UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRONOMICE ŞI

MEDICINĂ VETERINARĂ BUCUREŞTI

FACULTATEA DE AGRICULTURĂ

Specializarea Agricultură

 Referat specii de plante

Student: Gheorghe Ileana Daniela

Anul: I

Grupa 1102

Bucureşti 2020
Cuprins

Zea mays- Porumb.....................................................................................................................3

Triticum aestivum L. - Grâul.....................................................................................................4
Secale cereale L. - Secara...........................................................................................................6
Hordeum vulgare - Orz..............................................................................................................7
Trifolium pratense - Trifoi roșu................................................................................................8
Cucurbita pepo L. - Dovleac......................................................................................................9
Solanum tuberosum L. - Cartoful.............................................................................................10
Helianthus annuus L. -Floarea soarelui....................................................................................11
Taraxacum officinale – Păpădie...............................................................................................12
Linum Usitatissimum – In........................................................................................................13
 Zea mays- Porumb
Încadrare sistematică:

Ordinul Graminales(Poales)

Familia Gramineae(Poaceae)

Trib Andropogoneae

Habitus, durata de viaţă: Plantă erbacee de talie înaltă,

anuală.

Caractere morfologice
Organe subterane: rădăcini fasciculate.
Tulpina: înaltă (1 -3 m), cu internoduri pline; la bază formează rădăcini coronare cu rol
de susținere și lăstari; internodurile în dreptul cărora se formează știuleții prezintă un
jgheab.
Frunzele: lat-liniare (30 -50 cm lungime și 5 -12 cm lățime); limbul este aspru pubescent
pe față și glabru pe dos; ligula emarginată, de 3 -5 mm lungime este ciliată.
Plantă monoică.
Inflorescența bărbătească: racem cu panicule; situată în vârful tulpinii; spiculețele
grupate câte două–unul sesil și celălalt scurt-pedunculat; fiecare spiculeț este biflor,
protejat de două glume pubescente; florile sunt formate din 3 stamine, un gineceu
rudimentar și două lodiculeși au la exterior două palee transparente.
Inflorescența femeiască: spadice cu spiculețe, învelit în hipsofile(pănuși); este inserată
la unul din nodurile mediane ale tulpinii; pe axul inflorescenței se dispun alveole în șiruri
longitudinale în care se găsesc spiculețele; sunt protejate de două glume persistente pe ax
și sunt biflore; floarea superioară fertilă, protejată de două palee membranoase, este
formată din ovar terminat cu un stil și un stigmat filiform foarte lung, bifurcat la vârf,
acoperit cu papile (mătasea); floarea inferioară este sterilă, redusă la o palee.
Înflorirea: iulie -august. Polenizarea: anemofilă.
Fructul: cariopsă golașă, de culori și mărimi diferite.

Răspândire, importanță: Cereală de primăvară deosebit de importantă în alimentație și

ca plantă furajeră; este, de asemenea, utilizată în bioterapie. Se cultivă în diferite varietăți
în toată țara. În condițiile de irigare dă recolte mari.
 Triticum aestivum L. - Grâul
Încadrare sistematică:
Ordinul Graminales(Poales)
Familia Gramineae(Poaceae)
Tribul Triticeae

Habitus, durata de viaţă: Plantă erbacee, anuală, de

toamnă sau de primăvară.

Caractere morfologice
Organe subterane: rădăcină fasciculată, formată din baza tulpinii; înlocuiește cele 3 -5
rădăcini embrionare.
Tulpina: de tip culm(pai), având circa 1 m înălțime; este alcătuită din 5 -7 internoduri
fistuloase, cilindrice și noduri pline; de la baza tulpinii principale (nodurile inferioare) se
formează, prin înfrățire, lăstari coronari, numiți frați, ce pot fi sterili sau fertili (cu
inflorescențe).
Frunzele: alterne, sesile, formate din teacă și limb; limbul liniar, are prefoliație
convolută; la baza limbului se găsesc anexele foliare-ligula membranoasă, scurtă de 2
mm și urechiușele păroase, de mărime medie, care înconjoară parțial tulpina.
Inflorescența: spic compus –spiculețele sesile, se prind direct pe axul principal al
inflorescenței, numit rahis; rahisul este format din internoduri scurte, arcuite, umflate și
păroase în partea superioară, delimitate de noduri numite călcâie sau praguri; la călcâi se
prinde un singur spiculeț; spiculețul (inflorescența elementară) este format dintr-un ax pe
care se dispun sesil 2 -5 flori și este protejat la bază de 2 glume ovate, terminate la vârf cu
un dinte sau cu o aristăscurtă; florile bazale sunt fertile, iar cele superioare sterile; fiecare
floare este protejată de 2 palee: paleea inferioară (lema) este convexă, ovată,
aristată(grupul aristatum) sau nearistată(grupul muticum); paleea superioară este
concavă, bicarenată, membranoasă și subțire; floarea este alcătuită din 3 stamine cu
antere oscilante, ovar bicarpelar, gamocarpcontinuat cu 2 stigmate plumoaseși 2 scvame
mici (1 mm lungime), membranoase, situate la baza ovarului, numite lodicule.
Înflorirea: iunie -iulie.
Polenizarea: plantă autogamă (există și posibilitatea polenizării încrucișate, cu ajutorul
vântului).
Fructul: cariopsă golașă; are un șanț median, longitudinal, pronunțat, pe partea ventrală;
în zona bazală există o teșitură ce marchează locul embrionului; la partea superioară se
găsește un smoc de peri.
Răspândire, importanță: Specie cultivată în întreaga țară, în special în regiunea de
câmpie unde ocupă suprafețe mari; utilizată pentru cariopse în alimentație, industrie,
bioterapie (folosit grâul încolțit, tărâțele de grâu) și pentru subproduse utilizate în
zootehnie; bună premergătoare pentru diferite culturi, eliberând terenul devreme.
 Secale cereale L. - Secara
Încadrare sistematică:
Ordinul Graminales(Poales)
Familia Gramineae(Poaceae)
Tribul Triticeae

Habitus, durata de viaţă: Plantă erbacee, anuală,

de toamnă sau de primăvară.

Caractere morfologice
Organe subterane: rădăcină fasciculată
Tulpina: culm cu înălțimea de 1,50 -1,80 m; este alcătuită din 5 -6 internoduri fistuloase,
ultimul fiind pubescent.
Frunzele: liniare, verzi-albăstrui, pruinoase; prefoliație convolută; ligulă scurtă, retezată
și urechiușele mici, glabre.
Inflorescența: spic compus, 4-muchiat; rahisul fragil este format din articulescurte,
comprimate, păroase, având smocuri de peri albicioși la călcâie; spiculețele sunt așezate
câte unul la călcâi, cu partea lată spre rahis; fiecare spiculeț este protejat de 2 glume
liniar-subulate, mai scurte decât paleele; între glume se găsesc 2 flori fertile și rudimentul
filamentos al celei de a treia, de 3 -5 mm lungime; paleea inferioară (lema) este îngustă și
alungită, cu carena evident ciliată, prevăzută cu o aristălungă (2 -3 cm) și aspră; paleea
superioară este concavă, bicarenată, membranoasă și subțire; lodiculele sunt mai mari față
de grâu, albicioase, păroase.
Înflorirea: iunie -iulie. Polenizarea: anemofilă.
Fructul: cariopsă golașă, alungită și ușor comprimată pe laturi, gălbui-verzuie până la
gălbui-maronie.

Răspândire, importanță: Specie cultivată cu precădere pe soluri sărace, nisipoase sau

podzolite din zona de deal; folosită în alimentație, industrie, bioterapie (tratarea
aterosclerozei, remineralizareș.a.) și zootehnie.
 Hordeum vulgare - Orz

Încadrare sistematică:
Ordinul Graminales(Poales)
Familia Gramineae(Poaceae)
Tribul Triticeae

Habitus, durata de viaţă: Plantă erbacee, anuală, de toamnă

(rar de primăvară).

Caractere morfologice
Organe subterane: rădăcină fasciculată, slab dezvoltată
Tulpina: pai (culm), cu înălțimea cuprinsă între 30 cm şi150 cm; formează 5 -7
internoduri fistuloase, glabre.
Frunzele: liniare, sesile, formate din teacă și limb; limbul de culoare verde deschis, are
prefoliație convolută și este continuat la bază de 2 urechiușe mari, glabre; ligula, puțin
dezvoltată, este trunchiată și ciliată.
Inflorescența: spic compus; rahisul este format din internoduri puternic comprimate,
păroase pe margine; la fiecare călcâi se prind câte 3 spiculețe uniflore, protejate de glume
înguste, subulate, scurt aristate; paleea inferioară (lema) are 5 nervuri (coaste)evidente și
se termină cu o aristălungă, fragilă, aspră; paleea superioară este mai mică, are 2 nervuri
evidente și un șanț longitudinal la baza căruia se găsește „pana bazală” (rest al axului
spiculețului); ovarul are la bază două lodiculemici, păroase; spicul privit de sus, dinspre
vârf, este alcătuit din 4 șiruri de spiculețe -2 formate de spiculețele mediane, respectiv 2
formate prin suprapunerea spiculețelor laterale = orz la 4 rânduri, cu 4 muchii.
Înflorirea: iunie -iulie. Polenizarea: anemofilă.
Fructul: cariopsă fusiformă, învelită în palee; este simetrică la vârf, atunci când provine
din spiculețul median și asimetricădacă se formează din spiculețele laterale.

Răspândire, importanță: Specie cultivată în toată țara, cu utilizări în alimentație,

industrie (cariopsele folosite pentru obținerea berii, alcoolului, dextrinei, glucozei),
bioterapie (plantele în stadiul tânăr și cariopsele).
 Trifolium pratense - Trifoi roșu
Încadrare sistematică:
Ordinul Fabales (Leguminosales)
Tribul Trifolieae
Familia Fabaceae (Leguminosae)

Habitus, durata de viaţă: plantă erbacee

perenă.

Caractere morfologice:
Organe subterane: rădăcina pivotantă, ajunge la 1,5 m adâncime.
Tulpina: lignificată, cu muguri la bază din care se formează în fiecare an lăstari.
Frunzele: alterne, trifoliate; foliolele eliptice au marginea întreagă sau fin serată;
pețioluluii sunt egali; pe partea superioară a foliolelor se află o pată albicioasă în forma
literei V; la baza peţiolului, concrescut cu acesta, se găsesc 2 stipele membranoase, lat-
ovate până la lanceolate, acuminate.
Florile: mici, scurt pedicelate, grupate în inflorescenţe de tip capitul; capitulele sesile,
dispuse câte 1-2 sunt protejate de 2 frunze scurt-peţiolate. Caliciul tubulos are laciniile
ciliate, filiforme, subulate şi inegale; în interior se află o proeminenţă inelară acoperită cu
peri albi, deşi; corola are petalele roşii-violacee; stindardul mai mare decât celelalte petale
iar aripiorele şi luntriţa concresc prin unguicule cu jgheabul staminal.
Formula florală:  K(5)C5A(5+4)1G1
Înflorirea: mai – septembrie.
Polenizarea: entomofilă.
Fructul:păstaie mică, monoseminală, indehiscentă, rămâne închisă în caliciul şi corola
care se brunifică; seminţele asimetric cordate sunt de culoare galben-brună cu nuanţe
violacee.

Ecologie, răspândire:
Specie xeromezofită – mezofită, mezotrofă-euritrofă. Frecventă din zona silvostepei până în
etajul boreal, în pajişti, rarişti de pădure, păşuni şi fâneţe mezofile şi eutrofe.
 Cucurbita pepo L. - Dovleac

Încadrare sistematică:
Ordinul Cucurbitales
Familia Cucurbitaceae

Habitus, durata de viaţă: Plantă erbacee anuală;

terofită.

Caractere morfologice:
Organe subterane:rădăcinapivotantă, ramificată.
Tulpina:târâtoare, fistuloasă, 5-muchiată, aspru păroasă; formează cârcei
ramificațiproveniți din lăstari metamorfozați, dispuși în axila frunzelor.
Frunzele:lung –pețiolate, cu pețiolii fistuloși, acoperiți cu peri aspri; limbul palmat –
lobat, cu 5 lobi ascuțițiși serați, aspru –păros.
Florile:unisexuate, dispuse monoic; învelișul floral dublu, pe tipul 5, gamosepal și
gamopetal; florile bărbătești, grupate în cime pauciflore, axilare, prezintă corola mare –7-
10 cm lungime, campanulată, galben-portocalie, cu 5 lacinii ovate; androceul este triadelf,
format din 5 stamine, 2 câte 2 unite și a 5-a liberă; anterele au tecele curbate în forma
literei S; la baza staminelor se află un inel nectarifer; florile femeiești, formate pe
ramificațiile secundare, solitare, au corola infundibuliformă, de 5-10 cm lungime, cu
laciniile triunghilar-ovate, terminate cu un vârf ascuțit, verzui; la baza corolei, în jurul
stilului, se află un inel nectarifer bine dezvoltat; gineceul tricarpelar, gamocarp, cu ovar
inferior; stilul gros se încheie cu 3 stigmate bilobate; placentația este parietală. Formula
florală:
- * ♂K(5)C(5)A(2) (2)1
- * ♀K(5)C(5)G(3)
Înflorirea: iulie -septembrie.
Polenizarea: entomofilă.
Fructul: de tip baciform, numit melonidă sau peponidă, de formă, mărime și culoare
variabile; semințele numeroase, eliptice, de culoare albă, sunt exalbuminate.

Ecologie, răspândire, importanţă: specie cultivată în toate regiunile țării.

 Solanum tuberosum L. - Cartoful
Încadrare sistematică:
Ordinul Solanales
Familia Solanaceae

Habitus, durata de viaţă: Plantă erbacee anuală, cultivată în

țara noastră ca anuală; geofită.

Caractere morfologice:
Organe subterane:stoloniformați din mugurii subterani ai
tulpinii și tuberculirezultați în urma tuberizării mugurilor
terminali ai stolonilor.
Tulpina:erectă sau ascendentă, înaltă de 30-80 cm, scurt, alipit, glandulos-păroasă.
Frunzele:alterne, de tip întrerupt-imparipenat-compuse, alcătuite din perechi de foliole
laterale mai mari, în alternanță cu foliole mai mici; foliolele ovate sau eliptice, acute la
vârf au marginea întreagă
Florile:dispuse îninflorescențe cimoase, terminale; sunt hermafrodite, actinomorfe, cu
înveliș floral dublu; caliciul–5 sepale, unite la bază; corola–5 petale, gamopetală, rotată,
de culoare albă sau violacee; androceulformat din 5 stamine, concrescute la bază cu tubul
corolei; anterele portocalii, alipite între ele, au deschiderea prin pori situați terminal;
gineceulbicarpelar, gamocarpelar, cu ovar superior; stilul străbate tubul anterelor și se
termină cu un stigmat rotund.
Formula florală: * K(5)[C(5)A5] G(2)
Înflorirea: mai -august.
Polenizarea: autogamă.
Fructul: de tip bacă, violet-verzui, toxică.

Ecologie, răspândire: Specie originară din America de Sud, adus în Europa de

conchistadorii spanioli, din ordinul regelui Filip al-II-lea; prezintă o plasticitate ecologică
mare.

Importanță: Cultivat ca plantă alimentară, furajeră; folosit la obținerea amidonului,

spirtului, dextrinei, cleiurilor, cauciucului sintetic, a unor coloranți speciali; tulpinile
uscate sunt folosite pentru fabricarea celulozei.
 Helianthus annuus L. -Floarea soarelui
Încadrare sistematică:
Ordin Asterales
Familia Asteraceae
Subfamilia Asteroideae(Tubuliflorae)

Habitus, durata de viaţă: Plantă erbacee anuală; terofită.

Caractere morfologice:
Organe subterane: pivotantă, puternică, ajunge până la 2,5 mîn adâncime.
Tulpina: groasă, aspru-păroasă, înaltă de 1-5m, plină cu măduvă spongioasă.
Frunzele: cele bazale –opuse, restul alterne, mari, cu baza ovat-cordată, marginea
seratăși vârful ascuțit, aspru păroase.
Florile: grupate în inflorescenţe de tip antodiu(calatidiu); axul inflorescențeieste lățit,
disciformavând pe partea inferioară hipsofilealungit-ovate, aspru-păroase, dispuse
imbricat;florilesesile se află pe partea superioară a axului, așezate după o spirală foarte
strânsă; pe marginea antodiului se află flori ligulate, zigomorfe, sterile (cu androceul și
gineceul reduse); corola galben-aurie este formată din 5 petale concrescute la bazăîn
forma unui tub ce se continuă într-o lamină lățită (= ligulă), terminată la vârf cu 3
dințișori; restul inflorescenței este format din flori hermafodite, actinomorfe, tubuloase,
cu următoarea alcătuire: caliciul–2 scvamemembranoase, dințate pe o latură, caduce;
corola–5 petaleunite într-un tubumflat și păros la bază, deschis la vârf prin 5 dinți; în
interiorul tubului, către bază se găsește inewlul nectarifer; androceul are 5 stamine cu
antere unite = A sinanter; gineceul este bicarpelar, gamocarpelar, ovar inferior care
concrește cu receptaculul; stilul subțire străbate tubul anterelor și ridică deasupra 2
stigmate papiloase; florile sunt însoțite de bractee membranoase= paiete.
Formula florală: * K2[C(5)A(5)] G(2)
Înflorirea: iulie -septembrie.
Polenizarea: entomofilă.
Fructul: uscat, indehiscent,de tip achenă.

Importanță: Cultivată ca plantă oleaginoasă, furajeră, meliferă.

 Taraxacum officinale – Păpădie
Încadrare sistematică:
Ordin Asterales
Familia Asteraceae
Subfamilia Cichorioideae(Liguliflorae)

Habitus, durata de viaţă: Plantă erbacee perenă;

hemicriptofită.

Caractere morfologice:
Organe subterane:rizomscurt, continuat cu rădăcină
pivotantăgroasă, lignificată.
Tulpina: scapiformă–internodurile scurte, cu nodurile foarte apropiate; excepție, ultimul
internodcare este lung, fistulos, lanat-păros în tinerețe, glabru la maturitate; toată planta
conține latex alb.
Frunzele: numeroase, dispuse altern și foarte apropiat la noduri formând o rozetă bazală;
scurt pețiolate, cu limbul oblanceolat, penat fidat–penat sectat, lobii orientați spre bază =
frunză runcinată; lobii pot fi întregi dințați sau fimbriați.
Florile: grupate în inflorescențe de tip antodiu; antodiile sunt solitare, de 3-4,5 cm în
diametru, protejate de un involucruformat din hipsofile dispuse pe două rânduri (biseriat);
hipsofilelesunt liniare, cele de pe cercul extern patentesau recurbate la fructificare; toate
florile sunt hermafrodite, zigomorfe, cu corola ligulată, de culoare galbenă; sunt lipsite
de bractee și au caliciul transformat în papus, alcătuit din peri simpli.
Formula florală:  K∞[C(5)A(5)] G(2)
Înflorirea: aprilie -iunie.
Polenizarea: entomofilă.
Fructul: achenă de 2,5-3,5 mm lungime, brună, fin brăzdată, spinuloasă spre vârf și
terminată cu rostru de 7-15 mm pe care se inseră papusul alb; semințele au o putere de
germinare ridicate, ce se păstrază un timp îndelungat (în unele teste semințele au germinat
și după 9 ani).

Ecologie, răspândire:
- Specie xeromezofilă-mezofilă, euritermofilă, slab acidofilă-alcalinofilă, mezotrofă-
eutrofă.
- Frecventă din zona stepei până în etajul molidului (boreal) în pajiști, izlazuri, malul
apelor, rariști de pădure, zăvoaie, tufișuri, locuri tîrlite sau ruderalizate, ogoare; poate
fi întâlnită ca buruiană în culturi.
Importanță: Plantă medicinală, alimentară; buruiană în culturi.

Linum Usitatissimum – In
Încadrare sistematică:
Ordin Geraniales;
Familia Linaceae;

Habitus, durata de viaţă: plantă anuală

Caractere morfologice:
Rădăcina: pivotantă
Tulpina: glabră, are înălțime și ramificare variabilă: var.
usitatissimum–inul mixt –înaltă de 30-80 cm, ramificarea
începe de sub cincimea superioară; var. mediterraneum–inul pentru ulei –înaltă până la 50
cm 30-80 cm, ramificarea începe din jumătatea inferioară; var. elongatum–inul pentru
fibre –înaltă de 75-100 cm, ramificarea arte loc numai la partea superioară.
Frunzele: alterne, lanceolate, sesile, cu 3 nervuri
Florile: florile așezate într-o inflorescență cimoasălaxă; sunt hermafrodite, actinomorfe,
pe tipul 5; caliciul cu 5 sepale libere, ovate; corola formată din 5 petale libere, albastre,
cad la scurt timp după înflorire; androceul este alcătuit din 5 stamine situate pe cercul
extern; staminele de pe cercul intern sunt reduse la staminodii; gineceul este format din 5
carpele unite, cu ovar 5 locular, iar după fecundație devine 10-locular.
* K 5C5 A5+0 G(5)
Fructul: capsulă globuloasă, însoțită de caliciul persistent
Semințele turtite, ovate, brun-lucioase

Ecologie, răspândire, importanță: Plantă cultivată