Sunteți pe pagina 1din 314

A-PDF MERGER DEMO

Colectie coordonata

de

MAGDALENA MARCULESCU-COJOCEA

n colectia Romane Psy au aparut:


David Czuchlewski, Ospiciul muzelor
Marc Levy, n alta viata
Pascal Bruckner, Palatul chelfanelii
Emmanuel Carrere, Ora de schi
Petra Hammesfahr, Taina linistitului domn Genardy
Luke Rhinehart, Omul zar
Pat Barker, Dincolo de limita
Ion Vianu, Paramnezii
Mark Haddon, O ntmplare ciudata cu un cine la miezul noptii
Helene Duffau, Trauma
Thierry Bizot, Paradisul derizoriu
Leslie Kaplan, Psihanalistul
Marc Levy, Si daca e adevarat ...
Emmanuel Carrere, Adversarul
Olivier Rolin, Ultimul port
Jean-Pierre GattE~gno,Analiza mortala
Marguerite Duras, Durerea
Pascal Bruckner, Capcaunii anonimi
Pascal Bruckner, Luni de fiere
Pascal Bruckner, Hotii de frumusete
Gerard Haddad, Nascut a doua oara, din tata psihanalist

Marie Cardinal

Cuvinte care elibereaza


Romanul unei psihanalize

Traducere din limba franceza de


Nina Ivanciu

A
TReI

Editori:
SILVIU DRAGOMIR
VASILE DEM. ZAMFIRESCU
Director editorial:
MAGDALENA MARCULESCU

COlOCEA

Coperta colectiei si ilustratia:


FABER STUDIO (Silvia Olteanu si Dinu Dumbravician)
Dtp:
CRISTIAN CLAUDIU COBAN

Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Romniei


CARDINAL, MARIE
Cuvinte care elibereaza / Marie Cardinal; trad. : Nina
Ivanciu. Ed. a 2-a, rev. - Bucuresti: Editura Trei, 2006
ISBN 973-707-1 OO-X ; (13) 978-973-707-100-2
1.

Ivanciu, Nina (trad.)

821.133.1-31=135.1

Aceasta carte a fost tradusa dupa Marie Cardinal, LES MOTS POURLE
DIRE,Editions Grasset & Fasquelle, Paris, 1975

Editions Grasset & Fasquelle, 1975


Gulliver, Getty Images, pentru foto coperta

Editura Trei, 2006


c.P. 27-0490, Bucuresti
Tel./Fax: +4 021 300 60 90
e-mail: office@edituratrei.ro
www.edituratrei.ro
ISBN (10): 973-707-100-X
ISBN (13): 978-973-707-100-2

Doctorului care m-a ajutat sa ma nasc.

de hrtoape si de ridicaturi, marginita de trotraduta


nfundata
prost pietruita,
tuare nguste
partialeradistruse.
Se vra plina
aidoma unui deget crapat printre casele cu unu-doua etaje,
proprietate particulara, nghesuite unele ntr-altele. n
capat, se proptea n doua garduri acoperite cu o vegetatie saracacioasa.
Ferestrele nu dadeau la iveala nici o urma de intimitate, nici o urma de miscare. Te-ai fi crezut n provincie
si totusi te aflai n plin Paris, n arondismentul XlV. Aici
nu exista mizerie, nici belsug, era traiul micii burghezii
ce-si ascunde pretioasele economii pe sub lezarde, pe
dupa obloane stirbe, prin jgheaburi de streasina ruginite si ziduri darapanate, cu tencuiala coscovita. Portile
erau nsa solide, iar ferestrele de la parter protejate de
gratii rezistente.
Aceasta spartura tihnita n oras trebuie ca data de
vreo cincizeci de ani, caci pastra urme de modem style
n constructiile heteroc1ite ale caselor. Cine locuia n ele?
Socotind dupa unele vitralii, dupa unele ciocane pentru
batut n poarta, dupa ttnele vestigii ornamentale, s-ar

Marie Cardinal

zice ca aici stateau pensionari ai artelor ncheindu-si cariera n spatele acestor fatade, pictorasi batrni, batrne
cntarete, fosti virtuosi ai scenei.
Vreme de sapte ani, de trei ori pe saptamna, am strabatut straduta pna n capat, pna la gardul din stnga.
Stiu cum cade ploaia aici, cum se feresc de frig locatarii.
Stiu cum, vara, se instaleaza un mod de viata aproape
rustic, cu ghivece de muscate si cu pisici adormite la soare. Stiu cum arata fundatura n timpul zilei si n timpul
noptii. E pustie pna si atunci cnd un pieton se grabeste spre vreuna din porti ori un sofer si scoate masina din
garaj.
Nu-mi mai pot aminti ce ora era cnd am trecut prima oara pragul casei. Am remarcat macar plantele din
gradinita nemaingrijite? Oi fi simtit pietrisul de pe caldarmul ngust? Am numarat oare cele sapte trepte mici
ale peronului? M-oi fi uitat la zidul din piatra de moara pe cnd asteptam sa se deschida usa de la intrare?
Nu cred.
L-am vazut n schimb pe omuletul brunet care-mi ntindea mna. Am vazut ca era foarte subtire, foarte corect mbracat si foarte distant. I-am vazut ochii negri, de
nepatruns, ca o sticla mata. M-am supus cnd mi-a spus
sa astept ntr-o ncapere pe care mi-a aratat-o dnd la o
parte o draperie. Era o sufragerie stil Henri II, al carei
mobilier - masa, scaune, bufet, servanta - ocupa
aproape tot spatiul, impunndu-i nou-venitei ce eram
lemnaria lui sculptata, reprezentnd gnomi si iedera, colonasele n forma de spirala, tavile de arama si vasele de
portelan chinezesti. Aceasta urtenie n-a vea importanta. Pentru mine importanta era linistea. Am asteptat, la
pnda, ncordata, pna ce am auzit zgomotul unei usi
duble ce se deschidea n dreapta draperiei, apoi pasi si

Cuvinte care elibereaza

atingerea u~oara a draperiei - pa~ii a doua persoane -,


dupa aceea, u~a de la intrare deschizndu-se, o voce care
mormaia: "La revedere, doctore", nici un raspuns ~i u~a
nchizndu-se. Iarasi pa~i u~ori nspre prima usa, nca
vreo cteva secunde, parchetul trosnea pe sub covor,
semn ca u~a ramasese deschisa, mi~cari incomprehensibile. Draperia a fost n sfr~it data la o parte, iar omuletul m-a invitat n cabinetul lui.
Iata-ma acum a~ezata pe un scaun, n fata unui birou.
El e afundat ntr-un fotoliu negru lnga birou, astfel ca
sunt nevoita sa stau piezi~ ca sa-I privesc. Pe peretele din
fata mea se afla o biblioteca ntesata cu carti, n care se
ncastreaza o canapea maro cu un sul de capati ~i o pernita. Medicul a~teapta n mod vadit sa-i vorbesc.
- Doctore, sunt bolnava de multa vreme. Am fugit
dintr-o clinica pentru a veni sa va vad. Nu mai pot trai.
mi face semn din privire ca ma asculta cu atentie, ca
trebuie sa continui.
Fiind abatuta, retrasa, n propriu-mi univers, cum sa
gasesc acele cuvinte care ar trece dinspre mine spre el?
Cum sa realizez acea punte care ar uni clocotul ~i calmul, clarul ~i obscurul, care ar pasi dincolo de canal, de
fluviul umflat cu materii n descompunere, dincolo de
crudul ~uvoi de spaima, ce ne despartea, pe doctor de
mine, pe ceilalti de mine?
Stiam sa povestesc istorii, anecdote. Dar povestea
ce-si facuse salas n mine, "CEVA-ul", acea coloana a fiintei mele, nchisa ermetic, plina cu ntuneric mi~cator,
cum sa vorbesc despre lucrul asta? Era dens, consistent,
parcurs totodata de spasme, de gfieli ~ide mi~cari lente, aidoma celor din strafundurile marine. Ochii nu-mi
mai erau ferestre. De~i deschi~i, stiam totu~i ca-i nchisesem, ca erau doar do,:!a bucati de globi oculari.

10

Marie Cardinal

Mi-era rusine de ce se petrecea nlauntrul meu, de haosul acela, de acea ravaseala, de acea agitatie, si nimeni
nu trebuia sa priveasca ntr-acolo, nimeni nu trebuia sa
stie, nici macar doctorul. Mi-era rusine de nebunie. mi
parea ca orice forma de viata era preferabila nebuniei.
Navigam nencetat n ape extrem de primejdioase, pline
de curenti, de cascade, epave, vrtejuri si cu toate astea
era musai sa ma prefac a luneca pe un lac, ncetisor, precum o lebada. Ca sa ma ascund si mai si, mi astupam
toate iesirile: ochii, nasul, urechile, gura, vaginul, anusul, porii pielii, vezica. Pentru a obtura mai bine aceste
orificii, corpul mi furniza din abundenta materialele
adecvate, unele ngrosndu-se ntr-att ca nu mai puteau
trece, alcatuiau un bloc compact, n vreme ce altele se
scurgeau nentrerupt, interzicnd astfel orisice intrare.
- mi puteti vorbi de tratamentele pe care le-ati urmat? De specialistii pe care i-ati consultat?

-Da.

Despre asta puteam vorbi. Puteam enumera medicii


si medicamentele. Puteam vorbi despre snge, de prezenta lui blnda si calduta ntre coapse de peste trei ani,
despre cele doua chiuretaje ce-mi fusesera facute spre a-i
opri siroirea.
Aceasta curgere, cu diferentele ei de regim, mi era
familiara. Anomalia aceasta era securizanta, ntruct se
vedea, se putea masura, analiza. mi placea s-o transform n punctul central si cauza a bolii mele. ntr-adevar, cum sa nu ma nspaimnte aceste pierderi constante? Ce femeie n-ar fi nnebunita vaznd ca i se scurge
energia n felul asta? Cum sa nu ma epuizeze continua
supraveghere a acestei surse intime, jenante, batatoare
la ochi, rusinoase? Cum sa nu explic prin acest snge
faptul ca nu mai puteam trai cu ceilalti? Patasem at-

Cuvinte care elibereaza

11

tea fotolii, attea scaune, attea divane, attea canapele, attea covoare, attea paturi! Lasasem attea balti,
baltite, picaturi si picaturele n attea saloane, sufragerii, anticamere, culoare, piscine, autobuze si alte locuri!
Nu mai puteam iesi.
Cum sa nu vorbesc de bucuria din acele zile cnd sngele parea ca se opreste, se mai arata doar prin dre de
culoare cafeniu nchis, apoi ocru, apoi galbui. n zilele
acelea nu eram bolnava, puteam sa ma misc, sa vad, sa
ies din mine. Sngele se ducea n fine sa se ghemuiasca
n saculetullui molcut si dormita acolo timp de douazeci si trei de zile, ca nainte. Cu aceasta speranta, ma
straduiam sa fac ct mai putine eforturi. Ma deplasam
cu mare bagare de seama: sa nu iau copiii n brate, sa nu
car cosurile de la piata, sa nu stau pr,ea mult n picioare
lnga masina de gatit, sa nu spal rufe, sa nu spal geamurile. ncet, calm, pentru ca sngele sa dispara, sa puna
capat mnjelilor. Ma ntindeam cu ceva de tricotat, supraveghindu-mi totodata cei trei copilasi. Pe ascuns,
printr-o miscare a bratului, pe care obisnuinta mi-o facuse foarte iute si ndemnatica, mi supravegheam n
permanenta starea. Stiam s-o fac n orice pozitie, fara ca
cineva sa-si dea seama. Dupa mprejurari, mna mi se
strecura prin fata, printre firele de par aspre si crete pna
ce dadea peste locul cald, moale si umed al sexului, apoi
se retragea numaidect. Sau trecea lesne peste valea dintre fese si coapsa si se afunda, dintr-odata, n orificiul
rotund si adnc, dupa care se ndeparta prompt. Nu ma
uitam imediat la vrful degetelor. mi rezervam o surpriza. Si daca n-ar fi nimic? Uneori era ceva att de nensemnat nct trebuia sa-mi zgrii bine de tot, cu unghia
de la degetul mare, pielea de pe degetul aratator si de
pe cel mijlociu ca sa iasa la iveala o prelingere de-abia

12

Marie Cardinal

colorata. Atunci ma napadea un fel de fericire: "Daca nu


mai fac nici cea mai mica miscare, o sa nceteze cu totul".
Ramne am ncremenita, parca adormita, spernd din
rasputeri sa redevin normala, sa fiu ca celelalte: refaceam
la nesfrsit acele socoteli n care femeile erau experte:
"Daca ciclul mi se termina astazi, urmatorul va fi ... Sa
vedem, luna asta are treizeci sau treizeci si unu de
zile ... ?/I Cufundata n calcule, n bucurie, n vise. Pna
ce ma facea sa tresar mngierea energica si precisa, foarte ascunsa, foarte blnda, a unui cheag pe care sngele
l aducea cu sine. Lava consistenta si grabita ce coboara
din crater, napadeste cavitatile, se pravaleste, calda. Si
inima care ncepea iarasi sa-mi bata, si angoasa care-mi
revenea, si speranta care se ducea, n vreme ce eu alergam spre baie. Sngele avusese de-acum vreme sa mi se
prelinga pe genunchi ori chiar pe picioare mai jos, n picuri de un frumos rosu aprins. Attia ani de zile traiti ntr-o vesnica asteptare, cu obsesia acestui snge!
Ma vazusera nu stiu cti ginecologi. Stiam, aproape
la precizie, cum sa-mi asez fesele pe marginea mesei de
consultatie, dupa ce-mi ridicasem picioarele desfacute
pe scaritele nalte. Viscerele deschise si oferite caldurii
lampii, privirii doctorului, degetelor cu manusi de cauciuc subtiri, frumoaselor si nfricosatoarelor instrumente de otel.
, nchideam ochii ori fixam cu obstinatie, tavanul, n vreme ce n punctul central dinlauntrul meu
aveau loc perchezitii experte, explorari indiscrete, atingeri savante. Violata.
Toate astea justificau - mi parea - propriu-mi dezechilibru, l faceau acceptabil, mai putin suspect. Nu duceai la azil o femeie pentru ca sngera si pentru ca asta o
ngrozea. Atta vreme ct as vorbi numai despre snge,
ar fi numai el vazut, nu s-ar vedea ceea ce el mascheaza.

Cuvinte care elibereaza

13

Ma aflam deci acolo, asezata lnga medic, n lini?tea


acelei case baroce, de pe o straduta nfundata, n capat,
tacuta, supusa ?i draguta, a?a cum ar fI trebuit sa fie sngele n cavitatea pntecului meu. Nu stiam ca acest loc
?i acest om aveau sa devina punctul de pornire a tot n
viata mea.
Ma complaceam n a povesti despre vizita, cu cteva
saptamni n urma, la un renumit profesor n ginecologie.
Specialistul, mbracat n alb, bluza scurta ?i pantaloni,
stil american, ?i vrse mna dreapta nlauntrul meu, ?i
cu stnga mi apasa pe pntec, ntr-o parte, n cealalta, la
mijloc, mpingndu-mi intestinele n jos, nspre locul
unde palpau degetele-i nmanu?ate. Cam n genul unei
gospodine ce se pregate?te sa-si goleasca puiul dintr-o
singura mi?care. Ma a?teptam ca viscerele sa-nceapa sa
emita zgomote slabe ca mersul prin mocirla, "plici", "fleo?c-pleosc", ,~pleosc".Tavanul era alb, ca ?i-minciuna. De
un alb imens pentru ca n el sa se piarda vaginele diforme ?i uzate, de un alb profund ca sa nghita infamele
imagini ale imaginatiei mele.
Dupa minutioasa examinare, profesorul s-a ridicat,
?i-a scos manusa ?i, n vreme ce eu ma aflam tot acolo
pe masa, cu picioarele departate, a declarat: "Deocamdata nu aveti dect un uter fibromatos. Va sfatuiesc nsa
sa-I scoateti ct mai repede. Daca nu, o sa aveti probleme serioase, si nca mai curnd dect credeti. Sa fixam o
data pentru operatie. O sa vedeti, dupa aceea, totul va fi
bine. Sa nu amnam, va operez saptamna viitoare. Sa
vedem, ce zi preferati? Luni sau marti?" Am spus
"marti". Mi-a indicat ce aveam de facut n vederea examenelor preoperatorii si ca sa fiu primita n clinica. I-am
platit, i-am spus multumesc si am plecat.

14

Marie Cardinal

Aveam aproape treizeci de ani. Nu voiam sa mi se


scoata acel saculet si cele doua mici sfere. Nu mai voiam
ca sngele sa curga pe acolo, nsa voiam sa-mi pastrez
acest pachet n pntec. "Ceva-ul" mi se agita n cap, se
agita. Am cobort la iuteala scara de marmora cu colonade, covoare, ciubucuri plate de arama, cu oglinzi pe
paliere. M-am trezit n strada, pe trotuarul lat, cenusiu,
al frumoaselor cartiere. Am luat-o la fuga, am dat navala n metrou, unde acel ceva launtric m-a cotropit, afundndu-si taman atunci radacinile n uteru-mi fibromatos. Fibromatos! Ce cuvnt! Caverna napadita de alge
sanghinolente. Cavitate monstruos de umflata. Broasca
ntesata de pustule. Caracatita.
Pentru bolnavii mintali, cuvintele, aidoma obiectelor,
traiesc la fel ca oamenii ori ca animalele. Palpita, dispar
sau se amplifica. A trece printre cuvinte e ca si cum ai
merge prin multime. Ramn chipuri, siluete ce se sterg
repede din memorie sau, uneori, se nfig bine acolo, nu
stii de ce. Pentru mine, la acea vreme, un cuvnt, separat
de masa celorlalte cuvinte, prindea viata, devenea un lucru important, devenea poate chiar cel mai important lucru, saIasluia nlauntrul meu, ma chinuia, nu ma mai lasa,
reaparea n timpul noptii si ma astepta la trezire.
Deschideam binisor ochii, ieseam din somnul apasator, chimic, pastos pe care mi-l produceau calmantele.
Mai nti mi simteam corpul intact. Apoi simteam ora,
soarele. Mergea. Urcam la suprafata constiintei. O secunda, doua secunde, poate trei: FIBROMATOS! Pleosc! ntins ca o mproscare abundenta de vopsea unsuroasa pe
un perete curat. Venea numaidect drdiala, cu bataile
inimii si cu naduseala de spaima. Asa-mi ncepea ziua.
Trebuie sa-mi aduc aminte si s-o regasesc pe femeia
data uitarii, mai mult dect data uitarii, dizolvata. Mer-

Cuvinte care elibereaza

15

gea, vorbea, dormea. Ma emotioneaza gndul ca ochii ei


priveau, ca urechile-i auzeau, ca pielea-i simtea. Doar
prin ochii mei, prin urechile mele, prin pielea mea, prin
inima mea traia acea femeie. mi privesc minile, aceleasi mini, aceleasi unghii, acelasi inel. Ea si eu. Eu sunt
ea. Nebuna si cu mine ne-am nceput o viata cu totul
noua, plina de sperante, o viata ce nu mai poate fi rea.
Eu protejnd-o, ea daruindu-mi imaginatie, libertate.
Ca sa povestesc trecerea, nasterea, trebuie sa ma ndepartez de nebuna, s-o tin la distanta, sa ma dedublez.
O vad pe strada, grabita. i cunosc stradaniile de a parea
normala, de a-si retine teama n spatele privirii. Mi-o
amintesc n picioare, cu capul'vrt ntre umeri, trista,
absorbita de cresterea agitatiei launtrice si totodata de
blindarea ochilor. Sa nu transpara nimic! ndeosebi sa nu
cada pe strada, sa nu fie nsfacata de ceilalti, sa nu fie
dusa ntr-un spital. Ideea ca n-ar mai fi n stare s-o nabuse pe nebuna, al carei suvoi crescnd ar distruge ntr-o zi digurile si s-ar revarsa, o facea sa drdie.
Itinerariul iesirilor i se scurtase tot mai mult. Si-apoi,
ntr-o buna zi, nu s-au mai dus n oras. Dupa aceea, trebuise sa-si reduca spatiul la interiorul casei. Capcanele
se nmulteau. n ultimele luni, nainte de a fi data pe
mna medicilor, nu mai traia dect n baie. ncapere alb1i
pardosita cu faianta. ncapere ntunecoasa, de-abia luminata de o ferestruica n forma de semiluna, astupata
aproape n ntregime de crengile unui brad masiv, ce
atingeau geamul n zilele cu vnt. ncapere propice mirosului de antiseptice si de sapun de toaleta. Nici o dra
de praf pe la colturi. Degetele alunecau pe pardoseala ca
pe gheata. Nici urma de descompunere, de fermentatie.
Doar materia care nu putrezeste sau, n caz ca, ntr-att
de lent ca nu-i puteai asocia ideea de putrefactie.

16

Marie Cardinal

ntre bideu si cada, acolo i era cel mai bine cnd nu


mai izbutea sa-si domine acel ceva launtric. Acolo se ascundea asteptnd sa-si faca efectul medicamentele. Chircita, cu calcile lipite de fese, cu bratele strngndu-si
din rasputeri genunchii la piept, cu unghiile att de nfipte n podul palmei ca pna la urma l brazda sera cu
rani, capul clatinndu-i-se din fata nspre spate sau dintr-o parte n alta, prea greu, cu sngele si transpiratia ce
curgeau siroaie. Ceva-ul acela care, n interior, se compunea dintr-o monstruoasa colcaiala de imagini, sunete,
mirosuri mprastiate n toate directiile de un impuls devastator, destramnd coerenta oricarui rationament, facnd absurda orice explicatie, inutila orice tentativa de
ordonare, se arata, n afara, prin puternice zglti eli si
. printr-o naduseala gretoasa.
Cred ca atunci cnd m-am dus pentru prima oara la
psihanalist era seara. Sau mi-a ramas nostalgia uneia din
sedintele acelea trzii, din capatul stradutii nfundate, la
adapost de frig, de ceilalti, de nebuna, de ntuneric. Una
din acele sedinte n care realizam ca ma maturizez, ca
ma nasc. Apareau deschideri ample, drumul se Iargea,
eu ntelegeam. Nebuna nu mai era femeia aceea care se
ducea sa-si ascunda tremuraturile prin toaletele din crciumi, care fugea de un dusman fara nume, sngera pe
trotuare, si picura teama n baie, acea bolnava care nu
voia sa fie atinsa, sa fie privita, sa i se vorbeasca. Nebuna se preschimba ntr-o fiinta tandra, sensibila, bogata.
ncepeam s-o accept pe nebuna, s-o iubesc.
La nceput venisem n fundatura cu gndul sa fiu
pentru o vreme n grija unui doctor care nu m-ar interna. (Stiam ca psihanalistii nu-si trimit pacientii la spital.)
Ma temeam de internare asa cum ma temusem de operatia ce mi-ar fi amputat pntecul. Fugisem dintr-o cli-

17

Cuvinte care elibereaza

nica pentru a veni n straduta nfundata, credeam nsa


ca veneam prea trziu, ca o sa ma ntorc ntr-o clinica de
psihiatrie. Credeam ca era inevitabil, mai cu seama de
cnd ceva-ullauntric se mbogatise cu halucinatia. De
altminteri, eram foarte hotarta sa nu-i vorbesc doctorului de aceasta halucinatie. Aveam impresia ca daca i-as
vorbi nu m-ar mai putea ngriji si m-ar trimite, urgent,
de unde venisem. Prezenta, cnd si cnd, a unui ochi nsufletit, privindu-ma, existnd realmente, dar neexistnd
dect pentru mine (asta o stiam) mi parea fi semnul
adevaratei nebunii, al maladiei incurabile.
Aveam treizeci de ani, eram ntr-o foarte buna stare
de sanatate, puteam s-o mai am cincizeci de ani n acelasi
mod, si poate ca m-as fi lasat dusa cu totul de soarta de
n-ar fi fost copiii. Poate ca fara ei as fi renuntat sa ma
lupt. Caci batalia contra acelui ceva launtric era istovitoare si, din ce n ce mai mult, eram ispitita de medicamente care ma transportau ntr-un neant pastos si placut. Copiii mei erau fiinte umane pe care le dorisem
enorm. Nu se nascusera la voia ntmplarii. De pe cnd
eram foarte mica mi spuneam "ntr-o buna zi o sa am
copii si voi construi cu ei si pentru ei o viata plina de caldura, de afectiune, de ocrotire tandra, de veselie." Tot ce
visasem pe cnd eram eu nsami copil. Venisera pe lume
aducndu-si viata lor complet noua, robusti, foarte diferiti unul de celalalt. Cresteau bine. Ne adoram. mi placea sa rd, mi placea sa le cnt cntecele.
Si-apoi, totul s-a dus de rpa: s-a ivit ceva-uIIauntric,
a revenit si nu m-a mai sIa~it. Ma acapara ntr-att ca
ajunsesem sa nu ma mai preocup dect de el. A fost o
vreme, la-nceput, cnd credeam ca pot trai cu acel ceva
launtric asa cum altii traiesc cu un singur ochi ori cu un
singur picior, cu o boala de stomac ori de rinichi. Unele
C:l

18

Marie Cardinal

medicamente l izgoneau, e-adevarat, ntr-un colt de


unde nu se mai clintea. Atunci puteam asculta, vorbi,
merge. Puteam sa ma plimb cu copiii, sa ma duc la cumparaturi, puteam sa le fac dulciuri si sa le povestesc istorioare ca sa le strneasca rsul. Mai apoi efectul medicamentelor a scazut. Am luat atunci doza dubla, doza
tripla. Si, ntr-o buna dimineata, m-am trezit captiva acelui ceva launtric. Am consultat o sumedenie de medici.
Sngele s-a pornit sa curga fara oprire.
Din cnd n cnd mi slabea vederea. Traiam ntr-o
ceata, totul devenea neclar si primejdios. Capul mi s-a
vrt ntre umeri, pumnii mi s-au nclestat ntr-o pozitie
de aparare. Inima mi batea cu 130, 140 de pulsatii pe minut, ct e ziua de lunga, de sa crezi ca o sa-mi strapunga cutia toracica si o sa tsneasca, palpitnd, n vazul tuturor. Ritmu-i trepidant ma istovea. Aveam impresia ca
ceilalti o auzeau cum bate si-mi era rusine.
Capatasem doua manii, doua gesturi pe care le repetam de o mie de ori pe zi. Unul, pe care l-am descris deja,
care consta n a ma duce sa verific n ce stare se afla fluxul de snge, si altul prin care mi luam pulsul. Ca si n
cazul sngelui, procedam pe furis fara ca cineva sa-si dea
seama. Nu voiam sa aud pe careva zicnd, vazndu-ma
ca-mi pipai ncheietura minii: "Ce se-ntmpIa, nu va
simtiti bine?". Sngele si pulsul mi erau cei doi poli sensibili, vizibili, ai bolii. Doua simptome ce-mi permiteau
sa spun uneori, cnd nu mai rezistam: "Sunt cardiaca.
Am un cancer uterin". Si iarasi cutreieram pe la medici.
Iar moartea se facea nca si mai prezenta prin lichidele-i
mputite, cu descompune riIe, cu viermii, cu oasele-i devorate.
Acum cnd mi-a intrat n cap sa vorbesc despre boala mea. Acum cnd mi-am oferit chinuitorul privilegiu

Cuvinte care elibereaza

19

constnd n a descrie cumplitele imagini si dureroasele


senzatii pe care mi le trezeste amintirea unor evenimente din trecut, mi pare ca sunt un regizor cu a lui camera care, prins bine de capatul bratului urias al unei macarale, e n stare sa se dea jos ca sa filmeze n prim-plan
detaliile extraordinar de marite ale unui chip si n acelasi timp sa se nalte deasupra platoului pentru a sesiza
ansamblul unei scene. Astfel, cu ocazia primei vizite, vad
Parisul cu luminile-i nocturne de toamna (era toamna?)
si, n Paris, cartierul Alesia, iar n acest cartier fundatura, si n fundatura casuta, iar n casuta biroul scaldat ntr-o lumina blnda unde stau de vorba un barbat si o femeie, iar aceasta femeie, n acest decor, pe canapea, ghemuita aidoma unui fetus ntr-un uter.
La acea vreme nsa, nu stiam ca de-abia ncepeam sa
ma nasc si ca traim primele clipe ale unei gestatii lente,
de sapte ani. Propriu-mi embrion purtat de mine nsami.
i vorbisem doctorului despre snge si despre acel
ceva launtric ce-mi provoca batai de inima. Stiam ca nu-i
voi vorbi despre halucinatie. Aveam sa-i vorbesc despre
ultimele zile, de clinica. n felul acesta i-as fi povestit tot.
Doctorul asculta cu mare atentie si totusi nimic special din povestea mea lunga nu-l facea sa reactioneze.
Cnd am ispravit cu evocarea baii si a crizelor de angoasa, m-a ntrebat:
- Ce simtiti n acele momente, cu exceptia tulburarilor fizice?
- Mi-e frica.
- Frica de ce?
- Mi-e frica de orice ... frica de moarte.
La drept vorbind, nu stiam dece mi-e frica. Mi-era
frica de moarte, nsa mi-era frica si de viata ce contine
moartea. Mi-era frica de exterior, nsa mi-era frica si de

20

Marie Cardinal

nauntrul meu care e reversul exteriorului. Mi-era frica


de ceilalti nsa mi-era frica si de mine care eram o alta.
Mi-era frica, frica, frica, FRICA, FRICA. Att.
Frica ma alungase n lumea alienatilor. Familia, de
care de-abia ma separasem, secretase iarasi un cocon n
juru-mi, tot mai strns, tot mai opac, pe masura ce boala evolua. Nu numai ca sa ma protejeze pe mine, dar si
ca sa se protejeze pe ea. Nebuniei i merge rau ntr-o
anumita clasa, trebuie cu orice pret ascunsa. Nebunia
aristocratilor ori a celor din popor e considerata drept o
excentricitate ori o tara, se explica. nsa, n noua clasa a
celor cu putere, nu este admisa. Daca provine din consangvinitate ori din saracie, mai treaca-mearga, se ntelege, dar nu din confort, din belsug, dintr-o sanatate
buna, din echilibrul pe care-l ofera banii cstigati cinstit.
n acest caz, ea e o rusine.
La nceput mi se susura calin: "Nu-i nimic, esti nervoasa. Odihneste-te si fa sport". n final, povestea s-a
preschimbat n imperativ: ,,0 sa-I vezi pe doctorul Cutare, e prieten cu unchiul tau si un specialist de vaza n
sistemul nervos." Specialistul-prieten de vaza mi prescrisese un tratament "sub control medical". Mi se rezervase la clinica unchiului o camera la ultimul etaj.
ncapere amenajata n pod, cu un pat mare, linistita, tapetata cu pnza de Jouy, avnd motive cmpenesti
odihnitoare: ciobanita cu oile si Cu bta, copacul cu
trunchi noduros si cu frunze de maslin. Ciobanita, oile,
copacul, ciobanita, oile, copacul. Repetitie tihnita. Un paravan acoperit cu aceeasi tesatura ascundea o toaleta
confortabila dintr-un frumos portelan alb, cu colturile
rotunjite, linistitoare. n fata, o masa cu scaunul ei, apoi
o lucarna transformata n fereastra ce dadea spre o priveliste ncntatoare din Ile-de-France: un sir de plopi fos-

Cuvinte care elibereaza

21

nind, meri dispusi cte cinci, lanuri de grne n panta


lina, ct vezi cu ochii. Cerul imens.
Pnza de Jouy era ntr-adevar n camera de la clinica
ori n camera mea de copil? Pnza de Jouy de la clinica
nu era oare imprimata cu flori mari pe tije carnoase? Pe
pereti era oare pnza de Jouy sau pur si simplu vopsea
albastra, lucitoare? Nu mai stiu. Nu stiu cum am ajuns
acolo, cine m-a condus. Revad perfect de bine scara de
lemn ngusta ce ducea spre camera. Revad dimensiunile camerei si mobilierul, fereastra, toaleta.
A trebuit sa ma dezbrac, sa-mi pun o pijama nou-nouta, sa ma urc n patul moale cu asternuturi proaspete,
sa ma lungesc, sa las sa mi se ia tensiune a si pulsuL n
voia medicinei. Am nchis ochii pentru a-mi continua
lupta n interior, deoarece n afara ma Iasam condusa:
corpul mi-era perfect ntins, bratele mi se odihneau pe
asternuturile bine netezite, palmele mi erau deschise.
Eram normala pe dinafara. nlauntru trebuia sa-mi calmez pulsatiile. Mi s-a nfasurat bratul ntr-un manson,
auzeam suflul scurt de la para pe care o umflau, l simteam strngndu-ma tot mai tare, apoi m-am crispat un
pic la contactul cu discul de metal rece care mi se fixa la
ncheietura cotului. Doctorul facuse mare caz de tensiunea care-mi era foarte scazuta; trebuia sa mi se ia din patru n patru ore nainte de a mi se da tableta. Putin mi
pasa ca se constata ca tensiunea mi era att de scazuta.
Pe mine ma interesau pulsul, bataile nebunesti ale inimii. ndeletnicirea cu tensiunea mi dadea putin ragaz
ca sa-ncerc sa o calmez. Mi s-a scos mansonul, cineva s-a
miscat lnga mine.
Cine sa fie? Unchiul? Profesorul-prieten? Altcineva?
Nu stiu. La acea vreme ma preocupa ntr-att sa ma controlez si sa-i declar razboi ceva-ului launtric, nct nu ve-

22

Marie Cardinal

de am cu adevarat, simteam ca orbesc, navigam cam pe


bjbite, mai degraba un fel de instinct ma ferea sa nu
ma izbesc de lucruri si de oameni.
n sfrsit, am simtit vrful a patru degete apasnd cu
pricepere sub ncheietura minii. Patru bilute moi. Nu
avusesera nevoie sa pipaie, de-abia de-au atins zona pulsului ca sngele, rascolit, batut de acel ceva launtric, a si
nceput sa zvcneasca n ele. Degetele, de cum au simtit
zvcniturile, le-au si amplificat si le-au facut sa se raspndeasca prin tot corpul, prin toata ncaperea. 90, 100,
110, 120, 130, 140... n zadar mi ascundeam ceva-ul
launtric si zavoram totul ca sa nu poata iesi, stia bine sa
se arate asa, prin vene si prin piele. Nememicul, era acolo, si batea joc de mine, nu-mi dadea ascultare, lovea ca
un apucat n degetele care s-au ndepartat. De acum ncolo, stiau. Din nou miscari, zgomote usoare, nu de speriat, o agitatie inofensiva.
- Acum o sa va luati tableta. Numai un sfert de tableta, de patru ori pe zi, timp de o saptamna. Apoi vom
mari doza. O sa va faca bine.
Vorbea o femeie scunda, subtire, cu par alb. I-am citit n privire ca nregistrase mesajul pe care i-l transmisese degetelor ei ceva-ul acela launtric. Stia.
Am luat minusculul sfert de tableta, paharul cu apa
pe care mi-l ntindea si m-am prefacut ca nghit normal.
n realitate, de saptamni ntregi nu mai puteam nghiti
tablete nediluate. GtuI mi era att de strns ca nimic
nu mai trecea. Aveam impresia ca ma sufoc ori de cte
ori voiam sa ngurgitez. Am nchis ochii si prin atitudinea mea am lasat sa se nteleaga ca totul decurgea bine,
ca doream sa ma odihnesc. Bucatica de pastila mi ramasese ntepenita n gt, uriasa, ca o masa compacta. Femeia a plecat.

Cuvinte care elibereaza

23

Am facut numaidect un salt spre lavabou ca sa elimin pastila, cu degetele vrte adnc pna n glota pentru a provoca spasmele eliberatoare. n fine, micutul triunghi galbui s-a ivit cu mucozitati, spuma si firicele vscoase. (Tableta era galbuie, sau rozalie, sau ca sideful?)
M-am asezat pe bideu, tremurnd din crestet pna-n
talpi, cu fruntea lipita de marginea racoroasa si aspra a
lavaboului. Timpul nu mai exista. Nu stiu ct am stat nemiscata. mi aduc aminte ca mai apoi am scos tamponul
ce-mi oprea sngele pe care atunci l-am vazut curgnd
ncetisor, picatura cu picatura, n vreme ce eu ma balansam usurel din fata spre spate, ca sa ma legan, stiind
foarte bine ca o data cu mine leganam ceva-uIIauntric.
Picaturile de snge se striveau si se diluau nitel n umiditatea faiantei albe, n cele din urma si-au croit un firicel de drum sinuos pna la locul de scurgere. mi gaseam o ocupatie n a privi la ce facea sngele iesit din
mine, ma gndeam ca acum si are o viata proprie, ca
descoperea fizica lucrurilor de pe pamnt, greutatea,
densitatea, viteza, durata. mi tinea companie, si el prada legilor incomprehensibile si indiferente ale vietii.
Ceva-ullauntric izbndise. Nu mai existam dect noi
doi, pentru totdeauna. Eram n sfrsit nchisi, singuri, n
compania a ceea ce secretam: snge, naduseala, rahat,
muci, saliva, puroi, varsaturi. Acel ceva launtric mi
alungase de lnga mine copiii, strazile pline de viata, luminile magazinelor, marea la ora prnzului cu valurelele din zilele frumoase, tufele de liliac, rsul, placerea de
a dansa, caldura prietenilor, exaltarea secreta a studiului, ndelungatele ore de lectura, muzica, bratele unui
barbat tandru nlantuindu-ma, crema de ciocolata, bucuria de a mota n apa racoroasa. Nu-mi mai ramnea
dect sa ma chircesc n aceasta toaleta de clinica, n 10-

24

Marie Cardinal

cuI cel mai curat, si sa nadusesc tremurnd. Ma zgltiam att de tare ca maxilarele, clantanindu-mi, produceau un zgomot stupid de automat.
Din fericire, treptele scaritei scrtiau. La cel mai marunt zgomot ma duceam iarasi sa ma culc si adoptam o
pozitie normala. Nu-mi placea femeia cu par alb si nu-i
vorbeam niciodata. mi aducea tavile cu mncare si-mi
dadea tabletele dupa ce-mi lua tensiune a si pulsul. Nu
puteam sa mannc. Aruncam n lavabou tot ce putea intra acolo, restul l zvr1eam pe jgheabul de la streasina
ce marginea acoperisul din tigla ondulata de sub fereastra. Nu-mi aduc aminte ca timpul sa fi fost scurt sau
lung, nici de nopti si de zile. Eram prizoniera. M-am uitat pe fereastra ca sa-mi dau seama daca as fi murit aruncndu-ma de acolo. Da, as fi murit, trebuie ca erau patru etaje. Acoperisul mi umbrea partea de jos a casei si
nu stiam unde as fi cazut, pe o veranda poate, ori n verdeata. Nu voiam sa ma sinucid n acest fel. De altminteri, moartea ma speria, oferindu-se totodata ca unica solutie pentru a-mi suprima acel ceva launtric.
Nu stiu cte zile au trecut pna m-a acaparat o teribila nevoie de evadare. Oricum, cel putin opt pentru ca n
dimineata aceea (era ntr-o dimineata, sunt sigura),
doamna mi daduse sa iau jumatate de tableta si retinusem cu precizie ca o saptamna trebuie sa iau un sfert,
apoi jumatate.
Brusc am realizat ca ma aflam n pat, culcata normal
pe spate, cu fata descoperita. Asta m-a surprins: de luni
si luni de zile nu mai puteam trai dect chircita, nu mai
puteam dormi dect strnsa, cu capul nfundat n cearsaf. Pe cnd constatam aceasta schimbare, simteam o
greutate n ceafa, ca si cum strafundul capului ma apasa, ca si cum cerebelul mi era de plumb. Mi-am dat sea-

Cuvinte care elibereaza

25

ma atunci ca aceasta greutate, nu tocmai precisa totu~i,


exista deja de o vreme. Am recunoscut n aceea~i clipa
ca ceva-ullauntric nu mai era acela~i, agitat, gfind,
iute; devenise consistent, lipicios, naclait. nlauntrul meu
saIa~luia acum nu att spaima, ct mai degraba disperarea, amaraciunea, dezgustul. Nu mai voiam povestea
asta. Nu stiu ce instinct m-a facut sa prefer lupta epuizanta cu acel ceva furios n locul coexistentei cu acel ceva
moale, lipit de mine ntr-o abandonare gretoasa.
n cursul diminetii - cu capul tot mai greu ~i n suferinta, nfundat n perna - am stabilit o legatura ntre
starea mea prezenta ~i tablete. Mi-am amintit de o conversatie ntre psihiatrul-prieten si unchi. Vorbeau despre
un nou tratament, de un "electro~oc chimic", nca dificil
de manevrat, dar ale carui rezultate erau cu mult mai
bune dect acelea ale electro~ocului obisnuit. Discutau
de fata cu mine de parca eu as fi fost un vas de portelan.
Si fapt e ca, pe moment, nu dadusem atentie acelor vorbe ale lor. Ma gndeam pur ~i simplu ca cercul se nchisese, ca o sa fiu internata ~i ca era normal, ntruct eram
incapabila sa traiesc la fel ca ceilalti, incapabila sa-mi
cresc cum se cuvine copiii. Si-apoi, nu mai puteam, voiam sa ma elibereze de teama, de ceva-ullauntric, oricare ar fi fost pretul.
, la clinica, am intuit ca pren acea dimineata, totusi,
tullor avea sa fie exorbitant si ca nu voiam sa-I platesc.
N-o sa mai iau scrboasele lor pastile, hotarsem!
Cnd doamna o sa vina, o sa simulez ca nghit pastila,
dar n-o voi nghiti, voi scuipa totul pe fereastra. n jgheabul de strea~ina!
Si asta am si facut.
Cautnd dupa amintirile din acea perioada, ma mir
ca n memorie gasesc doar terenuri virape ntinse, pline

26

Ma-rie Cardinal

cu resturi de oameni si de obiecte, plaje presarate cu bucati nedeslusite din zilele mele si, dintr-o data, constructii dare, precise, ntregi, perfect echilibra te si stralucitoare. n timpul bolii am fost, n unele clipe, mai inteligenta, mai lucida dect o sa mai fiu vreodata. Pastrez din
vremea aceea o amintire sfsietoare. Cnd eram nebuna
am descoperit n mintea mea drumuri pe care fara nebunie nu le-as fi descoperit vreodata. Eram capabila de
o incredibila agilitate intelectuala. Cnd si cnd aveam
reflectii patrunzatoare, subtile, limpezi, care ma duceau
la o cunoastere mai cuprinzatoare, la o ntelegere mai
profunda a tot ce ma nconjura. i cercetam pe ceilalti si-i
vedeam lund-o pe cai att de diferite de acelea pe care
le descoperisem eu, att de opuse chiar, att de nefaste
pentru ei, nct voiam sa-i opresc sa-i previn de pericol.
N-o faceam nsa deoarece, crezndu-ma bolnava, mi nchipuiam ca aceste gaselnite ale mele nu erau dect pura
dementa. Cum puteam sa tremur la ideea ca-i vad pe ceilalti pierzndu-se, de vreme ce eu eram nebuna?
Astfel, n acea zi, am prevazut limpede ce o sa mi se
ntmple. Totusi nu ntlnisem niciodata "vindecati" ai
psihiatriei. Mai apoi, am vazut ctiva dintr-astia: mpaiati, inofensivi, precauti cu ei nsisi, oameni cu palme jilave si cu privirea dubla: o flacara, cenusa, o flacara, cenusa ... Cred ca ceva-ul nu-i mai face sa sufere, nsa le-a
ramas nlauntru, viu.Tot el tine friele atelajului.
ntelesesem totul, cu capul meu bolnav, greu, suferind
(cerebelul acesta pe care medicamentul mi-l smulgea!).
Nu voiam soarta aceea! Am nascocit asadar un plan perfect de evadare. I-am prevazut si cele mai marunte detalii. n primul rnd, sa nu mai iau nici o farma de tableta. Apoi, sa mannc nitel pentru ca aveam sa ies si-mi
trebuia forta. Sa obtin sa fiu lasata n parc. Dupa aceea,

Cuvinte care elibereaza

27

ar fi usor. Dar, ndeosebi, am prevazut ca, nemaiactionnd medicamentul, ceva-ullauntric o sa ma asalteze cu


angoasa, cu frisoane, drdieli, teama, naduseala. Iar n-o
sa mai vad bine, o sa sngerez ca vitele. Asta e, trebuia
sa ma car! Stiam ca am numai douazeci si patruede ore
ca sa-mi joc rolul. Dupa aceea, n-as mai putea sa plec,
toata forta fiindu-mi iarasi concentrata n ncaierarea cu
ceva-uIIauntric. Deoarece banuiam ca n-o sa-mi mai pot
recapata g~anta doldora cu calmante, cu somnifere si cu
toate acele lucrusoare ce-mi serveau de obicei n lupta:
bucatele de zahar ca sa combat crampele de stomac,
pastile de menta pentru ca limba sa nu-mi mai fie att
de cleioasa, iar gtuI sa mi se mai decontracteze, aspirina ca sa-mi scada fierbinteala capului, deodorant ca
sa nu ma cotropeasca duhoarea transpiratiei, tampaxuri, batiste de hrtie, vata ca sa pun stavila sngelui,
ochelari negri ce-mi ascundeau privirea de ceilalti si-mi
protejau ochii de lumina insuportabila. Aceasta geanta
continea si bani de care aveam nevoie pentru ca ma
aflam n plin cmp, imposibil deci de luat un autobuz,
un tren, un taxi. Trebuia sa gasesc alta solutie. O voi
gasi. Voi merge n sat si-i voi telefona unui prieten.
(Eram cunoscuta la posta: "Nepoata directorului. .. va
plati mine". O si facusem.) A-mi cere geanta echivala
cu a ma duce de rpa, eram convinsa. Nu trebuiau sa
aiba nici o umbra de banuiala. Din fericire, cunosteam
bine parcul unde, mica fiind, veneam sa ma joc si unde
mai apoi mi plimbasem adeseori copiii. Cunosteam
unele sparturi n gard pe unde as fi putut iesi fara sa
ma vada paznicii. Ei nu stiau de ce ma aflam eu acolo,
aceasta clinica nu era rezervata n mod special tratarii
bolnavilor mintali. Cu siguranta ca numai unchiul, matusa si infirmiera detineau secretul. Dar paznicii ar fi

28

Marie Cardinal

putut vorbi, iar unchiul ar fi putut afla ca am iesit din


parc. Mi s-ar fi naruit tot planuL Nu la fel stateau lucrurile cu cei de la posta, ei nu erau n contact permanent cu personalul clinicii.
Aveam s-o fac mine. Poimine voi pleca. Singurul
lucru ce ma putea trada era pulsul. Medicamentul avea
oare sa actioneze destula vreme?
Pentru tableta de la ora prnzului ma ntinsesem n
pat. A intrat infirmiera.
- Buna ziua.
- Buna ziua, s-ar zice ca va e mai bine astazi.
- Da, ma simt mai bine.
Tensiunea, pulsul, paharul cu apa si jumatatea de tableta pe o tavita de metal. De cteva zile nu mai era nevoie s-o diluez, nghiteam normal. Semiluna fixata cu dibacie sub limba, lipita de dinti, apa care trece.
Un zmbet, a plecat. Tableta n jgheabul de streasina.
Dupa-amiaza, de aceasta data, ma aflu n picioare la
toaleta.
- E frumos astazi.
- Da, e o zi frumoasa.
- As vrea sa-l vad pe unchi? Am chef sa ies.
- Usurel, usurel, cred ca nu-i posibil. Asa, n plin tratament!
- As putea sa-l vad pe unchi? Am chef sa citesc.
- Binenteles.
Tensiunea, pulsul, tableta n jgheabul de streasina.
Dupa cteva clipe apare unchiul:
- Asa deci, se pare ca ti-e mai bine, ai chef sa citesti!
Ti-am adus reviste ilustrate si romane politiste.
- As vrea sa ma misc putin. N-as putea sa fac o plimbare prin parc?
- Trebuie sa-l ntreb pe medicul tau curant.

Cuvinte care elibereaza

29

- Telefoneaza-i. Stiu c-o sa-mi priasca, am un chef


nebun.
- O sa-I sun, n principiu trebuie sa vina sa te vada
dupa-amiaza.
- N-o sa stau n tot acest rastimp fara sa ma misc.
Stii, mi-e mult mai bine.
Un zmbet larg. E asezat la picioarele patului. De-abia de ndrazneste sa se uite la mine. Ca sa-si ascunda
stinghereala, si face de lucru inspectndu-mi fisa unde
se indica zilnic tensiunea, pulsul si dozele de medicamente ce-mi sunt administra te. Cunoaste fisa asta pe
dinafara. n fiecare dimineata i-o duce infirmiera.
- Ai aeruLca ti-e ntr-adevar mai bine, e perfect. O
sa-ti spun numaidect ce crede doctorul tau.
Doctorul meu! Nici macar nu stiu cum l cheama!
Asteptnd rentoarcerea unchiului, ma hotarasc sa-mi
fac toaleta. mi perii pe ndelete parul, dndu-l n fata si
pe spate, apoi ma spal pe dinti. E obositor, sunt la capatul puterilor. Pndesc ceva-ul acela launtric, nsa nu se agita. Atunci ma instalez ca sa-mi privesc sngele curgnd
n bideu. Asta ma duce cu gndulla mare si la valurile ei
ce vin sa-si faca reverenta pe plaja, cu un murmur. Ma
gndesc la planetele ce se nvrtesc n mod regulat.
De cum aud o treapta trosnind, mi trag chilotii si ma
asez pe un scaun, la masa, cu o revista deschisa n fata.
E Cina Lollobrigida cu un decolteu adnc, zmbind cu
pofta. Doamne Dumnezeule, cum face femeia asta sa fie
att de fericita?
Unchiul a intrat, mbracat n acelasi halat alb ce-l
strnge un pic pe stomac, pe cap avnd bonetica alba pe
care o poarta n sala de operatie.
- Medicul tau e de acord. Poti sa te duci mine sa te
plimbi. E foarte multumit de rapiditate a cu care ti se

30

Marie Cardinal

amelioreaza starea. Acest nou produs pare a avea uneori efect contrar asupra pacientilor, i face apatici, le provoaca migrene. Te va nsoti infirmiera. Matusa-ta te ntreaba daca vrei sa cinezi cu noi.
- Nu, nu n seara asta, multumesc. Deja am mncat
si o sa ma culc. O sa vin mine daca plimbarea va decurge bine. Multurneste-i din partea mea, ma va ntelege ca
nuvm.
- Binenteles. Stii, nu s-a ndoit nici o clipa ca o sa
scapi foarte repede din situatia asta. Nu e genul familiei.
Te-ai ostenit prea mult vrnd sa-ti cresti singura copiii.
Asta-i tot. si face griji n special pentru mama, care-i nnebunita de neliniste. Stii ce mult se iubesc ele. Ct e
ziua de lunga stau atrnate de telefon. Biata maica-ta, nu
se mai tine pe picioare. Copiii o obosesc.
- O sa ma vindec foarte curnd. Trebuie s-o linistiti.
N-o sa se lungeasca.
- Stii, ce spun ... e mai mult pentru mama ta. Biata femeie a trait destule, merita sa se odihneasca ... n fine, ti vorbesc ca uneia ... mari. N-o sa dai proportii la ce ti-am spus.
- Nu, nu. Te-nteleg dar o sa-i pun capat, o simt, mi-e
mai bine.
- Buna seara, fata mea mare.
Ma saruta pe frunte, iese.
Nu vreau sa ma gndesc la mama. Nu trebuie sa ma
gndesc la copii. ..
Apoi, totul e confuz. Cearta cu ceva-ullauntric a fost
feroce. Nu simteam sa am forta de a ma mai lupta cu el
multa vreme, cu minile goale, fara nici o farma de
pastila n ajutor, fara nimic, si totusi am rezistat. Am iesit fara infirmiera. Am alergat pe cmp. (Caut sa-mi aduc
aminte daca lanurile de gru erau nalte nsa nu izbutesc.) L-am prins pe amicul meu la telefon.

Cuvinte care elibereaza

31

- mi promiti ca vii mine la aceeasi ora? La intersectia dintre soseaua nationala si cararuie, acolo unde e
tablita indicnd clinica, un kilometru nainte de intrarea
n sat, pe stnga.
- Poti conta pe mine, voi fi acolo.
Seara, stnd n fata televizorului, ntre unchi si matusa, mi parea ca suntem ntr-un mare acvariu. Ei erau niste pesti draguti pascnd n tihna alge, eu eram o caracatita.
Mai cu seama sa nu-i agresez, sa nu fac ceva ce-ar displacea, nici un cuvnt, nici un gest.
Nu stiam ca o sa-i parasesc pentru totdeauna. Stiam
numai ca aveam sa-i nsel, iar asta ma ntorcea pe dos.
Mai cu seama pe ei, care reprezentau ceea ce era mai reusit n familie. ndepartndu-ma de ei, ma ndepartam
de Bine. Dar asta era drumul pe care hotarsem sa merg.
Gndindu-ma la viata lor, nu fusesem niciodata normala, nu stiusem niciodata sa traiesc normal, ca ei. Disparnd, i eliberam de mine.
A doua zi, masina era acolo. Am pomit-o numaidect
si am putut sa ma las sa tremur si sa clantan din dinti.
- Nu ti-e bine? Ce vrei sa fac?
- Nimic. Nimic. Nu poti face nimic pentru mine.
Du-ma la Michele. Nu te-ngrijora, o sa-mi treaca. Telefoneaza dupa aceea la clinica, vei spune ca sunt n siguranta, sa nu ma caute. Nu le spune nsa unde sunt. Nu
mai vreau sa-i vad.
A doua zi, ma duceam n straduta nfundata pentru
prima oara.
Cine i-a telefonat doctorului? Eu? Michele? Nu' stiu.
Ea l cunostea, iar eu auzisem de el. E posibil s-o fi facut
eu. (La Michele gasisem niste calmante si putusem sa-mi
jugulez acel ceva launtric.) Nu mai stiu.

32

Marie Cardinal

Iata, spusesem tot.


Voiam sa vorbesc despre snge si totusi vorbisem mai
ales de ceva-ul launtric. Avea sa ma dea afara?
Nu-ndrazneam sa-I privesc. Ma simteam bine, acolo, n
ncapere a aceea mica, vorbind despre mine. Era o capcana? Ultima? Poate ca n-ar fi trebuit sa am ncredere n
el.
A spus: "Ati facut bine ca n-ati mai luat tabletele. Sunt
foarte periculoase".
Mi s-a destins tot corpul. Am simtit fata de acest omulet de treaba o profunda recunostinta. Poate ca exista
vreo cale de comunicare ntre mine si altcineva. De-ar fi
adevarat! De-as putea vorbi cuiva care sa ma asculte ntr-adevar!
A continuat: "Cred ca va pot ajuta. Daca sunteti de
acord, de mine putem ncepe o analiza mpreuna. Veti
veni de trei ori pe saptamna pentru trei sedinte de cte
trei sferturi de ora fiecare. Dar, n caz ca veti accepta, am
datoria sa va avertizez, pe de o parte, ca o psihanaliza
poate sa va schimbe profund toata viata, pe de alta parte ca va trebui chiar de acum sa nu mai luati nici un medicament, fie el pentru hemoragii ori pentru sistemul
nervos. Nici macar aspirina, nimic. n fine, trebuie sa stiti
ca o analiza dureaza pe putin trei ani si ca va va costa
scump. Va voi cere patruzeci de franci pe sedinta, adica
o suta douazeci de franci pe saptamna.
Vorbea serios, iar eu simteam ca voia sa-I ascult si sa
reflectez. Pentru ntia oara dupa multa vreme cineva mi
se adresa ca unei persoane normale. Si pentru ntia oara
dupa multa vreme ma comportam ca o persoana n stare sa-si asume responsabilitati. Mi-am dat atunci seama
ca, treptat, mi se luasera toate aceste responsabilitati. Nu
mai eram nimic. Am nceput sa ma gndesc la aceasta

Cuvinte care elibereaza

33

situatie si la ceea ce-mi spusese adineauri. Ce schimbare profunda putea sa se produca n viata mea? Pesemne
ca aveam sa divortez, ntruct ceva-ullauntric mi se ivise taman din momentul casatoriei. Asta e, o sa divortez,
vom vedea. n afara de acest lucru nu vedeam ce poate
sa se mai modifice n viata mea.
n privinta banilor, era mai greu, nu aveam. Traiam
din banii pe care-i cstiga sotul si din cei ai parintilor
mei.
- Doctore, n-am bani.
- O sa cstigati. Trebuie sa va platiti sedintele din banii pe care i-ati cstigat personal. E preferabil.
- Dar, ntl pot sa ies, nu pot lucra.
- O sa reusiti. Pot astepta trei luni, sase luni ca sa va
gasiti o slujba. Ne putem ntelege. Vreau numai sa stiti
ca trebuie sa ma platiti si ca trebuie sa va coste scump.
Sedintele de la care veti lipsi vor fi platite ca si celelalte.
Daca nu va costa ntr-un fel sau altul, nu veti lua n serios analiza. E stiut.
mi vorbea destul de sec, pe tonul unuia care e pe cale
sa ncheie o afacere. Nici umbra de compatimire n glas,
nici umbra de atitudine doctorala ori paterna. Nu stiam
ca acceptnd sa ncep imediat si mai lua trei ore pe saptamna ncarcndu-si viata deja cotropita de bolnavii lui.
N-a facut nici o aluzie la acest surplus de oboseala, nici
la faptul ca proceda astfel n mod cu totul exceptional,
pentru ca ma vedea foarte bolnava. Nici un cuvnt despre toate astea, dimpotriva. n aparenta, era vorba doar
de un simplu trg. si asuma riscul, ma lasa sa aleg. Stia
totusi ca n afara de el nu mai aveam dect doua solutii:
spitalul de psihiatrie sau sinuciderea.
- Doctore, sunt de acord. Nu stiu cum voi face sa va
platesc, nsa sunt de acord.

34

Marie Cardinal

- E n ordine, vom ncepe de mine.


Si-a scos un carne tel si mi-a indicat zilele si orele cnd
trebuia sa vin.
- Doctore, si daca am o hemoragie?
- Nu faceti nimic.
- Dar am fost deja spitalizata pentru asta, mi s-au facut transfuzii, chiuretaje.
- Stiu. Nu faceti nimic, va astept mine. Va cer totusi un lucru: ncercati sa nu tineti seama de ce stiti despre psihanaliza, straduiti-va sa nu va referiti la acele cunostinte, cautati echivalente pentru cuvintele din vocabularul analitic pe care le-ati nvatat. Tot ce stiti nu va
poate dect mpiedica.
Credeam, era adevarat, ca stiu totul despre introspectie si ca, n strafunduri, mi parea ca acest tratament va
avea asupra-mi acelasi efect precum o frectie la un picior
de lemn.
- Doctore, dar ce am?
A facut un gest vag, de parca ar fi spus "Ce rost au
diagnosticele ?"
- Sunteti obosita, tulburata. Cred ca va pot ajuta. La
revedere doamna, pe mine.
- La revedere, doctore.

II

:H

grea. Ceva-ul se agita nlauntrul meu. Caoaptea de de


dupa
aceasta
prima
vizita sa
a fost
patasem,
multa
vreme,
obiceiul
nu
adorm dect doborta de o doza masiva de pastile. Or, el
spusese: "Trebuie sa nu mai luati nici un medicament".
Eram n pat, opresata, stoarsa, lac de transpiratie.
Daca as deschide ochii as trai descompunerea exteriorului, a obiectelor, a aerului. Daca as nchide ochii as trai
descompunerea interiorului, a celulelor, a carnii mele.
Ma speria. Nimic si nimeni nu putea opri, fie si numai
pentru o clipa, aceasta degradare a orisice. Ma necam,
nu mai izbuteam sa respir, peste tot erau microbi, peste
tot larve ale mustii de carne, peste tot acizi mistuitori,
peste tot umflaturi cu puroi. De ce aceasta viata care se
hraneste din ea nsasi? De ce aceste gestatii saturate cu
agonii? De ce-mi mbatrneste corpul? De ce produce lichide si materii mputite? Pentru ce propria-mi naduseaIa, fecalele, urina? Balegarul pentru ce? Pentru ce razboiul a toate cte exista, al celulelor, care o va ucide pe
care si o sa se ndoape cu acel cadavru? De ce dansul inevitabil, maiestuos, al fagocitelor? Cine dirijeaza acest

36

Marie Cardinal

monstru perfect? Ce motor inepuizabil conduce goana


dupa prada? Cine pune n miscare atomii cu asemenea
forta? Cine supravegheaza fiecare pietricica, fiecare fir
de iarba, fiecare bula de aer, pe fiecare sugar, cu o atentie desavrsita, pentru a-i conduce pna la putreziciunea
mortii? Ce are statornicie n afara de moarte? Unde sa te
odihnesti, daca nu n moartea ce reprezinta descompunerea nsasi? Cui i apartine moartea? Ce este ceva-ul
acesta urias si moale, nepasator n fata frumusetii, a bucuriei, a tihnei, a iubirii, care se lasa pe mine si ma sufoca? Cine iubeste n mod egal rahatul si tandretea, fara sa
le deosebeasca? Unde-si gasesc ceilalti forta, ca sa suporte ceva-uIIauntric? Cum de pot trai cu el? Sunt nebuni!
Sunt cu totii nebuni! Nu ma pot ascunde, nu pot face nimic; sunt la cheremul acelui ceva care vine binisor, inexorabil, care ma vrea, pe mine, ca sa se hraneasca!
.Un curent de viata putrezita ma tragea, cu sau fara
voia mea, nspre moartea absolut obligatorie ce reprezenta oroarea nsasi. Asta-mi inspira o teama ngrozitoare, insuportabila. Cum pentru mine nu exista alt destin
dect acela de a cadea n pntecul mrsav al infectului,
macar sa cad ct se poate de repede. Voiam sa ma sinucid, sa pun punct.
n cele din urma am adormit n zori, istovita, ncolacita n juru-mi ca un fetus.
La trezire ma scaldam n propriu-mi snge, trecuse
prin saltea, prin somiera si picura pe parchet. El spusese: "Nu faceti nimic, va astept mine". nca sase ore de
asteptat, n-o sa fac fata.
Stateam nemiscata n pat, teapana ca o moarta, ma
asteptam la ce-i mai rau. Doua amintiri de groaza mi
reveneau n minte n cele mai marunte detalii, doua de- .
zastre, doua cosmaruri pe care le traisem tre~za fiind.

Cuvinte care elibereaza

37

o data,

sngele cursese sub forma de cheaguri at>ade


mari, nct s-ar fi zis ca sunt bucati de ficat pe care le
scoteam una dupa alta, cu o ndrjire absurda, n treacat atingndu-ma printr-o blnda mngiere calduta.
Ma transporta sera de urgenta la spital pentru a-mi face
un chiuretaj. Alta data, dimpotriva, sngele iet>isedin
mine ca o sforicica rot>iecare nu mai contenea sa se depene: un robinet deschis. mi aduc aminte de stupoarea
resimtita constatnd faptul, urmata de groaza: "n ritmul asta voi fi golita de snge n zece minute". Iarat>i
spitalul, transfuzia, medicii, infirmierele, toti plini de
snge, persevernd n a-mi cerceta bratele, picioarele,
minile, ca sa-mi gaseasca o vena, n lupta ct a fost
noaptea de lunga. Apoi, dimineata, sala de operatie t>i
chiuretajul, din nou.
Nu eram cont>tienta ca Iasndu-ma n voia sngelui
ma deghizam, mascam acel ceva launtric. n unele momente, blestematul de snge mi cotropea ntru totul
existenta t>ima lasa epuizata, nca si mai fragila n fata
ceva-ului launtric.
La ora fixata eram n capatul fundaturii, nfasurata
toata n bandaje, vata, ncorsetata ntr-un fel de scutece pe care mi le confectionasem. Am asteptat nitel pentru ca ajunsesem mai devreme. Persoana dinaintea mea
a iesit. Ca si n ajun, am auzit deschizndu-se si nchizndu-se doua usi. n fine, am intrat si am si spus:
- Doctore, sunt exsanguina.
mi aduc foarte bine aminte ca am folosit acest cuvnt
pentru ca-mi parea frumos. mi aduc aminte si ca tineam
sa am o figura si o atitudine patetice. Doctorul mi-a raspuns ncetisor si calm:
- Sunt tulburari psihosomatice, nu ma intereseaza.
Vorbiti-mi despre altceva.

38

Marie Cardinal

Acolo exista canapeaua aceea de care nu voiam sa ma


folosesc. Voiam sa ramn n picioare si sa ma bat. Cuvintele pe care acest om le pronuntase ma plesnisera drept
peste fata, niciodata nu ncasasem ceva asa de brutal.
Drept peste fata! Sngele meu nu-l interesa! n cazul asta
totul era praf si pulbere! Eram sufocata, traznita ca de
fulger. Nu voia sa-i vorbesc despre sngele meu! Dar despre ce altceva voia sa vorbesc? despre CE? n afara de
snge nu mai exista dect frica, nimic altceva, iar despre
asta nu puteam vorbi, nu puteam nici macar sa ma gndesc la ea.
M-am pravalit si am plns. Eu care nu mai putusem
sa plng de atta vreme, eu ce cautam zadarnic de luni
si luni alinarea lacrimilor, iata ca n fine curgeau si picaturi mari care-mi relaxau spatele, torsul, umerii. Am
plns mult timp. Ma cu fund am n aceasta furtuna, o lasam sa-mi prinda bratele, ceafa, pumnii nclestati, picioarele strns lipite de abdomen. Oare de cta vreme
nu mai simtisem placuta liniste a suferintei? De cta
vreme nu-mi mai lasasem fata sa se baIaceasca n tandretea lacrimilor amestecate cu putina saliva si muci?
De cta vreme nu mai simtisem scurgndu-mi-se n
mini agreabila licoare calduta a durerii?
mi era bine acolo, aidoma unui copil ndestulat n
leaganul sau, cu buzele nca pline de lapte, cuprins de
toropeala digestiei, ocrotit de privirea mamei. Stateam
perfect ntinsa pe spate, supusa, ncrezatoare. Am nceput sa vorbesc despre angoasa mea si am intuit ca aveam
s-o fac vreme ndelungata, ani si ani de zile. Am simtit
n strafundurile mele ca am sa gasesc poate mijlocul de
a ucide ceva-ul acela.
Totusi, iesind de la aceasta prima sedinta, de cum s-a
nchis usa dupa mine, mi-am adus aminte de snge si

Cuvinte care elibereaza

39

m-am gndit ca doctorul acesta era un nebun, un ~arlatan, nca unul. n ce vrajitorie ma lasasem prinsa? Acum
trebuia sa actionez repede, sa iau un taxi ~isa ma duc sa
consult un medic, unul adevarat.
Soferul era vorbaret, sau poate i se paruse ca am o figura ciudata, n orice caz nu mai contenea sa vorbeasca
~i-ivedeam mereu n oglinda retrovizoare privirea atenta.
n aceste conditii, ~i mai ales dat fiind felul n care ma
nfa~urasem ca sa ma duc la medic, mi era cu neputinta sa purced la una. din acele scurte ~i secrete verificari
ale sngelui. Cu ct ne apropiam de adresa medicului pe
care i-o indicasem, cu att nevoia de a purcede la aceasta verificare se arata mai imperioasa. Deveneam agitata,
agresiva. Voiam, n acela~i timp, ca ~oferul sa opreasca
~i sa-~i continue drumul. El nu pricepea nimic. n cele
din urma, m-am a~ezat pe marginea banchetei, mi-am
pus bratul stng pe spatarul scaunului din fata ~i mi-am
sprijinit capul deasupra. Ma prefaceam ca ascult ce povestea acest om. ntre timp, cu mna dreapta cotrobaiam
pe sub rochie, trageam de fermoar, rupeam bandajele
prinse cu ace de siguranta, pna ce am dat de sursa sngelui. Am constatat ca nu se petrecuse nimic important.
Hemoragia nu se accentuase, ba mi parea ca se domolise. Greu de spus. Pentru ca sngeram din abundenta la
plecare, cu o ora n urma.
M-am razgndit brusc ~i-am schimbat traseul taxiului dndu-i adresa de la Michele. Apoi m-am ghemuit n
fundul taxiului. Poate ca a~ fi n stare sa rezist pna poimine, urmatoarea ~edinta.
Am urcat scarile n goana mare, agatndu-mi hainele pe care le facusem zdrente. Repede, baia. Crpele-mi
patate pe jos, ntre picioare, eu pe bideu. Sngele nu mai
curgea! Nu-mi credeam ochilor. Sngele nu mai curgea!

40

Marie Cardinal

Nu stiam, n-aveam cum sa stiu n acea zi ca sngele


nu va ma'i curge niciodata asa cum o facuse nencetat
luni si ani de zile. Credeam ca s-a oprit pentru cteva clipe pe care voiam sa le savurez, asa cum mi savurasem
lacrimile. M-am spalat, apoi m-am ntins goala, cu picioarele desfacu te, pe pat. Pura. Eram pura! Eram un vas
sacru, altarul n aer liber al sngelui, chivotullacrimilor.
Curata, neteda!
Doctorul spusese: "Straduiti-va sa ntelegeti ce vi se
ntmpla; ce va provoaca, va atenueaza ori va accentueaza crizele. Totul e important: zgomotele, culorile, mirosurile, gesturile, ambianta. Totul. Straduiti-va sa faceti
asociatii de idei si de imagini".
n acea zi, desi eram nca totalmente stngace n a mnui analiza, mi-a fost totusi usor sa stabilesc o legatura
ntre hemoragie si oprirea sngelui, n mijloc stnd palma doctorului: "Sngele nu ma intereseaza, vorbiti-mi
despre altceva ... " si lacrimile mele.
n acea noapte, mintea fiindu-mi eliberata de snge,
ca ntr-o sarbatoare s-a aventurat n reflectii usoare, n
calcule simFle, n gnduri odihnitoare. Activitati ale mintii pe care de obicei le consideram ore de recreatie n care
nu puteam zabovi, altminteri m-ar fi nclestat acel ceva
launtric pe care nu izbuteam sa-I combat dect daca ma
aflam n punctul maxim al inteligentei mele, vii, n adncurile imaginatiei, pe calea infinitului, a incomprehensibilului, a misterului, a magiei.
Iata cum, n mod cu totul stupid, cu dezinvoltura proprie izvorului, cu usuratatea norului, cu o simplitate de
ou, mi-am dat seama ca suportasem zeci de examinari
medicale, de radiografii, de teste, de analize si nici un'
rezultat nu indicase vreo ct de mica urma de anormalitate n diversele functionari ale corpului. Nici n plan

Cuvinte care elibereaza

41

hormonal, nici n plan celular, nici n planul circulatiei,


nici n plan organic, nici chiar n compozitia sngelui. ntelegeam limpede ca sngele mi era colacul de salvare
ce ne permitea, medicilor ~i mie, sa plutim pe marea
inexplicabilului. Eu sngerez, ea sngereaza. De ce? Pentru ca ceva nu functioneaza, ceva organic, ceva fiziologic, ceva foarte grav, ceva foarte complicat, ceva fibromatos, retroversat, rupt, nenormaL Analizele nu arata
nimic, nu-nseamna nimic, nu sngerezi a~a fara motiv.
Trebuie sa deschidem ~i sa vedem. Trebuie sa-i facem o
incizie mare n piele, n mu~chi, n vene, sa dam la o parte carnea de pe abdomen, viscerele ~isa punem mna pe
organul foarte cald, rozaliu, sa-I taiem, sa-I suprimam.
A~a n-o sa mai fie snge. Niciodata, nici un ginecolog,
nici un psihiatru, nici un neurolog nu admisese ca sngele provenea de la ceva-uIIauntric. Din contra, mi se
semnala ca acel ceva launtric provenea de la snge. "Femeile sunt adeseori nervoase pentru ca echilibrul lor
ginecologic este precar, foarte fragil."
n acea seara mi-a parut evident ca esentialul l reprezenta ceva-uIIauntric, el detinea toata puterea.
i tineam piept acelui ceva launtric. Nu mai era att
de vag, de~i nu ~tiam sa-I definesc. n acea seara am acceptat-o pentru prima data pe nebuna. Am admis ca
exista realmente. Am dorit sa-mi asum boala a~a cum
era. Am nteles ca eram nebuna. Ma nspaimnta deoarece transporta nlauntrul ei acel ceva. Ma scrbea ~i ma
atragea precum acele rade superbe pe care le plimbi cu
rama~itele unui sfnt. Aurul, pietrele pretioase, acele frumuseti, pentru a contine un craniu cu dintii putreziti, batrne tibii galbejite, snge uscat! Preotii mprejur, cu ale
lor cadelnite, acoperaminte, steaguri ~i multimea buimaca, ce psalmodiaza incantatii n procesiune, n spatele

42

Marie Cardinal

acelor resturi urte, sfrijite! Plnsetele si extazul ce emana din toate gurile acelea miscatoare, din toate acele priviri pierdute, din toate acele sale ndoite, din toate acele degete nclcite pe siraguri de matanii! Nebunie! Asa
era ceva-ullauntric, se folosea de ceea ce avea mai de soi
nebuna, ca s-o faca sa descopere josnicia.
Dobndisem o certitudine: ceva-ul se afla nlauntrul
mintii mele, nu era altundeva n corp si nu era n afara.
Eram singura cu el. ntreaga-mi viata nu era dect o poveste ntre el si mine. Din acel moment propria-mi izolare capata un sens nou: era poate o trecere, o naprlire.
Poate ca aveam sa revin la viata? Caci sufeream mult din
pricina alienarii in care ma refugiasem. Era1,11
sfsiata, asteptnd de la ceilalti solutii care, atunci cnd mi se ofereau, ma raneau de fiecare data ori ma ndepartau nca
si mai si. Cine ma putea atinge? Ce sens putea sa aiba
agitatia celor din jur? Ce semnificatie avea incomprehensibilul amestec de cuvinte, miscari, actiuni legale si civilizate, de gesturi salbatice?
mi devenise cu neputinta sa nteleg mpartirea vietilor n ani, a anilor n luni, a lunilor n zile, a zilelor n ore,
n minute, n secunde. De ce oamenii faceau, toti, aceleasi lucruri n acelasi timp? Nu mai pricepeam nimic,
viata celor care ma nconjurau n-avea nici un sens.
Ma aflam n voia unui univers care, atunci cnd
nu-mi era ostil, mi era indiferent. Si trebuia sa raspund
n fata acestui univers, trebuia ntruna sa ma acuz pentru actiunile rele si sa fac penitenta, ntruct le-am savrsit. Gndurile mi se ncurcau ntr-att nct, pe masura
ce anii treceau, aveam tot mai mult impresia ca ma
afund n rau sau n imperfect, sau n incorect sau n necuviincios sau n indecent. Nu mai izbuteam nicicnd sa
fiu multumita de mine. Ma consideram un deseu, un re-

Cuvinte care elibereaza

43

but, o anomalie, o rusine si ceea ce era mai rau: credeam


ca ma lasasem cotropita de eroare din cauza naturii mele
detestabile. Credeam ca as fi putut fi n tabara celor buni
cu un pic de curaj, un pic de vointa, ascultnd sfaturile
ce mi se dadusera cu generozitate. nsa, din lasitate, din
lene, din mediocritate, din josnicie, alesesem partea rea
si basculasem definitiv n abjectie. Si corpul nsusi mi se
ngreunase, se ncovoiase. Credeam ca ma urtisem pe
dinafara ca si pe dinauntru.
Si apoi, n acea seara, ntruct sngele numai curgea,
ntruct doctorul mi vorbise normal, discutam despre
mine n mod diferit, ma vedeam altfel. Ce miscare dedansase oare omuletul? Ce instinct ma mpingea?
Am nceput sa-mi urmez noul drum cu ndrjire.
Eram aidoma acelor albine ce aduna de ici-colo si pe care
nimic nu le distrage de la munca lor migaloasa, preocupate numai si numai sa aleaga cel mai bun polen. Mierea mea va nsemna echilibrul meu. Nimic altceva nu ma
interesa. Nu ma gndeam la nimic altceva. Nici macar
nu mi-a venit ideea sa-i telefonez unchiului. Nu mi-am
nstiintat sotul dect mult mai trziu.

III

da, mereu plina de balti luminate de o lumina


era mereu
umesa-i
ntlnesc
pe
pacientii dinaintea mea ori care urmau dupa mine, bine
nfasurati n paltoanele lor, mergnd pe lnga ziduri, grabiti. Ne ncrucisam privirile pe care le credeam anonime,
nsa stiam ca suntem bolnavi si ca avem n comun doctorul, canapeaua, tavanul, acel defect al tapiseriei de pe
perete, acel gargui stupid de deasupra aceleiasi grinzi false din partea cealalta a canapelei. Apartineam confreriei
celor pierduti, a celor haituiti. naintau si ei, ca si mine,
ntre sinucidere si spaima, ca ntre doi jandarmi.
Stiam si ca acele cuvinte pe care eu le revarsam acolo, suvoaie, de trei ori pe saptamna, nu erau aidoma cu
ale lor, ca si aveau propria istorie, tot asa de penibila,
tot asa de derizorie ca si a mea, tot asa de incomprehensibila pentru altii, tot asa de nesuportat.
Primele luni ale analizei le-am trait cu gndul ca
aveam doar un ragaz, ca situatia n-avea sa dureze~ ca
aveam sa fiu .descoperita si dusa napoi. Totusi, sngele
nu mai curgea dect n mod normal, n perioada men-

Era slaba.
toamna,
Funda
tura
Mi seiarna.
ntmpla
uneori

Cuvinte care elibereaza

45

struatiei. Angoasa se destepenea, slabea strnsoarea tot


mai frecvent. nsa tot nu vorbisem despre halucinatie
deoarece credeam ca ea ma va condamna inevitabil la .
spitalul de psihiatrie.
Mai aveam nca atitudinea de aparare: capul intrat ntre umeri, spatele cocrjat, pumnii strnsi, la pnda ndaratul ochilor, al urechilor, al nasului si al pielii. Ma ataca orisice, primejdia venea din toate partile. Trebuia sa
ma descurc pentru a vedea fara sa vad, a auzi fara sa
aud, a simti fara sa simt. Pentru mine, importanta era
doar lupta cu acel ceva ce mi se instalase n minte, acea
mrsava matroana ale carei fese uriase erau lobii creierului meu. Cteodata si proptea bine de tot fundu-i
mare n teasta mea (o simteam instalndu-se) si, cu capul n jos, dirija nervii care-mi nclestau gtuI si abdomenul si deschideau vanele naduselii. Provoca circulatia unui aer de gheata, iar atunci nebuna se punea pe
fuga, terorizata, halucinata, incapabila sa strige, incapabila sa vorbeasca, incapabila sa se exprime n vreun fel,
scaldndu-se n transpiratia-i rece, tremurnd din toate
madularele, pna ce dadea peste un loc curat si ntunecos unde se ncolacea ca un fetus.
Totusi, de cnd ncepusem analiza ma lasasem tot mai
rar dusa de nebuna. Observam. Ceva-ului launtric nu-i
facea placere sa-I privesc asa, din afara, si, dupa un timp,
slabea strnsoarea. Era tot acolo, nsa trist, obosit, parca
nostalgic dupa minunatele zile cu agitatie.
tuni, miercuri, vineri. Cele trei momente de ntrerupere din alergatura cnd puteam sa-mi aduc roadele si
sa comunic cu cineva. Singure1e-mi puncte de legatura
cu viata celorlalti. Intervalul mare de timp dintre vineri
si luni mi parea, n fiecare saptamna, imposibil de trecut. Ct era duminica de lunga asteptam economisin-

46

Marie Cardinal

du-mi puterile, ocrotindu-ma pe ct de mult puteam. Lunea ma rentorceam pe straduta mea nfundata ce mustea de apa, cu o bucurie imensa, cu speranta adnca.
La nceput am vorbit despre primele ntlniri cu ceva-ullauntric, pe atunci numindu-se pur si simplu angoasa. Mai apoi am vorbit despre elementele principale
ce-mi alcatuiau viata, despre partile importante ale exis- .
tentei mele pe care le cunosteam.
Prima criza de angoasa a debutat la un concert cu Armstrong. Aveam nouasprezece-douazeci de ani. mi terminam licenta n filosofie. Cautam un profesor de logica sa ma ajute n sustinerea unei diplome despre Aristotel. mi placeau matematicile, carora ma obisnuisem sa
le spun matematica pe un ton de un pedantism perfect
acceptabil printre studentii de la filosofie. La fete ndeosebi. Toate stiam ca procentul celor admise la concursul de agregat era foarte scazut: nici macar doi la suta.
A te cufunda n aceste studii echivala pentru noi cu a te
calugari, a deveni nsasi filosofia cu pidoare, brate si par.
mi placeau matematicile, nsa, n familia mea, se considera ca nu e ceva feminin. O fata care studiaza matematicile n-a vea, pare-se, sansa de "capatuire" sau, n caz
ca da, cu un profesor de matematica. Ma asteptau zile
grele. n vreme ce, urmnd filosofia, ma puteam orienta
spre logica.
- Ai studia matematicile nsa ntr-o forma literara ...
Asa as putea atrage, n cel mai rau caz, un politehnician sau un ofiter de marina sau chiar un bancher, era
preferabil unui profesor de matematica, totusi! Mi-am
nceput deci diploma de licenta n filosofie cu gndul de
a studia logica, daca nu cu acela de a ma casatori cu un
poli tehnician. Logica nsa nu era deloc la moda, nca de
pe atunci interesau psihologia, stiintele sociale ... nghi-

Cuvinte care elibereaza

47

team deci toate aceste materii gndindu-ma ca dupa ce


voi fi n posesia certificatelor de studii voi face o diploma de logica, apoi O teza de logica. Visam sa patrund n
rigoarea aparenta a cifrelor deoarece stiam ca acolo voi
avea libertatea sa ma las n voia imaginatiei pe care ele
o contin din plin. Idolii mi-au fost, fireste, ntru nceput,
Riemann si Lobacevski, apoi Einstein. Din motive matematice mi placeau Bach si jazzul si, n acea perioada a
adolescentei, am descoperit, ncntata, muzica seriala si
letrismul.
Eram deci foarte excitilta cnd am ajuns la concertul
Armstrong, mai ales ca organizatorii anunta sera ca va fi
un jam-session.
Armstrong avea sa improvizeze la trompeta, avea sa
creeze o ntreaga bucata muzicala n care fiecare nota
avea sa fie importanta, va avea prin ea nsasi o valoare
necesara acelei nopti muzicale n ansamblul ei. N-am
fost dezamagita; atmosfera s-a ncalzit foarte repede. A
nceput sa se nalte o frumoasa constructie. Esafodajele
si arc-butantele instrumentelor de jazz sustineau trompeta lui Armstrong, i pregateau spatiile potrivite pentru ca ea sa urce, sa se aseze si s-o porneasca din nou.
Sunetele ce ieseau din instrument se nghesuiau cnd si
cnd unele ntr-altele, se amestec au, se mpingeau ca sa
constituie un fundament muzical, un fel de matrice din
care izvora o nota precisa, unica, al carei traseu sonor era
aproape dureros de urmat, ntr-att de indispensabile i
devenisera echilibrul si durata; i scotea din minti pe aceia care o urmasera.
Inima a-nceput sa-mi bata foarte repede si foarte tare.
ntr-att ca a devenit mai importanta dect muzica. Zgltia zabrelele custii mele toracice, se umfla comprimndu-mi plamnii n care aerul nu mai putea sa intre. Si,

48

Marie Cardinal

panicata la ideea ca mor acolo, n spasmele acelea, n acele tropaituri, n urletele acelea ale multimii, am fugit. Am
alergat pe strada, ca o nebuna. Era o noapte de iarna frumoasa, rece, toti erau n casele lor, la caldura. Alergam,
iar zgomotul alergaturii mele rasuna aidoma unui galop
n trompetele magistralelor, ale bulevardelor si ale stradutelor.
sa mor, o sa mor, o sa mor.
Inima-mi batea tempoul, rapid, tare. mi aduc aminte de o camelie n floare, toata numai stralucire, cu toate petalele deschise n bacu-i de beton, de la coltul unei
strazi, exact nainte de a ma afunda n tunelul Facultes.
Frumusetea acestor flori dese si Iacuite! Alergam, ele
erau de-acum n urma, departe, si totusi inima uneia, pe
care o zarisem o fractiune de secunda,ramnea cu mine,
mi nsotea cavalcada, la fel de linistita pe ct eram eu
de agitata, una cu ea pe ct eram eu de rupta n bucati.
Tunelul era securizant datorita luminii, datorita faptului
ca era un pasaj practic n oras si ca numeroase masini l
foloseau. Treceau usor. Pietonii se deplasau si ei n graba pe trotuare. La capatul tunelului stralucea cochet o
firma luminoasa. Nimic nsa nu-mi putea domoli inima
si continuam sa alerg.
Ajungnd acasa, n loc sa iau liftul, am urcat n
mare goana scarile pna la etajul cinci, iar acolo, n fata
usii, mi-am dat seama ce imens efort fizic facusem si
mi-am zis: "Daca as fi cardiaca as fi moarta, n-as fi putut sa fac nici a zecea parte din ce-am facut" Reflectia
nu m-a calmat. M-am dus n camera la mine, m-am
pravalit pe pat ca sa-mi potolesc gfiala. Eram singura, cu ochii nchisi, nimic altceva nu mai conta, doar
inima care-mi palpita si tresalta: ,,0 sa mor, sunt cardiaca." Iar angoasa cu care ma ntlneam atunci pen-

Cuvinte care elibereaza

49

tru-prima oara a pus stapnire pe mine, m-a acoperit


cu transpira tia-i de gheata, mi-a zgltit muschii cu
tremuraturi grotesti, s-a distrat cu mine ca o catea. Am
chemat-o pe mama care dormea n camera de alaturi.
O data, de doua ori. Nu mai stiu de cte ori am chemat-o, din ce n ce mai tare: "Mama, mama, mama!".
Mama ci intrat la mine n camera n acea tinuta sleampata si cu buhaielile acelea ale somnului ei. Cocul i se
desfacuse, parul castaniu i se rasfirase pe cap si chiar
pe umeri sub forma de suvite lungi n zigzag. Am crezut ca spectacolul pe care i-l ofeream avea sa-i provoace explozia fetei, a ochilor ei verzi, ca se va topi n propria-mi spaima si-mi va tine acolo companie: copila ei
agoniznd, fata ei, femeie n toata firea, gata sa moara. n loc de toate astea, si-a aranjat hainele si coafura.
M-a privit compatimitoare si s-a asezat pe pat, lnga
mine, mi-a luat mna ntr-a ei si a ramas asa. Avea aerul pe care-l arbora atunci cnd vizita cimitirele, trist
nduiosata, lamentabil de satisfacuta. "E o angoasa, un
fleac, nu te speria, nu-i grav, e nervos".
Nu-mi placea calmul ei, competenta, resemnarea.
Cum se putea sa fie un fleac ceea ce nduram eu? Cum
se putea sa fie un fleac valul de lichid lipicios ce se rostogolea peste mine, ntesat cu dinti de serpi veninosi, taisuri, cu materii n descompunere? Acel fleac era, dimpotriva, ceva capital, eram singura, convinsa, si vaznd-o
tratndu-l asa cum trata mortii angoasa mi crestea. Ma
sufocam. Aerul nu-mi mai patrundea n plamni, putinul pe care izbuteam sa-I introduc scotea o nota stridenta, ridicola.
- Ma-nabus, o sa mor.
- Nici vorba, nici vorba, e nervos. Pulsul ti e rapid,
.dar bun. Crede-ma, n-o sa mori.

50

Marie Cardinal

Nu-mi placea acea complicitate dintre noi. Att i cautasem tandretea, atentia, i astepta sem ntr-att aceasta
privire cu care acum mi atingea blnd fata, ochii de culoare nchisa, parul buclat, nasul ca un cartof, gura, barbia, de asemenea umerii lati si corpul robust. S-ar fi zis
ca facea cunostinta cu mine si n acelasi timp ma recunostea. O ntlnire un pic trista si placuta. Nu, nu voiam
asta, nu n aceasta situatie. Aceasta privire asupra-mi as
fi vrut-o din rasputeri cnd plonjam, cnd alergam, cnd
rdeam, cnd obtineam coronite de lauri, as fi vrut sa fie
mndra. Forta mea era a ei, nu indispozitia mea, nu spaima mea. Din atentia calduroasa, din coniventa, din intimitatea pe care mi le daruia n acea noapte am nteles ca
la nastere mi acordase moartea, ca moartea era ceea ce
voia sa-i restitui, ca legatura dintre noi, acea legatura pe
care o cautasem att de mult, era moartea. Treaba asta
mi provoca oroare.
Zilele de dupa aceasta criza, desi calme, s-au trit
mbibate cu angoasa, cu amintirea ei, cu obsesia de a o
vedea revenind. Am consultat un medic, nsotita de
mama. El i-a confirmat diagnosticul "Nu-i nimic, e ceva
nervos. Trebuie ca ati facut un pic de tahicardie si cu siguranta suferiti de o usoara aerofagie." "Un pic", "usoara". Ce cuvintele! Dar ce putea fi mai rau dect ceea ce
traisem? Se poate ndura mai mult? Exista vreo tulburare umana mai serioasa? Au nceput sa vorbeasca despre
cazuri grave de tahicardie si de aerofagie pe care le-au
ntlnit n cariera lor medicala. La mine era floare la ureche n comparatie cu acei napastuiti. Ma priveau cu o
ironie blnda, ma bateau usor cu palma pe obraz si pe
mini: "Nu-i nimic, zau, sunteti tnara si sanatoasa."
Doctorul mi-a des tainuit ca si el suferea din cnd n cnd
de aerofagie si mi-a dat reteta lui ca sa-mi treaca mai re-

Cuvinte care elibereaza

51

pede. A facut si o demonstratie. Trebuia sa te asezi n patru labe, sa ridici binisor unul sau celalalt picior n functie de ce simteai, ceva n genul unui cine facnd pipi
lnga un felinar. Scopul era sa se provoace iesirea gazelor care, ntr-o prea mare cantitate, apasau pe diafragma
si dadeau o senzatie de nabusire.
si presarau comentariile afectuoase cu zmbete si-si
mpodobeau frazele cu "tinerete", "iubire", "casatorie".
Stiam foarte bine ce voiau sa spuna si-mi plecam privirea, i Iasam sa vorbeasca.
Credeam ca ceea ce nvatasem la universitate n materie de psihologie, de psihanaliza ndeosebi, cei doi ani
de fiziologie a sistemului nervos (la Institutul de psihotehnica) mi permiteau sa ma definesc, sa ma situez, sa
ma nteleg. Stiam ca suferisem mult din cauza divortului parintilor, pe care mi-i aminteam certndu-se mereu
pna la moartea tatalui. Stiam ca, inconstient, mama mi
reprosase dintotdeauna ca m-am nascut. (Ma nascusem,
e-adevarat, n plin divort.) Stiam ca, din acest motiv,
nu-mi cunosteam deloc tatal. Stiam ca disputele lor provocasera n mine asemenea complicatii nct mi fusese
afectata sexualitatea. Credeam nsa ca stiu si de ce si cum
era afectata. Pentru moment preferam sa-mi asum virgi..,
nitatea.
Cteva luni prima angoasa a ramas singura. Am mai
avut apoi una, mai usoara, n noaptea n care mi-am
pierdut fecioria.
Cnd l-am vazut pe baiatul n pielea goala n erectie,
cnd i-am simtit n mna organul placut precum ma tasea, cald precum pinea scoasa din cuptor, m-a cuprins
o bucurie nemaipomenita. Eram mndra si fericita ca ma
aflam acolo. Corpu-i subtire de barbat tnar mi-a parut
de o frumusete care te face sa-ti dea lacrimile, ca si cum

52

Marie Cardinal

muschii lui, pielea, parul, totuila el avea rostul de a-i


nalta sexul n erectie. Cnd mi-a desfacut picioarele si,
ngenunchiat ntre ele, a nceput sa ma dezvirgmeze n:cetisor, cu un aer ncapatnat, un aer care-mi dadea de
nteles ca nimic nu-l va opri din acest act, ca trebuia sa
ma las n voia lui, am considerat ca ceea ce facea era util,
necesar, n perfecta armonie cu adnc urile mele. O clipa
mi-a fost ciuda pe mine ca-mi tinusem atta vreme n
captivitate profundele miscari ale coapselor pe care el le
stimula, acele unduiri pornind de la talpi pna la ceafa.
Nimic nu m-a socat, nimic nu m-a surprins. Nici macar
atunci cnd ritmul a devenit brutal si am simtit rupndu-se nlaWltrul meu nu stiu ce baraj de satin. Cel mai
mult m-a mirat, dupa aceea, tandrete a, slabiciunea, fragilitatea lui, de parca mi daruise ntreaga-i forta. Am
simtit ca i sunt recunoscatoare.
N-avusesem o 'placere intensa, nu fusesem nsa nici
scrbita, dimpotriva. Cnd am ramas singura mi-am
spalat asternuturile patate de snge. Era cald, urmau sa
se usuce repede. M-am ntins direct pe saltea, n ntuneric. Imposibil sa adorm. Pe acest baiat l alesesem pentru priceperea lui, avea reputatia unui seducator, a unui
amant. l stiam ndragostit de o femeie casatorita, mai
mare ca mine. mi era simpatic, simteam ca va putea s-o
faca. Acceptase cu seriozitate sa-si joace rolul de initiator. Misiunea i reusise ntruct eu eram acolo multumita, convinsa ca voi face iarasi dragoste cu el si a doua
zi, daca as avea chef.
To~si inima-mi batea, eram sufocata. Stiam cta importanta avea actul meu, stiam ca procednd astfel strneam ntregu-mi mic ocean interior, chiar dezlantuiam
o furtuna. Aveam peste douazeci de ani. Nu numai ca
ramasesem fecioara pna n acel moment, nsa nici nu

Cuvinte care elibereaza

53

flirtasem vreodata. (Cu exceptia, pe cnd ma apropiam


de paisprezece ani, a unui sarut pe care-l primisem n
plin soare, cu capul pe spate n nisip, taman ct sa simt
pe buze o placuta saliva cu gust de Gauloise. O mica
amintire ascunsa precum o floare uscata ntre paginile
unei carti voluminoase.) Daca ma comportasem asa, era
pentru a ma supune regulilor mamei. Respinsesem pna
si masturbarea. Si adeseori mi petreceam orele de siesta si noptile infernale pe burta, pe pardoseala rece din
camera mea, evitnd placerea patului, evitnd mirosurile de cimbrisor, de iasomie si de praf al Mediteran~i,
evitnd zgomotul iritant al greierilor, sunetele tandre ale
fluierului arab, ntr-att de ncordata de sa-mi urlu dorinta, nevoia.
Si iata ca dintr-o data hotarsem cu totul de una sin-o
gura sa trec peste principiile clasei mele, peste prejudecatile familiei, legile mamei, sa tulbur colosala religie si
sa fac dragoste cu un baiat pe care nici macar nu-l iubeam, cu care nu trebuia sa caut.scuza pasiunii ori a ratiunii. Pur si simplu voi<lm sa fac dragoste si o faceam
pentru ca aveam chef.
Cnd a aparut angoasa, am recunoscut-o numaidect. Atunci nsa, prezenta ei mi parea mai normala, nu
ma speria prea mult. Stiam bine ca intram n lumea sexului pe usa nepotrivita, foloseam calea femeilor pe care
tata le primea la el, ma alatura sem cohorteilor rusinoa- ~.
se. Mama le numea "puicute", iar amintirea vulgaritatii
acestui cuvnt n gura ei ma facea sa tremur. Mi se ntmplase sa le ntrezaresc pe cteva, cu multa vreme n
urma. Ieseau de cum intram eu: Tata se prefacea ca le
conduce ca dupa o simpla vizita. Avea un zmbet fortat
si gesturi prea politicoase. Stia sa se controleze. Ct despre ele, la plecare, aveau un fel de a-si legana solduri-o

54

Marie Cardinal

le, de a spune la revedere, de a-l privi, care spunea multe. De fiecare data simteam o intimitate nnebunitoare
ntre ei, o complicitate nspaimntatoare, urmele unei
placeri nebanuite. Povestea ma tulbura. Amantele tata,.
lui si bateau joc de mama ngenunchiata pe scaunelul
de rugaciune. Virtutea ei. .. viciul lor ... viciul meu ... un
nger, diavoli. Toate aste!! erau prezente n acea noapte,
mpiedicndu-ma
sa adorrrrsi-apoi mai era ceva, nu
stiam ce, care-mi strngea inima, care facea sa bata.
Camera mea dadea pe o straduta unde se nfiintase o
. firma de nchiriat trasuri cu cai. Era o camera de vacanta aproape deloc aerisita, ce mirosea a mucegai si a umbra. n zori de zi venea un om sa nsire animalele de-a
lungul trotuarului, introducndu-Ie cu spatele n hulubele desuetelor trasuri care n curnd i vor plimba pe
turisti pe sub palmieri de-a lungul bulevardului de lnga mare. mi amintesc zorile si lumina zilei care, ivindu-se, mpartea jaluzelele n dungi gri si negre, apoi galbene si negre. Copitele cailor izbeau n bitum, loviturile
fiindu-le tot mai dese pe masura ce se facea cald, iar
mustele si reluau activitatile diurne. Mirosul de balegar
proaspat ajungea pna la mine: Gata cu noaptea alba.
Mi-am aranjat din nou patul cu asternuturile curate.
N-am vazut nimic, nu stiu nimic. N-am cautat sa aflu de
ce le spalasem. Am iesit si m-am dus pe plaja cu nisipul
de-acum cald. Era totusi ndeajuns sa-ti afunzi doar un
pic picioarele ca sa dai de racoarea si de umezeala noptii nca foarte aproape.
Toti anii care au urmat (vreo zece) mi-au fost ncetisor distrusi de lenta gestatie a nebuniei. Nu eram constienta de asta, evident Pur si simplu ma atragea tot mai
putin sa ma misc, sa ma exprim, sa ma proiectez n vreo
actiune ori vreun gnd. Cu ct ma straduiam sa-mi ga-

Cuvinte care elibereaza

55

sesc propriul drum, cu att mi pierdeam speranta ca-I


voi gasi n locul pe care mi-l harazise nasterea. Deveneam greoaie, nceata, butucanoasa, cu clipe de agitatie
ce erau numite "nrlacararea" mea. Treceam drept o persoana nteleapta si echilibrata. n acea perioada am sustinut examene, m-am cufundat n viata sexuala asa cum
te cufunzi ntr-o apa despre care ai impresia ca e rece.
N-am gasit-o rece, nsa nu mi-am luat libertatea sa not
n ea dupa propria-mi fantezie. M-am casatorit, am predat n licee. Am avut trei copii. Voiam sa le ofer o fericire, o caldura, atentie asa cum eu mi avusesem nitioda-:
ta, un tata si O mama mereu lnga ei, ndragostiti.
n loc de toate astea, cu fiecare zi ce trecea, 'n mine
prindeau tot mai mult contur lentoarea, vscozitatea si
absurditatea faptului de a exista, pna ce au devenit ceva-ul acela launtric.

IV

:P
.

Copaci fara frunze. Si"ca un refren, obsedantul


rimadrum
iarnacare
pariZiana
ma duce
..Soare
n straduta
fara stralucire
nfunda- .
ta. n neclarul cetei, n pustiul frigului, n monotonia ploii,
n searbadul norilor, retraiesc acolo ncntarea caldurii,
coleaiala strazilor albe, clocotul copilariei, explozia adolescentei. Ma nsoteste o multime de fantome. n straduta desfundata, amintirile dau navala dupa mine, precise,
vii, emotionante, derizorii. Hurducaie pna la divan apoi
defileaza ca la o parada cu acele care de carnaval.
N-a intervenit nici un barbat n tineretea mea. Eram
pe mna femeilor: mama;bunica, "s~rvitoarele", bunele
calugari te-profesoare.
Despre tata, pe care l-am cunoscut foarte putin deoarece nu locuia cu mine si a murit pe cnd eram adolescenta, pastram amintirea unui barbat ferches, purtnd
ghetre, palarie si baston. Mustati scurte, mini frumoase, zmbet stralucitor. mi inspira teama.- Nu stiam-nimic
despre universul masculin. La el acasa, baia cu briciul si
pamatuful de barbierit, camera cu sertarele unde-si tinea
camasile si butonii de manseta ma atrageau si ma neli-

Cuvinte care elibereaza

57

ni9teau. mi retinea atentia mai cu seama patu-i ncapator de celibatar, acoperit cu piei de pantere.
Ma numea "lupusorullui". Ma considera mai degraba o micuta femeie dect o fetita, asta ma stingherea.
n copilarie ma duceam la el nsotita de guvernanta.
Mai apoi m-am dus singura pentru cteva prnzuri ntre cursurile de dimineata si cele de dupa-amiaza. Mi-era greu la aceste mese. Cnd nu-mi inspira teama, ma
plictisea. Trebuia sa-mi supra veghez gesturile, cuvintele. Ma dojenea adeseori si, prin mustrarile lui, ntelegeam ca pe mama voia s-o atinga. Pe mama care ma
crestea, care ma mbraca, ma educa. Eu simteam ca ma
iube9te 9i ca nu voia sa-mi faca rau.
Dadea foarte mare atentie studiilor mele. mi spunea
ca trebuie sa nvat tot: latina, greaca, matematicile, tot ...
Nu-i m:atam niciodata nici carnetele, care erau mai curnd cu note bune, nici caietele. Procednd astfel, 9tiam
ca-mi apar mama, care avea dreptul de paznic, ma situam de partea ei. Ghiozdanul mi era nchis pentru el,
era casa mea de bani, comoara, valoarea mea. mi tineam
astfel tatal la distanta, i interziceam accesul n propriu-mi univers. Eram constienta de asta.
Nu {-am vazut pe parinti dect de trei ori mpreuna.
ntia oara a fost cu ocazia sarbatoririi primei mele mpartasanii. Erau n aceeasi ncapere, la aceeasi masa, nsa
nu alaturi. n acea zi tandretea tatalui ma jena. A9 fi preferat sa nu se fi atintit asupra-mi dect privirea severa a
mamei, pe cnd taiam uriasul tort cu nu mai stiu cte
rnduri de nuga si de chou a la creme. Am impresia ca
as fi facut treaba mai bine.
A doua oara, aveam doisprezece ani, s-au ntlnit ca
sa asiste la ceremonia Mi9carii cerceta9ilor Frantei. Evenimentul se petrecea n aer liber, erau de fata 9i alti pa-

58

Marie Cardinal

rntt. Ai mei stateau alaturi si nu-si vorbeau. Erau atenti


la ceremonie. mi aduc aminte de cerul de toamna stralucitor din acea zi.
A treia oara, era spre sfrsitul vIetii lui, aveam n jur
de cincisprezece ani. Avea o hemoptizie, se credea pe
moarte si o chemase pe mama.
TUBERCULOZA! Monstrul nfricosator al copilariei
mele. Bunicul mort de ftizie, unchiul n sanatoriu, sora-mea moarta la unsprezece luni de meningita tubercu10asa, frate-meu care "avea o reactie cutanata proasta",
care facea scolioza.
B.c.G., bacilul lui Koch, toracoplastie, pneumotorax
frenisectomie, cavema, pleura, scuipaturi, Leysin, radiografie, vaccin, Calmette si Cuerin.
Toate aceste cuvinte, toate aceste nenorociri, din cauza tatalui, a bolii lui, a plamnilor sai putreziti de la
gaze n razboiul din '14.
- S-ar fi putut totusi ngriji mai bine nainte de a ma
lua de sotie. Nici macar nu m-a prevenit. E o rusine, o
necuviinta.
Razboiul, transeele, tata sub o gramada de soldati sufocati, scapat de la moarte gratie grosimii stratului de cadavre, dar cu plamnii distrusi.
- I-am vazut radiografiile, e foarte simplu, are niste
plamni ca niste bureti.
Precautia cu care trebuia sa procedez cnd intram la
el si cnd ieseam de la el!
- Nu-l lasa s-o mbratiseze prea mult. Sa nu-i foloseasca niciodata batistele. Ia sticluta cu alcool de 90 si
vata. S-o stergi la iesire. Cu tot vaccinul B.C.C., aceasta
copila n-are o reactie cutanata pozitiva, e de nenteles,
nu-i normal. Am pierdut deja una, mi-ajunge.
Microbii. Nelinistitoarea prezenta a microbilor.

Cuvinte care elibereaza

59

- Sunt niste animale foarte mici, invizibile. Exista


peste tot. De f.iecare data cnd taica-tau tuseste mprastie n jur din acestia foarte periculosi. Poti sa m-asculti
si sa ma crezi, stii, sora-ta a murit din cauza lor. Stai ct
mai putin n preajma lui.
, I-am vazut deci mpreuna si o a treia oara.
O chemase pe mama la telefon: "Vino, te rog. Vino, e
sfrsitul"
Mama a nchis, apoi a declarat ca juca teatru si m-a
luat cu ea. De ce? Sa se apere?
Statea acolo, n patul lui mare, cu un lighean sub
barbie, peste tot prosoape, spuma roz n coltul buzelor.
Nu-l vazusem niciodata ntr-un pat, nu-l vazusem niciodata n pijama. Asternuturile si pernele-i mototolite
de cum dormise noaptea, maruntele detalii care i tradau patimile ma jenau. A nceput sa-i vorbeasca mamei, sa-i spuna ca o iubea. Ea i respingea frazele: "Esti
grotesc, nu te gndesti la ce spui. Fii"atent ce vorbesti
de fata cu aceasta copila."
Eu ma retrasesem pe coridor, apoi n vestibul si n
cele din urma pe palier. M-am asezat pe treptele scarit
cu minile la urechi sa nu-i aud. Ea era att de dura, el
era att de jalnic!
Stateam acolo, pironind cu privirea liftul, ncercnd
sa alung tot ce auzisem si vazusem adineauri. Cunosteam pe dinafara aceasta masinarie de razboi. Ma intriga. n ea aveam impresia ca sunt n pericol si totusi nu
ma speria. Era o cutie greoaie nchisa printr-un acordeon metalic recalcitrant. Cnd o chemai, cablurile care se
naltau n partea exterioara a plafonul':li se ntindeau biciuind aerul si ncepeau sa ridice cabina cu~opinteli si
zvcniri, n vreme ce, n partea de jos, o coloana de otel,
rotunda, unsa cu ulei negru, solida, contribuia cu multa

60

Marie Cardinal

forta la rnpingerea ei n sus. Urcarea precisa, regulata, a


acestuLsuperb trunchi lubrifiant parea incomparabila cu
tam-tamul zgltitor din cabina.
Aceasta masina pazea casa tatalui meu si o transforma ntr-un teritoriu greu accesibil, un pic periculos. O
cunosteam la perfectie, exceptie facnd dimensiunea acelei gauri, pe care mi-o nchipuiam vertiginoasa, n care
se afunda coloana de otel. Mi se ntmpla si sa ma gndesc ca aeasta gaura nu era pesemne adnca, acea coloana se nfasura nlauntru ca un arc.
Mi se ntmplase pna si sa -fac pipi n liftul acesta.
Caci n casa la tata nu ndrazneam sa cer sa merg la toaleta. Asa ca, ntr-o zi, nemaireiistnd, stiind ca mi lua
pret de doua ore ca sa ajung la closetul turcesc de la
scoala, facusem pipi taman n batrna cutie. As fi simtit
placuta aceasta usurare daca hurducaielile si zdruncinaturile masinii nu m-ar fi mpiedicat sa nimeresc unde trebuie, astfel ca-mi uda sem din plin pantofii. Ca sa pot actiona n liniste am oprit n cele din urma liftul ntre etajele doi si trei. Dar, oroare, siroirea mea patrunsese prin
presul rarit cu totul, trecuse de podea si se mprastia ntr-o cascada de picuri care bateau nencetat n placa metalica ce prindea strns la parter trunchiul de otel. Auzind cea dinti ploaie, apasasemiute butonul de la cinci,
nsa nu ma mai puteam opri. De spaima, rusinata de necuviinta mea, auzeam vuind un torent. Ajungnd la tata,
eram leoarca.
Acea fetita, acel lift. .. Ce departe erau toate astea! Discutia dintre acel barbat si acea femeie schimbase totul.
Era prima oara ca-i vedeam realmente lJlpreuna. Taman
mi dadusem seama ca eram rodul lor, al saracacioasei
lor dorinte, al saracacioasei lor dusmanii. mbatrnisem
brusc. Dintr-o data, totul se preschirnbase n odinioara

Cuvinte care elibereaza

61

Mi se parea ca ar fi fost nevoie de un alt cadru pentru marea basculada a copilariei n trecut. Ar fi fost nevoie de un cer albastru de primavara ori de toamna, de
o mare vesela cu valurele, de flori, de mirosuri. Crezusem prosteste ca dragostea dinti, cel dinti sarut ma va
transforma ntr-o adulta. Dar nu, a fost taman acea conversatie dintre acei doi straini care-mi erau parinti. Au
fost sngele hemoptiziei, acreala mamei si casa scarii ce devenea tot mai ntunecoasa pentru ca ziua se apropia de sfrsit, iar n Algeria soarele apune foarte repede.
n plina reverie, si-a facut aparitia mama, ireprosabila, nitel tulburata: "Aha! Aici erai. Te cautam peste tot.
Dar ce sa cauti tu pe scari! Te-a vazut cineva? Haide, plecam, se simte foarte bine. Erau fandoseli, ca de obicei.
N-o sa ma mai prinda. Ce spectacol ridicoll"
Stiam
, ca n-o sa moara. Stiam
, ca ea o sa fie iritata. ntelegeam ca, n povestea lor, eram totalmente dusa de
nas.
Si mai apoi, dupa cteva luni, i-am vazut nca o data
mpreuna, nsa n aceasta a patra oara, el era mort.
Ziua n care am aflat ca a murit era o zi fierbinte de
vara. Dupa-amiaza. Eram cu prietenii mei: un grup de
adolescenti adunati la umbra unui patio. Asteptam sa
se mai racoreasca pentru ~ ne juca. Obtinusem de foarte putina vreme permisiunea de a nu-mi mai face siesta, asa ca vaznd-o pe mama la acea ora, n acel loc, am
avut vechiul reflex de a ma apara. ntr-o clipita ntregu-mi arsenal de scuze, de explicatii, de minciuni mi
era, bine ornduit, la dispozitie; nu ruginise mecanismul duplicitatii infantile. Astfel ca n momentul n care
s-a protapit n fata mea, m-a privit, stngace, stingherita, cu o figura ciudata si n hainele de oras, iar dupa
o clipa mi-a spus pe un ton jalnic "Taica-tau a murit,

62

Marie Cardinal

du-te si te-mbraca, trebuie sa te ntorci cu mine la AIger", m-am destins. Am vazut cerul frumos, marea orbitoare, plantele mustind de seva, cu florile lor roz si
galben dispuse radial, eram usurata. Nu venea sa ma
lipseasca de toate astea, de amici, de joc. Restul nu privea propria-mi viata. De altminteri de ce acest ton compatimitor fata de tata despre care nu spusese niciodata
altceva dect rautati? ntruct murise? Moartea l facea
mic, nefericit, nduiosator? Pentru mine ramnea acelasi: necunoscut, celibatar, plicticos, un pic nfricosator
si jenant cu gesturile-i stngace de a ma atrage spre el:
"Vino sa ma saruti, lupusorul meu!" De obicei mama i
zicea pe numele de familie: "i vei spune lui Drapeau
ca tot nu mi-a trimis pensia." "Cere-i lui Drapeau sa-ti
cumpere ncaltaminte etc." Acum spunea "tataI tau" de
parca era sotul ei, de parca formau un cuplu. S-ar fi zis
ca moartea i lega, facea din ei o familie. Pentru mine
era de nenchipuit. Mi se parea fals si nesanatos, fara
sa stiu de ce. Nu ndrazneam s-o privesc, ardeam de
nerabdare sa plece.
Si totusi, nu se misca din loc. M-am gndit: "Daca, pe
deasupra, mai si plnge, o iau la fuga". Nu, nu plngea,
era tulburata, ma astepta. "Trebuie sa ne ntoarcem la Alger, avem de facut toate pregatirile."
Arareori se circula cu masina la acea ora a dupa-amiezii n plina vara. De altminteri pe cmp nu era nici
tipenie. Vedeam defilnd rndurile de vita-de-vie bine
aliniate, aleile de eucalipti, padurile de pini maritimi,
gardurile de trestie, acele aloe ce-si naltau lungile tulpini nflorite nspre cerul alb, smochinii din Barbarie!
1 Nume dat regiunilor Africii de Nord, situate la vest de Egipt
(N. t.).

Cuvinte care elibereaza

63

mpodobiti cu fructele lor, iar pe coasta dealurilor, ca


ntinse la oriz~:mtaIa n fata mea, dreptunghiuri de chiparosi mprejmuind mici livezi de portocali. Prin geamul din spate puteam sa vad praful rosu, pe care-l rascoleam, nvolburndu-se att de sus si de departe nct umbrea cu totul peisajul.
Ca sa nu ne sufoce aceasta pulverulenta nchisesem
geamurile. Era o zapuseala ngrozitoare. Cine conducea?
Nu stiu. Imposibil sa-mi aduc aminte. Oricum, cineva
care nu vorbea.
Noi eram ochiul ciclonului. Masina facea zgomot si
mergea repede, praful ne escorta ntr-un vrtej nebun, n
fata cmpul dobort de caldura parea mpietrit de tremurul aerului dogortor.
"
A-nceput sa vorbeasca:
- De-abia am primit telegrama, cu opt zile ntrziere din cauza grevei de la posta. Astfel ca trupul tatalui
tau soseste chiar n aceasta dupa-amiaza. Nimic nu-i pregatit. S-ar fi putut nchiria un catafalc cu lumnari aprinse. E unul pe chei foarte bun. Am fost nsa anuntati prea
trziu. Trebuie aranjata casa. Am putut sa obtin de la
Pompe funebre sa se duca sa ia corpul lui Maurice si sa-I
transporte pna la etajul cinci, cu toate ca e o ora trzie.
Pentru ca sicriete sunt descarcate dupa pasageri, dupa
marfuri, ultimele! O sa se faca trziu ... Ce ntmplare!
Ce voiau sa nsemne "corpul tatalui tau", "sicriul
lui Maurice", "catafalcul cu lumnari aprinse'i, "Pompele funebre"? Si mai ales ce voia sa nsemne "corpul
lui Maurice"? Si-apoi, ceea ce numea casa, era casa lui,
nu a ei, nu a mea, nu casa. Era casa aceea de barbat
unde el traia cu trofeele din calatorii, cu acea colectie
de masti negre, cu armele lui, cu briciul si cu acel pat
mare acoperit cu piei de pantere. Acel pat mare despre

64

Marie Cardinal

care stiam ca acolo trebuie ca se zbntuia cu "puicutele" lui, cum spunea mama.
La el era o harababura de necrezut. Fusesera scoase
mobilele din salon: "Ca sa poata fi pus sicriul." Asa de
mare era un sicriu?
- Biserica Saint-Charles trebuie sa ne trimita scaunele de rugaciune.
Scaunele de rugaciune aici! Asa de aproape de patul
mare, asa de aproape de brici, de arme?
- O sa punem paturi de campanie n camerele din
fund.
- Paturi de campanie? Pentru cine?
- Ei bine, pentru familie, evident. O sa priveghem
toata noaptea.
Familie? Dar el n-avea, era singur. Ceea ce mama numea familie era propria-i familie, aceea care-l coplesea pe
tata de atta vreme. Aveau sa vina aici? Mi se parea necuviincios. El nu-i vedea niciodata. N-ar fi vrut sa puna vreodata piciorul n casa lui. mi spusese de nenumarate ori
ca mai curnd ei dect mama i distrusesera casnicia.
Culoarele si celelalte camere fusesera ntesate cu mobilele din salon si din sufragerie. Apartamentul se preschimbase ntr-un Capharnafun, n culise unde fiecare
se pregatea sa ntmpine orasul care avea sa defileze
pentru ca tata era o persoana de vaza. Pretutindeni domnea o forfota de sarbatoare funebra, cu delicate etalari
de crep de doliu, cu sclipiri de ametist, reflexe de lacrimi,
.vaiete de gaita.
Apoi a fost deschisa usa batanta de la intrare. Lumea
a nceput sa vorbeasca n soapta, sa mearga n vrful picioarelor. Apartamentul era pslos, matlasat, rece, pregatit pentru macabra receptie mondena. Mirosea a ceara, peste tot erau flori. Din oficiu si din bucatarie venea

Cuvinte care elibereaza

65

un miros placut de mncaruri burgheze. Se pregatea o


"gustare" pentru cei care vor priveghea.
De pe palier i pndeam pe dricarii ce transportau sicriul tatalui, obiect greu din stejar cu mnere de bronz
n parti ~icu un crucifix de bronz deasupra. Oamenii negri se agitau, numero~i, gfind, vorbind despre mi~carile cerute de coturile abrupte ale scarii. i ncurcau elegantele grilaje, frunzele de acanta, volutele, oblanicurile de fier forjat ce protejau batrnullift greoi, ~i de asta
data inutil, incapabil sa duca acea cutie a mortului, mai
cu seama prea fragil: fundul, prin care pipiul meu trecea
a~a de u~or, ar fi cedat.
Urcau ntruna. Cinci etaje interminabile. Si tata nlauntru, ca un colet! L-au asezat n sfr~it pe capre drapate n
negru. Mama, foarte demna, foarte ocupata, dadea ordine n calitate de experta. Mi-a indicat locul meu: un scaunel de rugaciune separat, n fata celorlalti. Se aduceau
flori, coroane, jerbe. Cum era vara, erau n special alcatuite din crciumarese, florile acelea uscate, nemirositoare,
n culori superbe: mov, ocru, carmin auriu. Stateam acolo, n genunchi, ma plictiseam n aceasta pozitie de reculegere. Fusesem nvatata sa nu-mi ntorc privirea dupa oameni pe strada ori n biserica ~inu ndrazneam sa ma uit
la cine intra ~iie~e~din camera ntr-un du-te-vino discret.
Covoarele ~iperdelele trase absorbeau zgomotele, ramneau doar f~ituri, bjbieli imperceptibile, u~oare ciocniri de scaunele de rugaciune si smiorcaieli de nenteles.
ntruct trebuia sa stau acolo, stateam acolo. Ma
gndeam la altceva, la plaja de unde veneam, la prieteni. Ce mutra ar face vazndu-ma mbracata n negru,
culoarea adultilor? Aproape ca atipeam, cu capul bine
proptit fi mini coatele rezemndti-mi-le de scaunelul
de rugaciune.

66

Marie Cardinal

Mirosill frunzelor's-a raspndit, parca adus de caldura noptii si de flacarile lumnari lor groase. O data cu
parfumul verdetii, n care descopeream chiparosi, asparagus, soc, copacii si plantele din ramurile carora se alcatuieste baza coroanelor, venea si un alt miros, fad, cam
gretos. ncercam sa-I definesc. Nu putea fi al crciumareselor, aceste flori sunt uscate, n cel mai rau caz miros
a praf. Mirosul acela era diferit, nu era vegetal. M-a cuprins o neliniste, ceva ce nu stiam defini. Un miros de
apa statatoare, de mocirla? Da, nsa foarte putin. Nu att
de izbitor, nu att de precis. Un miros intim, jenant. Un
miros uman necunoscut.
Mama a venit spre mine. Cu o mna apasndu-mi
umarul, s-a aplecat sa-mi vorbeasca n soapta, cu fata lipita de obrazul meu.
- Ti-e bine?
-Mi-e bine. Nu ti se pare ca e un miros ciudat?
Mna i s-a lasat si mai mult pe umarul meu, practic
mi-l strngea si-i imprima un fel de balansare, ca pentru
a ma legana.
- Sunt deja cteva zile bune de cnd a murit. Pe caldura asta! Si-apoi, trebuie ca sicriul a fost lovit n timpul
transportarii, pesemne ca e vreo usoara crapatura. Le-am
spus deja domnilor de la Pompe funebre. ar sa rezolve,
nu te nelinisti.
Sa ma nelinistesc! Dar de ce? Pentru ca se simtea ca
tata putrezeste? Caci asta era mirosul acela, nsemna descompunerea carnii!
Tata, ferchezuit cu ghetre, baston, apa de coloane, cu
unghiile perfecte, dintii albi, cu pantofii lustruiti. Tata,
pe punctul de a se descompune aidoma acelor hoituri, a
doua zi dupa furtuna, pe care marea le arunca pe nisip,
atragnd mustele mari albastre, putind. Din paJltofii Ia-

Cuvinte care elibereaza

67

cuiti, din mansetele tii gulerul scrobite, din pantalonii cu


dunga impecabila ietieau la iveala sucurile mortii. Tata
putea, tata colcaia de viermi! Nu era suportabil. Am ietiit, am alergat spre camera cea mai izolata tii m-am aruncat pe un pat proaspat facut, peste ceartiafurile mirosind
a letiie, pe burta. Cu capul n perna, plngeam, hohoteam. Ca s-alung putreziciunea mi readuceam n minte
imagini de viata, rsete, elanuri mplinite, cer de vara,
valurele la ora prnzului, tumbe n iarba tii apoi baiatul
de care eram ndragostita lundu-ma n brate, sarutndu-ma. i sorbeam saliva placuta ce pastra un gust de tigara tii de pasta de dinti. Am adormit.
Va fi prima tiiultima oara ca dormeam la tata, lnga el.
De atunci, singuratatea.
Nu-l cunotiteam pe acest om, nu-l vazusem dect
foarte putin. mi era totusi unicul aliat, fara s-o vreau.
Nu traisem niciodata n functie de el, iar acum trebuia
sa traiesc fara el, era un imens gol inexplicabil. Ceva subtil disparuse pentru totdeauna, ceva tulbure. Astazi titiu
n ce consta acea lipsa: nu mai aveam certitudinea ca
plac cuiva n orice mprejurare tii eram privata de tandrete. Chiar tii atunci cnd mi facea morala, cnd tii lua
vocea aceea grava, iar ochii i erau n lacrimi, avea un sarut n privire. Sarut pe care-l refuzam, dar care exista cu
siguranta.
De atunci, cnd tii cnd, m-a cuprins (ma cuprinde
mereu) o dorinta subita de a alerga, dusa de bucurie, de
un avnt fericit, de placerea de a fi iubita tii ocrotita, tii
de a ma refugia n bratele tatalui. El m-ar legana, m-ar
rostogoli binisor de la dreapta la stnga. Am dansa m- .
preuna de pe un picior pe celalalt, ntr-un ritm lent tii
tandru" La, la, fata mea, ti-e bine n bratele mele. Linistetite-te, fata mea mare, odihnetite-te." De-abia de-ar fi o

68

Marie Cardinal

idee mai nalt dect mine, mi-as tine capul lipit de al lui.
Ce miros ar avea? Ce forta ar avea? Nu stiu.
Pentru mine, Tata e un cuvnt abstract, fara nici un
sens, pentru ca Tata se asociaza cu Mama, iar n viata
mea aceste doua persoane sunt distincte, departe una de
cealalta, precum doua planete ce-si urmeaza cu perseverenta traiectoriile diferite pe orbitele imuabile ale celor
doua existente personale. Eu ma aflam pe planeta-mama si, la intervale regulate, foarte rare nsa, ne ncrucisam cu planeta tatalui care trecea, aureolata cu un nimb
nesanatos. Asa ca mi se ordona sa fac naveta ntre cele
doua planete si de cum puneam iarasi piciorul n regatul mamei, de cum ma recupera, parea sa-si accelereze
cursa ca sa ma ndeparteze mai repede de nefasta planeta tata.
Cnd am devenit eu nsami o planeta solitara si supusa, ca toate planetele, si am nceput sa-mi conduc traiectoria pe uriasul cer albastru-negru al existentei, am cautat multa vreme sa ma apropii de Tata. Nestiind nsa nimic despre el, am fost nevoita sa renunt la cautari, obosita, nici macar trista. Stiu ca nu stiu nimic despre dimensiunea paterna a barbatilor, n caz ca aceasta exista totusi.
n capatul stradutei nfundate, ntinsa pe divan, cu
fata spre tavan, ochii nchisi pentru a izbuti mai bine sa
intru n comunicare cu uitarea, cu zavortul, cu interzisul, cu nenumitul, cu negnditul, voiam sa-I rensufletesc pe tata. Voiam sa-I gasesc n sfrsit, creznd ca absenta lui, inexistenta chiar, mi produsese nlauntru o
rana periculoasa, un soi de ulcer adnc, ascuns, n infectiile caruia aveam sa-mi gasesc germe~ii bolii. Ma straduiam deci sa-mi adun toate amintirile pe care le aveam
despre el, cele mai marunte frnturi de imagini, cele mai
modeste farmituri de memorie.

Cuvinte care elibereaza

69

Am avut multa vreme doua cosmaruri ce-mi revene au adesea n noptile din copilarie si adolescenta. n
primul retraiam o scena care se petrecuse aievea: era la
gradina zoologica din Vincennes.
Ca sa-i pot vedea mai bine pe lei si tigri, tata ma asezase pe un parapet ce se nclina spre groapa adnca, separnd animalele salbatice de public. Ma tinea bine. n
realitate mi fusese tare frica, dar nu lasasem sa se vada.
n cosmar ceea ce ma speriase se realiza: cadeam n groapa si ma trezeam sufocata de groaza din momentul n
care fiarele se napusteau asupra mea, dupa prada.
Aveam sase-sapte ani.
n celalalt cosmar eram mai mica: doi-trei ani, poate
mai putin. (Uneori eram un bebelus de cteva luni.) Eram
cocotata pe umerii tatalui si amndoi ne pierdusem ntr-o padure de brazi nzapezita. Zapada, pentru mine,
care n-o vazusem niciodata, dect n poze, facea ca locul
acela sa fie foarte frumos, extraordinar, mi nchipuiam
ca mi-era interzis, ca nu puteam ramne acolo multa vreme. Si totusi nu mai gaseam drumul de ntoarcere. Se
anunta furtuna iar noi ne nvrteam n jurul brazilor negri fara a descoperi nicicnd altceva dect alti brazi si zapada deja batuta de picioarele noastre. Tata ma tinea de
glezne cu minile; i simteam capul cald ntre picioare.
Rdea, nu-si arata nici o umbra de ngrijorare. Ct despre
mine, stiam ca avea sa vina noaptea, ca ne pierdusem
definitiv ... ma trezeam atunci lac de transpiratie.
Asa am descoperit ca ceva-ul acela se afla n universul meu din frageda copilarie si ca tata nu putea face nimic pentru a ma feri de el, nu putea face nimic pentru
mine. Tata avea dimensiunea pe care i-o acordase mama,
nu-si avea o dimensiune proprie. mi e cu totul un necunoscut care n-a facut niciodata parte din viata mea.

70

Marie Cardinal

Mi se ntmpla cteodata sa ma uit la cele cteva fotografii ale lui pe care le am. Celor care-l arata la sfrsitul vietii, asa cum l-am cunoscut, purtnd cravata, lustruit, la patru ace, le prefer pe acelea din tinerete, din
vremea cnd nu-si compusese personajul. Caracter rau,
ncapatnat, orgolios, fugise, la cincisprezece ani, din impozanta locuinta a parintilor din La Rochelle, se instalase la Paris ca muncitor necalificat pe un santier de constructii si-si jurase sa nu revina acasa fara o diploma de
inginer n buzunar. O diploma pe care si-o va fi obtinut
de unul singur. O fotografie mi-l arata tnar muncitor,
cu pantofi grosolani, pantaloni prea lungi, prea largi, parnd a fi tinuti cu o sfoara, ntr-o camasa cu mnecile ridicate, descheiata la piept, capul usor pe spate, rde n
soare, pe un fundal de grinzi si brne. n mna tine un
buchet de gura leului de cmp. Cui avea sa i-l ofere?
Urmase cursurile la seral, daduse examene, concursuri. Continundu-si viata de muncitor, devenise n cele
din urma.inginer la P09-uri si Sosele. i placea mult sa
vorbeasca despre acea perioada, de ct de greu i fusese
lui, fiu de burghez, sa duca viata istovitoare a ucenicilor.
si zdrelea spatele cu ncarcaturile pe care le transporta,
iar seara, ispravindu-se cu treaba, cnd oamenii se adunau n jurul unui foc, n mijlocul molozului si al fiarelor
vechi, ncalzeau apa n lighene mari pe care apoi le turnau peste el ca sa-i poata scoate camasa pe care sngele,
uscndu-se, i-o lipise de umeri. mi spunea ca ceilalti l
numeau, rznd, "Mutra de Print". Datorita minilor
frumoase si a pielii delicate. Ramasese cu un fel de nostalgie a acelei camaraderii si a acelei vieti dure. N-a mai
redevenit nicicnd pe de-a ntregul burghez. Se vedea
dupa cum lua n mna un instrument. Mama spunea: "
Nu-i din mediul nostru, n-ai dect sa vezi cum mann-

Cuvinte care elibereaza

71

ca." Si-i adevarat ca la masa se apleca usor peste farfurie de parca voia s-o protejeze cu bratele si i aprecia continutul cu multa seriozitate si satisfactie. Mncarea nu
trebuia risipita. Asta nu-i placea.
Nu stiu prin ce ntmplare am acasa, ntr-un sertar,
diploma lui de inginer si brevetul de "velocipedist", precum si permisul de conducere pentru vehiculele cu gaz
si certificatele de la patronii lui recomandnd, de-a lungul anilor, ucenicul, muncitorul, maistrul, apoi inginerul. O fotografie din acea perioada: pe un teren de tenis,
n plin rever. Simti ca mingea l-a surprins ntr-o miscare
de recul, pe picior gresit. Corpul i e ntins, desfasurndu-se parca din vrful picioarelor pna n crestet, si totodata sprijinit de racheta lunga, toata forta i sta n ncheietura de la dreapta, bratul stng ridicnd n aer o
frumoasa mna de barbat, fina si puternica.
Era n perioada cnd nu avea tuberculoza, cnd n-o
cunostea pe mama. Vazndu-i acele mini frumoase,
zmbetul stralucitor, corpul subtire si musculos, cred ca
mi-ar fi placut.
Nu m-a ranit niciodata, nu m-a blamat niciodata, nu
m-a lezat niciodata si poate ca acesta e motivul pentru
care niciodata n-am cautat sa am alt tata.
I Dupa cteva luni, cnd am ndraznit sa vorbesc despre halucinatie si am descoperit ca ochiul care ma teroriza era acela al tatalui, am nteles si ca nu de el ma temeam, ci mai degraba de masinaria prin care privea si
de situatia n care ma aflam eu. Despre aceste lucruri voi
vorbi mai trziu.

v
narhia sngelui se sfrsise de cteva luni
bune. Eram ntr-att de surprinsa, nct mereu mi se parea ca-I simt curgnd iarasi.
Treceam la verificarile obisnuite. Nu, nu era acolo. Ma
cuprindea un fel de usurare.
Aveam nevoie de bucuria pe care mi-o oferea absenta sngelui pentru a avea curaj sa-mi continui lupta mpotriva fricii. n cele mai cumplite momente de ratacire
cnd, epuizata de ncaierarea cu ceva-uIIauntric, eram
tentata sa deschid sertarul n fundul caruia se aflau vechile tablete ce-l ndepartau, mi aminteam de pic urarile calde si stacojii prelingndu-mi-se pe picioare, de lenjeria cu pete nchise la culoare, de cheagurile mari, negricioase si moi, tampoanele de vata fixate, cu miros infect, pe care trebuia sa le schimb ntr-una, iar asta mi
dadea curajul sa ma mai zbat. Sngele disparuse. De ce
n-ar disparea si ceva-uIIauntric?
Socoteam ce progrese facusem. Mai nti sngele si
apoi faptul ca-I vedeam pe doctor de trei ori pe saptamna, singura. La dispozitia orasului, a exteriorului, a necunoscutilor. Nu era att de usor, mi pregateam cu me-

Cuvinte care elibereaza

73

ticulozitate itinerariul. Faceam popasuri pe anumite trasee: un magazin unde-i cunosteam pe patroni, o cafenea
cu un telefon, un colt ntunecos unde ma Iasam n voie
fara sa fiu vazuta, casa unui prieten, a unei cunostinte,
ori pur si simplu un copac pe care-l consideram frumos,
perspectiva n forma de cot a unei stradute linistitoare,
orice. Daca, dintr-un motiv sau altul, eram abatuta din
drum, si faceau aparitia panica, ncremenirea, transpiratia, iar inima n cusca ei izbea ca un surd pentru a iesi de
acolo. Orice-ar fi fost, ajungeam la timp la sedinte si lucrul asta nu l-as fi putut face cu trei luni n urma.
Acum moartea i luase locul sngelui. Mi se etala nestingherita n minte.
Moartea, ntr-un sens, era mai nfricosatoare dect
sngele. Purta mereu valurile-i brune ce se triau prin
ungherele gndurilor mele, facndu-Ie sa fie vagi, imprecise, nesigure. si avea mereu coasa lucitoare, bine
ascutita, anume pentru a taia dintr-odata orisice avea
chef, fara explicatii. si avea mereu cu ea frumusetea,
supletea, subtilitatea prin care ma atragea, astfel ca uneori mi venea sa-i dau mna ca sa ma conduca pe tarmul cunoasterii, al luminii, al odihnei. Din cte mi
aminteam, moartea ocupase ntotdeauna un loc important n mintea mea. Acum nsa, instalndu-se n fotoliul
sngelui, devenea stapna corpului, a celor mai marunte manifestari ale lui. Era tot timpul acolo. n orice clipa putea da nastere la abcese, cancer, gusa, u1cere, chisturi, la scurgeri, putrefactii, infectii. Ma poseda ntru totul, era n fiece zvcnire a pleoapelor, n fiece suflu, n
fiece manevra a sngelui, n fiece moment al digestiei,
n fiece moment de indigestie, n fiece nghitire, n fiece
flfit al ventriculelor, n fiece strop de saliva, n fiece
milimetru de unghie ori de fir de par. Chiar din cauza

74

Marie Cardinal

vietii, mi-era frica de moarte. Eram n fata ei precum un


sofer la volanul unui bolid, lansndu-se cu toata viteza
ntr-o curba n unghi ascutit. Nu fusesem nvatata sa
conduc acea masina, nu stiam s-o domin, mergeam prea
repede ca sa pot vira ..
De ce moartea fiintelor umane era asa de absurda?
De ce doliu!, de ce drapelele n berna, de ce muzica
apasatoare, lacrimile, ceremoniile, Pompele funebre, tobele acoperite cu valuri, culoarea negra? De ce sa nu
se vorbeasca niciodata despre viermi, de pielea fara
snge care se marmoreaza, despre picioarele ce se ntind ca niste spatule, despre miros? De ce sa li se nchida cadavrelor gura si ochii, de ce sa li se astupe anusul
cu vata? De ce sa nu fie lasat corpul liber n mutatiile
lui, n activitatile-i misterioase? De altminteri, unde era
misterul? Exista vreunul? De ce mastile, machiajele? Si
camerele mortuare unde cadavrele tricoteaza, citesc,
sau cel mai adesea se odihnesc n tihna, ca si cum nu
s-ar fi ntmplat nimic, n vreme ce fiecare stie ca nlauntrul lor se pregateste n secret pretioasa schimbare
a materiei, alunecarea dinspre solid spre lichid, transformarea lichid ului n gaz si n tarna, tot acel balans
armonios ce face ca padurile sa creasca, vntul sa sufle, pamntul sa se zguduie, planeta sa se nvrteasca,
soarele sa ncalzeasca. De ce sa nu se vrea participarea
la echilibrul fortelor, al fluxurilor, al ritmurilor, al curentilor, al puterilor? Nu pricepeam nimic, eram nebuna. Tocmai pentru ca eram nebuna nu pricepeam nimic
din ceea ce faceau si voiau ceilalti.
Mi-era frica de ceilalti, frica sa nu cad, pe cnd ma deplasam, pe vreun trotuar, si sa ma sfrsesc acolo, n praful orasului. Mi-era frica sa nu-mi dau duhul cu fata spre
cerul pe care l-as vedea pentru ultima oara pe deasupra

Cuvinte care elibereaza

75

cladirilor, foarte departe, n vreme ce trecatorii s-ar opri


la oarecare dist~ta ca sa vada murind o femeie. ntre ei
si mine ar fi un cerc de bitum plin de scuipa ti, de chistoace si de pipi de cine. Mi-era frica de privirile lor, de
moartea pe care mi-o propuneau, pe care mi-o impunea
prezenta lor, si din care nu pricepeam nimic. mi vedeam
de-acum corpul indisponibil, inert, picioarele un pic ndoite, bratele departate de bust, ochii deschisi tintuind
frumoasa imensitate de dincolo de acoperisuri, de dincolo de pasari, de dincolo de avioane. Nu mai eram n
stare sa le strig: "Nu-mi nchideti ochii, nu ma atingeti,
plecati, nu apartin alor vostri!". Eram la discretia lor, a
mortii lor, iar asta ma ngrozea.
Mi-era frica ncontinuu. O frica att de mare, de intensa, de torturanta ca doar nebunia ma mai ajuta s""o
pot suporta. Frica atingea cote paroxistice, astfel ca ar fi
trebuit sa explodez ori sa ma dizolv. n loc de asa ceva o
ndur am la nesfrsit. Voiam sa fiu doborta, rapusa de
un soc electric, de o injectie cu adrenalina, de un dus
foarte rece. l uram pe doctorul care ma priva de aceste
remedii si la care alergam desi nu mai aveam nici pic de
aer n plamni, nici strop de snge n vene, nici un
muschi, nici bruma de forta spirituala, nimic n afara 'de
un instinct ce-mi ~ucea oasele si hamasamentullor, iute,
iute, n capatul stradutei nfundate.
Sa vorbesc, sa vorbesc, sa vorbesc.
"Vorbiti, spuneti tot ce va trece prin cap, straduiti-va
sa nu faceti nici o selectie, sa nu reflectati, stradui ti-va sa
nu va ordonati frazele. Totul e important, fiecare cuvnt"
Era singurul remediu pe care mi-l oferea, iar eu ma
ndopam cu el. Poate ca asta era arma mpotriva
ceva-ului launtric: acel suvoi de cuvinte, acel vrtej de
cuvinte, acea masa de cuvinte, acel uragan de cuvinte!

76

Marie Cardinal

Cuvintele transportau nencrederea, frica, nentelegerea,


severitatea, vointa, ordinea, legea, disciplina, precum si
tandrete a, blndetea, iubirea, caldura, libertatea.
Vocabularul ca un joc de puzzle, gratie caruia reconstituiam imaginea clara a unei fetite asezate foarte corect
la o masa mare, cu minile de o parte si de alta a farfu- .
riei, cu spatele drept, neatingnd spatarul scaunului, singura n fata unui domn cu mustata care-i ntindea un
fruct zmbind. Solnitele de cristal cu capacele de argint,
serviciul de Sevres, clopotelul ce atrna de lustra si unde,
pe o bila din marmura roz, o Colombina si un Pierrot asteptau sa fie pusi sa se strnga n brate pentru ca n oficiu sa se auda o sonerie.
Cuvintele reactivau scena. Eram iarasi fetita. Mai
apoi, cnd imaginea disparea, redevenind o femeie de
treizeci de ani, ma ntreb am de ce acea atitudine rigida,
acele mini nclestate pe fata de masa, acel spatar interzis? De ce neplacerea aceea, acea jena n prezenta tatalui? Cine mi impusese toate astea si de ce? Eram acolo,
pe canapea, cu pleoapele strnse, ca sa mai retin fetita.
Eram realmente ea si realmente eu. Atunci totul era simplu si lesne de nteles. ncepeam sa vad conturndu-se
cu precizie dominatia mamei. Ca sa dau de mine trebuie
sa dau de ea, s-o demasc, sa ma afund n tainele familiei
si ale clasei mele.
nchideam ochii, eram fetita culcata n patu-i cu asternuturi de pnza bine netezite, un crucifix pe peretele
de deasupra capului, cu privirea ndreptata spre o usa
nchisa, cu papusile ornduite dupa marime. Un foc de
lemne gata sa se stinga n semineu aducea n camera
scnteieri de vulcan, mprastia umbrele.
O asteptam pe mama. Ma luptam cu somnul care ma
putea face sa ratez momentul sosirii ei. Eram cuminte.

Cuvinte care elibereaza

77

"Daca nu esti cuminte nu voi veni sa-ti spun noapte


buna!"
M-am apucat sa vorbesc despre mama si n-am mai
contenit pna la sfrsitul analizei.
De-a lungul anilor, m-am afundat n ea ca ntr-un hau
ntunecos. Asa am facut cunostinta cu femeia ce voia sa
fiu. A trebuit, zi de zi, sa iau nota de ndrjirea cu care
fabrica o fiinta perfecta, potrivit propriei dorinte. A trebuit sa-i apreciez forta vointei cu care-mi deforma corpul si gndirea pentru a le face s-o ia pe drumul decis
de ea. Taman ntre acea femeie pe care voise s-o creeze
si mine se instalase ceva-uIIauntric. Mama ma abatuse
din drumul meu, iar acest travaliu fusese att de bine facut, att de profund nct nu eram constienta, nu-mi mai
dadeam seama.
Despre mama, acum, mi aduc aminte ca am iubit-o
la nebunie n vremea copilariei si a adolescentei, apoi ca
am urt-o si finalmente ca am parasit-o n mod voit, cu
foarte putin timp nainte de moartea ei, care de altminteri a pus punct analizei mele.
Nopti calde din tinerete, cnd nu dormeam. Cnd,
dupa ce ma tot suceam si rasuceam n pat, dupa ce citeam pna la slabirea vederii, ma sculam n cautare de
nimic. Rataceam prin spatiosul apartament adormit, pe
culoarul n forma de U; una din ramificatiile acestui U
mergea de-a lungul camerelor, baza deservea saloanele
de primire, cealalta ramificatie, traversnd oficiul, ducea
pna la bucatarie. Cunosteam ntr-att de bine locurile
nct n-aveam nevoie de lumina. De altminteri, totdeauna mi-a placut sa umblu pe ntuneric si, la acea vreme,
umbra si misterul se potriveau cu iritarea, cu excitatia
anxioasa carora copiii le cad uneori prada neputnd sa
defineasca aceasta stare si cu att mai putin s-o exprime.

78

Marie Cardinal

Toata viata mi era nainte, toata acea viata pe care o doream si care ma speria!
n aceste deplasari orbesti, ce aduceau a plnsete, mi
s-a ntmplat n nenumarate rnduri, o data ce treceam
de primul colt al culoarului, sa fiu smulsa din singuratate de o lumina n departare ce lasa pe sticla de la usile salonului dre rosii si aurii. Unul dintre aceste reflexe, deformat din cauza defectului unui gemulet, se rotunjea, sub forma unui ochi, alternd puritatea transparentei sticlei. Acele licariri aratau ca mama era acolo. naintam mai repede si mai n liniste. Ajungeam n holul de
la intrare din fata usii deschise ce dadea spre scara de
serviciu. Ma opream la hotarul cu ntunericul. n capatul culoarului, scaldndu-se ntr-o lumina cu att mai
stralucitoare cu ct era mai adnca obscuritatea n care
ma aflam eu, statea n picioare cu un pahar mare n
mna, plin cu vin. Era nemiscata, trista si pasnica, privea n departare, foarte departe. Uneori bea cu nghitituri mari nchizndu-si ochii. Mi se parea ca-i prieste. O
data golit paharul, se ducea n penumbra oficiului, deschidea frigiderul care o plasa atunci ntr-o lumina vesela si confortabila, scotea o sticla, si umplea paharul, stingea lumina n bucatarie, apoi o pornea pe bjbite spre
camera ei, cu ntaritorul m mna. si nchidea usa cu cheia. Stiam ca nu se va mai clinti de acolo pna a doua zi.
Pe cnd era n bucatarie, singura n lumina, o '{edeam
bndu-si vinul alb, si tare voiam sa fiu eu acel vin. As fi
dorit sa fac un lucru bun pentru ea, as fi dorit s-o fac fericita, as fi dorit sa-i atrag atentia. mi fagaduiam sa descopar o comoara pe care sa i-o ofer.
Ma gndeam att de mult la acea comoara nct, n
orele de siesta, ncepeam sa transpir de excitatie. n pamnt se gasesc pietrele pretioase. Asa ca ieseam n soa-

Cuvinte care elibereaza

79

rele ce te tintuieste, n aerul dens ca o dulceata. Saream


pe fereastra, trageam obloanele dupa mine si o porneam prin vie. Asezata pe vine, rciam pamntul. Rciam pna ce treaba asta mi provoca dureri, pna ce
aveam impresia ca mi se dezlipesc unghiile. Cautam
pietricele care nu semanau cu celelalte. mi umpleam
buzunarele. Printre ele poate existau ntr-adevar diamante, smaralde, rubine. Ce surpriza ar avea! Chipul i
s-ar destinde, m-ar mbratisa, m-ar iubi.
Ma atrageau de asemenea cupele unor flori, n special cele de la belsita, cele de la rodul-pamntului. Ce vedeam nlauntru, cercetnd cu atentie, ma ametea: catifele de aur si de foc, picaturi de elixir, damasc, satin. Precis ca acolo erau sipete fabuloase continnd nestemate.
Cioprteam florile si nu gaseam nimic. Atunci, n fata
spectacolului pe care i-l ofereau plantele distruse, seara,
mi spunea cu duritate n glas:
.
"Tie nu-ti plac florile, mie-mi plac, nu trebuie sa le
strici."
Vaznd gramajoara de pietricele pe care o scoteam
din buzunar, cu respiratia ntretaiata, cu mintea n delir,
cu sufletul jubilnd la ideea minunatiei pe care fara doar
si poate ca ea o continea si care avea sa-i lumineze viata, spunea:
"Nu tine porcariile astea n casa./I
Mai erau de asemenea trestiile si bambusii. Etuiurile
formate n spatiile inelelor de pe tulpinile lor mi pareau
a fi cutiute pentru obiecte rare. Trebuie ca acolo se gaseau t()cmai butoni de-ai mandarinilor, din care facea colectie. Smulgeam tijele frunzoase si taioase ale a.cestor
plante, dupa care ma apucam sa explorez fiecare tubulet. Dadeam peste capitonari cu bumbac alb, cteodata
peste minuscule si fragile hostii ce ocupau ntreg orifi-

80

Marie Cardinal

ciul. nsa nimic altceva, nimic, nimic. De cum ma saturam de toate deceptiile acumulate, scoteam inima frunzelor, din vrful tulpinei, si-mi confectionam un fluier
strident. Ceilalti copii ma imitau si o porneam mpreuna, gasculita asurzitoare, spre partide de-a v-ati ascunselea sau de-a urmarirea.
Nici butonii de mandarini, nici bijuteriile, nici bucatile de aur nativ nu-mi ieseau vreodata cu totul din cap.
Macar aveam note bune la scoala. Cu trecerea anilor si pe masura ce cunostintele mi
se mbogateau, am aflat n mod cert ca terenul de la
noi nu era nici aurifer, nici diamantifer, nici n general
cu pietre pretioase. Am aflat ca trestiile nu puteau contine butoni de-ai mandarinilor pentru ca erau confectionati din fildes, de negasit pe meleagurile noastre, si
apartineau unor persoane oficiale care traisera n China, la mii de kilometri de aici. Am aflat ca frumusetea
florilor, pentru acei carora le placeau, era o comoara n
sine si nu producea vreo alta comoara, de natura diferita.
Am descoperit n schimb valoarea si existenta banilor, a trocului si a schimbului. M-am apucat sa vnd
cartile vechi si sticlele vechi, colectiile de Illustration si
Marie Claire ngramadi te prin debarale. Comparam totalul banutilor mei cu pretul celui mai mic buton de
mandarin expus n pravaliile anticarilor. Scaderea ducea la un rezultat deznadajduitor. mi dadeam seama
de gusturile si de nevoile ei. Pentru ea, careia nu-i placeau dect "lucrurile de pret", nu exista ceva pe piata
care sa fie pe masura portofelului meu. Usa fericirii ei
mi era asadar nchisa deoarece credeam ca n-o pot
deschide dect cu cadouri. Iubirea-mi nefiind, dupa
toate aparentele, cheia potrivita.

Cuvinte care elibereaza

81

M-am refugiat atunci, inconstient, n lumea visului,


dispretuind erorile primei copilarii, ineptiile cautarilor,
stupiditatea sperantelor mele. Toate eforturile acelea zadarnice ma facusera sa ma resping, sa-mi fie rusine de
mine. Am descoperit nsa ca ma puteam inventa doar
pentru mine singura, n ascuns.
n afara orelor de scoala unde nvatam bine, mi petreceam tot timpul sa ma preamaresc, sa-mi atribui valoare ..
De-abia veneam acasa si ma si duceam pe terasa
unde organizam campionate mondiale, cosmice. Singura mpotriva universului, dar cu o asemenea vointa
de a nvinge, cu o att de mare nevoie de a ma exprima, nct nu ma temeam de nimeni, chiar doream
aceasta nfruntare.
Cu exceptia unei gramezi de butuci nu era_nimic pe
terasa cu pardoseala din caramida rosie. Nu era dect
cerul ntreg. Lastunii se nvrteau cu miile pe deasupra
capului scotnd piuituri foarte ascutite. Trebuie ca mai
erau si zgomotele orasului, dar nu-mi aduc aminte.
Nu-mi amintesc dect cerul, Iastunii si esplanada rosie
pe care desenam un sotron. Toate fetele din clasa, toate
fetele din scoala, toti oamenii pe care-i cunosteam erau
de fata, nu lipsea. nici unul. Vom vedea cine va cstiga.
Alegerea disculetului ma preocupa mult. Cel mai bun
dlsculet era o cutie de pastile Valda umpluta cu noroi.
nsa, jucnd asa, ca o apucata, metalul avea sa se deterioreze si curnd fundul cutiei s-ar desface precum acela al unei banale cutii de conserve. Ceea ce era dramatic; ntruct nu aveam bani de buzunar. Trebuia deci sa
astept urmatoarea raceala a unui membru al familiei si
din lipsa de ceva mai bun, sa joc cu orisice fel de cutie,
fapt ce compromitea campionatele.

82

Marie Cardinal

Jucam pentru toata lumea, pe rnd, cu o nflacarare


si o forta de intensitate egala pentru fiecare persoana pe
care o reprezentam. Cnd mi venea mie rndul, tremuram de frica. Adeseori jucam mai bine pentru ceilalti dect pentru mine nsami.
- Hai, domnisoara!
Domnisoara, de data asta, eram eu! Glezna mi se ncorda. Glezna a carei suplete era garantia izbnzii.
Vegheam la aplicarea cu extrema rigurozitate a regulilor, mai cu seama cnd mi venea mie rndul, nu tineam sa obtin o semivictorie. O ct de usoara atingere a
liniei cu talpa si urma eliminarea. De nenumarate ori ncercasem sa trisez n favoarea mea, nsa nu gustasem
gloria. Cnd ajungeam n "paradis", era realmente paradisul. Acolo puteam sa stau pe ambele picioare si sa
ma destind. mi calculam sansele. Niciodata nu ma gndeam ca eu eram cea care jucase n locul aceleia care, pe
moment, se afla n fruntea competitiei, voiam s-o nving.
O porneam din nou ntr-un picior.
Cnd ma chemau la cina era adeseori ntuneric, nsa
vedeam perfect liniile de creta alba ce-mi delimitau cmpul de bataie. Lastunii se dusesera o data cu soarele.
Organizam si competitii cu mingea la perete, competitii cu arsice, competitii de sarit coarda, competitii de
yo-yo. Totul depindea de jocul practicat cel mai frecvent
n curtea de recreatie de la scoala.
Cnd mi se ntmpla sa fiu campioana lumii, ma
simteam att de multumita, nct atunci ntelegeam
perfect ce spunea mama n legatura cu binefacerile ffipartasaniei. Ea garanta ca, o data intrat n suflet, Cristos ofera fericirea, bunatatea, ntelepciunea, pacea;
exact ce simteam eu dupa ce cstig am un campionat
epuizant.

Cuvinte care elibereaza

83

Caci ma mpartasisem si fusesem foarte atenta la efectele sanctificatoare ale cuminecaturii. Nu se produsesera. Pur si simplu ma nspaimnta bonomul acela mic n
zdrentele lui si cu barbuta care mi se plimba prin caver"'
nele sufletului. n acelasi timp mi-era tare frica pentru
el, de trecerea aceea de la gura la inima, de acel tobogan
extraordinar al laringelui meu. nvatasem la catehism ca
n cea mai infima bucatica de hostie Domnul exista n ntregime. Cum eram n vreme de razboi si trebuia sa se
faca la orice economie, preotul mpartea hostiile n patru. Cu ct bucata era mai mica, cu att creatura pe care
o contine a era, logic, mai mica si cu att i sporeau sansele ca sa se piarda n complicatiile din organismul meu.
Eram foarte preocupata de ce se petrecea nlauntrul
corpului. Copil fiind, mama mi spusese: "Daca nghiti
un smbure de cireasa, ti va creste un cires n burta."
Deduceam ca daca as nghiti o samnta de strugure
mi-ar creste o vita de vie, un smbure de caisa, un cais
etc. mi mncam fructele cu cea mai mare atentie si daca,
din nefericire, mi se ntmpla sa treaca un smbure, nu
mai izbuteam sa adorm. Simteam copacul crescndu-mi
nlauntru, ma asteptam dintr-o clipa n alta sa-i vad ramurile ncarcate de fructe iesindu-mi prin nari, prin
urechi, gura, mi simteam degetele preschimbndu-se n
radacini. Finalmente vomam si n sfrsit mi venea somnul. Apoi simteam realmente ca ea ma lua n brate, mi
aranja parul, ma schimba, mi primenea cearsafurile si
fata de perna. Eram n al noualea cer, de o fericire perfecta. O auzeam spunndu-i bonei. .
"Trebuie ca nu digera fideaua din supa. Uite, e ntreaga."
Adormeam n bratele ei, strns lipita de ea, eram cea
mai fericita fetita din lume.

84

Marie Cardinal

Ca sa revin la campionate, voi spune ca au fost foarte importante. Pentru ca adeseori cstigam, iar aceste victorii mi confereau n secret o valoare pe care n-o avusesem niciodata. Ma simteam demna de ea, de austeritatea ei. mbratisarile, emotiile, toate astea erau bune pentru cele plapnde! Nu mai apartineam acestora. Stiam sa
lupt, sa ma arat generoasa, onesta, n fine, buna. Nu asta
era ce voia sa fiu: buna? Si voi fi nca si mai buna practicndu-mi cu adevarat religia de care-ea era att de legata. Asa m-am hotart s-o nsotesc la liturghiile de dimineata.
Aveam acea vrsta cnd adolescenta ncepe sa-mi
patrunda mintea, sa-mi brazdeze si sa-mi mblnzeasca trupul. Mergeam alaturi de ea, dis-de-dimineata. Ne
rasunau pasii pe asfalt. Vorbeam putin. Ghiozdanul
mi atrna greu. Cu att mai greu cu ct acele campionate si n primul rnd mama nu-mi lasasera vreme
sa-mi fac temele pentru acea zi. O sa mi le fac de cum
ies de la biserica, n drumul spre scoala, n autobuz
apoi n tramvai.
- Esti sigura ca n-ai mncat nimic, n-ai baut nimic?
- Sigura. Cnd fi-am spalat pe dinti am fost atenta
sa nu nghit apa.
- Bine. De cta vreme nu te-ai spovedit?
- De zece zile.
- E mult. N-o sa te spovedesti cu scoala?
- Da, mine,
- n acest caz, e preferabil sa nu te mpartasesti azi,
nici mine dimineata. Suntem n ntrziere, n-ai avea
timp sa te spovedesti nainte de liturghie.
La spovedanie spuneam ntruna acelasi lucru: "Tatal
meu, am mintit, n-am fost ascultatoare, am fost lacoma,
am spus cuvinte urte" Atta tot. Degeaba mi framn-

Cuvinte care elibereaza

85

tam mintea, nu gaseam nimic altceva. Nu era totusi posibil ntruct ea mi spunea ca sfintii pacatuiesc de cel
putin sapte ori pe zi. Asta era situatia, nu ndrazneam sa
ma uit la preot prin grilajul de lemn si debitam n pripa:
"Am mintit, n-am fost ascultatoare, am fost lacoma, am
spus 'cuvinte urte"
-Atta?
- Da, atta.
- N-ai pacatuit mpotriva puritatii, copila mea?
- Nu, pariI)te ..
- Niciodata?
- Niciodata.
Nu stiam ce voia sa spuna.
- Bine. Spune-ti Actul de cainta.
Atunci urma partea mea de glorie. l stiam pe dinafara, pe cel vechi si pe cel nou. n perioada razboiului i se
schimbasera cuvintele pentru simplificare. mi placea ca
Biserica se moderniza!
- Doamne, regret foarte mult ca te-am ofensat pentru ca tu esti nesfrsit de bun, nesfrsit de binevoitor si-ti
displace pacatul. mi iau angajamentul ferm cu ajutorul
Sfintei Tale ndurari sa nu te mai ofensez si sa fac penitenta.
- Drept pocainta, vei spune 3 Bucura-te Marie si 3 Tatal nostru. Mergi in pace, fiica mea.
Pocainta se recita pe rozariu. nti cruciulita, urmata
de bobite nsirate pe partea libera a Iantisorului, ca sa-ti
faci semnul crucii, si apoi sirul de Ave. Aveam acasa o
ntreaga colectie de matanii. Din aur, din argint, din cristal, ametist, imitatie, din Lourdes, Ierusalim, Roma, binecuvntate de papa, de monseniorul X, de preotul din
Ars, cele ale bunicii, ale strabunicii, ale mamei, de la casatorie, de la prima mpartasanie, de la logodna, de la

86

Marie Cardinal

douazeci de ani. Trebuia o tehnica speciala pentru ca sa


ajungi exact la ultima margea la sfrsitul rugaciunii.
Arareori ajungeam. Sau eram la ultima bobita si-mi mai
ramne a de spus jumatate din rugaciune, atunci rasu.ceam multa vreme bobita ntre doua degete, cel mare si
aratatorul, sau terminasem si-mi mai ramneau trei bobite, atunci trebuia sa socotesc: o bobita: m, o bobita: i,
o bobita: n.2
n timpulliturghiei era foarte reculeasa. Statea n genunchi aproape pe toata durata slujbei. Eu o imitam, iar
la iesirea din biserica genunchii mi erau brazda ti cu
adnci santulete oblice de la scaunelul de rugaciune din
pai. O priveam ca sa procedez asijderea. i observam frumosul profil, nasul drept, buzele bine contura te, pleoapele nchise peste ochii-i verzi, mantila gri asezata ca o
negura peste ondulatiile parului si apoi minile-i de regina ncrucisate, lungi, albe, fermecatoare, cu unghii lucioase si pilite.
Nu era aproape nimeni n biserica: vreo cteva batrne vrte n umbra naosului lateral si noi doua n primul rnd al naosului, pe scaunelele de rugaciune ale familiei. La acea ora servea drept sacristana, dadea raspunsurile si suna din clopotel. Chiar si cntam. Amndoua aveam voci profunde. Prefacerea, mpartasania,
momente intense a caror intensitate nu izbuteam s-o
simt, iar asta ma facea sa-mi plec si mai mult capul, de
rusine. Ma facea sa ma rog nca si mai bine. Gndindu-ma la toate cuvintele.
"lntroibo ad altare Dei. Ad Deum qui laetificat juventutem meam.
2 n textul francez: ;,un grain: si, un grain: soi, un grain: tii" (de
la: "ainsi soit-il": amin (N. t.).

Cuvinte care elibereaza

87

Ecce agnus dei, ecce qui tollit peccata mundi.


Domine non sum dignus ut intres sub tectum meum. Sed
tantum dic verbo et sannbitur anima mea."

Studiam latina, traducerea era simpla: "Doamne, nu


sunt demna sa Te primesc sub acoperisul meu. Dar spune-mi doar Un cuvnt si sufletu-mi va fi vindecat."
Dar sa spuna o data cuvntul! Sa fiu plina de har! Fie
ca ea sa ma iubeasca! Nimic. Nimic altceva dect soarele ce rasarea ca un miracol si facea sa straluceasca vitraliul din spatele altarului. Cristos rastignit cu picioarele
strapunse, cu minile strapunse, cu coasta strapunsa statea n echilibru ntr-o lumina acum de un rosu-aprins,
cu firavele-i coapse si cu pnza-i brodata.
Venea apoi goana nebuna prin gradinile din parcul
Galland, cu o carte deschisa n mna, cu ghiozdanul deschis, cu uniforma ravasita. Lectia la istorie, lectia la matematica. Dupa care, n tramvai, n mare viteza, pegenunchi, retroversiunea sau traducerea latina, disertatia.
Tramvaiul zgltia, zdruncina.
- Domnisoara! Caietul dumitale e o otreapa!
Si nu fara motiv. Ca si cum eu as avea timp sa trag linii drepte, sa scriu titlurile si subtitlurile cu cemeluri colorate, sa pun data!
- Si-apoi, e pr?st scris!
Era adevarat, iar tramvaiul nu rezolva nimic. Scrisul
era ca si religia: degeaba ma straduiam, nu-mi iesea. As
fi dat orice sa fac "D-uri" ca Solange Dufresnes, sau
"m-uri" ca mama. Si-apoi, faceam pete si stersaturi. Stilourile nu-mi functionau niciodata.
- Pacat, terna e buna, nsa ti scad doua puncte pentru aspect.
Nu-mi pasa ntruct notele n-o interesau pe ea. Cel
putin nu se uita dect la cele proaste. Cu degetu-i fru-

88

Marie Cardinal

mos urmarea coloana cifrelor si se oprea la cele sub


zece.
- 6! Ai avut un 6 (sau un 4 sau un 3).
- La croitorie.
- Dar e foarte importanta croitoria. Trebuie sa stii
sa-ti faci tivurile si sa-ti cosi nasturii. Zau, ma-ntreb ce
ne vom face cu tine; O ngalata.
O ngalata! O ngalata era ca netoata, ca negreala, ca
scotoceala, ca sperietura, ruginitura, ca"paduchios, monstruos. Era ceva flasc, fermentat, cleios. Nu semana n
nici ntr-un caz imaginii pe care o aveam despre ea si cu
care voiam sa seman. La iesirea de la liturghie mirosea
a lavanda. Corpu-i excesiv de robust, cu solduri late, dar
cu gambe subtiri si distinse, era ntr-un costum de gabardina gri-bleu avnd o linie clasica, impecabil. Mocasinii i erau lustruiti.I Avea sa ia autobuzul care o va duce
pe colinele orasului, acolo unde i primea pe copiii strazii. Era o statie terminus. Toti o cunosteau: controlorii,
soferii, ncasatorii. O sarbatoreau n fiecare dimineata. i
ofereau buchetele de anemone si de narcise galbene ori
de panselute, dupa anotimp. i aduceau pe cei nou-nascuti, mpopotonati ca de parada.
La despartire, mi facuse pe frunte, cu degetul mare,
un mic semn al crucii pentru a-mi spune la revedere.
"Du-te si sa nveti bine!"
O porneam alergnd spre scoala, lasnd-o cu sarmanii ei care o nconjurau, fericiti ca o vad, ca o ating, o
aud.
Acel semn pe frunte era un stigmat. mi parea ca-i vizibil pentru toata lumea. "Mi-lnchipuiam aidoma unui
lichen stns, bombat si moale sub degetul aratator, ca o
cicatrice, care napadeste literele gravate n piatra vechilor morminte jilave.

Cuvinte care elibereaza

89

n copilarie, religia ocupa un loc foarte important


deoarece-ma ajuta sa ajung la mama. n sine n-avea nici
o semnificatie pentru mine caci n-am avut niciodata nici
credinta, nici har. Totusi, nu pentru ca nu m-as fi rugat,
nu l-as fi implorat pe Dumnezeu.sa-si pogoare asupra-mi una din acele mane ceresti ce mi-ar fi domolit agitatia, vinovatia. Caci, fireste, nu posedam virtutile acelea crestine care-mi erau d,escrise. Pe parcursul meditatiilor la care eram adeseori constrnsa (ntruct frecventam o scoala religioasa si, n plus, mama era o practicanta frecventa) ma plictiseam ngrozitor. Nu izbuteam sa
reflectez. Daca mi se spunea sa meditez un sfert de ora
asupra caritatii crestine, spre exemplu, ncepeam sa fac
la fel ca toti ceilalti, mi propteam capul n palme si-mi
spuneam: "Iubiti-va, e ntr-adevar bine. Da, trebuie sa
ne iubim unii pe ceilalti, asta-i adevarat si nu-i usor pentru ca unii n-au chef sa iubeasca si apoi exista altii pe
care ai vrea sa-i iubesti si nu se lasa iubiti." Si asta era
tot, nu mergeam mai departe, ma apucam sa ma gndesc la altceva, ncercam sa-mi fixez privirea pe materialul hainelor mele, pe urzeala tesaturii. De fiecare data
nsa ma-ndepartam, ma abateam pe nesimtite si ma gnde am la ce nu trebuia sa ma gndesc: ce voi face n recreatie, sau la iesirea de la liturghie, sau joia viitoare. Nu
izbuteam sa-mi curm gndul de la asemenea lucruri
si-mi era rusine. Ma luptam sa-i pun frna escapadei si
sufeream realmente ca nu aveam taria sa scap de aceasta lipsa de concentrare. Cum eram ncredintata ca paradisul si iertarea Domnului nu se obtin dect prin sacrificiu, suferinta, dificultati, mizerie, deduceam ca, logic,
ma voi duce de-a dreptul n Infern si ca n acel moment
nsusi Dumnezeu ncretea-din sprncene si plngea din
cauza supararii pe care i-o pricinuiam. Ieseam ntr-o dis-

90

Marie Cardinal

pozitie proasta din aceste examene de con~tiinta: l ranisem pe Dumnezeu pe care mama l iubea, caruia i sacrifica totul. Era ceva de nerezolvat.
De aceea, daca nu reu~eam sa ma conformez n interior trebuia s-o fac n exterior. Corecta, politicoasa, eleva buna, curata, virtuoasa, supusa, econoama, serviabiIa, pudica, milostiva, onesta, izbuteam cu chiu cu vai,
adeseori cu vai, pentru ca-mi placea prea mult sa ma distrez ~i sa rd. mi murdaream hainele ~i minile, ma juleam, caietele-mi erau pline de pete ~ide stersaturi. Eram
totu~i o fata buna, nu foarte prezentabila, nsa virtuoasa, onesta ~i eleva buna ~i faceam un efort vizibil ca sa
am o reala viata religioasa.
n fapt, singurele momente n care reu~eam sa am o
atitudine religioasa erau momente de extaz create de
obiecte ori de anecdote. Ceva foarte concret. De exemplu, istorioarele despre miracole, cnd Isus mergea pe
apa, cnd nmultea pini~oarele ~ipe~ti~orii, cnd i vindeca pe bolnavi ori i nvia pe morti etc. Ma puneau pe
gnduri ~i realmente mi placea Isus ca o persoana ntr-adevar capabila, pe care efectiv a~ fi vrut s-o cunosc,
cu care m-as fi plimbat bucuroasa pe drumurile din Galileea sau din alta parte. Da, mi-ar fi placut sa ma duc n
Paradis ~i sa-I ntlnesc ~i sa asist la jongleriile pe care le
facea. Din acela~i motiv, n timpulliturghiei mi placea
momentul prefacerii cnd pinea si vinul se transforma
n trupul ~i sngele lui Cristos. Remarcasem ntr-o zi ca
aceasta hostie nu semana cu pinea, atunci mama mi
explicase cum ~ide ce se fabricau hostiile ~ica de altminteri numai protestantii mncau pine p~ntru a se mpartasi. Dintr-o data am crezut ca am facut un pacat dorind
pine si am nceput sa privesc hostia exact ca ~i cum ar
fi o pine mare rotunda asa cum vezi n unele tablouri

Cuvinte care elibereaza

91

reprezentnd Cina cea de taina. Oricum, eram foarte fericita n ziua de Pasti si-mi pareau delicioase feliutele de
cozonac ce se mparteau atunci la liturghia mare. mi
placea si muzica religioasa. Unele cntece ma rascoleau,
mai cu seama Stabat Mater din Vinerea Mare. Aveam o
voce joasa, iar corurile de fete erau ntotdeauna foarte
nalte. Ca sa-mi urc vocea pna la acele altitudini eram
obligata sa-mi ncretesc fruntea si sa umblu dupa muzica pna n vrful degetelor de la picioare, fapt ce-mi dadea un fel de ameteala si o usoara migrena pe care le
apreciam mult. mi parea ca aceste indispozitii erau
semn al misticismului.
Singurele meditatii care mi-au fost realmente pline
de reflectii erau acelea n care ma afundam seara de seara dupa rugaciune, ngenunchiata n "fata crucifixului
atrnnd de peretele de la capul patului. Crucea era din
abanos, Isus era din fildes, la fel si specia aceea de banderola deasupra capului sau pe care sta scris Inri, cuiele erau din bronz. Acest obiect mi fusese facut cadou n
ziua primei mpartasanii. ntru edificare, mama mi daduse amanunte n legatura cu pretioasele si nobilele ma- .
teriale ce compuneau ansamblul. "Stii, e un crucifix
foarte frumos, de mare valoare, e o adevarata opera de
arta." Nimic nu-i prea frumos cnd este vorba de Dum- .
nezeu. Astfel ca seara admiram n acelasi timp abanosul, fildesul, bronzul si pe Isus torturat. Stateam multa
vreme sa studiez cuiele. Pentru cele de la mini mi nchipuiam ca treaba se petrecuse simplu, trecusera usor
printre oase, nsa pentru cele de la picioare, trebuie ca
fusese mai greu, cu siguranta ca i le nfipsesera oricum.
Povestea asta mi provoca dureri la picioare. Si coroana
de spini! Imposibil sa-si lase capul pe spate, s-ar fi izbit
de cruce si astfel spinii i-ar fi intrat nca si mai adnc n

92

Marie Cardinal

craniu. Stiuse sa-~igaseasca o pozitie cum nu se poate


mai potrivita, capul n fata, barbuta n piept. Rana triunghiulara dintr-o parte nu-mi spunea cine ~tiece, bustul i era att de slab, coastele-i ie~ite,ca scheletul unei
unei barci abandona te, ca acei bieti cini care scotocesc
prin gunoaie. Slabiciunea aceasta mi dadea mai mult
de gndit dect triunghiul ranii de-abia marcat de filde~. Picioarele, dimpotriva, i erau foarte musculoase,
cele ale unui atlet. Si-apoi, pnza decenta din dreptul
sexului. Era altceva! Picioarele acestea frumoase, misterul acesta de dincolo de zdrente ... Nu zaboveam ndelung n acea zona ~itotu~i tocmai ea ma facea sa-mi dea
lacrimile gndindu-ma ca murise pentru mine. Ca sa
conchid, mi nfigeam cuiele n vrful degetelor, trebuiau sa-mi produca un pic de durere. Cred ca mi-ar fi placut efectiv sa-mi dea sngele, dar n-am ajuns niciodata
pna acolo. Apoi, semnul crucii la iuteala, un fel de zapaceala magica ~i hop, dintr-un salt eram n a~ternuturiIe cu miros placut de le~ie,n perna de puf pe care o
iubeam tare mult ~ipe care o strngeam n brate. Nu riscam, nici macar n plina vara, sa-mi las un picior ori o
mna. dezvelite ca nu cumva scrbo~ii demoni de sub
pat sa ma prinda ~i sa ma duca n infern. Vazusem n
vechiul catehism al strab\lnicii doua mari ilustratii:
I
moartea cre~tinului ~i moartea pacatosului. Cre~tinul
murea stnd pe jumatate a~ezat, sustinut n agonia lui
de ngeri cu aripi frumoase, privirea i era atrasa n sus,
nspre lumina stralucitoare a Domnului, de dincolo de
baldachinul cu ciucuri. Cre~tinul avea o cama~a de
noapte impecabila, nchisa la gt ~ila mneci, cearsafuri
frun1llase nesifonate, minile-i mpodobite cu un sirag
de matanii stateau mpreunate ntru rugaciune. Ct despre pacatos, acesta era pe un pat mizerabil n dezordi-

Cuvinte care elibereaza

93

ne, se contorsiona si se strmba. Diavoli cu niste cozi n


forma de sageata, narmati cu furci (din cauza acestei
unelte totdeauna am crezut ca Neptun e un diavol), l
duceau pe pacatos de brate si de picioare sub pat spre
focul din infern din care se vedeau cteva flacari ce ncepeau sa atinga usor mobilele jalnice din saracacioasa
mansarda unde se petrecea aceasta agonie.
Stiam totusi ca nu asta era important, stiam ca trebuie
sa alung aceste imagini, orict de sfinte ar fi, pentru a reflecta asupra unor lucruri precum "Dumnezeu e un simplu spirit" sau la sfnta treime "un singur Dumnezeu n
trei persoane: Tatal, Fiul si Sfntul Duh". Atunci nsa povestea lua o ntorsatura proasta. Tatal cu sandale si barba, Fiul cu sngele, crucea, n fine Sfntul Duh, pasarea
aceasta! Mister. Pasarea se preschimba n pescarus, iar
pescarusul ajungea pe plaja mea preferata cu valuri, cu
umbrele de soare, stnci si cu baiatul care-mi placea! Pacatuiam, pacatuiam, pacafuiam, fara-ncetare. Orisice placere mi era umbrita de acest fapt. N-aveam ncredere n
mine si era greu de suportat aceasta nencredere. Ca sa-i
plac mamei nu trebuia sa fiu o pacatoasa. ar, eu eram o
pacatoasa si nca una mare.
Singurele momente cnd eram n perfecta armonie cu
mama, cnd eram, sigura ca o nteleg bine si ca nu fac nimic din ce i-ar displacea, erau acelea ale plimbarilor prin
gradini.
Ne petreceam toate vacantele si toata vara la proprietatea familiei. Venise razboiul si ne privase (eram ncntata) de verile din Franta. Asa ca locuiam acolo pe durata celor trei luni lungi, fierbinti, facnd naveta ntre ferma din mijlocul podgoriei si vila de la malul marii, legate ntre ele prin ctiva kilometri de drumuri prafuite, napadite de zgomotul asurzitor al greierilor.

94

Marie Cardinal

Amintirile mele fericite, adevaratele-mi radacini tin


de ferma, cum ghirlandele atrna de un pom de Craciun.
De ce? Pentru ca acolo mi petreceam vacantele, iar timpul mi apartinea mai mult dect se ntmpla: n perioada de scoala? Datorita spatiului nesfrsit? La ferma era
Aigeria, n oras era Franta. Eu preferam Aigeria.
mi placeau cele vlcele si dealuri roscate plantate
cu vita de vie, aleile de eucalipti, veg~tatia salbatica si
saraca a padurilor alcatuita din pini pipemiciti, din fistic, grozame si arbatus, pamntul uscat n care cresteau
tufe de cimbrisor. n comparatie cu aceste vaste ntinderi
austere, fertilitatea si fantezia locurilor iriga te mi erau
oferite ca o sarbatoare zilnica.
Peste podgorii si pna departe n zare plutea un miros blnd de pamnt afnat. n gradini, din zori pna-n
noapte, era o nebunie a narilor: iasomia, portocalii, smochinii, chiparosii si, ca ncheiere, dupa stropitul de seara, taman dupa ce pamntul si-a deschis inima racorii,
parfumul subtil si vesel de regina noptii. Similar n privinta culorilor. Pe fundalul de argila rosie al sobrelor terenuri cultivate se nsirau verdele-negru al podgoriilor
si verdele-gri al maslinilor, bejul butucilor de vita de vie
si al tulpinilor, cum se cuvine, sub albastrul uniform si
sters al unui cer prea luminat. nsa, aproape de bazine,
dadeai peste rosu-stacojiu, galben, indigo, alb, roz
aprins, portocaliu, violet, peste culoarea smaraldului, a
turcoaz ei, a sa firului, a ametistului, a diamantului.' mi
venea sa dansez n mijlocul lor cu clopotei la picioare si
la mini pentru ca toata lumea sa-mi auda multumirea.
Casa era joasa si solida, construita <;lecel dinti strabun din Bordeaux, care si-o dorise asemenea caselor de
pe meleagurile lui: simpla, practica, rezistenta si ncapatoare. La nceput, era o ferma consolidata, mprejmuita

Cuvinte care elibereaza

9S

cu ziduri nalte de cinci-sase metri. Cnd am vazut-o pentru prima data, nu mai avea dect o bucata din acele ziduri nalte, nspre curtea de la intrare, strapunsa de un
portal urias cu grinzi groase. nlauntrul locuintei, camerele erau spatioase si comunicau ntre ele. Salonul mare,
ce se ntindea ct cuprindea fatada, era amenajat pentru
persoanele adulte carora le-ar placea vinul de porto, havanele si muzica clasica. Prin geamurile de la ferestre,
dincolo de doi presupusi arbusti de piper romantici din
care curgeau frunzele dantelate si ciorchinii de bilute rosii, zareai frumoasa podgorie, ct vezi cu ochii.
Serviciul lent si grijuliu era asigurat de slujitori
arabi care, pentru a servi la mesele de gala, si puneau
veste brodate, pantaloni largi de pnza, esarfe n culori stridente si techini de aur pe fruntea tatuata. Picioarele lor goale nu faceau zgomot pe lespezile negre
si albe ale pavajului. Minile lor, vopsite n rosu cu
praf preparat din arbustul henee, duceau cu respect argintaria familiei.
Sub frontonul triunghiular al locuintei, ntre cer si pamnt, era nscrisa data constructiei: 1837.
Ferma avea gradini ntinse. Mai nti, gradina pentru
plimbare, cu partere, alei de rosmarin cu crengile scurtate, cu bolti de \T.erdeata,una n forma de chiosc acoperita de o iasomie cu flori mari, radiale. Din acea iasomie
rupea Youssef gradinarul n serile cnd o pornea haihui,
Dumnezeu stie ncotro, pe cmpul pustiu. si punea cteva firice!e bine strnse deasupra urechii stngi, peste
turbanul de matase si lasa o urma parfumata pe oriunde trecea. Era zgrcit n aceasta privinta, nu dadea nimanui din florile astea, doar mie, cnd si cnd. Gradina
aceea ma cam plictisea. O consideram frumoasa, nsa
aranjamentul ei nu ma impresiona. i preferam gradina

96

Marie Cardinal

n care cresteau flori si plante de taiat precum si gradina de zarzavaturi.


Dimineata devreme mama pregatea cosurile cu fundul plat, foarfecele de gradinar si o porneam.
mi placeau la nebunie acele nceputuri de ziua petrecute n verdeata nca foarte racoroasa a zorilor. Descopeream noile flori si noile frunze pe care mi le pregatise
noaptea. Ni se ntmpla sa asteptam peste o saptamna
nflorirea vreunui trandafir sau a vreunei dalii. n fiecare dimineata faceam un popas prelungit n fata bobocului de floare ca sa-i observam evolutia. La-nceput micut,
crestea putin ctea putin, se ntredeschidea n partea de
sus lasnd sa i se ntrevada petale incolo re, nca strnse
si lipite unele de altele. Apoi, ntr-o buna dimineata, bobocul ncepea sa plesneasca ici si colo, sa traga n toate
directiile, ca sutienul spaIatoresei spaniole care nu izbutea sa-si ascunda snii mari.
- Cnd se va deschide i vom face un buchet de
jur-mprejur din craite, galbenullor i se va potrivi foarte bine, si .din alti trandafiri mai pali, cei din aleea cu
migdali care sunt sidefii. Cred ca va fi nca si mai frumos dect anul trecut.
Astfel, cu totul absorbite si satisfacute, ne ocupam de
culesul florilor pentru mprospatarea ori nlocuirea buchetelor din casa. Cteodata, n holul de la intrare, confectiona buchete ce atingeau pna la doi metri naltime,
cu ramuri de mosmon si tije de yucca, planta cu flori
dese, albe, dispuse n forma de piramida.
Aranjamentele flora le faceau parte din educatia unei
tinere fete de conditia mea. Mama excela n aceasta privinta, iar mie mi placeau florile, parfum urile, culorile,
formele si misterele dinlauntrul inimii lor, acolo unde
credeam sa descopar, cnd eram mica, butoni de-ai man-

Cuvinte care elibereaza

97

darinilor. Nu-mi disparea niciodata speranta ca ntr-o


buna zi o sa gasesc ceea ce ar face-o fericita, nca si mai
fericita si mai frumoasa, ceea ce ar risipi nentelegerea
aceea dintre noi, imposibilita.,tea n care ma aflam, nu
stiam de ce, de a-i placea ntru totul.
Momentullectiilor pe care mi le dadea n legatura cu
alcatuirea buchetelor era acela n care ma ntelegeam cel
mai bine cu ea. Ma nvata cum sa aranjez florile ntr-un
vas. mi spunea sa aleg mai nti vasele, n functie de flexibilitatea tijelor ce aveau sa fie aranjate nauntru. mi
arata cum unele combinatii erau imposibile sau foarte
greu de obtinut, data fiind supletea unor flori care nu
mergea cu rigiditatea altora.
n cursul diminetii ne petreceam negresit o buna bucata de vreme n gradina cu zarzavaturi care mirosea a
telina si a rosii.
Legumele ca niste obiecte pretioase! Vinetele, pepenii
galbeni, bostanii, ardeii iuti, rosiile, castravetii, bobii, dovleceii, fasolea, toate proaspete, crescute, stralucind de
sanatate, trimitnd reflexe aprinse sau ntunecate n scobitura robustelor frunze. Patrunjelul, morcovii, nap ii, ridichile, salata, ceapa, hasmaua, arpagicul, hasmatuchi,
toate aceste legume bine rnd uite n gramezi verzi, netede sau cu zimturi, raspndind mirosuri de mncare
buna, de masa familiala, de tihna, de caldura. Florile de
usturoi, n vrful tijelor lunguiete, etalndu-si rozul delicat pe deasupra celor rosii, violet si verzi.
Veneau apoi portocalii celor patru anotimpuri, mandarinii, Iamii, grepfrutul, mosmonul, sub care ne
opream ca sa gustam cte un fruct plin de zeama, unde
racoarea noptii mai era nca prizoniera.
n sezon, ne terminam ntotdeauna plimbarea trecnd
pe la ntinsa parcela umbroasa cu violete din care con-

98

Marie Cardinal

fectionam buchete rotunde si parfumate. Minile lungi


ale mamei cautau cu dibacie si descopereau florile pe
sub frunzele late, nfrumusetate de roua.

VI

SI[

vremea cnd, dupa cum spun specialistii,


1geria
franceza
traia n lplina
agonie. Era
Razboiul
din Algeria
cstigasera
din
punct de vedere militar francezii. Cei mai buni soldati ai
nostri, aceia care de-abia fusesera batuti mar n Indochina, organizasera n bolovanisul din terenurile muntoase
marea hartuiala: pustimea contingentului, tin~retul din
Saint-Malo, Douai, din Roanne si de prin alte parti (toti
vor fi nsemnati cu fierul rosu ca animalele unei cirezi
afurisite), cu casti, cizme, arme automate si masini blindate, primisera ordin sa se ntreaca n a-i omor pe partizanii algerieni ~Iabanogi si fanatici: Copiii Frantei cadeau n luptele corp la corp, vomitndu-si matelesi patriotismul, ceilalti nsa cadeau nca si mai si. n cele din
urma, batalia a ncetat din lipsa de combatanti.Partizanii algerieni care putusera sa scape teferi se refugiasera
n orase, unde devenisera eroi'si unde, ca n basme, cuvintele de pe buzele lor, ca niste diamante si trandafiri,
curgeau prin palate si prin cartierele populare.
Batalia tricolora ncetase asadar. Pentru ministrul
Razboiului de la Paris, n Algeria nu mai era razboi. Nu

100

Marie Cardinal

se mai trimiteau aici nici tunuri, nici gloante, nici mitraliere, nici grenade, nici napalm. Pentru impunatorul
registru de socoteli al economiei franceze domnea linistea totala, deoarece cazile, electrozii, perechile de palme, loviturile de pumn n mutra, picioarele n burta si
n testicule, tigarile stinse pe sfrcul snilor si cozile,
astea se gaseau la fata locului: fleacuri. Tortura nu se
socotea, prin urmare nu conta, nu exista. Tortura era
numai o simpla chestiune de imaginatie, nu era ceva
serios.
Si totusi, Algeria franceza era ntr-o agonie rusinoasa, Ii. totala degradare, n abjectie, n sngele razboiului
civil ale carui balti mari picurau de pe trotuare pe sosele urmnd traseul geometric al jonctiunilor din ciment,
proprii civilizatiei. Era sfrsitul n josnicie, cu ripostele
seculare ale arabilor, cu teribilele lor moduri de a plati:
trupuri sfrtecate, organe sexuale taiate, fetusi spnzurati, grumazuri despicate.
mi pare ca ceva-ullauntric
mi s-a nradacinat ntr-un fel permanent cnd am nteles ca o sa 6morm Algeria. Caci Algeria mi era adevarata mama. O purtam
n mine asa cum un copil poarta n vene sngele parintilor.
Ce caravana duceam prin tot Parisul pna n straduta nfundata! Ce echipaj absurd! n vreme ce Algeria
cioprtita si arata n plina zi ranile infecte, eu rensufleteam o tara a iubirii si a tandretei, un pamnt parfumat cu iasomie si cu prajeala. i conduceam la doctor
pe muncitorii, pe functionarii, pe "servitorii" care-mi
populasera copilaria! Pe toti aceia care facusera din
mine o fetita n stare sa rda si sa alerge, n stare sa sterpeleasca naut sau cte o smochina de pe tava batrnului Ahmed, n stare sa cnte Laroulila, n stare sa danse-

Cuvinte care elibereaza

101

ze dupa tobele arabe, n stare sa rumeneasca clati tele si


sa toarne ceai de menta.
n oras, ca l~ ferma, eram un copil solitar. Mama,
dupa liturghia de dimineata, pleca sa-si ngrijeasca saracii n dispensarele din oras ori n radmas3 din sate.
Nu se ntorcea dect seara, epuizata, sleita de oboseala. Toata ziua facuse injectii si pansamente, ascultase
vaiete si multumiri, si daruise cu multa larghete, ntru
cea mai mare glorie a Domnului ei, rabdarea, atentia,
stiinta si dragostea. i botezase n ascuns pe muribunzi:
"Asa-i totdeauna recuperat."
Cnd se ntorcea acasa nu-i mai ramnea nimic altceva dect dorinta de a dormi, cu greu instinctul de a-si
face datoria si nida bruma de rabdare. Eu, privilegiata, care locuiam sub acoperisul ei, n-aveam nici o scuza pentru slabiciunile mele.
- De-ai fi vazut suferintele pe care le-am vazut eu
astazi, ai ngenunchia si te-ai ruga lui Dumnezeu sa-i
multumesti pentru ca ti-a dat ceea ce ti-a dat.
- Cnd cineva are sansa de a avea ce ai tu nu mai are
dect un singur drum de urmat: sa-I preamareasca pe
Domnul, sa-i ajute pe ceilalti si sa nu se ocupe de sine.
- De-ai trai doar o zi dintr-acelea ale saracilor pe care-i vizitez n fiecare zi, ai ntelege fericirea de a merge
la scoala ta si ai fi mereu prima.
- De-ai sti ce nseamna sa n-ai ncaltaminte: ai avea
grija de a ta. (La fel pentru rochii, mantouri, pulovare
etc.).

- Exista oameni care n-,:u nimic de mncat, termina-ti ce ai n farfurie, nu strica supa, ia tot ficatul de vitel!
3

Corturi din par de camila. (N. t.)

102

Marie Cardinal

-Atinsese un asemenea grad de devotament si de generozitate, nct mi era cu neputinta sa tin pasul cu ea.
Bunatate a-i, sacrificarea zilnica a propriei vieti o naltau
ntr-att deasupra-mi, nct era deznadajduitor.
Atunci o porneam spre bucatarie, spre grajduri, spre
gradina ori spre pivnita si, acolo, izbuteam sa traiesc.
Aveam sa-i ntlnesc pe aceia care-mi faceau viata frumoasa, pe aceia pe care-i iubeam si care ma iubeau la
rndullor.
Fara ei stiu ca m-as fi zidit nlauntrul meu, toate iesirile mi-ar fi fost astupate prin neputinta-mi de a-i placea mamei, de a ma face iubita de ea,prin deplina-mi
incapacitate de a-i ntelege propria lume, prin certitudinea pe care o aveam ca sunt rea si urta.
Din fericire, datorita divortului parintilor si ndeletnicirilor mamei nu aveam cu adevarat o viata de familie. Cnd eram foarte mica, n timpul zilei n-o vedeam
dect pe Nany a mea care, n realitate, era o spaniola tandra si urta. si revarsa asupra-mi toata iubirea pe care
nu i-o putea oferi acelui caballero al visurilor ei. Ma acoperea cu sarutari si ma legana cu "Madre mia" ori "Povrecita" si "Ale, que guapa!" Avea trei surori, folosite si
ele ca slujnice, si lenjereasa, la mama si la bunica ce locuia la etajul de deasupra. Jeannette, cea mai tnara dintre surori, totodata si cea mai draguta, se pregatea neobosita pentru concursuri de tango. Astfel, zilnic, si organizau sedinte de dans fandango cu pocnituri din
mini sicalcie, castaniete si voci aspre, ole! Pornea cu
ajutorul unei manivele un vechi fonografascuns ntr-un
dulap cu lenjerie si, mpreuna cu sora ei Elyse, ce-i servea drept cavaler, repeta, pe rItmul unu-doi,
unu-doi-trei, o coregrafie compusa din rasuciri savante,
din nvrtituri periculoase si naintari rapide, terminn-

Cuvinte care elibereaza

103

du-se, brusc, pe o nota, ntr-o nemiscare totala, cu un picior ncremenit n spate, cu profilul mpietrit ntors spre
cavaler (el nsusi pironindu-si privirea catre infinit), bratul Jeannettei ntins spre tavan de Elyse care-si punea n
aceasta miscare ntreaga-i forta.
Fara sa mi se fi cerut, nu i-am vorbit niciodata de
aceste sedinte mamei, care revenea seara istovita, frumoasa, trista. si lasa la intrare, pe tava pentru scrisori,
cartea de rugaciuni si mantia pe care le va relua a doua
zi dimineata ca sa se duca la prima liturghie. Nanyo venera. Era deja n serviciul ei n acea vreme, pentru mine
de nenchipuit, cnd mama locuia mpreuna cu tata.
Nany stia totul. De ndata ce mama se ntorcea acasa, atmosfera devenea psloasa, linistita, un pic dramatica.
mi luam masa de seara n oficiu, mncam foarte cuviincios, att ca sa-i fac placere mamei, ct si ca sa nu fie
mustrata Nany care, n restul timpului, nu se sinchisea
daca am o tinuta corecta sau nu. Mama venea sa vada
efectiv cum decurgea masa. Apoi ma duceam la culcare
si-i asteptam sarutul de noapte buna.
Mi se ntmpla adeseori s-o aud smiorcairidu-se n camera la ea. Prin usa razbateau zgomote slabe de hrtie
foarte fina, mototolita, amestecate cu usoare aspirari pe
nas si uneori cu ~ geamat firav: "Ah, Doamne Dumnezeul meu, Doamne Dumnezeul meu." Stiam ca-si ntinde pe pat relicvele surorii mele moarte: pantofiori~ suvite de par, mbracaminte de bebelus. Nany reactiona
atunci de parca se afla ntr-o biserica, se nchina, mormaia rugaciuni, avea lacrimi n ochi. Ct despre mine,
sufletu-mi era nasprit, ca de piatra. De obicei n acele
seri -la fel ca n serile n care nghitisem un smbure si
ma temeam ca simt crescnd nlauntrul meu un copac,
- vomam tot ce mncasem la cina, iar cnd mama ve-

104

Marie Cardinal

nea sa-mi spuna buna seara, ma scaldam n lichidul supei si n cocoloasele budincii. O chema pe Nany n ajutor. "Nu crezi ca aceasta copila vomita des?" Trebuia sa
ma mai spele o data, sa ma schimbe si n vreme ce Nany
mi refacea patul, adormeam n bratele mamei. mi mai
aduc aminte ce delicios era sa ma las furata de somn lipita de ea, n parfumul ei, n caldura ej.
Dupa ctiva ani, ma apropiam de adolescenta, venise razboiul, iar noi parasisem orasul pentru cteva luni.
Nitel din prudenta: "Italienii ne vor bombarda ntr-o
buna zi", si ndeosebi din economie, ntruct afacerile vinicole mergeau prost: "Vinul nu se mai vinde", ceea ce
nu era rusinos, pentru ca si ceilalti proprietari erau n
aceeasi situatie. Retragerea noastra capata chiar un usor
aer eroic, de genul: "Trebuie sa te sacrifici pentru tara ta.
Sa traim deci ca niste tarani".
Personalul de la oras fusese redus, Nany a mea devenise femeie de serviciu, iar surorile i fusesera plasate n
dreapta si-n stnga, pe la prieteni sau rude.
Ne mutasem asadar la ferma, cu catel si purcel, pentru mine era o fericire.
Dimineata ma ngramadeam alaturi de copiii lui Kader si ai lui Barded ntr-o caleasca veche condusa de
Aoued. Mergeam la scoala din catun unde, ntr-o singura sala, se adunau pustiimuncitorilor
din mprejurimi. nvatam foarte bine n acea scoala si totusi aveam
impresia ca nu fac nimic altceva dect sa ma distrez. nvatatorul ne lovea cu linia peste degete si, din cnd n
cnd, de cum dintr-un motiv sau altul l chema sotia,
decreta ca avem nevoie de odihna ntruct eram n plina crestere. Atunci ne punea sa ne nfindem, unii pe
mese, altii pe banci, poruncindu-ne sa nu scoatem nici
o vorba n lipsa lui.

Cuvinte care elibereaza

105

Urma apoi rentoarcerea la ferma ale carei acoperisuri


se zareau numaidect printre eucalipti, acolo, la capatul
vlcelei, n mijlocul podgoriilor. Bijou, calul, era foarte
batrn si tragea vnturi formidabile. De obicei, imediat
dupa aceea, coada i se ridica si-si arata fundul care i
crestea precum o dalie mare roz. Atunci dadea drumul
la un sir de baligi nmiresma te, iar asta ne facea sa rdem cu lacrimi. Aoued nu agrea asa ceva; fie deoarece
considera ca nu-i corect sa subliniem evenimentul, fie
deoarece nu voia sa ne batem joc de Bijou. Ne ameninta
cu biciul pe care ni-l pocnea pe deasupra capetelor si ne
spunea pui de canalii si copii de trfe.
Cum totul era proferat n araba, se subntelege a ca
nu-mi erau adresate mie ..
n primii ani de analiza procedam ntotdeauna n acelasi fel: scoteam la iveala o particica din teama si, iute,
compensam prin rs, placere, fericire, un pic de nostalgIe.

ncepusem sa vorbesc despre mama, de ct de greu


mi fusese, toata copilaria, sa ma fac iubita de ea. Revarsam amintiri un pic triste, apoi numaram mataniile gndindu-ma de attea ori intens la atentiile, la privirile, la
gesturile pe care le avusese n privinta mea, la momentele petrecute mpreuna ntr-o relativa armonie: liturghia,
florile. Inconstient, pentru a ma mai proteja nca, pentru
a nu fi carne sngernda expusa pe tejghea, respingeam
esentialul.
Ca si cum teama, o data exprimata, avea sa ma nimiceasca? Sau ca si cum teama, o data exprimata, avea sa
fie apreciata ca derizorie? Sau ca si cum teama, o data
exprimata, avea sa ma deposedeze de orice valoare? Sau
ca si cum teama, o data exprimata, s-ar dovedi a fi nu
teama, ci o boala rusinoasa?

106

Marie Cardinal

La acea vreme nu eram n stare sa raspund la aceste


ntrebari, nu eram n stare nici macar sa mi le pun. Eram
un animal haituit, nu mai pricepeam nimic legat de oamenI.
Mi-au trebuit pe putin patru ani de analiza ca sa-mi
dau seama ca atunci cnd schimbam subiectul ori ta-'
ceam, o faceam nu pentru ca subiectul era epuizat, ci
pentru ca ma aflam n fata unui obstacol si-mi era teama
sa-I depasesc. Nu din cauza efortului pe care-l reprezenta, ci din cauza a ceea ce se afla n spatele lui.
Vorbisem despre tata pentru ca, ce-i drept, nu riscam
nimic vorbind despre el. Vorbisem despre mama, cu usuratate nsa, numai ct trebuia ca sa fiu nitel compatimita. Tot nu spusesem nimic despre halucinatie, nu suflasem o vorba despre adevarata porcarie dintre mama si
mine. Am spus deja, n privinta halucinatiei, ca mi era
teama ca nu cumva sa ma rentorc la spital din cauza ei.
Mai credeam si ca ar fi cauza alungarii mele din straduta nfundata. Referitor nsa la cadavru! dintre mama si
mine n-aveam de dat vreo explicatie nici doctorului, nici
mie nsami, n-o cautam. Pur si simplu, nu vorbeam despre el.
Veneam, nchideam ochii si reactivam bagatele, flecustete care-si aveau importanta lor, fireste, nsa nu erau
.esenta acelui ceva launtric.
Omuletul nu spunea nimic important. Deschidea usa
"Buna ziua, doamna." Ma invita nauntru, eu ma ntindeam pe canapea, vorbeam. La un moment dat, ma ntrerupea: "Cred ca sedinta s-a terminat." l vazusem cu
coada ochiului uitndu-se la ceas de doua-trei ori mai
nainte de a mi-o spune, de parca era arbitru la un meci.
Ma ridicam: "La revedere, doamna." Nimic altceva. Chipu-i impenetrabil, privirea atenta, nsa fara compatimi-

Cuvinte care elibereaza

107

re, fara complicitate. Mai trziu, din cnd n cnd, va extrage cte un cuvnt din talmes-balmesul monologurilor mele si va spune: "Cutare cuvnt, la ce va face sa va
gnditi?". Eu voi lua acest cuvnt si voi depana toate
gndurile, toate imaginile care se legau de el. Cel mai
adesea, acest cuvnt era cheia ce deschidea o usa pe care
n-o vazusem. Asta-mi dadea ncredere: si cunostea bine
meseria. l admiram: cum proceda sa prinda din zbor
tocmai cuvntul care trebuia?
La nceputul analizei, nsa, n-a intervenit niciodata.
Uneori ieseam de la el rayasita, luptndu-ma cu o criza de nebunie: ma oprise n plin discurs, iar eu nu spusesem nici un sfert din cte voiam sa spun.
- Nu pot pleca acum, m-ati ntrerupt la mijlocul unei
fraze, n-am spus nca nimic.
'_ Buna seara, doamna, pe miercuri.
Chipul i devenea rece, privirea severa, ochii-i fara expresie se fixau pe ai mei parnd a-mi spune: fIn-are rost
sa insistati". Ma pomeneam, singura, n straduta nfundata, sufocndu-ma din pricina ang~asei, prada ceva-ului launtric. Ma gndeam ca e un om rau, ca ma mpinge la sinucidere, la crima. Ma tram pe lnga zid, bntuita de o pasiune dementiala: fISama omor, sa-I omor,
sa omor pe careva. Sa ma arunc sub o masina, trupul sa
mi se mproaste pe tot pavajul! Sa ma ntorc la el si sa-i
crap capul n doua, ca mrsavu-i creier sa picure pe frumosu-i costumas grotesc!" ncepeam sa plng, iar cnd
ieseam din fundatura, n strada, mi-era bine. Nici macar
frica nu-mi mai era.
Mult mai trziu aveam sa aflu ca spiritul nu se prezinta asa, dintr-odata, la usa ascunsului. Nu e ndeajuns
sa vrei sa patrunzi n inconstient, iar constiinta sa se
uca ntr-acolo. Spiritul temporizeaza, se misca ncolo

108

Marie Cardinal

si-ncoace, taraganeaza, ezita, sta la pnda si, cnd a sosit momentul, se posteaza n fata usii ca un prepelicar, e
mpietrit. Atunci stapnul trebuie sa.se duca el nsusi
acolo si sa ridice vnatul.
Acum, ca ma debarasasem de acele nflorituri n renvierea carora ma complacusem, mi dadeam seama ca o
luam pe ocolite. Ma irita ca nu plonjez direct n valurile
ceva-ului launtric ce transporta murdarie, oroare, putrefactie, insuportabil. Caci banuiam ca ceea ce trebuia sa fac
pentru a ma vindeca era: sa nfrunt ceva-ulIauntric, sa-I
apuc zdravan si totusi ce iesea la suprafata, cnd i vorbeam doctorului, erau lucruri tristute, cu mici amabilitati,
dragalase, nduiosatoare, cu care sa stmesti lacrimile inimilor sensibile.
Pna n ziua n care, tot continund sa-nsir amintirile ofilite, am luat-o pe o cale Iaturalnica, imperceptibila
nsa importanta.
Mai vorbeam nca despre acele cautari ale mele ca sa
dau peste cadouri demne de mama. Totdeauna taman n
momentul siestei mi se nsufletea gndul n aceasta privinta.
,
Fetita a venit cu mine n straduta nfundata. M-am
dus iarasi sa-i caut pielea bronzata de soare, parul blond
zbrlit, curiozitatea, dorinta de a placea~ Ea s-a ntins o
data cu mine, nlauntrul meu.
Biroul doctorului e propria-mi camera. Am vreo zece
ani. Pe tavan se afla un mic geco bej ce sta acolo n timpul zilei. E singura fiinta activa din casa la acea ora cnd
toata lumea se odihneste. Ea haituieste insectele n fsiile de lumina pe care soarele le proiecteaza prin interstitiile obloanelor. Picioarele-i spatulare aduc a crcei de
vita-de-vie. Are aerul ca doarme, nsa nu doarme. Dintr-odata, se napusteste cu toata viteza sa nhate musca

Cuvinte care elibereaza

109

pe care si-a ales-o si o savureaza mai apoi cu miscari din


gtlej, ca un curcan care glgie. Cu ctva timp n urma
si-a pierdut coada ntr-o ncaierare nocturna, caci iese
noaptea. Coada i-a crescut din nou, ncetul cu ncetul, iar
acum e aproape normala. Mi-ar placea realmente sa-mi
creasca si mie o coada de baiat.
.Totdeauna mi vin idei dintr-astea exact n acele momente afurisite de siesta. Cnd ne scaldam n bazinul de
irigatie, unde apa e asa de calda nct pare densa, fiul lui
Kader se distreaza pipaindu-si robinetul pna ce i se ntepeneste ca un deget. Apoi se preumbla, cu soldurile
nainte, precedat cu trufie de propriu-i periscop. Ceilalti
rd de el. Eu l invidiez. Mi-ar fi placut ntr-adevar sa am
ceva asemeni lui sub pntec, n loc de fructul meu plat.
De-as avea o coada m-as plimba goala-goluta si as v,.
r-o n frumoasa floare de trandafir galben ori n fesele
durdulii ale bucataresei Hemiette pe cnd se apleaca.n
fata cuptorului. Zbang! Gndul mi producea o caldura
n sale!
Mi-e cald n pat, cearsafurile si perna sunt prea moi.
Ma frec de ele, e ceva mai puternic dect mine, ncercnd
sa-mi gasesc somnul care nu vine. Deunazi l-am vazut
pe Aoued iesind de la el din casa cu un prosop de jur-mprejurul abdomeRului. Mai nainte l auzeam rznd cu
sotia, n spatele usii. Se ducea spre bazin pentru ca era
ora deschiderii vanelor, prosopul i era umflat n fata, de
parca l tragea un tarus de cort. Am nteles ca era robinetul care i se marise si se ridica n sus. La ntoarcere si-a
nchis usa
, cu cheia si, n-am mai auzit nimic. Cnd voi fi
mare ma voi marita si ma voi distra goala cu sotul meu.
Doamne, iarta-ma, nu izbutesc sa ma apropii de tine,
capul mi e doldora de pacate. Nu-mi place sa-mi pun
manusi, ma fac sa transpir. Nu-mi place sa-mi pun chi-

110

Marie Cardinal

loti, mi taie fesele. Nu-mi place sa-mi pun pantofi, ma


jeneaza (de-abia dau coltul pivnitei ca ma si descalt, mi
ascund sandalele n vie si o sterg n picioarele goale cu
prietenii, pna n padure). Ma plictisesc la liturghie. Asta-i cel mai rusinos lucru, da, Doamne, ma acuz pentru
ca ma plictisesc la liturghie, ma acuz ca m-am uitat des
la un baiat blond de la scoala Saint-Charles cu ocazia retragerii ntru reculegere pentru prima impartasanie. Ma
acuz ca-mi pierd nasturii, mi stric fermoarele, mi ratacesc panglicile si baretele de pe cap, ca am minile murdare. Doamne, ma acuz ca nu pot citi cartile contesei de
Segur cu istorii 'despre castelani, despre fetite model si
despre sarmanul Blaise, ca nu ma intereseaza povestile
lui Andersen, nici istorioarele cu zne, cu spiridusi si cu
copii pierduti prin zapada. Prefer sa ma duc n casa la
Voussef unde ma aleg cu purici nsa unde batrna Daiba
face prajituri si pine din faina de gru amaut si ne spune povesti. Vin toti copiii de la ferma. Ne asezam n jurul focului si-o ascultam ...
Batrna Daiba (supraveghindu-si
totodata fiertura
pusa la foc mic), pe un ton usor plngaret si monoton,
asa cum mormai o rugaciune, povestea despre plecari
n graba pe cai naripati, ce sareau pna n paradisul lui
Allah. Dadea la o parte capacul de pe oala de pamnt,
raspndind de fiecare data un miros grozav de menta
si de mirodenii; si-si relua povestirea cu pedepsele administrate unui nefericit de un sarpe venit din mormintele cimitirului nvecinat. Atta focul cu un evantai rotund din rafie mpletita si continua cu aventurile unor
uriasi negri ce clinteau din loc muntii, ale unor izvoare ce tsneau n plina seceta si ale unor demoni nchisi
n sticle. Cu o miscare lenta, ne dadea apoi fiecaruia
cte o bucatica din clati tele siroind de miere pe care le

Cuvinte care elibereaza

111

pescuia dintr-un lighean smaltuit ornat cu semilune


galbene t;i cu flori mari, ro~ii t;i negre. Nici macar perspectiva frectiei cu Marie Rose t;i a examinarii n amanuntime a parului meu buclat, ceea ce era un supliciu,
nu ma puteau opri sa nu rria duc acolo.
Nu t;tii sa te stapnet;ti. Ai face orice ca sa te ndopi
cu porcariile acelei batrne.
Nu ma atrageau att prajiturile batrnei Daiba, ci mai
curnd calul alb al lui Allah ce galopa pe cer cu ale lui
copite ti aripi aurii. Asta nsa n-o marturiseam.
Ma enervam ca nu pot adormi t;i ca-mi tin socoteala
pacatelor. Atunci, dusa de un t;uvoi rau, ajungeam n generalla ce-i mai rau.
Confectionam un cornet, un soi de tub mai evazat ntr-o parte, pe care-l obtineam nfat;urnd n jurul unui
deget o foaie de hrtie sau, t;i mai bine, un carton subtire. l ascundeam sub mbracaminte. Apoi ma duceam, n
linit;tea din casa atipita, nefacnd nici un zgomot cu picioarele goale pe lespezi, pna la toaleta, unde ma zavoram.
Era mult mai spatioasa dect e de obicei acest gen de
ncapere. Si pentru ca n familie (cu exceptia mamei)
exista o mare placere sa citet;ti aici, e ca t;i cum ai spune
ca toaleta era o anexa a bibliotecii. Gaseai, rnduite pe
etajere, vechi colectii din Illustration t;i din Marie-Claire, .
dictionare Larousse t;i Uttre n nu mai t;tiu cte volume,
carti de telefoane, ziare t;iromane politiste. Tronul era alcatuit dintr-un recipient din portelan alb, imaculat, ncastrat ntr-un confortabil capac din lemn de stejar lustruit de atta folosire t;i ceruit zilnic. Dupa-amiaza, soarele patrundea aici direct printr-o fereastra ngusta strapunsa n grosimea peretelui solid ce dadea nspre curte.
Imi placea mult sa ma ghemuiesc n alcovul pe care-l re-

112

Marie Cardinal

prezenta lucama. Centrul fermei era acolo, la picioarele


mele: de jur-mprejurul curtii, pavate cu bucati mari de
galet, neregulate ~i lucitoare, se ornduiau locuintele
muncitorilor, grajdurile dincolo de care se naltau sus de
tot, nspre cer, cei ~ase eucalipti de la intrare, iar peste
acoperi~urile din tigla roz ale silozurilor de grne puteam vedea urcnd lin dealul plantat cu vita-de-vie ~i
mprejmuit de padurea cu pni maritimi.
Padurea aceasta era un paradis. Nu numai ca mirosea n orice anotimp a cimbri~or, fistic ~ia ra~ina nsa, n
functie de lunile anului, emana pna n camerele locuintei suflul grozamei, al zambilelor de cmp, al margaretelor ori al imortelelor. Solul ei, alcatuit din pamntul
ro~u al tinutului amestecat cu nisip sidefiu, era placut
sub talpi. Era tarmul copiilor fermei. Aici construi am
cabane ~iorganizam partide palpitante de-a v-ati ascunselea sau cavalcade pe magari ~i catri atunci cnd nu
erau luati la muncile cmpului. Ca ~a, le puneam pe spinarile aspre greutatea sacilor de cartofi goi. Preferam
aceasta padure oricarui alt Joc din lume.
Cu toate recomandarile mamei: "Stai la liziera sa te
pot vedea din casa", ma afundam cu ceilalti pna n poienele ~i subarboreturile pe care numai noi le ~tiam. Baietii se jucau de-a Tarzan, se balansau ntr-o parte ~i-n
alta cu extremitatile bratelor ~i se aruncau cu forta dintr-un copac ntr-altul scotnd tipete ngrozitoare, sau si
dadeau drumul din vrful unei crengi drept pe, spatele
unui magar care, de regula, nu suporta lovitura si care,
dupa o zvrlitura din mpita, nu mai voia sa nainteze cu
nici un chip. Baietii se ~ibateau, organizau lupte n cursul carora se tavaleau pe jos nclcindu-~i picioarele ~i
bratele n nisip, straduindu-se sa se apuce de ~orturile
lor de-acum ferfenita. n cele din urma, ajungeau goi, iar

Cuvinte care elibereaza

113

cnd ncaierarea lua sfrsit si ascundeau, rnjind si


aruncnd spre.fete priviri ciudate, vrfuletul de tub roz
ce le atrna ntre picioare.
i invidiam. Ma simteam n stare sa fac tot ce faceau
ei. Dar nu puteam, nu erau jocuri de fete, asa ca, mpreuna cu celelalte "pisacioase" (dupa cum spunea Kader),
adunam flori si faceam ordine prin cabane, n asteptarea
organizarii de la sine a unui joc mixt.
Ma nflacaram gndindu-ma la toate astea pe cnd
stateam ghemuita la fereastra din toaleta. Soarele care
batea drept.1 pe mine ma facea sa transpir. Dupa un timp,
coboram din adapos( mi cautam tubul de hrtie ascuns
sub bluza si ma duceam sa-ncerc a urina n picioare ca
baietii, orientrtdu-mi jetul prin cornet. Nu era usor.
Retraind acele momente n capatul stradutei nfundate, resimtindu-Ie ntocmai cum fusesera cu douazeci de
arii n urma, mi dadeam seama ca gesturile pe care le
faceam ca sa potrivesc tubulla propriu-mi corp, tatonarile-mi pentru gasirea precisa a sursei, erau aidoma acelora pe care le faceam pentru a controla curgerea sngelui: miscari pe furis, atingeri usoare, imperceptibile
du-te-vino, ndemnatice trageri ncolo si-ncoace, totul
savrsit cu un aer absent, cu indiferenta a restului corpului, o parte din minte fiindu-mi ocupata cu altceva, de
parca ceea ce faceam n-a vea nici o importanta, desi strafundul gndului mi era acolo, n vrful degetelor.
Dar, n loc de a da de pedeapsa sngelui, simteam la
baza pulpei piciorului o senzatie puternica, un fel de
piscare, o furnica tura la limita dintre placere si durere,
ce-mi urca treptat nspre coapse apoi mi cuprindea tot
pntecul si, finalmente, pentru ca nu mai puteam controla nimic o data ce mi se scurgea pe degete urina calda, corpul mi era furat de o balansare aidoma tanga-

114

Marie Cardinal

jului, un soi de miscare ca de trre, ce-mi arcuia violent salele si-mi producea o fericire formidabila, o fericire totala care ma speria.
De cum trecea placerea mi-era rusine. Zvrleam cornetul de hrtie flescait si udat si trageam apa ca sa se
duca departe. Ieseam. Ma simteam vinovata si nedemna de mama, de acea casa, de familie, de Isus, de Sfnta
Fecioara, de orisice. Trebuia sa fac ceva sa ma rascumpar, sa gasesc o comoara. i fagaduiam lUiIsus sa n-o mai
iau de la capat si cum nu izbuteam sa-mi tin promisiunea, de fiecare data ma simteam nca si mai culpabila.
Am deschis oehii. Toate erau la locul lor: doctorul la
capatiul meu, un pic mai n spate, garguiul deasupra
grinzii false (ce idee sa instalezi un dracusor ntr-o camera unde nu vin dect bolnavi mintali! Era oare dinadins?), pnza de iuta pe pereti, tabloul abstract, tavanul.
Nimic nu se schimbase si totusi eu ma uitam la to~te
astea altfel, mai cu ndrazneala. Deoarece ma ntlnisem
pentru prima oara cu mihe. Pna atunci mi organizasem mereu scenariile trecutului de asa maniera ca ceilalti, si ndeosebi mama, aveau rolul principal. Eu nu
eram dect o executanta supusa, o fetita amabila pe care
o manipulai si care asculta.
mi aduc foarte bine aminte de povestea cu robinetul,
nu se ngropase n uitare, nsa nu-mi placea sa ma gndesc la ea. Si dupa douazeci de ani amintirea lui mi retrezea o rusine ngrozitoare pe care nu ncercam s-o explic. Dupa douazeci de ani, desi facusem dragoste si
avusesem "aventuri", cum se spune, mi era rusine ca
am vrut sa fac pipi n picioare! Nu-mi era rusine ca ma
masturbasem pentru ca pna acum nu admisesem ca
asta era ce faceam. Fetita care se masturba printre dictionare, n soarele ce-i mngia fesele, nu exista. De-abia

Cuvinte care elibereaza

115

se nascuse pe canapeaua doctorului, n capatul stradutii nfundate.


La vremea robinetului de hrtie nu cunosteam cuvntul "a se masturba" si n-aveam nici o idee despre masturbare. Cnd baietii se pipaiau pna ce robinetul li se
ntarea, ne spuneam ntre noi ca ei "se atingeau". n conversatiile noastre, nu era niciodata vorba despre fete care
se ating. De altminteri, ce-ar fi putut sa atinga? N-aveau
NIMIC de atins. Mai trziu, cnd am aflat ce nseamna
masturbarea si cum sunt alcatuite femeile, nu mi-a trecut niciodata prin minte sa fac o legatura ntre masturbare si robinetul de hrtie. Era totusi clar, dar era si motivul pentru care pna atunci simtisem un profund dezgust fata de masturbare, un fel de scrba care ma stingherea ngrozitor.
Descopeream ca ma preferasem mai degraba anormala si bolnava dect normala si n buna stare de sanatate.
Simultan descopeream ca am un rol n boala mea, ca n
parte sunt raspunzatoare. DE CE?
Acest dinti adevarat "de ce" a fost instrumentul care
avea sa-mi fie de folos ca sa sap, sa scobesc adnc, sa-mi
ar cmpul pna a ma duce pe de-a ntregul la lumina zilei.
Oricum, ce placere am avut retrospectiv cu frumusica-mi masturbare de altadata! Cu ce emotie
am ntlnit-o
I
pe acea copila plina de forta ce voia sa se masturbeze, se
masturba si simtea placere. (Mama nu gresea ntru totul
cnd mi zicea "ncapatnata ca un catr".) Aceasta copila ma securiza: existam deci, nu fusesem mereu la discretia totala a celorlalti, puteam sa-i pacalesc, sa-i trag
pe sfoara, sa le scap, sa-mi construiesc propria aparare.
Ce bucurie! Trebuia sa-mi regasesc acel drum. De-acum
ncolo aveam certitudinea ca el exista, ca eram prizonie-

116

Marie Cardinal

ra si ca detineam modalitatea prin care sa ma eliberez,


deoarece eu eram copilul care se masturba.
Ridicndu-ma, i-am spus doctorului:
- N-ar trebui sa pastrati acest gargui n biroul dumneavoastra, e groaznic. Exista deja destule orori si spaime n capul celor care vin aici, nu-i nevoie de altele n
plus.
Era pentru prima oara cnd i vorb~am n alt fel dect ca o bolnava.
N-a zis nimic.
n acea zi am descoperit ca haosul acela, acea nebu- .
nie care ma:.mpingea sa pornesc n fuga mare prin caldura n cautarea unei comori inexistente era deja ceva-ul
launtric. Daca inima-mi batea att de tare nu se datora
numai alergaturii, daca transpiram asa nu se datora numai caldurii, erau deja spaima si naduseala acelui ceva
launtric. Rusinea si vinovatia-mi sufocante erau deja ceva-uIIauntric. El era deja acolo, s-o tortureze pe fetita
care alerga si-si rasucea gleznele prin movilitele uscate
de pamnt arat al vitei-de-vie.

VII

ltiar de la urmatoarea sedinta am vorbit despre


porcaria mamei.
Povestea se petrecea cu foarte mult timp n urma, n
pragul adolescentei mele.
Se cuibarise n fotoliul din piele asa cum o gaina s-ar
aseza ca sa cloceasca. Cercetase ndelung cea mai confortabila pozitie, ngramadindu-si pemele sub ea, apoi
si lasase capul, cu trasaturi bine conturate, nitel cam
prea taioase, pe catifeaua spatarului. Avea ochi verzi ca
valurile si o frunte luminoasa ca o plaja.
Corpu-i prea gras si apetisant nu semana cu fata. Era
ncorsetat ntr-o impecabila "pijama" din santung alb
foarte larga n jos astfel ca materialul i cadea n godeuri
de-a lungul picioarelor pe care tocmai si le asezase unul
peste celalalt. i vedeam gleznele fine n care i persistase ntreaga tinerete si n care i se articula piciorul, ?uplu,
lung, bine prins n sandale albe.
Eram n 1943. Era frumoasa, era mama. O iubeam din
tot sufletul, cu toata forta.
Nu aveam obiceiul sa beau ceaiul cu ea. De regula, revenind de la scoala, ma duceam n oficiu sa-mi iau gus-

118

Marie Cardinal

tarea si ieseam s-o mannc afara, mpreuna cu ceilalti copii de la ferma. Trebuia sa se fi ntmplat ceva cu totul
exceptional pentru ca eu sa ma aflu acolo, ca ntr-o vizita, mbracata de oras, n acel salon care pentru mine era
o ncapere ceremonioasa unde nu veneam dect pentru
a spune buna seara si pentru a-i saluta pe oaspetii familiei.
Stateam pe un scaun exact ca al ei. Jntre noi se afla
o masa joasa pe care erau mprastiate, ntr-o neglijenta
cautata, obiecte de argint: cutiute de farduri, de pastile ori de saruri, scrumiere, paharele pline cu anemone.
Erau de jur-mprejurul piciorului unei lampi nalte,
vechi, al carei abajur din hrtie pergament dadea luminii electrice o nuanta de miere, vesela si n acelasi timp
intima.
De-abia ni se servise ceaiul. Raspndea un miros placut. Mirosu-i, amestecat cu cel al tigarilor Craven A pe
care le fuma mama si cu cel al feliilor de pine prajita .
calde formeaza un tot bine precizat n amintirile mele,
astfel ca, de atunci, unul din aceste parfumuri, ntlnit
oriunde, le cheama pe celelalte si retraiesc nca o data
scena: ea si cu mine n fata focului,lundu-ne ceaiul, cu
foarte mult timp n urma. Peste treizeci de ani.
Nu se grabea sa vorbeasca. Alternativ, tragea un fum
adnc din tigara si bea o nghititura de ceai. si punea
ceasca jos si, cu o miscare creola a bratului, si plimba
mna larga, aidoma unei cornete, peste obiectele raspndite pe masa joasa dintre noi. Lua unul, l netezea cu platul degetului mare, binisor, ca si cum l mngia, si apoi
l reaseza la locul lui.
Avea aerul ei serios, expresia de initiat pe care si-o lua
ca sa-si ntmpine unii vizitatori, preoti, calugarite, medici. Comportamentul ei ma ridica ntr-un felIa nivelul

Cuvinte care elibereaza

119

adultilor, mi dadea de nteles ca o sa-mi vorbeasca de la


egal la egal, ca uneia mari, ca unei femei.
Cteva cuvinte si referiri la vizita pe care i-o facusem
deunazi unui medic, n oras, mi-au dat de nteles ca vom
avea o discutie medicala. Nu era ceva care sa-mi displaca, aveam curiozitati n aceasta privinta.
Cnd eram mica mi placea mult sa-mi operez papusile. La-nceput le desfacusem, dar vacuitatea corpului
lor si simplul Y terminat cu cele doua bile ale ochilor, pe
care-l gaseam n cap, ma dezarnagisera. Fara sa mai pun
la socoteala tonul scandalizat al mamei cnd Nany i aratase rezultatul operatiilor mele.
- De ce-ai facut asta?
Nu stiam de ce..
- Daca te mai prind, ti iau toate jucariile. Sunt copii
care n-au cu ce sa se distreze, e o rusine sa-ti strici papusile n acest fel.
'Mai apoi mi faceam operatiile cu creioane colora te
reprezentnd instrumente chirurgicale. mi dezbracam
"copiii", spunndu-Ie vorbe linistitoare desi stiam ca o
sa le fac rau. Ca sa operez, trebuia sa fiu singura, absolut singura. Ma apuca sem sa trasez linii pe corpul bebelusilor mei, mari taieturi colorate te porneau de la gt,
treceau printre picioare si se terminau n spate, deasupra feselor. Faceam mai multe, de diferite culori. mi nchipuiam ca trupurile erau desfacute, larg deschise, palpitnde, sacrificate. Dupa aceea, cu creionul negru atacam un loc, mzgaleam printr-o miscare foarte rapida si
apasnd foarte puternic. mi spuneam ca ratasem operatia si ca acum trebuia sa-mi omor copiii. Treaba ma excita enorm, transpiram. Cnd trecea excitatia, mi mbracam repede papusile si procedam n asa fel ca nimeni sa

120

Marie Cardinal

nu vada ce facusem cu ele, simteam un fel de rusine, o


jena.
Din cauza acestor amintiri medicina, pentru mine, ramnea le-gata de mister, de o placere ndoielnica nsa
atragatoare. Si-apoi, ce facea mama toata ziua cu trusa
neagra de care era nedespartita si n care stateau rnduite seringi, un mic bisturiu, pense, foarfeci?
Da, ntr-adevar, medicina ma atragea. Dar mi placea
mai mult sa fiu cel care opereaza, dect cel operat. Si totusi, n acea dupa-amiaza eu fusesem cea care ma ntinsesem goala pe masa, eu fusesem cea pe care doctorul o
ascultase pe toate partile si eu fusesem cea despre care
vorbisera pe ascuns, mama si el, dupa ce m-au trimis n
salonul de asteptare. Mi-ar fi placut sa le aud conversatia nsa, din cauza unei doamne care era acolo asteptnd
cu baiatul ei suferind, nu putusem sa ma duc sa ascult
la usa ce spuneau. A trebuit sa stau cuminte pe scaun,
cu minile pe genunchi, contemplndu-mi cele sase nervuri ale manusilor albe, nemiscata. Totusi, nlauntrul
meu, supararea si contrarietatea ca nu stiam ce-si spuneau creasera o asemenea tensiune, nct ma temeam de
tipatul ascutit ce-mi va iesi din gt daca situatia mai dura
nca mult timp, stiind totodata ca nu voi putea face nimic sa-I opresc.
Cnd usa$-a deschis am tresarit att de tare nct doctorul m-a ntrebat: "Adormisesi?". Am zmbit aprobnd
din cap pentru a-l face sa creada ca intuise corect. N-am
spus "da" ntruct nu puteam minti de fata cu mama.
Am iesit. Kader ne astepta jos cu masina~ Si-a scos
sapca, a tinut portiera deschisa n vreme ce noi urcam,
apoi am mers pna la ferma, nescotnd nici un cuvnt.
Mi-a vorbit tocmai cnd am ajuns n curte:
- Vino sa iei ceaiul cu mine, am ceva sa-ti spun.

Cuvinte care elibereaza

121

Asa ca eram acolo, bndu-ne ceaiul fierbinte cu nghitituri mici, uitndu-ne la foc..
- Mereu esti obosita ca n vara asta?
- Nu, mama, nu sunt obosita dect uneori.
De cteva lur:riaveam ameteli, impresia ca propriu-mi
corp devenea foarte slab, foarte usor si cadea, cadea, cadea, fara sa pot face ceva ca sa-I retin.
~ Stii ca doctorul crede ca o sa devii o domnisoara si
ca asta e ce te tracaseaza. E-adevarat ca nu esti avansata n aceasta privinta, ar fi trebuit de-acum sa ti se ntmple. Altminteri, ai o sanatate excelenta. Nimic, absolut
nimic la plamni, de asta ma temeam cel mai mult.
domnisoara! Cum puteam sa ma transform dintr-odata ntr-o domnisoara? Pentru mine domnisoare erau
cele mari din penultima clasa de liceu, care-si puneau
ciorapi si se machiau de cum dadusera coltul strazii Michelet. si fixau ntlniri cu baietii n fata patiseriei "La
Princiere" si se fandoseau acolo cu ei. Cum puteam dintr-o data sa devin ca ele? Nici macar nu eram n penultima clasa. nvatam bine dar, totusi, nu eram nca n penultima clasa, trebuie ca doctorul s-a nselat.
- Stii ce nseamna sa devii o domnisoara? Ti-au spus
prietenele? Trebuie ca unora din clasa ta li s-a si ntmplat. Sunt chiar sigura ca esti singura careia nu i s-a ntmplat, deoarece chiar daca ai facut progrese la nvatat
n-ai facut si n celelalte privinte.
simteam
Nu ntelegeam nimic din ce-mi spunea.
stingherita, confuzia punea stapnire pe mine: ce voia sa
spuna?
- Presupun ca stii ca baietii nu se nasc din varza si
nici fetitele din trandafiri ..
Dupa tonul vocii stiam ca lasnd sa-i scape aceasta
fraza si batea joc de mine.

122

Marie Cardinal

- Nany spune uneori ca berzele sunt acelea care


aduc copiii nsa stiu, binenteles, ca nu-i adevarat. Mi-ai
explicat tu nsati odata, cnd sotia lui Barded astepta un
copil, ca ea-l purta n pntece si ca parintii sunt aceia care
comanda copiii. Nu stiu nsa cum procedeaza.
- E un fel de a vorbi. Trebuie ca ai totusi o idee despre asta.
n scoala la mine era un grup de eleve, n frunte cu
Huguette Meunier, care se ndopau cu istorioare dezmatate n recreatii. Nu-mi placea sa ma alatur lor. Meunier
spunea ca baietii fac copii cu propriul robinet. Sabine de
la Borde sustinea ca e ndeajuns ca un barbat sa-si puna
degetul pe fesele unei fete pentru ca ea sa aiba un copil.
Altele spuneau ca asta provine din sarutarea pe gura.
n realitate, de vreun an sau doi ma izolasem, n-aveam multe relatii cu fetele din scoala, n nici ntr-un caz
pentru acest gen de lucruri, astfel ca nu aveam idei foarte precise despre sexualitate. Era un subiect spinos care
ma atragea enorm si ma speria, nu-l discutasem cu nimem.
De altfel, toate aceste lucruri erau rusinoase si nu se
punea desigur problema sa le abordez cu mama. Ct despre a fi ori a nu fi o domnisoara era o chestiune de vrsta, iar eu n-aveam vrsta.
- Hai, zau, nu face pe proasta. Chiar tu mi-ai spus
adineauri ca stii ca femeile si poarta copiii n pntece
mai nainte de a-i aduce pe lume. Ti-e desigur teama sa
nu ma sochezi destainuindu-mi ca stii mai multe. Te nseli, consider ca e foarte natural. Stiu foarte bine ca n-o
sa rami toata viata o copila, ca o sa devii femeie.
Stii ca rolul femeilor e nu numai sa aduca pe lume
copii, ci si sa-i creasca ntru iubirea Domnului. Dumnezeu ne pune la ncercari pe care trebuie sa le acceptam

Cuvinte care elibereaza

123

cu bucurie deoarece ele ne fac demne de a ne apropia de


El. Tu te afli n fata primei ncercari pentru ca n curnd
o sa ai menstruatie.
- ntr-adevar nu stii ce nseamna asta?
- Menstruatie? Nu, mama, nu stiu ce-nseamna.
E-adevarat ca nu stiam. Fetele din clasa nu-mi vorbisera niciodata despre asa ceva, iar altundeva singurii mei
prieteni erau baieti.
- Ei bine, ntr-o zi o sa gasesti un pic de snge pe chiloti. Si-apoi o sa se repete n fiecare luna. Nu doare, e
murdar si nu trebuie ca cineva sa-si dea seama, dar asta-i tot. Nu va trebui sa-ti fie teama cnd o sa ti se-ntmple. Doar sa ma previi si-o sa-ti arat ce trebuie sa faci
pentru a nu murdari nimic.
- Cnd o sa mi se-ntmple? Ti-a zis doctorul? .
- Nu stie exact, crede nsa ca probabil curnd ... n
urmatoarele sase luni. Stii ce-nseamna sa ai menstruatie?
-Nu, mama.
- As putea sa nu-ti vorbesc despre toate astea. ntelegi ca e jenant si pentru mine, ca si pentru tine. Sunt
nsa pentru anumite principii modeme de educatie. Prea
multa ignoranta strica. Eu am regretat totdeauna ca n-am
stiut mai multe n legatura cu anumite lucruri. Cred ca
as fi putut evita sav.rsirea unor greseli grave. Iata de ce
am luat hotarrea sa-ti vorbesc. De altminteri, doctorul
m-a ndemnat insistent s-o fac. E ca si mine de acord ca
vechea educatie are uneori parti rele.
Ei bine, fetita mea, sa ai menstruatie nseamna sa fii
n stare sa ai copii.
Ma uitam la covor fara sa-I vad. Eram paralizata de
aceasta situatie, de aceasta conversatie, de aceasta reve-

124

Marie Cardinal

latie. Cum poti avea un copil n pntece cnd ai toata copilaria n corp? Cum poti fi promovata la rangul venerabil ~i esential de reproducatoare cnd vrei sa te joci n
padure ~i sa alergi prin apa, la liziera valurilor, acolo
unde ele fac o spuma ajurata?
Nu ma simteam n stare de a~a ceva, respingeam, terorizata ~i dezgustata, prima ncercare a Domnului. Nu
voiam sa am copii imediat. Nu ndrazneam sa-mi ridic
privirea pentru ca mama sa nu vada sacrilegiul.
Butucii de vita-de-vie care ardeau n -~emineu trosneau tare de tot n tacerea pogorta.
Ceaiul, focul, mobilele lustruite, covoarele groase de
lna, afara nserarea peste vie, cinii care Iatrau, mama:
toata viata mea! O lume frumoasa, generoasa, exemplara, calduroasa, n care exista un loc pentru mine. Iar eu
mi refuzam dificultatile rolului! Nu-mi acceptam conditia, ma speria.
La ferma, vacile ~i iepele care urmau sa aiba pui erau
obiectul unor ngrijiri foarte speciale. Copiii lor sporeau
~eptelul ~imbogateau familia. Nu mi se ngaduise totu~i
niciodata ,sa asist la o na~tere, iar cnd cinii se mperecheau faceau totul ca sa ma ndeparteze de acest spectacoL Vazusem totusi destule dintr-astea ca sa am ce sa-mi
imaginez. Si aceste imagini ce-mi apareau n cap ma faceau sa-mi fie ru~ine. Totdeauna mi se spusese, vorbin-'
du-mi-se despre cineva grosolan ori de un criminal: "S-a
purtat ca un animal, ca o vita, ca un cine!". Dar acele istorii, istoriile acelea despre snge, despre copii, erau istorii ale catelelor! Si tocmai propria-mi mama voia sa ma
vre n aceasta viata, mi vorbea-despre a~a ceva?
- Nu-ti lasa capul n jos, nu-ti fie teama. Toate femeile trec prin asta, ~tii, nu mor. Recunosc, barbatii sunt totu~i mai favorizati de soarta dect noi. Nu cunosc aceste

Cuvinte care elibereaza

125

neplaceri. E-adevarat ca ei fac razboiul. Ma-ntreb daca-i


mai rau ...
- Ai si tu povestea asta?
- Binenteles, ti-am spus: toate femeile. Te obisnuiesti, nu-i penibil, cu exceptia murdariei, nu dureaza
dect doua-trei zile, patru cel mult.
- n fiecare luna!
- La fiecare douazeci si opt de zile, n principiu.
A avea menstruatie e una. A avea copii e altceva, desi
este legat de menstruatie. Prima e socanta la nceput, dar
te obisnuiesti si se poate ascunde usor. Seamana cu respiratia, cu foamea, cu orice functie naturala. ntelegi ce
vreau sa spun? .. E inevitabil, asa suntem facute, trebuie
sa respectam legile Domnului, ale carui cai sunt de nepatruns. Celalalt lucru este mai complicat pentru ca nu
depinde numai de tine. Stii ca acest al doilea lucru se ntmpla cnd traiesti cu sotul tau?
-Da, mama.
- Cine ti-a spus?
- Muguette Meunier.
-:- E n clasa cu tine? .
-Da,marna.
- Cu ce se ocupa taica-sau?
-Nu stiu.
_
- O voi ntreba pe directoare. Ce ti-a spus?
- Ei bine, ca ai copii cu sotul tau. Ca-i porti n pntece ... Ca dureaza noua luni.
- Ei bine, stie niste lucruri micuta asta! Si vrei sa ma
faci sa cred ca atunci nu ti-a vorbit si despre menstruatie?
- Te asigur, mama, ca nu mi-a vorbit niciodata. Nu
prea vorbesc.cu ea.
- n fond, e normal sa nu-ti fi spus nimic, nu ne prea
place sa vorbim despre asta.

126

Marie Cardinal

Acest "noi" care le lega, pe Huguette Meunier de ea,


era de nenchipuit!
-.-:Ti-a spus ca unele femei au copii fara sa fie casatorite?
- Nu, mama, nu mi-a spus.
De fapt, Huguette Meunier vorbea de baieti, nu vorbea
de soti. Cum semana cu o nevastuica si cum, pentru a-si
istorisi povestile, aduna fetele ntr-un colt din curte unde
eram ferite de supraveghetoare, credeam-ca nascoceste niste basme ca sa faca pe interesanta sau ca sa ne distreze.
- Se poate ntmpla. E un pacat att de mare, nct
Domnul nu-l iarta niciodata. Femeia care a comis acest
pacat si copilul care se naste astfel sunt blestemati pentru toata viata lor. Ma auzi?
-Da, mama.
- Asa ca, din momentul n care o sa-ti vina menstruatia va trebui sa nu mai rami niciodata singura cu un baiat si cu att mai putin cu un barbat. Tie, care-ti plac mult
jocurile baietilor, va trebui sa te controlezi. Gata cu acele
cava1cade n padure cu fiii lui Barded! S-a nteles?
- Nu va mai trebui niciodata sa te lasi atinsa ori sarutata pe obraji. Trebuie sa stim mereu unde esti- si cu
cine. S-a nteles?
---' Daca aflu ca iesind de la scoala procedezi ca dezmatatele astea mici care se-nt1n~sc cu baieti pe care eu
nu-i cunosc, te previn ca nu vei mai sta aici. Vei fi la calugarite n urmatoarele douazeci si patru de ore.
- De ce?
- Pentru ca asa e... N-am ce explicatii sa-ti dau ... Nu
vorbesti cu orisicine, trebuie sa stii sa te faci respectata.
Asta-i tot.

Cuvinte care elibereaza

127

Ce tulburare! Eram totusi constienta de importanta momentului si, finalmente, mndra de a patrunde n sfrsit
n tainele celor din mediul meu. Caci, n fond, ntelegeam
ce voia sa-mi spuna. Faceam pe proasta ca sa aflu mai multe, voiam sa-mi mai vorbeasca, nsa stiam foarte bine ca
exista o diferenta ntre copiii celor de rnd si mine, ca n
anUmite privinte nu era o punte de legatura, o comunicare posibila ntre noi. Ei nu stiau nimic. Vedeam dupa felul
n care mncau, vorbeau si chiar dupa cum se distrau. N-aveau nici o retinere si, uneori, miroseau un pic urt. mi
placeau copiii de la ferma, nsa stiam ca nu eram ca ei.
Era o sedinta de initiere careia ne consacrasem, mama
si cu mine. Unei sedinte importante, poate cea mai importanta. Ea mi oferea cele mai pretioase piese ale uniformei invizibile ce-mi va desemna casta oricui ma va
ntlni. Trebuia sa fiu n asa fel dresata nct n orice moment, n orice circumstanta sa mi se poata recunoaste
originea. Murind, jucndu-ma, aducnd un copil pe
lume, facnd razboiul, dansnd cu logodnicu-mi ntr-o
crciuma de mahala ori la balul Guvernatorului, va trebui sa-mi port uniforma invizibila. Ea ma va proteja, ma
va ajuta sa-mi recunosc semenii si sa ma fac recunoscuta de ei, va insufla respect inferiorilor.
- Mama, te r<?g,de ce fetele Henriettei ies singure pe
plaja cu baietii?
- Henriette e o bucatareasa excelenta. N-am dect laude la adresa serviciilor ei. Dar si creste copiii cum crede de cuviinta. Nu ma priveste, nicipe tine. Cei care lucreaza n-au timp sa se ocupe de educatia copiilor lor. De
altfel, nu le-ar servi la nimic. Ar putea chiar sa-i jeneze
mai trziu.
Apropo, nu-mi prea place sa-i inviti pe tinerii astia n
casa. Stiu ca intentia ti este generoasa dar, vezi, ntr-o

128

Marie Cardinal

buna zi vor vrea tot ceea ce ai tu si nu vor avea niciodata si vor fi nefericiti. ntr-o buna zi o sa ai petreceri de
domnisoara, .voi invita prieteni de vrsta ta, iar fetele
Henriettei nu vor putea veni. ntelegi, n-ar fi la locul potrivit lor, le-ar jena. Dar daca le obisnuiesti sa vina aici,
le-ar rani treaba asta. Asa ca, nvata, draga mea, sa pastrezi distanta, pastrndu-ti totodata generozitatea.
Chemase servitoarea ca sa ia tava cu cestile de ceai.
Eram iarasi singure cu focuL mi placea focul, flacarile
lui, ca si scnteile ce se prindeau de peretii semineului
aidoma unor stele si se stingeau subit.
Atunci am pus stupida ntrebare. O ntrebare al carei
raspuns l stiam totusi, desi nu mi-a fost niciodata oferit. Credeam nsa ca acea zi era anume pentru explicatii,
pentru a limpezi totuL
- Mama, pentru musulmani e acelasi lucru ca si pentru noi?
- Evident, toti suntem egali n fata lui Dumnezeu si
suportam aceleasi legi naturale.
- O sa inviti baieti arabi bine educati, pe fiii seicului
Ben Toukouk, spre exemplu, care sunt la pension n
Franta?
- Ai darul sa pui ntrebari stupide. Ce sa caute oamenii astia aici? S-ar plictisi! Nu s-ar simti la locul lor.
O agasasem. Nu stiam sa-i vorbesc, totdeauna eram
stngace cu ea, o socam. Uneori suspina: "Cu tine n-o
voi scoate la capat niciodata!" Cnd era cu altii, straini,
si ma vedea aparnd i prevenea "Atentie la fiica-mea, e
un copil salbatic, e argint-viu". O simteam nelinistita, ntelegeam ca ncerca printr-un cuvnt att de frumos
sa-mi scuze eventualele gafe.
AI:gint-viu. Ma facea sa ma gndesc la sclipirea pe
care o aruncau bancurile de pesti cnd si schimb au

Cuvinte care elibereaza

. 129

brusc directia, la stralucirea subita a burtilor lor argintii.


Si stolurile de porumbei aruncau n virajele lor sclipiri
de argint.
Gata, se terminase, credeam ca o sa-mi ceara sa plec.
n loc de asta, si-a luat o alta tigara, si-a aprins-o si s-a
afundat n fotoliu. Sufla fumul ncet. Buzele i erau perfecte, bine contura te, cu doua creste ascutite n partea de
sus si o linie clara, usor curbata, jos.
Ochii-i verzi o pornisera ntr-un vis trist. Nu suportam sa fie trista. Daca m-ar fi lasat macar sa ma apropii
de ea, daca as fi putut s-o consolez, s-o mbratisez, s-o
mngi. Dar nu voia. Numai sarutari din vrful buzelor,
salutari de bun gasit si de bun ramas, nimic altceva. Ma
ducea cu gndulla acei fazani regali care erau n cusca
n gradina. Se plimbau, hieratici, cu gravitate si tepeni,
cu gluga lor castaniu-auriu, penajul cu reflexe verzi si
lunga trena din aur si bronz. Mi-ar fi placut sa-i ating
dar, atentie, ciupeau atunci cnd te apropiai prea mult
de ei. N-ar li trebuit sa fie nchisi, de aceea poate erau
rai. Iar mama, era si ea nchisa? Nici vorba, facea ce-i placea, mergea unde voia, cunostea toate regulile, nu risca
sa se piarda. Si daca aceste reguli mi pareau uneori a fi
niste gratii, ele nu erau asa n realitate, dimpotriva. mi
repeta adeseori: "Daca nu ma asculti n-o s-o scoti la capat". Va sa zica ea o scotea la capat.
- As vrea sa-ti vorbesc despre taica-tau. Mi-ar placea sa-ti spun cum te-ai nascut. Cred ca te va ajuta sa ntelegi mai bine discutia noastra si sa eviti greselile pe
care le-am savrsit eu.
Nu-i un om din mediul nostru n ciuda aparentelor si
n ciuda originii. Caci provine dintr-o familie buna frantuzeasca, fara pretentii si absolut corecta. A rupt-o cu ea
de foarte tnar, ca sa traiasca pe picioarele sale. Stii ca e

130

Marie Cardinal

din Franta, din La Rochelle. Dar Dumnezeu stie pe unde


a ratacit pna sa ajunga aici! E mai bine sa nu stiu. Este
mult mai n vrsta dect mine, stii. ..
Eun barbat foarte frumos, are mult sarm, cum se spune. De cum a ajuns aici a fost vedeta orasului. Inginer
francez, bun vorbitor, avea toate calitatile ca sa placa si,
marturisesc, am fost flatata cnd m-a cerut n casatorie.
De altminteri, n ciuda diferentei de yrsta, bunicii tai
aprobasera casatoria. El avea o situatie frumoasa, uzina
mergea bine n acea vreme. Sa-i dam Cezarului ce este
al Cezarului: era un om curajos, caci diplomele le obtinuse cu sudoarea fruntii, frecventnd cursurile serale.
Dar n acei ani n care a fost muncitor a uitat tot ce fusese nvatat la el acasa, si-a schimbat obiceiurile bune pe
unele proaste. n fapt, e un aventurier, nsa nu mi-am dat
seama dect prea trziu. De-ai sti ce gsculita eram!. ..
La urma urmelor, e tatal tau, nu vreau sa ti-l vorbesc de
rau ... si totusi daca-ti vorbesc asa cum o fac n aceasta
seara e pentru ca vreau sa-ti fac un serviciu, vreau sa-ti
intre bine n minte ca, declasndu-te, te expui unei catastrofe. Nu te poti casatori cu oricine.
O mustata neagra peste dintii albi, o frunte nalta,
par negru netezit, ochi negri care rd, mini suple si ngrijite care ma prind: tata. Are un baston, ghetre si o palarie pe care si-o scoate adeseori, printr-un gest amplu,
pentru a saluta doamnele pe strada. Ori de cte ori l
ntlneam era fericit ca ma vede. Prea fericit. Ma privea
rznd, ma strngea n brate, era atent la miscarile
mele, la cuvintele mele. mi enumera trasaturile fetei:
"Nasul tau, ochii, minile, aceleasi ca ale mele! mi semeni, lupusorule!". Asta-l facea sa rda si mai si. Cnd
eram acolo nimic n afara de mine nu mai exista. Ma
jena treaba asta.

Cuvinte care elibereaza

131

Mi-era tare groaza de dupa-amiezele de duminica


pe care trebuia sa le petrec mpreuna cu el o data pe
luna. Consideram ca prnzurile n cursul saptamnii
erau ndeajuns. Dar, n ziua n care am ndraznit sa-i
marturisesc mamei ca nu-mi placeau ntlnirile acestea
duminicale, mi-a atras atentia: "Asa e legea, daca nu te
duci, nu-mi va plati pensia care si asa e derizorie." Si
de altfel, la capatul acestor zile, aveam sarcina sa reclam "plicul mamei".
Nany era aceea care se ocupa de transmiterea puterii.
Mai nainte de a ma lasa la usa tatalui, mi repeta ntruna recomandarile mamei: " Nu te sterge cu batistele lui.
Atinge-l ct se poate de rar. Boala lui a ucis-o pe sora-ta.
Si nu uita sa-i ceri plicul".
, n acele duminici ma ducea invariabil la clubul sau de
tenis unde ncepea prin a face o partida ("Taica-tau este un
excelent jucator"), apoi intra n club-house unde juca bridge cu domni sportivi, mbracati n pantaloni din flanela
alba, camasi Lacoste, pulovere de shetland si erau si femei
pe care le consideram prea ndraznete, care-i puneau o
mna pe umar, l strigau pe numele mic si i se aplecau la
ureche pentru a-i susoti lucruri ce-l faceau sa rda.
Detestam locul acela. Nu numai ca ma plictiseam ngrozitor, nsa acolo mai mult dect oriunde altundeva
mi-era rusine ca sunt o fata a unor divortati. n compania mamei, divortul parintilor era o nenorocire, o ncercare, oarecum un fel de eroism sa traiesti. n compania
tatalui, din cauza rsului sau, a obiceiurilor de celibatar,
a nclinatiei pe care o avea fata de femei, treaba asta devenea ceva scandalos.
Cnd eram n acel club de tenis nu vorbeam cu nimeni si ma ascundeam n padurea marunta din spatele
cabinei unde se dezbracau femeile. Cnd se nnopta nu

132

Marie Cardinal

ma miscam de acolo. Daca ploua ma adaposteam sub


veranda de la club-house. Tata, nefiind obisnuit cu copiii, nu ma cauta niciodata. Credea ca m-am distrat n
parc ori n casa si considera ntru totul firesc sa ma vada
lnga masina n momentul plecarii. Pe cnd ne instalam
n masina, declara invariabil: "Am petrecut ziua bine.
Nu-i asa, lupusorul meu?"
Cnd ajungeam aproape de casa, spuneam (si ma pregatisem de fiecare data pe toata durata traseului sa spun
aceasta fraza): "Mama ar vrea plicul."
Se prefacea ca i iesise cu totul din minte - noroc ca
ma gndeam eu - si ncepea sa se caute prin toate buzunarele, desi de fiecare data gasea plicul n acelasi loc.
Mi-l ntindea rznd: "Ma costa scump copiii!".
Nu-mi placea ca spune aceasta fraza, deoarece stiam
ca pensia pe care i-o dadea mamei lunar, si care nu se
marise de la divort, adica de la nasterea mea, n-ar- fi
ajuns sa-mi cumpar o pereche de pantofi.
Acum, cnd crescusem, cnd izbucnise razboiul, iar
familia avea probleme cu banii, aceasta pensie revenea
continuu pe tapet.
- Daca tu crezi ca din ce-mi da taica-tau pot sa-ti ofer
cnd una, cnd alta, cnd altceva ...
Mi-era att de teama sa aud fraza aceasta, nct nu ceream niciodata nimic. n perioada razboiului am purtat
ncaltaminte cu doua-trei numere mai mici astfel ca picioarele mi-au ramas deformate. Orice era greu de gasit,
iar mbracamintea, n special, ajungea la preturi exorbitante. Mama, exasperata de cresterea mea, constata cu
fiecare schimbare de anotimp, cu fiecare nceput de an
scolar ca hainele din anul precedent nu-mi mai veneau.
Atunci ridica receptorul si, n prezenta mea, l suna pe
tata. mi spunea cu vehementa:

Cuvinte care elibereaza

133

- Vreau sa fii martora. mi trebuie martori ca sa-i cer


judecatorului o crestere a pensiei. Trebuia sa-i spuna cineva ce calvar traiesc eu. O sa depui marturie ca dau tot
ce pot, de una singura!
Ma plasa lnga telefon, forma numarul si imediat auzeam vocea tatalui deformata de aparat.
Acum sunt sigura ca ma aseza ntr-un asemenea loc
nct sa le pot auzi toata discutia, deoarece atunci cnd
ma prefaceam a ma ndeparta, ma readucea acolo printr-un gest brusc.
- Asa deci, fiica-ta a mai crescut. Nu cu ce-mi dai tu
pot eu s-o mbrac. i trebuie un mantou, o fusta, doua
pulovere ...
Parlamentau ndelung pe un ton acru. Ranchiuna iesea la suprafata. Ea-i azvrlea n obraz ca ma ntretinea.
El i raspundea ca era ncntat sa ma ia la el, definitiv. Ea
riposta ca numai asta mai lipsea, ca nu era o persoana pe
care s-o frecventeze o fata de vrsta mea. i raspundea ca
ea fusese aceea care ceruse divortul si care-l determinase astfel sa duca o viata de celibatar. Ea izbucnea n lacrimi, ca nu stia ca era bolnav cnd se casatorise cu el,
daca ar fi stiut n-ar fi facut-o. El se revolta spunndu-i ca
era vindecat n acea perioada, ca era o rana de la razboi,
ca n-avea nici o vina daca boala i revenise fara ca el s-o
stie. Ea gemea ca i murise fiica-sa. El i vorbea pe un ton
mai scazut zicndu-i ca o iubea, ca tocmai pentru ca o iubea nu ndraznise sa-i spuna ca e bolnav. Avea remuscari,
pierduse totul, fata mai mare, sotia, pe mine, totul.
Era ngrozitor! Aceste telefoane erau o tortura! Mama
nchidea hohotind de plns, se ducea n camera la ea
unde o auzeam plngnd la nesfrsit.
n vremea adolescentei, tocmai n momente dintr-astea am nceput sa ma gndesc la sinucidere.

134

Marie Cardinal

Vorbea numai din cnd n cnd. n restul timpului


s-ar fi zis ca focul o fixa ntr-o contemplare trista.
- n sfrsit, pe scurt, din diverse motive viata cu taica-tau mi devenise de netolerat. De la moartea surorii
tale, taica-tau ma scrbea. Eram foarte tnara, de-abia
douazeci de ani, nu vazusem niciodata un cadavru.
Cnd mi-am vazut bebelusul asa, n starea aceea, fetita
mea att de frumoasa, de care eram (!tt de mndra, a
fost groaznic. Mai cu seama ca se petrecea la Luchon,
ntr-o camera de hotel. Doctorul tatalui tau ma trimisese acolo pentru a ngriji copilul. n realitate, ma trimisese n exil, pentru ca acest copil sa nu moara n Alger. La
plecare stiau amndoi, taica-tau si cu el, ca micuta era
pierduta. Medicul nu-mi spusese ca boala de care suferea era de origine tuberculoasa. Nu-mi spusese ca taica-tau era tuberculos. Nu stiam. Taica-tau nu mi-a spus
niciodata. Daca as fi stiut as fi putut sa fac ceva, s-o protejez, ar fi nca n viata. El a ucis-o. Prin casatorie voia
sa intre n mediul nostru. Avea bani, era inginer, era frumos. Avnd o femeie tnara (draguta cum eram!) de familie buna, nu-i mai lipsea nimic.
Asa ca mi-am pierdut mintile vazndu-mi fetita care
nu mai traia, n acel hotel necunoscut, n acel tinut detestabil. Fara familie, fara prieteni, fara soare! Am nnebunit. Avusese dreptate sa ma ndeparteze, caci de-ar fi
fost acolo, de l-as fi avut n preajma, l-as fi omort!
Privea focul att de intens, att de feroce, nct ai fi
putut trage doua linii care ar fi mers de la pupilele ochilor ei pna la flacari. Doua sabii fine ucigatoare pentru
a-l strapunge pe tata.
Inima-mi batea, mintea-mi sarea ncetisor, ca o pasare, de ici-colo, nnebunita. Dragostea-mi pentru ea era n
pericol pentru ca nu era la naltimea durerii ei. Ce sa fac?

Cuvinte care elibereaza

135

Cum sa o usurez de aceasta greutate? Cum sa-i schimb


privirea? M-am miscat pna la marginea fotoliului,
m-am aplecat spre ea.
- Mama, nu trebuie sa te necajesti.
Privirea nu i s-a schimqat, nu i s-a clintit, nici cnd a
murmurat:
- Ah! nu stii, n-ai cunoscut-:o, era o copila exceptionala.
Ramasese multa vreme ncremenita, fascinata de
amintiri: viata cuplului ei, moartea copilului ei, cimitiniL
Plnsese. Cteva lacrjmi i alunecasera pe obraji, pe
ascuns; ele nu erau dect prea-plinul lacului de amaraciune care o patrundea si n care plnsul interior i se
scurgea fara-ncetare. Acum pe fata i ramneau doua
urme fine satinate, ca si cum doi melci si croisera drum
printre delicatetele pudrei parfumate.
Era ntuneric de-a binelea, iar becurile din salon luminau ici si colo ramurile cele mai apropiate ale pretinsilor arbusti de piper ai fatadei, al caror frunzis plngea
si el cu picuri verzi.
Ramasesem amndoua asa, nemiscate, pna ce focul
ne-a ntrerupt tacerea prin pocnituri scnteietoare. Se ridicase si attase focul dnd nastere altor jerbe de scntei si adunnd jarul cu sclipiri rosiatice mai nainte de a
adauga un nou butuc.
- Stii ca divortul e interzis de Biserica, exceptie facnd acele cazuri de forta majora. St_iica pentru nimic n
lume nu trebuie sa ne ndepartam de Domnul care a murit pentru noi pe cruce. Stii,ca este mereu alaturi de noi
desi nu-L vedem. mpreuna cu ngerul nostru pazitor El
ncearca sa ne protejeze ... Mi-a trebuit curaj sa cer divortuL M-am dus sa-I vad pe arhiepiscopul din Alger si

136

Marie Cardinal

n-am luat hotarrea dect dupa ce m-a asigurat ca, sub


rezerva de a nu ma mai casatori niciodata, voi putea divorta continund n acelasi timp sa-mi practic religia si
sa primesc sacramentele. Opinia publica poate fi nfruntata cu ajutorul lui Dumnezeu si cu ncredere n iubirea
Lui!
Ar fi trebuit sa-I para'sesc pe taica-tau dupa moartei
copilului meu, nsa n-am ndraznit. .. Era un asa de mare
scandal. N-am avut curajul, eram prea tnara.
Fratele tau s-a nascut doi ani mai trziu. Am tremurat pentru noul meu bebelus. Mi-era teama ca-I vad si pe
el murind. Mereu am fost nelinistita din pricina sanatatii lui, e att de slab.
Mai apoi au fost probleme la uzina. La casatoria
mea, tata plasase un capital si zestrea ce-mi apartinea
n afacerea tatalui tau care mergea foarte bine. Au fost
lucruri complicate, nu le-ai ntelege. Erau zilnic discutii. Eu serveam drept legatura ntre cei doi barbati. Fiecare folosea, vorbind despre celalalt, cuvinte nu prea
magulitoare. Nu mai suportam: tata pe de o parte, sotul pe de alta. S-a amestecat bunica-ta ... O cunosti, facea scandal. Sufeream mult. Atunci taica-tau s-a mbolnavit iarasi, a plecat n Elvetia, a stat n sanatoriu doi
ani. Cnd s-a ntors, lucrurile mergeau si mai prost, n
lipsa lui afacerea i se dusese de rpa. L-am implorat sa-i
plateasca lui tata, macar asta ... La uzina erau douazeci
si cinci de ferastraie mecanice, iar taica-tau mi zicea al
douazeci si saselea ferastrau. i mai ardea de glume! Nu
avea totusi motive. Ne pierdusem copilul, el era tuberculos pna n maduva oaselor, uzina nu mai avea nici
o valoare. La urma urmelor, toata zestrea mea era acolo, aveam si eu un cuvnt de spus. Nu voi avea ntr-o
buna zi dect o particica din pamnt, el le va apartine

Cuvinte care elibereaza

137

unchilor tai; trebuia sa-mi asigur viitorul si pe cel al fratelui tau ... Si pe al tau binenteles, dar tu nu te nascusesi nca.
Nu avem o avere imensa, dar e straveche. Bunicul
dinti care a venit aici era un poet. A pierdut mai multi
bani dect a cstigat n acest tinut. Trebuie sa pastram
ceea ce ne ramne. Asa mai putem face un bine, sa ne
ajutam muncitorii.
Mama vorbea despre muncitori cu acelasi respect si
cu aceeasi teama cu care vorbea despre sfinti. Simteam
ca si unii si ceilalti i erau necesari bunei practicari a religiei. Dnd de pomana unora si rugndu-te la ceilalti
ajungeai pna la urma n paradis.
Ctiva muncitori locuiau tot anul la ferma cu familia
lor. Aveau locuinte cu apa curenta si electricitate care dadeau spre curtea principala. Acesti oameni, n majoritate, se nasteau si mureau. acolo, Iasndu-si n loc progenitura. Ma jucam cu copiii lui Barded, el nsusi se jucase cu
mama si taica-sau se jucase cu bunica-mea, iar bunica-sau
cu strabunicul si asa mai departe de peste o suta de ani.
Cunosteam mai bine nasterile, morti le si casatoriile din
familia lor dect pe acelea din propria-mi familie, care n
parte traia n Franta, prea departe, n frig, n vag. Acesti
muncitori erau complet sub ocrotirea noastra. mparteam
totul cu ei. n afara de snge, bani si pamnt.
.
Primii coloni si dadusera osteneala sa faca acest pamnt cultivabil. Asanasera baltile care colcaiau de vipere si de tntari purtatori de malarie. Drenasera apa sarata care mbiba cmpiile de-a lungul coastei. Apoi desecasera aceste cmpii pentru a le face fertile.Crapasera
de munca n soare. Frigurile si oboseala i facusera sa
moara asa cum mor destelinatorii din legenda, n casa
pe care o construisera cu propriile mini, n pretiosul pat

138

Marie Cardinal

care provenea din fostul loc de bastina, un crucifix pe


piept, nconjurati de copii si de servitori. Unora le lasau
mostenire pamntul rosu si placerea de a-l lucra pe mai
departe (caci devenea frumos cu sirurile de vita de vie,
cu livezile de portocali, cu gradinile lui), celorlalti, certitudinea zilei de mine (nu le va fi niciodata foame, nu
vor fi niciodata dezbracati, cnd vor fi batrni vor fi venerati asa cum sunt venerati stramosii, c;nd ar fi bolnavi
ar fi ngrijiti) si multe altele, daca vor ramne serviabili
si fideli. Toata lumea plngea, iar servitorii poate nca si
mai mult dect copiii, deoarece mpartirea acestui pamnt smuls sterilitatii era greu de facut. Asa se ntmpla
din generatie n generatie ..
Cnd bunica-mea sosea la ferma n momentul culesului viei aveau loc mari pregatiri de razboi. Kader, la
volanul limuzinei, mbracat n haina si cu sapca de sofer, claxona de-a lungul aleii de maslini care ducea de la
sosea spre casa si stmea tot praful posibil. Dintr-o ceata rosiatica si facea intrarea triumfala n curtea spalata
cu multa apa, curatata, maturata, frecata cu peria, stralucitoare. Muncitorii, sotiile si copiii lor care asteptau,
entuziasmati, de multa vreme, escortau masina. Bunica-mea cobora si toti se repezeau s-o atinga, sa-i sarute
minile si hainele. Era chibania, Ma4, chiar pentru cei
mai n vrsta dect ea. Rdea, le asculta noutatile, le dadea la rndu-i vesti despre fiecare dintre fiii ei. Se uita
de jur-mprejur, vedea ca totul era curat, solid, securizant, imuabil. Se nascuse aici, ntocmai ca aceia care o
nconjurau, se cunosteau dintotdeauna.'
Culesul viilor era evenimentul n jurul caruia se nvrtea tot anul. Oamenii muncisera din greu pentru a-l
4

Batrna respectata, mama. (N. t.)

Cuvinte care elibereaza

139

face frumos. n oras priveai zilnic pe fereastra ploaia,


grindina, vntul si soarele. Se stia ca, dincolo de aceste
manifestari naturale, exista, acolo, nesfrsita suprafata cu rnduri de vita-de-vie care sufereau ori cresteau.
Pe de alta parte, unchiu-meu le comanda muncitorilor,
le ndruma eforturile pentru ca toate culturile sa fie
bine arate, bine taiate, bine sulfatate.
De ndata ce strugurii aveau sa fie ndeajuns de copti,
se anunta prin zona ca se faceau angajari pentru recoltare. Sute si sute de oameni ar avea astfel de lucru pentru vreo zece zile.
Culegatorii veneau n grupuri mici. Adesea mersesera zile n sir ca sa ajunga aici. Dimineata, cnd se deschidea poarta cea mare, i gaseai asezati sub eucalipti. si
ntlneau veri, prieteni. Mereu erau aceleasi familii care
furnizau sezonierii.
n perioada cnd se culegeau viile, n curte domnea vnzoleala nca de la patru dimineata. Se scoteau
caii si catrii care trageau carutele. Pivnita era luminata, ca o catedrala n noapte. Marile tocitoare, tevariile, robinetele din arama erau lustruite si straluceau.
Echipele care aveau sa lucreze n portiunile de vie cele
mai ndepartate se ngramadeau n tomberoane si dispareau n ntune~ic. De cum vor sosi acolo se va lumina de ziua, caci zorile se iveau repede cu un soare
rosu. Ele luminau chipurile de sub paIariile de pai si
turbane, de-abia precedau ziua care aparea cu muste
si greieri. Atunci i puteai vedea pe oameni, ct cuprind cmpiile si vlcelele, rupti n doua, spetindu-se
sa usureze via ale carei mamele umflate atrnau pna
la pamnt.
n fiecare dimineata, catre ora iece, bunica se instala sub un maslin din apropierea pivnitei. Desi si pu-

140

Marie Cardinal

nea pe cap o palarie cu boruri mari, si deschidea si


umbrela ca sa se protejeze de soare ntruct avea carnatia de roscata specifica familiei noastre. Purta o mbracaminte usoara din pnza alba, din muselina mov
sau albastra care i flfia pe umerii si pe bratele-i dezgolite. 1 se aseza n fata fotoliului din ramuri de palmier o masa si un cntar mare. Statea acolo sa-i ntmpine, cu ceai de menta, pe micii proprietari arabi din
mprejurimi care aveau prea putina vita-de-vie ca sa-si
aiba propria pivnita si sa-si faca propriul vin. Asa ca i
vindeau bunica-mii strugurii. Unii erau tot asa de batrni ca si ea. Se gatisera ca sa vina s~ovada, si pusesera pantalonii albi bufanti, turbanul alb si camasa
alba, cu o vesta din satin galben sau mov sau negru si
larga tunica din lna ecru care mirosea a curat. La mijloc, ntr-un mic etui din piele rosie, le atrna acel mouss, cutitas folosit att pentru a taia pinea, ct si pentru a i-o plati cuiva. Veneau cu vreo cteva cosuri cu
ciorchini de struguri, uneori cu o caruta plina. Atingeau cu vrful degetelor mna ntinsa a bunicii, apoi
si duceau la piept aratatoruL Facea si ea la feL Dupa
care se bateau reciproc pe umar si pe spate rznd. Se
cunosteau bine. Cnd era mica si dadea inelele si bratarile pe mokroutes5 pe pine de secara pe care ei le
aduceau ntr-o batista mare n carouri. Astfel, si pastrasera obiceiul de a face schimb de comori. Acum si
vindeau strugurii, adica anul lor de munca, n schimbul ctorva bancnote si a ctorva monede. Urmareau
cu atentie cntarirea, apoi se asezau pe jos, turceste. si
confectionau o tigara, nu scoteau nici o vorba. Se uitau ca experti la acele du-te-vino din pivnita si la can5

Prajituri cu miere si curmale (N. t.).

Cuvintecareelibereaza

141

titatea de struguri a celorlalti vnzatori. n acest fel se


stia ce se petrece n toata regiunea, pe o distanta de
sute si sute de kilometri.
Ferma era centrul lumii.
Zilele treceau, fierbinti, istovitoare pentru barbati.
Tinutul era prada febrei cstigului: culesul viilor nsemna milioane pentru unii, cteva sute de parale pentru altii. Marile tocitoare se umpleau una cte una, primele umplute ncepeau deja sa fermenteze: se forma
la suprafata o spuma groasa rozalie. Curnd va fi vin
nou. Un vin natural ce fsie, tare, ce servea sa ndoiasca vinurile frantuzesti. Muncitorii nu beau din el, le
interzicea religia, nsa stiau ca de calitatea vinului pe
care-l fabricau depindeau viata lor si cea a familiei. Cei
care lucrau n pivnita aveau o figura grava si atenta n
timp ce munceau. Trebuiau sa se curete bine de tot si
daca afara domneau praful, mustele, mirosul de balegar, de must si de transpiratie, nauntru domneau
prospetime a si curatenia dintr-un laborator. Totul era
continuu spalat cu jetul, aleile dintre tocitoare erau frecate cu peria din radacini de pir, rotile groase care mprejmuiau usile de la tocitoare straluceau din loc n loc,
n penumbra. Zgomotul masinilor care luau strugurii,
i zvrleau n aparatul de stors, i zdrobeau, i tescuiau, era infemal.Se ncheiase o dimineata. Nici un zgomot, nici un
du-te-vino. nsa ocupatii ascunse, murmure, palpitari
surde, chiar din zori. O ambianta frematatoare, ca niste aripi de libelula. Se pregatea n surdina sarbatoarea
culesului. Mai nti, cuscus si berbec la protap. Gropile erau deja sapate si lemnul pregatit pentru jeratic.
Berbecii taiati n bucati, gata frigarui, nfipti pe vergele rnd uite lnga zidul de la intrare, asteptau sa fie ru-

142

Marie Cardinal

meniti; era cogemite sirul! Femeile trancaneau n jurul cuscusului pe care-l preparau n curte. Erau surescitate. n principiu, barbat~i nu trebuiau sa le vada
deoarece erau fara hadk6, fara hadjar7, dar faceau totul ca sa le atraga atentia. Cele mai tinere se duceau
sa-i spioneze pe baieti printre trestiile din gradina ori
pur si simplu prin deschizaturile portalului si erau
ocarte de femeile n vrsta nsarcinate sa le pazeasca
virj?initatea ..
In acele zile se vorbea mult despre generozitatea
familiei mele. n provincie se stia ca la noi sarbatoarea culesului era deosebit de fastuoasa. Ma simteam
usoara, stateam cu femeile sa rontai stafide si migdale prajite.
Dupa masa va fi o siesta prelungita la umbra eucaliptilor, pentru digestie. Apoi va fi petrecerea pregatita
de muncitori, cu cntece, dansuri, focuri mari, de cum
se va nsera. ntreaga familie le va arunca pe ferestrele
din salonul mare pachete de tigari, pasta de dinti, sapunuri cu parfum de paciulie, oglinjoare din celuloid,
piepteni, periute de dinti, bijuterii fara valoare. Un lux
nemaipomenit!
- In cele din urma am cerut divortul. Fratele tau
avea patru ani. A fost dramatic. Dupa ce ma ndemnasera, acum parintii tremurau vazndu-ma ca-mi parasesc sotul. Nu se face n familia noastra. Dar nu mai
puteam. Traiam mereu cu spaima ca-I vad pe frate-tau
mbolnavindu-se, dar si ca-mi pierd toata averea.
M-am tinut de hotarrea nea. Am plecat de la taica-tau.
6 Vesmnt lung, dreptunghiular,
din matase purtat de femeile
musulmane pe deasupra altor haine (N. t.).
7 Mic vaI ce acopera o parte a fetei (N. t.).

Cuvinte care elibereaza

143

.Doar cnd a fost pornita procedura de divort mi-am


dat seama ca eram din nou nsarcinata.
n realitate,-lucrurile
nu s-au petrecut astfel. Nu
eram la ferma, n salon, n fata unui foc de lemne. ntregu-i monolog, toate precizarile, revelatiile si instructiunile pe care mi le dadea cu privire la conditia femeilor, cu privire la familie, cu privire la morala, cu privire la bani, mi le debita tocmai pe strada.
a strada lunga n panta al carei nume, ca din ntmplare, l-am uitat. a strada care ducea de la posta mare
la hotelul Aletti. De o parte a strazii cladiri, iar de cealalta parte o balustrada care ncepea prin a fi un iesind
deasupra strazii amano apoi, spre sfrsit, cobora la nivelul ei.
Cred ca prefera sa-mi spuna ce avea sa-mi spuna, ce
trebuia sa-mi spuna, ceea ce (dupa propria-i parere)trebuia sa stiu altundeva dect ntr-un loc destinat vietii
noastre.
Kader nu era acolo sa ne astepte cu chipu-i placut, nasu-i fin si narile dilatate pe care le facea sa freamate pentru a ma distra, n uniforma alba cu guler si revere albastre, cu sapca pe care mi-o punea pe cap atunci cnd eram
doar noi cu Nany si ma aseza pe genunchii lui ca sa conduc eu. Acolo nu era nici masina, binenteles, cu strapontinele ce-mi placea sa le ndoi si sa le ntind, cu micutele nise din acaju n care se aflau flacoane cu capacele de
argint pe care dintotdeauna le-am stiut goale. Era razboi, nu mai exista benzina.
Eram pe strada, o strada din centru cu multi trecatori; cu zgomot. Ceea ce vedeam, caci mi lasam capul
n jos n vreme ce-mi vorbea, erau lespezile de ciment
ale trotuarului si, pe aceste lespezi, reziduuri ale orasului: praf, scuipati, mucuri de tigari vechi, pipi si ra-

144

Marie Cardinal

hati de cine. Acelasi trotuar pe care mai trziu va curge sngele urii. Acela\"i trotuar pe care, dupa douazeci
de ani, mi va fi teama sa nu cad, mpinsa la moarte de
ceva-uIIauntric.
Ori de cte ori ma gndeam la aceasta scena, alungam strada. mi cream un cadru securizant ca sa pastrez amintirea acestei unice discutii cu mama. mi reaminteam adeseori discursul ei si, de-a lungul anilor,
fabricam un decor n care aveam de ce sa ma agat si
posibilitati de evadare. mi aminteam cele mai marunte cuvinte ale ei, cele mai marunte intona tii ale vocii,
cele mai marunte expresii ale chipului zarite ori de
cte ori o tacere prea ndelungata ma facea sa-mi nalt capul spre ea, ca sa vad unde se afla. Nu voiam
nsa cu nici un pret sa-mi aduc aminte ca eram pe strada. Pentru mine, situatia devenea atunci de nesuportat.
Pe strada vedeam prea multe lucruri, auzeam prea
multe lucruri, simteam prea multe lucruri.
Pna .la razboi nu vazusem strada dect prin geamurile de la ma\"ina. Apoi ma dusesem la scoala absolut singura, eram ntr-a sasea.
Mi se dadea prea mult dintr-o data! Acea libertate necunoscuta! Toti acei oameni care ma depaseau, cu care
ma ncrucisam, ma atingeau usor, ma mpingeau!
Pe strada treceam din uluire n uluire, din emotie n
emotie, din excitare n excitare.
Strada mediteraneana! Cu baietii care fluierau fetele,
cu fetele ce-\"ileganau trupurile trecnd pe lnga baieti,
cu ondulatiile lor de la permanent, cu parfumurile izbitoare, machiaje, cu fesele miscndu-li-se ritmic. Cersetorii si debitau vaicarelile zgndarindu-si ria: "Ya Ma! Ya
ratra moulana! Ya, ana meskine besef! Ya chaba, ya zina,

Cuvinte care elibereaza

145

atteni sourdi!"8. si aratau cioturile, si scoteau la iveala


ranile, resturile de masele stricate, crustele plagilor, ochii
morti si lacrimosi, varicele: "Ya chaba, ya zina, atteni sourdi!" Femeile si expuneau bebelusii mncati de muste, le leganau corpurile deformate psalmodiind: "Ya chaba, ya zina, attt~ni sourdi!" Prin deschizatura zdrentelor
scoteau o alta zdreanta, aceasta nsa brazdata cu vene albastre, snullor, pe care-l ntindeau micutului ce se si
pornea sa-I suga lacom. Pozitiile sexy ale manechinelor
din magazinele de confectii. Unii barbati scuipau din
mers, iar flegma groasa se strivea pe trotuar. Terasele cafenelelor de unde venea un miros placut de cafea matinala. ndragostitii care se sarutau pe la colturi, vrti
bine unul ntr-altul, departe de orisice. Vnzatorii de flori
de cmp, vnzatorii de smochine din Barbarie, prezentatorii de maimute dresate "sare, danseaza, turn-turn,
turn-turn!". Reparatorii de scaune, tigani. Si-apoi, cnd
si cnd, n geamurile vitrinelor, propria-mi imagine: spatele arcuit, fundul ridicat, sfrcurile ttelor, parul blond
cu bucle, bratele lungi si picioarele lungi de fetiscana ce
n curnd n-o sa mai fie o fetiscana.
Circulatia, claxoanele, clopotele tramvaielor, soferii
care se njurau: "Du-te-n pizda ma-tii, cretinule", "Futu-te-n cur!" Strada de traversat n aceasta devalmasie.
De cealalta parte, pe celalalt trotuar, era la fel.
Posibilitatea de a o lua pe prima strada la stnga ori la
dreapta, de a-mi schimba traseul si totul va fi altcumva.
Eram atenta la tot, doar la drumul meu nu si ma loveam
mereu de ficusii plantati drept n mijlocul strazii MicheleL Cnd ajungeam la scoala eram ametita, groggy, mi
8 Mamaie! Dorrmul o sa te rasplateasca! Ei, sunt foarte sarac! Ei,
domnisoara, ei, frumoaso, da-mi un ban! (N. t.).

146

Marie Cardinal

pierdeam echilibrul, contrastul era prea mare! Ceea ce


eram nvatata nu se potrivea cu ceea ce vedeam. Milostenia, bunele obiceiuri, igiena, tinuta! ntelegeam ca existau
doua moduri de a trai: al nostru si cel al oamenilor de pe
strada. n traiul nostru nu obtinem nici un rezultat bun,
nsa pe strada, care ma atragea, totul mi parea mai usor.
Rusinee! mi era frica deoarece voiam sa-i plac mamei, voiam sa traiesc asa cum o dorea ea si-mi simteam totusi nlauntru o forta nspaimntatoare ce ma-mpingea sa ma
abat de la drumul pe care trebuia sa-I urmez.
Se oprise si, cu minile-i nmanusate sprijinindu-se
de balustrada din granit, privea n departare, dincolo de
strada care, la nivel inferior, deschidea o transee rectilinie n oras, dincolo de portul care, nca si mai jos, n plina activitate asurzitoare, nalta capul macaralelor, dincolo de golfuletul albit de caldura, plat ca o oglinda, dincolo de colinele din zare, privea ntr-acolo unde amintirile i-au ramas intacte, conservate n gheata trecutului.
Daca as fi putut cunoaste raul pe care avea sa mi-l faca,
daca, n loc de a-l presimti doar, mi-as fi putut imagina
urta rana nevindecabila pe care avea sa mi-o provoace,
as fi scos un urlet. Bine proptita n picioarele-mi departate, as fi cautat nlauntrul meu plnsetul vital pe care-l simteam nascndu-se, l-as fi dus pna la gt, pna la gura din
care ar fi iesit n surdina la-nceput ca un avertizor, apoi
s-ar fi ascutit ca un zgomot de sirena si s-ar fi umflat n
cele din urma ca un uragan. As fi urlat de moarte si n-as
fi auzit niciodata cuvintele pe care le va lasa sa se napusteasca asupra-mi ca niste taisuri schiloditoare.
Acolo, pe strada, n cteva fraze, mi-a scos ochii, mi-a
strapuns timpanele, mi-a smuls scalpul,' mi-a taiat minile, mi-a fracturat genunchii, mi-a schingiuit pntecul,
mi-a slutit sexul.

Cuvinte care elibereaza

147

Acum ~tiu ca nu era con~tienta de raul pe care mi-l


facea ~i n-o mai urasc. ~i alunga nebunia dndu-mi-o
mie, eu i serveam drept holocaust.
- Sa ma trezesc nsarcinata n plin divort! ti dai seama ce-nseamna? .. Voiam sa ma despart de un barbat de
la care a~teptam un copil! ... Nu poti ntelege ... Ca sa divortezi trebuie sa nu-l mai vrei pe barbat ntr-att nct
sa nu-i mai suporti nici macar prezenta ... Ah! e~ti prea
tnara, nu-ntelegi ce vreau sa spun! ...
Dar trebuie sa-ti vorbesc, trebuie sa ~tii cte poti suferi pentru o prostie, pentru cteva secunde! ...
Exista femei rele ~i medici rai ce pot suprima un copil n pntecele unei femei. E un pacat monstruos pe care
Biserica l pedepse~te cu Infernul, iar Franta cu nchisoarea. Este unul din cele mai rele acte pe care le poate savr~i o fiinta umana.
Totu~i, se poate ca n mod natural, adica fara sa fi recurs la vreun1l1 din acei medici rai ori la vreuna din acele femei rele, sa pierzi un copil pe care-l a~tepti. Anumite ~ocuri pot provoca pierderea, sau anumite boli, anumite medicamente, anumite alimente, uneori pur ~isimplu o spaima. Atunci nu mai e un pacat, nu e nimic, un
accident, asta-i tot.
Dar nu se ntmpla a~a de u~or cum se crede! Cnd
ma gndesc la precautiile cu care sunt nconjurate femeile nsarcinate! Sa nu se oboseasca prea mult, sa nu
coboare scarile fara sa se sprijine de balustrada, sa
stea ct mai multa vreme lungite ... Cum de nu! ...
Glume!
Ce violenta, ce vulgaritate, ce ura mai avea n privire
~i n vorbe; dupa attia ani!
- Eu, fata mea, m-am dus sa-mi iau bicicleta ce ruginea n remiza de nu mai ~tiu cnd ~i am pedalat pe

148

Marie Cardinal

cmp, prin pamntul arat, peste tot. Nimic. Am calarit ore n sir: obstacole, trap - si fara nici o ridicare,
te rog sa ma crezi. Nimic. De cum mi Iasam bicicleta
sau calul, ma duceam sa joc tenis n bataia soarelui.
Nimic. Am nghitit tuburi ntregi de chinina si de aspirina. Nimic.
Baga de seama la ce-ti spun: cnd un copil s-a prins,
nu mai poti face nimic sa-I desprinzi. Si un copil se capata n cteva secunde. Ma-ntelegi? ntelegi de ce vreau
sa te fac sa profiti de experienta mea? ntelegi ca noi cadem n cursa? ntelegi de ce vreau sa stii si sa nu te ncrezi n barbati?
... Dupa mai bine de sase luni cu acest tratament am
fost nevoita sa admit ca eram nsarcinata si ca o sa am
un copil. De altminteri, se si vedea. M-am resemnat.
Acum si ntorsese capul spre mine si, cu o miscare
frumoasa, dintr-acelea ale albilor din colonii, miscari n
care se amesteca retinerea Europei si voluptatea tarilor
calde, se straduia sa-mi strecoare pe sub panglica de satin buclele din fata care ieseau ntruna.
- n cele din urma te-ai nascut, deoarece pe tine te
asteptam. Domnul m-a pedepsit, fireste, vrnd sa ajut
un pic natura, pentru ca te-ai nascut n pozitie occipito-sacrala, cu toata fata nainte, n loc de a nu-ti arata dect dosul capului. Am ndurat supliciul, mult mai mult
dect pentru sora-ta sau frate-tau. Pedeapsa nsa n-a fost
prea rea, ntruct erai un bebelus frumos, sanatos tun.
Ca sa treci, ti frecasesi pesemne de mine barbia si pometii caci ti erau foarte rosii. S-ar fi zis ca erai machiata. Doamne, ct de dragalasa mai erai! Calugarita Cesarien care se afla acolo, binenteles, ca la toate nasterile
din familie, te-a curatat luna, te-a nfasat, ti-a si periat
perisorul auriu de pe cap, apoi te-a asezat n leaganul

Cuvinte care elibereaza

149

tau dragut, cu minile ncrucisate pe piept, dormeai. A


spus: "Doamn~, uitati-va, parca-i o candidata la calugarie", ~i am rs amndoua.
Aceasta amintire ncntatoare o facea si acum sa rda:
fetita-bebelus complet machiata, cu minile ncrucisate,
cu ochii nchisi, ca o micuta calugarita. S-a aplecat asupra-mi si, dintr-un elan tandru pe care arareori l avea, .
a vrut sa ma mbratiseze. Dar, printr-o miscare de recul
inconstienta, ca si cum pierdeam pamntul de sub picioare, i-am evitat sarutul, i-am evitat n special apropierea pntecului .
. Ah! Numai de-as fi fost n salon, cum voiam sa-mi nchipui mai trziu, de i-as fi simtit prin preajma pe Nany
sau pe Kader, poate n-as fi cazut n acea crapatura a pamntului care taman se cascase. De-as fi putut auzi cinii latrnd pe nserate. Dei-as fi putut auzi pe sacali raspunzndu-Ie din padure. De-arfi avut frumoasa mbracaminte, placutu-i parfum, pe care le folosea acasa ...
Dar, nu, eram n vacarmul strazii, n hainele mele de oras
cu rigorile lor. Singure, fata n fata, ne traiam unica ntlnire. Pna atunci viata nu-mi fusese alcatuita dect
dintr-o acumulare de eforturi ca sa-mi deviez drumul nspre ea. Credeam ca de ndata ce o voi ntlni mi voi
continua calea mpreuna cu ea, potrivindu-mi pasii ntr-ai ei. n loc de asa ceva, de-abia am ntlnit-o si m-am
si grabit pentru ca propria-mi cale sa se desparta repede de ea. Nu facusem dect sa ne ncrucisam. Vietile
noastre formau una dintr-acele cruci oblice de care te servesti ca sa barezi, sa anulezi, sa suprimi.
Ura nu s-a dezvoltat imediat. La-nceput~ n fata mi
s-a ntins un nesfrsit desert arid, plat, obositor, deznadajduitor, neted. Toata adolescenta am batut acest desert n lung si-n lat ca un bou care ara, tragnd de m-

150

Marie Cardinal

povaratorul plug derizoriu al iubirii mele pentru mama,


fara rost de-acum ncolo. Sngele a asteptat sa mplinesc
douazeci de ani ca sa ma viziteze, foarte neregulat si cu
suferinte atroce. Apoi am devenit femeie si mi-am asteptat primul copil. Cnd am stiut ce-nseamna sa ai n
pntece un micut de patru luni, de cinci luni, de sase
luni etc., am nceput s-o urasc pe mama, ticaloasa asta
nenorocita!
. Nu stiu ce eram pe punctul de a face cnd mi s-a ntmplat pentru prima oara. De altfel, am foarte putine
amintiri vii din perioada dintre marturisirea mamei privind avortu-i ratat si propria-mi analiza. n afara, viata
mi se scalda n cenusiu, tem, corect, conform, mut, iar
nauntru n apasator, secret, rusinos si, tot mai des, n nspaimntator. Am simtit n pntece, n partea dreapta, o
atingere aproape imperceptibila, cumva n felul n care
simti privirea unei persoane pe care n-o vezi. Eram nsarcinata de un pic peste patru luni. Dupa cteva zile,
din nou acea atingere usoara, acea micuta mngiere: un
deget delicat de catifea.
Era copilul meu care se misca! Larva, mormoloc, peste din marile adncimi. Cea dinti viata oarba si nesigura. Cap enorm de hidrocefal, sira spinarii de pasare,
membre de meduza. Exista, saIasluia acolo, n apa-i calda, fixat de cablul gros al cordonului. Infirm, neputincios, oribil. Bebelusul meu! Cel care venea din marea dorinta pe care o resimtisem fata de un barbat, din frumoasa miscare ce ne facuse sa lunecam unul ntr-altul, din
ritmul perfect pe care-l gasisem dintr-o data, cu simplitate, mpreuna. Din aceasta perfectiune nu se putea naste dect o minune, o fiinta pretioasa.
Se misca! Faceam cunostinta cu el. Se misca atunci
cnd i venea lui, nu puteam sa-i prevad manifestarile.

Cuvinte care elibereaza

151

si avea propriu-i ritm care nu era al meu. Eram atenta,


l asteptam. Iata-I! Mngiam cu mna locul. Ce-si misca? Una din farmele-i de degete diafane? Unul dingenunchii umflati? Unul din picioarele-i diforme? Sau capul de monstru? De-abia de se misca, asa cum o bula
urca la suprafata unei mocirle ne~vnd nici macar forta
sa explodeze acolo. Se misca asa cum se misca umbra
unui copac ntr-o zi fara vnt. Se misca asa cum se misca lumina cnd trece un nor prin fata soarelui.
Stiam unde era, cum se aseza pe masura ce saptam-.
nile treceau iar miscarile i deveneau tot mai puternice.
Acum izbea, pedala, se sucea si se rasucea.
Si mama stia unde eram si cum eram. Stia pentru ca
facuse studii medicale. Dar oricare miscare a mea i arata doar un singur lucru: nu izbutise nca sa ma omoare.
Ah! Acel fetus care o deranja! E lunga sarcina, dureaza
luni, saptamni, zile, ore, minute! Ai tot timpul sa-I cunosti pe micutul ce traieste n tine si care nu este ca tine.
Exista oare vreo intimitate mai mare? Sau vreo promiscuitate mai mare? Orice miscare de-a mea i aducea
aminte de odioasa mperechere din care am rezultat? De
pasiunea dusmanoasa? De sila?
Atunci se suia pe bicicleta ruginita si tot nainte prin
locurile virane, prin gunoaie! Sper ca fiica-mea danseaza acolo nlauntru, pestisorul meu, o sa vezi cum o sa-ti
zdrobesc oasele! Cara-te, du-tesi te plimba!
si calarea mrtoaga si hop! Simti mpunsaturile de
berbec n hidosu-ti trup? Draguta mea! Asa se strneste
o furtuna strasnica ce sfarma micutele submarine! Nu?
Asa se stmesc vrtejuri de apa ca sa fie asfixiati micutii scafandri! Ai? Pleaca, secatura, dar pleaca o data!
Te mai misti? Iata, uite ceva sa te linistesti. Chinina, aspirina! Dezmierdatoare, dezmierdator-dezmier-

152

Marie Cardinal

duta, nani puiutule na, lasa-te leganata, bea frumoasa mea, bea placutul elixir otravit. O sa, vezi cum o sa
te mai distrezi pe toboganul fundului meu cnd vei
putrezi bine de tot din cauza drogurilor, cnd vei crapa ca un sobolan din canalul de scurgere. Moarte!
Moarte!
n cele din urma, neputincioasa, resemnata, nvinsa,
descurajata, m-a lasat sa lunec vie n viata, cum lasi sa
lunece o materie fecala. Si ce avea sa f se-ntmple fetitei-fecale ce venea binisor, cu fata nainte, spre lumina
pe care o vedea acolo, la capatul ngustei tevi urne de, la
capatul tunelului, n exteriorul asta care,o brutalizase
atta? Spune, mama, stiai ca o mpingeai la nebunie? Banuiai?
Ceea ce am numit porcaria mamei nu era faptul ca a
vrut sa avorteze (exista momente n care o femeie nu e
n stare sa aiba un copil, nu e n stare sa-I iubeasca ndeajuns), porcaria consta, dimpotriva, n faptul ca n-a mers
pna la capatul dorintei sale profunde, ca n-a avortat
cnd trebuia; apoi ca a perseverat n a-si proiecta ura
asupra-mi n vreme ce miscam nlauntrul ei, n fine, ca
mi-a povestit despre jalnica-i crima, despre acele biete
tentative de omor. Ca si cum, dupa ce a gresit lovitura,
o reia, paisprezece ani mai trziu, n siguranta, fara sa-si
mai riste propria viata.
Totusi, datorita porcariei mamei am putut mult mai
trziu, pe canapeaua din straduta nfundata, sa-mi analizez mai usor tulburarea din ntreaga viata de pna
atunci, acea permanenta neliniste, acea teama perpetua,
acea scrba de mine, care dezvoltasera n cele din urma
nebunia. Fara marturisirea mamei n-as fi izbutit poate
niciodata sa ma ntorc n timp pna la pntecele ei, sa revin la acel fetus urt, haituit, pe care-l regaseam totusi

Cuvinte care elibereaza

153

inconstient cnd ma ghemuiam ntre bideu si cada, n ntunericul din baie.


Acum nu mai consider "porcaria mamei" drept o porcarie. E o ntmplare importanta din viata mea. Stiu de
ce a facut asa ceva aceasta femeie. O nteleg.

VIII

,,Teava, la ce va duce cu gndul?"

De multa vreme, de trei ori pe saptamna, vemi nchipuiam


de multa
,
neam
sa-mi las psihanaliza
sacii grei ai vietii
melevreme:
la micutul doctor. Biroul i era ntesat cu ei. Ma ntindeam pe
canapea, printre acestia, si vorbeam. Verificas~m n mai
multe rnduri ca doctorul era atent, ca nu vorbeam n
gol. Cum proceda? Lua notite? mi nregistra monologurile pe magnetofon? Am cercetat cu de-amanuntullinistea, straduindu-ma sa detectez un ct de mic zgomot de
masina: un declic, o suieratura de banda magnetica. Nimic. Mi se ntmpla se adeseori sa ma ntorc brusc spre
el, n plina divagatie, creznd ca-I surprind pe punctul
de a scrie. Statea acolo, impasibil, neclintit, cu bratele
sprijinite de rezematorile fotoliului, picior peste picior.
, Nu scria, asculta. N-as fi putut suferi sa existe vreun instrument, hrtie, creion, mtre el si mine. mi stia la fel de
bine ca si mine stocul de amintiri, de fantasme acumulat acolo. ntre noi nu era dect vocea mea, nimic altceva. Nu-l minteam, iar cnd ncerc am sa maschez o situa-

Cuvinte care elibereaza

155

tie, sa o nfrumusetez, sa o ndulcesc (precum, spre


exemplu, n momentul n care ncepusem prin a spune
ca eram n salonul de la ferma atunci cnd mama mi povestea verzi si uscate, n loc sa spun ca eram pe strada),
pna la urma dadeam totdeauna masca la o parte si spuneam adevarul adevarat. ntelegeam foarte bine, nefiind
nevoie sa mi-o spuna, ca ascundeam anumite imagini
pentru ca inconstient mi-era teama sa nu-mi faca si mai
rau daca le-as aduce la lumina zilei, desi, dimpotriva,
tocmai dnd acelor rani fru liber, curatndu-Ie temeinic, ar disparea durerea.
Pna n acea zi, ziua n care mi-am luat inima n dinti
ca sa vorbesc n sfrsit despre halucinatie iar el sa-mi
spuna cnd mi-am terminat descrierea: ,,Teava, la ce
va duce cu gndul?", pna n acea zi nu facusem o reala expeditie n inconstient. Ajunsesem acolo din ntmplare, fara sa stiu ca am fost. Vorbisem numai despre
evenimente de care mi aminteam, pe care le stiam pe
dinafara, unele sufocndu-ma, ntruct nu le destainuisem nimanui: robinetul de hrtie, operatia de papusi,
porcaria mamei. Reconsiderndu-Ie n scopul unei analize complete, brutale, crude, ajunsesem n cele din urma
sa detectez legaturile dintre ele. Constatam ca, n fiecare din aceste ocazii, pe de o parte, transpiram, iar pe de
alta parte, daca paream muta si ncremenita, nlauntrul
meu, dimpotriva, se producea o agitatie extrem de mare,
nascuta dintr-o abundenta de elanuri si de retractari n
toate directiile simultan, pe care n-o ntelegeam, pe care
n-o stapneam si care ma teroriza. Ceva-ul era acolo.
Ceva-ul era acolo nca din frageda-mi pruncie, eram
convinsa. Survenea ori de cte ori nu-i placeam sau credeam ca nu-i plac mamei. De aici si pna la a deduce,
acum, n straduta nfUJ-:data, ca placeril~ interzise de

156

Marie Cardinal

mama erau generatoare de ceva-ullauntric, nu mai era


dect un pas pe care l-am facut usor. mi dadeam seama
ca si la peste treizeci de ani mi mai era frica sa nu-i displac mamei. n acelasi timp realizam si ca lovitura nemaipomenitape care mi-o daduse povestindu-mi despre
avortu-i esuat mi lasase o scrba profunda de mine nsami: eu nu puteam sa fiu iubita, nu puteam sa plac, nu
puteam dect sa fiu aruncata. Asadar, toate plecarile, toate nepotrivirile, toate despartirile le traiam ca abandonuri. Un metrou pur si simplu pierdut agita ceva-ul
launtric. Eram o ratata si prin urmare ratam orice.
Era simplu si limpede. De ce nu ajunsesem eu singura la aceste concluzii? De ce nu le aplicam de fiecare data cnd ma apuca o neliniste? E pentru ca pna
atunci nu vorbisem cu nimeni. Orisice groaza fusese
traita izolat si refulata numaidect, fara comentarii, ct
mai departe cu putinta. Cnd am ajuns la vrsta de a
reflecta n legatura cu principiile mamei (car~ erau acelea ale clasei din care proveneam) si de a le considera
rele, stupide si ipocrite n cea mai mare parte, era de-acum prea trziu, spalarea creierului se nfaptuise n totalitate, semintele erau ngropate foarte adnc, fara putinta de a ajunge la suprafata. Nu vedeam niciodata
semnalele "interzis" sau "abandon" pe care ar fi trebuit
sa le dobor printr-o simpla naltare din umeri. Cnd intram n tinutul lor dadeam dimpotriva de o haita nspaimntatoare care ma urmarea urlnd "vinovata",
"rea", "nebuna"; ceva-ul de demult, pitulat n cel mai
ntunecos ungher al mintii, profita de haosul n care ma
aflam, de goana mea nebuneasca, sa ma apuce de gt
si gata criza. Cnd ma straduiam sa nteleg, nu ajungeam la nici un rezultat ntruct sterse sem "interzis de
mama", "abandonata de mama", si n loc scrisesem "vi-

Cuvinte care elibereaza

157

novata", "nebuna". Eram nebuna, era singura explicatie pe care o puteam da.
Era att de simplu, nct era de necrezut. Si totusi, asta
era realitatea: mi disparusera tulburarile psihosomatice:
sngele, impresia ca devin oarba si surda. Se rarisera si
angoasele, nu mai aveam dect doua-trei pe saptamna.
Cu toate acestea, nu eram nca normala. mi stabilisem cteva trasee prin oras pe care le puteam parcurge
fara prea multe temeri, nsa celelalte deplasari nca mi
erau interzise. Continuam sa traiesc ntr-o permanenta
spaima de oameni si de lucruri, transpiram nca mult,
eram nca haituita, pumnii mi-erau nclestati, capul ntre umeri si mai cu seama mi persista halucinatia. Mereu aceeasi, simpla, precisa, nu se adauga niciodata o ct
de mica variatie. Tocmai aceasta perfectiune a ei ma ngrozea nca si mai si.
n primele luni ale terapiei facusem o data aluzie la
aceasta:
- Stiti, doctore, cnd si cnd ma apuca ceva ciudat:
vad un ochi care se uita la mine.
- La ce va duce cu gndul acest ochi?
- La tata ... Nu stiu de ce zic asta, caci n-am nici o
amintire despre ochii tatei. Stiu ca erau negri ca si ai mei,
e tot ce stiu desp:t:eei.
Si-apoi vorbisem de altceva. Fara sa bag de seama
macar, evitasem pericolul printr-o pirueta. Stiam nsa ca
obstacolul halucinatiei era acolo si ca ntr-o buna zi va
trebui sa trec de el ca sa merg mai departe.
Angoasele aparute din "placere interzisa", "abandon"
erau de-acum ncolo usor de combatut, devenisem n
stare sa le alung mai nainte de a avea vreme sa prinda
radacini. Celelalte nsa, acelea care ma mai chinuiau, care
ma faceau sa continui a-mi fi imposibil sa traiesc mpre-

158

Marie Cardinal

una cu ceilalti, de unde veneau, unde sa le gasesc sursa?


Bateam pasul pe loc. Venise momentul sa vorbesc despre
halucinatie.
ntr-o zi m-am simtit ndeajuns de puternica pentru
a putea s-o fac, ncrederea pe care o aveam n doctor era
ndeajuns de mare. Nu mai credeam ca o sa ma trimita
napoi la clinica de psihiatrie.
Asa ca m-am instalat. Lungita, cu bJ;:atelesi picioarele ntinse, am verificat daca materialul mi era acolo:
mama, pamntul rosu, ferma, toate umbrele, toate siluetele, toate mirosurile, toate luminile, toate zgomotele,
n special fetita care avea attea lucruri de povestit. Si
am vorbit.
- Cnd si cnd mi se-ntmpla ceva ciudat. Nu-mi
apare niciodata de cum sunt n criza, dar provoaca de
fiecare data o criza, pentru ca mi strneste o foarte
mare teama. Mi se poate ntmpla si daca sunt singura
si daca sunt cu una sau mai multe persoane. De altminteri, cel mai adesea asa vine: daca sunt cu cineva. Cu
ochiul stng vad persoana din fata mea, decorul n cele
mai marunte detalii, iar cu ochiul drept vad, cu tot atta precizie, o teava care mi se potriveste n orbita, ncetisor. Cnd e plasata acolo, vad, prin celalalt capat al tevii, un ochi ce se uita la mine. Aceasta teava, acest ochi
sunt la fel de vii ca si ceea ce vad cu ochiul stng. Nu
se situeaza altundeva dect n real, exact n planul a
ceea ce sunt pe punctul de a trai, n aceeasi lumina, n
aceeasi ambianta. Ceea ce vad prin ochiul stng are
exact aceeasi valoare de existenta ca si ceea ce vad prin
ochiul drept. Doar ca o perceptie vizu51Ia mi ofera un
spectacol normal pe cnd cealalta ma terorizeaza. Nu
izbutesc niciodata sa echilibrez cele doua realitati, mi
pierd busola, transpir, vreau sa fug, e de nesuportat.

Cuvinte care elibereaza

159

Ochiul care ma priveste nu e lipit de teava cum este


al meu, altminteri n teava ar fi ntuneric, ea ar fi astupata la ambele capete. n teava nu e deci complet ntuneric, iar ochiul se afla n plina lumina, foarte aproape
de orificiu, foarte precis, foarte atent. Acest ochi ma face
sa transpir, ntruct privirea pe care si-o lasa asupra-mi
cu greutate este severa. Nu-i mnios, e de o severitate
rece, cu nuante de dispret si indiferenta. Nu ma slabeste o clipa, ma scruteaza intens, fara complezenta. Expresia nu i se schimba niciodata. Daca-mi nchid pleoapa,
nu se rezolva nimic, ochiul ramne crud, de gheata. Dispare asa cum a venit, dintr-o data. Dupa, ncep sa tremuri am o criza. Am si o senzatie foarte puternica de rusine. Mi-e mai rusine de acest ochi dect de toate celelalte manifestari ale bolii mele.
Iata, povestisem tot, ma dezvaluisem n ntregime.
Stiam ca am ajuns ntr-un moment important al analizei.
Daca nu-i voi gasi halucinatiei o explicatie, nu voi mai
izbuti sa progresez, nu voi izbuti nicicnd sa am o viata
normala.
Atunci doctorul a zis:
- Teava, la ce va duce cu gndul?
M-am iritat auzindu-l pronuntnd aceste cuvinte.
Vedeam clar unde voia sa ajunga: teava = robinet din
hrtie, iesire din pntecele mamei. Nu era asta. De-ar
fi fost asa de simplu, as fi descoperit singura. mi venea sa ma ridic si s-o sterg. Ma exaspera paiata asta
mica si muta, cu nepasarea-i si calmul de cunoscator.
~ mi aduceti aminte de preoti. Nu faceti mai multe
parale. Sunteti marele preot al religiei fundului! Deoarece cu dumneavoastra mereu trebuie sa ne-ntoarcem la
asta. Ma dezgusta, ma dezgustati. Sunteti un tip scrbos
care asculta ct e ziua de lunga scrboseniile unora si ale

160

Marie Cardinal

altora. Sunteti infect. De ce-ati ales cuvntul teava?


Va-nchipuiti foarte bine ca teava nu-i un cuvnt care sa
ma faca sa ma gndesc la ghirlande de trandafiri.
- ... Spuneti-mi fara sa reflectati, la ce va duce cu
gndul teava.
- ... Teava ma face sa ma gndesc la teava. O teava
e o teava ... Teava ma face sa ma gndesc la tub ... la tunel. Tunel ma face sa ma gndesc la tr~n ... Mica fiind,
caIatoream adeseori. Ne petreceam toate verile n Franta si n Elvetia. Luam vaporul, apoi trenul. n tren mi-era frica sa fac pipi. Mama avea principii de igiena foarte stricte si peste tot vedea microbi.
Divagam, divagam. Fetita mi se alaturase. Eu eram
fetita, aveam trei-patru ani. Tocmai debarcasem n Franta, un loc dificil unde ntr-una trebuia sa te porti cuviincios, sa spui mereu: "Buna ziua doamna, buna ziua domnule, multumesc doamna, multumesc domnule, la revedere doamna, la revedere domnule." Un loc n care n-aveam dreptul sa-mi scot pantofii si sa merg n picioarele goale, un loc n care era interzis sa scoti un cuvnt la
masa si n care trebuia sa cer voie ca sa ies, un loc n care
era musai sa-mi spal minile de douazeci de ori pe zi.
Era vara. Ne aflam n tren, era cald, ma plictiseam, era
o calatorie lunga. Am cerut sa fac pipi. (Pentru asta trebuia sa-i spun lui Nany: "Nany, number one, please")
Nany i-a transmis mamei nevoia mea de a face "numbeurreouane" (cnd era mai consistenta zicea i,numbeurretout") S-au vazut ,atunci silite sa caute o anumita punga
printre bagaje: punga cu farmacia. Farmacie nu-mi spunea nimic bun, doar lucruri care fac rau, care nteapa, precum tinctura de iod sau eterul, care smulg din par precum plasturele. De ce trebuia punga cu farmacia ca sa ma
duc sa fac pipi n tren? Devenea alarmanta treaba.

Cuvinte care elibereaza

161

n cele din urma au gasit ce cautau printre cutiile cu


palarii, valize, trusele de toaleta etc. si am iesit mpreuna pe culoar. naintam, mama n fata, Nany n spate tinnd punga cu farma~ia, iar eu la mijloc. Puteam sa-mi
dezmortesc picioarele, era mai bine dect n compartiment. Cnd am ajuns la capatul vagonului, acolo unde
se afla toaleta, ne zgltia ca pe un sac de cartofi si, colac peste pupaza, ce mai zgomot! Ne era greu sa ne tinem pe picioare. Mana si Nany se agatau de ce le venea
la ndemna, ct despre mine, eu ma agatam de fustele
lor. Era hazliu. Mai putin hazliu era mirosul din acel loc:
un miros puternic de urina, ceva grosolan, de proasta
crestere, rusinos.
Mama i-a spus lui Nany: "Da-mi spirtul de 90. Vei
sterge capacul si scaunul de la closet, iar eu voi sterge
chiuveta. O sa profitam ca s-o spaIam pe fata si pe mini,
e deja neagra de fum de la carbuni. Incredibil ce repede
se murdareste copila asta"
S-au apucat sa curete cu ndrjire acel loc mpup,t fo:losindu-se de tampoane mari de vata mbibate n spirt
de 90. Mama spunea: "E plin de microbi pe-aici." Despre microbi ma informase deja, erau acele animale mici
care rodeau plamnii tatalui si o omorsera pe sora-mea.
Nu mai voiam sa fac pipi nsa nu-ndrazneam sa spun.
mi parea ca toaleta colcaia de scorpioni invizibili, de
serpi minusculi, de viespi ascunse. Interminabilele zgltieli si zarva ngrozitoare.
Dupa ce au terminat curatenia au ntins gaz alb pe
scaun. Acum puteam sa fac pipi. Nany mi-a deschis pantalonii. Aveam pantaloni Fetit-Bateau care se ncheiau cu
nasturi pe o camasuta cu bretele. Un nasture pe burta si
cte un nasture n parti. Portiunea din fata a pantalonilor ramnea fixa, iar spatele se putea trage, un snur din

162

Marie Cardinal

bumbac l ncretea mai mult sau mai putin n functie de


ct te ngrasai, la fel cum nasturii se coseau tot mai jos
pe camasuta n functie de ct te maltai. "E foarte practic", spunea mama. Nany nu era de aceeasi parere.
Aveam deci fesele la aer. Nany m-a luat pe sub brate
si m-a ridicat pentru a ma aseza pe scaunul urias unde-mi tineam picioarele desfacute. mi tragea de pantaloni n afara ca sa nu fac pe partea care se ndoia. ncerca de bine de rau sa-si pastreze echilibrul, n timp ce ma
tinea de spate. Mama privea scena cu un aer critic: "Grabeste-te, vezi bine ca nu-i usor"
n acel moment, vacarmul a devenit asurzitor (trebuie
ca treceam pe la un macaz). Totul se misca att de tare
ca nu mai stiam daca am capul n sus sau n jos. M,am
uitat printre picioare si am vazut, n fundul closetului,
la capatul unei tevi rotunde si cleioase, plina de materii
abjecte, pamntul cu pietris ce defila ntr-o viteza ametitoare. Mi-era frica, frica, frica, frica. O sa fiu aspirata de
acel orificiu, o sa fiu nghitita pe-acolo, prinsa de pipiul
meu si zdrobita pe pietrisulluminos dupa ce am trecut
prm teava dezgustatoare, plina de excremente.
- Nu mai am chef sa fac number one.
- Ba da, o sa faci. Acum cnd totul e pregatit, numai
asta ar mai lipsi. Grabeste-te.
- Nu mi mai vine, nu pot.
- Ah! capriciile astea ale tale. O sa mi-o platesti!
Nany care ma cunostea bine a spus:
- Doamna, cred ca n-o sa faca.
n acea harababura, n acea nebunie, am auzit un zgomot slab, constant, rapid, regulat: tap tap tap tap tap
tap ...
Taptaptaptaptaptaptaptaptaptaptap
... Aveam patru
ani, aveam treizeci si patru de ani. Tot mai stateam cu

Cuvinte care elibereaza

163

picioarele desfacute pe veceul din tren, eram lungita pe


canapeaua din straduta nfundata. Tap tap tap tap tap
tap.
Nu mai aveam vrsta, nu mai eram o persoana, nu
mai eram dect acel zgomot: tap tap tap tap tap tap tap
tap ... alert ca alabala din jocurile de copii, ritmat ca un
cntec de leagan ... Taptaptaptaptaptap ... De unde venea? Era esential sa stiu de unde provenea.
- Dodore, ma doare capul.
Un rau ngrozitor, o durere intensa la baza craniului,
mai puternica dect tot ce simtisem pna atunci. Mi se
smulgea creierul cu smucituri brutale ..
Strafulgerare a durerii. Tulburare din prea-plinul suferintei. Radacini monstruos contorsionate prinznd
strns n convulsiile lor cu pustule schelete de dragoni,
strvuri de caracatite, raspndind, pe masura ce erau extirpate la lumina zilei, un miros insuportabil de putreziciune.
- Doctore, mi pierd mintile! E ngrozitor, nnebunesc!
Stiam ca daca ma ating de halucinatie mi voi gasi
sfrsitul. Nu trebuia sa urmez acel impuls care ma chema spre ea. N-ar fi trebuit sa ma duc n acel tinut. As fi
putut trai pe mai .departe ca o infirrna inofensiva, fara sa
fiu nchisa ntr-un azil. Acum era prea trziu, ma cufundam n neagra dementa, n agitatia devastatoare.
- Doctore, ajutati-ma!
mi explodeaza capul! Se clatina, se clatina ...
Tap tap tap tap tap tap ta-p ta-ptaptaptaptap ...
Tap tap tap tap. Zgomotul e acolo, foarte aproape!
Este singurul lucru ce nu-i apartine nebuniei, care se
afla n afara isteriei. Trebuie sa dau de el. TREBUIE SA
MA DUC SPRE EL.

164

Marie Cardinal

Sunt un bebelus, o fetita foarte mica ce de-abia stie sa


mearga. Ma plimb printr-o padure mare cu Nany si cu
tata. Sunt pe punctul sa fac "number one please". Nany
m-a ascuns dupa un tufis. A cautat ndelung pentru a
gasi unul care sa se potriveasca perfect. Trebuie sa te ascunzi ca sa faci "number one please". Pe vine, tin strns
de partea din spate a pantalonilor Petit-Bateau si ma uit
la jetul de lichid care iese din mine si se nfunda n pamntuI dintre picioare, ntre frumosii-ini pantofi de lac
nou-nouti. E interesant ... Tap tap tap tap -tap tap tap tap
tap ... Un zgomot n spatele meu. mi ntorc capul si-l
vad pe tata n picioare. Are n dreptul unui ochi ceva ciudat, negru, un fel de animal din fier cu un ochi la capatul unei tevi. Asta face zgomotul! Nu vreau sa ma vada
cnd fac pipi. Tata nu trebuie sa-mi vada fundul. Ma ridic. Pantalonii ma stingheresc la mers. Ma duc totusi
spre tata si-Ilovesc din rasputeri. l bat ct pot de tare.
Vreau sa-i fac rau. Vreau sa-I omor! .
Nany se straduieste sa ma smulga de la picioarele tatalui pe care-l zgrii, pe care-l musc, pe care-l izbesc si
care continua sa ma sfideze cu lunguietu-i ochi rotund.
Taptaptap taptap ... Urasc ochiul acela, teava aceea. Am
n mine o mnie, o furie nemaipomenite.
n cele din urma, tata si Nany mi vorbesc. mi spun
unele cuvinte pe care nu le-nteleg si altele pe care le-nteleg. "Nebuna, foarte necuviincioasa, foarte rea, nebuna,
prost crescuta! E rau, e rusinos! Nu trebuie sa dai n
mama, nu trebuie sa dai n tata! E foarte rau; e rusinos!
Pedepsita, nebuna! Foarte urta, foarte necuviincioasa,
nebuna! Rusine, rusine, rusine. Rau, rau, rau. Nebuna,
nebuna, nebuna" Pna la urma am nteles ca ei considera ca ce-am facut e oribil, groaznic si, brusc, m-a fost rusine de mine nsami.

Cuvinte care elibereaza

165

Zgomotul a ncetat.
Tacere. Calm. Calm profund.
Am demascat halucinatia, am exorcizat-o. Aveam
convingerea absoluta, totala, completa ca halucinatia n-o
sa mai revina niciodata.
Totul plutea n jur. Reveneam de foarte departe.
- Doctore, am gasit, s-a terminat. Asta era halucinatia.
- Binenteles. Acum sedinta s-a ncheiat.
Cnd m-am ridicat, mi-am simtit pentru prima oara
perfectiunea corpului. Muschii mi puneau n miscare
articulatiile cu o usurinta extraordinara. Pielea aluneca
lesne peste ei. Eram n picioare, eram nalta, mai nalta
dect doctorul. Respiram ncetisor si regulat taman cantita tea de aer de care aveau nevoie plamnii mei. Coastele mi protejau inima care-mi legana fara-ncetare sngele. Bazinul mi era o cupa de omament alba n care viscerele aveau exact spatiul ce le trebuia. Ce armonie! Nu
durea, era simplu. Picioarele-mi robuste ma duceau spre
usa. Bratul mi ntindea mna spre cea a doctorului. Toate astea mi apartineau, toate functionau bine. Nu ma
speriau!
- La revedere, doctore.
- La revedere, doamna.
Privirea-mi a ntlnit-o pe a lui si sunt sigura ca i-a
vazut bucuria. Ce treaba buna am facut noi mpreuna!
Nu-i asa?
Ma ajutase sa ma aduc pe lume. De-abia ma nascusem. Eram noua!
Am iesit n straduta nfundata. Totul era la fel si totul
era diferit. Burnita mi picura, placuta precum pudra pe
obrajii proaspeti si trandafirii. Batatoritele pavaje mi
mngiau talpile picioarelor pe sub pantofi. Cerul ros~
cat al noptii pariziene se nalta deasupra-mi aidoma cor-

, 166

Marie Cardinal

tului unui circ gigantic. Ma ndreptam spre strada zgomotoasa, spre o sarbatoare.
Dintr-o data, pe cnd ma apropiam de capatul stradutei nfundate, totul a devenit si mai usor, mai vesel,
mai simplu. Eram supla, sprintena. Pentru ca umerii
mi se lasasera brusc, eliberndu-mi gtuI si ceafa care
se vrsera n ei de ani si ani de zile, nct uitasem ct
de placuta era suflarea lina de vnt prin par, n partea
de dinapoi a capului. Ceea ce se afl n spatele meu
era la fel de putin nspaimntator ca si ceea ce era n
fata!
Mai aveam un singur scop: s-o gasesc pe mama si sa-i
pun ntrebari.
- ti amintesti de-o ntmplare de-a mea de pe cnd
eram mica: l-am batut pe tata pentru ca ma filma n timp
ce ma pregateam sa fac pipi?
- Asa a fost, ntr-adevar. Nu eram acolo, nsa am vazut filmul. Mi l-a pus atunci taica-tau. Cine ti-a povestit?
- Nimeni. Mi-am adus eu aminte. Am fost pedepsitV?
a.

- Fara ndoiala. Trebuie ca n-ai mai primit sarutul


dinainte de culcare sau ceva de genul asta, o bataita la
fund poate. Opedeapsa pentru un bebelus, ce mai. Erai
salbatica atunci cnd erai mica.
- Cti ani aveam?
- E simplu sa-mi amintesc. A fost prima vara pe care
o petreceai n Franta. Taica-tau iesea din sanatoriu, voia
sa te cunoasca. Era taica-tau, la urma urmelor ... Aveai
cincisprezece-optsprezece luni.
M-a privit cu un aer ciudat. Am crezut ca i vad n
ochi un fel de mirare, de regret, un buchet de flori ofilite si nca parfumate. Pe-atunci pesemne a nceput sa ma

Cuvinte care elibereaza

.167

iubeasca asa cum eram, att de putin n conformitate cu


ceea ce ar fi vrut sa fiu.
Era prea trziu, nu mai aveam ce face cu dragostea ei.

IX

priu-mi paradis, aleea izbnzii mele, canalul


traduta
devenise
pro.
energiei nfundata
mele, fluviul
bucurieicalea
mele.catre
Nu m-ar
fi mirat daca acest brat atrofiat al orasului s-ar fi preschimbat ntr-un loc pentru o fantastica parada. Micutul
doctor ar fi iesit prin gardul de care se ncolaceau crengi.
Ar fi fost n hainele-i obisnuite nsa, n plus, ar fi avut pe
cap un joben stralucind de paiete, iar n mna un bici
lung de manej din muselina aurie.
Apropiati-va, doamnelor si domnilor! Apropiati-va!
Nu va temeti, spectacolul e gratuit! Nu va fie frica de nimic, deschideti-va portile si ferestrele, doamnelor si
domnilor! Veniti sa vedeti ce n-ati mai vazut niciodata!
Doamnelor si domnilor, deschideti-va ochii si urechile,
uitati-va la un spectacol unic n lume!
Pleosc plici trosc! Tacataca! Bumtroncbum!
Ascultati oameni buni! Ascultati povestea nadusitei
care nu mai naduseste, a tremurndei care nu mai tremura, a sngerndei care nu mai sngereaza, a palpitatei care nu mai palpita. Apropiati-va, apropiati-va! Desfaceti-i picioarele, pipaiti-i pulsul, deschideti-i creierul.

Cuvinte care elibereaza

169

Nu sovaiti! Haideti, va rog, haideti, n-o sa mai gasiti ni... rurruc. ,


filC,
Si acum observati, doamnelor si domnilor! Acea femeie pe care ati vazut-o trecnd iarasi si iarasi de ani de
zile prin fata caselor dumneavoastra, strnsa n ea nsasi
ca un fetus, acea umbra care va atingea n treacat zidurile, acea cersetoare care se oprea sa drdie de frica pe
la colturile portilor dumneavoastra, acea nefericita care
fugea, urmarita de groaza, si-si rupea picioarele pe trotuarele dumneavoastra desfundate. Ei bine, priviti ce a
devenit nebuna aceea!
n acel moment, eu, printr-o saritura mare de antilopa, mi-as fi facut o intrare stralucitoare n capatul fundaturii, dinspre strada. Frumoasa! Frumoasa de sa-ti taie
rasuflarea! Indeajuns de frumoasa pentru Playboy ori
pentru publicitatea ciorapilor Dim. Despovarata. Un gt
lung, brate lungi, picioare lungi, o talie nalta. Eu, sanatoasa tun, totusi cu nduiosatoare fragilitati la articulatii, la glezne, la genunchi, la solduri, la umeri, la coate,
la ncheietura minilor. Eu, puternica, totusi cu sensibilitati la comisura buzelor, n coltul ochilor, la baza nasului, n punctul de unde porneste ceafa. Eu, stralllcind de
tinerete, prinsa n plin avnt de flash-urile multimii ce
se minuna. Cu bra-tele ndepartate de corp si usor n sus,
cu frumosu-mi par blond rasfirat nspre naltul cerului
ca un evantai brodat. Vesela, vesela! si mbracata n rochia-mi de mireasa facuta de Marinette croitoreasa familiei, care ma vazuse la nastere, care ma mbraca dintotdeauna, care avea mini de aur, care pretinsese douazeci
de probe ndelungi.
Apoi as fi naintat cu pasi mari de felina, asa, binisor,
ncet. Straduta nfundata ar fi fost acoperita cu gazon
scurt parfumnd iarba proaspat cosita. Acolo ar fi exis-

170

Marie Cardinal

tat toti pomii pe care-i ndrageam: palmieri, rodii, lauri,


portocali. Toate florile pe care le ndrageam, toate animalele pe care le ndrageam. Toate parfumurile. Si zgomotul marii din zilele frumoase, marea care-si mpinge
valurelele n mod regulat, precum suveicile pasnice si
muncitoare care ar tese plaja.
Doctorul si-ar fi ridicat biciul de manej a carui mpletitura lnoasa mi-ar fi atins usor salele, si pornirea! Salt
periculos, dublu salt periculos, triplu salt periculos, sfoara, lumnarea, roata, tumba, porcul, porcul spnzurat,
roaba. Hop! Hop! Ici o pirueta, colo o tumba! Si iarasi
hop! Hop! saritura dubla, pas de pisica, pas de cadril, pirueta. Si hai! Fundul peste cap! Faceam ce voiam din
corp, el se supunea, ma ducea unde-mi venea mie. Nu
mai era, alaturi de mine, acea gramada mare de carnuri
asudnd peste tot, tremurnde, adapost inevitabil si dezgustator al spiritului meu nnebunit.
Ce victorie! Toata lumea aplauda. Publicul ne rasplatea cu flori!
Dar lucrurile nu se petreceau asa. Micul doctor continua sa stea n fotoliu, ncremenit, corect, mut, aproape crud, uneori ironic prin comportament. Iar eu, ca
un cine bine dresat, veneam sa-i aduc propriile-mi
descoperiri, cu recunostinta. Cum odinioara i duceam
mamei pietricele spernd ca n minile ei se vor preschimba n bijuterii. Mama mi respingea comorile
imaginare n timp ce doctorul mi asculta povestirile
fara sa clinteasca, nsa cu mare atentie, ajutndu-ma
astfel sa-mi dau singura seama de valoarea exacta a relatarilor mele.
mi descopeream sanatatea, corpul, forta de a-l comanda, avantajul dea ma misca n libertate. Simteam o
bucurie imensa.

Cuvinte care elibereaza

171

Descopeream noaptea. Nu ma saturam de a ma


lasa dusa de ea n fiecare zi. Luminile locurilor publice. Era de Craciun. Confortul si luxul magazinelor
fara clienti, iluminate din interior, oferindu-si comorile celor curiosi: rochiile de seara, hainele de blana,
sampania, pateurile de ficat, bijuteriile, jucariile, orhideele. Trotuarele lucitoare ale iernii. Alternanta zonelor de lumina si de ntuneric pe strazi. Oamenii din
noapte. Caldura prietenilor n acel frig. Alcoolul. Barbatii. Acea exaltare de a intra ntr-un bloc, de a nu ma
uita dect foarte putin la multimea de acolo si de a-mi
si pune deja ochii pe cte unul. Cucerirea. Jocul cuceritoarei cucerite.
Descopeream camerele de hotel, garsonierele, micile
apartamente. Barbatii aceia stiau oare cu cine mparteau
patul pentru cteva clipe? Nici unul n-a ghicit vreodata
ca pentru mine conta sa fac tot ce-mi fusese interzis pna
atunci. Numai asta cautam, dar o cautam cu o nemaipomenita lacomie. Deci asta nsemna sa-ti "cladesti viata"?
Ce usor era! O stergeam apoi de una singura si era momentul cel mai placut. Descopeream singuratatea si zorile de zi. Nu-mi era frica. O strada necunoscuta, "pacatul" n trup, ct cuprinde, peste tot ntuneric, iar mie
nu-mi era frica. Era ora patru sau cinci dimineata. De-abia de-mi ramneau o ora-doua de somn pna la trezirea copiilor, stiam totusi ca nu voi fi obosita, ca mine va
fi aceeasi placere.
Descopeream machiajul, parfumurile, rochiile, lenjeria de corp neagra, colierele, cerceii. n restaurante ma
ndopam cu de toate si totusi slabeam, slabeam. Toate
kilogramele, ce mi se prinsesera de corp, precum greutatile de la picioarele ocnasi lor, se topisera fara sa fac
ceva n acest scop.

172

Marie Cardinal

Saptamni n sir, luni poate, nu mai stiu, eram ntr-una ametita de bucurie, de sanatate, de alcool, noapte, de
noi mngieri, de mncare buna. mi petreceam zilele
distrndu-ma cu aceasta extraordinara jucarie: corpul
meu. Totul ma uimea si-mi placea: cum mi se miscau degetele, cum ma duceau picioarele, cum mi se zbateau
pleoapele, cum mi iesea din gt vocea, cum o modulam,
cum toate mi functionau bine. Eram ell. Traiam.
Ma distram pe ascuns chemndu-mi sngele, teama,
teava cu ochi, naduseala. Le aduceam pe rnd n fata
mea: ramneau n afara. Le expuneam n amanuntime,
le manipulam la-nceput cu frica, apoi cu ndrazneala; nu
intrau.
As fi vrut ca toate astea sa dureze multa vreme caci nu
ma amuzasem niciodata cu mine nsami. Nu stiam ce-i
aceea nepasare. ntreaga-mi viata fusesem greoaie si zbuciumata, pna si n jocurile-mi de copil. Nu ma jucasem
realmente de-a v-ati ascunselea, leapsa pe cocotate, arsice, sotron sau de-a prinselea (ortografiam "omoar-o"9).
Ochiul mamei, pe care-l confundam cu acela al lui Dumnezeu (si, inconstient, cu ochiul de la camera de luat vederi), era acolo si ma privea, evalundu-mi gesturile, gndurile, nelasnd nimic sa-i scape. "TataI meu, am pacatuit cu gndul, cu vorba, prin acte si prin ... omisiune"
Cel mai rau era ca puteam pacatui si fara s-o stiu. Pacatele semanau cu microbii, erau peste tot, nu se vedeau,
ma puteau prinde n orice clipa, si fara voia mea.
Dupa pacat a venit greseala, apoi ceva-uIIauntric.
Traisem n permanenta obsedata, haituita, spionata, vinovata, pna n ziua n care am aflat semnificatia halucinatiei.
9

n textul francez, joc de cuvinte: "tu l'as ... tue la" (N. t.).

Cuvinte care elibereaza

173

Atunci m-am lasat dusa de mirajul sanatatii si al libertatii, cu desfatare, cu o fantastica foame brusca si violenta.
Dar ceva-ullauntric a revenit pe ascuns, prin bufeuri
de teama. Pna ce, ntr-o noapte, se repede fatis la mine,
scuturndu-ma cu putere, zdruncinndu-mi capul ce mi
se izbea de asternuturile ndoielnice, de negreala barbii
ce crestea singura pe fata acelui barbat adormit lnga
mine, cu gura deschisa, de corpul nebunei, acea femeie
de treizeci si patru de ani care avusese trei copii, de vanitatea acelei mediocre camere de celibatar. Am alergat
n strada si am vazut cosmile de gunoi pline, vagabonzii adormiti cu bautura n nas pe trotuare, pisicile slabanoage pe care goana mea le facea sa spele putina, muncitorii si trfele de dis-de-dimineata, mizeria barbatilor!
Descompunerea era pretutindeni! Totul putrezea! Trupu-mi complet nou era pe punctulde a putrezi!
Gata cu viata! S-a dus nepasarea!
Nu eram dect o paiata, o marioneta, un robot, o papusa!
Ce sens mi avea sanatatea? La ce-mi servea corpul?
La Nimic!
Era o furtuna tare puternica. Smulgea totul. Noua
arma a ceva-ului-Iauntric
era mai teribila dect cele
precedente. Mai teribila dect sngele, mai teribila dect moartea, mai teribila dect inima ce porneste la
atac. Noua arma a ceva-ului era angoasa pura, directa, rece, simpla, fara paravan, fara pavaza, goala. O angoasa fara transpiratie, fara tremuraturi, fara tahicardie, fara energia care ma-mpingea s-o iau la fuga ori
sa ma ghemuiesc. Nu mai eram o bolnava. Nu eram
dect o femeie stupida, care mbatrneste, fara importanta, a carei viata n-avea nici un sens. Eram un nimic.

174

Marie Cardinal

Att de nimic de sa ametesc, att de nimic de sa urIu


pna mor.
Sa mor. Sa mor si sa termin cu toate. Ma atragea moartea, ma atragea misterul ei. Ma atragea pentru ca era altceva, ceva de nenteles pentru barbati, ceva de neimaginat. Tocmai asta mi doream: inimaginabilul, inumanul.
Doream sa ma dizolv ntr-o particula electrica, sa ma dezintegrez ntr-un impuls circular, sa fiu nimicita. Neantul.
De ce nu m-am omort atunci? Din cauza copiilor?
Nu le puteam lasa mostenire cadavrul unei ticnite care
i-ar fi mpovarat viata tot asa de mult cum mi-o mpovarase mama pe a mea. Nu voiam sa-i aduc n acel circ
al ceva-ului launtric. E oare adevarat ca din cauza lor nu
m-am sinucis? Nu stiu.
Ma duceam n straduta nfundata si-l insultam pe micutul doctor. i aruncam n fata tot ce auzisem spunndu-se despre psihanaliza: ca-i face pe oameni si mai nebuni, ca-i preface n obsedati sexuali, ca le distruge personalitatea.
Chemam n ajutor vocabularul psihanalizei, acele cuvinte pe care mi ceruse, cnd ncepusem sedintele, sa le
las deoparte. Jonglam cu libidoul si cu eul si cu schizofrenia si cu complexele si cu Oedip si cu refularea si cu
psihoticul si cu nevroticul si cu fantasma si pastram totdeauna pentru final transferul. Pentru ca ma durea ca
ma lasasem ntr-att n voia lui, ca-i acorda sem atta ncredere, ca-I iubisem asa de mult!
Era papusa lui Freud! Solidele sfori ale lui Freud erau
acelea care-l faceau sa se miste! Era preotul psihanalizei,
acea religie cu care se gargarisea o anume elita intelectuala, pompoasa, vanitoasa si vatamatoare.
- Da, vatamatoare, pocitanie mica! O religie care-l
alieneaza nca si mai si pe bolnavul mintal. Ce faci cu bol-

Cuvinte care elibereaza

175

navul mintal n gngurelile dumitale de salon, de la televiziune, din revistele de mare tiraj, raspopitule? Stiu foarte bine ca dumneata ai facut o psihanaliza didactica precum toti clovnii de soiul dumitale. La ce va serveste? Ca
sa cunoasteti gesturile de la liturghie? Stiti cum se culca
lumea, cum vorbeste, cum celalalt e n spate si va asculta, cum totul se petrece ntr-o ambianta psloasa si secreta, pe ascuns! Despre ce ati putut vorbi n timpul analizei didactice? Ei? Despre neplacerile pe care vi le-a cauzat pesemne codita de sobolan? Despre dificultatea pe
care o aveti n a va alege hainutele de prim mpartasit?
, Asta nu nseamna ca stiti ce va sa zica boala mintala.
E o boala ngrozitoare! nseamna sa traiesti ntr-o melasa densa alcatuita din exterior si din interior, din ce-i viu
si din ce-i mort, din ce-i strident si din ce-i surd, din ce-i
usor si din ce-i greu, din aici si din acolo, din nabusitor
si impalpabil. nseamna sa fii n voia ceva-ului scrbos,
ntruna schimbator, lipit de bolnav, fascinant, care trage
ncolo si-ncoace, care taie, care adauga, care apasa, care
atrna, care nu te lasa niciodata n pace, care ocupa tot
spatiul si tot timpul, care provoaca teama, care provoaca naduseala, care paralizeaza, care te-mpinge s-o iei la
fuga, care reprezinta incomprehensibilul si vidul! nsa
un vid plin, un vid compact! Macar ntelegi ce vreau sa
spun, tantaIaule?
Nu mai puteam. De cum ieseam de la aceste sedinte
ma duceam sa trag la masea, sa ma fac crita. Cnd o femeie foloseste expresia "a trage la masea", pare vulgar
si josnic, pentru un barbat e mai putin vulgar si sufla ca
ceva' puternic si trist. O femeie se grizeaza, se ameteste,
n cel mai rau caz bea. Refuz sa folosesc aceste dulcegarii ipocrite. Turnam n mine: ma distrugeam, ma pierdeam, ma dispretuiam, ma uram.

176

Marie Cardinal

Pentru ca nu mai aveam nici o putere asupra-mi.


Eram nimeni. N-aveam dorinte, nici vointa, nici un gust,
nici un dezgust. Fusesem totalmente cladita ca sa seman
ct se poate de mult cu un model uman pe care nu-l alesesem si care nu-mi convenea. Zi de zi, de la nastere, mi
se fabricasera: gesturile, atitudinile, vocabularul. Mi se
reprimasera nevoile, placerile, elanurile, mi fusesera ndiguite, machia te, deghiza te, ntemnitate. Dupa ce mi-au
smuls creierii, dupa ce mi-au golit capul de ce-i al meu,
mi l-au umplut cu o gndire corespunzatoare care mi se
potrivea ca nuca-n perete. Iar cnd s-a vazut ca grefa
prinsese foarte bine, ca nu mai aveam nevoie de nimeni
ca sa-mi refulez valurile ce-mi veneau din strafundurile
fiintei, am fost lasata sa traiesc, liber.
Acum cnd, n straduta nfundata, facusem inventarul harababurii, cnd mi aminteam, cu precizie, detaliile minutioasei spaIari a creierului la care fusesem supusa si gratie careia devenisem aproape demna de mama,
de familie, de clasa mea, acum, cnd cunosteam, cnd
descopeream viclesugul prin care aceste suplicii fusesera practicate si ndura te pna la capat, ntru dragoste,
onoare, frumusete, bine, ce-mi mai ramnea? Vidul. Cine
eram? Nimeni. Unde sa ma duc? Nicaieri. Nu mai exista
frumusete, nici onoare, nici bine, nici dragoste, cum nu
existau, din aceleasi motive, rau, ura, rusine si urtenie.
Descifrnd halucinatia crezusem ca ma aduc pe
lume, crezusem ca ma nasc. Acum mi se parea ca scotnd ochiul din capatul tevii mi provocasem propriu-mi
avort. Acel ochi nu era doar al mamei, al lui Dumnezeu,
al societatii, era si al meu. Se distrusese ceea ce eram,
iar n locul meu se afla un zero, nceputul si sfrsitul,
acel punct din care totul basculeaza nspre ct se poate
de mult ori ct se poate de putin, zona vietii moarte si

Cuvinte care elibereaza

177

a mortii vii. Era cu putinta sa ai n acelasi timp zero zile


si treizeci si patru de ani? Eram un adevarat monstru.
Cel mai nspaimntator lucru nu era ca ma aflam acolo,
ci castiam ca ma aflam acolo si ca o stiam cu acea limpezime rece si cu acea certitudine pe care le ofera psihanaliza. Eram o uriasa paralizata de o simpla hrtie de
muste, sau o musca prinsa ntr-o capcana pentru o uriasa. Grotesca, ridicola, stupida.
Vai! Ah, nebuna! Vai, ah, nebuna! .
Cel mai rau era gndul ca toti cei din mediul meu suferisera aceeasi soarta ca mine. Atunci, de ce doar eu reactiohasem att de bine si totodata att de prost la dresaj? Pentru ca realmente mintea mi era bolnava si pentru ca eram deosebit de slaba si de inconsistenta? Nu
concepeam dect aceasta alternativa care era un hau, un
infern.Ma duceam n straduta nfundata, ma lungeam, iar
acum nu mai spuneam nimic. Nimic. Nu mai aveam nimic de spus. Nu mai gaseam nimic de spus. Doctorul si
cu mine ne cunosteam ntr-att, nct mi-erau destule cteva cuvinte ca sa-i explic ce se mai petrecuse de la ultima sedinta. Apoi venea tacerea. O tacere apasatoare, mohorta. Mi se ntmpla se pna si sa adorm acolo, pe canapea; scapnd astfel cu totul de realitatea absurda, derizorie.
Vag. Vag. Acelasi peisaj ca acela din adolescenta: un
desert cenusiu, cetos, sub un cer bej, calm. La ce folosea
sa tot merg pe acolo? Mereu era la fel.
De ce persistam n a ma duce n straduta nfundata?
Canapeaua. Ochii-mi deschisi spre pnza de iuta care
tapeta peretii, platitudinea aceea cenusie si bej, simultan uni si imprecisa. Ochii-mi deschisi spre desertul
meu angoasant, simultan cetos si neted.

178

Marie Cardinal

ntr-un loc plat si neted, lipsit de vegetatie, lipsit de


relief, ntr-o zi nchisa din copilarie l-am ntlnit pe tata.
Aveam sase-sapte ani. mi adusese un cadou: un cub din
catifea rosie mpodobit cu panglici din satin auriu. Magnific! Un asemenea ambalaj nu putea contine dect un
foarte frumos cadou. Eram ca de obicei stingherita de
prezenta ambigua a tatalui, de tandrete a si de iubirea
voioasa pe care le avea fata de mine. Rdea, ochii-i straluceau.
- Deschide, o sa vezi ce-i nauntru.
As fi preferat sa deschid cutia cnd numai era el de
fata, dar insista.
Asa ca, ncetisor, am tras de o parte din nodul auriu
si cutia, brutal, s-a deschis de la sine, dnd la iveala un
dracusor ce se balansa la capatul unui arc, scotnd limba, strapungnd cu niste ochi gata sa-i iasa din orbite,
strmbndu-se. Era foarte urt, foarte tmpit, ma speriase. Ce deceptie! M-am pus pe plns, rusinata la culme.
Tradata!
Dracusorul meu din stadiul de adulta era micutul
doctor. mi ofeream luxul sa vin sa vad de trei ori pe saptamna un dracusor ce ma deceptiona si ma ridiculiza.
Cheltuiala era enorma. Pretul sedintelor nghitea aproape tot ce cstigam. Dupa ce plateam ntretinerea si gazele, lumina si cantinele copiilor, mi mai ramneau cinci
franci pe zi pentru toate celelalte. Era greu. Aceasta mizerie nsa se potrivea cu desertul meu. Din moment ce
copiilor nu le lipseau lucrurile esentiale, la ce sa-mi trebuiasca mai multi bani? Ma pierdusem n incoerenta.
Eram o nebuneasca nebuloasa rasucindu-ma n jurul
unui centru indefinibil. Pna atunci centrul vietii mi fusese, constient ori inconstient, mama. Fusese arsa de analiza ca de un acid. Nu mai ramnea nimic din ea. Eu nsa

Cuvinte care elibereaza

179

nu stiam sa fac altceva dect sa ma rasucesc n juru-i, a


principiilor ei, a fantasmelor ei, a pasiunii ei, a tristetii
ei. Chiar daca unele parti din fiinta mea se desfaceau n
lungi suvite lnoase, ondulate, ce pluteau n departare,
libere n aparenta, de fapt erau puternic legate de centrul vrtejului pe care-l reprezenta ochiul, de-acum scos,
al mamei.
n Sertao, o regiune deosebit de uscata si de arida din
Brazilia, cresc ici si colo vreo cteva tufisuri de vegetatie. Cnd ncerci sa le smulgi descoperi ca au radacini
puternice si ca se ngraasa afundndu-se n pamnt.
Daca te ndrjesti sa le dezgropi observi ca sunt n legatura cu radacinile tufisurilor vecine si ca toate converg
spre o tulpina solida ce se adnceste nca si mai mult ngrosndu-se si n cele din urma ajunge la un unic trunchi
urias ce sfredeleste pamntul ca un trepan. n fapt, ti dai
seama ca e vorba de un copac urias ce s-a ngropat singur la douazeci-treizeci de metri sub nivelul solului pentru a gasi apa. Prin urmare, tufisurile pe care le vezi n
desertul din tinut nu sunt dect vrfurile crengilor acestui copac gigantic.
Eram aceste tufisuri. nsa, privata de trunchiul ce scotea apa din adnc uri, aveam sa mor.

:H

fundata. De altfel, lipseam de la multe seu stiamUitam


de ce cu
maitotul
veneam
n ori
straduta
ndinte.
de ele
greseam
ziua sau ora. Ajungeam n fata intrarii; era un fel de ceremonial pentru sunat: trebuia deschisa o prima usa cu
geam ce dadea direct spre gradina si, n interior, pe tocul usii, se afla un buton pe care era ndeajuns sa apesi
pentru ca n biroul doctorului sa se auda o sonerie. Numai initiatii stiau. n acest mod nu-l vedeai niciodata dect pe el. Daca ajungeam la fix ma introducea direct n
birou si-mi puteam imagina ca statuse acolo, sa m-astepte, de la ultima sedinta. Era nsa ndeajuns sa ajung cu
cinci minute mai devreme ori mai trziu ca sa dau peste
siluete, mai degraba umbre. Fie peste "bolnavul dinainte", cu capul ntre umeri, nfatisare jenata, privire camuflata si furtiva. Fie peste cei de-ai casei pe care i identificasemde-a lungul anilor ca fiind: tata, mama, sora. Nu
stiu daca erau realmente acestia.
Pe atunci, asadar, mi se ntmpla adeseori sa urc
treptele peronului ngust, sa deschid prima usa cu
geam, sa apas pe butonul interior si sa astept. Auzeam

Cuvinte care elibereaza

181

imediat deschizndu-se usa de la birou, cei trei pasi


mari ai doctorului traversnd holul si l vedeam apa.;.
rnd la usa de la intrare ntredeschisa. Ochii-i stersi,
reci, limpezi, mariti printr-o uimire simulata, corpu-i
mic foarte drept, vocea un pic tremuratoare si totusi
autoritara.
- Ati gresit, nu va astept astazi (Sau: "Nu e ora, va
asteptam mai devreme.")
Pna sa ma scuz si disparuse, Iasndu-ma n fata usii
nchise, adica n fata mea nsami. Frustrata si vinovata.
Vinovata, pentru ca stiam ce soc era sa auzi acea sonerie
n plina sedinta, chiar de nu spuneai nimic, sa-I vezi pe
doctor ridicndu-se, iesind, era insuportabil.
n toata aceasta interminabila perioada, facuse, cnd
si cnd, unele scurte remarci care, ncetisor, ncolteau nlauntrul meu.
Ca sedintele de la care lipseam trebuiau platite.
Eu, care n-aveam un ban,gndindu-ma
ca trei sferturi de ora de mutism ori de absenta ma costau o avere: patruzeci de franci.
Ca tacerea avea un sens. De taceam nu nsemna ca
n-am nimic de zis. nsemna fie ca ascundeam ceva, fie
ca ma aflam n fata unui obstacol pe care mi-era frica sa-I
trec. Daca voiam sa progresez, trebuia deci fie sa vorbesc
despre ce voiam sa ascund, fie sa fac eforturi ca sa definesc obstacolul invizibil ce ma tinea n loc, singurul mijloc de a izbuti era sa spun absolut tot ce-mi trecea prin
cap, si nu-mi trecea nimic.
Ca cele mai marunte manifestari ale mele aveau un
sens. Spre exemplu, n acea perioada de tacere totala,
daca scoteam un suspin, chiar foarte slab, doctorul spunea: "Da? .. Da?", ca pentru a-mi da de nteles ca poate
era o deschidere atunci, exact n momentul n care sco-

182

Marie Cardinal

sesem suspinul. Trebuia sa ncerc sa gasesc ce mi se petrecea n minte n acea clipa. La fel si cnd mi schimbam
pozitia (caci puteam ramne abatuta, culcata ghemuit,
ntoarsa spre perete, fara sa ma misc pentru nimic n
lume, pe toata durata sedintei) i auzeam acel "Da? ..
Da?".
Atitudinea n viata de zi cu zi nu-mi era prea diferita de aceea pe care o aveam la doctor. Daca ma controlam n fata copiilor (cnd eram mpreuna toti patru vorbeam, ne jucam, pregateam temele si lectiile pentru ziua
urmatoare), daca izbuteam sa lucrez (redactam acasa texte de publicitate) putnd astfel sa-mi platesc sedintele si
sa-mi hranesc proprii copii, n restul timpului eram
. muta. Nu puteam comunica cu nimeni, ma ghemuiam
n pat si stateam acolo ore-n sir, fara sa ma gndesc la nimic anume, necata ntr-un fel de supa calduta si fada
din care ma scotea uneori frica, facndu-ma sa ma ridic
n fund, sa ma agit, accelerndu-mi respiratia. mi era
imposibil sa spun de ce mi fusese frica. Mi se ntmpla
sa adorm mbracata. Deschideam ochii, era dis-de-dimineata, era acelasi lucru. N-avea nici o importanta faptul
ca exista zile si nopti.
Uitarea e ncuietoarea cea mai complicata, nsa numaio ncuietoare, nu e o guma ori o sabie, nu sterge, nu ucide, nchide. Acum stiu ca mintea capteaza totul, clasifica totul, ordoneaza totul si ntretine totul. Totul nseamna: pna si ceea ce cred ca n-am vazut, auzit sau simtit,
pna si ceea ce cred ca n-am nteles, pna si mintea altora. Fiecare eveniment, orict de minuscul ar fi, orict de
cotidian ar fi (ca de exemplu ca ma ntind dimineata cascnd), e catalogat, etichetat, strns n uitare nsa indicat
la nivelul constiintei printr-un semnal adeseori microscopic: o ramurica de miros, o scnteie de culoare, o

Cuvinte care elibereaza

183

licarire de lumina, o bucatica de senzatie, o aschie de cuvnt. Si chiar si mai putin: un fsit, un ecou. Si chiar si
mai putin: un nimic ce-ar exista.
E ndeajuns sa fii atent la aceste semnale. Fiecare pazeste un drum la capatul caruia se afla o usa zavorta n
spatele careia se gaseste amintirea intacta. Nu ncremenita n moarte ci, dimpotriva, vie, realmente vie, nu doar
cu lumina ce-i este proprie, cu mirosurile, cu miscarile,
vorbele, zgomotele, culorile ei, ci si cu senzatiile, cu emotiile, cu sentimentele, cu gndire a ei, si cu doua antene,
doua mijloace posibile de a prinde ce-i nainte si dupa.
Afundndu-ma, cum am facut-o vreme de sapte ani,
ca sa ma vindec, n cercetarea inconstientului, am nteles mai nti sistemul de semnale, apoi am gasit secretul
deschiderii majoritatii usilor, n fine, am descoperit ca
existau usi pe care le credeam imposibil de deschis si n
fata carora tropaiam n disperare. Angoasa provenea
atunci din faptul ca aveam certitudinea ca nu mai exista mijloc de a face cale ntoarsa. Situatia era ireversibila:
imposibil de a parasi ori de a uita vreo usa greu de deschis si n spatele careia se gasea vreun remediu pentru
a-mi linisti si ngriji mintea bolnava.
Si daca n-as izbuti? Si daca toate astea nu erau dect
o vulgara sugestie? Si daca ma aflam pe minile unui
sarlatan? Si daca as lua iarasi medicamentele mele bune
care ma adormeau? Si daca as lasa totul balta?
E formidabila rezistenta pe care o opune mintea la
deschiderea acestor usi. A mea se manifesta cu o forta
fantastica. Statea acolo de paza ndaratul a cte ceva care
ma ranise, care-mi facuse mult rau, care-mi facuse fiinta tandari. Nu voia sa revin ntr-acolo, nu voia sa sufar
din nou de acel rau uitat. Punea moartea de garda ca sa
pazeasca mai bine usa. Moartea cu putrefactiile ei, cu

184

Marie Cardinal

lichidele-i mputi te, cu ale ei carnuri n descompunere,


cu scheletu-i albicios de care atrna moale o bucata de
carne colcaind de viermi. Punea acolo n fata orori; tot
ceea ce eu, pe-atunci, consideram a fi orori! spectacole
ce ma faceau s-o iau la fuga, imagini care ma faceau sa
vomit, ceva extrem de periculos. Cel mai adesea nsa, n
fata usii era vidul. Un vid colcaind de lucruri invizibile,
un vid fascinant care-mi provoca ameteli, un vid ngrozitor.
Prima usa s-a deschis aproape fara sa-mi dau seama.
Am avut, ntr-o noapte, un vis pe care nu-l mai avuse~em de multa vreme si care se repetase totusi aproape
n toate noptile din tinerete.
Ma aflam ntr-un loc placut care, n functie de zile, era
tie complet gol, fie plantat cu pini maritimi. Pamntul
era usor farmitat, uneori chiar nisipos, totusi tare.
n linistea si n blndetea acestui decor patrundea
un calaret, el nsusi n totala armonie cu ansamblul.
Calu-i mergea la trap ntr-o cadenta foarte lenta. l ducea ntr-un manej dreptunghiular pe care-l delimita cu
precizie facnd mai multe ocoluri exact la fel, animalul punndu-si copitele n urmele pe care le lasase n
trecerile anterioare. Barbatul putea fi un calaret din
Evul Mediu n armura (n acest caz flutura un splendid stegulet de lupta, iar calul era acoperit din plin cu
valtrap), ori un caI~ret modern mbracat n tweed si
lenjerie fina (o mica esarfa din matase, parfum delicios dintr-un amestec subtil de vertiver10, de piele si
de balegar). Nu ma privea niciodata. l consideram
foarte seducator si stiam ca avea cunostinta de prezenta mea.
10

Planta indiana a carei radacina e folosita n parfumerie (N. t.).

Cuvinte care elibereaza

185

La un moment dat, accelera ritmul trapului: foarte


exact, miscarile calului deveneau mai profunde, mai
marca te, nitel cam n felul practicilor de la Haute-Ecolle; efectul consta n balansarea calaretului din fata spre
spate n mod regulat. Pe masura ce cadenta se accentua,
calaretul si scurta traseul, astfel ca n cele din urma ajungea sa se nvrte n cerc n mijlocul dreptunghiului. Nu-i
vedeam ochii, nu-i ntlneam privirea si cu toate astea
banuiam ca mi-ar fi usor sa sar n crupa la spatele lui si
ca acest lucru nu i-ar fi displacut. Totusi, cu ct se nvrtea mai mult, cu att terenul devenea pentru mine mai
pastos, un fel de sos alb sau de maioneza n care ma 1npotrnoleam, ma afundam, mi paraliza miscarile, mi le
ngreuna. Nu mai izbuteam sa scap de acel lipici gros,
moale, care ma sufoca.
Ma trezeam tresarind brusc, plina de transpiratie,
fara suflu. Detestam acel vis care tindea sa devina un
cosmar si-mi facea inima sa bata de sa-mi sara din
piept. Eram incapabila sa-I identific pe cavalerul care
pentru mine n-avea chip pentru ca n-avea privire. De
altminteri, nu pricepeam nimic din acea imagine
care-mi lasa o impresie de groaza si a carei amintire ncercam s-o refulez.
Retraind acel vis pe canapeaua din straduta nfundata, preciznd ct mai mult cu putinta fiecare element care-l alcatuia, mi-am dat seama ca eram pe punctul de a
descrie doua universuri. Unul pe care-l cunosteam bine,
cel al medicului meu, universul mamei: nepericulos, placut, un pic plictisitor, un pic trist, ponderat, cuviincios,
armonios, plat. Celalalt pe care nu-l cunosteam, dar l
doream inconstient n acea vreme n care am avut visul,
al aventurii, al barbatului, al sexului (ntruct acel calaret mi placea enorm), universul strazii. A ramne si a

186

Marie Cardinal

pleca. Ma mpotmoleam n rezolvarea problemei, insolubila pentru o fetita.


Mama nsemna armonia trista a peisajului. N-aveam
nevoie de ochiul ei ca sa-mi impun propria-i regula.
Ochiul era deja nlauntrul meu. Vedeam prin ea. Eu nu
mai aveam privire sau cel putin eram n stare de la sapte-opt ani (cnd am nceput sa visez calaretul) sa lupt si
sa-mi resping inconstient privirea persopala cu riscul de
a fi paralizata ori asfixiata.
n privinta calaretului, acesta nu ma privea, ma lasa
libera. Vorbind despre el, am nceput sa pricep ce-mi placea cu adevarat, ce doream cu adevarat pe cnd eram copil. Am nteles si de ce, mai trziu, nu-mi placea sa fiu
privita cnd faceam dragoste si de ce, de cum mi s-a
agravat boala, nu mai puteam simti placere dect daca
mi imaginam ca ma mperechez cu un animal, n special un cine. Fantasma ce ma dezgusta si mai mult de
mine si de care nici nu ndrazneam sa-i vorbesc doctorului.
Am nceput sa vorbesc, iar fantasma s-a ndepartat de
mine, nu ma putea judeca, ma lasa libera, privirea unui
cine nu ma putea nici umili, nici rani.
De fiecare data cnd am deschis cte una din usile temute am observat, pe de o parte, ca mecanismul ncuietorii nu era asa de complicat pe ct credeam si, pe de alta
parte, ca acolo unde ma temeam ca descopar groaza, tortura, oroarea, descopeream fetita n toate starile ei: nefericita, nnebunita, nspaimntata. Mi-era frica sa nu dau
peste ceea ce putea sa sperie o femeie de treizeci si patru de ani care vazuse barbati omorndu-se pe strada,
care-si simtise copiii nascndu-se, sfsiindu-i viscerele,
care stia ce-nseamna napalmul, tortura, lagarele de concentrare. Descopeream nsa frica unei copile. n spatele

Cuvinte care elibereaza

187

usii se afla fetita terorizata pentru ca un gndac mare


tocmai intrase-n crapatura unui perete, chiar deasupra
capului ei, pentru ca un domn o filma pe cnd facea pipi, .
paralizata de un calaret ce o vizita noaptea, ngrozita de
un robinet de hrtie. Retraiam momentul mpreuna cu
ea, deveneam ea, aveam frica ei. Apoi disparea. Eu ma
trezeam si ma apucam sa curat de buruieni terenul recent cucerit. Spatiu-mi devenea tot mai ntins. mi era
mai bine.
n prima parte a analizei mi dobndisem sanatatea
si libertatea corpului. Acum aveam sa-ncep, ncetisor,
sa-mi descopar fiinta.
Initial treaba a fost penibila pentru ca nu aveam ncredere n mine. Ma temeam sa nu dau peste cineva care
n-ar fi stiut sa-si nabuse defectele si viciile. A trebuit sa
fac nenumarate incursiuni n inconstient pentru a ma
convinge ca era salbatic si liber, nsa ihcapabil de rautate. Binele si raul apartineau constiintei mele, mie-mi revenea sa le elaborez dupa cum mi convenea.
Tratamentul s-a terminat atunci cnd m-am simtit n
stare sa-mi iau raspunderea propriilor gnduri si a propriilor acte, oricare ar fi ele. Asta mi-a mai cerut nca patru ani.

XI

i-au trebuit primii patru ani de analiza,


acel mare numar de sedinte, casa-mi dau
seama ca eram pe cale sa urmez o psihanaliza. Pna atunci ma lasasem n voia acestui tratament de parca era o vrajitorie, un fel de exercitiu agil de
magie care ma proteja de clinica de psihiatrie. n zadar
progresam, nu ajungeam sa ma conving ca simplu-mi
fapt de a vorbi mi va elimina definitiv acel haos, acel
rau att de adnc, acea dezordine devastatoare, acea per. manenta frica. Ma asteptam ca, dintr-o clipa ntr-alta, totul s-o ia de la capat: sngele, angoasa, naduseala, tremuraturile. Ma minunam ntr-att vaznd ca se prelungeau momentele de ragaz, nct nu r~alizam ca ma
schimbasem profund. Eram tot mai putin n mod arbitrar la discretia celorlalti si a hazardului.
Straduta nfundata se preschimba ntr-un laborator
ca si ntr-un castel cu portile nchise. Micul doctor mi
era pavaza si martor al ca!atoriilor n inconstient. Drumu-mi era de-acum jalonat cu puncte de reper pe care
le cunostea la fel de bine ca si mine. Nu ma mai puteam pierde.

Cuvinte care elibereaza

189

nti am retrait momente ce mi-au servit drept scut


mpotriva ceva-ului launtric, de parca voiam sa-i dovedesc si sa-mi dovedesc mie nsami ca n-am fost mereu o
bolnava, ca exista n mine un embrion ascuns pe care-l
puteam regasi si pe baza caruia m-as dezvolta. Cautam
sa precizez cum si de ce devenisem o bolnava mintala.
Procednd astfel am scos la lumina personalitatea nesanatoasa a mamei. Revedeam scenele pe care le voi descrie acum ntru gloria vietii.
Vacantele de vara ni le petreceam n parte ntr-o casa
pe malul marii care se numea Salamandre. Alba cu
obloane albastre. Un culoar central deservind opt dormitoare si, n capat, un living-room spatios dnd nspre
Mediterana. La cealalta extremitate a culoarului, o curte n care erau planta te crciumarese, zorele, si, jur-mprejur, bucataria, camerele de serviciu, spalatoria, lavoarul, garajul. Un mic univers nchis, rezervat familiei reunite n totalitate acolo, nsa deschis spre cer si mare.
Viata n acel loc era vesela si fara constrngeri. mi petreceam zilele alergnd n costum de baie pe stnci si pe
nisip, jucndu-ma n apa. Nany ma supraveghea de pe
plaja, unde ore n sir statea la taclale si tricota mpreuna
cu bonele din vilele vecine ocupate de prieteni ori de cunostinte.
Mesele la Salamandre erau delicioase, alcatuite din
supe gaspachos, salate, bauturi racoritoare din suc de
fructe si lichior, prajeli, crustacee, nsa eu nu aveam voie.
Pna la zece ani copiii nu trebuiau sa mannce la masa cu
adultii. n plus, aveau un regim special, n stilul britanico-american, pe baza de cereale, hamburger, fructe si legume fierte sau crude. Foarte sanatos. mi luam deci masa
naintea adultilor. Nany statea lnga mine si-mi observa
tinuta si masticatia. Caci mama spunea cu multa stiinta:

190

Marie Cardinal

"Alimentele bine mestecate se digera mai usor." Asa ca


Nany repeta: "Mesteca. Por l'amor de dios, mesteca!"
ntr-o seara, la Salamandre, ma asezasem n fata tacmului meu, la capul mesei deja aranjate pentru cina celor mari.
Benaouda trasese obloanele facndu-mi cte o grimasa la fiecare fereastra. Era jocul nostru de seara. Partea
de sufragerie din living-room era luminata cu o lustra
araba pe care o gaseam splendida pentru ca semana CU
un pom de Craciun. Era compusa dintr-o suprapunere
.de stele din arama ale caror nenumarate si lungi brate
sustineau niste creuzete din sticla colorata: albastre, rosii, galbene, verzi. n aceste creuzete (foste lampi cu ulei)
ardeau becuri ce proiectau n acel colt al spatioasei ncaperi niste lumini multicolore.
Partea de salon ramnea n penumbra. Cel mai tnar
unchi al meu, care avea doar cu vreo zece ani mai mult
ca mine, adica avea aproape cincisprezece ani, se plictisea ntr-un fotoliu mare din ramuri de palmier. si tinea
piciorul drept n fata, ntins ntr-o gutiera: suferea de un
epansament de sinovie. Mama mi explica se ca lichidul
sinovial era asemeni ulei ului cu care Kader mi ungea
lantul si pedalele bicicletei. Astfel, tnaru-mi unchi, n
urma unei caderi, pierduse lichidul care folosea n a-i lubrifia genunchiul. Ca sa-I recapete trebuia sa stea nemiscat ... Tinea mult la mine si totdeauna mi facea complimente n legatura cu buclele, cu pistruii, cu genunchii
juliti, cu rochiile. Si eu tineam mult la el. Nu era nici
adult, nici copil, si totusi poseda acea extraordinara superioritate de a-mi fi unchi, fratele mam~i. Mi se ntmpla sa adorm la masa tocmai la mijlocul cinei, ntr-att
ma obosisera zilele-mi de mare, de soare si nisip. Unchiul, cnd era valid, ma lua n brate si ma ducea pna

Cuvinte care elibereaza

191

n camera la mine. i simteam tandretea chiar nainte de


a ma cufunda pe de-a ntregul n somn.
Asadar, eram bine aparata n acea seara: Nany al~turi
de mine, unchiul n fata, de cealalta parte a mesei, lustra n forma de stea deasupra capului si marea ce se
odihnea afara sopotind din adncuri. Tocmai atunci
Messaouda mi-a pus n fata o farfurie plina cu supa de
legume. Detestam mncarea asta. n special firele de praz
fata de care simteam o repulsie totala. Nu le puteam nghiti. Era un refuz visceral imposibil de trecut. mi nclestam maxilarele, nu voiam sa duc lingura la gura. nghiteam fiertura care-mi aluneca singura pe gt nsa nu
Iasam sa intre nici o farma din legume, mai cu seama
prazuL
Atunci a venit mama, frumoasa, parfumata, cu ondulatiile parului bine lipite de cap. Dintr-o singura privire
ntelesese situatia.
- Trebuie sa-si mannce supa.
- Doamna, dar n-o poti face cu nici un chip sa nghita legumele.
- Lasa-ma pe mine.
I-a luat locul lui Nany, lingura.
- Nu ti-e rusine, trebuie sa fii hranita ca un bebelus!
Nimic de facut, dezgustu-mi era prea puternic, imposibil sa-mi desclestez dintii. Mama, enervata, s-a ridicat
de pe scaun.
- Continuati. Nu se va culca pna ce nu-si va fi terminat ce are n farfurie si nu va mai primi nimic altceva.
Apoi a iesit, iar eu am ramas n fata supei, ncredintata ca n-o sa mannc nimic, cu toata supararea pe care
i.,o puteam pricinui mamei actionnd astfeL
Dupa cteva clipe a scrtit pietrisul din fata casei.
Cineva mergea pe sub ferestre. Apoi o pietricica a lovit

192

Marie Cardinal

n oblonul cel mai apropiat de mine. Am deschis gura si


am nghitit legumele. Unchiul si Nany nu spuneau nimic. nca vreo cteva clipe si o a doua pietricica, o alta
lingura nghitita ca un purgativ. O a treia pietricica, o a
treia, a patra, a cincea nghititura, agatndu-ma de masa
ca sa-mi nving scrba. Atunci unchiu-meu, care nu parea nicidecum ngrozit, a zis:
- Ai face mai bine sa-ti mannci toata supa pentru
ca am impresia ca vnzatorul de haine e prin preajma si
de nu, esti draguta te ia cu el.
Vnzatorul de haine era un om care cumpara hainele vechi de prin cartierele frumoase si se ducea sa le vnda altundeva. Mergea ncet pe strazi scotnd, la intervale regula te, un strigat ascutit: "Hai ... Ne! Hai ... Ne ... Le... "
mi provoca o adevarata spaima pentru ca purta, atrnnd de capatul curelei, piei de sobolani uscati formndu-i pe solduri un fel de basca. Ma ascundeam cnd i
auzeam strigatul, iar mama ma ameninta ca ma da vnzatorului de haine, daca nu eram cuminte.
Dar vnzatorul de haine nu trecea pe la Salamandre,
nu putea fi el. nghiteam totusi tot ce era n lingura pe
care mi-o ntindea Nany.
Deodata, n linistea totala din spatioasa ncapere, n
noapte, n timpul suspendat de surpriza, am auzit foarte aproape de mine:
- Hai. ..ne! Hai...ne .. .le!
Era aici! Nu-mi terminasem farfuria! O sa ma ia cu
el! M-a cuprins groaza, un fel de fior puternic m-a zguduit, mi-a strns abdomenul si, ca si cum mi dadeam
sufletul, supa ~ghitita mi-a iesit din nou pe gura ca
un gheizer. M-au cuprins spasmele, vomam apa, aer,
nimic. Nany ma tinea de frunte si, surprinzator, unchiul rdea.

Cuvinte care elibereaza

193

Mama revenise. ntr-o fractiune de secunda a vazut


frumoasa fata de masa mproscata cu ce vomasem. 1 s-a
crispat fata: o deceptiona sem nca o data. i ntelegeam
stratagema: facuse pe vnzatorul de haine ca sa ma forteze sa-mi mannc supa. N-a mers dupa cum credea. n
privire si n voce avea O exasperare isterica.
- si va mnca toata supa, totusi! Va trebui ntr-o
buna zi sa nceteze, copila asta, o data pentru totdeauna, cu capriciile. Nu ma voi clinti de aici. Nu vom cina
pna ce ea nu va fi terminat.
Atunci am mncat singura supa vomata si am facut-o
nu pentru a-i placea, ci pentru ca simteam n ea ceva periculos, bolnav, ceva ce o depasea si ma depasea, ceva
mai ngrozitor dect vnzatorul de haine.
Aceasta ntmplare a strnit mai apoi rsul ntregii familii, alerta te de tonul ridicat al vocii. Si-o povesteau unii
altora n cele mai marunte detalii. Pentru a conchide, s-a
zis despre mama: "E severa, nsa e dreapta." Fraza aceasta nu izbutea sa-mi intre n cap. Nu ntelegeam ce-nsemna, o refuzam.
Nu reuseam sa atrag pentru multa vreme asupra-mi
afectiunea si atentia mamei dect atunci cnd eram bolnava. Ma-ntorceam de la scoala arznd, cu ochii n flacari, drdiam. Pe drumul spre casa, Nany decretase
deja: "Nu e-n regula." De cum am sosit, mama a fost prevenita si camera mi se preschimba ntr-o camera de bolnava. Mama ntindea pe comoda un gen de pnza de altar scrobita si brodata pe care rnduia medicamentele,
termometrul, lingurite de argint pe farfurioare, si, tronnd n mijlociul acestui calabalc, un mic ceainic de
portelan cu flori a carui baza forma o grota unde ardea
o flacaruie ce pastra n permanenta calda infuzia de verbina pe care o adoram.

194

Marie Cardinal

- Trebuie sa bei mult cnd ai febra.


Mama venea spre patul meu, se aseza, se apleca spre
mine si mai degrab~ mi pipaia dect mi saruta fruntea
si tmplele. O facea din coltul buzelor si cu obrazul,
atent, o parte a fetei apoi cealalta parte, prin atingeri repetat~, tinndu-mi bine barbia ntre palme. Aceste alaturari usoare, rapide si precise ma umpleau de f~ricire
si de tandrete.
- Ai o febra serioasa. Sa vad, deschide gura.
Totdeauna n acest loc se descoperea secretuL Se folosea de una din linguritele de pe comoda ca sa-mi apese limba n jos, mnuia o Iampita ca sa-mi vada gtuL
- O frumoasa anghina cu puncte albe. O s-o ai opt
zile.
Se straduia sa-mi explice ca eram bolnava pentru ca
eram neglijenta, neascultatoare, imprudenta etc., dar asta
nu ma mpiedica sa fiu cea mai multumita fetita din
lume. stiam ca, opt zile, ma va ngriji cu tot zelul. Cu gtuI n suferinta, cu acele curbaturi resimtite deja n tot
corpul, ma Iasam dusa n patul meu unde fusesera puse
asternuturi proaspete, att de proaspete nct, atunci
cnd m-am ghemuit nauntru, contactul cu ele mi-a provocat un frison. Eram moale si fragila ca un fruct foarte
copt.
Nu numai ca ma ngrijea, dar statea acolo, lnga
mine, tacuta, ndeletnicindu-se cu ceva de citit sau cu
vreun lucru de mna. Cu ea zilele treceau repede si, de
cum se lasa ntunericul, toata camera ncepea sa se clatine din cauza flacarii plpitoare a lampitei ce-i dadea
verbinei un parfum delicat, delicios. Umbrele disproportionate ale mobilelor si ale obiectelor formau o caverna
fermecata si calduroasa unde se nalta vocea mamei ca
sa ma adoarma, sa ma legene, blnda, plina, un pic joa-

Cuvinte care elibereaza

195

sa: "Mama omuletului i-a zis ntr-o dimineata: cincisprezece ani esti la fel de nalt precum covata noastra de pine. n oras poti sa fii un bun ucenic, dar ca sa ari pamntu! esti mult prea mic, amice, esti mult prea mic, pai, da!"
Urma povestea lui Gregoire, micul Chouanll, pna la
moartea-i n plin suierat de gloante: "nsa unul dintre ele
l loveste ntre ochi, prin gaura iese sufletul, Gregoire e
n ceruri." Atrocitatea acestui final si cupletul urmator
n care Isus si ntredeschide "mantia-i roz", ca sa-I apere pe copil si sa-I ascunda, ma tulburau. Ea cnta dnd
mai cu seama atentie pasajelor poetice si dramatice. Mai
erau si Batistutele din Cholet si multe alte cntece triste si
dragute care mi-au ramas n cap si nu-mi vQr iesi niciodata. Vor fi totdeauna importante pentru mine d~oarece
sunt ncarcate de nopti placut mirositoare si de iubire.
Minile i erau racoroase, usoare, extrem de ndemnatice si facute pentru a ngriji. Nimeni altcineva nu stia sa
faca mai bine o injectie sau sa schimbe un pansament.
Mini ca de pasari, ca de pisici. Mini care se nmulteau,
erau iuti, experte. Ma nvelea bine, mi mai pipaia fruntea:
- Acum o sa dormi, micuta mea draga.
mi vorbea cum o auzisem vorbindu-i copilului ei pe
mormntul de la cimitir. Vocea si minile-i ma mngiau.
Ah, aveam iubirea ei! Ct era de frumos, ct era de
simplu. Adormeam fericita, arznd de febra.
Cel mai bine era dimineata. La trezire, gtuI ma durea mai putin, saliva trecea mai usor, termometrul indica o scadere a temperaturii. Simteam o iritatie n pulpa
piciorului si dorinta sa ma misc.
11 De la Jean Chouan, poreclq. unuia dintre sefii insurgentilor din
vest; Les Chouans, roman de Balzac. (N. t.)

196

Marie Cardinal

- Nu trebuie sa iesi din pat. Nu esti ctusi de putin


vindecata.
Pentru a ma face sa stau linistita ma aseza n fund,
mi punea perne la spate si-mi citea. mi citea mai ales
fabule de La Fontaine si poeme, Ctlintonatie. Pentru
aceste sedinte lua mereu aceleasi carti. Le stiam cu precizie locul n biblioteca. Era una pe care o asteptam cu
un amestec de nerabdare si de groaza, o culegere de poeme de Jehan Rictus, autor parizian si mizerabilist12.
Dintre aceste texte, aprecia n chip special unul intitulat: "Bocetul batrnei"13. Cnd mi-l anunta, mi se facea
pielea de gaina. Era povestea unui pusti din cartierul
Menilmontant care o h,lape o cale gresita si ajungea la
esafod. Mama canaliei, ngenunchiata pe pamntul
anonim al patratului condamnatilor dintr-un cimitir
din Paris, dadea drumul la o jelanie ce se ntindea pe
numeroase pagini. Mama i mprumuta vocea. Acea
transformare a mamei, ca si cum si-ar fi pus pe fata o
masca de trfa, si-ar fi deghizat corpul n sarantoaca,
mi strnea o curiozitate nemaipomenita. La drept vorbind, n acea clipa, mama ma fascina, dar ma si dezgusta. De unde-i venea asemenea zeflemea grosolana,
asa de surprinzatoare pentru o femeie ca ea, att de
demna, att de mndra, att de bine crescuta, att de
stricta? Motivul e ca textul era scris n argou parizian,
iar mama si lasa buzele sa-i atrne ntr-o abandonare
fara vlaga pentru a pronunta "Menilmuche"14 si
12

Care insista pe aspectele cele mai mizerabile ale vietii sociale.

(N. t.)
13 n franceza, "La jasante de la vieille", care face parte din
culegerea de poeme Cartilenes du malheur (Cantilenele nefericirii)

(1902). (N. t.).


14 Deformare
a numelui
Menilmontant. (N. t.).

unui cartier

din estul Parisului,

Cuvinte care elibereaza

197

"Montmertre"15 si "lovituri de sis" si "omu", din care


nu pricepeam mare lucru, doar ca era vorba de un limbaj popular. mi dadea, nsa explicatii si atunci ntelegeam ca sarmana femeie plngea pentru ca i se nmormntase fiul acolo, n acel pamnt, fara sa stie exact
unde, caci nu se indica prin nici o cruce, nici un semn,
mormntul decapitatilor ... Plngea, plngea si plngnd si revedea baiatul n vremea cnd era doar un bebelus trandafiriu si dolofan pe burta caruia se distra facnd "prr" ca sa-i strneasca rsul, i revedea gura cu
buze tandre ce-i sugea la sn si capul cu bucle blonde.
Capul acela care-i fusese retezat si care era ngropat
acolo, despartit de corp.
Acest text era momentul de glorie al mamei si nu arareori, cnd l citea, vedeai aparnd lumea din casa care
venea s-o asculte. De altminteri, n familie, se spunea despre mama: "E o adevarata artista."
Uneori mi punea pe genunchi, ca sa ma uit la desene, Infernul lui Dante, cu ilustratii de Gustave Dore pe
care-Ilegase n piele de sarpe, ori catehismul strabunicii, ntesat cu ngeri grasi si extatici si cu demoni care fac
gnmase ...
Venea apoi vindecarea si viata rencepea ca mai nainte. De cum nu mai eram slaba fizic, se ridica si se ndeparta, se ntorcea la saracii ei, la bolnavii ei. mi ramnea amintirea pretioasa a propriei atentii si prezenta si
impresia ca eram prea mica pentru a-i ntelege cntecele, imaginile si lecturile. Aveam vaga senzatie ca se nsela, ca nu era normala.
n Elvetia locuiam ntr-o vila mare, Edelweiss: o constructie din lemn, cu doua etaje, mprejmuita de un cu15

De la Montmartre. (N. t.)

198

Marie Cardinal

Iaar n aer liber spre care dadeau toate camerele de la


parter. Jur-mprejurul casei se ntindea peisajul elvetian
la care rvnesc toti albii din colonii: o pajiste cu iarba verde si proaspata, presarata cu floricele ncntatoare, o padure de brazi n departare si, ct vezi cu ochii, lanturile
muntilor Alpi.
- Respirati adnc, aerisiti-va plamnii, sunteti aici
pentru a va nsanatosi.
Locuiam acolo mpreuna cu cea mai buna prietena
a mamei si cu cei doi fii ai ei care erau de aceeasi vrsta cu mine. Trei copii de sase si sapte ani, ncredintati, n privinta studiilor, unui preceptor ecleziastic,
abatele Grandmont, pe care impetuozitatea noastra de
tineri mediteraneeni l depasea si care, pentru a ne
face sa stam linistiti, ne povestea viata sfntului Guy
de Fontgalant, tnar recent beatificat, avnd particularitatea de a ajuta la regasirea obiectelor pierdute
cnd era rugat: "Sfinte Guy de Fontgalant, fa sa-mi regasesc batista." Si-ti gaseai batista.
Eram n 1936.
Sala de cursuri se afla la etajul doi al vilei, ca suspendata ntre cer si piscurile nzapezite ale muntilor.
ntr-o dimineata, un strigat, mai curnd un urlet, o
voce puternica ce dadea alarma. ntr-o clipita am fost pe
palier, aplecati peste balustrada din stejar lustruit. Toti
locatarii procedasera la fel, astfel ca vedeam, mai jos,
umeri si cefe aplecate, precum ale noastre, nspre biroul
de la intrare. n mijlocul spatioasei case a scarii, mama
si nalta fata-i ravasita, cu trasaturile alungite n spate
ca de gheare, cu ochii bulbucati de groaza, mai verzi dect de obicei:
- Comunistii au luat puterea! Tocmai s-a anuntat la
radio!

Cuvinte care elibereaza

199

Comunistii? Ce-nseamna asta? Sunt oare nemti care


vin sa ne tintuiasca de usile hambarelor ca n perioada
Marelui Razboi? De ce i era att de frica mamei?
Panica pusese stapnire pe toti ai casei. n douazeci
si patru de ore bagajele erau facute, vila ncuiata, ne ntorceam n Algeria, n galop!
- Vom lua expresul de noapte, n felul acesta vom
strabate Franta fara sa vedem nimic.
Si-i adevarat ca dimineata erau de-acum la Marsilia,
Mediterana, portul si impozantul pachebot la chei. Uf!
Eram primii mbarcati. Aveam impresia ca scapasem ieftin. Aparent, comunistii nu se aflau la malul marii ntruct totul parea calm. nca o sansa ca locuiam n Algeria
si nu n Franta. Nu puneam ntrebari si aveam grija sa
fiu cuminte pentru ca, n acele momente extrem de tensionate, mama era iute de mna si, pentru un da sau un
nu, se pricepea sa traga niste palme care sfichiuiau lasnd urma celor cinci degete pe fata ori pe fund. Nany
nsasi o stergea ncetisor, si toata lumea o data cu ea.
Totusi, o data ce am urcat la bord, atmosfera s-a destins. n cabina mamei erau flori. Cine le trimisese?
Mama vorbea cu Nany:
- Am putut expedia o telegrama acasa pentru a-i nstiinta. Dupa spusele comandantului, se pare ca acolo totul e bine ... Nu-i agitatie.
Apoi am iesit. Acum era multa lume pe ambarcader. Un domn, mbracat ntr-un costum alb (un costum
dintr-acelea pe care le poarta francezii care se duc n
colonii), umbla cu pasi mari ncolo si-ncoace pe puntea noastra, n mijlocul unui grup de oameni ce-l ascultau cu seriozitate. Avea de asemenea pantofi albi,
palarie de panama, cravata rosie si o garoafa rosie la
butoniera.

200

Marie Cardinal

Un difuzor a anuntat ca vizitatorii si nsotitorii trebuiau sa paraseasca vasul. Aveam sa plecam.


Barbatul ramasese singur si si-a rezemat coatele de
bastingaj, foarte aproape de noi. Lumea se adunase n
numar si mai mare pe chei si pe terasa de la Transat,
exact n fata noastra. Barbatul facea semne unor oameni
din partea cealalta. Se auzeau, ici si colo, n vacarm, strigate de nenteles. O simteam pe mama nervoasa. Atmosfera era ncarcata.
Si, dintr-o data, acel barbat, care parea totusi foarte
bine crescut, si-a ridicat bratul drept n vrful caruia si
ncorda pumnul strns si toafa multimea, din fata, dupa
un puternic "Ah!", a facut la fel. O padure de pumni
deasupra capetelor. Mama si-a arborat un ton aspru pentru a-i vorbi lui Nany.
- Banuiam eu de cteva clipe. Cu siguranta ca-i unul
din conducatorii lor de partid ... Dupa toate aparentele,
nu sunt asa de saraci din moment ce calatoresc la clasa
nti"si pe deasupra n costum de alpaca!
Am ndraznit sa ntreb:
-Cinee?
- Un comunist!
- Si oamenii?
- Comunisti, muncitori. Nu ma mai enerva cu ntrebarile tale.
Muncitori! Comunisti! Dupa tonul vocii, avusese
aerul sa spuna ca era totuna. Nu-ntelegeam nimic.
Comunistii pareau sa fie oameni periculosi si totusi
mama spunea mereu: "Trebuie sa fii foarte politicoasa cu muncitorii, sunt nefericiti, oameni sarmani."
Sau: "Exista copii de muncitori care n-au ce sa-si
puna n farfurie, nici vreo jucarie sa se distreze. Ar
trebui sa te gndesti la ei cnd faci risipa". Nedume-

Cuvinte care elibereaza

201

rirea mi era att de mare nct, riscnd sa fiu repezita, am mai ntrebat:
-Ce vor?
- Banii nostri, casele noastre, mbracamintea noastra.
- De ce?
- Pentru ca nu ne iubesc.
- Pentru ca n-am fost destul de politicosi cu ei?
Mama a naltat din umeri, o exasperam. Era mai
bine sa tac si sa-i cer mai trziu explicatii lui Nany.
Apoi sirena a dat semnalul de plecare. Marinarii se
agitau pe uscat si la bord ca sa desfaca parmele. Iar
atunci cnd vaporul a nceput n mod vizibil sa se ndeparteze de chei, multimea, ntr-un singur glas foarte puternic, a facut sa rasune un cntec necunoscut,
maret, formidabil, foarte frumos: "Hai la lupta cea
mare, rob cu rob sa ne unim". Mama era palida, vorbea sacadat.
.
- Trebuie sa stam aici n mod demn. Sa nu-i facem
sa creada ca ne temem de ei. Trebuie sa te comporti
mai bine ca niciodata. Nu-ti fie frica, e doar o mascarada.
M-a mpins n fata. Stateam dreapta, aproape n pozitie de drepti, ca paralizata, n vreme ce asupra-mi se
spargea rostogolmdu-se cntecul comunistilor. Nu stiu
de ce m-am gndit ca redingota mea din flanela gri
provenea de la Ertfant Roi, ca bereta-mi ecosez prevenea de la Old England, ca pantofii-mi proveneau de nu
stiu unde, iar sosetele din ata, de la Grande Maison de
Blanc. Eram foarte corecta, extrem de curata, pentru
a-mi reprezenta cu demnitate familia. O data se nimerea bine, eu care mereu eram "sleampata" I cum zicea
mama.

202

Marie Cardinal

Barbatul n alb de lnga noi auzise vorbele mamei


si-i vazuse gestul, asa ca s-a apucat sa cnte si el, naItndu-si nca si mai mult pumnul: "Sculati, voi, oropsiti ai vietii, voi, osnditi la foame, sus."
Ai sfrsitului? Care sfrsit? Sfrsitul nostru? Moartea noastra? Mama era cu totullivida acum, teapana,
cu fata ncremenita. Nu asista sem niciodata la un eveniment att de grandios si att de dramatic. Multimea
nu-l slabea din ochi pe barbatul cu garoafa rosie. Nu
vazusem niciodata priviri ca acestea: hotarte, gata de
orice, periculoase.
Mie, care-mi placea att de mult sa alerg pe vapor
n timpul traversarii, de acea data n-am pus piciorul
afara.
Dupa ctva timp eram la Salamandre. Nu ma mai
gndeam la comunisti, cu toate ca reprezentau tema
principala a discutiilor familiei care, n salon, cnd ma
duceam sa spun buna seara, jongla cu nume de politicieni, citea ziare si reviste, statea agatata de radio.
Pentru mine, subiectul comunistilor era un subiect
dubios, pe care nu prea ncercam sa-llamuresc. Fusesem
totdeauna nvatata ca trebuie sa ne iubim unii pe altii,
sa mpartim cu saracii etc. Or, cnd saracii cereau altfel
dect cersind pe strada, nu trebuia sa li se dea nimic. De
ce? Mister ..
Eram pe punctul de a cina, cnd unul dintre unchi
si-a facut intrarea la Slamandre, n curte, pe panta. A
trntit portiera apoi a navalit, alergnd n casa pna la
camera bunicii unde, gfind, a anuntat: "Rosii pregatesc o descindere la vilele de pe plaja! Avertizati vecinii!".
Rosii? Garoafa rosie, cravata rosie! Rosii erau comunistii, iarasi ei! Ma vor pune iar n haine de sarbatoare si
ma vor mpinge n fata lor, n timp ce ei si vor cnta acel

Cuvinte care elibereaza

203

cntec extraordinar, nspaimntator. Nu! Nu ma simteam


n stare de asa ceva.
n loc de asta, ca si n Elvetia, dezordinea, agitatia de
lupta, casa cu susul n jos. Mama preluase comanda. Ne
organiza liniile de aparare: bare de fier la ferestre si la
usi, toate zavoarele trase, toate lacatele ncuiate si, pentru mai multa siguranta, dupa ce servitorii, ntesati cu
cosuri de provizii, s-au nchis mpreuna cu noi, punea sa
se mpinga mobilele masive n fata celor maifragile deschizaturi.
Eram mai mult dect speriata, eram ngrozita. Tremuram din toate ncheieturile. Ca sa nu stnjenesc acele
du-te-vino si mutarile, fusesem trimisa n pat, unde-mi
imaginam pe comunisti gata sa-mi taie minile, sa-mi
scoata maruntaiele.
Orele treceau. Stateam ghemuita n pat, straduindu-ma sa ghicesc apropierea comunistilor n noaptea care
acum se lasase. ntelesesem ca familia se hotarse sa joace bridge n mod calm, iar bunica chiar i spusese Lolei
pe culoar: "Serviti-ne sampanie, poate va fi ultima, asa
ca sa profitam si deschideti din ea pentru toti de la bucatarie, copiii mei!", ceea ce mi-a ntetit tremuraturile. i
consideram mult mai curajosi ca mine. Nany trecuse rapid prin camera mea, Iasndu-mi n spatele usii o oala de
noapte mare, ceea ce nsemna ca nu trebuia sub nici un
motiv sa ma misc de acolo.
Un carabus foarte mare, si el nnebunit, incapabil sa
iasa, se rotea cu un zgomot de ventilator primprejurul
luminii de la lustra. Uneori se mai izbea de tavan, iar
ciocnirea era att de violenta, nct se trezea proiectat
pe jos, unde ramne a o clipa agitndu-se tare cu toate
piciorusele-i slabe, ca sa-si revina apoi n pozitie de
zbor. Mai nainte de a da din nou de lumina din mijlo-

204

Marie Cardinal

cuI ncaperii, se pornea n zboruri joase si uneori se


aseza, ncetndu-si atunci bzitul si procednd la
avansari stngace de blindat. Deasupra capului meu,
la vreo cincizeci de centimetri, exista n zid un adnc
orificiu rotund a carui utilitate nu i-o cunosteam. Brusc
m-am gndit ca n-as suporta ca acel carabus.sa se bage
acolo. E totusi ceea ce a facut la un moment dat. Eram
ncremenita de frica, tintuita la pat, incapabila de cea
mai mica miscare. Carabusul se agata cu chiu cu vai
de marginea orificiului. Avea sa cada peste mine si sa
ma zgrie pe fata, sa-mi scoata ochii poate. Atunci am
nceput sa urlu. Tnaru-mi unchi a sosit primul. mi
aduc aminte ca m-a luat n brate si o mpiedica pe
mama sa ma crpeasca. Deoarece i bagasem n toti
sperietii cu tipetele mele.
- Tocmai acum! Ti-ai ales ziua! La vrsta ta, sa-ti fie
frica de un carabus. Hotart lucru, copila asta nu-i normala.
Insecta a fost alungata, iar eu am adormit. Nu i-am
auzit pe comunisti. A doua zi nsa, iesind din casa pentru a ma duce la plaja, am stiut ca trecusera: pe poarta
la noi ca si pe portile vecinilor era un desen mare, un fel
de cruce avnd bratele rupte pictata n straturi groase de
pensula muiata n gudron ce picurase ici si colo n niste
dre negre dense acum uscate de soare. Nimeni nu mi-a
spus ca era opera comunistilor, dar o stiam. Am aflat ca
acele semne se numeau cruci ncrligate si am nteles,
dupa tacerea parintilor, ca erau dezonorante. Nu stiu de
ce, cteva zile, am simtit o rusine profunda de a locui ntr-o casa desemnata n acest feL Mai cu seama ca, n ciuda razuirii operate prompt, urmele reapareau, din cauza grosimii lor, ca niste cicatrice. Am avut impresia ca si
familiei i era rusine, ca nu era perfecta.

Cuvinte care elibereaza

205

n fiecare an, de sarbatoarea sfintilor, o nsoteam pe


mama la cimitir.
nainte de razboi veneam aici n masina, iar Kader tinea florile si pachetele. Mai trziu, aveam nevoie de
peste o ora si schimbam mai multe tramvaie ca sa ajun-gem n acei loc rpos aplecndu-se spre Mediterana care
acolo, departe de plajele golfuletului si din cauza coborrii abrupte a solului n mare, era deja adnca, ntunecata, misterioasa. O vedeai de peste tot prin trunchiurile si frunzisul negru al chiparosilor ce margineau aleile.
Miros tare al copacilor. Miros fad al crizantemelor. Miros marin. Miros de morti. Miros mineral al tuturor acelor dale de la nivelul solului asediindmuntele pna pe
creasta unde era ridicata o bazilica nchinata Sfintei Fecioare a Africii: Fecioara cu fata fina, mzgalita cu un
strat negru, aidoma negreselor de-carnaval, mbracata
ntr-o mantie preoteasca aurie, teapana, hieratica si tinndu-si bebelusul pe bratu-i ndoit. Desi se naltau cruci
pe deasupra mormintelor si ornamente piramidale pe
deasupra capetelor, totul era strivit ntre cerul imens si
marea nesfrsita ce se ntlneau n departare.
n acest loc, ce forta pe oricine la a se gndi la disparitie, la necunoasterea destinului nostru, batea un vnticel marin fericit, vesel, viu, care mirosea placut, care strnea dorinta de a dansa si de a iubi. Un aer de sarbatoare. ndeosebi n acele zile ale sarbatoririi sfintilor, datorita abundentei de flori, toaletelor vizitatoarelor si luminii magice a toamnei nsorite, acest anotimp de nviere
dupa torida vara.
Ne cataram pna la mormntul "nostru", jumatate
panta, jumatate faleza, mpovaratecu brate de flori si cu
ustensile de curatat ce se izbeau cu regularitate ntr-o galeata metalica, ritmndu-ne ascensiunea.

206

Marie Cardinal

Pe drum, mama mi dadea amanunte despre morminte si mi le arata pe cele care erau frumoase si pe cele care
nu erau asa. Se oprea adeseori si-mi evidentia vulgaritatea ori distinctia ce dusese la construirea diferitelor monumente funerare pe care le ntlneam. Am aflat astfel
repede ca nger as ii de portelan cu fundul mare, florile
artificiale, cartile din marmura, cu pagini false ntre care
se incrustau fotografii n culori ale defunctilor pomadati
si ale defunctelor machia te, toate astea; pe care, n ceea
ce ma priveste, le gaseam splendide, erau bune pentru
"bacanii mbogatiti". Simplitatea n opulenta, dimpotriva, lespedea de marmura pretioasa cu o cruce fara omamente, astea da, erau frumoase si discrete. O atrageau
mult vechile morminte parasite ale mortilor din vremea
cuceririi, precum si mormintele saracilor. Movilita de buruieni cu un pahar de mustar, continnd una sau doua
flori din celuloid, nfipt n pamnt, ca n buricul descompus al cadavrului. Merita sa te opresti si sa te rogi. Lua
din proviziile noastre cteva flori frumoase pe care le
aseza ici si colo n necropola mizeriei. n fata locului pe
care se aflau aceste sarace monumente funerare, spunea
"Stau mai bine aici dect n alta parte." Ceea ce eu traduceam prin: e preferabil sa fii mort dect sarac. De
unde si temerile adnci care ma ravaseau atunci cnd
auzeam pe vreunul din familie zicnd, n legatura cu o
cheltuiala substantiala: "Daca se mai continua asa vom
merge sa cersim pe strada."
Daca despre cei vii era n stare de reflectii dulci-acrisoare, uneori chiar sfichiuitoare, mortii i erau totdeauna obiectul unei atentii afectuoase. Exista o complicitate ntre ea si descompunere, un gust al mortii pe care nu
cauta sa-I ascunda: camera i era tapetata cu poze de
morti, uneori fotografiati chiar pe patul de moarte. Cnd

Cuvinte care elibereaza

207

si punea florile pe mormintele celor saraci avea un gest


dragut; ca atunci cnd mi dadea o bomboana ori mi ridica o suvita de par ce-mi cadea pe fata.
Ajunse la mormntul nostru, care era cel mai simplu
din tot cimitirul: o lespede mare din marmura rara,
transparenta, fara cruce, fara nimic, doar cu un nume n
stnga, cel al fetitei ei si doua date: nasterea si moartea
(ntre cele doua erau unsprezece luni de viata), ngenunchia, si punea mna pe piatra ca pentru o mngiere,
plngea. i vorbea: "Draga mea, o sa-ti fac un mormnt
frumos, va fi cel mai frumos. Ti-am adus cele mai frumoase flori de la doamna Philippars, cele mai frumoase
din Alger. Micuta mea draga, fetita mea mica, dragostea
mea, biata mea copila."
Treaba mea consta n a merge sa caut apa. Caram de
mai multe ori cu galeata. Drumul mergea de-a lungul
osuarului: zid lung si nalt, mpartit n sute de casute,
fiecare avndu-si propria etajera pentru a permite sa se
aseze un ghiveci de flori ori un ex-voto n fasa despartiturii. Stiam ca acolo se depuneau osemintele celor care
nu aveau loc de veci pe durata nelimitata. ntelesesem
foarte bine ca saracii, aceia cu movilitele de buruieni,
erau cei care treceau, dupa ctiva ani, n aceste sertare.
n timpul vietii, viermuiau prin cartiere de maghernite,
o data morti, viermuiau prin osuar. Ca si ceilalti: n viata fiind, aveau vile, morti, aveau morminte doar pentru
ei, fiecare familie bine separata de vecini. Era logic.
Oamenii stateau la coada cu vasele lor. Robinetul
curgea ncet, cu ntreruperi si porniri bruste, stropind.
Daca-I deschide ai mai mult, ti juca feste. Mai nti,
apa forma un frumos bulb transparent care ncepea sa
se bombeze, sa se mareasca, sa se umfle. Apoi, prin
eructatii violente si repezi, izbucnea sub forma de um-

208

Marie Cardinal

brela, dupa aceea sub forma de soare si atunci mprosca grupul de oameni care scoteau tipete si se dadeau
napoi cu frenezie. Alertat, paznicul sosea gfind,
spunea ca nu trebuie sa atingi robinetul, ca-I regla
pentru ultima oara. Dupa care, la fel ca un toreador
ce-si pune banderile, cu minile n extremitatea bratelor, cu bratele n extremitatea umerilor, cu trupul curbat pentru a-si proteja burta, cu vrful picioarelor
zvr1ind totul ct mai departe posibil, micsora debitul robinetului ce rencepea sa stropeasca. Oamenii si
ocupau iarasi locul din rnd. Era lung. Pe masura ce
dimineata trecea, chiparosii, ncalziti de soare, miroseau mai puternic.
La ntoarcere, cu galeata tragndu-mi de brat, o vedeam slefuind piatra, lustruind-o, curatnd-o, spalnd-o.
Frumoasele-i mini i erau nrosite de munca. Fruntea i
era transpirata.
- Ce mult ai stat!
- E coada la robinet.
- n fiecare an e la fel.
- Vrei sa torn apa acum?
- Da, apoi mai aduci.
Apucam galeata cu o mna de margine, cu cealalta de
fund, si-i clatinam continutul deasupra mormntuluf'
Treaba asta producea la-nceput n aer si n soare un
evantai lichid si irizat care, ntr-o secunda, se strivea pe
marmura si se rostogolea antrennd ramasitele, praful,
razuielile, cu supletea si forta valurilor uriase care depaseau digul portului n zilele cu mare furtunoasa. n fine,
apa se scurgea cuminte prin jgheaburile sapate n acest
scop n josullespezii. Piatra deja bine slefuita n anumite locuri era stralucitoare.
Ea si relua treaba, iar eu o porneam iarasi dupa apa.

Cuvinte care elibereaza

209

Ct lipseam, stiam ca plngea si ca-i vorbea mai departe copilei. La nceput de tot, cu multa vreme n urma,
se pare ca venea aici zilnic. Trecusera de-acum saisprezece-saptesprezece ani de la moartea fetitei. Nu mai era
aceeasi situatie. Nu mai avea nevoie sa vina tot att de
des deoarece, treptat, bebelusul mort se nascuse din nou
n ea si traia acplo pentru totdeauna. Va fi pna la moarte nsarcinata cu el. Atunci, mi nchipuiam ca se vor naste la nesfrsit, mpreuna, Una legannd-o pe cealalta;
plutitoare, fericite, zburdalnicind n Armonie, n parfumul cmpurilor aeriene de frezii unde s-ar zbengui magari trandafirii, fluturi aurii si girafe de plus. Ele ar rde,
ar dormi, satisfacute de iubirea reciproca si constanta pe
care si-ar oferi-o.
La cimitir, copilu-i nu mai era deci dect impozanta
placa de marmura alba. n timpul discursurilor pe care
i le tinea pietrei, i se ntmpla s-o strnga n brate cu o
tandrete profunda. n acele clipe, as fi vrut sa fiu piatra
si, prin extindere, sa fiu moarta. n felul acesta m-ar iubi
poate tot asa de mult ca pe fetita asta pe care n-o cunoscusem deloc si careia i semanam, pare-se, att de putin.
Ma vedeam ntinsa printre flori, fermecatoare, inerta,
moarta, ea sarutndu-ma n nestire.
Cnd, din -cauza soarelui ajuns la zenit, piatra era de
un alb si de o curatenie orbitoare, se apuca sa aseze florile deasupra cu un gust desavrsit. Stia totul despre culorile, formele, supletea ori rigiditatea, despre esenta florilor. Alcatuia o cruce mare, nebuneasca, frumoasa, Inbrligata sau cinstita, care o lua razna. O cruce e ceva
simplu si, pe ct se pare, e mereu la fel, reprezinta intersectia a doua drepte care se ntretaie cel mai des n unghi
drept, dar si catedrala din Chartres. Mama nalta catedrale vegetale pe mormntu1 propriei fetite.

210

Marie Cardinal

Ma uitam la ce facea si stiam ca se va stradui pna va


obtine un aranjament delicat si puternic care ar fi n acelasi timp expresia exacta a iubirii ei, a suferintei ei, a tandretei ei, a sufletului ei umplut de lipsa.
Familia spunea despre ea: "E o martira."
Toate aceste istorii urcau la suprafata, se ornduiau
unele n raport cu celelalte, atrageau si alte istorii, mai
vechi 'ori mai recente, mai scurte ori mai lungi, flesuri
sau parti din viata n miscare desfasurndu-se pe mai
multi ani.
Fetita care se rensufletea ncet pe divanul doctorului
era diferita de fetita pe care mi-o reaminteam din vremea bolii (adica, aproximativ, ncepnd cu povestirea
avortului ratat al mamei pna la psihanaliza), una era
supusa, plina de iubire pentru mama ei, pndindu-si n
permanenta propriile defecte si greseli pentru a le corecta, a le respinge, fara vreo privire care sa-i apartina, Iasndu-se ghidata n orice ocazie. Cealalta fetita avea,
dimpotriva, un ochi, si ce ochi! Un ochi care-si vedea cu
limpezime, chiar cu duritate, mama si tot ce o nconjura. Isi vedea mama punnd-o sa mannce supa vomata,
mama Iasndu-se n voia vulgaritatii acelei biete batrne a lui Jehan Rictus, mama urlnd pe sciVile din vila elvetiana, mama mpingnd mobilele n fata usilor cu o ndrjire si o forta nebanuite, mama strhgnd n brate piatra de la cimitir, mama exhibndu-se n fata ei, o fetita
foarte mica, precum n fata unui public inevitabil subjugat. Un ochi ce era, mai cu seama, sensibil la ceva-ul
launtric, un ochi pe care acesta l tulbura, un ochi care-l
vazuse n interiorul mamei.
Nu oricine e sensibil la ceva-uIIauntric. Acesta nu se
recunoaste dect daca e nebunie ori geniu. ntre acesti doi
poli nsa, cnd este el imaginatie ori fantasma, criza de

Cuvinte care elibereaza

211

nervi ori aranjamente florale, tamaduitor ori medic, vrajitor ori preot, actor ori posedat? Greu de stiut. Eu stiam
(chit ca eram inconstienta de aceasta cunoastere), nu ma
ncredeam n mama. A vrut sa ma omoare, a dat gres, nu
trebuia s-o ia de la capat. Eram o persoana autoritara si
lovita, ce nu accepta sa mearga pe orice drum. Ce poate
face o copila, chiar autoritara, n fata unei adulte imperioase, seducatoare, n ascuns nebuna si care, pe deasupra, i e mama? Sa-si disimuleze ct mai mult cu putinta
penele de soim, sa se preschimbe n porumbita, pentru
a-s~pastra adevarata natura. Jucasem jocul att de devreme si un timp att de ndelungat nct ajunsesem sa uit
de propria-mi placere a vnarii, a cuceririi, a libertatii.
Credeam ca sunt o supusa si eram o revoltata. Eram asa
din nastere. Existam!
nca nu ntelegeam pe de-a ntregul sensul descoperirii mele. Stiam numai c~ aveam un caracter personal si
ca nu era asa de comod. Intelegeam si de ce dresajul fusese ntr-att de crud si de intens. Aveam n mine o independenta, un orgoliu, o curiozitate, un simt al dreptatii si al placerii, care nu cadrau cu rolul ce-mi fusese rezervat n societate a familiei mele. Pentru a nabusi toate
astea sau a nu lasa sa apara dect masura acceptabila;
trebuia sa se loveasca tare si vreme ndelungata. Treaba
fusese bine facuta. Singura parte ramasa intacta era simtul pentru ceva-uIIauntric. n strafunduri, am stiut mereu ca mama era o bolnava si, n centrul voluminoasei
sfere a iubirii mele pentru ea, se afla o inima nesimtitoare, umpluta cu frica de ea si cu dispret combinat cu orgoliu.
Acum, cnd aveam cunostinta de unele defecte ale
mele eram n stare sa ma apropii de ea cum n-o facusem
niciodata pna atunci. Defectele ma aparau mai bine de-

212

Marie Cardinal

ct virtutea. Nu-mi mai era teama ca sunt ranita, mi serveau drept armura. O vedeam zbatndu-se n propriile-i
suferinte, o vedeam cu umflata-i burta odioasa, acea ncarcatura suplimentara, acea rusine trndu-si-o azi si
mine, ntreaga-i viata. O vedeam cum era la douazeci
si opt de ani, cnd m-am nascut, cu tineretea ei, cu paru-iblond-roscat, ochii verzi, minile-i frumoase, pasiunea pe care o avea n suflet, cu nevoia de o dragoste
mare, imensa, splendida ca cerul, cu hrul ei, cu talentul ei, sarmul, inteligenta si cu acel blestemat embrion ce
crestea, ce o aducea la O realitate detestata; ea, acea femeie tnara care-si ratase viata, si irosise comorile. Caci
religia i era intransigenta: n caz de divort, niciodata
dragostea unui barbat, niciodata brate puternice pentru
a o legana, a o mngia, niciodata pielea calda a altuia
lipita de pielea ei, niciodata buze racoroase pentru a domoli focul ce o ardea. Niciodata! n plus, simtul pe care-l avea despre clasa din care facea parte i interzicea
sa-si cstige existenta, sa-si dezvolte spiritul dincolo de
limitele acordate femeilor. Ar fi putut fi un chirurg genial, un arhitect'inspirat ... Interzis! Asa ca, cel putin sa
faca din aceasta fata pe care o adusese pe lume, aceasta
fata att de diferita de cealalta, prima, minunata, cea
moarta, ceva extraordinar. Trebuia ca aceasta copila, candidata cu obrajii trandafirii, ntruct nu stiuse sa moara
ca sa-i placa, sa devina ceea ce ea nu izbutise sa devina:
o sfnta, o eroina, cineva diferit de ceilalti. La fel ca znele ce pun daruri n leaganele nou-nascuti1or princiari,
la nastere, mama mi daduse moartea si nebunia. De cte
ori nu-mi ntinsese o mna de ajutor, n copilarie, ca sa-i
mplinesc vointa! i refuzasem de fiecare data mna ntinsa ce m-ar fi dus totusi pe malul iubirii ei. Voiam s-o
iubesc, dar n felul meu. Refuzam sa intru n meandrele

Cuvinte

care elibereaza

213

macabre sau demente pe care mi le propunea. O vazusem de fiecare data facnd gestul, iar eu ma refugia sem
n spatele imbecilitatii, al docilitatii ori al smiorcaielilor,
atitudini care o exasperau si-i strneau sarcasmele la
adresa mea: "Esti o martira obscura." sau "Esti martira
de la 24!" (caci locuiam la numarul 24 de pe strada), o
martira rizibila, ce mai! Cnd o deceptionam realmente
prea mult, ma striga pe numele de familie, cel al tatalui,
semnalndu-mi astfel ca nu aveam acelasi snge ca al ei,
ca eram un nimic. Pentru a-i placea, nu voiam sa ma las
prinsa ntr-o situatie eroica, un fel de sinucidere religioasa, o sacrificare a mea care ar fi spalat-o de toate pacateie, i-ar fi satisfacut insuportabila lipsa. Nu voiam pentru
nimic n lume sa fiu o Ioana d'Arc sau o Blanche de
Castille16.Nu-mi mai ramnea atunci dect sa ma turtesc precum o plosnita. E ceea ce am facut pna la a deveni plosnita.
Si-apoi, n evocarea acestor sfsieri (eu vrnd ca ea sa
se lase iubita n felul meu, ea vrnd ca eu s-o iubesc ntr-al ei), n memoria vie a haosului care mi-a zdrobit copilaria, a revenit, stralucitoare ca un cristal de stnca, si
amintirea Armoniei. S-au rensufletit unele nopti pe divanul din fundatura. Nopti calde pe plajele Mediteranei,
nopti reci n zapada dfu Djurdjura. Nopti de Craciun cu
siguranta, sau de 14 iulie. De ce, cu exceptia acestora, as
fi fost afara la ore att de trzii? n repetate rnduri eram
numai noi doua n ntuneric, sub un cer plin de stele,
16 Regina a Frantei (Palencia 1188 - Paris 1252), sotia lui Ludovic
al VIII-lea. A fost regenta dupa moartea sotului (1226-1234) si n
timpul celei de-a VII-a cruciade. A reprimat revolta marii nobilimi si
a ncheiat razboiul contra albigenzilor prin tratatul din 1229. n
perioada celei de-a VII-a cruciade, pune capat rascoalei Ciobanasilor
(Pastoureaux). (N. t.)

214

Marie Cardinal

si-mi spunea care sunt constelatiile, ma punea n legatura cu universul.


- Vezi steaua aceea? .. Cea mai stralucitoare, acolo.
E Luceafarul. Rasare primul. Se spune ca eli ghideaza
pe regii magi. Le vezi pe acelea. Uita-te bine. Tine-te
dupa degetul meu. Sunt patru n dreptunghi si apoi trei
n spate ca o coada. E Ursa-Mare ... O vezi?
Se asigura ca am vazut n ntunecime Carul-Mare si
continua sa-mi dea amanunte despre noapte.
- Iata Ursa-Mica. Si acel W acolo, l vezi? .. l vezi? ...
E Vega. Si ceata aceea pe-acolo, e Calea Lactee ... Un
grup de stele, exista milioane si milioane dintr-astea ...
Eram n picioare lnga ea. Ma tinea de mna. mi povestea despre distantele uriase care ne separau de
aceste lumini, unele dintre ele fiind deja stinse, nsa le
mai percepeam razele reflectate ntr-att de lung era
drumul dintr-acolo spre noi. mi vorbea despre luna,
despre soare, despre pamnt, despre acea fantastica pavana pe care o dansau toti astrii si noi mpreuna.cu ei.
Asta ma speria un pic si ma strngeam lnga ea, n parfumul ei, n caldura ei. Simteam nsa ca exaltare a-i se
potrivea cu maretia subiectului. Era o teama benefica,
o teama exaltanta n mod normal. Gaseam ca e frumos
universul acesta mare caruia aveam sansa sa-i apartin.
Ne ntelegeam bine n acele momente. De ce le uitasem?
Oare din cauza acelor clipe, pe tot parcursul vietii,
pna astazi, reflectii1e m-au condus mereu la conditia
mea: o particula a universului? Oare din cauza armoniei acelor nopti de odinioara nu-mi mai accept existenta dect n masura n care o simt cosmica? Oare din cauza ntelegerii care exista pe-atunci ntre ea si mine nu
sunt fericita dect daca ma simt participnd la un ntreg?

XII

mi-a dat o siguranta pe care n-am avut-o vrentlnirea


cele dinti
defectecalitatile
reale ale
odata.
micupuneau
n valoare
pemele
care
le descopeream deopotriva, dar care ma interesau mai
putin. Calitatile nu ma ajutau sa progresez dect atunci
cnd le activau defectele. Acestea suprimau pacatul, acea
pecete infamanta ce desemneaza persoana rea, blamabiIa~damnata. Defectele-i erau dinamice. Aveam profundul sentiment ca o data cunoscute mi deveneau mijloace utile n propria-mi constructie. Nu se mai punea problema sa le resping sau sa le suprim, cu att mar putin
sa-mi fie rusine cte ele, ci sa le stapnesc si, eventual, sa
le folosesc. Defectele mi erau, ntr-un fel, calitati.
Acum veneam n straduta nfundata asa cum, odinioara, ma duceam la universitate: ca sa nvat. Voiam sa
stiu totul.
nvinsesem rezistente att de puternice, nct nu ma
mai temeam de a ma ntlni nas n nas cu mine. Angoasele disparusera complet. Puteam (si mai pot) sa resimt
simptomele fizice ale angoasei (transpiratie, accelerarea
ritmului cardiac, racirea extremitatilor), nsa teama nu

216

Marie Cardinal

mai revenea. Aceste simptome mi serveau acum sa descopar noi chei: inima-mi bate! De ce? De cnd? Ce s-a ntmplat n acel moment? Ce cuvnt m-a frapat, ce culoare, ce miros, ce ambianta, ce idee, ce zgomot? mi regaseam linistea si-i aduceam doctorului spre analiza acea
clipa cnd nu eram n stare s-o fac de una singura.
Deseori mi se ntmpla sa ma mpotmolesc, sa nu-mi
regasesc sursa tulburarii, sa nu ma calmeze dect faptul de a sti ca avea o sursa. Pe divan, cu ochii nchisi,
ma straduiam sa descurc firele nclcite. Nu ma mai excitam ca nainte, nu ma mai Iasam n voia mutismului
ori a injuriilor al caror sens l cunosteam de-acum si despre care stiam deci ca erau la fel de elocvente ca si niste cuvinte calme, nsa T"ai obositoare. Cautam destinderea, pacea, libertatea. Ma aflam n -straduta nfundata ca
sa ma vindec n ntregime. Lasam sa-mi vina imaginile,
ideile, ce se stimulau unele pe altele si ncercam sa le exprim fara sa fac vreo triere, fara sa le aleg pe cele mai
magulitoare, sau pe cele mai inteligente, sau pe cele mai
dragute, sau pe cele mai nostime, mai degraba dect pe
cele mediocre, josnice, urte, proaste. Era greu, ntruct
doctorul si cu mine alcatuiam un public teribil de perspicace si exigent, un soi de tribunal pentru teatrul umbrelor mele. Unele alunecau precum nisipul printre degete. Amndoi le simteam acolo, foarte aproape, gata
sa-si faca aparitia si totusi, n secunda n care credeam
ca le prindem, se evaporau, dispareau n inconstientul
pe care-l frecv~ntau. Cuvintele-mi ne tradasera. Trebuia luata de la capat epuizanta munca n care eram si
spectatoare si actrita, n care doctorul era si spectator si
regizor: un singur "si asta ... asta la ce va duce cu gndul?" de-al lui putea transforma totul, cu conditia sa fi
spus "asta".

Cuvinte care elibereaza

217

Asa mi-am descoperit cel mai mare defect, defectul


care-mi anima cele mai mari calitati, care-mi da, cnd si
cnd, o reala forta, ce face din mine persoana care sunt
cu adevarat.
Mi se-ntmpla, de ctva timp, sa plng pentru un da
sau pentru un nu, fara sa stiu efectiv de ce, adeseori
chiar considernd ca aceste lacrimi erau deplasate, ca
uneori erau excesive. Avusesem o mare placere, e-adevarat, sa-mi regasesc lacrimile de care fusesem privata
atta amar de vreme. Caldura lor o simteam ca pe o binefacere. Erau necesare, ca si toate lichidele calde de care
corpul are nevoie ca sa-si aline suferinta sau dorinta. mi
aminteam de placerea pe care o aveam ori de cte ori, n
perioada cnd nasteam, mi rupsesera punga cu apa, lasnd astfel sa mi se scurga lichidul amniotic pe fese, pe
coapse, pe bazin: o destindere, o.blndete, o siesta, na':'
inte de putemicele spasme ale nasterii.
Dar o data cu lacrimile nu tsnea numai simpla placere de a plnge. Simteam ca mai era si altceva. Ce? Obiceiul pur si simplu pe care-l capata sem, copil fiind, de a
ma refugia n smiorcaieli? Consolarea de a fi luata drept
victima? Nu mai eram o copila, nici o victima. Atunci ce?
Mngierea de a-mi pune toate esecurile pe seama ingratitudinii celorlalti: nimeni'nu ma iubeste, astea ma
apasa numai pe mine? Nu era adevarat. Nu stiam sa gasesc solutia acestei probleme. Nu stiam de ce lacrimile
mi curgeau ntr-att de mult. Plngeam pna si la doctor, pentru ca suna telefonul n timpul sedintei, sau pentru ca-mi spunea ca s-a terminat pe cnd divagatiile mi
erau n toi. Aveam un nod mare n gt si-mi Iasam picaturile calde sa-mi acopere fata ca un delicios balsam dulce-amarui. Cteodata, chiar, hohote mi zgltiau umerii, cusca toracica, ntreaga-mi carcasa.

218

Marie Cardinal

Cnd ncepusem sa ma aduc pe lume, sa ma consider


o persoana independenta, un individ, simti sem nevoia
sa am o masina pentru a merge mai departe, mai repede. Eram neralJdatoare sa recuperez timpul pierdut, sa
vad totul, sa cunosc totul. Cumparasem deci, la un pret
d~ cteva sute de franci, o masina veche de doi cai putere. Ma simteam bine la volan, capabila si totodata protejata. mi devenise cea mai buna prietena. Plngeam,
cntam cu ea, i vorbeam pe cnd o conduceam. mi facea viata mai confortabila si mai putin obositoare. Locuiam ntr-un cartier marginas si gratie automobilului nu
mai trebuia sa astept pe peroanele de gara ngheta te, nici
sa ma nelinistesc n privinta ultimului metrou etc. i vorheam adeseori doctorului despre ntelegerea mea cu
aceasta masina, despre afectiunea care ma lega de ea. n
sfrsit, condusesem n loc sa ma las condusa.
ntr-o zi, nainte de a ma duce n straduta nfundata,
mi oprisem hodoroaga de caruta ruginita si deformata
ntr-un loc unde stationarea era vizibil interzisa. Doar sa
merg undeva, sa iau un pachet, dura doua minute. Trebuie spus ca masina nu consHtuia o cheltuiala suportabila pentru bugetul meu dect n masura n care nu
aveam sa-i fac reparatii si nu ma alegeam cu vreo amenda. O ntretineam deci ct se poate de bine si eram atenta sa nu comit vreo infractiune .
.Alerg, iau pachetul n mare graba, revin si vad un politist foarte linistit pe punctul de a-mi ntocmi un proces
verbal de contraventie. Ma ndrept spre el, deja gtuita:
- Era n legatura cu munca mea. N-am stat nici cinci
minute.
- Actele, va rog.
I-am ntins actele si n acelasi timp am nceput sa
plng ca un copil. O criza de plns, hohote, sughituri,

Cuvinte care elibereaza

219

imposibil sa ma opresc. Politistul mi restituie actele cu


aerul celui la care nu tine figura. Zbier nca si mai si.
- Platiti amenda acum sau mai trziu?
- Mai trziu.
- Atunci, dati-i drumul. O sa va nvete minte sa nu
va mai puneti masina oriunde.
Sosescla doctor ntr-o stare lamentabila. Ma-ntind pe
divan cu fata oparita de plns, sugndu-mi mucii ntruct, ca din ntmplare, nu am batista, tragnd ncetisor
pe nas, cu gtuI crispat de ma durea, rece ca piatra.
ncep sa-mi relatez istorioara: stationarea interzisa,
strada de traversat, pachetul de luat, doar cteva secunde si totusi politistul se si afla acolo cu cametullui. Ma
plng ca n-am un ban ... Ca mereu sunt luata drept tap
ispasitor ... Ca nu stiu sa ma fac iubita, ca nu sunt atragatoare, ca am un fizic neplacut. Mama mi spunea mereu: "Esti urta foc." "Ai ochii ca niste gauri de molie."
"Esti prea cambrata, ai picioare prea mari, noroc ca ai
urechi dragute".
Gtu-mi complet strns ma face sa sufar. Impresie
de a nu mai putea sa-mi nghit saliva, de a respira
greu. Ma-nabus ... Am doi-trei ani, sunt n copilarie,
n camera de jocuri, mpreuna cu frate-meu. E iarna,
arde un foc de lemne n semineu. Papusile sunt nsiruite la rnd pe rafturi de jur-mprejurul ncaperii.Toata lumea mi ofera papusi de Craciun sau de ziua
mea. Este cel mai frumos cadou pentru o fetita. Am
toate marimile si toate culorile, blondei brune, roscate, cu irisuri albastre sau cu irisuri cafeniu-nchis. Nu
ma joc niciodata cu ele. Nu-mi plac privirea lor tmpa, parul fals, minile care nu li se nchid niciodata,
picioarele fara degete, corpul durduliu. Prefer jocurile si jucariile baietilor.

220

Marie Cardinal

Lnga semineu, ntr-un leagan acoperit cu organdi,


doarme papusa pe care o de test cel mai mult. n fapt,
este un prunc, adica e ca si fetele doar ca n-are par lung
buclat pe cap si n-are rochie. l cheama Philippe. Mama
e cea care-mi gaseste mereu nume pentru papusi cnd
mi sunt oferite. Nu pricep de ce trebuie sa dai nume de
copii acestor obiecte, de ce trebuie sa spui: "Se va numi
Delphine, sau Catherine, sau Pierre, sau Jaques."
Cu cteva zile n urma i l-am dat pe Philippe fratelui
meu, n mod oficial, de fata cu Nany. De-acum ncolo
pruncul i apartine. n rolul acesta am scapat de el si, n
acelasi timp, am intrat n gratiile fratelui care e cu cinci
ani mai mare ca mine si ma tachineaza ncontinuu. Ma
sperie, ma ciupeste, rde de mine, iar noaptea ma trezeste ca sa-I nsotesc la toaleta: i e frica sa se duca sa faca
pipi pe ntuneric. Ma ameninta nsa ca-mi smulge tot parul, ca ma palmuieste si ca-I cheama pe vnzatorul de
haine daca spun ca-i e frica de ntuneric. Si-apoi, e iubit
de mama. Sub pretextul ca este foarte slab, l corcoleste,
se preocupa ntruna de sanatatea lui, de dispozitia n
care se afla.
Dintre toate jucariile, preferata mea e o maimuta de
plus cu rotile. Are capul caraghios, ochi de sticla de culoarea alunei, o coada lunga, n sus, care i se misca atunci
cnd o trag dupa mine. E placut s-o mngi.
Dintr-o data, frate-meu se enerveaza, vrea sa-mi ia din
mna o racheta de ping-pong ce-i apartine dar cu care momentan ma joc eu. Nu vreau sa i-o dau. Atunci, apuca maimuta de coada si, prinfr-o miscare rapida a bratului, o
zvrle drept n foc. Aproape simultan, dinspre semineu
vine un miros de lna arsa. Maimuta mea arde!
O reala rafala de furie ma scutura de parca as fi un
copac, un seism pune stapnire pe mine, ma cuprinde o

Cuvinte care elibereaza

221

mnie ucigasa. Sunt neputincioasa n fata naltimii si a


fortei fratelui, asa ca ma napustesc asupra pruncului, l
trag din leagan si ma apuc sa-I calc n picioare ct pot de
tare. Vreau mai cu seama sa-i sfarm capul, sa-i zdrobesc
fata, sa nu mai ramna nimic. Ma ndrjesc n a-l distruge, a-l suprima, a-l ucide.
Vine mama si-mi crpeste o pereche de palme, zdravene. ncep sa urlu, sa dau din picioare. Mama ma mai
palmuieste o data. Asta ma atta si mai mult, sunt turbata, vreau sa mlisc, sa sfsii, sa sparg. O aud pe mama
spunndu-i lui Nany:
- Trebuie s-o punem sub dus, doar asa o sa se calmeze.
Nu cred ca ma vor pune sub dus. Chiar atunci cnd
ma apuca strns de mini si ma duc spre baie, tot nu
cred ca-si vor pune proiectul n aplicare. Urlu si mai si,
ma zbucium, ma zbat, mi vreau maimuta. mi simt ca o
adevarata tortura neputinta de a le bate. Nu-i drept,
n-am facut nimic, nu merit tratamentul asta. E greseala
fratelui meu, vreau sa-i fac rau, sa ma razbun.
Jetul de apa rece ma izbeste drept n fata, mi taie respiratia. Mama mi tine capul, Nany ma mpinge nainte
tragndu-mi bratele la spate, fratele priveste, la marginea cazu. Simt aceasta situatie ca fiind intolerabila, inadmisibila. Trebuie sa nceteze. Pricep ca toti trei sunt prea
puternici n comparatie cu mine si ca n-am altceva de fa-cut pentru a opri apa care-mi cade n gura, n nas, pe gt,
dect sa ncetez si sa ma potolesc.
Pentru a pune capat mniei ce-mi tsneste prin toti
porii pielii, prin par, prin degete, prin ntreaga-mi fiinta, fac un efort enorm. Din strafunduri mi urca o forta
nemaipomenita ce-mi retine furia: vointa; si o alta putere mi vine n ajutor: disimularea. Toata energia mi e

222

Marie Cardinal

mobilizata ca sa-mi nhat violenta, s-o ntemnitez, s-o ngrop ct mai departe cu putinta. Ca sa izbutesc trebuie
sa ma concentrez ntr-att ca mi se face rau. Totul ma
doare, dar mai ales gtuI, pe unde nimic nu trebuie sa
iasa.
Sunt acum n mijlocul cazii, uda leoarca, dusul nu
mai curge. Toti trei ma privesc n tacere. Stiu ca nu voi
mai fi ntr;-o asemenea situatie, gtuLmi e strns ca
ntr-o menghina, urme de hohote refulate ma fac sa respir sacadat. Lacrimile se revarsa ncetisor si-mi calmeaza fata arsa de furie.
Pe divanul din fundatura, plnsul mi s-a oprit. mi regaseam, stupefiata, violenta. _
Eu care propovaduiam nonviolenta, eu care nu le dadusem copiilor mei nici o palmuta, eu care nu-i raspunsesem niciodata nedreptatii ori autoritatii arbitrare dect prin tacere sau prin lacrimi! Eu eram plina de violenta, eram violenta nsasi, violenta ncarnata!
Adineauri, politistului, n fata masinii mele, i-as fi
rupt bucuroasa mutra si, cnd am nteles ca oricum mi
va da o amenda, gtuI mi s-a strns, apoi s-a ntarit ca
un nod dureroS. Au nceput sa-mi curga lacrimile pentru ca durerea sa-mi fie suportabila, mi refulasem furia
nestiind cel putin ca era n mine.
Aceasta descoperire brusca a'proprie-mi violente este,
cred, momentul cel mai important al psihanalizei mele.
Din aceasta noua lumina totul devenea mai coerent. Am
avut certitudinea ca aceasta forta nabusita, redusa la tacere, nlantuita, ce vuia permanent n mine ca o furtuna,
era cea mai buna hrana a ceva-ului launtric.
Ma minunam nca o data de frumoasa si complicata
organizare a mintii fiintelor umane. ntlnirea-mi cu violenta s-a produs cnd trebuia. N-as fi suportat-o mai na-

Cuvinte care elibereaza

223

inte, n-as fi fost n stare sa mi-o asum. Cum de nu ma


oprisem, n momentul cnd deslusi sem halucinatia, la
faptul ca fetita, pe care o mai vedeam ca un n~eras, reactionase la o agresiune prin alta agresiune? Isi lovise
nsa tatal cu toata puterea ei pna ce a fost facuta de rusine. Lectia nu-i fusese ndeajuns, cteva luni mai trziu
trebuise sa se recurga la dus. Atunci pedeapsa se aratase
suficient de tare pentru ca violenta sa fie sechestrata vreme de treizeci si cinci de ani!
n timpul adolescentei, violenta mi tsnise iarasi de
cteva ori. Nu stiam nsa ca despre ea era vorba, ma credeam prada unei crize de nervi pe care o simteam urcndu-mi n gt. n acel moment ma ncuiam ntr-un loc
si, singura, n mod rusinos, mi rupeam hainele de pe
mine ori spargeam un obiect. Numai o data ma surprinsese mama pe cnd zvrleam de perete un vas de argint.
Rsese, apoi mi spusese: "Cnd te vei marita, o sa-i dau
viitorului tau sot acest vas ca sa vada ce frumos caracter
are sotia lui!" ... Alta data, apucasem o bratara grea si am
trntit-o de peretele camerei cu o lovitura att de puternica nct ochiurile i se imprima,sera n ipsos apo, ca un
bumerang, bratara se ntorsese lovindu-ma peste mna,
rupndu-mi probabil un os. Luni de zile mi trsem
mna suferinda fara sa povestesc nimanui, ascunzndu-i
umflatura ca pe un semn rusinos.
Dupa aceea, nimic n afara de calm, de o blndete trista.
Inconstientul meu si netezise deci bine drumul caci,
de la explicarea halucinatiei pna la dezvaluirea violentei, facusem cunostinta cu o persoana care eram eu nsami si care nu era un nger. Avusesem vreme sa ma deprind cu orgoliul, cu dorinta-mi de independenta si de
autoritate, cu egocentrismul meu. ntelesesem ca aceste

224

Marie Cardinal

trasaturi de caracter puteau fi att defecte ct si calitati,


dupa cum le manevram ntr-un fel sau altul. Erau ca niste cai salbatici tragndu-si atelajuL De mine depindea
sa-i mn corect. Nu ma speriau, i simteam n mna.
Acum violenta mi venea ca un dar grozav si periculos, o arma redutabila, cu incrustatii de aur si sidef, pe
care va trebui s-o manipulez cu cea mai mare prudenta .
. Ardeam de nerabdare sa ma pun la n~ercare. Stiam ca
voiam s-o folosesc numai pentru a construi, nu pentru a
distruge.
O data ce luam cunostinta de propria-mi violenta,
luam cunostinta si de propria-mi vitalitate, veselie, generozitate.
Eram aproape construita.

XIII

e masura ce, n straduta nfundata, mi se


construia echilibrul, n exterior viata mea
capata deopotriva un sens si o forma. Deveneam tot mai capabila sa stau de vorba cu ceilalti, sa-i
ascult, sa particip la reuniuni, sa ma duc singura dintr-un loc ntr-altul ...
Deoarece copiii nu-mi mai erau unicul punct de legatura cu realitatea, i copleseam mai putin, i cresteam mai
bine, i ntelegeam mai bine. La acea vreme construisem
toti patru niste punti care duceau de la fiecare spre mine
si de la mine spre fiecare. Presupuneam ca boala mea, cu
toate eforturile de a-i tine departe, i atinsese pesemne,
i ranise poate. Cu ct tratamentu-mi avansa, cu attmi
scadea ncrederea n rolul traditional al mamei. Asadar,
am acceptat o pozitie de observatoare, am ncercat sa-i
privesc pe ct se putea de mult fara sa intervin, mai cu
seama fara sa ma nconjur de interdictii. Pentru ei, singurul punct fix, singurul indiciu de siguranta era prezenta mea constanta n preajma lor, disponibilitatea-mi,
n orice mprejurare. Ma simteam (si ma simt nca) responsabila de a-i fi adus pe lume, nsa eram pe cale sa

ry

226

Marie Cardinal

aflu ca mai cu seama nu trebuia sa ma simt responsabila de individualitatea lor. Ei nu erau eu, iar eu nu eram
ei. Era necesar sa fac cunostinta cu ei, dupa cum era necesar ca si ei sa ma cunoasca pe mine. Aceasta preocupare ma acapara, aveam impresia ca si n privinta asta
pierdusem timp, cel mare avea acum aproape zece ani.
n afara de aceasta treaba, noaptea si dimineata foarte devreme, scriam. Aveam uncarneteLsi scriam acolo.
Cnd acest carnet s-a umplut, am luat altul. n cursul zilei le ascundeam sub saltea. Cnd, seara, nchideam usa
camerei mele, le regaseam cu o bucurie de parca ar fi fost
un amant frumos, foarte nou .
. Totul se petrecea simplu, usor. Nici nu ma gndeam
ca scriu. mi luam creionul, carnetelul si ma Iasam n
voia divagarii. Nu la fel ca pe divanul din straduta nfundata. Divagatiile din carnetele erau compuse din. aspecte ale vietii mele pe care le ordonam dupa plac, ma
duceam unde voiam, traiam clipe pe care nu le traisem,
dar pe care mi le imaginam, nu eram tinuta n fru de
adevar, cum se ntmpla la doctor. Ma simteam mai libera ca niciodata.
Apoi, ntr-o zi, o data cu masina de scris, am nceput
sa-mi transcriu carnetele de foi pe hrtie. Nu stiam de ce
o fac.
Mi-am gasit slujba (care consta n a scrie texte de publicitate) gratie diplomelor. E-adevarat ca stiam sa construiesc fraze corecte si ca stapneam bine gramatica pentru ca o predasem ctiva ani mai nainte de a ma mbolnavi grav. Pentru mine, sa scriu nsemna urmatoarele: sa
transcriu corect n cuvinte, dupa regulile riguroase ale
gramaticii, lamuririle si informatiile care-mi erau transmise. A progresa n acest domeniu consta n a-mi mbogati ct puteam de mult vocabularul si a nvata Grevis-

Cuvinte care elibereaza

227

se-uP7 aproape pe dinafara. ndrageam aceasta carte, al


carei titlu desuet, le Bon Usage, mi parea o garantie a laturii serioase si decente din iubirea mea pentru el. Asa
cum, n copilarie, mi placea sa spun ca citesc Fetitele model. n Grevisse exista multe usi deschise spre libertate si
fantezie, multe aruncaturi de ochi complice, semne de ntelegere secreta, spre cei care nu se nchid n ortodoxia
unei limbi moarte si unei gramatici strict ncorsetate.
Consideram totusi ca acestei cai de evadare nu erau pentru inine, ca le erau rezervate scriitorilor. Aveam fata de
carti un prea mare respect, o excesiva veneratie chiar,
pentru a-mi imagina ca pot sa scriu vreuna. Carti precum
Doamna Bovary, Dialogurile lui Platon, romanele si eseurile lui Sartre, cele ale lui Julien Gracq, unele carti de americani si de rusi, toate arsesera aidoma focurilor aprinse
de sarbatori ca semn de bucurie, n noaptea adolescentei
mele si a anilor de studii. Dupa ce le citisem transpirnd,
lacom, le nchisesem cu un sentiment de sfsiere. As mai
fi vrut sa ramn printre pagi...nilelor, protejata de propria
lor forta, libertate, frumusete, de curajul lor.
nsusi faptul de a scrie mi parea un act important de
care nu eram demna. Nu-mi venise niciodata n minte
pretentia de a scrie. Absolut niciodata. Niciodata nu iesise din mna-mi dreapta, narmata cu un toc, vreun
poem, vreo nota, vreo schita de jurnal ori de povestire.
Foile pe care le acopeream cu semnele tipografice ale
masinii de scris, ce erau ele? Nu stiam si nu cautam sa
stiu. Simteam, facnd-o, o satisfactie importanta, asta-i
tot.
17 Maurice Grevisse; gramatician belgian (1895-1980), a carui
lucrare le Bon Usage (1936) se fundamenteaza pe observarea francezei
scrise. (N. t.)

228

Marie Cardinal

n acel an, Craciunul a venit cu Jean-Pierre care debarca din America de Nord. Pentru copii, era o sarbatoare. Tineam ca tatal lor, cu toate ca lipsea, sa faca parte
din viata lor cotidiana. Daca nu era prezent se ntmpla
pentru ca meseria l chema altundeva, precum marinarii, comis-voiajorii, exploratorii; nsa portul lui de atas
eram noi. Nimic nu trebuia sa fie anormal n faptul ca
nu se afla aici. Le vorbeam n fiecare zi de el, despre cum
ar fi reactionat la fiecare eveniment din viata no~stra. Le
povesteam ntmplari de-ale tatalui lor, asa cum altii povestesc ntmplari despre cow-boy si despre indieni. mi
alcatuiam un repertoriu inspirat din copilaria si tineretea lui Jean-Pierre, inspirat de asemenea din tinutul unde
se nascuse: Nordul, mina, minerii, burnita si funinginea.
"Mama, povesteste-ne cnd tata a zis ca Cnd tata s-a
dus la ... Cnd bunicul a cbortn mina Cnd tata si
repara motocicleta ... etc." Devenise astfel cel mai important personaj din familie. Cu att mai important cu ct
atunci cnd trecea pe aici o facea totdeauna doar pentru
cteva zile, n cursul carora se consacra n ntregime copiilor. Atunci era tot numai rabdare, tot numai curiozitate, tot numai indulgenta, tot numai fantezie. Copiii l
venerau si era bine sa fie asa. N-as fi vrut pentru nimic
n lume sa aiba, ca mine, o copilarie fara tata.
Ct despre noi doi, lucrurile stateau altfel. Trecerile
lui Jean-Pierre erau momente jenante. Boala mea cascase o prapastie pe care o credeam, fara sa ne-o fi spus, imposibil de acoperit. Nentelegerea era cu att mai profunda cu ct se considera n parte responsabil de tulburarile mele, ceea ce-l culpabiliza si, totodata, i dadea o
impresie de esec. Impresie ntarita de faptul ca, fiind eu
nsami incapabila sa spun de ce sufeream si ce ma facea
sa sufar, aveam tendinta sa-I acuz ca ma face sa duc o

Cuvinte care elibereaza

229

viata neplacuta. n fapt, de cnd ma casatorisem ceva-ul


launtric se umfla se ntr-att, nct finalmente napadise
totul. Se hranise cu nasterile mele, cu lunile de alaptare,
cu oboseala cotidiana n care traieste o femeie tnara ce
are trei copii, o meserie, o casa, un sot. n starea de inconstienta n care ma aflam, nu puteam vedea mai departe de vrful nasului si, cnd mi urcam o privire asupra trecutului, ajungeam la concluzia ca eram bolnava
din momentul n care ncepusem sa traiesc mpreuna cu
Jean-Pierre, ca el era acela care ma facuse sa ma mbolnavesc. Dar aceste reflectii erau traite separat, nu comunicam, evoluam departe unul de celalalt. Viata noastra
n doi era o nfrngere. Avusesem de dus amndoi o lupta si o pierdusem desi, n aparenta, nu se vedea. Copiii
ne erau un motiv de interes si de dragoste suficient de
mare pentru ca, pe durata celor cteva zile de reunire, sa
avem aerul unui cuplu fericit.
Mi-era foarte frica de divort, foarte frica sa nu iau
drumul mamei, sa nu cumva sa-mi ndrept copiii spre
ce ma ndreptase ea pe mine. mi parea ca divortul ne-ar
fi separat n mod dramatic, pe cnd miile de kilometri
dintre noi nu erau resimtiti dramatic nici de copii, nici
de mine. Asa, n-am avut niciodata impresia ca-mi cresc
singura copiii, cu toate ca materialmente ma ngrijeam
singura de ei, cu toate ca nu existam dect eu n preajma lor.
Jean-Pierre vorbise numai o data despre divort. Cu
mult timp n urma, n vremea n care ncepeam sa sngerez anormal. Dupa cteva luni, eram cu totul n voia
ceva-ului launtric.
Asta se ntmpla n Portugalia, unde eram amndoi
profesori la liceul francez. Tocmai mi se nascuse al treia
copil. N-am nici o amintire despre fizionomia oamenilor,

230

Marie Cardinal

.nici despre configuratia locurilor n care am stat. Eram


de-acum n universul ceva-ului launtric. Traiam ca un automat ntr-un fel de cosmar vag din care ma scoteau crizele de groaza inexplicabila. Spaima de nimic, spaima de
tot. O pastila ma facea sa recad n letargie, n ceata. Luptam ca sa par normala. Ma duceam la liceu, mi tineam
orele, ma ntorceam, ma ngrijeam de copii, de casa. Nu
vorbeam. Asta nu era nici placut, nici neplacut, nici usor,
nici greu. Timpul nu mai exista. Nu-mi traiam viata pe
care aveam aerul c-o traiesc. nlauntrul meu eram confruntata cu incomprehensibilul, cu absurdul. n realitate,
aparea numai, sfsietoare, impresia ca ma alienam, ca ma
ndepartam de ceilalti. Ma duceam cu gndulla acele rachete care sunt trimise spre luna cu o viteza ametitoare
si care decoleaza totusi ncet, stngaci, aproape ezttnd,
de parca plecarea le-ar fi o suferinta. Simteam ca sunt n
plina suferinta si ca la un moment dat o sa fiu zvrlita cu
o iuteala dementa n afara lumii. Faceam totul ca sa ramn n realitatea celorlalti, iar acest permanent efort ma
epUiza.
Ca sa am aerul ca sunt ca toata lumea, hotarsem sa
organizez o mare petrecere n cinstea fetelor mele, una
care tocmai se nascuse, cealalta care avea sa mplineasca doi ani. Invitasem multi copii la o gustare si-i rugasem pe parinti si alti prieteni sa vina dupa ei si sa ramna sa bea ceva. Invitasem absolut toate cunostintele. Marea "receptie", ce mai, de parca voiam sa ma grabesc pentru a nlatura fatalitatea. Aveam sa fiu tnara
femeie-model, demna de mama, totul va fi perfect: argintaria va straluci, fetele de masa vor fi apretate, bucataria va raspndi un miros placut de prajituri, peste
tot vor fi flori, casa va straluci de la lustruI de ceara.
Jean-Pierre si cu mine ne vom primi invitatii nconju-

Cuvinte care elibereaza

231

rati de copiii nostri. Voi fi exorcizata. O asemenea petrecere cerea zile n sir de munca, ma avntasem n actiune ca ntr-un atac.
Totul a decurs perfect. Aveam o rochie de matase roz,
bufetul (numai cu preparate de casa) era delicios, continea tocmai ce trebuia pentru un lux discret, o frumusete delicata, o veselie distinsa, simplitate, rafinament. Fusese un tur de forta din partea mea, facusem un act de
bravura. Eram una din acele minunate micute, femei tinere care, eroic, si risca viata pentru a se perpetua traditiile clasei lor.
Cnd am nchis usa dupa ultimul invitat, m-am prabusit. Nu mai puteam, niciodata nu fusesem' pusa la o
ncercare att de dura! Trebuise sa apelez la ntreaga-mi
educatie ca sa fac fata, sa ramn zmbitoare si sa fiu
atenta la distractia musafirilor. Caci Jean-Pierre nu venise, iar absenta lui otravi se n mod insidios reuniunea.
Plecase de dimineata la liceu si de atunci nu-l mai vazusem. La nceput, am fost ntrebata unde este si raspunsesem cu aplomb ca o sa soseasca dintr-un moment n
altul. Dupa aceea, n-am mai fost ntrebata, iar invitatii
au plecat mai devreme dect prevazusem.
Spectacolul casei ravasite de petrecere era oglinda
mintii mele: voisem sa ies din dezordine si ma gaseam,
dimpotriva, ntr-o dezordine nca si mai mare.
Jean-Pierre s-a ntors trziu. L-am auzit deschiznd
usa, urcnd scarile si ndreptndu-se direct spre camera
noastra. Casa era mare, s-ar fi putut duce sa doarma ntr-o alta ncapere, sa evite nfruntarea, nu m-as fi dus sa-I
caut. n loc de asta, era aici, n picioare, lnga pat. Ma
privea. Vedea ca plnsesem mult. Tacea. mi examina
corpul chircit sub cearsaf. Poate si imagina sngele care,
nca de pe atunci, ne determinase sa consultam toti me-

Marie Cardinal

232

dicii din oras: o zdreanta umana. n ochi avea dispret,


dezgust si iritare.
- M-am satwat sa te tot vad bolnava, te plngi ntruna.
- Exact azi organizasem o petrecere ...
- Petrecere! Un carnaval de imbecili gatiti de sarbatoare!
- Ambasadorul a spus ca locuinta e foarte frumoasa, copiii, foarte frumosi ... S-a mirat ca nu te-a vazut ...
- Nu-mi pasa de ambasador! Pricepi? Nu-mi pasa.
Vreau sa divortez. Vreau sa renunt la tot. M-am saturat,
nu sunt capabil sa te fac fericita, tu nu esti capabila sa
ma faci fericit. Sunt tnar, nu vreau sa ma-ngrop cu tine.
Vreau sa ma car. Vreau sa divortez.
- Nu, sa nu divortam!
Ma speria. El, att de ponderat, att de calm, att de
rezonabil, l simteam nemairezistnd, hotart sa termine. Iar eu nu puteam concepe sa ma despart de eL Totusi, aproape ca nu-i mai eram sotie, el nu-mi era prieten, nsa nu puteam sa divortez, ceva foarte puternic ma
mpingea sa-i stau n preajma, sa ma agat de eL
Am avut impresii;l ca-mi simtise elanul inexplicabil
si-l impresionase. S-a asezat pe pat, n lumina lampii
mele. Statea fara sa spuna nimic. Pe piele a-i foarte bronzata a bratelor am vazut urmele albe pe care le lasa picaturile de apa de mare cnd se zvnta, cristale de sare
agatate de gene i compuneau cununite n jurul frumosilor ochi limpezi.
- Ti-ai petrecut ziua la plaja?

-Da.
-n

dune?

-Da.

- Cu o femeie?

Cuvinte care elibereaza

233

- Da ... Cu o femeie care traieste, o femeie care ma


iubeste.
Am simtit aparnd gelozia si crescnd amaraciunea.
Cred ca ochii-mi pe care-i privea erau lacuri de durere.
A crezut ca ideea acelei femei e ceea ce ma ranea. nsa
se nsela. Ma tulbura sa-mi imaginez placerea pe care o
avusese de a intra n valuri, de a nota n larg, de a se
usca la soare, de a simti nisipul sub picioarele-i goale. Eu
i facusem cunostinta cu marea, cu plaja, cu vntul cald,
cu libertatea corpului ce se daruieste apei, se lasa mngiat si dus de ea. Venea dintr-un tinut rece, unde oceanul e un teren de sport, eu veneam dintr-un tinut cald,
unde acesta e voluptate.
Imaginea lui Jean-Pierre n valuri mi crapa capul. mi
indica mai bine dect orice alt semn substantiala distanta ce exista acum ntre ceilalti si mine: nu mai puteam'
nota, nici sa alerg pe nisipul jilav. Eram o infirma, nu trebuia sa ma lase singura cu copiii.
Perceperea corpului sau, pe care apa l facuse foarte
stralucitor, ma aducea cu cruzime n fata propriului meu
corp: greoi, nengrijit, flasc, snii umflati de lapte, pntecul deformat.
- Nu, sa nu divortam.
N-am divortat, dar a acceptat o slujba foarte departe
de mine.
Stia ca fac psihanaliza, vedea ca mi-era mai bine, era
multumit. nsa cnd venea, mi era greu sa-i vorbesc.
Attia ani traindu-ne separat vietile! Attea nselatorii
secrete, attea actiuni ce nu fusesera mpartasite! Imposibil sa regasesc acea cale a ncrederii, a simplitatii.
Totusi, de data ,:ceea, n prima dimineata de dupa sosire, i-am spus:
- Stii, noaptea, dectva timp, scriu.

234

Marie Cardinal

- Scrii ce?
- Nu stiu. S-au adunat o multime de pagini.
- Vrei sa le citesc?
- Daca vrei ... Nu stiu de ce ti vorbesc de treaba
asta.
-Arata-mi.
M-am dus sa-mi caut paginile sub saltea.
- Le ascunzi? De ce?
- Nu stiu. Nu le ascund.
-Da-mi.
Locuiam la periferie, ntr-un mic imobil cu pretentie "rezidentiala".
Camera mea era un cub de beton
alb, avnd rafturi pe care se ngramadeau carti si dosare si o saltea asezata direct pe podea. Fereastra dadea spre un copac si spre cer. Asa puteam vedea succedndu-se anotimpurile n Franta. Priveam curioasa
subtilitatile si sovaielile naturii europene, toamna ce-si
scotea nasul nca de la mijlocul lui august, primavara
ce lucra asupra ramurilor ndoite nca de la jumatatea
lui februarie. n tara mea, anotimpurile se instalau n
cteva zile, explodau.
Casa era linistita, copiii se jucau afara, Jean-Pierre se
asezase ntr-o parte ca sa-mi citeasca paginile, ndesase
perna de perete si-si ridicase cearsaful pe spate. Eu, alaturi, aveam de gnd sa atipesc.
Faptul ca eram ntinsa pe spate cu ochii nchisi, ca la
doctor, ma facea sa ma gndesc la acele pagini cum n-o
facusem niciodata ... n fond, n-ar fi trebuit sa i le dau sa
le citeasca ... O amintire stnjenitoare mi devenea constienta, mi se nvrtea n cap, pleca, venea, jenanta, neputnd explica de ce ma jena.
Cu cteva luni n urma avusesem de redactat un text
publicitar pentru o cooperativa de lapte. l ntlnisem la

Cuvinte care elibereaza

235

birou pe directorul acelei cooperative care, de fata cu toata echipa de redactare, declarase:
- Cel mai bine ar fi sa veniti sa vizita ti uzina. Va va
spune mai multe dect informatiile pe care vi le-ani
adus ..
Toata lumea hotarse ca era, ntr-adevar, cea mai
buna solutie, fusesem obligata sa accept. Nu-si dadeau
seama ce nsemna asta pentru mine! Nu stiau n ce labirint traiam eu. Era perioada n care, cu maregreutate, rencepeam sa-i vorbesc doctorului, sa-mi descopar
defectele. Cnd si cnd, teama se mai tinea nca scai de
mine. Or, acea uzina se afla n marele cartier din nordul Parisului. Voi izbuti sa strabat singura zona aceea
de mizerie si de tristete n care marile blocuri moderne se ridicau n naltul cerului? Pe de alta parte, aveam
orepulsie totala fata de lapte, de mirosul laptelui, de
gustul laptelui, de aspectul laptelui. Nu puteam sale-o
spun, si cu att mai putin puteam sa le spun ca era posibil ca ceva-ullauntric sa ma apuce strns, sa ma faca
sa alerg, sa ma faca sa transpir, sa ma faca sa gfi. Nu
puteam totusi refuza. Slujba era un element esential al
echilibrului meu. Cum, altfel, as fi putut trai si plati
doctorul?
M-am dus la uzina si totul a decurs foarte bine. Eram
att de multumita ca-mi nvinsesem frica nct, din entuziasm, redadasem un text n care comparam uzina
(care avea forina de U) cu o persoana, un fel de prestidigitator ce ar nghiti camioane-cisterne si le-ar preschimba miraculos n borcanele de iaurt si de chefir, n
ambalaje pentru lapte de forma bomboanei si n sticle de
lapte ... n munca pe care o faceam nu dadusem niciodata dovada de o asemenea fantezie ... Puteam eu sa-mi
permit asa ceva? Mai nainte de a arata foile conducerii,

236

Marie Cardinal

le-am dat acelui redactor pe care-l consideram cel mai


inteligent, cel mai interesant si totodata cel mai abil.
- Am scris un text pentru cooperativa de lapte.
Ma-ntreb ce valoare are. Te deranjeaza sa arunci o privire?
l citise cu atentie, apoi se ntorsese spre mine cu aer
zeflemitor:
- Asa deci, acum faci pe Jean Cau? _
- Cine-i Jean Cau?
- Un imbecil care gndeste sau crede ca gndeste.
- Altfel spus, nu gasesti ca-i formidabil ce-am scris.
- Oh! E buna totusi treaba asta a ta. Da-o, va trece.
Putin mai trziu am aflat ca Jean Cau luase premiul
Gonecurt si, chiar n aceeasi seara, cnd m-am ntors acasa, m-am apucat sa-mi transform carnetele n pagini dactilografiate.
Cteodata, credeam ca Jean-Paul adormise, statea neclintit, si-apoi, nu: dadea o pagina. As fi vrut foarte mult
sa stiu unde ajunsese, nsa nu-ndrazneam sa ma misc,
ma prefaceam mai departe ca dorm.
Da, asa era, exact din ziua n care am stiut ca Jean Cau
e un scriitor, am nceput sa dau o forma mzgalelilor din
carnetele. Ma identificam cu tip scriitor? Ma luam drept
un scriitor? Nicidecum, zau, nu era posibil, nu eu. Eu,
scriitor? Chiar prost? Scriam, eu? Ce idee! Iarasi mi se
urca analiza la cap. mi era mai bine, ntr-att nct credeam ca totul mi-e permis.
Imobilul era suprancalzit iarna, imposibil de pus o
cuvertura. Jean-Pierre si cu mine stateam acolo, ntinsi
pe saltea, nveliti cu un cearsaf alb, Jean-Pierre ntors pe
o parte ca sa citeasca mai comod, iar eu aplecata pe spate, straduindu-ma sa atipesc un pic. La-nceput, am privitmult timp copacul de afara, clatinndu-si ramurile

Cuvinte care elibereaza

237

descamate sub un cer cenusiu si alb, apoi am nchis


ochii, ceea ce m-a facut sa simt nca si mai bine linistea
si nemiscarea trupurilor noastre. Cnd si cnd, zgomotul unei pagini pe care o lasa jos ca sa ia alta: cele doua
fsituri, nimic altceva n camera.
Daca l-ar interesa ct de ct, s-ar manifesta, ar face un
comentariu. Stiam ca Jean-Pierre e un om tacut, foarte
discret, care nu agreeaza exhibitiile galagioase, si totusi!
... Nu, daca ramne a ntr-att de mut nseamna ca nu-i
placea ... Asta-i situatia, nu era grav.
Deschid ochii, vad cearsaful ce-mi vine din vrful picioarelor pna la barbie si se arcuieste la mijloc pna
a-mi atinge abdomenul. Bate. Cearsaful bate, tresare
foarte putin nsa regulat si repede. Bate n ritmul inimii
mele ... E grav ca Jean-Pierre citeste aceste pagini. .. mi
dau seama ca sunt importante, ca ele contin un elan fundamental al spiritului meu ... Chiar sunt ce~am facut mai
important n ntreaga-mi viata ...
Ar fi trebuit sa reflectez mai nainte, sa ma opresc la
faptul ca scriam, ca povesteam o istorie unei bucati de
hrtie. Ar fi trebuif sa-i vorbesc doctorului despre asta.
Ar trebui totusi sa-ncep sa stiu ca lucrurile nu se fac din
ntmplare, mai cu seama acest gen de lucruri ... Sa-i dau
paginile astea luiJean-Pierre, tocmai lui, care analiza cu
atta inteligenta si intuitie textele pe care le citea, el care
ne cunostea limba (datorita concursului sau de agregat
n gramatica) att de profund, era aproape ndragostit
de ea! Facusem o nebunie! Era ca si cum mi ardeam rndurile scrise, ca si cum le distrugeam, chiar n momentul n care deveneam constienta de importanta pe care o
aveau pentru mine.
Jean-Pierre capatase obiceiul de a-mi vorbi ca unei
bolnave, ca unei fragile, unei copile mari ce nu supor-

238

Marie Cardinal

ta socurile, careia nu i te puteai adresa deschis. Ca


sa-si ndulceasca parerea se va folosi de cuvinte ce
m-ar rani mai mult dect critica neplacuta pe care ar
fi trebuit sa mi-o faca n mod normal. Nu stia cine devenisem, nu-i spusesem, l vazusem att de putin ...
Acum, cu aceste file a caror pretentie ridicola tocmai
o descoperisem, pierdeam ultimele sanse de a ma
apropia de el. Ele vor ncurca totul. Nu ma va ntelege, nu ma va crede.
S-a clintit un pic. A durat mult pna s-a ntors spre
mine. Nu ndrazneam sa-I privesc, ma prefaceam pe mai
departe ca dorm. n cele din urma, m-am ntors si eu
spre el. Ochii i erau plini de lacrimi! Sa plnga Jean-Pierre, dar de ce? Nu voia oare sa-mi faca vreun rau? Ma
compatimea?
Ma privea intens. n priviri i era tandrete, surpriza,
precum si retinere, ca atunci cnd te uiti la cineva pe care
nu-l cunosti. Apoi a ntins mna si si-a asezat-o ncetisor
pe umarul meu.
- E bine, e grozav, e o carte. Scrii chiar o carte frumoasa.
Doua lacrimi i trecusera de barajul pleoapelor si i se
rostogoleau pe obraji, neretinute, pretioase.
Ochi frumosi, lacrimi frumoase! Albastru frumos, verde frumos, auriu frumos. n sfrsit! n sfrsit!
Fericirea exista! O stiam, totdeauna am stiut-o. Fericirea limpede, simpla, deplina. Fericirea careia i rezervasem un loc importanfn centrul persoanei mele si care
se instalase dintr-o data, dupa attia ani. Peste treizeci
de ani petrecuti n asteptarea ei.
Se apropiase de mine. si strecurase celalalt brat pe
sub gtuI meu. Ma mngia.
- Ct esti de schimbata. Ma intimidezi, cine esti?

Cuvinte care elibereaza

239

Eram prea emotionata, nu-mi gaseam cuvintele sa


vorbesc. Ii spuneam, cu pupilele-mi nchise la culoare,
tot att de nchise pe ct erau ale lui de deschise, ca doream sa iubesc si sa fiu iubita, ca doream sa rd si sa construiesc, ca eram cu totul alta.
Ma strngea lnga el. mi saruta pleoapele, fruntea,
peretii laterali ai narilor, coltul buzelor, marginile urechilor. i simteam abdomenul plat, picioarele muschiuloase.
- Asculta, nu stiu ce m-a. apucat, sunt ndragostit de
femeia care a scris aceste pagini.
Vino, sa ne privim unul pe altul, nu ma slabi din ochi.
Vom intra n valuri. Stiu un loc cu nisip alb, unde n-o sa
te ranesti, unde nu va trebui dect sa te lasi liber. Amin- .
teste-ti, dragul meu, frumosul meu, ca marea e buna
daca nu ti-e frica de ea. Nu vrea dect sa te atinga usor,
sa te mngie, sa te duca, sa te legene, ngaduie-i s-o faca
si o sa-ti mai placa. Altminteri, te va speria.
Agata-te de spuma. Simti sub picioare nisipul cum
fuge o data cu valul? Fugi mpreuna cu el! Acum lasa-ti
spatele n voia curentului. Hop, saritura! Scufunda-te,
scufunda-te! Lasa-te framntat, lasa-te masat de apa!
Dupa ce trecem de valuri vom nota n larg. Te rog,
nu ma scapa din 9chi!'
- Unele fraze pe care le-ai scris ma tulbura, pentru
ca sunt frumoase si, totodata, pentru ca n-o cunosc pe
cea care le-a scris. Tu esti, totusi.
Taci, nu vorbi, marii nu-i place sa nu i se dea atentie. Sa notam. ntinde-ti bratele si picioarele. Relaxeaza-ti umerii si soldurile, lasa-ti membrele sa miste si sa
bata apa, regulat, ncet, liber. Simti ca devii delfin?
Simti de-a lungul corpului mngierile apei dndu-i
forma unui fus?

"

240

Marie Cardinal

Cnd vom obosi, te vei ntoarce pe spate, ne vom ntinde pe mare si vom nchide ochii pentru ca soarele sa
nu-i arda. Vom sta o vreme asa, n transparenta rosie a
pleoapelor, purtati de apa ca de o doica cu sni fragezi
si delicati .
Apoi vom plonja, cu miscari ample din sale, nspre
adncuri, nspre alge le ale caror degete lungi, lunecoase, ne vor mngia abdomenul si coapsele, fata si pieptul, si spatele, pna ce ni se va tia respiratia.
Dupa aceea, vom urca binisor spre bancul de nisip argintiu de la suprafata. Din brate, din picioare si de pe
buze ne vor iesi bule de bucurie, vor urca ciorchine, mai
iute ca noi, pentru a da de veste stncilor, plajei si cerului ca ne facem aparitia.
Din acea zi, Jean-Pierre si cu mine ncepusem sa
fim un ntreg. Ne-am hranit din propriile diferente.
Ne-am comparat vietile fara sa ni le criticam vreodata, mpartindu-ne egal bucatile cele mai bune. Ori de
cte ori ne ntlneam, eram ncarcati cu o prada heterodita, pe care o inventariam mpreuna cu de-amanuntul. Aceasta reunire a doua existente ne este o comoara inestimabila, un delicios festin de care nu ajungem sa ne saturam.
Astfel, primele mele pagini au avut cel putin meritul
de a fi suscitat prima dintre conversatiile noastre, acelea
n care dam totul pe fata, n care ne destainuim dorintele, obstacolele, visele. Aceste conversatii erau initial alimentate numai de acele dezvaluiri pe care le faceam eu
gratie analizei. Evolutia mi era att de spectaculoasa, nct Jean-Pierre era fascinat. Treptat, a nceput sa se
schimbe el nsusi. Descoperirile pe care le facem separat
ne alimenteaza fara-ncetare moara pe care o gasesc mare
si solida si care se nvrteste repede.

Cuvinte care elibereaza

241

Cnd mi-am terminat primul manuscris, l-am depus


la un editor c~ruia i fusesem recomandata. Dupa sase
zile am semnat primul meu contract, cu un domn n vrsta, foarte amabil si foarte cunoscut, al carui nume era
strns legat de lumea cartilor. mi vorbea foarte serios
despre manuscris, despre calitatile lui. Nu-mi reveneam.
Nu-mi venea sa-mi cred nici ochilor, nici urechilor.
Nu-ndrazneam sa-I privesc. Si de-ar fi stiut ca se adresa
nebunei! Nu puteam sa nu ma mai gndesc la ea. Mi-o
imaginam asa cum era, nu cu multa vreme n urma, goala, asezata n propriu-i snge, ncovrigata n ntunericul
din baie, ntre bideu si cada, tremurnda, nadusita, incapabila sa traiasca.
Te-am tras de-acolo, soro draga, te-am tras de-acolo!
Asta tinea de miracol, de basm, de vrajitorie. Viata
mi era cu totul schimbata. Nu numai ca descoperisem
mijlocul de a ma exprima, mi gasisem de una singura
drumul care ma ndeparta de familie, de mediul meu,
permitndu-mi astfel sa-mi construiesc un univers ce-mi
era propriu.

XIV

pna si Jean-Pierre uitase de ea. Cartea o maCei turase


care pe
o cunoscusera
pe nebuna
o uitasera,
sarmana femeie
de parca
n-ar fi
atrnat mai greu ca o frunza de toamna. Doar doctorul
si cu mine stiam ca tot mai exista ntr-un ungher al mintii mele. Cnd si cnd, se agita ntr-un fel inexplicabil,
mi vra capul ntre umeri, mi crispa pumnii, o transpiratie cu miros puternic mi picura de la subsuori. Dar
ce-o avea? Ce o trezea iarasi? De unde-mi venea nelinistea, apasarea asta?
.
Nu ma mai duceam dect de doua ori pe saptamna
n straduta nfundata. ntr-o buna dimineata m-am simtit n stare sa nu ma mai duc acolo patru zile ntregi.
Doctorul si cu mine hotarsem atunci, de comun acord,
ca voi veni mai rar.
ncepeam sa-mi cunosc granitele si sa pot trai liber n
limita lor. Teritoriul era vast, ca sa-I ocup nu mi-ar ajunge cu siguranta ntreaga-mi viata. Totusi, unele zone ndepartate ramneau imprecise, erau situate la niste hotare misterioase de care nu ma apropiam cine stie ce. n
plus, nu cunosteam nici un drum care mi-ar fi ngaduit

Cuvinte care elibereaza

243

sa ajung ntr-acolo. De ce sa ma fi dus din moment ce


domeniul n care traiam mi era prea ndeajuns? Nu
aveam nevoie de mai mult.
Prima carte se vnduse bine. Datorita ei, publicatiile
mi cereau acum articole si nuvele, faceam anchete pentru o revista-magazin. Cei cu care lucram ma considerau
o persoana rezistenta, capabila si, efectiv, eram rezistenta si capabila. Nu-mi crutam echilibrul foarte recent. Fundamentul pe care i-l daduse analiza era. perfect, i se potrivea n totalitate. Ma simteam n armonie cu mine, nestingherita cu viata mea. Stapneam cu usurinta 'tot ce
aflasem despre propriu-mi caracter. Cum era de prevazut, violenta mi juca feste si ma facea sa traiesc adevarate scene de corida. Mi se cabra ntre brate si coapse, ma
antrena n cavalcade furibunde. De cum mi simteam gtul scindu-ma, ma gndeam, "lat-o. Nici vorba s-o refulez ori sa ma pun pe plns. Nu, las-o sa treaca si stapneste-o". Era periculoasa, afurisita, era n stare sa ma conduca la omor, la distrugere, sa sngereze, sa explodeze,
sa izbucneasca. Simteam cum ma faceam palida, voiam
sa ma bat cu minile goale, sa strng de gt, sa scot maruntaiele. Ca sa-mi canalizez violenta, a trebuit sa nvat
sa-i respect pe ceilalti, pe toti ceilalti, indiferent care, si sa
ma respect pe mine nsami. Am devenit responsabila.
Stiam totusi ca psihanaliza nu-mi era terminata. Mai
era ceva neexplicat n geografia mea, exista o zona alba
pe harta proprie-mi persoane, o zona necunoscuta. Echilibru-mi tinea tocmai pentru ca ma duceam sa-I vad pe
doctor de doua ori pe saptamna, eram constienta de
asta. Si n straduta nfundata nu se ntmpla totusi nimic, era din nou acel vag, acel mare desert cenusiu si
plat ce se ntindea dincolo de pleoapele-mi nchise, impresia ca nu voi ajunge niciodata la capat.

244

Marie Cardinal

M-am apucat atunci sa visez mult. Asa cum mi regasisem cu bucurie lacrimile, mi regaseam cu o mare placere viata onirica. n timpul bolii nu visam, n-aveam nici
o farma de amintire a vreunui vis, nici macar impresia
ca am visat. Somnul mi era un cub negru neatins, un
ecran orb pe care analiza a nceput prin a proiecta vise
vechi. Visul despre calaret, apoi un altul la fel de demult,
cel n care saream tot mai sus, la-nceput cu bucurie, apoi
cu oroare. Nu ma mai puteam opri, fiecare saritura marea inevitabil distanta dintre pamnt si mine ...
n general, gratie analizei mi ntelegeam visele. Acestea mi foloseau sa-mi localizez cele mai apasatoare tensiuni din minte. Confirmau deopotriva ncrederea-mi n
psihanaliza. Profitam ntr-att de examinarea lor sistematica, nct ma ntreb am din ce motiv aberant medicina se ocupa asa de putin de o activitate ntr-att de importanta a fiintelor umane. Cum era cu putinta sa se
puna mii de ntrebari privind felul n care te hranesti,
mergi, respiri, si niciodata o singura ntrebare pentru a
sti daca visezi si despre ce visezi? Ca si cum sapte-opt
ore din viata cotidiana a oamenilor n-au nici o importanta. Ca si cum somnul nseamna nefiinta. Ochii celor care
dorm se misca totusi pe durata visului, la fel si corpul,
activitatea cerebrala le este cteodata intensa. Atunci de
ce tot ce se ntmpla n ei este neglijabil?
Fusesem inerta n somn, deveneam activa. mi aduceam brate de vise n straduta nfundata. Le elucidasem
pe toate, sau pe-aproape, nsa mi placea sa-i arat doctorului ca mi-e bine. Ceea ce altora li se parea normal,
pentru mine era extraordinar, si doar doctorul putea
aprecia enorma valoare a fiecareia din noile mele zile.
Cnd ma ntindeam pe divan, ma duceam cu gndulla
acei negustori arabi care veneau n pietele din copilarie.

Cuvinte care elibereaza

245

Sedeau pe vine, scoteau din pliurile tunicii o nvelitoare de crpa pe care o desfaceau si o etalau n fata lor. Era
o batista mare, patrata, pe care se gaseau cteva agrafe
si ace ruginite, cuie ndoite, capete de srma, cteva suruburi uzate, butoane si piulite care nu mergeau mpreuna, bucati de tevi din plumb. Omul, cu gesturi abile,
facea gramajoare din aceste fiare vechi, apoi si-rasucea
o tigara si-ncepea sa astepte n liniste la umbra pe care
si-a alesese, umbra dantelata si miscatoare a eucaliptului ori umbra deasa a platanului. Stia ca, n cursul zilei,
din ciorchinii flecari de cumparatori, misunnd prin
praf si soare, se vor desprinde unii clienti, vor veni spre
el si vor descoperi, poate, n fundul batistei murdare,
~urubul, bulonul, piesa unica, de negasit, ce le va servi sa
repare sau sa reconstituie o unealta veche, un vechi
obiect pretios, altminteri pierdut. Si, ca prima, pentru
a-si completa bucuria, vor avea doua-trei ace de cusut
ndoite ori un ac de siguranta tocit. n ciuda aparentelor, vnzatorul stia ca batista lui continea minunatii si
iata de ce era att de calm.
Astfel, veneam si-i etalam doctorului heteroclitul material al viselor mele. Alcatuiam gramajoare de cuvinte
si de imagini pe care le grupam mpreuna dupa cum le
legam de "cine~', de "teava", de "frigider" etc. Cuvinte
cheie pe care le desprinsesem, doctorul si cu mine, din
vocabularu-mi obisnuit si care, prin concizie, serveau sa
deseneze o ntreaga zona, uneori foarte ntinsa, din fiinta mea. Explicatiile acestor vise nu puteau deci sa aiba
sens dect pentru el si pentru mine. Astfel, "Teava" se
asocia cu avortul ratat al mamei, "Cine", cu teama de a
fi judecata si abandonata, "Frigider", cu lipsa de claritate, cu inconstientul etc. Ne ntelegeam foarte bine si asta
era esentialul.

246

Marie Cardinal

Pe tot parcursul analizei (nca si astazi) ma minunam


continuu n fata travaliului admirabil ce se opereaza ntre
constiirita si inconstient. Neobosite albine. Inconstientul
cautnd n strafundurile vietii bogatiile care-mi apartineau, depunndu-le pe un mal al somnului meu, iar constiinta, pe celalalt mal, inspectnd, de departe, noutatea,
apreciind-o, lasndu-mi-o s-o presimt ori respingnd-o.
Asa dadea cteodata navala n propria-:mi realitate un
adevar usor de nteles, simplu, dar care nu-mi aparea dect atunci cnd eram n masura sa-i vin n ntmpinare.
Inconstientul pregatise de multa vreme terenul, semnalndu-i-se constiintei, ici si colo, prin cuvinte, imagini,
vise, carora nu le acordasem atentie. Pna ntr-o buna zi
cnd, gata sa primesc noul adevar, puteam sa fac drumul
spre el n cteva secunde. Asa mi se ntmplase cu violenta pe care n-am vazut-o dect atunci cnd am fost capabila s-o suport.
La sfrsitul perioadei n care nvatasem sa-mi analizez visele, am avut unul pe care eram incapabila sa-I clarificsi n legatura cu care am simtit ca-mi va grabi progresul n analiza.
Buna parte din acest vis ma facuse sa retraiesc un moment realmente trait. Eram la Loumarin, n Proventa, unde-mi petreceam cteva zile cu cei mai buni prieteni: Andre si sotia lui, Barbara. Aveam douazeci si unu de ani,
ei erau un pic mai mari ca mine. Eram n raporturi cum
nu se poate mai bune ntre fiintele umane, alcatuite din
admiratie, din caldura, veselie, tandrete si respect. El era
pictor si ce iesea din minile lui mi placea si ma subjuga. Privind la ce facea, ma instruisem n legatura cu frumusetea a ceea ce nu era simetric, ortodox, clasic. Anterior, luasem cunostinta, datorita mamei si profesorilor,
de splendoarea capodoperelor culturii noastre. Pictura

Cuvinte care elibereaza

247

moderna nu figura printre acestea: "Picasso e un nebun,


iar cei care-l admira sunt snobi". Punct final. Or, eu gaseam, n taina, ca era magnifica lumea la care Andre mi-a
oferit acces, prin cautarile si munca lui. Descopeream importanta compozitiei, a volumelor si, mai ales, a materiei. l vazusem adunnd de oriunde, de pe strazi ori de
pe cmp, bucati de lemn, de hrtie sau de metal, pietricele, smburi de cirese, sfori, dopuri, si pastrnd cu grija aceste deseuri care pentru mine erau simple gunoaie.
Le folosea ca sa-si mpodobeasca atelierul, ori le ncorpora n compozitiile lui. Barbara, sotia, scotea strigate de
admiratie cnd el si aducea obiectele gasite. Era slava si
rula "r"-urile "And r e, ci frumos este!", si chema copiii ca sa admire. Sub ochii mei, gunoiul se preschimba
n comoara, era realmente o comoara. O data nsa ce plecam de la ei, se transforma la loc n gunoi. Nu eram n
stare sa ma ndepartez de una singura de bunul gust si
de conformismul ce erau de bonton n mediul meu.
Venisem deci sa-i ntlnesc la Lourmarin, cu impresia
ca aceasta vacanta n compania lor reprezenta din partea
mea un important semn de independenta fata de familie, un act ndraznet. Dormeam n cort, n-aveam un ban.
Viata de boem, ce mai! ntr-o zi, Andre mi-a propus o
plimbare: sa vedem un porumbar pe care-l descoperise
n Luberon. M-am suit n spatele lui pe vechea-i motocicleta hodorogita (ca si cum as fi vrut sa ma urc pe calul
din visul cu acel calaret), si iata-ne plecati.
Pe motocicleta ai totdeauna impresia ca mergi repede, chiar si atunci cnd mergi n'cet. Despici cerul asa
cum etrava unui cuirasat divizeaza oceanul. n Proventa, vara, la ora la care soarele nroseste muntii, aerul e ffibibat cu mirosuri de plante si cu sunetele ascutite ale 'greierilor. Ne afundam ntr-acolo cu toata viteza, ca ntr-o

248

Marie Cardinal

mica jungla, atingnd n treacat lianele de cimbrisor, ndepartnd frunzele de muscate, punnd pe fuga, cu detunaturile noastre, papagalii de prin rosmarin, agitnd
orhideele de lacuste. Ct mi mai placea tinutul asta!
La capatul acestei curse se afla un deal sterp n vrful
caruia o nclceala de smochini si maracini ascundea
aproape n ntregime o ruina nalta. Ne-am catarat pna
la ele, sfarmnd sub talpi cocoloase de pamnt uscat.
Andre nu vorbea. Nu avea obiceiul sa tina discursuri. Se
exprima mai degraba cu ochii si minile. Simteam nsa
ca-i placea, ca si mie, tot ce-l nconjura: ntretaierea movilitelor albe ale locului, stolul cenusiu de lacuste, albastrul cerului nghitit de lumina, norisorii pe care apusul
de soare i facuse trandafirii. Frumoasa planeta!
Ruina era un turn foarte nalt, un fel de cilindru din
piatra, fara nici o deschizatura, n afara de o portita la
baza, n fata careia stateam. Andre, care cunostea drumul, a gasit numaidect intrarea si a pornit-o primul n
interiorul turnului. Tmea usa deschisa si, n vreme ce ncercam sa ies din maracinii ce mi se agatau de blugi, vedeam pe pamntul din turn o iarba verde si spilcuita, o
vegetatie marunta, fermecatoare, mpestritata cu roz si
albastru, asemeni celei care creste la picioarele ngerului
vestitor din tabloul lui Botticelli. Surprindea aceasta dragalasenie alaturi de frumusetea uscata si aspra care ma
mai nconjura. M-am gndit, continund pe mai departe sa ma desclcesc din blestematii aceia de maracini:
"Sunt excrementele pasarilor care trebuie ca fertilizeaza
solul n acest loc."
Am intrat n fine, iar frumusetea peisajului m-a captivat, de parca as fi fost vrajita. Turnul n-a vea acoperis,
ducea de la pamnt drept spre cerul n care decupa un
cerc aproape regulat. Peretii erau strapunsi de adnci al-

Cuvinte care elibereaza

249

veole de portelan albastre ~i galbene, un rnd albastru,


un rnd galben, cte cinci, n care se cuibareau pasarile.
DragaIasenia plantelor jos, infinita profunzime a cerului,
sus, iar ntre acestea doua, regularitate a perfecta a gaurilor de un albastru misterios ~ide un galben stralucitor.
Impresia de a participa la Tot, de a fi ntreaga. Satisfactie. Tacere, pentru ca esentialul este exprimat.
.
Traisem realmente toate astea, porumbarul exista pe
undeva n Proventa, nu ~tiu unde, nsa l-as putea regasi.
n vis, retraiam fiecare amanunt al acestor momente,
mi reaminteam cu minutiozitate locul, sentimentele,
emotiile ~indeosebi acea impresie de a face lucrurile pe
ascuns, de a fi n afara legii mamei, de a profita de o libertate totala, nsa precara. Visnd, stiam ntr-un fel ca
acea clipa era exceptionala.
Eram deci n turn, subjugata de forta-i ~i simpla, de
calmul ~i de frumusetea lui. n vis, Andre disparea, asa
.cum se ntmpla n vise: fara sa fie explicabil ~i fara sa
fie important. Singuratatea n care ma aflam nu era dramatica, dimpotriva. Dintr-o data, aproape de pereti,
oblic, a-nceput sa curga apa, izolndu-ma n mijlocul
unui vrtej lichid care nu ma uda, nu ma murdarea. Apa
se rasucea cu foarte mare repeziciune dupa care disparea n jos, inexplicabil. Era o apa frumoasa, limpede si
plina de energie, prin care tot mai vedeam, cu claritate,
alveolele albastre ~i galbene ~i pasarile ce-~i faceau cuibul n tilma. Spectacolul era splendid. Mi-era bine acolo.
Aveam impresia ca sunt ntreaga, mi disparuse jena pe
care o simteam n viata.
Brusc mi-am dat seama ca acea apa grozava transporta obiecte lunguiete, stralucitoare. Am vazut ca obiectele erau etuiuri din argint, slefuite cu finete, unul mai frumos ca altul, toate diferite ~i totU~i toate unite prin for-

250

Marie Cardinal

ma: o forma rotunda, mai mult sau mai putin alungita,


cam n felul acelor caltabosi ce se obtin rasucind ntre
mini pasta de framntat. Atunci aITlstiut, cu o certitudine care-mi venea nu stiu de unde, ca acele cutii lunguiete din argint contineau excremente, balega, lund la
perfectie forma acestora. n realitate, ma aflam drept n
mijlocul unui recipient de veceu. Totul mi se parea absolut normal si fericit. Nu eram deloc socat_anici de placerea pe care o aveam de a ma afla ntr-un asemenea loc,
nici de faptul ca aceste cutii pretioase si frumoase pot sa
contina o materie att de abjecta.
Ma trezisem vesela, satisfacuta, avusesem un vis
splendid.
Si totusi, n straduta nfundata, pe divan, am simtit o
foarte mare jena sa exprim prin cuvinte pasajul cu etuiuriIe de argint, sa spun ce contineau.
Cuvintele! Ma lovisem de ele pe cnd ma cufundasem adnc de tot n boala, le regaseam acum, n momentul n care eram aproape vindecata. mi aminteam de "fibromatos", ce ma facea sa ma ghemuiesc drdind ntr-un colt din baie, iar, astazi, ca sa introduc "cacat" ntr-o povestire pe care o voiam fericita si frumoasa, si care
era fericita si frumoasa, trebuise sa-mi mobilizez toate
fortele si sa nving o tulburare profunda, o rezistenta abisala.
Timp de mai multe saptamni, am nceput, la doctor,
sa analizez cuvintele, sa le descopar importanta si varietatea. Ma nfruntam cu mine, n acest conflict subtil nemaifiind vorba, aparent, de constienta si de inconstienta, deoarece cuvintele si eu nsami ne aflClmla suprafata, vizibile, dare: cnd ma gndeam la masa si voiam
sa-mi exprim gndul, spuneam masa. Dar cnd ma gndeam la "cacat" mi era greu sa spun cuvntul "cacat",

Cuvinte care elibereaza

251

ncercam sa-I ascund ori sa-I nlocuiesc printr-un alt cuvnt. De ce nu trecea acel cuvnt? Ce era cu cenzura asta
noua?
Cuvintele mi puteau fi aliati sau dusmani, o stiam,
nsa, n orice caz, mi erau straine. Erau instrumente modelate de multa vreme si puse la dispozitia mea ca sa comunic cu ceilalti. Doctorul si cu mine ne fabricasem un mic
vocabular de vreo zece cuvinte care, pentru noi doi, cuprindeau ntreaga-mi viata. Oamenii inventasera milioane de cuvinte, toate la fel de importante ca acelea pe care
le foloseam noi n fundatura, si care exprimau universul
n totalitatea lui. Nu ma gndisem niciodata la acest aspect, nu-mi dadusem niciodata seama ca orice schimb de
cuvinte era un fapt pretios, reprezenta o alegere. Cuvintele erau etuiuri, toate contineau o materie vitala.
Cuvintele puteau fi vehicule inofensive, masinute, ca
cele de la blci, multicolore, ce se ciocnesc unele de altele n viata cotidiana, facnd sa tsneasca jerbe din scntei care nu ranesc.
Cuvintele puteau fi particule vibratile nsufletind permanent existenta, ori celule distrugndu-se prin fagocitoza, ori globule solidarizndu-se pentru a nghiti cu lacomie microbi si a respinge invaziile straine.
Cuvintele puteau fi rani sau cicatrice de rana, puteau
semana cu un dinte stricat ntr-un zmbet de placere.
Cuvintele puteau fi de asemenea uriasi, stnci adnc
nfipte n pamnt, solide, si gratie carora se treceau apele repezi.
Cuvintele puteau n sfrsit sa fie monstri, S.S.-ul inconstientului, refulnd gndirea celor vii n temnitele uitarii.
Fiecare cuvnt pe care mi-era greu sa-I rostesc masca
n fapt un domeniu unde refuzam sa merg. Fiecare cu-

252

Marie Cardinal

vnt pe care-l rosteam cu placere indica, dimpotriva, un


domeniu ce-mi convenea. Era astfel evident ca doream
armonia si ca respingeam excrementele. Cum puteau armonia si excrementele sa se potriveasca, n vis, att de
bine?
Atunci mi-am dat seama ca niciodata nu-mi acceptasem o ntreaga parte din corp; care, ntr-un fel, nu-mi
apartinuse niciodata. Zona dintre picioare nu se putea
exprima dect prin cuvinte rusinoase si nu fusese niciodata obiectul gndirii mele constiente. Nici un cuvnt nu
contine a anusul meu (acest termen netrecnd dect foarte greu si doar ntr-un context medical, stiintific, n el nsusi era deci o boala). Orice cuvnt pe care l-as fi rostit
si care mi-ar fi continut anusul, ar fi atras imediat asupra-mi scandalul si murdaria, si mai cu seama confuzia
mintii mele. Ct despre ceea ce tranzita pe acolo, nu acceptam sa rostesc dect acel "number two" din copilarie.
Eram o invalida si descoperirea am facut-o rznd.
Gndul ma ducea la acei clovni care bat din pantofii lor
mari pe pista circului si-i fac pe copii sa rda pentru ca
pe cnd spun, cu mimica pretentioasa: " Dar io-s foarte
inteligenta!", o luminita rosie li se aprinde la fund. n realitate, sunt grotesti pentru ca n-au habar ce li se ntmpla n partea de jos a spatelui.
Mi-am regasit rsul. Ma luam n derdere si era un
deliciu. Pna la vrsta de treizeci si sase de ani traisem
cu un orificiu, n corp, oribil numit anus, eu n-aveam
fund! Era o farsa! ntelegeam mai bine de ce nu-mi placuse niciodata Rabelais. De fapt, aveam partea din fata
si nimic altceva, eram plata ca damele din jocul de carti.
O regina cu un piept bine dezvoltat, cu solduri mari, o
coroana pe cap, un trandafir n mna, hieratica, si fara
partea din spate!

Cuvinte care elibereaza

253

Fericirea de a rde! Frumusetea rs ului copiilor mei,


exploziile de rs ale lui Jean-Pierre: "Cu ct esti mai putin nebuna, cu att esti mai nebuna!", rsete pe strada,
rsul meu! Ce pace nsemna et ce bunastare, ce ncredere, ce tandrete! Calma!
Ca de fiecare data cnd analiza ma ajuta sa fac un
mare pas nainte, am stat mai multe saptamni sa-mi manipulez descoperirile, sa le admir. Evaluam imensitatea
terenului parcurs, era ametitor. Mai nainte, rsesem vreodata cu adevarat? Cntarisem vreodata greutatea cuvintelor, le banuisem importanta? Scrisesem carti cu niste cuvinte care erau obiecte, le nsiruiam dupa o ordine
pe care o gaseam coerenta, convenabila si estetica. Nu
vazusem ca ele contineau materie vie. Le asezasem pe
pagini asa cum, acasa, mi asezam mobilele si obiectele
de care nu ma puteam lipsi si pe care le luam Ii toate deplasarile.
Ori de cte ori soseam la un nou post, nu puteam rencepe sa traiesc dect atunci cnd soseau pretioasele
lazi. Le deschideam n fata copiilor si, la fel cum procedase mama cu ~e,
i nvatam cuvinte moarte care se
refereau la o istorie moarta, la o familie moarta, o gndire moarta, o frumusete moarta. Le aratam capul Minervei de pe marca argintariei, trandafirul de pe obiectele din cositor, omamentele n forma de margele de la
mobilele stil Ludovic XVI, broderia lenjeriei, transparenta portelanului, cartile legate si cotorullor auriu, precum
si portretul vreunui bunic, lormonul unei strabunici, carne telul de bal al unei matusi batrne, masa de cusut din
lemn de trandafir a unei verisoare de altadata etc. Relicve. Lazi ca niste" sicrie si cadavre pe care le dezgropam
din paie pentru ca proprii-mi copii sa traiasca printre ek
asa cum o facusem eu nsami. Pentru copiii mei faceam

254

Marie Cardinal

sa straluceasca si sa sune cristalul: "Cnd paharul face


acel zgomot, nseamna ca e crista1." Asta era cristalul: un
pahar somptuos care face un anumit zgomot. Zgomotul
,acesta indica valoarea, pretul obiectului.
Toate aceste cuvinte serveau sa desemneze valoarea
lucrurilor, nu nsa viata lor. Ierarhia valorilor era stabilita de multa vreme, se transmitea din generatie n generatie: o succesiune de cuvinte ce-mi serv_eadrept schelet
si creier. Continea nu numai valoarea obiectelor, dar si
valoarea oamenilor, a sentimentelor, a senzatiilor, a gndurilor, a tarilor,a raselor si a religiilor. ntregul univers
era etichetat, aranjat, clasat, definitiv. Mai cu seama sa nu
judeci, sa nu reflectezi, sa nu pui sub semnul ntrebarii,
ar fi pierdere de vreme, ntruct era imposibil sa ajungi
la o alta clasificare. Valorile burgheze erau sinQurele
bune, frumoase, inteligente, erau cele mai bune. Intr-att nct nici nu stiam ca se numesc valori burgheze. Pentru mine, erau valori, pur si simplu.
Iar n ele nu intrau nici anusul meu, nici defecarile
mele, dupa cum nu intrau nici plamnii celui care suflase fermecatorul vas de crista1. Nici piciorusele ranite ale
stramatusii care vals a, vals a fara-ncetare pentru ca sa se
completeze si transmite mai trziu cu veneratie si admiratie cametelul de bal: "Era o mare doamna, o femeie de
lume, frumoasa si virtuoasa." Nici ochii lucrat()arelor de
broderie, obositi de monograme si de dantelele de la
cearsafurile lauzelor, de la fetele de masa destinate casatoriei si de la giulgiu. Nici pntecele sfsiate ale femeilor
care, generatie dupa generatie, aduceau pe lume fiintele
umane.
Toate aceste lucruri nu existau pentru ca n-aveai dreptul sa folosesti cuvintele care le _desemnau. Toate astea
n-aveau valoare. n cel mai rau caz, toate astea nu pu-

Cuvinte care elibereaza

255

teau fi dect derizorii, adica supuse batjocurii dispretuitoare si trufase. Iar daca era musai sa plasezi pe scara valorilor (deoarece era completa) plamnii vlaguiti ai suflatorului de sticla, picioarele umflate ale stramatusii,
ochii obositi ai lucratoarei de broderie, pntecele deformat al femeilor si fundul meu, astea trebuiau puse pe
treptele cele mai de jos, pe acele trepte ale milei, ale compatimirii, ale caritatii, sau pe acelea ale glumei, ale zeflemelei, ale derderii, ale sarcasmului, ale grosolaniei, pentru ca toate erau nensemnate, minime, neglijabile, saracute, mici, prapadite, ridicole, zadamice si murdare!
Eram dama de rosu ntr-un castel de carti de joc. Numai sa spui cuvntul "cacat", sa te gndesti fara rusine
si fara dezgust la ce continea acest cuvnt, iar castelul se
si prabuseste!

xv

SI[
.

am aflat ca totul e important, pna si excrestfel, gratie


frumosului
vis de
cu carti
porumbarul,
mentele
si pna
si castelul
de joc n
temnitele caruia traiam de atta vreme. Am aflat, cu inima strnsa, ca n acest~ temnite era si mama. Am suferit pentru ea, n acelasi timp nsa am avut certitudinea
ca era prea trziu, si nu puteam face nimic s-o scot de
acolo. Nu-i puteam explica ceea ce descopeream, era o
cunoastere prea recenta, nca incompleta. Fusesem h'1tr-o
situatie extrem de periculoasa, trebuia sa ies cu totul, mpreuna cu proprii-mi copii. Autobuzul se umpluse, nu
mai era loc pentru mama alaturi de mine.
De cnd se mutase n Franta, mbatrnise. Corpul si
fata i se flescaisera fantastic. Se izola n camera ei. Iesea
doar pentru a-si ndeplini sarcinile trndu-si picioarele, cu tristete si oboseala, cu aeru-i necomunicativ, cu un
fel de flacara de mnie n verdele ochilor. S-ar fi zis ca
abandona, ca renunta la tot, dadea drumul la strnsoare ntelegnd ca era trasa pe sfoara, ca dintotdeauna si
batusera joc de ea. Sunt convinsa ca a vazut limpede preotimea asta stupida, incapabila de dragoste adevarata,

Cuvinte care elibereaza

257

aceasta Franta egoista si interesata, pretentioasa, aceasta Algerie iubita, care nu facea diferenta ntre ea si ceilalti, profitorii. Amagita. nselata de moarte. Sunt convinsa ca n secret stia toate astea si ca, n plin univers
pustiit, anulat, i ramneam doar eu cu fortele mele foarte proaspete ce-i sareau n ochi si de care ncerca stngace sa se agate.
Dar, cu toata suferinta pe care mi-o inspira acum, mai
resimteam nca repulsie fata de pntecul ei, o evitam.
Aceasta repulsie ma jena, ar fi trebuit sa stiu s-o nving,
nu pentru a ma apropia de mama ci, dimpotriva, pentru
a ma elibera de ea, de ce nsemnase pentru mine. Acest
dezgust ne mai lega strns si nu stiam cum sa ma debarasez de el.
Nu ma mai duceam dect o data pe saptamna n
fundatura si, foarte repede, sedintele s-au rarit nca si
mai mult.
Devenisem o persoana puternica si responsabila, o
femeie solida pe care te puteai baza. La vrsta la care
altii cred ca viata li se cam termina, aveam sansa de a
o fi nceput de foarte putina vreme pe a mea. Eram plina de entuziasm si de nflacarare, totul ma pasiona. mi
descopeream o vitalitate nebanuita legata de o mare
putere de munca. mi placea universul cartilor. Dupa
descoperirea cuvintelor, ncetasem sa mai scriu pentru
mine. Trebuia sa am un ragaz, nu mai puteam scrie ca
nainte. Asa ca m-am ocupat de cartile altora si m-au
interesat la fel ca propriile-mi carti. Am descoperit hrtia, cartonul, cerneala, lipiciul si apoi punerea n pagina si tipografia.
Frumusetea literelor de tipar! Lume adncita n meditatie, inspirata, tacuta. Douazeci si sase de majuscule,
douazeci si sase de litere mici, zece cifre si punctuatia.

258

Marie Cardinal

Mica galaxie perfect armonioasa. Cuvintele, aceste


etuiuri pline de viata, sunt ele nsele continuturi, cnd
sunt scrise, n etuiuri de litere. Fiecare tip de caracter si
are un stil propriu si-l transmite cuvntului pe care-l deseneaza si materiei ce se afla n cuvnt. Fiecare popor si
inventeaza caracterele-ce-i seamana. Nemtii au alfabete
greoaie si pline de forta alcatuite pentru texte viguroase, analize exacte, demente periculoase. Englezii au litere precise si zabauce, facute pentru libertatea bine calculata. Americanii au caractere noi si tehnocrate, facute si
gndite de roboti. Latinii au caractere fermecatoare, facute pentru subtilitate, iubire si lacrimi. A trai nlauntrul
lor era o ncntare. Da, ntr-adevar, totul devenise important, totul era inter~sant.
Nu vorbeam niciodata despre analiza, deoarece mi
dadeam seama ca subiectul enerva lumea: "Baliveme, istoriile tale. Nebunii se ngrijesc n azile. Restul e un ghiveci de-al batrnelor simplute, de-al pederastilor si de-al
dezechilibratilor" si ploua atunci cu nesfrsite povesti
de genul "Eu (sau Pierre sau Paul sau Jacqueline, am facut o psihanaliza. Ei bine, draga mea, asta m-a demolat.
Deci nu veni tu sa-mi vorbesti de asa ceva. Mi-au trebuit
cinci ani sa ma nzdravenesc!" Aflam ca fusesera la un
medic timp de doua luni, sase luni sau chiar doi ani.
Unul cu care discuta sera despre viata lor, care i asculta,
le dadea sfaturi si-i punea sa nghita un bun medicament
nou ca sa-i linisteasca. Pe scurt, nu facusera nici un fel
de analiza sau, daca facusera, abandonasera de cum devenise greu, de cum nu se mai ntmplase nimic saptamni si luni n sir. O lasasera balta cnd, dupa ce au povestit ceea ce stiau, s-au trezit n fata necunoscutului,
acel zid fara fisura ce astupa orizontul, acel nemarginit
desert, aparent de netrecut.

Cuvinte care elibereaza

259

Am stiut ca nu se putea vorbi despre analiza pentru


a descrie un esec. i socam cu vindecarea, cu forta mea
noua. "Nu erai bolnava, aveai tulburari de fata capricioasa. Ma plictisesc tipele cu probleme false! Astea-s boli de
femei, nu-i ceva serios." Or, stiam ca boala mintala nu e
o specialitate feminina. n toti acei ani, dadusem destul
de frecvent peste barbati, n straduta nfundata. n acelasi numar ca si femeile! Cu capul vrt n pardesiu ori
n bluzon, nchisi n ei, tot numai spaima!
Am nteles ca cei din jurul meu traiau n castelele lor
de carti de joc, majoritatea nestiind acest lucru. Toti, frati!
Si eu care ma credeam singura, anormala, monstruoasa!
De n-ar fi fost sngele, naduseala, inima dezlantuita,
tremuraturile, apasarea plamnilor, ceata care-mi astupa ochii si ure~hile, as fi avut curajul sa ma tot adncesc
n analiza? Nu cred. Daca n-as fi avut sansa sa ma mbolnavesc foarte rau, n-as fi avut forta sa merg pna la
capatul nfruntarii cu mine nsami.
Am avut impresia ca sunt o privilegiata.
Asadar, de acum ncolo ma duceam n straduta nfundata cu sentimentul ca apartin unei elite, unui gen de societate secreta. Ma jena treaba asta. Cnd ntlneam privirea vnzatorului de articole de fierarie din colt si pe
cea a locatarilor din fundatura, stiam ce gndeau vazndu-ma ca ma ndrept spre gardul din fund: "Iata, uite-o
pe ticnita de marti seara", cu un fel de zeflemea amestecata cu mila, dar si cu teama. mi venea sa le spun "Nu,
nu sunt ticnita, si n-am fost niciodata. Sau, daca eu sunt
ticnita, sunteti si voi."
Ca sa-i fac sa nteleaga si ca sa-i ajut pe cei care traiau n infernul n care traisem, mi promiteam sa scriu
ntr-o zi istoria analizei mele, sa construiesc din ea un
roman n care voi povesti despre vindecarea unei femei

260

Marie Cardinal

ce-mi va semana ca o sora, nasterea, aducerea ei lenta


pe lume, sosirea-i fericita n zilele si noptile de pe pamnt, bucuria-i de a trai, ncntarea pe care o resimte n
fata universului caruia i apartine. Pentru ca analiza nu
se poate scrie. Ar fi nevoie de mii de pagini repetate
pentru a exprima la nesfrsit nimicul, vidul, vagul, lentoarea, moartea, esentialul, perfecta simplitate. Si-apoi,
n aceasta imensa monotonie, cteva rnduri scnteietoare, secundele luminoase cnd apare ntregul adevar
din care nu iei dect o portiune, creznd Ca-Iiei pe tot.
Dupa aceea, din nou, pe mii de alte pagini, platitudinea,
inexprimabilu1, materia n gestatie, gestatia gndirii, informul, inestimabilul. Din nou scnteia ametitoare a
adevarului. Si asa mai departe. Uriasa carte umflata, cu
pagini albe n care ar:fi, tocmai, nimicul si totul. Volum
fantastic scris cu toata hrtia de pe lume, cu toata cerneala, cu toate cuvintele, cu toate literele, cu toate ideogramele.
nsa, pentru a-mi compune romanul, trebuia mai nti sa-mi termin analiza, sa ma simt n stare sa traiesc pe
deplin n afara stradutei nfundate. Si nu era cazul, relatiile cu mama continuau sa fie foarte proaste. Era greata
aceea pe care mi-o provoca si ma stingherea.
Visam. Noptile-mi erau animate de cinemateca uitarii mele. Ma trezeam destinsa, limpezita. mi simteam o
forta linistita care ma va face sa-mi traiesc interesant fiecare ora a zilei. Gasisem o coerenta baroca, ilogica, nsa
solida, ce-mi venea ca o manusa. Aceasta unitate a fiintei mele, aceasta coeziune ntre propriile-mi nopti si zile
mi ngaduia sa ma duc spre ceilalti, sa-i ntlnesc, sa-i
cunosc, adeseori sa-i nteleg si, uneori, sa-i iubesc si sa
fiu iubita. Eram fericita, aveam ncredere n mine, stiam
ca voi merge pna la capat.

Cuvinte care elibereaza

261

Doua cosmaruri mi-au permis sa-mi termin psihanaliza.


n primul, ma ntorceam acasa, la Alger. Era totusi
un apartament pe care nu-l cunosteam. La fel ca si
imobilul, era o constructie din secolul XIX, cum ntlnesti n toate marile orase ale Mediteranei, n Pireu ca
si la Neapole, la Nisa, Barcelona sau Alger. O casa burgheza, frumos proportionata, din piatra cioplita, nalta de patru-cinci etaje, cu persienele trase, jaluzelele ntre-deschise, o intrare sustinuta de doua cariatide urte si pudice, si o casa a scarii foarte ntunecoasa, tapetata n ntregime cu placi de faianta pe care se repeta
pna n tavan un arabesc verde pe fundal alb. Un fel
de put mare construit pentru a oferi racoare apartamentelor ornduite de jur mprejuru-i. n copilarie, 10cuisem ntr-un imobil asemanator, pastrasem o vaga
amintire despre el.
Ma ntorceam deci acasa. Mama venise spre mine
chiar de cum am nchis usa. Iesea dintr-o camera situata n stnga intrarii si n care se aflau alte femei. si avea
expresia de zile mari, masca ei de tragedie:
- Vino cu noi, trebuie sa te ascund. Trei partizani algerieni au intrat n casa.
Trei partizani algerieni nu ma speriau. Eram pentru
o Algerie independenta, mama stia foarte bine si nu-i ntelegeam groaza. Daca, pe strada, eram o frantuzoaica la
fel ca si celelalte, o femeie de dobort - ntr-o revolutie
nu e timp pentru detalii -, aici nu era acelasi lucru: puteam sa vorbesc, sa-mi explic pozitia, vor vedea bine ca
sunt onesta, ca nu le eram dusmanca, nu ncercam sa-i
trag pe sfoara, ca le nteleg realmente cauza.
Cu toate vaicarelile mamei, m-am dus deci spre camera unde erau acestia. Am vazut trei barbati care vor-

262

Marie Cardinal

beau n soapta cu aere de conspiratori. n rest, n-aveau


nimic special. Nu erau nici ngrozitori, nici urti, nici excitati. Nu purtau arme. N-am putut nsa intra n contact cu ei. Mama si celelalte femei ma trageau ndarat. Eram legata de grupul
lor ntr-un mod inexplicabil. Nu le eram totusi prizoniera, fatalitatea era cea care ma tinea prinsa de ele ntr-un
fel absurd, pe care, de altminteri nu ncercam s-o pun n
discutie. Asa era, asta-i tot.
Treptat, dade~m napoi si m-am trezit nchisa n camera unde stateau celelalte femei. Mediteraneene mbracate n negru, mormaind rugaciuni, pipaind siraguri de
matanii, facndu-si semnul crucii, zicnd n soapta "vai,
vai, vai", "madre mia!", "Dumnezeul meu, sarmana
meas", iar eu, printre ele, "santa madona", "mater doloros a; pro nobis".
Teama lor devenise propria-mi teama, naduseam, tremuram la fel ca ele. La fel ca ele, ma lasam n voia soartei divine. Stateam acolo, strns lipite unele de altele, tinere, batrne, adolescente, copile, femei mature, destrabalate, pocitanii, toate cu frica n pntece si cu povesti
teribile n cap, istorii de femei violate si spintecate.
Dupa mai multa vreme, acea sta situatie mi-a devenit intolerabila. Nu mai puteam ramne n aceasta supunere, n aceasta pasivitate, n aceasta inactivitate. Era musai sa fac ceva. Trebuia sa existe vreun mijloc de salvare.
Am luat hotarrea sa-ncerc sa ies si sa-i previn pe vecinii de dedesubt care aveau telefon.
Prin usa nu auzeam nici un zgomot venind din restul apartamentului, nimic nu dovedea ca partizanii algerieni erau n apropiere. Trebuie ca stateau pe mai departe n coltisorullor
sa comploteze. M-am decis sa
plec. Holul de la intrare era pustiu si ntunecos. Mer-

Cuvinte care elibereaza

263

gea. Dar de cum am ajuns pe palier am stiut ca partizanii algerieni ghicisera ca am fugit si ma urmareau.
Am nceput sa alerg, sa cobor repede treptele uriasei
scari. Partizanii erau n spatele meu, i auzeam ct de
iute veneau dupa mine, nu mai ajungeam la capatul
acestui etaj. O data ce am pus piciorul pe palierul de
dedesubt, unul din barbati m-a nhatat prin spate, apucndu-ma cu unul din brate pe dupa gt. Datorita fortei cu care goneam si vointei am putut sa-I trasc foarte aproape de usa nchisa a vecinilor nsa, pna sa pun
mna pe ea, am cazut pe spate, bratul partizanului fiind gata sa ma sugrume. Mi-am putut vedea vrful
pantofilor la cel mult ctiva centimetri de usa. Voiam
sa-ncerc sa ma mai trasc pentru a izbi cu picioarele n
usa vecinilor. Ar fi iesit, m-ar fi salvat. nsa nu puteam,
barbatul ri1.aimobiliza se. i simteam rasuflarea n ceafa si-i auzeam respiratia accelerata de alergatura. n
acel moment, cu mna-i libera mi-a fluturat prin fata
un cutit, un fel de briceag cu un tais minuscul, pe care
mi l-a apropiat de gt. Avea sa-mi taie beregata cu asta,
era nspaimntator. Si, pe cnd ma vedeam pierduta,
pe cnd eram n culmea spaimei, ma gndeam: "E o
arma inofensiva, nu-mi poate face vreun rau cu acel
cutit". Groaza nu mi se domolea totusi si m-am trezit
brusc, transpirata toata, complet ravasita.
A-ti rememora imaginile dintr-un vis, asa cum te uiti
la un film, si a-ti auzi propria voce povestind acel vis
echivaleaza cu a trai doua momente cu totul diferite, si
totusi e vorba de aceeasi ntmplare. Astfel, m-am au..,
zit, mirata, dnd o multime de amanunte despre nceputul visului, ma straduiam sa descriu minutios locuinta, casa scarii si placile ei de faianta cu arabescuri. Filmul, n schimb, ar fi trecut n cteva secunde, un sim-

264

Marie Cardinal

plu flash, peste toate astea asupra carora cuvintele-mi


zaboveau, staruiau. De ce?
Atunci mi-am amintit de o casa a scarii din copilarie
exact la fel ca aceea din co~mar. Era la nceputul razboiului, aveam zece ani ~i de cteva zile mama decisese ca
voi merge la ~coala singura. Era perioada n care descopeream ametita strada, n care ma loveam de ficu~ii din
strada Michelet pentru ca nu ~tiam sa merg singura.
Eram obi~nuita sa fiu condusa, sa fiu tinuta de mna, nu
~tiam sa privesc n fata mea.
La ie~irea de la ~coala, ma urmarise un barbat fara
sa-mi dau seama. Nici macar nu-mi imaginam ca pot
exista asemenea barbati. mi aduc aminte, era vara, purtam o rochie de pnza ale c:areidungi late, albastre, albe,
alcatuiau ni~te zigzaguri pronuntate. Era foarte frumoasa. mi venea bine ~i-mi privisem adeseori imaginea n
geamurile vitrinelor pentru a vedea efectul pe care-l producea. Datorita ei ma simteam racoroasa pe caldura ~i
sprintena ..
Barbatul se strecurase n imobil prin spatele meu ~i
m-a ajuns din urma pe scari. Scari tapetate cu placi de
faianta alba ~i arabescuri verzi. De cum am simtit prezenta barbatului mi-a fost foarte frica, o frica inexplicabila. Era un domn de vreo patruzeci de ani, foarte corect mbracat ntr-un pardesiu deschis, un fel de impermeabil. Avea o fata banala cu ochi alba~tri ~i par de un
blond spalacit, nimic extraordinar. mi provoca totu~i
oroare. A nceput sa-mi vorbeasca, ma ntreba cum ma
cheama, avea un zmbet mieros, viclean, respira puternic. Nu-i ntelegeam privirea, o consideram opaca. Gfia. Vocea-mi nu izbutea sa-mi iasa din gt, a~ fi vrut
totu~i sa-i spun sa ma lase n pace. A simulat ca ma ajuta sa-mi duc ghiozdanul, numai ca sa ma atinga u~or.

Cuvinte care elibereaza

265

Lucrul asta l-am nteles foarte bine si l-am refuzat printr-o lovitura din cot. Atunci s-a apropiat n asa fel de
mine nct m-am trezit tintuita de balustrada, nu mai
puteam urca. Apoi, cu gesturi dezgustatoare, s-a apucat sa-mi mngie bustul, cautnd sni pe care nu-i
aveam, si fesele tari, nalte si musculoase, asa cum au
copiii care sunt n crestere. N-am putut suporta acest
contact. Rasuflnd nca si mai greu si ntr-un mod sacadat, a-nceput sa-si cotrobaie prin pantaloni, n partea
slitului. Atunci am sarit si, strngnd ghiozdanul ca pe
o arma, am urcat scarile alergnd. Barbatul, surprins de
plecarea mea, a pierdut la nceput teren, apoi si-arevenit si s-a apucat sa urce si el n goana, nsa acum insultndu-ma: "Stricata mica, trfa mica, o sa intru n tine./I
Eram o sageata de spaima. Trei etaje nalte de escaladat ... Soneria era prea sus, trebuia sa-mi las ghiozdanul si sa ma ridic pe vrful picioarelor ca sa ajung la ea.
N-aveam timp. M-am napustit asupra usii si am izbit
ct am putut, cu picioarele si cu pumnii. Barbatul nsa
ma prinsese si n vreme ce loveam cu toata forta n batantii de lemn, i simteam mna scrboasa ce-mi dadea
jos chilotii si degetele-i mtrnd n fundul meu si rasucindu-se acolo, n acel loc sacru, rusinos, pretios, murdar, despre care_nu se vorbea niciodata. Zgomote de
pasi n holul de la intrare. "Trfa mica, o sa intru n
tine." Dumnezeule, o sa ma omoare, salvati-ma! Barbatul si continua treaba, ma zgria, ma ranea cu degetul,
nu mi-a dat drumul dect n ultimul moment. Cnd usa
s-a deschis, nememicul cobora scarile, era de-acum departe. Iar eu, n bratele lui Nany, eram prada unei nemaipomenite crize de nervi.
Nu uitasem aventura propriu-zisa, i uitasem nsa toate amanuntele. Cosmarul mi le restituise si, o data cu ele,

266

Marie Cardinal

intacte, sila, greata, pe care acel barbat mi le provocase


si spaima teribila de acel deget care ma scotocea. Deget
care, la urma urmelor, nu era dect un deget, nu era o
arma ...
Eram acolo pe divan, zbuciumata de cuvintele care-mi ieseau pe gura, chinuita de o puternica agitatie interioara, nsa calma n aparenta, aproape adormita, aidoma pisicii care pndeste pasarea. Simteam ca eram pe
o cale importanta: degetul strainului, briceagul partizanului algerian, astea nu puteau sa ma ucida si totusi fusesem ngrozita de moartea pe care puteau sa mi-o aduca. Ce moarte?
Trebuia sa merg mai departe. Drumul mi era n fata,
era indicata pna si directia: teama de o anumita moarte, de moartea pe care barbatul i-o provoaca femeii. Teama de altadata, pe care cosmarul mi-a reactivat-o. Teama resimtita n visul meu de mama, si poate si de celelalte femei.
Pna n acel moment, si cu toata analiza visului, nu
fusesem constienta ca mi-era frica de barbati. Ma agitam
pe divanul doctorului, ezitam s-o iau pe calea asta, nu
simteam ca aceasta problema ma privea pe mine De
acord, mi fusese frica de barbatul de pe scari dar, de
atunci, nu ma mai speria se nici un barbat, din partea lor
mi venisera, dimpotriva, singura tandrete, singura iubire ce-mi fusesera oferite vreodata. Nu-mi era teama de
sexul barbatilor.
Briceagul... Degetul... Teama ... Teama de mama.
Teama de celelalte femei. " Teama de Q moarte ce n-ar fi
moarte fizica? Dar care moarte, fir-ar sa fie!
De unde sa n~ep? Mama ce era acolo, n vis, ca purtatorul de cuvnt al celorlalte femei. Doar ea mi vorbise. Mama ... Barbatii... Eu ... Mama ... Mama ...

Cuvinte care elibereaza

267

Divortase la douazeci si opt de ani si, pentru a putea


sa primeasca n continuare sacramentele, facuse legamnt de castitate. Nu cred ca-si ncalcase vreodata acest
legamnt. Era frumoasa, inteligenta, patimasa, inaccesibila si ... atragea barbatii. Resimtisem aceasta atractie pe
toata durata copilariei. i detestam pe cei care se apropiau prea mult de ea. Eram geloasa, nsa nu stiam. Ma
gndeam ca barbatii o vor abate de pe calea cea buna,
calea ce ar duce n paradis ...
La ferma, marele salon, care avea peste douazeci de
metri lungime, era o fosta veranda pe care o nchiriasera. De aceea, camera mea, cu cele doua ferestre, dadea
ntr-o parte spre gradina, iar n cealalta parte spre marele salon, fostele deschizaturi ale verandei nefiind astupate printr-un zid. Serveau de acum ncolo drept biblioteca ori vitrine.
n noptile n care nu puteam dormi din pricina caldurii si a gndurilor rele, mi se ntmpla sa aud o muzica
frumoasa: muzica mamei. Ma sculam si, pe vrful picioarelor, ma duceam sa ma pitesc n alcovul pe care-l
forma falsa fereastra nchisa cu perdele nspre camera
mea si ticsita cu obiecte si bibelouri nspre salon. mi
spionam mama. Era singura si umbla cu pasi mari ncolo si-ncoace prin l'patioasa ncapere. Astfel ca, la fiecare
trecere, i puteam vedea clar expresia fetei si asta mi
zdrobea inima. Trasaturile-i erau relaxate. Ochii aproape nchisi, gura-i ntredeschisa lasau sa se strecoare o
placere, o satisfactie intense. O gaseam indecenta.
Covoarele groase i absorbeau zgomotul pasilor. Doar
muzica se auzea, venea de la un fonograf nalt ce semana cu o biserica englezeasca. De cum se termina un disc,
mama punea altul, toate-mi placeau. Era jazz. Nu ntelegeam ce legaturi puteau exista ntre ea si aceste ritmuri.

268

Marie Cardinal

Era o muzica ce venea din pntece, din sale, din coapse,


o ntreaga regiune a corpului pe care mama n-o putea
cunoaste, nu trebuia s-o cunoa~ca. mi parea c-o surprind
n flagrant delict de pacat, n-as fi fost n stare sa spun de
ce. ndeosebi cnd punea doua cntece: "rea for two ... "
si "Night and day" ... "Day and night". Stiam cuvintele
pe de rost ... "Daca pleci departe ce importanta are, de
vreme ce n mine cu tandrete te port. Oh, dragostea
mea ... " Cuvintele astea! Vocea cntaretei negre, ca un
mieunat muscator! Eram ravasita. Ce nsemnau barbatii
n viata mamei? ..
- Ai fi multumita daca Roland ti-ar deveni tata?
Se petrecea vara la Salamandre, Roland, acel ferches
ofiter vaduv, de care mi vorbise, era acolo zi de zi n uniforma, cu cizme, cu pielea fetei lucindu-i ca un sorici
bine curatat. l uram. Nu-l voiam ca tata si mai ales nu-l
voiam ca barbat al mamei. mi parea ca-i face rau. Simteam ca nu era fericita. Anxietatea, agitatia ce pusese stapnire pe ea de cnd Roland si facuse aparitia n viata
noastra ma tulburau. Si totusi, afisa o voie buna de ndragostita satisfacuta din plin.
Pe plaja, ma ndepartam adeseori de grupul de copii
si de bone si ma prefaceam ca ma duc sa ma joc dupa
umbrela de soare la umbra careia stateau la taclale mama
cu prietenele ei. Asa puteam sa le ascult fara sa fiu vazuta. Nu era vorba dect de apropiata casatorie a lui Roland cu mama. Era ngrozitor, gtuI mi se strngea mai
sa ma sufoce. Vorbeau despre toalete, ceremonii, receptii. Casatoria avea sa fie n octombrie, dupa vacanta. Prin
urmare, se prefacea ca-mi cere parerea, -n vreme ce totul era deja stabilit! M-am pus pe o smiorcaiala ce nu mai
contenea. "Copila asta e nerv04sa, ma-ntreb ce are."

Cuvinte care elibereaza

269

Din fericire, plecam n Europa. Acolo nu-l voi mai vedea pe "frumosul elev de la scoala Saint-Cyr", cum i zicea bunica, nu-i voi mai vedea manusile de culoarea untului, bastonul si nfumurarea. Ma batea usor cu palma
peste obraji, masinal, ca sa-mi spuna buna ziua. Stiam
ca nu-l interesez. Nemaipunnd la socoteala ca nevasta-sa murise si-i lasase doi bebelusi pe care mama i placea la nebunie, doua larve baIaioare pe care le detestam.
n sfrsit, am luat vaporul doar eu cu mama. Nany si fratele meu nu erau acolo. Nici un Roland ntre ea si mine.
Trebuia sa ne petrecem o noapte la hotelul de lux din
Port- Vendres mai nainte de a lua trenul de Paris. De ce
un traseu asa de complicat? O data ce am ajuns la hotel, un grom ntr-o uniforma rosie, cu o palarie ciudata
pe cap, un fel de cutie de bomboane rosie cu auriu, ne-a
luat bagajele si ne-a aratat drumul spre camerele noastre. O seara cu trepte nalte, iar la mijloc un covor fixat
cu vergele metalice de arama. Gromul urca naintea
mamei, eu nchid coloana. Palmieri n ghivece de-a lungul balustradei, o cotitura. Ridic privirea si vad pe palier, ncadrnd covorul rosu, doua cizme vacsuite. Roland! Era acolo! De asta deci nu ma lua dect pe mine!
De asta schimbase drumul! GtuI mi s-a crispat, o furtuna a-nceput sf!-mi bubuie prin corp. Nu, nu el, nu
omul asta aici! M-am apucat sa ma vait, ma durea burta, vomam. Nu stiu de ce mama m-a asezat pe o olita,
drept n mijlocul camerei, n fata acestui om! Situatia
era insuportabila.
Mi-am ntetit urletele si lacrimile.
- O sa chem un medic. Roland, ti cer sa pleci. N-ar
fi cuviincios sa-fii gasit la mine n camera.
- Si eu care-mi promiteam o seara att de frumoasa!
- Ce sa-i faci, prietene, as a-i cu copiii.

270

Marie Cardinal

Am avut impresia ca n acea seara m-a ngrijit si mai


bine dect de obicei. Parea eliberata, mai usoara, fredona n baie. Am plecat a doua zi dimineata si de atunci
nu l-am mai revazut pe Roland .
... Mai trziu, aveam opt-noua ani, un alt domn a devenit, la rndu-i, de-al casei. Asta era un frumos ngmfat si ne rod, mai n vrsta, cu parul cenusiu dat cu pomada, inel gravat pe deget, nceput de burta, parizian
Gael de Puizan. Jumatate om de lume, jumatate om de
afaceri.
Acelasi scenariu: "Gael va fi poate, ntr-o buna zi, tatal tau, daca vrei."
Domnul stiuse sa se faca mai insistent, trebuie ca-i ceruse o ntlnire n afara casei familiale. Iarasi m-a luat
doar pe mine cu ea, fara sa-mi spuna adevaratul scop al
plimbarii. Mergeam de-a lungul unui drum de tara din
Franta. Ma tinea de mna. Mirosea placut, se ngrijise n
mod special de propria-i tinuta vestimentara si de a mea.
Eram destul de mare ca sa nteleg exact natura tulburarii care o cuprinsese cnd a vazut venind din departare o masina, ncetinind si oprind lnga noi. O conducea
Gael, era singur. Nu voi uita niciodata felul n care m-a
privit. Ah, de-ar fi putut sa ma expedieze! A priceput
semnificatia prezentei mele, iar eu am stiut ca-i serveam
mamei drept paravan, drept ecran ntre ea si iubitii ei.
Acolo, pe divan, intuiam ca religia mamei era calul
de bataie, ca nu numai aceasta o sfsia, o mpiedica sa
se duca spre acei barbati ce cu siguranta i placeau. i era
teama de altceva. Teama de cosmar.
Am nceput sa reflectez, cum n-o facusem niciodata,
la ce nseamna sa fii femeie. M-am gndit la corpurile
noastre, la al meu, la acela al mamei, la cel al altora. Toate la fel, toate gaurite. Apartineam acestei enorme hoar-

Cuvinte care elibereaza

271

de de fiinte strapunse, livrate invadatorilor. Nimic nu-mi


protejeaza or~ficiul, nici o pleoapa, nici o gura, nici o
nara, nici o usita, nici un labirint, nici un sfincter. Se ascunde n scobitura unei carni molatice care nu raspunde vointei mele, care e incapabila sa-I apere n mod natural. Nici macar un cuvnt pentru a-l proteja. n vocabularul nostru, cuvintele care se refera la aceasta parte
precisa a corpului femeii sunt urte, vulgare, murdare,
grosolane, grotesti ori tehnice.
Nu ma gndisem niciodata la protectia pe care o reprezenta himenul, la golul ce se crea atunci cnd fina
membrana ceda sngernd loviturilor de berbec ale barbatilor, lasnd pe viitor sa treaca orisice ... degetul, briceagul. S-ar putea naste de aici o teama primordiala, veche de cnd lumea, ndurerata inconstient, uitata? O teama pe care numai femeile ar simti-o, numai ele ar ntelege-o, pe care si-ar transmite-o instinctiv, ce ar fi secretullor? O teama ce s-ar atribui patrunderii violente a
barbatilor, dar care, n fapt, ar fi cu mult mai cuprinzatoare si mai profunda. O teama inventata de femei, nvatata de femei de la alte femei. Teama de vulnerabilitatea noastra, de incapacitatea totala n care ne aflam de a
ne nchide complet. Ce femeie si poate opri copilul sa
n-o rupa cnd iese din ea? Ce femeie poate opri un barbat care vrea cu adevarat sa o patrunda si sa depuna n
ea samnta-i straina? Nici una.
Cnd se petrece ceva ntr-o sedinta de psihanaliza, se
petrece foarte rapid. De-abia trecusera cteva minute ntre momentul n care arabescurile din vis chemasera arabescurile din realitate si ntrebarea: de ce frica de ceea ce
nu face vreun rau? Si apoi imaginea unei fiinte gaurite.
De ce nu am ales sa analizez cariatidele imobilului
din vis, ori obloanele, mai degraba dect casa scarii? De

272

Marie Cardinal

ce sa ma leg mai degraba de briceag dect de partizanii


algerieni, sau de femeile mbracate n negru etc.? De ce
am ales anumite detalii si nu altele? Pentru ca simteam
forta inconstientului acolo unde m-am dus. n vis, doar
micul briceag era o enigma pentru mine si, n relatarea
la doctor, doar insistenta mea pe descrierea casei scarilor era surprinzatoare. Inconstientul mi se semnala se n
aceste doua puncte precise, unul n somn, celalalt n stare de veghe. Capatasem extraordinarul obicei sa ma
apropii de el. Acum stiam exact cnd se manifesta si
cnd intram n contact cu el.
Eram acolo, ntinsa, doctorul tacea ca de obicei. Ma
aflam din nou n posesia unei alte descoperiri. nsa, pentru prima oara, aceasta descoperire ma nedumerea. O
simteam ca straina tratamentului psihanalitic. Nu n biroul bine nchis al micutului doctor mi va fi ea de folos.
Trebuia sa plec.
Se mplinisera sapte ani de cnd veneam aici. Sapte
ani pentru a trai! Sapte ani pentru a ma gasi pe mine!
Sapte ani ce se scursesera ntr-o miscare lenta, perfect
echilibrata. Mai nti, mi-am gasit sanatatea. Apoi mi-a
aparut, treptat, caracterul, mi-am descoperit individualitatea, am devenit o persoana. Apoi, gratie anusului, am
nteles ca totul e important si ca ceea ce se numeste murdar, marunt, rusinos, sarac nu este asa n realitate, ca scara de valori utilizata de mediul meu social era aceea care
ascunsese cu un vaI ipocrit anumite persoane, anumite
gnduri, anumite lucruri, facnd astfel sa iasa si mai
mult n relief curatul, nobilul, stralucitorul si avutul.
Acum.mi descopeream vaginul si stiam ca pe viitor si
cu el va fi la fel cum a fost cu anusul: vom trai mpreuna asa cum traiam mpreuna cu parul, cu degetele de la
picioare, cu pielea de pe spate, cu toate partile corpului,

Cuvinte care elibereaza

273

a9a cum traiam cu violenta, cu disimularea, senzualitatea, autoritatea, vointa, curajul, veselia. n armonie, fara
ru9ine, fara dezgust, fara discriminare.
Aveam certitudinea ca numai n afara stradutei nfundate voi descoperi adevaratul nteles al descoperirii
mele. n acea zi i-am spus la revedere micului doctor, 9tiind ca n curnd nu voi mai reveni.
Afara, ntr-adevar, pe strada, n magazine, la birou,
acasa, am priceput ce nseamna sa ai un vagin, sa fii femeie. Pna atunci nu pusesem niciodata n discutie notiunea de feminitate, aceasta calitate specifica acelor fiinte umane care au sni, par lung, fete machiate, rochii
9i alte avantaje 9irete 9i dragalage despre care se vorbe9te putin sau deloc. Acele fiinte care se schimba n tonuri
pastel, ndeosebi roz, bleu pal, alb, mov, galbui, verde-deschis. Acele persoane al caror rol pe pamnt consta n a fi slujitoarea stapnului, distractia razboinicului,
9i mama. nfrumusetate, parfumate, acoperite cu podoabe, fragile, pretioase, delicate, ilogice, cu mintea u9uratica, disponibile, cu orificiul mereu deschis, mereu gata
sa primeasca 9i sa ofere.
Era fals! Eu 9tiam ce-nseamna o femeie. Eram una din
ele. Stiam
ce-nseamna sa te scoli dimineata, naintea ce,
lorlalti, sa pregate9ti micul dejun, sa-i asculti pe copii, ce
vor, toti, sa spuna ceva n acela9i timp, repede. Calcatul
rufelor n zori, c!pitul dis-de-dimineata, temele 9i lectiile cnd se crapa de ziua. Apoi, casa goala si pret de o ora
sa munce9ti ca~oturbata pentru a face o minima curatenie, a strnge lenjeria murdara, a umezi lenjeria curata, a
pregati legumele necesare meselor din timpul zilei, a freca veceurile. A te spala, a te pieptana, a te machia, a te
aranja - daca nu faci toate astea, ai con9tiinta ncarcata:
,,0 femeie trebuie permanent sa fie curata 9i o placere s-o

274

Marie Cardinal

prive~ti." Sa-i duci pe cei mici la cre~a ori la gradinita. Sa


nu uiti co~ul pentru a face imediat cumparaturi. Sa mergi
la slujba. Doar slujba conteaza, cea pentru care e~ti platita, cea fara de care ar fi saracie lucie. Sa te ntorci pentru
masa de prnz. Cei mari ramn la cantina, cea mica e aici.
Trebuie sa-i oferi afectiune, sa simta prezenta calda a mamei. Cei mari se vor ngriji de ea n cursul serii. Cu conditia sa nu faca prostii, sa nu se joace cu chibriturile, sa
nu traverseze fara sa se uite. Sa pleci din nou cu panerele. Ordinele superiorilor primite ~i executate ct mai repede cu putinta, ct mai bine cu putinta. Cumparaturile
de seara. Nici un ban n buzunar. Nu-i nimic. Sa te descurci pentru a pregati totu~i o masa apetisanta si buna:
,,0 masa buna face sa treaca toate necazurile." Co~urile
ce atrna greu de brate. Oboseala ce ncepe sa macine capul ~i ~alele. Nici o importanta: "Femeile trebuie sa plateasca prin suferinta fericirea de a aduce copii pe lume."
Sa te ntorci acasa. Sa asculti pe toata lumea. Se pregate~ti cina. Sa ntinzi rufele. Sa speli copiii, sa le controlezi temele. Sa pui pe masa savuroasa supa fumegnda.
Sa faci datitele n vreme ce ei si termina taiteii. Picioarele grele. Amorteala creierului, ct cuprinde. Vasele. Sa
vezi ca tot attea reprosuri urmele de degete pe pereti si
pe u~i, geamurile pline de praf, tricotatul care nu progreseaza: "Cum ti a~terni, a~a dormi, fata mea. La o femeie murdara ~icasa-i murdara." O sa le fac pe toate duminica, o sa le fac pe toate duminica. A doua zi, de la capat: sa tragi mobilele, n patru labe ca sa stergi podeaua,
sa cari cosurile. Sa-i iei n brate pe micuti, sa alergi, sa-ti
socote~ti ~i sa-ti rassocotesti la nesfr~it cei ctiva banuti
fara de care nu poti cumpara nimic. Sa te uiti n vitrina
la rochia frumoasa ce costa mai mult dect salariul pe o
luna ... Si sa fii posedata sexual cnd n-ai chef dect de

Cuvinte care elibereaza

275

somn, de odihna. Sa ai din cauza asta constiinta nempacata, sa joci jocul, sa regreti ca nu te mai poti bucura
de asa ceva, sa te temi de o noua sarcina. Sa-ti alungi
aceste gnduri rele, egoiste: "Trebuie sa fii n aceeasi masura sotie, ca si mama, daca vrei sa ai un sot bun." Cte
zile nainte de ciclu? Oare nu m-am nselat n socotelile
mele, oare a fost atent? Cte zile nainte de sfrsitullunii? Voi avea destui bani? O voi scoate la capat? Dumnezeule, tipa un copil! E mezina. Numai de n-ar fi bolnava, n acest an am lipsit deja prea mult de la birou cu
rujeola celui mai mare si cu gripa celuilalt, pna la urma
o sa fiu prost vazuta. Sa tsnesti din somn, sa te scoli
noaptea. Noaptea imobilelor din beton, plnsetele, n departare, ale altor copii ce au cosmaruri, urmarirea vecinilor care se ntorc trziu, scandalul de la etajul trei al
domnului care e beat si racneste la nevasta-sa. Sa dormi.
Sa dormi.
Asta-nseamna sa ai un vagin. Asta-nseamna sa fii femeie, sa slujesti un barbat si sa iubesti copiii pna la batrnete. Pna ce esti dusa la azil unde infirmiera te va ntl!lpina vorbindu-ti stlcit, asa cum le vorbesti copiilor,
celor saraci cu duhul, facnd pe ramolita: ,,0 s-o duca
bine aici bunicuta! Nu-i asa, bunicuto?".
E drept ca, n yiata batrnei, au existat adeseori curcubeul rsetelor copiilor ei, aurul vechi al dragostei, cteodata trandafirul afectiunii. Dar au existat mai cu seama
rosul sngelui, negrul oboselii, cafeniul-caca si galbenul-pipi al scutecelor si ale chilotilor copiilor si barbatului. Si-apoi, cenusiul epuizarii si bejul resemnarii.
Ah, da, ntr-adevar, constiinta specificului feminin ma
facuse sa descopar nca si mai multe! Castelul din carti
de joc de care rdeam eu putina vreme n urma, de care.
ma credeam eliberata trntind (nitel cam stngaci) cuvin-

276

Marie Cardinal

tele "cacat" si " rahati" si "cacanarii", acest castel pe care-l credeam dobort, rezista nca, temelia i era intacta!
Numai acum mi dadeam seama ca niciodata nu citisem
cu adevarat un ziar, niciodata nu ascultam cu adevarat
stirile, consideram razboiul cu Algeria o treaba sentimentala, o trista poveste de familie, demna de atrizi18. Si de
ce? Pentru ca n-aveam nici un rol de jucat n acea societate n care ma nascusem si unde devenise~ nebuna. Nici
un rol n afara de a oteri baieti pentru ca sa existe razboaiele si guvernele si fete pentru ca, la rndullor, sa le faca
baietilor baieti. Treizeci si sapte de ani de supunere absoluta. Treizeci si sapte de ani acceptnd inegalitatea si nedreptatea, fara sa ma clintesc, fara ca macar sa le vad!
Era ngrozitor! De unde sa ncep? Nu-mi pierdeam
din nou capul?
Un gol. Un mare gol. Nevoia de a relua sedintele mai
regulat. Iarasi un val de furie mpotriva micutului doctor:
- Am iesit din latul gndirii burgheze pentru a cadea ntr-un alt lat, cel al analizei. acelasi lucru: un sistem care ntemniteaza si al carui crud pazitor sunteti.
- Macar sunteti constienta de asta.
Avea dreptate cretinul asta! Daca nu voiam sa ma duc
ntr-acolo n-aveam dect sa nu ma duc. Toate treburile

astea cu dreptatea si nedreptatea, cu egalitatea si inegalitatea, mie-mi revenea sa le rezolv. Puteam sa mai fiu femeia dinainte? Nu. A-mi stopa evolutia acum nsemna
sa accept sa dau din nou de nebuna ntre bideu si baie,
sa ma ncovrig cu ea, n ea, si sa ma las definitiv n voia
acelui ceva launtric. Pentru nimic n lume!
18 Urmasi ai lui Atree, cei mai cunoscuti fiind Agamemnon si
Menelau. Destinul acestei familii e marcat de adultere, pariciduri,
incesturi. (N. t.)

Cuvinte

care elibereaza

277

Atunci, ce sa fac? Cum sa procedez?


Cta agitatie, cta singuratate, cta nendemnare,
cta confuzie!
- Un alt cosmar a venit sa ma elibereze.
Ma aflam pe o plaja mpreuna cu Jean-Pierre si cu
prietenii nostri cei mai buni. Din nou Andte si Barbara,
dar si Henri si Yvette, un alt cuplu a carui integritate nu
accepta niciodata nici cel mai marunt compromis. Mai
ales Henri ne facea uneori sa rdem si ne obtinea afectiunea prin onestitate a-i chitibusara si intransigenta. Fusese expulzat din Algeria de OAS.19
Ne aflam deci acolo, toti sase, pe o splendida plaja a
oceanului, ntinsa si aurie (o plaja asemanatoare celei
unde Jean-Pierre adusese, ntr-o zi, o femeie), batuta de
valuri mari. Era o vreme grozava. Marea era zbuciumata,
dar nu periculoasa, soarele scnteia spuma de pe creasta
valurilor care se spargeau. Ne distram sarind, plonjnd n
apa iute si nvolburata, acoperita de o spuma subtire ce
se dilua ntr-o dantela neregulata. mi place marea, mi
place sa ma cufund n ea, sa not, sa ma tavalesc prin ea,
sa ma rostogolesc aidoma unui cine prin praf.
Eram fericita acolo, n apa, cu Jean-Pierre si cu prietenii mei. nfruntam valurile, coboram spre ele, ele se ridicau, mai nalte dect noi si, n ultimul moment, plonjam. Stiam acest joc din copilarie, eram mai abila n a-l
juca. Mai abila dect ceilalti care scoteau strigate, nghiteau apa rznd ori fugeau din calea uriasului tavalug
de apa ce se tinea n sus ca un zid mai nainte de a se
prabusi peste noi.
19 Organizatie armata secreta: miscare c1andestina care a ncercat
prin violenta sa se opuna independentei Algeriei dupa esecul
puciului militar din Alger (1961-1963). (N. t.)
'\

278

Marie Cardinal

Deodata, un splendid talaz, mai nalt ca celelalte, m-a


ridicat ?i m-a rasturnat n el, de-a berbeleacul, m-a rostogolit ntr-o multime de bule ?i de vrtejuri ?i finalmente m-a abandonat, nitel cam brutal, n susul plajei, foarte aproape de nisipul uscat. Stateam acolo, naucita, fermecata, ncercnd sa-mi recapat respiratia. Simteam cu
mare placere nisipul ce aluneca pe sub mine, dus de refluxul valului, scobind pe sub spatele ?i pazinul meu o
adevarata cada. n acel moment am vazut, cu groaza, un
?arpe enorm, ncolacit n jurul coapsei, iar capul i se nalta printre picioarele mele. Era un ?arpe magnific, avnd
reflexe albastre?i verzi, cam n genul bronzului. Se nalta pur ?i simplu, nu ma ataca nsa ma umplea de spaima ?i, cu amndoua minile, ncercam zadarnic sa-I dau
la o parte, era tare ?i viguros ?i nu puteam face nimic
pentru a scapa de el. Prietenii s-au strns n juru-mi ?i
rdeau:
- E un ?arpe inofensiv. Nu-ti fie frica. Lui i e mai frica dect tie.
ntr-adevar, ?arpele disparuse a?a cum venise, nefacndu-mi nici cel mai mic rau. Eram nsa ravasita, stingherita, nelinistita. O data ce m-am ntors acasa, i-am povestit patania unui muncitor batrn care lucra n gradina.
- Sa nu va fie deloc teama de serpii astia. Sunt peste
tot prin regiune, nu va vor ataca niciodata. De altfel, n-au
venin.
Nu izbuteam totusi sa-mi regasesc linistea si m-am
ntins pe un pat acoperit cu o catifea de un albastru verzui destul de nchis. Eram culcata pe o parte, cu capul
sprijinit de mna (pozitia lui Jean-Pierre cnd mi citea
primele pagini) si, n vis, mi analizam spaima. Sarpele:
spaima de sexul masculin. Nici un motiv sa-mi fie tea-

Cuvinte care elibereaza

279

ma de sarpe: nici un motiv sa-mi fie teama de sexul barbatilor. De altminteri, nu-mi era teama. Prin urmare, nu
exista nici un motiv sa-mi fie frica de sarpe.
Dintr-o data, vad, aproape de cot, un sarpe asemanator celui de pe plaja, nfasurat n juru-i, albastru-verzui
ca o cuvertura de pat, cu capul ridicat, gura deschisa. De
data asta, nu era ntre coapse, ci foarte aproape de cap.
Asa devenea si mai periculos. Doar sa ma atinga cu limba pe trnpla si sunt moarta. Panica, groaza! Sarpele att
de aproape de mine, gura-i larg deschisa si limba care i
se agita, intra si iese fara-ncetare. Mi se pare ca frica ma
paralizeaza, ma mpiedica- sa fug. Stau acolo nefacnd
nimic, terorizata, incapabila sa ma misc, la nesfrsit. Totusi, brusc, printr-o miscare rapida, bratul se destinde,
apuc sarpele de gt, exact sub gura, strng. n acelasi
timp, ma ridic n picioare. Sarpele mi se zbate la extremitatea bratului, coada i se zbuciuma. Unde sa ma duc?
Ce sa fac? Nu voi avea forta sa strng multa vreme. Iar
el nu pare sa se sufoce, ba chiar se rasuceste ca un turbat. Mi-e tare frica. ndrazneala ma va costa scump, ma
gndesc, de data aceasta sarpele se va razbuna.
Alerg spre baie. Jean-Pierre e n cada. Ma priveste
grav cum intru cu sarpele la capatul bratului si cu groaza n ochi, n toata fiinta mea. Ma-ndrept spre el. Sunt
cu el n apa calduta si binefacatoare din baie. Atunci si
pune degetele n fata alor mele, pe gtuI sarpelui. Trage
pna ce i se sfsie gura. Continua sa traga pna ce sarpele se rupe n doua fsii frumoase, doua panglici de
bronz suplu. Calm.
Ei bine, da! Nu era ceva prea greu! Nu era ceva prea
complicat de nteles! Teama care ma paraliza, care le paraliza pe mama si pe femeile n negru, nu era teama de
falus, de penis, de organ, era teama de puterea barbatu-

280

Marie Cardinal

lui. Era ndeajuns sa mpartasesti aceasta putere pentru


ca teama sa se ndeparteze. Eram sigura ca asta era semnificatia visului meu.
Si, n ceea ce ma priveste, daca voiam sa joc un rol n
societate, trebuia sa-ncep prin ceea ce-mi era la ndemna, prin ceea ce cunosteam cel mai bine: Jean-Pierre si
copiii, noi cinci, o familie, un microcosmos, fermentul
unei societati.
Aceasta era solutia mea, eram sigura. Existau desigur
si alte moduri de a proceda, nsa stiam ca doar acela mi
convenea. Analiza ma obisnuise sa gndesc ntr-un anume fel, sa ma cufund n propriile-mi idei, una chemnd-o pe cealalta, pna ce ajung la ce-i mai simplu, la
ce-i mai direct. Si, cel I"'ai simplu, pentru mine care tocmai descoperisem cuvntul "politica" si o mica parte din
continutul sau, care tocmai ntelesesem, dupa sapte ani
de la venirea pe lume, n ce masura viata mi era legata
de o societate organizata, cel mai simplu era sa-ncep prin
a construi relatii adevarate ntre Jean-Pierre si mine si ntre Jean-Pierre, copii si mine.
Ce munca! Ipocrizia si minciuna misunaupeste tot.
Cuvintele si gesturile cele mai cotidiene erau masti, deghizari, mascarade. Iar imaginatia noastra, unde se dusese? Amputata! Pna si cea a copiilor se sterse se aproape n totalitate, lasnd loc imaginatiei stereotipe cu care
erau mpopotonati la scoala si acasa. Caci, vorbindu-le
asa cum le vorbeam, mbracndu-i asa cum i mbracam,
traind asa cum i determinam sa traiasca, le impuneam
legea mea, propriile-mi idei, gusturi. Mi-am dat seama
ca-i ascultam putin si nu cum trebuie si ca, n consecinta, nu-i cunosteam cum trebuie. Multumita lor m-am reapucat sa-nvat sa merg, sa vorbesc, sa scriu, sa citesc, sa
numar, sa rd, sa iubesc, sa ma joc.

Cuvinte care elibereaza

281

Era exaltant, zilele-mi erau prea. scurte!


Ce vraiste! Toate portile deschise, toate parmele dezlegate. CE FERICIRE!
De data asta, castelul din carti de joc se prabusea cu
adevarat.

XVI
.A

n cel din urma an al anallzei mele, mama si


traia ultimele momente. Nu banuiam acest lucru.
Pe ciorna manuscrisului am comis un lapsus, am
scris "mama si traia, analiza" n loc de "mama si traia ultimele momente". Evident, nu din ntmplare am
facut aceasta confuzie. Deoarece cred ca o analiza bine
condusa trebuie sa aiba drept urmare moartea unei persoane si nasterea aceleiasi persoane nzestrate cu propria-i libertate, cu propriu-i adevar. ntre cea care eram
si cea care am devenit e o distanta uriasa, att de mare,
nct nu mai este nici macar posibila o comparatie ntre aceste doua femei. Iar distanta asta creste mereu,
caci o analiza nu se termina niciodata, devine un mod
de a trai. Totusi, nebuna si cu mine suntem una si
aceeasi persoana, ne asemanam, ne iubim, traim bine
mpreuna.
Astfel, cnd, la peste saizeci de ani, mama s-a trezit
proiectata n afara universului ei, cnd, din cauza razboiului din Algeria, a trebuit sa-si puna sub semnul ntrebarii ntreaga-i viata, a preferat sa moara. Zdruncinarea era prea mare, nu se simtea capabila sa si-o asume,

Cuvinte care elibereaza

283

era prea trziu pentru ea. Cred ca pentru ea totul s-a rasturnat de cum a-analizat inconstient continutul cuvntului "paternalism". Spunea adeseori cu iritare: "E mai
bine totusi sa fii paternalist dect nimic, precum cei care
ne dau astazi lectii. i ngrijesc pe arabi de patruzeci de
ani. Cei care ne considera paternalisti nu pot spune acelasi lucru". ntelesese foarte bine ca n acest cuvnt
groaznic era o condamnare a tot ce constituia ratiunea ei
de a fi, scuza, justificarea ei: milostenia crestina. Cnd se
apara era ca si cum cerea iertare.
n momentul n care mama si bunica venisera sa locuiasca n Franta, stateam mpreuna n acelasi imobil de
la periferie, doua apartamente pe acelasi palier, comunicnd ntre ele prin salon.
Psihanaliza mea ncepuse de mai bine de un an, nsa
eram nca att de bolnava, att de adormita n coconul
meu, nct mi prinsesera bine aceste regasiri, chiar ma
bucuram de prezenta mamei. Ma va ajuta sa ma ocup de
copii si sa fac menajul. Fara a mai pune la socoteala ca
bunica va completa cu siguranta mai greu sumele de la
sfrsitul de luna.
La nceputul tratamentului, doctorul ma prevenise:
"Am datoria sa va avertizez ca o psihanaliza va poate
schimba complet viata." Iar eu ma gndisem: ce schimbare mi se putea produce n viata? O sa divortez, poate,
pentru ca tocmai de la casatorie mi se instalase ceva-ul
launtric. Asta e, voi divorta. Vom vedea. Nu vedeam ce
altceva putea sa se schimbe n propria-mi viata ...
Au trecut doi-trei ani n acest fel, n aceasta coabitare
cvasitotala. Doi-trei ani n cursul carora am nceput sa-mi
dau seama de venirea mea pe lume. Doi-trei ani n cursul carora mi-am exprimat, n straduta nfundata, ura
surda fata de mama, sentiment pe care pna atunci l ti-

284

Marie Cardinal

nusem ascuns ca pe o tara. Dintr-o data, raporturile mele


cu ea si-au schimbat sensuL Acum, cnd analiza ma facea mai puternica, mai nteleapta si mai responsabila,
descopeream fragilitatea mamei, inocenta si latura-i de
victima. Ea, care nu era cu mine n niste raporturi importante - doar raporturile stereotipe ale unei mame a
carei fiica a trecut de treizeci de ani si, oficial, este ea nsasi "mama a unei familii numeroase", cu-permis de 30%
reducere la calatoriile pe tren, a simtit schimbarea. Nu
ne vorbeam totusi. Nu mi-a vorbit niciodata n afara de
a-mi povesti avortu-i ratat, ct despre mine, trecuse multa vreme de cnd renuntasem sa mai caut sa comunic cu
ea. Daca, n acea perioada~ as fi vrut sa mi-o apropii, as
fi putut, sunt sigura. n calmul ce se instaleaza dupa lupta, n deziluzia si oboseala bataliei pierdute, n cenusiul
Frantei, acest stat-conducator detestat, caruia i sacrificase soarele iubit, era prada unei asemenea confuzii nct era momentul propice unei ntlniri. Dar nu mai
aveam chef. Nu faceam dect sa-i constat slabiciunea, ighoranta. O gaseam jalnica, n-aveam timp sa ma ocup de
ea, aveam prea multe de facut pentru a ma elibera de ceva-uIIauntric.
Or, acesta constituia singurul lucru ce ne lega. l cunostea, mi-l transmisese. Cnd boala atingea punctul
maxim, l vedea stralucind ca o comoara si se apropia de
mine cu respect, poate chiar cu dragoste. Tremuraturile
mele, transpiratia, sngele, mutenia mea nu-i displaceau.
O interesau cum n-o interesase niciodata vreo alta manifestare de-a mea. Iar cnd a devenit evident ca dominatia ceva-ului launtric asupra-mi slabea, cnd a simtit
ca acesta pierdea teren, confuzia i s-a accentuat. i scapa
nu numai Algeria, dar si nebuna, copil bolnav, bebelusul anormal, fetusul torturat. Atunci printr-un efort con-

Cuvinte care elibereaza

285

siderabil si imprevizibil, si-a schimbat atitudinea, a ncercat sa mearga pe urmele mele, sa se agate de mine ca
un vagon. Nu i-am dat voie. De ce a facut aceasta tentativa? Din instinct de conservare? Din interes? Din dragoste? Nu voi sti niciodata.
Bunica a murit. Numai ea putea face suportabila coabitarea cu mama. O data ce bunica a disparut, o data ce
au disparut ghidusiile, tineretea, curiozitatea, ntelepciunea care-i erau proprii, nfruntarea ntre patru ochi dintre mama si mine nu putea fi dect mortala. Trebuia ca
una din noi sa-si piarda viata. Daca bunica ar fi murit cu
ctiva ani mai nainte, adica pna sa-mi ncep analiza,
cred ca as fi sucombat eu.
Situatia s-a mai lungit ctva timp, nemaisuportnd
influenta mamei asupra copiilor mei, nsa nendraznind
sa i-o spun si nendraznind nici s-o parasesc, stiind n ce
stare materiala mizerabila se afla. Am ncercat, pe atunci,
s-o fac sa cstige de pe urma diplomelor ei: sa ngrijeasca oamenii pe bani, n loc de a-i ngriji pe gratis. La
aceasta propunere a opus o rezistenta extraordinara, ca
si cum i-as fi cerut sa se prostitueze. Voia sa continue a-i
ngriji pe cei sarmani, sa-i curete, sa vegheze la capatiul
lor nopti n sir, sa-i moseasca, sa-i consoleze, dar nu voia sa fie platita pentru asa ceva. A iesi din benevolatul
pe care-l practicase ntreaga viata era o rusine att de
mare, un scandal att de mare: "Asta nu se face n familia noastra", nct prefera, spunea, sa cerseasca. A fi platita pentru ngrijirile pe care le oferea nsemna pentru
mama sa se priveze de ultima-i prerogativa ca si de ultimu-i talisman. Deci nici vorba de una ca asta.
Cum o fiinta att de inteligenta putea fi att de proasta? Din ce motiv aberant, din ce teama se putea supune
unor reguli att de stupide? Cei bogati trebuie sa dea ce-

286

Marie Cardinal

lor saraci pentru a-i face pe plac lui Dumnezeu; milostenia lor e o tamie ce urca n paradis t;i parfumeaza cu
suavitate barba divina! Stapnii trebuie sa dea exemplul
t;i sa ramna demni n mprejurari vitrege. A fi un stapn nu este o stare de fapt, ci o stare de suflet.
- Asculta, nu mai ai un ban, nimic, nu mai ai dect
pensia de batrnete, t;tiibine. Nu mai et;ti bogata, et;ti saraca. Te numeri chiar printre saracii cei mai saraci.
- N-am fost niciodata bogata, fata mea, t;i totut;i
n-am ngrijit niciodata pentru bani. N-o sa ncep acum.
Ce imbecilitate! Ce tmpenie! Ce farsa! Si, pe deasupra, mai erat;i mndra de saracia ei, t;i tria dinadins
pantofii sclciati, rochia plina de pete, ciorapii grot;i, nedet;irabili, pulovarul ros de molii: Dar, pentru a nu se comite vreo greseala cu privire la acest aspect fizic, si misca mult minile de regina avnd, pe degetul mic de la
dreapta, un minuscul inel de aur gravat cu blazonul
familiei, pe inelar o verigheta din diamante si, pe stnga, un smarald montat n briliante. Imaginea nsasi a
demnitatii burgheze ofensate! Camavalul!
Sa ajunga aici, tocmai ea care n fond nu era cine stie
ce burgheza! Ea care detesta, fara s-o stie, avantajele banilor. Ea care ar fi trebuit sa-si foloseasca frumoasele
mini, daca ar fi fost lasata, sa modeleze materia: i placea sa atinga pamntul, piatra, lemnul, pielea. Era senzuala. Nu stia ca ar fi trebuit sa traiasca pentru o anumita constructie estetica ce i-ar fi fost personala si care nu
va fi niciodata precizata. Ar fi fost olar? Arhitecta? DaItuitoare? Chirurg? Sau gradinareasa?
Ruptura dintre noi s-a produs dupa ce mi-am descoperit violenta. Apartamentul de la periferie mi devenise insuportabil. Era prea mare, prea scump, prea departe, prea pretentios. Nu mai puteam trai n acel cub beto-

Cuvinte care elibereaza

287

nat de ipocrizie si de prefacatorii. Ca sa te bucuri de burghezie e nevoie de tapiserii groase, de alcovuri adnci,
de camere nalte, ntunecate, de secrete bine pazite. Carei comedii stupide li se consacrau deci aceia care traiau
acolo, ntre asemenea pereti de doi bani, n spatele acelor ferestre indiscrete? Maimute induse n eroare, curcani
nchisi n cusca, gste pacalite, magari de circ, fata n ce
fusesera preschimbati! Pavilioanele nstaritilor care ma
nconjwau, gradinile cu salcii pletoase, cu cedri si gazon,
portal urile din fier forjat, barierele de un alb placut, calmul netulburat dect de strigatele de copii bine educati
si de sonatele de Chopin, toate astea nu mai erau pentru
mine, cedam locul!
Ma hotarsem. M-am dus n camera la mama fara sa
ma tulbur, fara sa ma rusinez.
Statea acolo, pe pat, nconjurata de relicve le mortilor ei: fotografii, portrete, obiecte. Pe masuta de noapte se aflau o scrumiera plina cu mucuri de tigara si un
pahar cu un lichid rosu (m-am gndit la lichior de coacaze).
- Tineam sa-ti spun ca am luat o hotarre serioasa:
ne vom de"sparti. Pe de o parte, nu mai vreau sa traiesc
aici, iar pe de alta parte, vreau sa traiesc singura cu copiii. Vreau sa-i cresc n felul meu ... Ai toata vara ca sa te
ntorci ... Sunt cea mai saraca din familie, trebuie ca altcineva te poate primi mai bine dect mine.
N-a zis nimic. A lasat capul n jos si s-a apucat sa
plnga ncetisor. Am iesit, se terminase.
Nu ma gndeam dect sa-mi construiesc viata mea,
eram absolut decisa. nteles~se ca nici un fel de santaj legat de sentimente, de sanatate, de saracie ori de batrnete nu m-ar fi determinat sa-mi schimb planurile. Stia
mai cu seama ce nsemnasera prima-mi copilarie, copi-

288

Marie Cardinal .

Iaria, adolescenta, indiferenta ei fata de mine si uneori


artagul eL N-avea nimic de spus.
La nceput a crezut poate ca nu voi izbuti, ca nu voi
rezista fizic si ca va trebui s-o chem n ajutor. Dar le-am
dus pe toate cu bine. Poate ca nsesi dificultatile din
noua-mi viata au grabit progresele n analiza.
Si-a gasit adapost la o prietena al carui sot era tare
bolnav. Acolo a regasit o atmosfera ca cea din Alger, precum si motive pentru a se devota acelui domn batrn
care, pentru ea, era ntr-un fel ncama:r:ea Algeriei francezilor. Ma gndeam ca aceasta separare i-a fost si ei benefica. O vedeam din cnd n cnd, i telefonam aproape zilnic la prnz.
Apoi domnul batrn a murit si a fost foarte afectata.
Pentru mine, toate astea se ntmplau ntr-un alt
univers, acela pe care l parasisem si de care nu mai
eram legata dect prin cele cteva fraze pe care le
schimbam la telefon cu mama. Nu mai aveam nici o
curiozitate fata de aceasta lume, de care ma despartisem cu dezgust. O cunosteam ndeajuns, n-as fi vrut
sa-i consacru nici macar o ora din timpul meu. Aveam
prea multe de nvatat, prea multe de vazut, prea multe de facut altundeva. n fiecare dimineata deschideam
ochii cu o pofta de a trai si o curiozitate nemaipomenite. Credeam ca am ispravit pentru totdeauna cu trecutul.
Iata de ce n-am priceput nimic atunci cnd, ntr-o dimineata devreme, am auzit la celalalt capat al firului vocea persoanei la care locuia mama.
- Uite ... Voiam sa-ti spun: nu mai vreau s-o tin pe
mama dumitale la mine n starea n care se afla Trebuie
sa te ocupi dumneata, nu mie-mi revine s-o fac Am nstiintat-o mai nainte si pe ruda pe care o aveti medic. Va

288

Marie Cardinal

laria, adolescenta, indiferenta ei fata de mine si uneori


artagul ei. N-avea nimic de spus.
La nceput a crezut poate ca nu voi izbuti, ca nu voi
rezista fizic si ca va trebui s-o chem n ajutor. Dar le-am
dus pe toate cu bine. Poate ca nsesi dificultatile din
noua-mi viata au grabit progresele n analiza.
Si-a gasit adapost la o prietena al carui sot era tare
bolnav. Acolo a regasit o atmosfera ca cea_din Alger, precum si motive pentru a se devota acelui domn batrn
care, pentru ea, era ntr-un fel ncarnarea Algeriei francezilor. Ma gndeam ca aceasta separare i-a fost si ei benefica. O vedeam din cnd n cnd, i telefonam aproape zilnic la prnz.
Apoi domnul batrn a murit si a fost foarte afectata.
Pentru mine, toate astea se ntmplau ntr-un alt
univers, acela pe care l parasisem si de care nu mai
eram legata dect prin cele cteva fraze pe care le
schimbam la telefon cu mama. Nu mai aveam nici o
curiozitate fata de aceasta lume, de care ma despartisem cu dezgust. O cunosteam ndeajuns, n-as fi vrut
sa-i consacru nici macar o ora din timpul meu. Aveam
prea multe de nvatat, prea rimlte de vazut, prea multe de facut altundeva. n fiecare dimineata deschideam
ochii cu o pofta de a trai si o curiozitate nemaipomenite. Credeam ca am ispravit pentru totdeauna cu trecutul.
Iata de ce n-am priceput nimic atunci cnd, ntr-o dimineata devreme, am auzit la celalalt capat al firului vocea persoanei la care locuia mama.
- Uite ... Voiam sa-ti spun: nu mai vreau s-o tin pe
mama dumitale la mine n starea n care se afla Trebuie
sa te ocupi dumneata, nu mie-mi revine s-o fac Am nstiintat-o mai nainte si pe ruda pe care o aveti medic. Va

289

Cuvinte care elibereaza

veni curnd, la prnz. Ar fi bine sa fii si dumneata de fata


pentru ca, te previn, n-o voi mai tine nca douazeci si patru de ore.
- Voi fi acolo.
sa vad n
Nu ndraznisem s-o ntreb ce are mama.
curnd. Vocea femeii era hotarta, evident nu mai putea.
La unsprezece si jumatate eram acolo. Ruda era si ea
acolo, cu stetoscopul si aparatul de luat tensiunea. Mama
statea pe marginea patului n dezordine. Ct mai mbatrnise n cteva saptamni! Arata groaznic. Pe chipu-i
ravasit nu mai exista nici macar o privire. Cred ca ochii
nu mai trebuiau sa-i serveasca dect pentru a se fefi de
obstacole, si Itca. Corpul nu-i mai era dect un morman
otova, flasc, acoperit cu o camasa de noapte murdara din
bumbac plusat, roz cu floricele albastre si albe. Picioarele-i nespalate si umflate se leganau n gol.
Ruda ma vazuse intrnd dar nu spusese nimic, si continuase ascultatia. Apoi i-a luat tensiunea.
- Douazeci si cinci! ti dai seama, ai tensiunea douazeci si cinci.
A raspuns ncet, de parca facea eforturi sa vorbeasca:
- Am banuit, e nervos:
- Nervos sau nu, trebuie sa tii un regim strict si, pentru nceput, sa ncetezi cu fumatul. Uita-te la toate mucuriIe astea!
Se uita cu scrba la masuta de noapte ntesata cu
scrum si cu tigari strivite.
- Trebuie sa ncetezi cu toate excesele, ma-ntelegi?
Clatina din cap precum o tacanita batrna, cu aerul ca
spune: "Mai vorbeste, ma intereseaza ce zici."
- Singura modalitate pentru a te ngriji temeinic e sa
te intemezi. De altfel, Paulette nu te mai vrea n casa ei.
sperii si o nteleg. Uita-te n ce stare te-ai adus.

290

Marie Cardinal

Si-a ndreptat spatele, si-a luat aerul de mparateasa


si a zis pe un ton ce nu admitea replica:
- Nici vorba sa ma internez. Nu voi sta ntr-o clinica. De altfel, nici n-am motive. Deoarece trebuie sa plec
de aici, voi merge sa ma odihnesc la fiica mea.
nlemnisem. Nu, nu la mine! Jean-Pierre se ntorsese n
Franta. Gasisem un apartament cu trei camere n arondismentul XIV. unde locuiam deci cinci. Ne_era foarte bine .
.N-aveam nevoie de mai mult spatiu ca sa stam de vorba
seara si sa ne refacem familia n felul nostru. Eram fericiti.
Mama n-avea loc la mine, nici fizic, nici altcumva. Mai ales
n starea n care se gasea. Avea frati, un fiu, care aveau locuinte mai ncapatoare dect a mea, care erau "serviti",
care n-aveau copii mici. De ce voia sa vina la mine?
Trebuie ca ruda mi simtise retragerea, refuzul, de
aceea a zis:
- Ti-ar
, fi mai bine la fiul tau.
- Nu, ma voi duce la fiica mea. Nu vreau sa merg
nicaieri n alta parte.
Nu-mi placea felul n care i vorbea acest om, tonul
asta dojenitor, de parca ar fi fost ramolita. De cum am
intrat, dintr-o privire vazusem imediat ca era prada ceva-ului launtric si ca, pe sub mormanul de carnuri otova, ducea o lupta disperata.
- Bine. Vii acasa nsa nu vei putea sa rami multa
vreme. E foarte strmt la mine, stii. N-am nici pat pentru dumneata, unul din copii va trebui sa se culce pe jos,
sau Jean-Pierre.
Chipul i s-a schimbat numaidect, m-a privit cu o privire adevarata: era multumita sa plece cu mine!
I-am raspuns din ochi: nu vei locui cu noi, nici vorba
de asa ceva, nu ma pot ocupa de dumneata. Si-apoi am
zis:

Cuvinte care elibereaza

291

- Esti sigura ca nu vrei sa mergi la frate-meu? Ti-ar


fi mai bine acolo.
- Nu, la tine.
Iarasi nu mai avea privire.
A trebuit sa-i facem pe loc bagajele si sa plecam numaidect. Eram turbata.
Au trecut patru zile. Cu exceptia zilei n care s-a mutat, ntr-o duminica, n-am vazut-o prea mult. Statea singura toata ziua. Dimineata, copiii plecau la liceu unde
erau n semi-pension. Apoi plecam si noi la slujba,
Jean-Pierre si cu mine. Nu ne ntorceam dect seara. i
lasam n bucatarie ce trebuia ca sa-si pregateasca o masa
frugala la prnz, dar nu se atingea de nimic. i semnalasem ca exista o biserica foarte aproape unde ar putea lesne sa asculte liturghia.
- Nu mai calc pe-acolo. Nu mai cred n palavrele lor.
Cristos e ba~ocorit.
Stiam de la portar ca nimeni n-o vizita n cursul zilei. N-aveam o buna reputatie n familie si mama, venind sa locuiasca la noi, stia ce facea: se nstraina. Nimeni nu ncercase sa ia legatura cu mine nici acasa sea. ra, nicila birou ca sa aiba vesti despre ea. Nu stiam
cum s-o ngrijesc, n-aveam timp si n-aveam bani. Nu
voiam sa stea aici,-dar s-o duc la azil mi parea de neconceput, ar fi fost o minciuna n plus, o lasitate inadmisibila din partea ei, din partea mea, din partea alor
sai. Stia ca trebuie sa se ngrijeasca. N-avea dect saizeci de ani si nu era batrna n ciuda aparentelor.
Pe durata celor patru zile am vazut-o n prostratie pe
patul nefacut din salon. Nu se misca, nu vorbea, si privea picioarele murdare. Nu se mai spala. Obiectele de
toaleta i ramasesera n valiza si nu se dusese la baie,
sunt sigura. Cunosteam pe dinafara toate simptomele as-

292

Marie Cardinal

tea. Cu ceva-uIIauntric, stiam, nu mai existau nici zile,


nici nopti, "toaleta" nu mai nsemna nimic, la fel ca si"a
dormi", "copii", "salon", sau orice altceva. Batalia e prea
apriga, agitatia interioara prea mare ca sa mai fie loc
pentru alte lucruri. Te misti ntr-o lume a ta nelinistitoare, vicleana, uneori teribil de agresiva, mereu coplesitoare, ce mobilizasera toate fortele, ntreaga vointa. Trebuie
atentie. Atentie!
Nu suportam s-o vad asa. Eram nnebunita stiind ca
proprii-mi copii ramneau singuri cu ea seara, dupa ntoarcerea de la scoala si pna la sosirea noastra. N-avea
instinctul acela care ma ndemna sa ma ascund. Putin i
pasa, se arata ostentativ, dimpotriva, ca si cum si facea
o placere din a-si etala ranile. O uram.
M-am dus n straduta nfundata ca sa-mi analizez
ura.
n seara celei de-a patra zile trebuia sa merg la o conferinta. Am plecat deci dupa cina, cu un sentiment de lasitate pentru ca-i Iasam pe Jean-Pierre singur cu ea n
casa noastra pustiita de propria-i prezenta.
Ei nu ma vor lasa deci niciodata n pace!
La ntoarcere, era aproape miezul noptii. Conferinta
fusese interesanta, ma bucuram sa discut despre ea cu
Jean-Pierre. Usa de la intrare dadea direct spre salon.
De-abia am deschis-o si am si fost profund tulburata de
spectacolul pe care mi-l oferea' mama n acea clipa. ntr-o fractiune de secunda, am fost luata de o vijelie de o
brutalitate si de o salbaticie extraordinare, spargndu-mi
capul, furndu-mi mintea n vltorile dementei regasite.
Era acolo, n fata mea, asezata pe pat ca de obicei. Camasa de noapte i era ridicata peste burta, astfel ca i ve- .
deam sexul chel. Facuse pe ea si rahatul i se scurgea pe
jos. Pe masa, lnga ea, erau doua sticle patrate de rom,

Cuvinte care elibereaza

293

una goala, cealalta pe jumatate plina, alaturi, un pahar


mare, umplut. Se balansa nainte si-nap oi de parca s-ar
fi leganat.
Auzind zgomotul pe care l-am facut intrnd, si-a
naltat capul si m-a privit. Era hidoasa: pungile de sub
ochi i cadeau pe obraji, obrajii i cadeau pe gt, iar gura-i larg deschisa i atrna pna pe piept. Ma privea,.
si privea murdaria, apoi s-a dus n strafundurile ei, nu
stiu unde, sa-si caute o exprimare. Simteam tot ce traia n acele momente, cunosteam efortul pe care-l facea
ca sa gaseasca, n talmes-balmesul de imagini interioare, gesturile, semnele utile comunicarii pentru cei din
exterior. Mai nti i-a aparut pe chip surpriza, dar nu
asta voia. Si-a lasat-o pe fata n vreme ce se cufunda
din nou n interior ca sa mai caute. A gasit, n fine.
Atunci am vazut schimbndu-i-se trasaturile fetei, ncretiturile pielii si-au modificat directia, s-au ntins.
Zmbea!
Apoi a-nceput sa vorbeasca. Scotocea prin cuvinte, nu
izbutea sa articuleze. n cele din urma am nteles:
-Am ... facut... o ... pros ... tie.
Ochii i se miscau dinspre ex,cremente spre mine, cu
un aer strengar, si si-a pus din nou zmbetul pe chipu-i
ravasit.
Daca n-am omort-o n acea clipa e pentru ca nu voi
omor niciodata pe nimeni, pentru ca analiza rezista,
pentru ca, pna si cufundata ntr-o furie paroxistica, reuseam sa-mi tin n fru violenta. Eram perfect constienta de nebunia devastatoare, prezenta acolo, n tot corpul,
la nivelul pielii, cu vibratii de gong, n ritmul rapid al
pulsatiilor inimii. Fara practicarea ndelungata a analizei, fara cei sapte ani de activitate meticuloasa pentru a
ajunge sa ma nteleg, as fi sarit la ea, as fi batut-o, as fi

294

Marie Cardinal

spart peretii, as fi gaurit tavanul, as fi racnit, racnit ca o


nebuna furioasa ce devenisem.
n loc de toate astea, m-am dus spre ea, am facut trei
pasi. Ma gndeam ca trebuie s-o plesnesc. Nu pentru a-i
face un rau, ci pentru a o determina sa urce la suprafata, sa-si dea seama de starea n care era, sa se decida sa
lupte, sa capete curajul sa-si poarte singura de grija, altminteri n-o va scoate la capat. Daca mai avea vreun
dram de constiinta, trebuie ca se astepta sa fac pe aceea
care nu vazuse nimic, nici rahatul, nici bautura. Atunci
i.:.amzis cu voce ridicata, nsa calrna:
- Sarmana mea mama, esti beata turta.
Rostisem aceste cuvinte ca si cum gaseam normal ca
a baut prea mult si ca a facut pe ea.
A mers, o atinsesem. Am vazut un fel de agitatie punndu-i n miscare corpul, trasaturile i s-au ndreptat,
spatele de asemenea si, lundu-si inima n dinti pentru
a ncerca sa articuleze n mod clar, caci era foarte ametita, a lasat sa-i scape:
- Fata mea ... nu se ... vorbeste ... asa ... cu mama.
Apoi a cazut pe spate, de-a latul patului. Cnd m-am
apropiat, dormea de-acum sforaind usor. Trebuie ca se
usurase mpartasindu-mi n sfrsit secretul ei. Credea c-am
s-o eliberez, se lasa n voia mea.
Am alergat n camera noastra, unde ma astepta
Jean-Pierre lucrnd. Nu auzise nimic. Salonul era separat de restul casei printr-un fel de anticamera, ea nsasi nchisa de o usa. M-am aruncat pe pat, nu mai puteam. Ce soc s-o vad n asa stare! Nu ma uitasem niciodata la ceva mai oribil, la ceva ~ai revoltator.
Jean-Pierre a nteles ca se ntmplase ceva ntre mama
si mine. Nu mi-a pus nici o ntrebare, nsa a-nceput
sa-mi vorbeasca blnd:

Cuvinte care elibereaza

295

- Nu se mai poate continua asa. O sa te mbolnavesti


iarasi. Nu exista vreun motiv pentru care sa fii numai tu
raspunzatoare de mama. Spre binele tau, copiilor, al
meu, trebuie sa gasesti o solutie chiar n noaptea asta.
N-o mai putem lungi asa.
- Dar o sa-i trezesc.
- Si de ce-ai face doar tu nopti albe?
Am sunat ntreaga-i familie, fratii, fiul. Am explicat
ce se ntmpla si ca, a doua zi era joi, nu mai voiam ca
proprii-mi copii sa-si petreaca toata ziua singuri cu ea n
starea n care se afla. Ruda medic a declarat:
- Trebuie sa urmeze o cura de dezintoxicare.
- Pentru ca stiai ca bea?
- Evident, mi spusese Paulette. Stii, bea de cnd cu
moartea batrnului domn, ca si cum ar fi pierdut Algeria pentru a doua oara ... Chiar si mai nainte, nu-i era
frica sa traga la masea.
- De ce n-ati intervenit?
- Stii, e un subiect jenant ... Nu vorbea despre asta,
nu era sa-i vorbesc eu, nu-mi puteam nchipui ca se va
lasa dusa n asemenea masura. Cu tensiune a ei, risca sa
moara.
- Dar esti medic, stiai ca are o tensiune foarte ridicata.
Nu ntr-att, alcoolul n cantitate mare, cum a baut n
ultimele zile, n-a rezolvat nimic.
- Stia? Stia ca poate sa se omoare?
- Binenteles. Stie oricine a facut un minim de studii medicale. Stia mai bine dect oricare altul. A ngrijit destui betivi batrni n dispensarele Crucii Ro-:sii.
- Trebuie facut ceva imediat.
A scos un oftat adnc de enervare.

296

Marie Cardinal

- De acord ... Cu familia nimic nu-i usor ... Os-o internez mine ntr-o clinica specializata. Ma ocup eu. Te
sun.
Nu-mi puteam ndeparta imaginea din minte: mama
ca o josnica cersetoare batrna. Mama att de frumoasa,
att de riguroasa, de stricta, de stapna pe ea! Ce disperare o mpinsese ntr-acolo! Dar ce-i facusera EI! Azilele
de psihiatrie erau ntesate cu asemenea oameni. Din
acestia existau deopotriva pe strazi, n case, tineri, batrni, barbati, femei, care se prabuseau, care, mai devreme sau mai trziu, nu mai suportau dresajul. Ce calamitate se abatuse asupra societatilor noastre!
Telefonul n noapte, strident, isteric!
-Alo.
- Alo. Bun, ai ntlnire mine dimineata, n fine, curnd, stii ce ora e ... la zece, cu doctorul X, la cutare adresa. Trebuie s-o vada nainte de internare, nsa nu va putea s-o ia dect poimine, nu mai are locuri libere.
- Nu va ramne mine aici.
- Asta-i problema ta, descurca-te cum stii, eu nu mai
pot face nimic n plus. ntreaba-I pe frate-tau.
Jean-Pierre s-a ntors n camera. Avea un aer grav.
-Ai vazut-o?
- Da. Am asezat-o normal. Am sters tot. Nu te-ngrijora, e bine, doarme linistit.
- Ai facut tu asta?
- E normal, e mama ta, ti-ajunge cte ai tras ... Si-apoi, e att de dusa, mi-a fost mila. Sa te sinucizi cu
rom ... Trebuie sa fii nebun!
A doua zi Jean-Pierre a stat cu mine. mi nstiintasem
fratele ca o vom conduce pe mama la eI; dupa ce iesim
de la doctor, si ca va fi probabil nevoie s-o nsoteasca poimine pna la clinica.

Cuvinte care elibereaza

297

I-am pregatit lucrurile, n-a durat mult, nici nu-si deschisese vreo valiza. Avea o papomita foarte grea n care
am gasit sticle goale nfasura te cu grija ca sa nu faca zgomot. Unde avea de gnd sa le lase? M-a vazut mpachetnd.
- Ce faci?
- ti strng lucrurile. O sa te ducem la doctor, apoi
la frate-meu.
- Vreau sa ramn aici.
- Nu se poate.
Uitase realmente de scena din noaptea precedenta, ori
nu voia sa-si aminteasca? Nimic din propria-i atitudine nu
dovedea ca ntre noi se ntmplase ceva, ca mi se dezvaluise ntr-o lumina cruda si ca-i vorbisem cu o brutalitate
care nu ne statea n obicei. Era absenta, flasca, iarasi fara
nici o expresie a ochilor, profund disperata.
La doctor am asteptat mult, fara sa spunem nimic. S-a
plns n repetate rnduri: " Mi-e sete, mi-e sete." Am cerut un pahar cu apa. Apoi a primit-o doctorul. Tinea cu
tot dinadinsul sa asistam la discutie. Doctorul ar fi preferat sa fie singura, noi am fi preferat sa asteptam afara,
dar nu, insista, prin urmare am intrat cu ea. S-a asezat
n fata biroului, iar noi am stat retrasi, n spatele ei, pe
doua scaune.
Dupa cteva ntrebari preliminare nlegatura cu vrsta, starea anterioara a sanatatii, tensiune a, medicamentele pe care le lua etc., n cele din urma doctorul i-a cerut sa vorbeasca despre propria-i viata.
Fusesem foarte uimita de faptul ca nu si-a r.evenit
vazndu-l pe specialist. Pentru ea, medicina era ceva
vesel si puternic. Era ea nsasi un medic excelent,
diagnosticul i era foarte sigur, iar minile-i erau extraordinar de pricepute n a palpa, a ngriji, a calma.

1"

I
II

298

Marie Cardinal

Avea vocatie pentru asta, 9 stia, era mndria ei si, n


general, de cum se afla n prezenta unui reprezentant
al corpului medical simteai ca o interesa. n acea zi,
vazndu-l pe specialist, atitudinea nu i se schimbase.
Ramasese n prostratie, si trsise picioarele cnd se
mutase n alta ncapere, buzele uscate i atrnau n
mijlocul fetei.
Totusi, cnd doctorul i-a cerut sa-si povesteasca viata, a-nceput sa se nsufleteasca. S-a apucat sa vorbeasca
mai repede si mai clar. Pna atunci, din gura i iesea mai
degraba un terci de cuvinte. Spunea despre plecarea din
Algeria, despre Franta. Spunea ca nu-i place Franta, nu-i
plac nici francezii, nici generalul de Gaulle. Ca nu-i place nici OAS. Nu, toate astea erau detestabile. Ducea dorul Algeriei dinainte, al nesfrsitelor siruri de bolnavi n
zdrente care asteptau ca sa-i ngrijeasca, al prajiturilor
pe care ile ofereau n semn de multumire, al buchetelor
de lalele de cmp.
Dupa aceea, s-a dus cu gndul mai napoi, cum ncepuse sa ngrijeasca oamenii, vizitele n dispensarele din
cartierul arab, n fiecare dimineata, drumurile n acele
camionete medicale care strabateau sat cu sat pentru a-i
vaccina, pansa, asculta pe cei saraci, pentru a le face injectii.
Apoi s-a dus cu gndul si mai departe, nainte, nainte: casatoria, fetita-i moarta.
N-o auzisem niciodata vorbind cu simplitate despre
acest subiect, despre acel barbat care o soca si n acelasi
timp o atragea, despre copil a-i iubita ce semana acelui
barbat. O gaseam indecenta prin ce spune9-' pe cnd ieri
seara o gasisem indecenta, vaznd-o asezata cu picioarele desfacute n propriu-i rahat. Pna n aceasta clipa
fusese mama, doar mama, nu o persoana.

Cuvinte care elibereaza

299

Am lasat capul n jos. M-am gndit la numele ei.


Pentru mine, n-a vea nume, era: mama. n cabinetul
acesta al unui medic parizian, o ntlneam pentru prima oara pe 50lange de Talbiac (ce nume de opereta!),
zisa ,,50so" pentru prieteni. ,,50so" n soare, la umbra
paIariei cu boruri mari, cu minuscule picaturi de naduseala pe buza superioara pentru ca pielea ei de roscata nu suporta caldura. " 5050" n gradina parintilor
cu un snop de flori n brate, n rochia de muselina alba
ce i se agata de rosmarinii de pe alee, cu, n pntece,
dorinta-i nebanuita de a fi cu barbatul ce venea spre
ea, frumosul francez care mirosea a aventura de la o
posta. ,,5050" dulce, foarte tnara, inocenta. Ochii verzi
ai lui ,,5050", att de frumosi, de limpezi, de dornici
de fericire, de nestiutori. ..
Emotia ma sufoca. O gaseam asa de impresionanta pe
femeia care vorbea, totodata att de naiva si att de deznadajduitoare: era prea trziu.
Continua sa povesteasca despre moartea sotului, despre moartea primului ei copil. Dadea o multime de
amanunte cu privire la evolutia suferintei lor. 5punea
"sotul meu a facut asta", "sotul meu a facut aia", "sotul
meu s-a dus acolo" ... Niciodata n-o auzisem vorbind n
acesti termeni despre tata.
Plngea aducndu-si aminte. Lacrimile-i curgeau pe
fata pe masura ce reactiva acele imagini de odinioara
care nu se ngalbenisera.
Mai apoi a vorbit despre frate-meu, de teama pe care
o traise vazndu-1 si pe el atins de bacilul lui Koch. Noroc ca la acea vreme exista deja vaccinul B.C.C.! Vorbea
despre tratamentul pentru tuberculoza, despre progresele stiintei n acest domeniu. Revenea la scolioza fiului. ..

300

Marie Cardinal

Nici. un cuvnt despre divort, nici un cuvnt despre


propria-i religie, nici un cuvnt despre mine. Viata i se
oprise o data cu nasterea fiului, n 1924. Avea douazeci
si trei de ani. Eu nu faceam parte din viata ei. Cnd am
iesit de la aceasta ntrunire eram sleita, frnta, de parca
fusesem stlcita n bataie. Jean-Pierre si cu mine o sprijineam pe strada. Se lasa, .cu ncredere, dusa de bratele
noastre. Lungu-i monolog o usurase. L':lplecare, doctorul i spusese: "N-aveti o depresie grava, ma consider capabil sa va scot din starea asta n cincisprezece zile, trei
saptamni cel mult." Mie-mi spusese pe culoar: "Nu e
foarte intoxicata. O sa scape". Nu-i mpartaseam parerea, o vedeam pierduta.
Am lasat-o la frate-r,eu. Jean-Pierre a anuntat ca ma
voi duce chiar n acea zi sa ma odihnesc la tara, si timp
de cteva zile nu trebuia sa se conteze pe mine. O data
ajunsi afara, mi-a zis: " N-ai dect sa nstiintezi centrala
de la biroul tau sa nu fii deranjata. Ai suportat ct ai putut. Pentru moment, iasa toate astea deoparte. Daca va
fi ceva de facut, ma voi ocupa eu."
A doua zi, era spre prnz, a venit un prieten n biroul unde lucram. Mi-a pus mna pe umar si mi-a spus
cu stngacie, pentru ca nu stia cum sa procedeze, pentru ca nu era usor sa spuna: "Mama ta a murit. Cineva
a telefonat adineauri ca sa te informeze."
Mama moarta! Lumea explodeaza!
Trebuia sa soseasca o ambulanta ca s-o ia la ora unsprezece si s-o duca la clinica. Cnd a venit brancardierul, s-au dus dupa ea n camera unde dormise. Era
pe jos. Trecusera deja zece-douasprezece ore de cnd
murise. Era ghemuita: Rigiditatea cadaverica i ntiparise groaza pe corp si pe chip. Nu mai putea fi lungita ntr-o pozitie de sfnta, sa i se compuna o figura se-

Cuvinte care elibereaza

301

nina. Se strmba teribil a durere si spaima. Era nspaimntator.


Mama e moarta! Lumea e nebuna! E Apocalipsul!
Pe strada era frig, nsa era soare, mult soare.
N-o sa-I mai vad. Nu ma voi duce la nmormntare,
nici la cimitir. Refuz sa ma dedau iarasi la mascarada lor.
S-a ispravit pentru totdeauna.
Drept Adio, le las grimasa de groaza a mamei n fata
unei vieti false de la nceput pna la sfrsit, faciesul ei
torturat de toate amputarile pe care le ndurase, masca-i
de Grand-Guigno12o.
Zguduitura a fost foarte puternica. A trebuit sa revin
mai des n straduta nfundata.
Profundei tulburari din primele zile de dupa moartea mamei i-a urmat o impresie de usurare si de libertate. Ca si cum totul era n regula. Terminase si ea, terminasem si eu. Se eliberase si ea, ma eliberasem si eu.
Se vindeca se ea, ma vindecasem si eu.
Totusi, ceva nu mergea. Nu ma simteam asa de libera pe ct declaram.
Vreme de cteva luni am dus cu mine o vaga impresie ca n-ajunsesem la capatul a ceva, ca nu fusesem absolut onesta cu mine nsami. mi spuneam ca trebuie sa
ma duc la cimitir macar o data. n acelasi timp, gaseam
stupida aceasta idee. La cimitir nu exista nimic. Nimic.
Povestea asta ma scia, ma stnjenea. Asa ca, ntr-o dimineata, am luat masina si am plecat ntr-acolo.
Venise primavara, era frumos. Cimitirul se afla n provincie, foarte aproape de Paris.
Nu mi-a fost deloc greu sa gasesc locul si mormntuL Nu de mult venisem aici pentru a o ngropa pe bu20

Teatru de marionete. (N. t.)

302

Marie Cardinal

nica. Era un cimitir de tara, mic de tot, la poalele unui


deal u?or mpadurit, exact unde ncepe o cmpie ntinsa din regiunea Brie. n plina "Dulce Franta". Asta nu
i se potrivea nicidecum mamei. Pentru ea ar fi trebuit
pamntul pietros, ro?iatic ?i uscat din locul de ba?tina,
maslini, smochini din Barbarie ... n fine, n-avea importanta, oamenii nu saIa?luiesc n cadavrele lor.
Stateam protapita acolo, n locul a~ela inutil si ingrat. Patru copacei spinosi, piperniciti cresteau lnga
grilajul de la intrare ce 'scrti a tare cnd l mpingeai.
Nu departe de mine, spre cerul vesel se nalta un crucifix, o cruce veche de la nceputul secolului care te ducea cu gndul mai degraba la Toulouse-Lautrec ori la
Van Gogh dect la Isus.
De ce veQ.isem aici? Pe mormnt nu exista nici macar un nume.
Trebuie ca se efectua sera lucrari de zidarie prin partile astea, deoare.ce pamntul era acoperit cu un nisip
curat, lucitor, foarte uscat, pe care voiam sa-I pipai.
Asa ca m-am asezat pe o lespede ce batea n cenusiu
- nu era o lespede frumoasa ca aceea pe care o alesese pentru mor mntui propriei fiice - si m-am jucat
cu nisipul. Nisipul e frumos. E frumoasa plaja. Mai
ales n zilele de dupa furtuna, cnd marea arunca o
multime de cochilii si de alge de toate culorile si de
toate formele.
ti aduci aminte? Ma luai cu tine la vnatoare de comori. Valurile si depusesera modesta lor prada, cu forme de ghirlande festonate, pe nisipul umed. Spuneai
ca am ochi de linx, ca stiam mai bine Cq oricine altcineva sa descopar sidefurile, portelanurile, melcii tuguiati, urechea-de-mare, scoici le trandafirii. Le ?tiai toate numele, asa cum stiai ?i numele stelelor. Apoi le fa-

Cuvinte care elibereaza

303

ceai o gaura, le lustruiai, le dadeai cu lac ~i, folosind


carton ~i fir de alama, le strngeai laolalta, le potriveai,
iar n cele din urma din minile tale ie~ea un buchet
minunat. mi petreceam lungile seri de vara uitndu-ma cu admiratie la ce faceai, n vreme ce se auzeau
murmurele regulate ale marii n noaptea calda.Uite ca-i
vorbeam acuma, cum facea ea cu propriu-i copil la cimitirul din Saint-Eugene. Ce ma apucase? Ma simteam
un pic ridicola, noroc ca nu ma vedea nimeni! Paream
periculoasa mormaind de una singura n cimitirul asta.
Era frumos, soarele mi ncalzea spatele. Continuam
sa desenez cu degetul aratator ~erpi mari pe nisip,
S-uri care se amestecau.
Soso, ce frumoasa erai ntr-o seara de bal cnd venise~i n camera la mine sa-mi arati rochia. Eram deja
n pat. M-ai uluit. Nu vazusem niciodata ceva mai frumos ca tine, n acea seara, n lunga-ti rochie alba cu, n
talie, un uria~ cordon verde asemeni ochilor, nnodat
n spate. Te nvrteai n juru-ti pentru a arata amploarea fustei. Rdeai.
Te iubesc. Da, a~a-i, te iubesc. Am venit aici pentru
a ti-o spune o data pentru totdeauna. Nu mi-e rusine
sa-ti vorbesc. mi face bine sa-ti declar si sa-ti repet: eu
te iubesc, eu te-iubesc.
Eram multumita ca am scos asta din mine: trei cuvintele strnse laolalta si refulate de mii de ori n viata mea. Se acumula sera si n cele din urma formasera
pesemne o biluta usoara, ce-mi salta, ici si colo, prin
cap, jenant, suparator, insesizabil. Trebuise sa vina
aceasta moarte catastrofala, seismul pe care-l declansase n mine, pentru ca biluta sa-mi urce la suprafata
constiintei si sa nvinga ultima rezistenta, ultima aparare. Trebuia sa ma duc departe de straduta nfunda-

304

Marie Cardinal

ta, sa ma izolez n acest loc plat, att de asemanator celui care mi se arata adeseori pe divan, nsa de data asta
nsorit, ca sa ndraznesc a-mi auzi vocea rostind aceste
trei cuvinte: "eu" (eu nsami, nebuna, nenebuna, copilul, femeia), "te" (mama, frumoasa, experta, orgolioasa, dementa, sinucigas a) "iubesc" (atasamentul, contopirea, dar si caldura, mbratisarea, si nca bucuria posibila, fericirea sperata).
Ce bine era s-o iubesc, n fine, la lumina zilei, primavara, deschis, dupa teribila batalie pe care o dadusem una cu alta! Doua oarbe narmate pna-n dinti, cu
foate ghearele s'coase, n arena clasei noastre sociale.
Cte lovituri zdravene mi daduse, ct venin secretasem! Cta salbaticie, ce masacru!
Daca n-as fi devenit nebuna, n-as fi iesit niciodata
din povestea asta. Pe cnd ea si-a respins nebunia pna
la sfrsit, pna la plecarea din Algeria. Era prea trziu,
cangrena i patrunsese n strafunduri. I-a fost frica sa
se revolte cu acele cuvinte si gesturi ale revoltei, nu le
cunostea, AI EI n-o nvatasera niciodata asa ceva. Le-a
lasat chiar posibilitatea sa-i ia sinuciderea drept un viciu ascuns. Numai mie mi-a dezvaluit sticla, revolveru-i de circ!

XVII

joase, strns lipite unele de altele, caldarmul


nfundata pentru
ultima
oara, ncasele-i
trotuarele-i
cu gauri,
gardul
fund,
treptele din gradinita, anticamera stil Henri II, biroul,
acel gargui n capatul grinzii, divanul, omuletul enigmatic.
- Doctore, o sa va platesc, nu mai vin. Acum m~ simt
n stare sa traiesc singura. Ma simt puternica. Mama mi
transmisese ceva-uIIauntric, dumneavoastra mi-ati dat
analiza, e un echilibru desavrsit, va multumesc.- Nu aveti pentru ce sa-mi multumiti, dumneavoastra ati venit sa cautati ceea ce ati gasit. Nu puteam face
nimic fara dumneavoastra.
- La revedere, doctore.
- La revedere, doamna. Va stau la dispozitie cnd
doriti, voi fi fericit sa am vesti despre dumneavoastra,
n masura n care considerati necesar sa mi le dati.
Afurisit omulet, si-a pastrat masca pna la capat!
Poarta nchisa n urma mea. n fata, funda tura, strada, orasul, regiunea, pamntul si o pofta de a trai si de
a construi la fel de imensa ca si el.

Straduta
crapat,

XVIII

Dupa cteva zile, eram n Mai 68.

o ntmplare ciudata
cu un cine la
miezul noptii
Autor: Mark Haddon
ISBN: 973-707-019-4
Titlul original: The Curious
Incident of the Oog in the
Night-Time
Traducere: Constantin
Dumitru-Palcus
Anul aparitiei: 2005

Christopher, un baiat de
15 ani, sufera de sindromul Asperger, o forma
de autism. Are o memorie fotografica. ntelege
matematica. ntelege stiinta. Ceea ce nu poate
ntelege el, sunt oamenii.
Cnd l gaseste pe Wellington, cinele vecinului sau, zacnd
mort pe o peluza din apropiere, se decide sa porneasca n cautarea asasinului s~sa scrie un roman politist despre aceasta. n
incursiunea sa nsa, va descoperi alte mistere ce pot face ca ntreaga lume din jurul sau sa se prabuseasca.

o ntmplare ciudata cu un cine la miezul noptii este un roman


uimitor - haios si trist deopotriva, pe care nu-l mai lasi din
mna.
Mark Haddon este scriitor, grafician si ziarist, a scris 15 carti
pentru copii si a cstigat 2 premii BAFTA. Locuieste n Oxford.
In acest an a primit premiul Whitbread.

Tinerete furata
Autor: Susanna Kaysen
Titlul original: Gir!
!nterrupted
Publicata de: Vintage
Books, A Division of
Random House, Inc., New
York,1994
Limba originala: engleza
Traducere de: Ioana
Rotaru
Anul aparitiei: 2006
Nr. de pagini: 184

Cartea scriitoarei americane Susanna Kaysen


"Tinerete furata" evoca
viata unei tinere aflate
la granita dintre normal
si patologic, punnd n
discutie clasicele definitii ale sanatatii si bolii psihice. Cartea a stat la baza filmului
"Girl interrupted", regizat de James Mangold, film n care au
jucat Winona Ryder si Angelina Jolie (recompensata n 2000
cu Oscar pentru cea mai buna actrita n rol secundar).
n 1967, Susanna Kaysen avea 18 ani. Dupa o sedinta de terapie cu un psihiatru pe care l vedea pentru prima data, a fost
. trimisa la McLean Hospital (Boston) cu diagnosticul borderline. Avea sa petreaca aproape doi ani n acest institut psihiatric renumit pentru metodele aplica te si pentru clientela sa
aleasa (Sylvia Plath, Robert Lowell, James Taylor, Ray Charles). Douazeci si cinci de ani mai trziu, scriitoarea Susanna
Kaysen ("Far Afield", 1990; "Asa, As 1 Knew Him", 1987) ne
mpartaseste experienta terifianta traita n acel loc ntr-o carte care a devenit best-seller.

Nu ti-am promis niciodata o gradina de trandafiri


Autor: Hannah Green
ISBN: 973-707-059-3
Titlul original: I Never Promised You A Rose Garden
Publicata de: Penguin Books, New York, 1964
Limba originala: engleza
Traducere si postfata: Nicolae Balta
Anul aparitiei: 2006
Nr. de pagini: 376

Rareori ntlnesti o carte care sa combine o profunda ntelegere a oamenilor si un talent literar remarcabil. O asemenea carte rara este Nu ti-am promis niciodata o gradina de trandafiri.
Tanara Deborah traieste n propria ei lume aparte, un loc stralucitor cu zei luminosi, zeite si pajisti verzi. Ea nsa si-a pierdut contactul cu realitatea, cu lumea brutala din care simte ca
trebuie sa fuga. ntoarcerea ei n lumea reala
ofera speranta tuturor
celor care au ncercat sa
refuze viata, evadnd n
fantezie si vis. [... ] Nu
ti-am promis niciodata o
gradina de trandafiri pro-

mite deopotriva o provocare pentru cititorul


care poate sa scruteze
suferinta bolii mintale
si sa o recunoasca drept
ceea ce este, fara teama
sau aversiune. Este un
roman inteligent si miscator despre cei unu din
zece oameni care trebuie sa lupte pentru a
pastra contactul cu realitatea.

Dincolo de limita
Autor: Pat Barker
Titlul original: Border
Crossing
Publicata de: Penguin
Books, Londra, 2002
Limba originala: engleza
Traducere: Luana Schidu
Anul aparitiei: 2005
Nr. de pagini: 256

Dincolo de limita (Border

Crossing) a strnit agitate controverse la aparitie (2001), ntruct este


o carte bntuita de una
dintre cele mai tulbu-.
ratoare figuri din cultura engleza contemporana: copilul care ucide. Danny este un tnar
care, dupa multi ani, l rent1neste pe psihologul care a ajutat
la condamnarea lui pentru o crima comisa pe cnd era copil.
El vrea acum "sa vorbeasca despre ct e de imposibil sa lasi
trecutul n urma ta". ntre Danny si TOII)- Seymour, psihologul
fortat de mprejurari sa se ntoarca el nsusi la un trecut n care
a jucat un rol crucial n viata altui om, se dezvolta o relatie
tensionata si seducatoare n acelasi timp. Dezvaluindu-ne
treptat detaliile brutale ale crimei comise de Danny, Pat Barker
pune n discutie posibilitatile vindecarii n timp, prin vorbire,
prin atentia pe care si-o acorda oamenii ntre ei. Danny e acum
un barbat care "se pricepe foarte, foarte bine sa faca oamenii
sa treaca acea frontiera invizibila" ntre bine si rau, inocenta si
vinovatie, un personaj care atrage atentia asupra durerii si
sentimentului de neajutorare ce nsotesc uneori conditia de
copil.

Omul zar
Autor: Luke Rhinehart
Titlul original: The Dice
Man
Publicata de: Harper
Coli ins Publishers,
Londra, 1994
Limba originala: engleza
Traducere: Horia Barna
Anul aparitiei: 2005
Nr. de pagini: 536

Aceasta carte nca ti


poate schimba viata!
Lasa zarurile sa decida!

Aceasta este filosofia


care schimba viata plicticoasa a psihiatrului
Luke Rhinehart si, ntr-un fel, schimba chiar
si lumea. Si asta pentru ca o data ce ti lasi viata pe mna
zarurilor, se poate ntmpla orice. Distractiva, amuzanta,
nfioratoare, socanta, subversiva, Omul zar este unul dintre
bestseller-urile contemporane de referinta.
nduiosatoare, ingenioasa si ncntator de amuzanta.
Anthony

Burgess

Sclipitoare.Foarte impresionanta.
Colin Wilson

Amuzanta si bine scrisa...


Sexul pare a fi ntotdeauna o alternativa.
Time Out

Nascut a doua oara,


din tata psihanalist
Autor: Gerard Haddad
Titlul original: Le jour ou
Lacan m 'a adopte
Publicata de: Bernard
Grasset, Paris, 2002
Limba originala: franceza
Traducere: Mariana
Petrisor
Anul aparitiei: 2003
Nr. de pagini: 400

Cum lucrarile de specialitate sunt, nu de putine ori, voluminoase si


prea tehnice, doritorii
de psihologie pot ramne frustrati. Colectia de
romane "Psy" le ofera
n forma atractiva si accesibila a literaturii experienta traita, ntr-o psihoterapie, psihanaliza sau situatie de viata, a ntlnirii cu propriul suflet, nu
numai n varianta sa diurna, ci si nocturna. Cine doreste sa se
nteleaga mai bine, sa-si realizeze posibilitatile la un nivel ct
mai nalt va gasi n romanele "Psy" tot attea incitatii.
Roman al unei psihanalize, Nascut a doua oara, din tata psihanalist este povestea unui om obisnuit care se re-descopera pe
sine ntr-o fascinanta aventura a tacerilor si cuvintelor ce rostesc o devenire.
n 1969, Haddad avea 29 de ani, era evre':l tunisian si inginer agronom. Casatorit, tata a trei copii. Dar tot n 1969, l ntlneste pe Lacan; ntlnire providentiala determinata de dorinta unei analize - experienta care l va metamorfoza definitiv.
(Pentru informatii suplimentare sau comenzi,
va rugam sa vizitati situl nostru www.edituratreLro)