Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
investitorii - care în baza informaţiei financiare iau decizia de a investi sau nu mijloace în această
întreprindere;
creditorii (instituţii financiar-bancare, furnizorii) - pe care îi interesează capacitatea de plată a
întreprinderii, probabilitatea rambursării la timp şi integral creditele şi datoriile pentru mărfurile
livrate, serviciile prestate,
cumpărătorii - care îşi doresc relaţii de durată cu furnizori stabili care sînt în stare să le satisfacă
necesităţile din punct de vedere cantitativ cît şi calitativ.
Categoria utilizatorilor cu interes financiar indirect se compune din:
organele fiscale şi de control – care urmăresc corectitudinea calculării şi achitarea în termen la
buget a impozitelor, taxelor şi contribuţiilor de asigurări sociale şi medicale.
organele statistice – care generalizează dările de seamă statistice prezentate de întreprinderi şi
calculează indicatori macroeconomici la nivel de ramură şi ţară;
organele de reglementare cum sînt Comisia Naţională pentru Valori Mobiliare, Agenţia Naţională
de Reglementare în Energetică şi altele care reglementează anumite domenii de activitate
economică.
Totodată, există utilizatori interni cu interes financiar indirect cum ar fi salariaţii întreprinderii şi organele
sindicale – care nu au acces direct la informaţia financiară, dar bunăstarea cărora depinde de situaţia
economică a întreprinderii.
1
Datorită caracterului real, exact, complet şi operativ pe care îl are informaţia contabilă, şi ţinînd cont de rolul
de suport pentru deciziile care se iau la întreprindere şi în afara acesteia, contabilităţii îi revine rolul de
sistem informaţional principal al întreprinderii.
Funcţia de control – este legată de prima funcţie şi constă în verificarea modului de păstrare şi utilizare a
resurselor întreprinderii. Funcţia dată poate fi realizată în cazul în care sînt stabilite anumite norme şi
2
normative, bugete de care trebuie să se conducă personalul întreprinderii în activitatea sa. Prin compararea
indicatorilor efectivi cu cei planificaţi se determină abaterile şi cauzele acestora.
3
de răscumpărare) nu se află în proprietatea locatarului (persoana care ia în locaţiune), dar se
reflectă în bilanţul acestuia, ci nu a locatarului (persoana care dă în locaţiune). Aceasta se explică
prin faptul că avantajele economice pe parcursul unei perioade îndelungate le primeşte locatarul.
Principiul necompensării constă în excluderea compensării reciproce între active şi datorii,
precum şi între venituri şi cheltuieli.
Principiul concordanţei – prevede ca cheltuielile să fie reflectate în contabilitate concomitent cu
veniturile generate de aceste cheltuieli în cadrul unei tranzacţii de vînzare.
Esenţialitatea – conform căruia în rapoartele financiare trebuie reflectate toate posturile
importante pentru luarea deciziilor. Posturile cu un grad de semnificaţie mic pot să nu fie
reflectate. De exemplu: Rapoartele financiare publicate de întreprinderile mari pot fi exprimate în
mii lei, deoarece sumele mici nu influenţează luarea de decizii.
4
Contabilitatea reprezintă o parte componentă al sistemului informaţional managerial al întreprinderii. Orice
management modern utilizează în mod frecvent informaţia obţinută şi sistematizată în contabilitate, reieşind
din necesităţile acestuia. În aşa mod contabilitatea reprezintă cea mai importantă sursă de informare a unei
entităţi economice. Funcţia de informare a contabilităţii realizează legătura dintre această ştiinţă şi
managementul, prognoza economică, marketingul, deoarece în baza informaţiei furnizate de contabilitate
se ia decizii întemeiate privind gestiunea şi conducerea activităţii economice.
Contabilitatea a împrumutat de la statistica social-economică procedeele metodologice de grupare,
selectare etc. Totodată organele statistice folosesc informaţia din contabilitate pentru determinarea unor
indicatori generalizatori pe ramuri şi pe economia naţională.
Tot mai larg se utilizează tehnica de calcul în automatizarea evidenţei contabile, ceea ce dă naştere unei
legături dintre contabilitate şi informatică. Contabilul trebuie să cunoască la nivel mediu computerul pentru
a fi în stare să pună sarcini în faţa programatorilor în realizarea unui obiectiv sau altul.
Semnificativă este interferenţa contabilităţii cu aşa discipline ca bazele tehnologiei şi merceologia, mai ales
în cazul evidenţe contabile a unui proces de producţie specific. Cunoaşterea procesului tehnologic în linii
generale este indispensabilă pentru organizarea contabilităţii în aşa cazuri.
Totodată contabilitatea operează cu aşa noţiuni ca preţuri, costuri, profit, rentabilitate, termeni împrumutaţi
de la disciplinele profesionale generale – teoria economică, microeconomia, macroeconomia, care le redau
în mod mai aplicativ decît economia politică.