Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Anul - I, semestrul - II
1
Lector: Alexandru Vacula
Cuprins:
Concluzie..................................................................... pag 2
Concluzie
3
Primul argument este că orce apare pe leme are o cauză, iar Universul
a apărut tocmai existenței acestui creator: spun oamenii de știință. 5
5
Yotube.com - descoperir despre Dumnezeu
6
Istoria Biblică - Vechiul Testament - profesorul A. P. Lopuhin - Tipografia cărților Bisericești - București
- 1944
4
Rolul Bibliei în biserica Ortodoxă este unul primordial, în el fiind
cuvîntul lui Dumnezeu, de la celebrarea liturgică pînă la misiunea Lui
în lume.
Astfel că, slujbele liturgice, Vecernia și Liturghia cuprind limbajul și
învățăturile doctrinale ce provin direct din scriile canonice ale Sfinților
părinți.
Deasemeni un rol important al bibliei în biserica ortodoxă este cel
iconic, adică care reflectă imagini, ale Mîntuitorului Hristos sau ale
Sfinților care lau urmat pe Hristos.
Un alt rol important al Bibliei în sînul bisericii Ortodoxe este spre
mijlocirea învățăturilor personale a creștinilor, fiind programele
liturgice care includ în sine lecturi Evanghelice și Epistole biblice. 7
După cum sa mentionat Vechiul și Noul Testament se gasesc în Biblie
sau cum i-se mai spune cartea cărților.
După zicerile Sfîntului Augustin Agioritul, Noul Testament este
continuitatea Vechiului Testament.
Deci, Vechiul Testament este carte scisă pînă la Nașterea Mîntuitorului
Hristos, adică pînă la Noul Testament.
Iar Noul Testament este legea Nouă, dată de Hristos.
Dacă primul a avut o continuitatea a Sa circa 5000 de ani, atunci Noul
Testament este continu și astăzi.
Cu toate că deja Biblia adică Sfînta Scriptură, Noul Testament nu mai
este completat în scris în zilele noastre de cei care lau urmat pe Hristos.
Perioada de slăvire a Mîntuitorului Hristos continuă,
și Slăvă Domnului !
În secolul IV Sfînta Scriptură este numită ,, Biblia ,,, de către Sfîntul
Ioan Gură de Aur și sfîntul Epifanie al Ciprului pentru acel fapt că
cuprindea în sine mai multe cărți sfinte.
Aceste cărți fiind scrise de bărbați aleși de Dumnezeu sub insuflarea
Duhului Sfînt.
Sfîntul Apostol Pavel spune: “ Toată scriptura este insuflată de
Dumnezeu și de folos spre învățătură „
7
Sfînta Scriptură în Tradiția Bisericii, Preot prof. Dr John Breck, Patmos, Cluj-Napoca, 2003
5
Vechiul Testament începe de la Adam și continuă pînă la Întruparea
Mîntuitorului Hristos – Fiul lui Dumnezeu în lume.
Noul Testament începe odată cu întruparea Mîntuitorului în lume și
continuă pînă în zilele noastre.
7
este plinitorul şi desăvârşitorul Legii Vechi: "Să nu socotiţi că am
venit să stric Legea şi proorocii. N-am venit să stric, ci să plinesc"
(Mt. 5, 17). Noul Testament apare ca o continuitate firească a celui
Vechi, în "Evanghelia" mesianităţii îl propovăduia în chip profetic
pe Iisus Hristos. Mântuitorul a tâlcuit chiar El Scriptura Vechiului
Testament atunci când mergea pe cale spre Emaus împreună cu
Luca şi Cleopa, subliniind bogăţia mesianică a acesteia: "Şi
începând de la Moise şi de la toţi proorocii, le-a tâlcuit lor, toate
Scripturile cele despre El" (Lc. 24, 27).
Sfinţii Apostoli vorbesc şi ei lămurit despre valoarea Scripturilor
vetero-testamentare pe care le citează în scrierile lor, arătând astfel
legătura organică ce există între cele două Testamente. Sfântul
Apostol Pavel arată în faţa regelui Agripa cadrele propovăduirii
sale de la care nu s-a abătut: "Dobândind deci ajutorul de la
Dumnezeu, am stat până în ziua aceasta mărturisind la mic şi la
mare, fără să spun nimic, decât ceea ce şi proorocii, şi Moise au
spus că va să fie: că Hristos avea să pătimească şi să fie cel dintâi
înviat din morţi şi să vestească lumină şi poporului, şi neamurilor."
(Fapte 26, 22-23)
Sfinţii Părinţi, ca următori şi continuatori ai învăţăturii
Mântuitorului Iisus Hristos şi a Sfinţilor Apostoli, mărturi-
sesc cu toată convingerea valoarea Vechiului Testament pentru
mântuire, precum şi legătura lui indestructibilă cu Noul Testament,
amândouă inspirate de acelaşi Duh Sfânt.
Sfântul Chiril al Ierusalimului, zice: "Unul este Dumnezeul celor
două Testamente. Cel care a vestit mai înainte în Vechiul Testament
pe Hristos, arătat în Noul Testament, Cel care ne-a călăuzit prin
Lege şi profeţi la Hristos. Dacă vreodată vei auzi vreun eretic
hulind Legea şi profeţii, răspunde-i mântuitoarele cuvinte: Iisus n-a
venit să strice Legea, ci să o plinească".
Vechiul Testament nu a rămas niciodată o carte pecetluită şi închisă
prin întruparea Mântuitorului Iisus Hristos, ci ea a fost folosită încă
din primele zile ale Bisericii primare (I Tes. 5, 27; Efes. 5, 19), care
a asimilat-o ca parte integrantă a cultului creştin, alături de Noul
8
Testament. Fără Vechiul Testament, creştinii nu puteau înţelege
cum "Dumnezeu odinioară în multe rânduri şi în multe chipuri a
vorbit părinţilor noştri prin prooroci, iar în zilele acestea mai de pe
urmă ne-a vorbit nouă prin Fiul" (Evr. 1, 1). 12
Pe lângă faptul că Vechiul Testament conţine cele zece porunci,
prescripţiile date de Dumnezeuomului pentru ridicarea sa
din mocirla păcatului în care a intrat prin căderea din Eden, în
el maigăsim şi nenumărate adevăruri dogmatice despre însuşirile
divinităţii, despre existenţa
îngerilor buni şi r ăi , mai găsi m şi dispozi ţi i de ordine so
cială politic ă şi r el igioasă, l egi ci vi le şiceremoniale. Putem
spune Pentateuhului lui Moise este temeiul istoric al întregii religii
revelate.Fără Pentateuh întreaga ordine morală şi dogmatică
atât a Vechiului cât şi a Noului Testamenteste, din punct de
vedere istoric inexplicabilă şi nejustificată, cele două Testamente
fiind urmarealogică şi firească a celor cuprinse în Pentateuh adică
în Legea Veche şi în celelalte cărţi de dupăea care îşi au izvorul în
ea.Cel mai important pilon de legătură între cele două
Testamente este chiar Mântuitorulnostru Iisus Hristos care s-a
născut în sânul acestui popor ales, în care se împlineşte
VechiulTestame nt şi mai apoi se de săvârşeste pri n cel
Nou în care Vec hi ul e ste adus l a culmil e desăvârşirii.Însuşi
Iisus Hristos spune foarte clar evreilor care-I contestau
mesianitatea: ,,CercetaţiScripturile, că voi socotiţi că în ele
aveţi viaţă veşnică; şi ele sunt cele care mărturisesc
despreMine” (Ioan 5, 39). Când Mântuitorul spunea aceste
cuvinte , ,,Scripturile” cuprindeau doar cărţile Vechiului
Testament, care alcătuiau împreună Legea veche bucurându-se
de o cinstireaparte deoarece Legea dată de Dumnezeu prin Moise a
dat poporului evreu o identitate spiritualăunică pregătindu-l astfel
pentru primirea ,,la plinirea vremii” a lui Mesia Hristos.
Din cele mai vechi timpuri au apărut multe dificultăţi de ordin
exegetic, moral şi religios în urma necunoaşterii sau a neluări
12
http://ziarullumina.ro - Sfântul Chiril al Ierusalimului
9
deliberate în seama a adevăratului raport dintre Vechiul
şi Noul Testament:
Raţionaliştii resping profeţiile şi împlinirea lor, iudaizanţii
socotesc obligatorii unele dispoziţii ale Legii vechi pentru
creştinii Noului Testament ,alţii critică legile
VechiuluiTestament ca
fiind imperfecte neîmplinite, alţii înlocuiesc cu totul
Vechiul Testament cu Noul Testament socotindu-l pe primul
ieşit din uz sau o simplă literatură naţională a evreilor.Aceste
păreri diferite şi devieri pot cauza probleme şi rătăciri care
din punct de vedere a doctrinei pot fi periculoase şi păgubitoare
moral de aceea este necesar să se cunoască adevăratul raport şi
adevărata legătură dintre cele două Testamente asta deoarece
astfel vom şti adevărata valoare a Vechiului Testament şi a
autorităţii sale.Martorul cel mai autenticc şi mai indicat în
privinţa definirii raportului dintre cele douăTestamente este
chiar Noul Testament. Acesta ne spune că Vechiul este
făgăduinţă imagine
şiumbră, iar Noul î mpli ni re ade văr şi trup.
Prin urmar e într e Te stamente e ste o le gătură
indisolubilă, o armonie evidentă şi de netăgăduit pentru
oricine se opreşte şi studiază cu minte limpede această chestiune.
Din cauza slăbiciunii omeneşti, nu toţi cei care citesc Sfânta
Scriptură înţeleg adevărurile cuprinse în ea. Acesta poate fi un
motiv care să determine pe mulţi să renunţe la citirea acesteia. Sf.
Ioan Gură de Aur se ridică împotriva unei hotărâri atât de grăbite.
Este cu neputinţă, zice el, ca cineva să nu înţeleagă nimic din cele
cuprinse în Sfânta Scriptură. Duhul Sfânt a rânduit pe vameşi,
pescari, făcători de corturi şi păstori să compună aceste cărţi,
pentru ca ele să fie uşor de înţeles şi de oamenii simpli.13
13
(Dr. Iustin Moisescu, Folosul citirii Sfintei Scripturi după Sf. Ioan Hrisostom, în Revista teologică, Anul 1943,
Nr. 1-2, p. 95).
10