Baltagul

Hozit Andrei
I.Rezumat
Romanul începe cu o legendă care spune că Dumnezeu, după ce a făcut
lumea, a dorit să pună ordine în neamurile de pe pământ. A ales mai apoi
pentru fiecare neam câte un lucru care-l caracterizează, astfel că a ajuns şi la
munteni, cărora le-a lăsat muncile cu animalele (oile în special). Această
legendă era spusă de către Nechifor Lipan. O spunea de cele mai multe ori la
nunţi şi apoi nevestei sale, Vitoria, care se ocupa cu torsul lânii.
Cei doi trăiau în Măgura Tarcăului, împreună cu cei doi copii ai lor:
Gheorghiţă şi Minodora. În total au avut şapte copii, dar ceilalţi cinci
muriseră de diferite boli. Acum, atât Gheorghiţă cât şi Nechifor erau plecaţi
de acasă… Nechifor era plecat la Dorna ca să cumpere o turmă de oi, iar
Gheorghiţă era plecat la Jija, de unde aştepta veşti de la tatăl său căci trebuia
să plătească ceva datorii. Vitoria a primit o scrisoare de la Gheorghiţă în care
acesta îi spunea că îi este dor de casă, iar Minodora a primit o scrisoare de
dragoste de la feciorul dascălului Andrei.
Intr-o seara de toamna, torcand pe prispa casei, Vitoria Lipan se
gandeste cu drag la sotul sau, oier priceput, vesel si plin de viata, amintindu-
si ca la nunti si petreceri spunea mereu povestea despre Dumnezeu si
munteni. Ea este ingrijorata de intarzierea prelungita a lui Nechifor Lipan,
plecat la Dorna sa cumpere oi.

Unele vise si presimtiri ii sporesc nelinistea si o determina sa caute sfat la

parintele Danila si la baba Maranda, vrajitoarea satului. intoarcerea lui
Gheorghita, fiul sau, in preajma sarbatorilor de iarna, din baltile Jijiei, unde
au oile la iernat, ii spulbera si speranta ca Nechifor Lipan ar fi putut fi acolo.
Dupa sarbatori, merge la manastirea Bistrita pt. a se ruga la icoana Sf. Ana,
apoi la Piatra-Neamt, unde ia legatura cu prefectul, care o sfatuieste sa scrie
o plangere pt. a se face cercetari. Intoarsa acasa, hotaraste sa plece la Dorna
pt. a-l cauta pe Lipan si pt. aceasta, incepe sa se pregateasca.Lui Gheorghita
ii face un baltag, pe care preotul Danila il sfinteste, vinde o parte din produse
pt. a face rost de bani pt. drum si pe Minodora, fiica sa, o duce la manastirea
Varatic, urmand ca gopodaria sa o lase in grija lui Mitrea. Astfel, la inceputul
lui martie, impreuna cu Gheorghita pleaca spre Dorna.Cei doi strabat satele
de munte (Bistrita, Bicaz, Calugareni, Farcasa, Borca, Cruci) stau de vorba cu
oamenii si afla ca Lipan a trecut pe acolo.In drumul lor, la Borca, au intalnit
un botez, iar la Cruci, o nunta. Ajunsa la Vatra Dornei, Vitoria afla ca in prima
saptamana a lui noiembrie, Nechifor a cumparat trei sute de oi, din care a
vandut o suta, altor oieri, cu care a pornit la vale, apucand drumul spre
Neagra. Intreband din sat in sat, femeia afla despre cei trei oieri. La Sabosa,
urmele lui Nechifor se pierd, iar Vitoria afla de la hangiul Iorgu Vasiliu ca aici
a facut popas o turma insotita de doi ciobani, Calistrat Bogza si Ilie Cutui.

Munteanca isi da seama ca Nechifor a disparut intre Suha si Sabosa.Ea il

gaseste pe Lupu cainele lui Lipan, pripasit la un gospodar din Suha.
Neobosita, ea cerceteaza imprejurimile si descopera cu ajutorul cainelui,intr-o
rapa, osemintele lui Nechifor Lipan. Respectand traditia, ea organizeaza
priveghiul ajutata de crasmarul Toma, apoi isi inmormanteaza sotul cu toate
cele cuvenite. La praznicul de pomenire il invita pe subprefect si pe cei doi
presupusi asasini, Calistrat Bogza si Ilie Cuțui.Conducand discutia cu abilitate,
intuind ce s-a intamplat, ea povesteste cum a fost ucis Nechifor Lipan,
determinandu-l pe Calistrat Bogza sa-si piarda cumpatul si sa se
autodemaste, marturisind ca el l-a omorat pe Nechifor Lipan. Vitoria are
cugetul impacat ca si-a facut datoria de sotie si de crestina. Ea planuieste sa ii
arate si Minodorei mormantul, sa recupereze turma pierduta, gasind puterea
de a-si duce viata mai deaparte cu toate responabilitatile ce-i revin.

II.Personaje
Nechifor Lipan, Vitoria Lipan(sotia Lui Nechifor Lipan), Minodora si
Gheorghita Lipan (fii celor 2 adica a lui Vitoria si Nechifor Lipan), baciul Alexa,
Argatul Mitrea, Mos Pricop, ciobanul David (cel care o ajuta pe Vitoria cu
banii de drum), Prefectul Anastase Bolmez si cei 3 hangii : Macovei, Toma si
Iorgu Vasiliu (cei la care se opreste Vitoria pentru a afla pe unde a umblat
Nechifor), Calistrat Bogza si Ilie Cutui (ucigasii lui Nechifor Lipan), parintele
Daniil si baba Maranda (vrajitoarea satului).

III.Caracterizarea unui personaj

Nechifor Lipan=
Nichifor Lipan este personajul principal ,dar eliptic care desi este amintit in
toate momentele subiectului,nu este prezent.Nichifor Lipan este caracterizat
indirect de celalalte personaje:de catre sotia sa ca fiind harnic si iubitor,de
copii lui ca fiind un tata bun ,iar de sateni ca un om muncitor,caruia ii placeau
petrecerile,insa era si credincios"sfintea turmele si il platea bine pe acel
preot." si prin faptele sale amintite de catre sotie"se dusera cu turma la
pasunat si nu venea pana cand oile nu mancau bine",dand dovada de
harnicie si grija..Este caracterizat direct de catre narator :un om bun,cu har
de la Dumnezeu si iscusit in toate cele.Nichifor Lipan este un exemplu pentru
oameni si un tata bun,care si-a dovedit harnicia prin faptele amintite de sotie
si sateni.

IV. Referinte Critice

1CĂLINESCU, Istoria literaturii române de la origini
până în prezent, Fundaţia pentru literatură şi artă, Bucureşti, 1941.

„Cu Baltagul, d-l Mihail Sadoveanu se aşează mai puţin în inima literaturii
româneşti, unde l-au aşezat cele peste 50 de volume, ca tot atâtea aspecte
ale lumii căreia el, povestitorul, i-a dat viaţă, cât în inima propriei sale
literaturi. Baltagul se menţine în zona aceea superioară de mister şi de
poezie, începută cu Hanu Ancuţei şi continuată în bună parte de Zodia
Cancerului. […]

El constituie, sub raportul invenţiei, reconstituirea acelei crime păstoreşti

despre care vorbeşte balada Mioriţei, şi meritul lui stă mai puţin în fabulaţia
ingenioasă, desigur, a acestor întâmplări, cât în rezonanţa lor în mijlocul
pădurii sălbatice şi în măiestria cu care îşi poartă de-a lungul drumurilor din
munte eroina, aprigă, voluntară, dar şi iluminată, pe Vitoria, văduva
ortomanului păstor Nechifor Lipan. Dramă omenească, povestea din Baltagul
poartă totuşi un pronunţat accent de mare baladă, romanţată, de mister
cosmic, aici rezolvându-se epic, după cum în Hanu Ancuţei se rezolvă feeric. A
fi păstrat acestei povestiri, germinată în glastra de cleştar a Mioriţei, toată
puritatea de timbru a baladei şi tot conturul ei astral – iată în ce stă întâiul
dintre merite şi cel mai preţios al Baltagului. Vin după acestea toate celelalte
însuşiri fruntaşe – poezie a naturii, cunoaştere a mediului rural, umor discret
– , pe care d-l Mihail Sadoveanu le experimentase şi până acum, dar care în
Baltagul se altoiesc pe tulpina unitară a eposului morţii şi ritualelor ei. Pentru
că Baltagul rămâne, în ultimă analiză, romanul unui suflet de munteancă,
văduva Vitoria Lipan” …