Seminar unitate de învățare nr.

2
Istoricul și izvoarele dreptului comercial

Studierea istoricului dreptului societăţilor comerciale poate ajuta la rezolvarea

problemelor specifice ultimelor decenii, principalele instituţii de drept comercial fiind de dată
recentă şi în continuă evoluţie.
Succintă privire istorică asupra societăţilor comerciale – din cele mai vechi timpuri:
perioada antică, Evul Mediu, sec. 17-19 (primele reglementări legale aplicabile numai
comercianţilor);
Sistemul de drept civil - Codul comercial francez, german, italian, etc.
Sistemul de drept „common law”
În România, comerţul a fost guvernat iniţial de regulile cutumiare de origine locală sau
de provenienţă străină.
Primele reglementări scrise apar în Codul lui Andronache Donici (1814), o
reglementare sumară fiind cuprinsă şi în Codul Caragea (1817). În 1840 a fost aplicat în
Muntenia şi Moldova Codul comercial francez.
În 1887 a fost adoptat Codul comercial român, având la bază Codul comercial italian
(1882) şi unele aspecte din legislaţia germană, care cuprindea capitole importante dedicate
societăţilor comerciale, constituirii si funcţionarii acestora ca şi referitoare la dispariţia
societăţilor comerciale.
Un nou cod comercial, denumit „Codul comercial Carol al II-lea”, a fost astfel
elaborat în 1938, care trebuia să intre în vigoare la 1 mai 1939, dar care nu a mai intrat în
vigoare.
Astfel a rămas în vigoare Codul comercial din 1938, care a avut o influenţă
hotărâtoare asupra evoluţiei ulterioare a reglementărilor legale în diverse domenii, cum ar fi,
în special, societăţile comerciale, actuala Lege nr. 31/1990 fiind inspirată în principal din
acest Cod.
După decembrie 1989, Codul comercial şi-a redobândit atributul de principală
reglementare a raporturilor comerciale şi mai mult, una din primele reglementări adoptate de
către parlamentul nou ales în anul 1990 s-a referit la societăţile comerciale şi la registrul
comerţului, instituţia care asigură înregistrarea funcţionării, modificării şi dispariţiei
comercianţilor şi în special a societăţilor comerciale.
Societăţile comerciale au apărut la începutul secolului al XIX-lea şi au următoarele
caracteristici generale:
- asigură o independenţă absolută a asociaţilor sau acţionarilor, care pot în continuare
acţiona fără nici o îngrădire în orice alte afaceri;
- fiind o instituţie privată, pot asigura prin mecanismele lor importante mijloace
materiale, umane, financiare, tehnice etc.;
- permit limitarea riscurilor celor care participă ca asociaţi sau acţionari, în majoritatea
societăţilor comerciale riscul fiind limitat la capitalul social subscris;
- transpun în domeniul comercial principiile democratice din viaţa socială şi drept
consecinţă, în toate organele societăţii, hotărârile se iau de regulă cu majoritate, evitându-se
astfel blocaje inerente situaţiilor în care se cere un acord unanim al participanţilor.
 Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale a suferit din 1990 două modificări
substanţiale, una în 1997 şi alta în 2006-2007, ambele determinate de adaptarea prevederilor
sale atât la unele necesităţi apărute în practică în acea perioadă. Modificările din 2007 s-au
axat mai mult pe introducerea în legislaţia românească aplicabilă a prevederilor cerute de
acquis-ul Uniunii Europene în vederea aderării României la Uniunea Europeană începând cu
1 ianuarie 2007. Restul de modificări subsecvente au la bază alinierea, implementarea și
transpunerea Directivelor UE referitoare la societățile comerciale în sistemul nostru de drept.
Izvoarele dreptului societăţilor comerciale pot fi împărţite în două mari categorii, în
funcţie de natura şi specificul lor şi anume: izvoare normative şi izvoare interpretative.
In afara prevederilor Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, care reprezintă
dreptul comun în materia dreptului societăţilor comerciale, constituie izvor normativ al
dreptului societăţilor comerciale şi Codul civil, atunci când izvorul principal nu conţine nici
o reglementare.
Izvoare normative ale dreptului societăţilor comerciale sunt şi Constituția, legile
privind societăţile comerciale cu regim special, principiile generale de drept comercial, legile
comerciale si civile generale şi speciale, precum mai nou principiile generale ale dreptului şi
uzanțele (sau uzurile), astfel cum menționează expres NCC în cuprinsul art. 1.
Izvoarele interpretative ale dreptului societăţilor comerciale: menţionăm jurisprudenţa
şi doctrina dreptului comercial.
Izvoare de drept al Uniunii Europene pentru dreptul societăţilor comerciale:
- Directivele I-XII
- Reglementarea creaţiilor de drept societar specific europene
- Reglementarea specifică societăţilor tranzacţionate pe o piaţă reglementată.

Concepte și termeni de reținut

1. Succintă privire istorică asupra societăţilor comerciale

- primele reglementări legale aplicabile numai comercianţilor
- prima lucrare codificată din 1807, şi anume în Codul Comercial francez
- alte Coduri comerciale în sistemul de drept civil

2. Evoluţia dreptului comercial si al societăţilor comerciale în România:

- comerţul a fost guvernat iniţial de regulile cutumiare de origine locală sau de
provenienţă străină
- primele reglementări scrise
- Codul comercial român – adoptat 1887; cuprins
- Codul comercial român Carol al II-lea – 1938, neintrat în vigoare; particularități
- apariția societăților comerciale – sec. XIX - caracteristici
 3. Izvoarele dreptului societăţilor comerciale
Acestea pot fi împărţite în două mari categorii, în funcţie de natura şi specificul lor şi
anume: izvoare normative şi izvoare interpretative.

Izvoare normative:
- Constituția - principiile de bază de desfăşurare şi organizare a activităţii
economice
- Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale - legea-cadru, care cuprinde
reglementările generale cu privire la înfiinţarea, modificarea, funcţionarea şi încetarea
societăţilor comerciale.
- Codul civil - dreptul comun
- legi comerciale speciale - norme cu caracter supletiv
- legile privind societăţile comerciale cu regim special - instituții de credit financiar
sau nefinanciar, societăți de asigurare etc.
- Convențiile internaționale la care România este parte - convenții de promovare,
protejare și garantare reciprocă a investițiilor străine
- principiile generale de drept
- uzanțele (sau uzurile profesionale) - menționate expres de NCC în cuprinsul art.
1.

Izvoarele interpretative:
- jurisprudenţa
- doctrina dreptului comercial.

Izvoare de drept al Uniunii Europene pentru dreptul societăţilor comerciale:

- Directivele I-XII
- Reglementarea creaţiilor de drept societar specific europene
- Reglementarea specifică societăţilor tranzacţionate pe o piaţă reglementată.

Întrebări de control și teme de dezbatere

Cate feluri de izvoare de drept există în dreptul societăților comerciale?

Care sunt acestea?
Sunt uzanțele izvoare de drept? De ce fel?
Care sunt izvoarele de drept normativ în dreptul societăților comerciale?
Care sunt izvoare de drept interpretativ în dreptul societăților comerciale?
Este doctrina izvor de drept normativ sau interpretativ?
 Dar Codul civil?
Mai este în vigoare Codul comercial român adoptat în 1887? Unde găsim această
prevedere?
Care este principalul izvor de drept pentru dreptul societăților comerciale? Ce
reglementări sunt cuprinse în acel act normativ?