Referat despre culoarea Turcoaz

Hozit Andrei
Fiecare popor, cultură, civilizaţie are propriul dicţionar de simboluri. Pe
măsură globalizării, este util să înţelegem semnificaţiile interculturale ale
culorilor. Astfel vom putea comunica eficient şi adecvat cu oricine. V-aţi
înverzit vreodată de invidie sau aţi văzut roşu în faţa ochilor de supărare?
Culorile joacă un rol atât de important în viaţa noastră, încât formează modul
în care sunt descrise stările noastre sufleteşti. Felul în care diferite culturi
văd şi descriu semnificaţia culorilor variază în mod dramatic în întreaga lume.
De exemplu, oamenii din Republica africană Liberia au doar două cuvinte
pentru clasificarea culorilor: ziza pentru roşu, portocaliu, galben şi hui pentru
verde, albastru , purpuriu. Un inuit – localnic din regiunile artice nordice
(Siberia, America de Nord, Groenlanda) - în schimb, are 17 cuvinte diferite
doar pentru alb, în funcţie de nuanţă. Există culturi care atribuie culorilor
puteri vindecătoare sau energizante. Prin urmare, ele semnifică ceva pentru
unii şi altceva pentru alţii, pot varia în funcţie de cultură şi de circumstanţe.
Celor 7 culori ale curcubeului le corespund 7 note muzicale, 7 planete, 7
ceruri, 7 zile ale săptămânii etc. Nu vom detalia simbolistica cifrelor, dar
există potrivit specialiştilor o legătură între acestea şi culori. Cert este că
simbolistica în ceea ce priveşte culorile conţine elemente universal valabile,
dar şi trăsături distincte şi conotaţii de ordin religios şi cultural. Să aruncăm
o privire mai detaliată asupra a ceea ce înseamnă diferite culori şi
simbolismul lor pe tot globul.Turcoazul este format din alte doua culori
albastru si verde.Din cauza ca este format din aceste doua culori turcoazul
imprumuta caracteristicile si specificatiile culorilor albastru si verde.

Albastru în jurul lumii Albastrul este considerat ca fiind cea mai

sigură alegere când vine vorba de culori, din întreaga lume, având
numeroase asocieri pozitive. De aceea, cel mai adesea, este un simbol al
tututor lucrurilor legate de spiritualitate. Mantia Fecioarei Maria, ca şi a
Zeului scandinav Odhinn, este albastră. Şi Iisus are reprezentări cu veşminte
albastre. Albastrul predispune la meditaţie, motiv pentru îndeamnă la
„relaxare spirituală”. Fiind culoarea cerului, a fost asociată încă din vechime
cu Zeul Cerului, Ammon, în Egiptul antic. În America de Nord şi în Europa,
albastrul este sinonim cu încrederea, securitatea şi autoritatea, fiind
considerată o culoare paşnică, liniştitoare, a loialităţii şi a lucrurilor
misterioase. Poate reprezenta, de asemenea, şi depresie, singurătate sau
tristeţe – de aici vine şi cuvântul „blues”. Este fantastic albastrul mării
dimineaţa, strălucitor în lumina soarelui. În unele ţări, albastrul
simbolizează vindecarea şi respingerea răului. Amuletele în formă de ochi
albastru, despre care se crede că protejează împotriva ochilor răi, sunt
întâlnite în Turcia, Grecia, Iran, Afganistan şi Albania. În Iran, albastrul,
turcoazul şi verdele simbolizează paradisul. De altfel, în culturile orientale,
albastrul simbolizează nemurirea, în timp ce în Ucraina denotă o bună stare
de sănătate. În Hinduism, albastrul este puternic asociat cu Krishna, care
întruchipează iubirea şi bucuria divină. În cultura chinezească unde culorile
corespund celor cinci elemente primare, dar şi celor patru anotimpuri ori
puncte cardinale, albastrul a fost asociat cu lemn, primăvara şi estul. În arta
tradiţională, fiinţele cu chipul albastru simbolizează însă demonii şi strigoii.
Iniţial chinezii nu au avut un termen pentru aceast culoare. „Lan“, defineşte
de fapt indigoul. Lucrurile de această culoare sunt considerate aducătoare
de nenorociri. În Statele Unite, culoarea a fost asociată cu vestea, motiv
pentru care cutiile poştale sunt, de obicei, albastre. În Mexic, albastrul
reprezintă culoarea doliului, iar la azteci era a sacrificiului. Era rar folosită în
preistorie, de către popoarele care cunoşteau scierea, pentru că se obţinea
foarte greu. În zilele noastre însă, ca simbol cromatic politic, albastru este
asociat curentului liberal, dar şi francmasoneriei - „zidăria albastră”, ierarhia
fundamentală a „celor trei grade”.

Verdele în jurul lumii

În culturile occidentale, verdele reprezintă norocul, natura, prospeţimea,
primăvara, ecologia, bogăţia, lipsa de experienţă, dar şi gelozia - „monstrul
cu ochi verzi”. Verdele, însă, este o culoare emblematică pentru Irlanda,
care şi-a câştigat porecla de „Insula Emerald”, datorită peisajelor sale
luxuriante, reprezentându-l inclusiv pe patronul ţării, St. Patrick. În Indonezia
a fost interzisă, în timp ce în Mexic culoarea simbolizează independenţa. În
Orientul Mijlociu, verdele reprezintă fertilitatea, norocul şi bogăţia, fiind
considerată culoarea tradiţională a islamului. În culturile orientale, pe lângă
tinereţe, fertilitate şi o viaţă nouă, poate însemna şi infidelitate. Verdele în
islam este culoarea profeţilor. Casele vopsite în verde din zone ale Algeriei şi
ale Saharei îi indică pe cei care au mers în pelerinaj la Mecca. Ca şi albastru şi
turcoazul este o culoare sacră în Iran, simbol al paradisului. Japonezii o
consideră culoarea vieţii veşnice. În China, pălăriile verzi sunt tabu pentru
bărbaţi, deoarece semnalează că soţiile lor au comis adulter! Piatra verde de
jad în China simbolizează virtutea şi frumuseţea. Dragonului verde îi sunt
asociate simbolul Yin, mercurul şi apa, iar tigrului alb simbolul Yang, plumbul
şi focul. Visele cu această culoare sunt interpretate pozitiv în China, dar dacă
apare în mod excesiv „semnifică o revărsare a forţelor negative ale naturii“.
În general, însă, verdele este o culoare ce simbolizează siguranţa şi protecţia,
multe din religii asociind-o cu învierea şi regenerarea. Aztecii i-au dat
conotaţii regale, fiind nelipsită din penajul de quetzal utilizat de către
căpetenii. În Portugalia este culoarea speranţei, iar în Scoţia, verdele era
purtat ca un semn de onoare. Ca mai toate culorile are dublă valenţă de la
„verde ca muşchiul” la „verde ca veninul“. În simbolistica creştină culoarea
este percepută ca fiind „la distanţă egală de albastrul cerului şi roşul iadului“.
Sfântul Graal este verde ca smaraldul, iar tronul Judecăţii de Apoi este descris
ca fiind din jasp verde. Smaraldul este considerat leac puternic împotriva
tuturor durerilor şi bolilor. Ca simbol cromatic politic verdele desemnează
curentele alternative ce urmăresc întoarcerea la traiul simplu, natural,
ecologic, prietenos cu mediul.