CAPITOLUL I : PIAŢA DE CAPITAL.

CONCEPT, STRUCTURA,
ISTORIC SI FUNCTII

Sursele de finanţare ale companiilor se împart, în esenţă, în două categorii: surse interne şi surse
externe.

Tradiţional, întreprinderile româneşti au apelat la bănci pentru a-şi acoperi nevoile de finanţare.

Băncile sunt intermediari financiari care se interpun între agenţii economici cu capacitate de finanţare
de la care sunt colectate resursele şi agenţii economici cu nevoie de finanţare care apelează la credite.

Piaţa de capital are ca misiune punerea faţă în faţă, într-o confruntare directă a celor care economisesc
cu cei care investesc.

Motivele celor care apelează la piaţa de capital pot fi extrem de variate.

Companiile apelează la piaţa de capital atât pentru a-şi forma şi majora capitalul social, precum şi
pentru a obţine capital sub formă de împrumuturi pentru diferite perioade de timp.

Societăţile care desfăşoară activităţi de interes public apelează la piaţa de capital mai ales în scopul
obţinerii de împrumuturi pe termen scurt, mediu şi lung.

Pentru a-şi putea desfăşura activităţile generale, administraţiile de stat centrale şi locale apelează la
piaţa de capital în scopul contractării de împrumuturi pe termen scurt, mediu şi lung.

Piaţa de capital = ansamblul mecanismelor prin care capitalurile disponibile din economie sunt dirijate
către entităţile publice sau private care au nevoie de ele.

Piaţa de capital = emitenţii --->SSIF--->investitori

Piaţa de capital = întâlnirea ofertei de capitaluri cu cererea de capitaluri pe termen mediu şi lung.

2 conceptii: concepţia anglosaxonă şi concepţia continental-europeană.

Conform concepţiei anglo-saxone piaţa financiară se clasifica în :

1. piaţa monetară

2. piaţa de capital

3. piaţa asigurărilor.

În concepţia clasică continental-europeană, piaţa de capital cuprinde:

1. piaţa monetară,

2. piaţa ipotecară

3. piaţa financiară.
 4. Pe piaţa monetară au loc tranzacţii cu active monetare pe termen scurt sau foarte scurt,
având loc plasarea activelor monetare temporar disponibile de către deţinătorii de fonduri şi
distribuirea activelor financiare sub formă de credite către solicitanţii acestora.

5. Operatori pe piata monetara: băncile comerciale, banca centrală, guvernul, autorităţile locale,
societăţile de asigurare, alte instituţii financiare, întreprinderile, societăţile comerciale,
persoanele fizice

6. Instrumente principale: cambiile, certificatele de depozit, biletele de trezorerie, cecurile,

bonurile de tezaur, depozitele la vedere şi la termen.

7. Piaţa ipotecară are în vedere transferurile pe termen mediu şi lung de economii în schimbul
valorilor mobiliare (ipotecile) care atestă dreptul de creanţă asupra acestor economii.

8. Prin intermediul pieţei ipotecare se mobilizează fondurile necesare construcţiilor de locuinţe

9. Operatori: băncile specializate, societăţile comerciale, persoanele fizice.

10. Instrumente: obligaţiuni ipotecare tranzacţionabile pe pieţele reglementate în scopul obţinerii

de lichidităţi.

11. Pe piaţa financiară, se vând şi se cumpără active financiare fără a fi schimbată natura lor. Ea
exprimă o legătură directă între deţinătorul de capitaluri şi cel care are nevoie de ele.

12. În anumite ţări europene nu se face o separaţie clară între piata monetara si piata de capital.

13. Piaţa financiară din România, construită după modelul anglo-saxon, a adoptat principiul
separaţiei obligatorii dintre piaţa monetară şi cea de capital.

14. Piaţa de capital facilitează legătura dintre emitenţi şi investitori a căror decizie urmăreşte
două ţinte: rentabilitatea cât mai mare şi lichiditatea cât mai ridicată.

15. Piaţa de capital = emisiunea şi tranzacţionarea instrumentelor financiare pe termen mediu şi

lung.

Piaţa de capital are următoarele caracteristici:

1. este o piaţă deschisă tuturor investitorilor.

2. instrumente financiare sunt tranzactionate pe termen mediu şi lung;

3. valorile mobiliare tranzacţionate aici sunt negociabile şi transferabile;

4. riscul investiţiei aparţine întotdeauna investitorilor şi nu emitenţilor.

Existenţa pieţei de capital este determinată de cererea de capital, fiind totodată condiţionată de un
proces real de economisire.

Cererea de capital --->societăţi comerciale, instituţii financiare, bancare şi de asigurări, instituţii şi

administraţii publice, organisme de pe piaţa internaţională

Cererea de capital:cerere structurală şi cerere conjuncturală.

Cererea structurală --->nevoia finanţării unor activităţi economice, finanţarea obiectivelor de
investiţii, constituirea şi majorarea fondurilor financiare ale organismelor naţionale şi internaţionale.

Cererea conjuncturală --->restricţiilor intervenite în acordarea creditelor, absenţei autofinanţării,

deficitului bugetar şi a deficitului balanţei de plăţi externe.

STRUCTURA PIEȚEI DE CAPITAL

I. Dpdv al producerii şi comercializării valorilor mobiliare: piaţa primară şi piaţa secundară. Pe piaţa
primară noile emisiuni de instrumente financiare sunt negociate pentru prima dată iar pe piaţa
secundară sunt tranzacţiionate instrumente financiare deja aflate în circulaţie.

II. Dpdv al obiectului tranzacţiei, avem:

- piaţa acţiunilor

- piaţa obligaţiunilor

- piaţa contractelor la termen- unde valorile mobiliare se tranzacţionează pentru livrarea şi

plata ulterioară.

- piaţa opţiunilor- unde se tranzacţionează valori mobiliare cu livrare condiţionată. 

III.Dpdv al modului de formare a preţului instrumentelor financiare, piaţa de capital se împarte în:

- piaţă de licitaţie – este o piaţă impersonală, organizată cu reguli de tranzacţionare fixate unde
cel care tranzacţionează este obligatoriu agent pentru servicii de investiţii financiare.

- piaţă de negocieri-este o piaţă informatizată, localizată la sediile intermediarilor, în care

cumpărătorii şi vânzătorii negociază între ei preţul şi volumul instrumentelor financiare, fie
direct, fie indirect prin intermediari.

IV. Din punct de vedere al momentului finalizării tranzacţiilor, piaţa de capital se structurează în:

- piaţa la vedere - este cea în care instrumentele fin. sunt tranzacţionate cu livrare şi plată
imediată

- piaţa la termen-este cea în care finalizarea tranzacţiei se realizează la o dată ulterioară.

• Piaţa primară de capital reprezintă emisiunea petru prima dată a valorilor mobiliare pentru
atragerea capitalurilor disponibile, atât pe piaţa internă, cât şi pe piaţa internaţională.

• Pe piaţa primară, emitentul original obţine bani cash, iar cumpărătorii intră în posesia
valorilor mobiliare care nu existau anterior.

• Emitentul trebuie să stabilească natura juridică a instrumentului financiar emis si preţul de

vânzare asumându-şi riscul rezultat din lipsa de atractivitate a finanţării.

• Pentru realizarea obiectivelor propuse, emitentul poate să se bazeze pe expertiza proprie sau
poate apela la serviciile unei organizaţii specializate în plasamentul valorilor mobiliare pe
piaţa primară.
 • Piaţa secundară de capital este piaţa pe care instrumentele financiare îşi schimbă deţinătorii,
prin vânzare-cumpărare, fără ca emitentul să mai încaseze vreo sumă de bani din această
operaţiune.

• Cursul bursier al instrumentelor financiare listate la bursă se stabileşte prin confruntarea

cererii cu oferta de instrumente financiare.

• Obiectivele pieţei secundare sunt: protecţia investitorilor, lichiditatea pieţei şi stabilitatea

cursului.

•  Între piaţa primară de capital şi piaţa secundară de capital există o strânsă interdependenţă,
deşi ele au funcţii specifice.

• Piaţa secundară nu poate exista fără piaţa primară şi, totodată, funcţionarea pieţei primare
este influenţată de capacitatea pieţei secundare de a realiza transferabilitatea instrumentelor
financiare şi transformarea lor în lichidităţi.

• Piaţa secundară de capital este reprezentată în principal de bursa de valori, ca piaţă

organizată, reglementată şi publică, dar cuprinde şi piaţa extrabursieră (OTC), informatizată şi
neorganizată, nelocalizată, care prelucrează de fapt automat şi electronic tranzacţiile
încheiate (NASDAQ – S.U.A).

• Piaţa extrabursieră este formată dintr-o reţea de dealeri/brokeri care negociază între ei şi
încheie tranzacţii prin telefon, telex, fax, şi prin reţele de calculatoare conectate între ele.

• Ponderea capitalizării bursiere este diferită de la ţară la ţară în funcţie de natura pieţei şi de
gradul de dezvoltare economică a ţării respective.

• În anul 2016, o serie de evenimente semnificative au generat trei episoade de turbulență ce au

avut loc în lunile ianuarie, februarie și iunie 2016.

• Primele două episoade de turbulență au avut loc datorită miediatizării problemelor de pe

piețelor financiare din China, iar ultimul episod a fost determinat de rezultatul referendumului
organizat în Marea Britanie.

FUNCȚIILE PIEȚEI DE CAPITAL

Modul în care au apărut şi au funcţionat pieţele de capital reflectă contribuţiile importante pe care
acestea pot să le aibă la dezvoltarea economică a unei ţări:

1. Asigură centralizarea tranzacţiilor, prin concentrarea ordinelor de vânzare şi cumpărare şi

permite accesul direct şi continuu la informaţiile de piaţă;

2. Facilitează obţinerea de fonduri pentru investiţii în active pe termen lung;

3. Evidenţiază starea conjuncturală a economiei (barometru al vieţii economico-financiare).

Cursul bursier al actiunilor şi indicii bursieri sunt consideraţi barometre ale stării ec. şi politice
a ţării respective;

4. Asigură eficienţa, competitivitatea şi solvabilitatea sistemului financiar.

 5. Garantează lichiditatea economiei, prin transformarea rapidă a valorilor mobiliare în capital
bănesc.

6. Motor al vieţii economice prin faptul că valorile ajung de la cei care au surplus la cei care au
nevoie de ele.

 Piaţa de capital implică totodată şi anumite costuri şi alte dezavantaje pentru emitenţi şi
investitori:

- inevitabilitatea crizelor economice;

- costurile de intermediere ale instituţiilor pieţei de capital,

- perioadele de rată înaltă a dobânzii după perioade lungi de rate real negative,

- instabilitatea preţurilor şi ratelor dobânzii etc.

 Pieţele de capital eficiente obligă companiile să concureze pentru fondurile investitorilor,

preţurile fiind privite ca o „etichetă” pentru valoarea pe care investitorii o asociază investiţiei
lor.

ISTORICUL ȘI EVOLUTIA BURSELOR

• Premisele apariţiei şi dezvoltării pieţei de capital:

- dezvoltarea şi concentrarea schimburilor comerciale;

- dezvoltarea societăţilor pe acţiuni;

- apariţia şi dezvoltarea creditului comercial;

- organizarea şi funcţionarea bursei;

- dematerializarea tranzacţiilor.

• Pieţele de capital îşi au originile cu mult înaintea erei creştine, în perioada greco-romană.

„asirienii au realizat primele bănci, iar grecii au inventat moneda, romanii au imaginat primele burse
de valori”.

• Romanii au organizat primul sistem bursier.

Publicanii au înfiinţat societăţi în comandită pe acţiuni ale căror acţiuni se negociau de către argentari
în bazilici construite special în acest scop.

• Prăbuşirea Imperiului Roman a însemnat şi destrămarea primului sistem bursier pentru o

perioadă de aproximativ 500 de ani.

• Bursele, ca pieţe secundare, au început să se dezvolte începând cu anul 1100 d. Ch.

• Târgurile care se organizau periodic în marile oraşe jucau rol de „burse”.

• Dar datorită realizării unui comerţ la nivel mondial si a progreselor înregistrate, importanţa
târgurilor regionale a început să scadă ele fiind înlocuite de centre comerciale specializate .
• Denumirea de „bursă” provine de la numele unei familii de hangii din Bruges (Belgia),Van der
Burse, care avea sculptat pe frontispiciul hanului trei pungi de bani (bourses).

• Între secolele al XIII-lea şi al XVI-lea hanul ar fi servit ca loc de întâlnire a comercianţilor care
încheiau aici afaceri, negociind metale preţioase şi mai târziu hârtii de valoare.

• Prima bursă s-a înfiinţat la Anvers, în 1531, unde se negociau mărfurile sau scrisorile de
schimb, ce urmau să fie livrate ulterior încheierii tranzacţiei.

• Apoi au apărut alte centre, pe lângă cel de la Anvers: Lyon, Paris, Londra, Amsterdam, New
York.

• În secolele XVI şi XVII s-au construit clădirile ce urmau să adăpostească bursele, tot de atunci
datând şi primele regulamente de funcţionare şi de încheiere a tranzacţiilor.

• Începând cu secolul XVII, evoluţiile bursei sunt uşor de urmărit, dar din păcate, nu există
înregistrări foarte clare şi nici reguli foarte stricte.

• Pana in secolul XVIII nu exista o separare a burselor de valori de bursele de marfuri.

• În secolele XVIII şi XIX s-au pus bazele unor regulamente mai stricte de tranzacţionare şi
organizare, precum şi de afişare a informaţiilor privind tranzacţiile încheiate şi preţul acestora.

• Tot atunci, au apărut agenţii de schimb, persoane specializate în intermedierea tranzacţiilor

bursiere.

• S-au dezvoltat burse de valori în majoritatea ţărilor europene, S.U.A. şi Japonia.

• În Anglia, prima bursă a fost inaugurată de regina Elisabeta I la 23 ianuarie 1571 sub numele
de „Royal Exchange”.

• În Franţa, prima societate pe acţiuni a fost constituită în anul 1250 de către locuitorii din
Toullouse.

• Abia la 24 septembrie 1724 se înfiinţează bursa din Paris, ulterior înfiinţându-se burse şi în
Lyon, Toulouse, Rouen, Le Havre etc.

• Împărăteasa Maria Tereza a stabilit, în anul 1771, prin decret imperial, prima delimitare a
burselor de valori de bursele de mărfuri şi a înfiinţat în anul 1773 bursa de valori din Viena.

• După Anvers, bursa înfiinţată la Amsterdam în anul 1778 deţine mai bine de un secol rolul de
cea mai importantă piaţa financiară.

• În SUA, bursa de valori şi bursele de mărfuri au apărut aproximativ în acelaşi timp, la mijlocul
secolului al XVIII-lea.

• În data de 17 mai 1792, câţiva mici investitori americani care aveau obiceiul să se întâlnească
în partea de sud a New York-ului au înfiinţat instituţia care avea să devină cea mai mare bursă
a lumii „ NYSE”.

• Mult timp, până în secolul XX, piaţa de capital internaţională s-a confundat cu pieţele de
capital naţionale: Londra, Paris, New York.
• În prezent, nr. burselor de valori trece de 100, din care 18 sunt în SUA, 11 în Anglia, opt în
Germania, şapte în Franţa. Există azi peste 60 de burse futures şi de opţiuni răspândite în 37
de ţări.

APARIȚIA ȘI EVOLUȚIA PIEȚEI DE CAPITAL ROMÂNEȘTI

 Originea burselor- comertul practicat in marile asezari comerciale si târguri
in sec. XII-XIV.
 În 1840 a fost promulgat şi aplicat „Codicele de Comerţ al Ţării
Româneşti”, care dedica un capitol special schimburilor comerciale,
agenţilor de schimb şi intermediarilor.
 În 1860 exista o piaţă liberă a valorilor mobiliare, a efectelor de comerţ şi
valutelor.
 Bursa de Valori din Bucureşti s-a deschis oficial în data de 1 decembrie
1882, pe baza Înaltului Decret Regal ce promulga „Legea asupra burselor,
mijlocitorilor de schimb şi mijlocitorilor de mărfuri”.
 Bursa de Valori din Bucureşti a fost creată îndeosebi pentru tranzacţionarea
titlurilor cu venit fix, dar şi a acţiunilor societăţilor agricole, industriale,
comerciale, a înscrisurilor funciare urbane şi rurale.
 Speculaţiile în afara bursei erau permise, afectand funcţionarea burselor
nou înfiinţate: Bursa de Comerţ de la Iaşi, Bursa din Bucureşti, Bursa din
Galaţi şi Bursa din Brăila.
 In 1883 s-a produs prima criza bursiera, datorită imposibilităţii lichidării
poziţiilor pe luna noiembrie a anului respectiv.
 „Legea asupra burselor, mijlocitorilor de schimb şi mijlocitorilor de mărfuri”
a fost modificată în anul 1886: garantarea operaţiunilor la termen cu un
depozit de 15% din valoarea operaţiunii, precum şi posibilitatea renunţării
la tranzacţie după şedinţă.
 Perioada 1882-1904 nu a înregistrat activitatea bursieră preconizată.
 In 1882, existau doar 6 societati pe actiuni.
 Noua lege a bursei din anul 1904 „Legea asupra burselor de comerţ” a
instituit Corporaţia bursei, a înfiinţat Camera de Arbitraj şi a reglementat
accesul la bursă.
 Această lege prevedea funcţionarea în România a următoarelor burse: la
Bucureşti, o bursă de schimb şi efecte, de cereale şi mărfuri; la Brăila,
Galaţi, Constanţa, Iaşi şi Craiova câte o bursă de cereale şi mărfuri.
 În următorul deceniu, volumul tranzacţiilor bursiere a crescut suficient de
mult pentru ca BVB să fie considerată în 1913 cea mai importantă bursă din
Europa de Sud-Est.
 Ca urmare a declanşării primului război mondial, în anul 1914, Bursa de
Valori din Bucureşti a fost închisă, tranzacţiile bursiere fiind reluate în
toamna anului 1918.
 Perioada 1919-1925, caracteristică pentru o „piaţă a taurului”, a adus
pentru Bursa de Valori din Bucureşti o dezvoltare accentuată, tranzacţiile
derulate fiind în cea mai mare parte speculative.
 Începând cu anul 1926, cursurile acţiunilor la bursă încep să scadă, după cei
şapte ani de piaţă în creştere urmând şapte ani de scăderi dezastruoase.
 În anul 1929, ca urmare a crahului bursier global, a fost publicată „Legea
asupra burselor” care a avut ca şi consecinţă unificarea legislativă a
regimului burselor din România şi îmbunătăţirea cadrului de reglementare
în domeniul bursier.
 Această nouă lege bursieră a determinat separarea burselor: de valori şi de
mărfuri.
 La Bursa de Valori din Bucureşti se negociau acţiuni şi efecte în operaţiuni
„pe bani gata”.
 În anul 1932, datorită agravării crizei financiare mondiale, volumul
tranzacţiilor cu acţiuni s-a redus iar cursurile acestora au atins cel mai
scăzut nivel înregistrat vreodată.
 În următorii ani, până la sfârşitul celui de-al doilea război mondial, bursa de
valori a înregistrat un regres.
  După impunerea regimului comunist şi instaurării proprietăţii de stat din
1948, bursa de valori a fost închisă, produsele specifice bursei (acţiuni,
obligaţiuni) dispărând.
 Perioada anilor 1952-1989 reprezintă o „gaură neagră” în istoria pieţei de
capital din România.
 După 1990, au fost iniţiate mai multe reforme pentru tranziţia de la
economia planificată centralizat la economia de piaţă.
 Primul pas- Promulgarea Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale
 Un alt moment important a fost adoptarea Legii nr. 58/1991 privind
privatizarea societăţilor comerciale, care a pus în evidenţă necesitatea unei
pieţe secundare de capital.
 În anul 1993, parlamentul a respins proiectul de lege propus de Banca
Mondială pentru înfiinţarea pieţei de capital în România.
 Au apărut şi au funcţionat jocurile de tip piramidal, cel mai celebru fiind
Caritas, iar tolerarea acestora de către autorităţi a generat confuzie în
rândul populaţiei.
 Sunt adoptate două acte normative de reglementare a pieţei: O.G. nr.
18/1993 care reglementa tranzacţiile nebursiere cu valori mobiliare şi
organizarea unor instituţii de intermediere şi O.G. nr.24/1993 care
reglementa constituirea şi funcţionarea fondurilor deschise de investiţii şi a
societăţilor de investiţii.
 Prima reglementare completă a pieţei de capital este adoptată în 1994:
Legea nr. 52/1994 privind valorile mobiliare şi bursele de valori, prin care
se creează cadrul necesar al apariţiei instituţiilor pieţei de capital:
1.Autoritatea de supraveghere şi reglementare a pieţei de capital, CNVM;
2. BVB;
3. asociaţiile profesionale specifice - organism de autoreglementare: Asociaţia
Naţională a Societăţilor de Valori Mobiliare (ANSVM);
4. societăţi de depozitare şi societăţi de registru: Societatea Naţională de
Compensare, Depozitare şi Decontare (SNCDD), Registrul Român al Acţionarilor
(RRA).
• După apariţia Legii nr. 52/1994, piaţa primară şi secundară au început să
înregistreze o activitate tot mai mare.
• Prima bursă futures şi de opţiuni din România: BMFMS a fost înfiinţată în
data de 14 decembrie 1994, oferind instrumente financiare derivate
specifice pentru managementul riscului.
• După o întrerupere de cinci decenii, BVB a fost reînfiinţată în anul 1995,
tranzacţionarea începând în noiembrie 1995 cu numai şase companii
admise la cota bursei.
• Primul an de funcţionare a fost relativ modest d.p.d.v. al volumului
tranzacţiilor (sub 15 miliarde lei ROL), însă numărul societăţilor cotate a
crescut de la 6 la 17 la sfârşitul anului 1996 şi 73 la sfârşitul lui 1997.
• Bursa de Valori Bucureşti a fost finanţată de la bugetul de stat, cu condiţia
ca, în termeni de trei ani de la înfiinţare, să ramburseze din comisioanele
aplicate tranzacţiilor efectuate suma pe care a necesitat-o înfiinţarea sa.
• În anul 1996 are loc înfiinţarea pieţei extrabursiere RASDAQ, pentru
tranzacţionarea acţiunilor celor 5.700 societăţi privatizate prin Programul
de Privatizare în Masă.
• RASDAQ este rezultatul direct al cooperării româno-americane pentru
orientarea către sectorul privat al instituţiilor pieţei de capital.
• Spre sfârşitul anului 1997, piaţa bursieră a intrat în declin, urmând, mersul
economiei.
• Pe lângă cauzele interne ale evoluţiei descendente, şi criza asiatică din 1997
a determinat investitorii străini să retragă capitalurile de pe pieţele de
capital emergente.
• În a doua jumătate a anului 2000, conducerea B.V.B. a demarat un proces
de restructurare a pieţei de capital.
• În acelaşi an, intră în vigoare a un pachet legislativ ce cuprindea patru legi:
1)Legea privind valorile mobiliare, serviciile de investiţii financiare şi pieţele
reglementate,
2)Legea privind organismele de plasament colectiv,
3)Legea privind pieţele reglementate de mărfuri şi instrumente financiare
derivate,
4)Legea privind aprobarea Statutului CNVM
• În 2002 au fost lansate şi primele oferte publice de vânzare de obligaţiuni
municipale, care au fost ulterior listate la cota Bursei de Valori Bucureşti.
• Rasdaq s-a transformat în societate pe acţiuni în anul 2003, când şi-a
schimbat şi denumirea, devenind Bursa Electronică Rasdaq (BER).
• În anul 2003, la Bursa de Valori Bucureşti, s-a listat şi tranzacţionat prima
emisiune de obligaţiuni corporative.
• La jumătatea anului 2004 a intrat în vigoare o nouă lege, Legea
nr.297/2004 privind piaţa de capital având menirea să contribuie la
creşterea performanţelor pieţei, la interconectarea acesteia cu sistemele de
tranzacţionare şi compensare-decontare europene şi la diversificarea
instrumentelor tranzacţionabile pe pieţele reglementate.
• Începând cu anul 2005, piaţa de capital din România a intrat într-un proces
profund de reconstrucţie, fiind implementate directivele europene privind
piața de capital.
• Bursa de Valori Bucureşti şi-a schimbat forma juridică din instituţie de
interes public în societate pe acţiuni.
• Un moment semnificativ în evoluţia pieţei de capital a ţării noastre l-a
reprezentat data de 30 noiembrie 2005 când s-a hotărât fuziunea prin
absorbţie a BER de către BVB.
• Cu această ocazie s-a majorat şi capitalul social al BVB, iar numărul
acţionarilor a crescut de la 67 la 71, din care 68 sunt SSIF-urile ce operează
la bursă.
• S-a procedat la reducerea numărului emitenţilor listaţi pe segmentul de
piaţă Rasdaq, astfel încât numărul societăţilor tranzacţionabile s-a redus de
la peste 5000 în 1996, la aproximativ 1700 în anul 2007.
• Începând cu anul 2005, investitorii au avut posibilitatea să tranzacţioneze la
BVB drepturile de preferinţă, ataşate acţiunilor nou emise cu prilejul
majorărilor de capital social.
• Dacă în anul 2000 capitalizarea bursieră reprezenta doar 1,37% din PIB, în
anul 2004 aceasta ajunsese la 13,86% pentru ca în anul 2006, capitalizarea
bursieră să depăşească 24% din PIB.
• În anul 2006 s-a derulat cu succes emisiunea de obligaţiuni a Băncii
Internaţionale pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BIRD) în valoare de 525
mil. RON.
• Evoluţiile anului 2007 la Bursa de Valori Bucureşti denotă creşterea
sensitivităţii pieţei la procesele care au loc loc la nivel internaţional.
• Bursa de Valori Bucureşti a reuşit în anul 2007 să-şi diversifice gama de
instrumente financiare oferite.
• În luna septembrie 2007 a fost lansată la BVB piaţa la termen cu primele
instrumente derivate: contractele futures pe indicele BET si BET-FI.
• La finele anului 2007 au debutat trazacţiile cu drepturile de alocare care au
însoţit acţiunile emise de către Transgaz S.A. în cadrul ofertei publice
primare iniţiale.
• Oferta Transgaz a depăşit toate recordurile stabilite anterior în România
atrăgând subscrieri totale de 1,8 miliarde euro ce au reprezentat o
suprasubscriere de 28 ori a numărului de 1.177.384 acţiuni oferite.
• BMFMS a introdus o serie de inovaţii la nivelul gamei de instrumente
tranzacţionate: contractul futures pe aur (SIBGOLD) şi contractele futures
pe acţiuni Rasdaq.
• Aplicarea directivelor Uniunii Europene de către toţi actorii pieţei de capital
a reclamat din partea acestora eforturi şi costuri însemnate.
• Astfel, emitenţii ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacţionare pe
o piaţă reglementată au trebuit să aplice Standardele Internaţionale de
Raportare Financiară în baza unei strategii graduale care s-a încheiat la
finele anului 2009.
• Intermediarii pieţei de capital beneficiază de la data aderării de „paşaportul
unic european”, care oferă posibilitatea furnizorilor de servicii să opereze
pe pieţele statelor membre ale Uniunii Europene în baza autorizaţiei emise
în ţara de origine, fără nici o altă autorizaţie suplimentară
• În anul 2007 îl reprezintă au fost înregistraţi de către C.N.V.M pe baza
„paşaportului unic” 358 de firme de investiţii şi instituţii de credit ale
Uniunii Europene şi sucursale ale acestora în calitate de intermediari.
• Anul 2008 a marcat tranzacţionarea titlurilor de stat la BVB şi debutul pe
piaţă al fondurilor obligatorii de pensii administrate privat, care încep
procesul de administrare a resurselor financiare mobilizate de la aderenţi.
• Indicele BET a pierdut 70,5% din valoare in 2008, cea mai mare scadere din
istoria indicelui, care a anulat cresterile indicelui din 2007, 2006 si 2005.
• Toate actiunile tranzactionate la BVB in 2008 au incheiat anul cu
randamente negative, cea mai mare scadere fiind inregistrata de singura
societate de brokeraj listata la bursa: SSIF Broker (95,25%).
• Pe fondul declansarii crizei fin. internationale, piaţa noastră de capital s-a
caracterizat printr-o volatilitate ridicată, reducerea lichidităţii şi scăderea
accentuată a indicilor bursieri.
• In anul 2008, indicele BET a scazut cu 70% si capitalizarea bursiera a BVB a
scazut cu 47%.
• In concordanta cu masurile anticriza de la nivel international, CNVM a
initiat o serie de masuri privind supravegherea prudentiala si dezvoltarea
pietei:
1.Extinderea monitorizării entităţilor pieţei de capital ce au risc crescut.
2. Acordarea de consultanta gratuita pentru initierea ofertelor publice
sustinerea crearii in Romania a unei platforme de tranzacţionare pentru
instrumentele financiare foarte lichide ale emitenţilor străini.
4. Stimularea introducerii unor noi instrumente financiare
5. Implicarea CNVM in diversificarea serviciilor oferite investitorilor de către
entităţile pieţei.
• Bursa de Valori Bucureşti a înregistrat un an de scădere în 2011, după
stagnarea din 2010 şi revenirile parţiale din 2009.
• In anul 2013 piata de capital din Romania a iesit din tendinta de stagnare a
anilor precedenti, multe din actiunile listate inregistrand cresteri de pret.
•
• Anul 2013 a mai consemnat un eveniment major pe piata de capital:
infiintarea Autoritatii de Supraveghere Financiara (ASF), organism unic de
reglementare si supraveghere a pietelor de capital, asigurari si pensii, ce
preia atributiile fostelor:
- Comisii Nationale a Valorilor Mobiliare (CNVM),
- Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor (CSA) si
- a Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private (CSSPP).
• Indicele BET a incheiat anul 2013 cu o crestere de 26,1%, cel mai bun
randament anual din 2009 incoace.
• DPDV al capitalizarii, Bursa de valori Bucureşti este situată, pe regiune între
Bursa din Bulgaria şi cea din Budapesta iar din perspectiva numărului de
companii listate, BVB se situează între Bursa din Budapesta şi Bursa
vieneză, cu un număr de 85 de companii tranzacţionate în cadrul pieţei
reglementate.
• Dinamica indicilor din Europa Centrală și de Est arată că aceştia au
înregistrat scăderi spre finele lui 2014, şi în special în luna decembrie pe
fondul scăderii prețului petrolului, a descreșterii indicelui producției
industriale  și a prognozelor reduse de creștere pentru  țările din zona euro,
principalul partener economic.
• Indicele BET a continuat să crească și în 2014, cu peste 9%, depășind ceilalți
indici regionali cu excepția indicelui bursei din Slovacia.
•

Raportul P/E forward se calculează împărțind prețul acțiunii la profitul net

pe acțiune și arată cât de mult plătesc investitorii pentru câștigurile
previzionate pentru următorul an.
• Riscul de re-evaluare se calculează împărțind rapoartele P/E forward și
arată cât de mult plătesc investitorii pentru câștigurile previzionate pentru
anul următor în comparație cu altă piață.
• În luna decembrie 2016 raportul P/E forward este subunitar în raport cu
Ungaria, Cehia, Polonia, Germania și Austria, indicând că piața de capital
din România este atractivă din acest punct de vedere.
• La sfârșitul anului 2016 piața de capital românească a fost mai atractivă în
comparație cu Germania, Republica Cehă, Austria și Polonia și Ungaria,
datorită raportului subunitar înregistrat.
•
•

Începând din august 2014, ASF a lansat proiectul STEAM, cu scopul de

deschidere a pieţei de capital, de eficientizare şi de facilitare a accesului
investitorilor în România, pentru a depăși statutul de piață de frontieră și a
deveni piață emergentă.
• La finalul anului 2014, s-a lansat în cadrul BVB piața alternativă AERO,
destinată IMM-urilor și companiilor nou înființate.
• Legea nr. 151/2014 a acordat o perioadă de un an pentru clarificarea
situaţiei emitenţilor tranzacționați în cadrul acestei pieţe şi pentru
încetarea existenţei RASDAQ.
• Activitatea pieței RASDAQ și a pieței valorilor mobiliare necotate a încetat
de drept la data de 27 octombrie 2015.
•
• În urma finalizării restructurării pieței RASDAQ și pieței valorilor mobiliare
necotate, un număr de 311 societăți ale căror acțiuni se tranzacționau pe
piața RASDAQ sau pe piața valorilor mobiliare necotate s-au transferat pe
piața reglementată/ATS (5 pe piața reglementată BVB, 271 pe ATS- BVB și
35 pe ATS - SIBEX.
• Așadar, în prezent, Bursa de Valori Bucuresti ofera o alternativa de
finantare atat companiilor mature, care pot atrage capital pe Piata
Principala, precum si start-up-urilor si IMM-urilor pentru care a fost
creata piata AeRO. Pe ambele piete pot fi emise actiuni si obligatiuni.
• În prezent, piața de capital din România este inclusă în categoria piețelor la
frontieră. O piață de frontieră este una cu lichiditatea scăzută, piețele de
capital slab dezvoltate, și venituri mai mici pe cap de locuitor.
• În sept. 2016 piața de capital din România a fost inclusă de către FTSE
Russell pe lista țărilor care prezintă un potențial substanțial de a trece la
statutul de piață emergentă într-un orizont de timp scurt sau mediu.
• Intrarea României pe traseul cu destinația piețelor emergente este unul
dintre evenimentele cele mai definitorii și importante din întreaga istorie a
pieței de capital din România.
• Pe parcursul anului 2016 au avut loc o serie de oferte sau tranzacții
semnificative. Printre acestea amintim:
• Ofertă vânzare Romgaz: 5,8% din companie, 541 mil.lei
• Ofertă răscumpărare Fondul Proprietatea: 5% din companie, 327 mil.lei
• Ofertă vânzare OMV Petrom: 6.4% din companie, 682 mil.lei
• Oferta publică inițială Medlife: 44%, 230 mil.lei
2.1. DEFINIREA ŞI CLASIFICAREA INSTRUMENTELOR FINANCIARE
O Titlurile financiare sunt instrumente materiale sau evidenţiate prin
înscrierile în cont care oferă deţinătorilor drepturi patrimoniale asupra
emitentului.
O Legislaţia românească definea pentru prima data valorile mobiliare prin
OUG nr. 28/2002:
- instrumente financiare negociate transmisibile prin tradiţiune sau prin
înscrierea în cont, care conferă drepturi egale pe categorie, dând deţinătorilor
dreptul la o fracţiune din capitalul social al emitentului sau un drept de creanţă
general asupra patrimoniului emitentului, şi fiind susceptibile de
tranzacţionare pe o piaţă reglementată.
O Valorile mobiliare includeau iniţial:
1. acţiuni;
2. titluri de stat, obligaţiuni;
3. drepturi de preferinţă la subscrierea de acţiuni şi drepturi de conversie a
unor creanţe în acţiuni.
4. alte instrumente financiare, cu excluderea instrumentelor de plată.
O Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital extinde conceptul de titlu
financiar şi clasifică instrum. financiare în:
1. valori mobiliare;
2. titluri de participare la organismele de plasament colectiv;
3. instrumente ale pieţei monetare cu scadenţă mai mică de un an şi
certificate de depozit;
4. contracte futures financiare;
5. contracte forward pe rata dobânzii, denumite FRA;
6. swap-uri pe rata dobânzii, pe curs de schimb şi pe acţiuni;
7. opţiuni pe valori mobiliare, pe titluri de participare, pe instrumente ale
pieţei monetare, pe contracte futures;
8. unităţi de fond;
9. instrumente financiare derivate pe mărfuri.
O Potrivit directivelor UE implementate in leg. Rom., sfera de cuprindere a
instrumentelor financiare este mult mai largă decât cea a titlurilor
financiare, cuprinzând atât instrumentele tranzacţionate pe piaţa de capital
cât şi instrumentele specifice pieţei monetare.
O Instrumentele financiare tranzacţionate pe piaţa de capital, pot fi
denumite generic”produse bursiere”, fără a înţelege prin aceasta că
tranzacţionarea se realizează strict pe o piaţă reglementată de tipul bursei
de valori
A. În funcţie de drepturile şi obligaţiile încorporate, instrumentele financiare
pot fi:
- titluri de creanţă, respectiv obligaţiunile;
- titluri participative, respectiv acţiunile;
- titluri ce conferă drepturi de tranzacţie: drepturi de subscriere, drepturi de
atribuire, warante financiare, contracte forward, futures, options, swaps.
B. În funcţie de natura venitului pe care-l asigură, putem avea:
- instrumente financiare cu venit fix: obligaţiuni cu dobândă fixă, titluri de
stat, înscrisuri funciare, acţiuni preferenţiale;
- instrumente financiare cu venit variabil: acţiuni, obligaţiuni cu dobândă
variabilă, instrumentele financiare derivate;

C. În funcţie de scopul pe care îl urmăreşte investitorul prin folosirea

instrumentelor financiare, putem avea:
- instrumente speculative;
- instrumente investiţionale.
D. În funcţie de modul în care sunt create, instrumentele financiare pot fi:
- instrumente financiare primare: acţiuni, obligaţiuni, titluri ale organismelor
de plasament colectiv, drepturi de subscriere, drepturi de atribuire şi
warante financiare;
O Instrumente financiare derivate: contracte forward, contracte futures,
contracte options, contracte swaps ;
O instrumente financiare sintetice: contracte futures pe indici bursieri,
strategii cu opţiuni, stelaje.
O instrumente financiare structurate: produse structurate create pentru a
răspunde obiectivelor investiţionale diverse şi având ca scop acoperirea
riscurilor; activul suport al acestor produse complexe poate varia de la
cursul de schimb, acţiuni, indice bursier până la instrumente ale pieţei
monetare şi sunt combinate cu instrumente financiare derivate.
 Acţiunile = instrumente financiare cu venit variabil care conferă
deţinătorilor un drept de proprietate asupra patrimoniului unei societăţi
comerciale, dreptul la dividend şi, de obicei, un drept de vot.
O Acţiunile sunt instrumente emise de către o companie fie pentru
constituirea, fie pentru majorarea capitalului social al acesteia.
O Evidenţiem următoarele caracteristici ale acţiunilor:
1. acţiunile sunt fracţiuni ale capitalului social care au o anumită valoare
nominală.
2. acţiunile conferă drepturi egale posesorilor lor.
3. acţiunile sunt indivizibile. Această prevedere are drept scop evitarea
divizării excesive a capitalului social.
4. acţiunile sunt instrumente negociabile
 Faţă de investiţia în proprietăţi imobiliare, metale preţioase şi tablouri rare,
investiţia în acţiuni oferă numeroase avantaje:
- Costurile relativ scazute ale comisionului;
- Usurinta cu care titlurile financiare cumparate pot fi pastrate in siguranta;
- Rapiditatea cu care acestea pot fi cumparate si vandute;
- Posibilitatea de determinare a valorii de piata exacte a investitiilor in
cateva minute.
2.2.1. Tipuri de acţiuni
I. În funcţie de înscrierea numelui posesorului, acţiunile pot fi:
- nominative - au înscris numele acestuia pe certificat sau în cont şi pot fi
transmise doar prin consemnarea tranzacţiei într-un registru special al
societăţii şi
- la purtător - nu au înscris numele posesorului, iar drepturile conferite de
aceste acţiuni aparţin celui care le deţine. Dacă prin contractul de societate
sau statut nu se precizează forma acestora, acţiunile respective vor fi la
purtător.
II. După forma de emisiune, acţiunile pot fi:
- materializate, pe suport hârtie şi
- dematerializate- nu au o existenţă materială, fiind înscrise într-un cont care
este ţinut fie de emitent, fie de un intermediar abilitat în acest scop. Pot fi
doar acţiuni nominative.
III. Din punctul de vedere al drepturilor conferite posesorului lor, acţiunile se
clasifică în:
- acţiuni obişnuite (ordinare sau comune) şi
- acţiuni preferenţiale.
 Cele mai numeroase dintre acţiuni sunt acţiunile obişnuite, a căror
denumire nu este însoţită de nici o precizare.
 Acţiunile comune conferă următoarele drepturi: dreptul la dividend,
dreptul de vot în adunările generale şi extraordinare ale societăţii emitente,
dreptul de a supraveghea gestiunea societăţii şi de a participa la lichidarea
acesteia în caz de vânzare sau dizolvare.
 Acţiunile obişnuite au o durată de viaţă nelimitată, rămânând pe piaţă
până când compania emitentă se dizolvă sau dispare în orice alt mod.
 Dividendele platite actionarilor obisnuiti sunt variabile, in functie de
marimea profitului obtinut de companie si in functie de politica de
dividende practicata.
 Legea da posibilitatea societatilor comerciale sa-si stabileasca singure
politica cu conditia ca dividendele sa se distribuie numai daca se
inregistreaza profit.
 Acţiunile preferenţiale dau dreptul la un dividend prioritar şi conferă
posesorilor aceleaşi drepturi ca şi acţiunile comune, cu excepţia dreptului
de a participa şi de a vota în AGA.
 În cazul lichidării societăţii (dizolvare sau faliment), acţionarii preferenţiali
trebuie să primească valoarea nominală a acţiunilor deţinute, precum şi
dividendele cumulate în numerar, înainte de a se distribui ceva
deţinătorilor de acţiuni comune.
 Acţiunile preferenţiale se emit pentru perioade limitate de timp şi se
recurge la lansarea lor pe piaţă mai ales atunci când se consideră că
punerea în circulaţie a acţiunilor obişnuite nu ar avea impact asupra
investitorilor.
O În practica internaţională, întâlnim mai multe tipuri de acţiuni preferenţiale:
1. acţiuni privilegiate: dividend fix+dividend suplimentar şi dau dreptul la mai
mult de un vot/acţiune
2. acţiuni cu dividend prioritar fără drept de vot : presupun renunţarea la
dreptul de vot, în schimbul unei priorităţi la distribuirea dividendelor.
3. acţiuni cu drept de vot privilegiat:acţiuni ale fondatorilor, emise în scopul
de a proteja întreprinderea de amestecul abuziv al unor terţi.
4. În SUA, emit acțiuni preferențiale mai mult instituțiile financiare și cele de
utilități publice. Dividendul prioritar nu este deductibil la calculul
impozitului pe profit. Mărimea pieței acțiunilor preferențiale este estimată
la 200 miliarde USD, în comparație cu mărimea pieței acțiunilor de 16
trilioane și piața obligațiunilor 5 trilioane.
5. În Cehia, piața acțiunilor preferențiale este jumătate din piața acțiunilor
O Prin prospectul de emisiune, acţiunilor preferenţiale le sunt ataşate,
individual sau combinat mai multe clauze:
O a. clauza de cumulativitate-dividendele neplatite datorită reînregistrării de
profit se acumulueaza si vor fi platite in momentul in care societate va
realiza profituri suficiente. toate dividendele preferenţiale restante trebuie
plătite înainte de declararea oricăror dividende obişnuite.
O b. clauza de necumulativitate-in cazul in care societatea nu poate plati
dividendele respective intr-un an, dividendele acelui an sunt pierdute.
O c.clauza de participare la profit- actionarii preferentiali mai pot castiga un
dividend suplimentar, daca societatea inregistreaza profit mare. Acţionarii
preferenţiali vor încasa un dividend total egal cu dividendul cuvenit pentru
acţionarii comuni.
O d.clauza de răscumpărare-societatea isi rezerva dreptul de a retrage
actiunile preferentiale de pe piata, la momentul ales de ea- când scade
semnificativ rata dobânzii. Această caracteristică este o măsură de
protecţie a societăţii emitente şi este indezirabilă în ceea ce îi priveşte pe
acţionari şi ei nu au altă opţiune decât să predea acţiunile la data anunţată
prin prospectul de emisiune.
O e. clauza de convertibilitate- permite deţinătorilor de acţiuni preferenţiale
să şi le convertească în acţiuni ordinare, rata de conversie fiind stabilită de
AGA.
O Unele trasaturi ale actiunilor preferentiale sunt in favoarea societatii
emitente, iar altele in favoarea actionarilor.
O În România, Legea nr. 31/1990 actualizată distinge pe lângă acţiunile
ordinare şi acţiunile preferenţiale, ca acţiuni ce asigură un dividend prioritar
şi nu conferă drept de vot.
O Dividendul prioritar este un dividend minim garantat distribuit înaintea
oricărei alte prelevări.
O Poate fi exprimat fie in suma fixa, fie in marime procentuala.
O În ipoteza în care rata dividendului prioritar este exprimată procentual,
procentul se aplică la valoarea nominală a acţiunii şi nu la valoarea de piaţă
a acesteia.
O Legea 31/1990 specifică că nu pot deţine acţiuni preferenţiale directorii,
administratorii şi cenzorii societăţii şi că acţiunile preferenţiale pot fi
oricând transformate în acţiuni ordinare prin hotărârea AGA.
O Decizia de a emite acţiuni preferenţiale aparţine exclusiv acţionarilor
obişnuiţi, trebuind respectate prevederile Legii 31/1990, adică:
O acţiunile preferenţiale să aibă aceeaşi valoare nominală ca şi acţiunile
obişnuite;
O acţiunile preferenţiale să nu depăşească o pătrime din capitalul social.

IV. În funcţie de caracteristicile juridice ale acţiunilor, pe piaţa de capital

putem întâlni:
O acţiuni autorizate: reprezintă numărul maxim de acţiuni dintr-o anumită
clasă pe care o anumită societate îl poate emite legal.
O acţiuni neemise: sunt acea parte din numărul total de acţiuni autorizate
care nu a fost emisă în vederea comercializării.
O acţiuni puse în vânzare: sunt acţiuni emise şi aflate în procesul vânzării
iniţiale.
O acţiuni aflate în circulaţie: sunt acţiuni care au fost emise şi vândute şi care
sunt deţinute de public.
O acţiuni de trezorerie: reprezintă acţiuni proprii răscumpărate de societate
din diverse motive.
O acţiunile de trezorerie se caracterizează prin faptul că nu sunt purtătoare
de dividende, iar dreptul de vot este suspendat pe perioada în care acestea
se află în patrimoniul societăţii.
O O societate îşi tezaurizează acţiunile în scopul:
- contracarării unei tentative de preluare, ca rezultat al stabilizării preţului de
piaţă în timpul unei emisiuni noi şi
- oferirii unei alternative la plata dividendelor impozabile, deoarece
reducerea numărului acţiunilor aflate în circulaţie creşte valoarea per
acţiune şi adesea preţul de piaţă.
 Potrivit legii 31/1990, valoarea acţiunilor proprii dobândite de societate,
inclusiv a celor aflate în portofoliul său nu trebuie să depăşească 10% din
capitalul social subscris.
 Acţiunile proprii dobândite prin încălcarea celor de mai sus vor fi înstrăinate
în termen de cel mult un an de la data subscrierii lor
V. În funcţie de caracteristicile lor privind investiţia de grup, acţiunile pot fi:
O acţiuni concertate: apar atunci când doi sau mai mulţi investitori
acţionează în baza unei înţelegeri cu scopul atingerii unui obiectiv comun;
O acţiuni – pereche : sunt cunoscute în SUA ca acţiunile comune ale două
companii care au acelaşi management, vândute ca un întreg.
VI. În funcţie de evoluţia cursurilor bursiere ale acţiunilor, ele pot fi:
O acţiuni în cădere liberă: sunt cele al căror preţ scade drastic din cauza unor
informaţii sau zvonuri cu privire la situaţia economică dificilă a emitentului;
O acţiuni yo-yo: sunt foarte volatile, preţul lor crescând sau scăzând des într-
un interval îngust de timp;
O acţiuni blue-chip: sunt acţiuni comune ale unor companii mari, bine
cunoscute de-a lungul timpului pentru creşterea profitului şi plata
dividendelor, precum şi pentru calitatea managementului, a produselor şi
serviciilor.

Drepturi generate de acţiuni

1. Dreptul de vot. Fiecare acţiune ordinară îndreptăţeşte deţinătorul la un

singur vot.
O Există posibilitatea ca prin actul constitutiv să se stabilească un alt raport
între numărul acţiunilor deţinute de o persoană fizică sau juridică şi
numărul voturilor aferente.
2. Dreptul la dividend – principalul drept patrimonial al acţionarului ordinar.
O Potrivit normelor legale în vigoare în ţara noastră, dividendele se vor plăti
acţionarilor doar dacă se înregistrează profit şi proporţional cu cota de
participare la capitalul social, dacă prin actul constitutiv nu s-a prevăzut
altfel.
O AGA decide in functie de politica investionala si de actul constitutiv al
societatii daca se vor distribui sau nu dividende.
O În situaţia în care o societate distribuie dividende acţionarilor ordinari,
acestea pot fi distribuite sub forma:
- dividendului în numerar (cash)
- dividendului în acţiuni(stock dividend).
- Dividendele în numerar sunt distribuite după un anumit program. În
România legea permite distribuirea dividendelor doar după încheierea
exerciţiului financiar, dar nu mai târziu de 6 luni de la data aprobării
situaţiilor financiare anului încheiat.
- Potrivit legii 31/1990, Consiliul de Administratie are obligatia sa convoace
AGA si sa stabileasca data desfasurarii adunarii generale.
- Consiliul de Administratie va solicita Depozitarului central lista
actionariatului la data de referinta, care desemneaza actionarii indreptatiti
participe la AGA si sa primeasca dividende.
- Libertatea Consiliului de Administratie de a stabili aceasta data este limitata
doar de prevederea potrivit careia perioada de timp dintre data de
referinta si data la care va avea loc adunarea generala nu trebuie sa
depaseasca 60 zile.
- Practica dovedeşte că după data de referinta preţul acţiunilor
tranzacţionate va înregistra o scădere relativ proporţională cu valoarea
dividendelor anunţate.
O Astfel, având în vedere că legea impune un interval de min. 15 zile între
publicarea convocării şi desfăşurarea adunării generale, este posibil ca data
de referinţă stabilită să fie anterioară publicării convocării, caz în care
investitorii sunt lipsiţi de posibilitatea de a lua decizia de
vânzare/cumpărare bazată pe o informare eficientă.
O Este preferabil să se stabilească data de referinţă în intervalul cuprins între
data publicării convocării şi data desfăşurării adunării generale.
O Dividende în acţiuni vor fi distribuite ca procent la numărul acţiunilor
deţinute de un acţionar. Dividendele sub formă de acţiuni sunt plătite
atunci când o societate înregistrează profit dar doreşte să-şi conserve
lichidităţile.
O Dividendele primite sub forma de actiuni prezinta urmatoarele avantaje:
a) pentru investitori:
- nu sunt supuse imediat impozitarii;
- creste numarul de actiuni detinute de respectivii investitori.
b) Pentru societate:
- cost extrem de redus;
- creste capitalul social, fara nici un cost suplimentar
- nu mai trebuie sa mobilizeze numerar.

3) Dreptul de preemţiune - Legea 31/1990 prevede că acţiunile emise în

scopul majorării capitalului social vor fi oferite spre subscriere, în primul rând,
acţionarilor existenţi, proporţional cu numărul acţiunilor pe care le posedă şi
cu obligaţia ca aceştia să îşi exercite dreptul lor de preferinţă în termenul
hotărât de A.G.A.
4) Dreptul de recuperare a capitalului investit. Se manifestă în situaţia în care
societatea dă faliment sau recurge la o lichidare forţată.
O Acest drept se mai numeşte şi drept rezidual, deoarece înainte de a
rambursa capitalul investit de acţionarii săi, orice societate trebuie să îşi
 onoreze, în următoarea ordine, obligaţiile faţă de creditorii săi: salariaţi,
stat, restul creditorilor.

Diferitele valori ale unei acţiuni

O Valoarea nominală (VN)= fractiunea din capitalul social.
O Valoarea de emisiune (PE) = poate fi mai mare sau egala decat VN.
O Valoarea de piaţă (C)= pretul de tranzactionare pe piata
secundara- cursul bursier
O Valoarea contabilă (Vc)=raportul dintre capitalul propriu al
societatii si numarul de actiuni emise.
O Valoarea intrinseca = ANC corijat/N- activul net corectat cu
plusurile sau minusurile de active latente ce revin pe o acţiune.
O Valoarea financiară (Vf) = DPA/Rmd- reprezintă suma care ar
aduce un câştig egal cu cel din plasamentul în respectivele acţiuni,
în condiţiile în care ar fi plasată la o rată a dobânzii egală cu media
de pe piaţa bancară.
O Valoarea de lichidare (Vi )= ANC/N- este o valoare de piaţă, se
calculează tot ca raport între activul net şi totalul acţiunilor, însă
poate fi diferită de val. Cont.
O Valoarea teoretica sau actuala(V0) = Σ Cfi / ( 1+k)i - prin metoda de
actualizare a cash-flow-urilor disponibile
O Cursul bursier este rezultatul raportului cerere-ofertă şi este
influenţat de următorii factori:
- situaţia economico-financiară a emitentului;
- evoluţia pieţei de capital naţionale şi internaţionale;
- fenomene pur bursiere ce influenţează cererea sau oferta.
O Acţiunile nu pot fi puse în circulaţie la un preţ de emisiune mai
mic decât valoarea lor nominală.

Drepturile preferenţiale de subscriere, drepturile de atribuire,

warantele
O Drepturile preferenţiale de subscriere reprezintă privilegiul
acordat de către societate acţionarilor săi, de a achiziţiona cu
prioritate noile acţiuni.
O Valoarea teoretică a unui drept de subscriere este în principiu
egală cu pierderea de valoare aferentă fiecărei acţiuni noi, ca
urmare a noii emisiuni.
DSt=(C0-PE)/(s+1)
O Drepturile preferenţiale de subscriere au o durată de viaţă
limitată la cea a derulării operaţiunii de creştere a capitalului.
O Drepturile de subscriere sunt negociabile la bursa pe toata
perioada subscrierii noilor actiuni.
O Actiunile unei societati care ofera drepturi de preferinta ce pot fi
tranzactionate pe piata sunt mai atractive pentru investitori pt ca
sunt mai bine protejati dpdv al pozitiei in societate
O Acţionarii vechi care nu vor cumpara actiunile nou emise de care
beneficiaza pe baza drepturilor de subscriere vor asista la diluarea
influentei lor in societate.
O Drepturile de atribuire constă în participarea tuturor posesorilor
de acţiuni ordinare la majorarea capitalului social prin
încorporarea de rezerve.
O Dreptul de atribuire ca si dreptul de subscriere poate fi calificat ca
valoare mobiliara si vandut pe piata de capital.
O La inceputul anului 2008, la BVB s-a introdus un nou instrument
financiar: drepturile de alocare, acestea fiind importate de pe
piata poloneză de capital
O Drepturile de alocare sunt valori mobiliare pe termen scurt care
certifica dreptul detinatorului de a primi o actiune care ii va fi
atribuita in momentul inregistrarii majorarii capitalului social la
Depozitarul central.
O Drepturile de alocare sunt în nr. egal cu acţiunile nou emise iar
raportul de alocare e o actiune la un drept de alocare. Valoarea
nominala a dreptului de alocare a 0, acesta avand doar valoare
intrinseca data de actiunea careia ii e atasat.
O Dupa inchiderea perioadei de derulare a ofertei publice primare
de vanzare, persoanele care au subscris şi plătit integral actiuni
noi vor primi drepturi de alocare.
O Drepturile de alocare sunt liber transferabile, emise în formă
dematerializată şi pot fi utilizate la majorările de capital făcute
prin oferta publică de vânzare primară, fuziune prin absorbţie,
etc.
O Au o durata de viata limitata pana la momentul inreg. noii
structuri a actionariatului.
O Prima emisiune de drepturi de alocare a avut loc la inc. lui 2008,
cand Transgaz a realizat prin ofertă publică iniţială de vânzare,
majorarea capitalului social cu 1.384.956 actiuni.
O La actiunile nou emise au fost atasate drepturi de alocare.
Datorită suprasubscrierii ofertei de 28 ori, deţinătorii acestor
drepturi de alocare le-au putut vinde la un pret mult mai mare
decat cel de 191,92 lei din oferta publică.