UNIVERSITATEA ”DANUBIUS” GALAȚI

PRINCIPIUL
PRECAUȚIEI

Realizat: VOICULEȚ Andrei-Maximilian

PRINCIPIUL PRECAUTIEI - PRINCIPIU AL DREPTULUI EUROPEAN
AL MEDIULUI

În ultimii ani, protecția mediului devenind o prioritate a întregii omeniri, statele și comunitatea
internațională, conștiente de insuficiența și fragmentarea răspunsului la problemele globale cauzate
de poluare, au întreprins măsuri pentru extinderea și consolidarea reglementărilor relevante atât în
plan intern cât și pe plan internațional, menite să asigure protecția tuturor factorilor de mediu.

Însă, având în vedere că răspunsul comunității internaționale s-a lăsat așteptat, statele, în mod
singular sau grupate, au adoptat măsuri pentru limitarea sau prevenirea poluării, de multe ori
necorelate între ele ceea ce a condus la grade diferite de protecție, la o rețea densă de reglementări,
de asemenea, necorelate între ele și uneori lipsite de eficacitate și promtitudine.

Totuși, structura sistemului internațional de protecție a mediului este rezultatul unor procese
evolutive, care au conferit acesteia o dimensiune globală, la definirea căreia participă prin modalităti
din ce în ce mai originale noi actori ai vieții internaționale.

La nivel european evoluția procesului de reglementare și jurisprudență ne permite să afirmăm cu

certitudine rezonabilă schimbarea dimensiunii dreptului mediului, care nu mai are limitarea conferită
de suveranitatea statelor, ci se extinde ca un drept ce ține de spațiul Uniunii. În același timp acest
drept este condiționat de cerința ca, dreptul la un mediu sănătos să fie asigurat în prezent, fără a pune
în pericol dreptul generațiilor viitoare de a se bucura, la rândul lor, de un mediu sănătos.

Materia ce face obiectul prezentei analize, adică principiile dreptului mediului, implică și la acest
moment viziuni originale, descoperiri ce rezultă din obiective limpede trasate care trebuie să-și
găsească reflectarea în legislație. Însă, se constată și o legătură strânsă a principiilor de dreptul
mediului cu principiile generale de drept și/sau cu principiile specifice anumitor ramuri ale dreptului.

Utilitatea practică a cunoașterii principiilor juridice de dreptul mediului, constă în faptul că, prin
intermediul lor, cunoaștem liniile directoare ale unui sistem juridic, principiile exercitând o acțiune
constructivă orientând atât activitatea legiuitorului, cât și a practicianului.

Normele juridice de dreptul mediului, se raportează la principiile juridice specifice, în două sensuri,
pe de o parte ele cuprind și cristalizează principiile, iar pe de altă parte, funcționarea principiilor se
realizează prin elaborarea și aplicarea normelor.

Principiile de dreptul mediului au funcția de a structura și dezvolta sistemul de drept la nivel

internațional, regional, unional sau dintr-o anumită țară, asigurând garanțiile necesare indivizilor, în
sensul că normele juridice se vor aplica în conformitate cu spiritul legii, spirit conținut de principii.

Legiuitorul, la orice nivel, în procesul de elaborare a normei, are în permanență în vedere

comandamentele implicate de principiile dreptului mediului, selectează dintre acestea pe cele
specifice relațiilor sociale ce fac obiectul reglementării, le corelează cu celelalte principii incidente,
așa încât textul de lege propus spre adoptare să asigure promovarea unei conduite în concordanță cu
principiile avute în vedere.
 Politica de mediu europeană se bazează pe principiile precauției, prevenirii, corectării poluării la
sursă și „poluatorul plătește”. Programele multianuale de acțiune pentru mediu stabilesc cadrul
pentru viitoarele acțiuni în toate domeniile politicii de mediu. Acestea sunt integrate în strategiile
orizontale și sunt luate în considerare în cadrul negocierilor internaționale în materie de mediu. Nu în
ultimul rând, punerea în aplicare este fundamentală.

Temei juridic - Articolul 11 și articolele 191-193 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene
(TFUE). UE are competența de a acționa în toate domeniile politicii de mediu, precum poluarea
aerului și a apei, gestionarea deșeurilor și schimbările climatice. Sfera de aplicare a competenței sale
este limitată de principiul subsidiarității și de cerința unanimității în Consiliu în ceea ce privește
aspecte precum cele de natură fiscală, amenajarea teritoriului, utilizarea terenurilor, gestionarea
cantitativă a resurselor de apă, alegerea surselor de energie și structura aprovizionării cu energie.

Origini și evoluție: Politica de mediu europeană a fost adoptată în cadrul Consiliului European de la
Paris din 1972, unde (în urma primei conferințe ONU privind mediul) șefii de stat sau de guvern
europeni au declarat că este nevoie de o politică comunitară de mediu de însoțire a expansiunii
economice și au solicitat un program de acțiune. Actul Unic European din 1987 a introdus un nou
titlu „Mediul”, care furniza primul temei juridic pentru o politică de mediu comună care are drept
obiective conservarea calității mediului, protejarea sănătății umane și asigurarea unei utilizări
raționale a resurselor naturale.

Revizuirile ulterioare ale tratatului au consolidat angajamentul Uniunii față de protecția mediului și
rolul Parlamentului European în dezvoltarea acesteia. Prin intermediul Tratatului de la Maastricht
(1993), mediul a devenit un domeniu oficial de politică a UE, s-a introdus procedura de codecizie, iar
votul cu majoritate calificată în Consiliu a devenit regulă generală. Tratatul de la Amsterdam (1999)
a stabilit obligația de integrare a protecției mediului în cadrul tuturor politicilor sectoriale ale UE, în
vederea promovării dezvoltării durabile. Prin intermediul Tratatului de la Lisabona (2009),
„combaterea schimbărilor climatice” și dezvoltarea durabilă în relațiile cu țările terțe au devenit
obiective specifice. Personalitatea juridică i-a permis astfel UE să încheie acorduri internaționale.

Principii generale: Politica de mediu europeană se bazează pe principiile precauției, prevenirii,

corectării poluării la sursă și „poluatorul plătește”.

Principiul precauției este un instrument de gestionare a riscurilor care poate fi invocat în cazul în
care există o incertitudine științifică cu privire la un posibil risc la adresa sănătății umane sau a
mediului, provenit dintr-o anumită acțiune sau politică. De exemplu, în cazul în care apar
incertitudini cu privire la posibilele efecte periculoase ale unui produs și în cazul în care ele persistă
în urma unei evaluări științifice obiective, pot fi furnizate instrucțiuni de interzicere a distribuției
produsului sau de eliminare a sa de pe piață. Astfel de măsuri trebuie să fie nediscriminatorii și
proporționale și trebuie revizuite imediat ce există informații științifice suplimentare.

Comunicatul de presă de pe site-ul Comisiei Europene numit – “Comunicare [COM(2000) 1final]

privind principiul precauției” este ACTUL PRINCIPAL/Comunicarea Comisiei privind principiul
precauției [COM(2000) 1 final din 2 februarie 2000].

 Comunicarea explică principiul precauției, care permite o reacție rapidă în fața unui posibil
pericol pentru sănătatea oamenilor, a animalelor sau a plantelor ori pentru protecția mediului.
 În fapt, în cazul în care datele științifice nu permit o evaluare completă a riscurilor, se poate
recurge la principiul precauției, de exemplu, pentru a împiedica distribuția sau chiar pentru a
retrage de pe piață produsele potențial periculoase.
 Comunicarea stabilește orientări comune privind aplicarea principiului precauției.

Principiul precauției este menționat la articolul 191 din Tratatul privind funcționarea Uniunii
Europene. Acesta este menit să garanteze un înalt nivel de protecție a mediului prin luarea de decizii
preventive în cazul unor riscuri. Totuși, în practică, domeniul de aplicare al acestui principiu este
mult mai amplu și se aplică, de asemenea, politicii de protecție a consumatorilor, legislației Uniunii
Europene (UE) privind alimentele, sănătății oamenilor, a animalelor și a plantelor.

În legislația Românească transpunerea principiului precauției s-a regasit in LEGEA nr.137 din 29
decembrie 1995 Legea protecţiei mediului, fiind transpus acum in ORDONANȚĂ DE URGENȚĂ
nr. 195 din 22 decembrie 2005 privind protecția mediului .
Definirea principiului precauției ar trebui să aibă un impact pozitiv și la nivel internațional, pentru a
garanta un nivel adecvat de protecție a mediului și a sănătății în negocierile internaționale. În fapt,
acesta a fost recunoscut de diferitele convenții internaționale, în special de Acordul privind măsurile
sanitare și fitosanitare (SPS) încheiat în cadrul Organizației Mondiale a Comerțului (OMC).
Aplicarea principiului precauției
Potrivit Comisiei Europene, principiul precauției poate fi invocat atunci când un fenomen, un produs
sau un proces poate avea efecte periculoase, identificate printr-o evaluare științifică și obiectivă, iar
această evaluare nu permite determinarea cu suficientă certitudine a riscului.
Aplicarea principiului precauției se înscrie astfel în cadrul general al analizei riscurilor (care
include, pe lângă evaluarea riscurilor, și gestionarea și comunicarea riscurilor), mai exact, în
contextul gestionării riscurilor, care corespunde fazei de luare a deciziei.
Comisia subliniază că principiul precauției poate fi invocat doar în eventualitatea unui risc potențial
și că nu poate justifica, în niciun caz, o decizie arbitrară.
Prin urmare, aplicarea principiului precauției este justificată doar dacă sunt îndeplinite trei condiții
prealabile:

 identificarea potențialelor efecte negative;

 evaluarea datelor științifice disponibile;
 gradul de incertitudine științifică.

Măsuri de precauție: Autoritățile responsabile cu gestionarea riscurilor pot decide să acționeze sau
să nu acționeze, în funcție de gradul de risc. În cazul în care există un risc ridicat, se pot adopta mai
multe categorii de măsuri. Acestea pot include acte juridice proporționale, finanțarea unor programe
de cercetare, măsuri de informare a publicului etc.
Orientări comune: Aplicarea principiului precauției trebuie să se ghideze după trei principii
specifice :

 o evaluare științifică cât mai completă și determinarea, în măsura posibilului, a gradului de

incertitudine științifică;
 o evaluare a riscului și a eventualelor consecințe în cazul inacțiunii;
  participarea tuturor părților interesate la examinarea măsurilor de precauție, de îndată ce
rezultatele evaluării științifice și/sau ale evaluării riscului sunt disponibile.

În plus, principiile generale ale gestionării riscurilor rămân aplicabile în cazul invocării principiului

precauției. Este vorba de următoarele cinci principii:

 proporționalitatea măsurilor adoptate cu nivelul de protecție dorit;

 nediscriminarea în aplicarea măsurilor;
 coerența măsurilor adoptate cu măsurile luate anterior în situații similare sau utilizând
abordări similare;
 examinarea avantajelor și a costurilor în caz de acțiune sau inacțiune;
 revizuirea măsurilor în lumina progreselor științifice.

Sarcina probei:În majoritatea cazurilor, consumatorii europeni și asociațiile care îi reprezintă sunt
cei care trebuie să demonstreze pericolul asociat unui procedeu sau unui produs introdus pe piață, cu
excepția situațiilor care vizează medicamente, pesticide sau aditivi alimentari.
Totuși, în cazul unor acțiuni inițiate în temeiul principiului precauției, i se poate solicita
producătorului, fabricantului sau importatorului să demonstreze lipsa pericolului. Această posibilitate
trebuie examinată de la caz la caz și nu poate fi extinsă într-un mod general la totalitatea produselor
sau proceselor introduse pe piață.

Ministerul Mediului si Dezvoltarii Durabile indeplineste un rol transsectorial in dezvoltarea

economica si sociala a Romaniei, coordonand activitatea de integrare a politicii de mediu in celelalte
politici sectoriale, in concordanta cu cerintele europene si internationale in vederea dezvoltarii
durabile.

 Principiul precautiei in luarea deciziilor prevazut de art. 3 lit. b) din OUG 195/20051

 raspunde necesitatii de prevenire a efectelor negative pentru mediu, determinate de diferitele

activitati umane
 se aplica in cazul stabilirii masurilor reparatorii, daca de produce un prejudiciu asupra
mediului, in conformitate cu art. 14 alin. 2 din OUG 68/20072 privind raspunderea de mediu,
cu referire la prevenirea si repararea prejudiciului adus M
 atunci cand datele stiintifice nu sunt concludente in privinta efectelor unei activitati, decizia
de mediu trebuie sa fie in sensul neinceperii activitatii respective
 pe plan international, acest principiu a fost consacrat de OCDE in 1987, iar apoi de cea de-a
doua Conferinta Internationala privind protejarea Marii Nordului de la Londra (1987), de
Declaratia Conferintei ONU pentru mediu si dezvoltare (1992) si de Tratatul de la Maastricht

1
ORDONANȚĂ DE URGENȚĂ nr. 195 din 22 decembrie 2005 privind protecția mediului - Publicat în  MONITORUL
OFICIAL nr. 1196 din 30 decembrie 2005
2
ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 68 din 28 iunie 2007(*actualizată*)privind răspunderea de mediu cu referire la
prevenirea şi repararea prejudiciului asupra mediului(actualizată la data de 31 iulie 2016*)
BIBLIOGRAFIE:

 https://www.codexalimentarius.ro/item/556-principiul-precautiei-importanta-si-aplicabilitate.html
 Comunicarea Comisiei privind principiul precauției [COM(2000) 1 final din 2 februarie 2000]
 SINTEZA Comunicarii CE [COM(2000) 1final] privind principiul precauției de la adresa: https://eur-
lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=LEGISSUM%3Al32042