NOTITE DE CURS

Factorii de productie: Munca, Natura, Capitalul

Factorii de productie reprezinta resursele si disponibilitatile

atrase de catre agentii economici producatori si consumate, in timpul
desfasurarii proceselor economice, pentru anumite destinatii (obtinere
a anumitor bunuri).
Procesul de productie presupune interactiunea mai multor
factori, care se numesc resurse.
Resursele pot fi: materiale, financiare, umane etc.
Factorii de productie reprezinta resurse: atrase, alocate si
consumate, în procesul de producere a bunurilor economice.
Munca si natura sunt factori de productie primari iar capitalul
este un factor de productie derivat.
Munca este o activitate specifica omului, fizică şi/sau
intelectuală, cu ajutorul careia oamenii îşi asigura bunurile necesare.
 In desfasurarea procesului de munca, oamenii se folosesc
de cunostinte si aptitudini si, de asemenea, de unelte, masini,
dispozitive pentru obtinerea de bunuri.
Bunurile se obtin din materii prime, semifabricate, materiale
auxiliare. Asupra lor se actioneaza cu mijloacele de munca.
Munca este factorul de productie care a fost apreciat de
A.Smith ca fiind: ”sursa unica a avutiei nationale” .
Munca poate fi apreciata cantitativ si calitativ.
Munca este factorul activ si determinant al productiei,
deoarece orice progres al societatii este legat de munca.
Munca are un aspect:
- cantitativ, pentru ca munca este masurata prin timp si
numar de locuri de munca
- calitativ, care se masoara prin productivitatea acesteia.
 Cantitatea de munca reprezinta volumul de munca de o
anumita natura, prestat într-un anumit proces de productie.
Volumul de munca se obtine prin:
- numarul de unitati de timp de munca prestata,
- numarul de persoane care muncesc: ingineri, tehnicieni,
muncitori, etc,
- numarul de ore/om de munca prestata în anumite conditii de
productie.

Calitatea muncii reprezina specializarea profesionala a

fiecarei persoane, gradul de calificare si experienta în productie,
pe baza carora obtine o anumita productivitate.
 Progresul calitativ al muncii depinde de urmatoarele aspecte:
 Cresterea proportiei proceselor care cer calitati intelectuale, în
raport cu cele fizice.
 Cresterea continua a productivitatii muncii, ceea ce duce la
scaderea timpului de munca.
 Marirea duratei procesului de pregatire profesionala si a nivelului de
complexitate a acestui proces.
 Punerea accentului pe creativitate si inovare la locul de munca, în
locul muncii de rutina.
 Munca se desfasoara cu ajutorul resurselor umane. Potentialul
de munca într-un stat include mai multe categorii de persoane:

 Populatia totala - persoanele prezente pe teritoriul unei tari precum

si cetatenii tarii respective aflati peste hotarele ei.
 Populatia cu varsta de munca - reprezinta totalitatea persoanelor in
limitele legale de varsta, indiferent daca participa sau nu la vreo
activitate de munca.
 Populatia apta de munca - persoanele, cu varsta legala de munca,
si care pot sa participe la munca. Ea nu include persoanele cu
diferite forme de invaliditate.
 Populatia activa este data de numarul persoanelor ocupate in
procesul muncii, in diferite activitati profesionale, precum si militarii,
elevii, studentii, si persoanele care isi schimba locul de munca.
• Populatia ocupata include persoanele ce au un loc de munca,
care presteaza efectiv o munca.
In aceasta categorie nu sunt inclusi militarii, elevii si studentii, si, de
asemenea, persoanele care isi schimba locul de munca.
• Populatia inactiva cuprinde totalitatea persoanelor intretinute
care, indiferent de varsta, nu participa la procesul de munca.

Factorii care influenteaza marimea populatiei absolute sunt:

- evoluţia demografică a populatiei
- durata şcolarizării obligatorii şi gradul de cuprindere a tinerilor în
institutii de invatamant
- cadrul legal cu privire la vârsta de pensionare
- speranţa medie de viaţă care se determina in randul populatiei.
 Alt factor de productie este dat de natura. Fondul funciar al
unei tari, fondul forestier, apele, fondul cinegetic, fondul piscicol si
substantele minerale reprezinta resursele primare.
Acestea se împart astfel:
- dupa caracter:
-regenerabile: apa, pamantul.
-neregenerabile: mineralele.
- dupa disponibilitate:
-abundente,
-deficitare.
- dupa posibilitatea reutilizarii:
-recuperabile,
-nerecuperabile: combustibilii fosili
 Ansamblul mijloacelor disponibile si susceptibile de a fi
valorificate pentru producerea bunurilor materiale si pentru prestarea
serviciilor reprezinta resursele economice.
Totalitatea resurselor de care dispune un stat la un moment dat
reprezinta avutia nationala.
Avutia nationala caracterizeaza starea economica a unei tari,
puterea economica si gradul de bunastare a poporului, fiind considerata
un indicator sintetic de apreciere a starii tehnico-economice si culturale a
tarii.

Natura reprezinta ansamblul de elemente pe care oamenii le

folosesc pentru a produce, adaptate nevoilor umane prin munca.
Natura asigura substantele, conditiile materiale, cadrul
desfasurãrii vietii si activitãtilor. Pentru umanitate cea mai importanta
parte a naturii este pamantul. Din punct de vedere economic acesta
include si apa. Pe pamant sunt desfasurate toate activitatile umane.
 Pamantul, ca factor de productie. se caracterizeaza prin
urmatoarele trasaturi:
a) Este un element neprodus de oameni si reprezinta:
-locul unde exista societatea umana,
-suportul material al activitatilor,
-furnizor de materii prime si energie.
b) Pamantul este durabil si indestructibil. Ca factor de productie nu se
confunda cu terenul agricol (capital imobiliar) sau cu amenajarile
facute pe acesta (capital acumulat).
c) Pamantul este limitat. Suprafata acestuia este constanta, intrand în
categoria factorilor rari.
Volumul în care o resursã naturala este atrasa în circuitul
economic reprezinta factorul cantitativ natural al productiei.
Atributele intrinseci ale resursei naturale care o fac proprie
utilizarii productive reprezinta factorul calitativ al factorului natural.
 Pamantul este furnizorul pentru producerea alimentelor si a
materiilor prime agricole, asigurand baza de desfasurare a
activitatilor din domenii precum agricultura, silvicultura si pescuit.
Acesta cuprinde resurse neprelucrate, din natura. Aceste resurse
sunt: apa, mineralele, padurile, etc., care pot fi utilizate si
transformate in activitatea economica, in conformitate cu interesele
de consum.
Pamantul trebuie utilizat in mod rational, tinand cont de
anumite limite de exploatare, date de dimensiunea ecologica.
 Capitalul se regaseste, ca si denumire, încă din secolele XI-XII.
Iniţial, acestui termen i s-au atribuit sensurile de: cheag pentru
o afacere, bogatie, avere, bani aducători de venituri (dobânzi).
Termenul de capital a stat la baza unui anumit tip de societate si de
proprietate (capitalist, capitalism).
Capitalul, ca factor de productie derivat, este rezultatul
interactiunii dintre factorii de productie primari, munca si natura.
Capitalul factorul de producţie care constă din ansamblul
bunurilor produse şi folosite pentru obţinerea altor bunuri materiale
şi servicii, destinate vânzării cu avantaj economic, cu profit.
Capitalul este un rezultat al proceselor economice anterioare,
in comparatie cu factorii primari de producţie, natura si munca.
 Capitalul este caracterizat prin urmatoarele aspecte:
-este rezultat al proceselor economice anterioare,
-consta din bunuri intermediare si mijloacele de
productie,
-include banii activi.
Capitalul, ca factor de productie are, în prezent, o structura
tehnica si materiala eterogena, de aici se împarte în fix si
circulant. Aceasta împartire are la baza o serie de criterii astfel:
- modul de participare a diferitelor elemente de capital la
producerea de bunuri,
- modul în care se consuma în activitatea economica,
- modul de înlocuire în momentul consumului sau uzurii.
 Capitalul se poate împarti astfel:
-capitalul real sau tehnic - reprezinta capitalul sub forma de
mijloace de productie (cladiri, fabrici, utilaje, instalatii, materii prime
etc;
-capital nominal – este dat de titlul de proprietate asupra unor
valori reale ce confera dreptul de a primi venitul adus de acestea.

Capitalul tehnic este:

–capital fix
–capital circulant
Capitalul este un factor de productie care se consuma in cadrul
procesului economic de productie, si care se poate inlocui.
Capitalul fix este parte a capitalului formata din bunuri care
participa la mai multe cicluri de productie, se consuma treptat si se
inlocuiesc dupa o perioada de timp indelungata. De ex: masini unelte,
dispozitive, utilaje, calculatoare, cladiri, etc.;
In astfel de conditii de utilizare, intervine uzura capitalului fix.
Uzura poate fi de doua tipuri:
-fizica
-morala
- Uzura de tip fizic este data de pierderea treptata a
proprietatilor tehnice a mijloacelor de munca ca urmare a folosirii lor
in procesulde productie dar si ca urmare a actiunii mediului
inconjurator asupra mijloacelor de munca(agenti fizici, chimici, etc.).
- La randul ei, uzura de tip moral reprezinta scaderea valorica
sau a proprietatilor tehnice ale capitalului fix înainte de a se
produce uzura fizica completa.
In cazul capitalului fix, exista posibilitatea de recuperare, sub
forma baneasca, a valorii consumate a acestuia in cadrul procesului
de productie. Aceasta poarta numele de amortizare.
Capitalul circulant este parte a capitalului care participa la un
singur proces de productie, consumandu-se integral si înlocuindu-se
dupa fiecare ciclu de productie. De ex: materiile prime, energie,
combustibilii, etc.
 Capitalul mai poate fi exprimat astfel:
-contabil,
-economic,
-juridic.
a) În contabilitate capitalul este exprimat ca:
-aport initial,
-contributie ulterioara,
-beneficiile obtinute,
-investitiile noi.
Se mai foloseste notiunea de capital social, din surse proprii sau
atrase pe termen lung.
b) Din punct de vedere economic capitalul exprima:
- mijloacele de productie avansate si folosite în productie,
- resursele eterogene care prin folosire aduc profit.
c) Capitalul este considerat în jurisdictie ca fiind ansamblul drepturilor
de proprietate si de creante pe care o persoana le detine si de care
poate beneficia oricand.