţi atinge acest stil de viaţă, identitatea ta profundă va
ieşi la suprafaţă mai bine decât oricând şi vei comunica
foarte clar cine eşti şi ce vrei. Astfel, vei atrage în jurul
tău oameni ca şi tine, pe care îi placi şi care te plac, la
rândul lor.
NU TOŢI vor fi de acord cu tine şi se vor înde-

părta, dar pe aceia nici nu îi vrei în jurul tău.
Răspunzând la aceste întrebări şi muncind în fie-

care zi să poţi trăi stilul de viaţă dorit, EŞTI O PERSOANĂ
AUTENTICĂ şi totul în viaţa ta se va schimba în bine.
483
484
Hirschkorn Verlag und Media
www.dtpservices.eu

PERA NOVACOVICI - Ghidul Personalitatii Alfa

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

PERA NOVACOVICI - Ghidul Personalitatii Alfa

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

GHIDUL

Ghidul personalității alfa

Dedic această carte tatălui meu care mi-a predat

Jarco, îți mulțumesc pentru că ai făcut ce ai știut tu

Dacă Jarco ar mai trăi, știu ce ți-ar spune, cititoru-

Sexualitate și cuplu 113

Comunicare și socializare 155

Inteligența emoțională 201

Caracter și personalitate 231

Încredere în sine 297

Autocunoaștere și educație 331

Viziune și vocație 351

Realism și rezultate practice 387

Stil de viață 467

Dacă mă întrebi care este scopul meu cu aceas-

Dacă îți vei schimba mentalitatea, atitudinea ta

Dacă atitudinea ta se va schimba, comporta-

Dacă comportamentul tău se va schimba, rezul-

Dacă rezultatele tale se vor schimba, tu te vei

Fiecare capitol începe cu atitudinea și mentali-

Cartea e dedicată tatălui, meu care a murit în iu-

Privindu-mi tatăl în salonul de terapie intensivă,

Era groaznic pentru mine să îl văd așa, pentru că

Acum era doar o legumă.

Vreau doar să îți spun că, privindu-l în ultimele

Felul în care ne vom duce diferă doar foarte pu-

Suntem EXTREM de fragili și, fără să fim pesi-

Am citit și văzut, poate nu întâmplător în ultima

Am trăit? Am iubit? Am contat?

M-am gândit: ce las eu în urmă? Câteva cărți

Ideea de personalitate alfa.

Ideea că fiecare om are un potetial extraordinar

În fiecare om sălășluiește un soare.

Am încercat să mă văd în fața morții și m-a

Ce las în urmă? Care e dorința mea din urmă?

Am niște prieteni extraordinari, însă ceea ce îi

Tocmai de aceea, cu toate că toți prietenii mei

Mi-am dat seama că, dacă e cineva care va duce

Dacă e ca personalitate alfa să trăiască mai de-

Misiunea de a deveni o personalitate alfa și, mai

Pentru ca un gând să schimbe lumea, mai întâi

Ghidul și principiile comunității personalitate al-

Să fii liderul tău și apoi al celor din jur. Să fii lider

Responsabilitatea ta este să îți duci haita sau tri-

Pera este doar mesagerul. Orice mi se întâmplă

Evey Hammond: “Ni se spune să ținem minte

Principiile unei personalități alfa sunt principiile

Există un singur tip de lidership. Să poți zugrăvii

Marele filozof Arthur Schopenhauer spunea

Ceea ce are cineva în sine, personalitatea și

Cât de mult adevăr!

“A trăi înseamnă a construi poduri peste râuri

Alergăm după ceva mai bun doar să ne dăm

De ce ghidul personalității alfa?

Pentru că acum nu vreau doar să înveți tu să

Pentru asta îți voi spune fiecare principiu al per-

Îți voi spune o poveste inspirațională la fiecare

Pentru că viața ne cere fiecăruia dintre noi într-o

Mi-am dorit doar o viață așa cum visam. Am su-

Revolta! Revolta împotriva nedreptății. Revolta

Liderii sunt aleși de oameni și nu liderii sunt

Am avut un vis, înainte să plec la facultatea de

Misiunea nu este alta decât schimbarea a câte

Tu te vei schimba și vei fi un exemplu, DAR e