UNIVERSITATEA “DANUBIUS”

CURSURI POSTUNIVERSITARE – MASTERAT

SPECIALIZAREA: DREPT SI ADMINISTRATIE PUBLICA EUROPEANA
DISCIPLINA: DREPTUL EUROPEAN AL MEDIULUI
ANUL UNIVERSITAR: 2006-2007, ANUL I, SEMESTRUL II, CURSURI DE ZI

OPINIA PUBLICA
SI
PROTECTIA MEDIULUI

INDRUMATOR :
CONF. UNIV. DR. NEGRUT VASILICA

MASTERAND:
SAVA NICOLAE

GALATI
2006/2007
 CUPRINS

I. CONCEPTUL DE MEDIU

II. COMPONENTELE DE BAZA ALE MEDIULUI

III. PROTECTIA MEDIULUI

IV. IMPACTUL DESEURILOR ASUPRA MEDIULUI INCONJURATOR

 I. CONCEPTUL DE MEDIU

Legea nr.137/1995, Legea Protectiei Mediului defineste mediulca „ansamblu de

conditii si elemente naturale ale Terrei:

a) aerul, apa, solul si subsolul;

b) toate straturile atmosferice;

c) toate materialele organice si anorganice ca si fiintele vii; 37215fbs66qmd3f

d) sistemele naturale in interactiune cuprinzand elemente de la „a” si „c”, inclusiv

valorile istorice, culturale si estetice rezultate.

Revolutia stiintifica si in mod deosebit explorarile spatiale din ultimii ani au stabilit
cu certitudine ca singura planeta a sistemului nostru solar in care se intrunesc conditii de
mediu compatibile cu viata este Terra. Aici se intalneste un mediu unic in care factorii
fizico-chimici si energetici asigura geneza si dezvoltarea vietii cu uriasa ei diversitate care
s-a adaptat continuu de-a lungul milioanelor de ani la conditiile de mediu existente la un
moment dat.

Insasi pozitia Pamantului fata de soare (A treia planeta) a favorizat procesele si

fenomenele fizice, chimice si biologice care au contribuit la constituirea atmosferei si
ulterior a biosferei ca si dezvoltarea ulterioara a acesteia pana la actualul stadiu.

Aparitia omului si ulterior evolutia acestuia, l-au obligat pentru a supravietui, sa-si
apropie factorii de mediu fie pentru a-si procura hrana, fie pentru a se adaposti sau a se
apara.

Mediul in sens larg poate fi asimilat cu acele forme de materie si energie situate in
imediata vecinatate a sistemelor biologice vii. Organismele vii si mediul de viata al
acestora sunt sisteme functionale unitare, legatura inseparabila a acestora exprimandu-se
genetic, prin formele biotice existente, iar fiziologic prin schimburile de substante dintre
ele si mediu.

Mediul natural, ca parte a mediului inconjurator este reprezentat de factorii naturali

aflati intr-un echilibru relativ cu rol important in crearea conditiilor de viata pentru regnul
vegetal, animal si om. J. HUXLEY studiind evolutia biologica a organismelor vii ajunge la
concluzia ca „Selectia Naturala ce determina constant ajustarea organismmului la mediul
sau biologic si fizic, tinde sa produca adaptari mai multe si mai complete”.

Organismele trebuie sa-si adapteze functiile si structurile in fiecare moment si de-a

lungul intregii lor existente la realitatile in schimbare si innoire ale mediului, astfel
obtinandu-se conservarea lor ca fiinte,populatii si specii.
 Consecintele efortului de adaptare pot fi de doua feluri si anume compatibilitatea
organismelor cu mediul si incompatibilitatea acestora care merge pana la moartea lor, lucru
tot mai des intalnit in zilele noastre cand numeroase specii au disparut sau sunt pe cale de
disparitie.

La nivelul biocenozei, biotopul reprezinta mediul adica totalitatea factorilor externi

care sustin existenta biocenozei.

In prezent sunt cunoscute noua tipuri de mediu:

-mediul geochimic

-mediul hidrologic

-mediul edafic

-mediul orografic

-mediul climatic

-mediul biocenotic

-mediul biochimic

-mediul geofizic

-mediul cosmic

Structura generala a mediului:

MEDIU

Mediu acvatic   Mediu terestru

Stagnant   Aerat   Arid   Umed

Mediul este diferit structurat pe diverse niveluri de integrare, factorii de mediu

constituind o unitate functionala impreuna cu organismul individual, iar la nivelul
populatiei se deosebesc mai multe componente ale mediului.
 Influentele factorilor ecologici asupra morfologiei si fiziologiei organismului sunt
studiate de o stiinta relativ noua mezologia sau stiinta habitatului.

Legea Protectiei Mediului (Legea nr. 137/1995) prcizeaza ca habitatul este „ locul
sau tipul de loc in care un organism sau o populatie exista in mod natural”.

Adaptarea la mediu este atat de importanta pentru existenta organismelor, incat ea

reprezinta insasi viata si reda notiunea de supravietuire,

Aceasta poate sa cuprinda populatii mari, specia intreaga sau chiar mai multe
categorii taxonomice, in functie de extinderea modificarilor mediului asupra unui habitat
care cuprinde biocenoze complexe.

Localizarea adaptariise poate face la diferite niveluri conform ierarhizarii lor, de la

molecule la particule subcelulare, celule, tesuturi, organe, la organisme dependente de
mediu si la organisme independente, la comunitati.Organismul uman se afla in intrrelatie
cu mediul total indiferent daca legaturile acestuia sunt directe sau indirecte, simple sau
combinate, intermitente sau continue in functie de specificul ficarei parti componente a
mediului.

Mediul inconjurator este constituit din factori ca aerul, apa, alimentele, locuinta,
solul, elemente neinsufletite sau vii, naturale sau artificiale cu proprietatile lor fizice:
temperatura,umiditate, radiatii cu compozitie si proprietati chimice. In acest mediu, fiecare
organism uman trebuie sa-si armonizeze existenta cu diferiti factori de mediu, pastrandu-si
in acelasi timp integritatea fizico-chimica si independenta individuala. El trebuie sa se
modeleze fata de caracteristicile mediului, conservandu-si totodata structura, compozitiile
si functiile.

Bazandu-se pe criterii functionale majoritatea specialistilor stabilesc urmatoarele

tipuri de ecosisteme:

-ecosisteme echilibrate

-ecosisteme neechilibrate

-ecosisteme degradate

-ecosisteme artificiale si ecologic integrate si complexe.

Fata de temerile si semnalarile referitoare la riscurile genetice ale mediului modificat

artificial si indeosebi al poluarii chimice, opiniile sunt impartite intre cei care considera
periculoasa evolutia actuala a tehnicii pentru viitorul genetic al omenirii si cei care cred, ca
la om, nu se poate produce o influenta genetica negativa intr-o perioada scurta.

Este de mentionat faptul ca insasi conceptele despre mediu au inregistrat procese

demne de subliniat in randurile cercetatorilor, organelor de decizie si chiar a publicului
larg. De la faimoasa zicereca”stiinta descopera, industria aplica,omul se conformeaza” s-a
ajuns la consensul unanim ca tehnologia isi poate continua cursul ascendent numai in
masura in care se conformeaza nevoilo si aspiratiilor omului si nu invers.

Desi este dificila, prevederea influentei asupra mediului ambiant inainte de a

intreprinde orice actiune pe scara larga, constituie un prim pas intr-o directie care va fi cu
siguranta urmata in viitor.Un lucru este sigur ca multe dezastre care au avut loc de-a lungul
timpului ar fi putut fi evitate daca ar fi existat o preocupare ecologica consecventa.

Una din realizarile cele mai semnificative ale luptei pentru un mediu social-ecologic
acceptabil este ca necesitatea de a trai intr-un mediu ambiant adecvat incepe sa fie
considerata drept unul din drepturile inalienabile ale omului, alaturi de dreptul la libertate,
educatie si asistenta medicala. In plus notiunea de mediu adecvat implica nu numai
conditiile favorabile mentinerii sanatatii fizice, dar si a unor calitati estetice si afective ale
cadrului natural inconjurator.

Cercetarea stiintifica a facut un pas inainte prin abordarea complexelor de nocivitate

care in mod concomitent pot patrunde in organism si exercita efecte nocive asupra
acestuia. De la studierea unei singure noxe (CO, NO2 sau S02 de pilda )s-a trecut la studiul
efectului combinat al acestora, efect care poate fi sa difere mult de efectele fiecaruia in
parte, datorita formelor de sinergism, potentare sau antagonism.Tot mai frecvent se
abordeaza efectele cumulate ale unor nocivitati fiziologice, biologice concomitent cu
efectele noxelor chimice,asa cum de fgapt se petrec lucrurile in realitate. Mediul ambiant
cuprinde doua sisteme intercorelate:

-ecosistemul care in final lasa intacte caracteristicile spatiului respectiv;

-complexul realizat de om cu spatiul sau ambiant, care in final modifica aceste

caracteristici.

O serie de cercetatori considera ca in prezent se omite depistarea anumitor agenti

nocivi din mediul inconjurator sau acestia nu pot fi depistati din lipsa mijloacelor tehnice
corespunzatoare, de aceea este necesara prelevarea unor probe din flora fauna si chiar
unele tesuturi ori fluide umane, care sa fie examinate ulterior cand tehnicile vor permite
acest lucru.

Astfel s-ar putea compara nivelul si interconexiunile om-mediu in diferite perioade

de timp.

Concluzionand, putem afirma ca in general efectele exercitate de agentii biologici

devin importante prin masa materiala pe care o modifica aceasta constituin o parte
insemnata din sistemul mondial, legata in final,de ciclurile materiei si in interdependenta
cu factorii fizico-chimice mentionati anterior.
 II. COMPONENTELE DE BAZA ALE MEDIULUI

Astazi foarte multa lume considera ca aerul pe care il respiram,apa pe care o folosim,
solul pe care il cultivam, diversele specii de plante sunt un dar gratuit al naturii si constituie
resurse tot atat de importante ca petrolul sau carbunele.

Daca fiecare stie ca petrolul si carbunele sunt in cantitati limitate pe planeta noastra
si ca pe scara timpului uman acestea sunt resurse care nu se reinnoiesc, putini sunt cei care
au inteles ca pentru apa, aer si sol pare mult mai indepartata caci aceste elemente sunt
macar partial reinnoite,dar nu inepuizabile.

T.Craciun defineste biosfera ca „acea parte a globului pamantesc, sol si subsol,

atmosfera si hidrosfera care contine organisme vii, plante si animale, inclusiv cea mai
performanta sinteza a universului-omul”

Studiile facute in decursul timpului asupra raportului om biosfera cat si cele de

ecologie globala, au aratat ca biosfera poate fi studiata sub raport:

-fizico-geografic global

-al evolutiei stranse si indelungate dintre biocenoze si mediul ambiant (litosfera,

hidrosfera,atmosfera)

-structural si al dinamicii vietii cu cel mai inalt grad de complexitate si autosustinere

-al calitatii de sistem viu superior, fiind o premisa a genezei si dezvoltarii societatii ca un
subsistem al biosferei.

UNESCO defineste biosfera ca „stratul exterior al globului pamantesc unde a luat

nastere viata si unde se gaseste, actualmente multitudinea de organisme vii diferite, care
populeaza straturile inferioare ale atmosferei,litosferei emerse si hidrosferei”.Ea rezulta din
interactiunea substantelor biotice cu cea a substantelor abiotice ale pamantului. Gratie
actiunii plantelor, biosfera pune in rezerva si redistribuie pe glob energia provenita din
spatiul cosmic.

Masuratori recente au aratat ca atmosfera terestra este sensibil extinsa la Ecuator si

restransa la cei doi poli geografici.

Stratul aflat in contact direct cu solul are 8-9 km, la poli si 16-18 km la Ecuator, deci
de la simplu la dublu.Atmosfera se deplaseaza solidar cu planeta in miscarea acesteia de
rotatie in jurul axei sale.
 Dispunerea terestra a atmosferei arata ca stratul ce reprezinta importanta
fundamentala pentru procesele fizice si biochimice se afla extins de la sol pana la circa
12km altitudine.

In troposfera sunt intalnite mai multe formatiuni noroase dispuse dupa cum urmeaza:
stratus, cumulus, altocumulus si cirus care pot ajunge pana la 10km.

Formatiunile carsticereprezentate de gropile abisale pot ajunge la o adancime de

circa 10.000m fata de nivelul marii, iar formatiunile muntoase pot depasi 8000 m cum este
muntele Everest.Acest invelis este un complex unitar ecologic al pamantului fara de care
viata nu ar fi posibila, sursele regenerabile fiind furnizate de insesi vietuitoarele ce sunt
parte componenta a biosferei.

Dupa unii cercetatori, frontiera superioara a biosferei se situeaza la 8-10 mii metrii,
unde insectele zburatoare se mai intalnesc in mod intamplator, ca si grauntele de polen sau
sporii de ciuperci purtati denorii Cirus.Limita inferioara poate ajunge pana la 10-11 mii
metrii,fiind bine cunoscut faptul ca in straturile petroliere se gasesc bacterii anaerobe.

Temperaturile optime de dezvoltare a vietii pe pamant se situeaza intre 20-40 C,

limita in care se incadreaza majoritatea biocenozelor. Numarul speciilor se reduce odata cu
cresterea temperaturii; la 80-90 C dispar algele, ramanand numai bacteriile care pot fi
intalnite in unele ape termale chiar la 90 C. Existenta vietii se reduce si odata cu scaderea
temperaturii la -50 C intalnindu-se biocenoze bine alcatuite din ciuperci si bacterii.
Adaptarea si specializarea unor specii a mers pana acolo incat unele bacterii exista si se
dezvolta in medii cu concentratii foarte ridicate de H2S,CO2,H2,Na2CO3,NaCl.

S-au dezvoltat industrii care folosesc bacterii specializate cu ajutorul carora sunt
scoase elementele chimice valoroase din compusii chimici din litosfera :sulfobacterii,
ferobacterii. O serie de dezechilibre mediatizate intens in ultima vreme, se datoreaza
ploilor acide, ce provin in mare partedin emanatiile de SO2,Cl2,CO2 gratie marilor colosi
industriali, emanatiilor vulcanice si nu in ultimul rand , a folosirii carburantilor fosili.

In sistemul vietii organice, are loc o reciclare a materiei si energiei, cu regenerarea

unor elemente, substante, mentinandu-se astfel un echilibru, desi, ele aparent se consuma
continuu.

Aceste fenomene de reciclare asigura si existenta vietuitoarelor, ele insele fiind

trecatoare si perisabile ca indivizi dar perene ca specii.

Cunoasterea ciclurilor materiei si favorizarea regenerarii sale stau la baza

echilibrelor ecosistemelor , care depind in mod direct sau indirect de ciclurile materiei din
univers.

Ciclurile cele mai importante pentru om sunt cele referitoare la elementele biogene
ca :apa, oxigenul,carbonul,azotul , dioxidul de carbon, sulful, fosforul etc.
 III. PROTECTIA MEDIULUI

Protecţia mediului a devenit una din direcţiile prioritare ale politicii promovate de
Republica Moldova, îndeosebi după Conferinţa ONU „Mediul şi dezvoltarea” de la Rio de
Janeiro (iunie, 1992), în cadrul căreia au fost semnate cele 3 documente oficiale: Agenda
21 şi Convenţiile „Conservarea biodiversităţii” şi „Schimbările climei”. Un şir de acte
legislative şi hotărâri ale Guvernului RM, precum şi convenţii internaţionale semnate şi
ratificate de Parlamentul RM indică modul de valorificare a resurselor naturale, prescriu
drepturile cetăţenilor la un mediu sănătos de viaţă, dreptul la informaţie şi justiţie, dreptul
la luarea de decizii etc., stipulând totodată şi obligaţiile fiecărui cetăţean de a contribui
nemijlocit la protecţia mediului cu scopul de a asigura transmiterea integral a acestui
patrimoniu urmaşilor.

Este incontestabil faptul că, toţi factorii de mediu persistă în natură sub forma unor
complexe naturale şi antropizate, constituind nişte ecosisteme. Menţinerea echilibrului
ecologic în aceste ecosisteme constituie sarcina de bază a statului, a ministerului de resort,
instituţiilor ministeriale şi tuturor oamenilor de bună credinţă.

Printre problemele actuale ale protecţiei mediului înconjurător se evidenţiază:

I. Procesele atmosferice, ce contribuie la: a) schimbarea climei; b) distrugerea

stratului de ozon din stratosferă; c) poluarea aerului.

Emisiile în atmosferă din ultimii 30 de ani au creat un şir de probleme ecologice şi de

sănătate a populaţiei. Unele substanţe chimice, cum ar fi, de exemplu, hidrocarburile
clorftorice, nimeresc în atmosferă ca rezultat al exploatării aparatajului uzat sau al utilizării
anumitor mărfuri de către consumator. Altele – SO2 şi CO – sunt produse indinspinsabile
pentru arderea combustibilului fosil. Poluarea aerului în locuităţile urbane, ploile acide,
efectele de poluare transfrontieră, distrugerea stratului de ozon, precum şi schimbarea
globală a climei rămân probleme ecologice actuale şi de perspectivă, cere prezintă un
pericol major pentru ecosisteme şi om. În ultimii 100 de ani temperatura medie a crescut în
Europa cu 1,2ºC (pe Terra – cu 0,6ºC). Anii’ 90 au fost cei mai calzi pe parcursul ultimilor
150 de ani. Se presupune că până în anul 2100 temperatura medie va creşte cu 1,4-5,8ºC, şi
cea mai mare spor urmând a fi înregistrat în Europa de Est şi de Sud. Aceste schimbări vor
provoca în unele regiuni inundaţii (2002, vara, Europa Centrală), în altele – secete
(probabil, şi în RM). Implementarea reuşită a mecanismelor protocolului de la Kyoto ar
putea diminua efectele negative ale climei. Dar, spre regret, acest protocol nu e semnat de
multe ţări, inclusiv de SUA şi Rusia.

Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) atenţionează asupra a 6 substanţe „clasice”

ce poluează aerul: CO, Pb, NO2, particule suspendate, SO2 şi O3 troposferei. Arderea
combustibilului fosil şi a biomasei sunt sursele principale de poluare cu SO2, CO, NOx,
MG, particule şi CO2-gaz, ceea ce contribuie la apariţia „efectului de seră”. Există tendinţa
trecerii la utilizarea mai largă a gazelor naturale, energiei atomice, hidroelectroenergiei etc.
Distrugerea stratului de ozon din stratosferă s-a diminuat datorită implementării Convenţiei
de la Viena şi Protocolului de la Montreal, care au redus substanţial producerea şi utilizarea
clorfluorcarburilor. Dar persistenţa îndelungată a acestor substanţe în atmosferă presupune
că stratul de ozon stratosferic se va restabili abia după 2050, astfel iradierea ultravioletă a
ecosistemelor şi a omului vor rămâne probleme şi de viitor. Dacă măsurile vor fi eficiente,
se vor diminua bolile de cancer epidermic. Măsuri considerabile întreprinde în această
direcţie şi RM, prin colectarea substanţelor distrugătoare a stratului de ozon şi
conştientizarea maselor.

Poluarea aerului atmosferic rămâne una dintre problemele majore, îndeosebi a

urbelor. Aplicarea pe plan mondial a principiului „poluatorul plăteşte” a dus la ameliorarea
situaţiei. Dacă în Europa Occidentală problema principală o constituie poluarea cu
particule solide, apoi în ţările CSI actuală rămâne poluarea cu SO2, mai puţin cu NOx. De
aici rezultă şi poluarea transfrontieră, efecte la care este supusă şi RM. Rezultatul acestor
poluări sunt şi ploile acide specifice Europei, Americii de Nord şi Chinei. Ploile acide (pH
< 5,6) conduc la distrugerea vegetaţiei şi lumii animale vulnerabile, uneori au efecte fatale
(peşti din cca 100 de localuri Scandinave, păduri europene etc.).

Observaţiile asupra fenomenului „ploi acide” sunt duse de către INECO la filiala
Hânceşti, ceea ce este insuficient pentru a avea un tablou general al calităţii precipitaţiilor
pe teritoriul republicii. Analiza rezultatelor denotă că RM se află în zona de influenţă a
ploilor acide, deoarece 78% din probele analizate aveau pH ≤ 5,6. În anul 2002 valorile
absolute pH = 4,0.
Actuală rămâne şi poluarea aerului cu MG atât de origine autohtonă, cât şi transfrontieră.

Îndeosebi pericol pentru mediul şi sănătate îl prezintă Hg, Cd, Pb, Cu, Zn, As, Cr, Ni
ş.a. Datorită particularităţilor cumulative ale multor plante şi animale aceste MG se
depistează în organele lor, devenind ulterior toxice pentru însăşi organismele sau pentru
consumatorii acestor produse. Estimările sarcinilor critice ale MG (Pb şi Cd) în
ecosistemele silvice a RM constituie 3-22 g/ha şi sunt mai reduse decât în Germania sau
Bulgaria. Diminuarea emisiilor de MG din ultimii ani a fost determinată de aplicarea
tehnologiilor mai avansate în ţările dezvoltate şi de funcţionarea subcapacităţilor reale ale
întreprinderilor din CSI ş.a. ţări.
 II. Deşeurile reprezintă o problemă destul de serioasă pentru foarte multe ţări din
lume, indiferent de nivelul de dezvoltare. Creşterea cantităţilor de deşeuri denotă pierderi
sporite de materie primă şi consum exagerat de energie. Pe lângă acestea sunt necesare
cheltuieli de colectare, prelucrare şi depozitare a deşeurilor. O bună parte de deşeuri sunt
transportate la rampele amenajate, dar rămâne destul de înaltă şi cota gunoiştilor
neautorizate. Tot mai des aceste deşeuri sunt arse. Un impact destul de mare asupra
mediului are loc deoarece se elimină în atmosferă gaze cu efect de seră (în particular
metanul) şi alţi micropoluanţi organici ca dioxinele, furanii şi metalele grele volatile. Pe
plan mondial creşterea cantităţilor de deşeuri este privită şi ca un rezultat al urbanizării.

Actualmente, cca 47% din populaţia Terrei este urbană (situaţie similară şi în RM –
42%), iar în următoarea perioadă 2000-2015 numărul populaţiei urbane va creşte cu 2%
anual. Concentrarea populaţiei în oraşe are un impact negativ asupra mediului ca rezultat al
intensificării producerii, traficului de transport, exploatarea resurselor naturale şi formarea
deşeurilor. În legătură cu aceasta apare necesitatea asigurării unei dezvoltări durabile a
mediului rural. Lărgirea suprafeţelor oraşelor conduce la acapararea de noi teritorii agricole
sau silvice pentru construcţii şi crearea infrastructurii. Sunt desecate teritorii umede, creşte
dobândirea nisipului, prundişului ş.a. materiale de construcţie, se intensifică traficul
transporturilor.

Urbanizarea este şi cauza creşterii consumului de apă şi apoi a scurgerilor din raza
oraşului, scurgerile de ape neepurate comunale şi industriale, care poluează bazinele
acvatice, sporind pericolul sănătăţii populaţiei. Poluarea aerului şi a apei duce la
dezvoltarea bolilor cronice şi infecţioase a căilor respiratorii, a tractului digestiv etc.,
precum şi la reducerea vieţii şi creşterea mortalităţii, îndeosebi la copii.
A sosit demult timpul ca să fie întreprinse măsuri urgente de implementare a tehnologiilor
avansate de sortare a deşeurilor menajere, de reducere treptată cu interzicerea ulterioară, a
producerii ambalajului plastic, prin stimularea producătorilor ce vor utiliza ambalaj natural
– hârtie, lemn, sticlă etc.

Pe lângă cele cca 30 mln. t de deşeuri menajere depozitate pe teritoriul RM un

pericol aparte îl prezintă şi cele cca 5 mln. t de deşeuri industriale, dintre care cca 1700 t
sunt deşeuri toxice. Oraşele ţărilor industrial dezvoltate tot mai mult resimt urmările
negative ale producerii de deşeuri toxice şi înhumării acestora. Apar „câmpuri negre” –
părăsite sau slab utilizate, care se află în aria întreprinderilor părăsite. În RM o problemă
similară o prezintă teritoriile fostelor depozite de chimicale, recultivarea cărora este destul
de costisitoare. Până în prezent nu a fost găsită o metodă de înhumare a deşeurilor
radioactive, care ar fi aprobată în toate ţările, deoarece aceste deşeuri îşi păstrează efectul
negativ pe parcursul a sute şi mii de ani. Nici una dintre metode nu asigură separarea lor de
mediul ambiant. Fondul radiaţional al RM este determinat de radionuclizii naturali precum
şi depunerile globale. Acest fond rezultă din arderea combustibilului organic de la CTE
Dnestrovsk, de la termoelectrocentralele raionale, de materialele de construcţie, de gazele
de eşapament ale transportului auto şi de conţinutul provenit de la precipitaţiile în urma
accidentului de la Cernobâl şi trasnportul transfrontier.

III. Apa. Volumul total de apă pe Terra constituie cca 1400 mln. km3, dintre care
numai 2,5% (35 mln. km3) sunt ape dulcicole. Majoritatea rezervelor de apă se
concentrează în gheţarii şi zăpezile Antarctidei şi Groenlandei, precum şi în orizonturile
acvifere adânci. Sursa principală de apă pentru om o constituie cca 200 mii km3 (< 1% din
toate rezervele dulcicole şi numai 0,1% din cele globale). Cca 1/3 din populaţia Terrei
suferă din cauza deficitului de apă, iar conform prognozelor, către 2020 consumul de apă
va creşte cu 40%. Pentru majorarea resurselor de apă accesibilă au fost construite multiple
baraje. Cca 60% din cele 227 râuri mari ale Terrei au fost septate prin baraje, rezervoare şi
canale, fapt ce a schimbat şi schimbă echilibrul ecosistemelor acvatice şi al celor limitrofe.

Aceste fenomene sunt specifice şi pentru râurile noastre Nistru şi Prut ş.a. mai mici.
Au fost inundate suprafeţe de luncă şi terase, a fost modificat regimul termic al apei, s-au
acumulat particule sedimentate şi în ele-poluanţi chimici, au dispărut unele specii
vulnerabile la aceste modificări. O poluare sporită se depistează în aval de oraşe mari,
complexe de creştere a animalelor, întreprinderi industriale mari şi întreprinderilor de
exploatare a zăcămintelor minerale. La fiecare dintre aceste componente pot fi aduse
exemple concrete din cursurile râurilor RM.

Proporţii îngrijorătoare capătă poluarea apelor subterane cu compuşi ai azotului

(amoniac – apele de la adâncimi mari şi nitraţi – apele freatice). Procesul poluării este
condiţionat de un şir de factori climaterici, pedologici, geologici, fizici etc. O sursă
specială de poluare o prezintă gunoiul de grajd şi cel menajer. Pentru a preveni procesele
de extindere a poluării apelor sunt necesare cercetări de pronosticare a acestor fenomene.

IV. Biodiversitatea are o influenţă asupra sănătăţii atât directă, cât şi indirectă.
Spre exemplu, 10 din 25 de medicamente dintre cele mai comercializate în lume sunt de
origine naturală. Costul anual al medicamentelor căpătate din surse genetice se apreciază la
75-150 mii mln. dolari SUA. Cca 75% din populaţia Terrei foloseşte pentru tratament
remedii ale medicinii populare, căpătate din componenţi naturali.
Biodiversitatea asigură cu resurse genetice agricultura, constituind astfel baza biologică a
securităţii alimentare.

Resursele biotice ale Republicii Moldova sunt constituite dintr-o varietate specifică
de plante, animale, ciuperci şi microorganusme, valoarea cărora este indiscutabilă pentru
orice ecosistem terestru, acvatic sau aerian. Diversitatea speciilor biotei este determinată în
primul rând de poziţia geoclimatică a ţării, procesele geologiei istorice prin care a trecut
acest teritoriu, de schimbul de biotă cu regiunile vecine şi nu în ultimul rând de impactul
factorului antropic. Situată în regiunea climei temperat-continentale. Republica Moldova
este traversată de zona de silvostepă (circa 60% din teritoriul ţării – Nordul şi parţial
Centrul) şi de zona de stepă (Sudul şi Sud-Estul ţării). Resursele biotice spontane de bază
din RM numără 1752 specii de plante cu flori, 68 specii de mamifere şi 177 specii de
păsări (Global Biodiversity. Eart’h living resources in the 21st century, 2000), ceea ce este
similar resurselor biotice din Estonia sau din Belgia. Spre exemplu, Kuwaitul însumează
numai 275 de specii la cele 3 grupe de organisme enumerate.

De aici rezultă că una dintre bogăţiile naţionale o constituie biota ţării. Spre
regret, suprafeţele acoperite de vegetaţie spontană sunt foarte reduse – constituind numai
circa 15%, iar terenurile agricole – circa 75%. Resursele floristice ale ţării sunt dominate
de dendrospecii de foioase, de ierburi graminee, asteracee, ciperacee etc., de
macromicetele bazidiomicete, alge verzi, diatomee şi cyanobacterii, şi de multiple
microorganisme. Aceste resurse constituie principalele tipuri de păduri (de fag, de gorun,
de stejar pufos, de salcâm şi zăvoaie) de stepe, de pajişti inundate, de pajişti halofite şi de
vegetaţie petrofită. Dacă în Europa gradul mediu de împădurire în 2000 constituia 44,6%
din teritoriu (Global Environment Outlook-3, 2002), apoi în Moldova el rămâne sub 15% -
cotă ecologic stabilizatoare şi constituie numai 11,6%.

Menţinerea resurselor biotice la un nivel favorabil echilibrului ecologic din

ecosistemele populate de aceste organisme, cere eforturi sporite în lărgirea suprafeţelor
împădurite, sectoarelor de stepă, de luncă şi palustre, şi a cotei ariilor protejate de stat de la
1,96% măcar până la 5%, indice inferior mediei (9%) din Europa Centrală şi de Est şi
catastrofal inferior (15%) celui din Europa de Vest (Europe’s environment: the third
assessment, 2003).

V. Solul reprezintă o sursă naturală valoroasă pentru existenţa umană şi poate fi

considerată irenovabilă în limitele de cel puţin 50-100 de ani. Se consideră că 23% dintre
toate solurile utilizabile sunt supuse degradării, care conduce la micşorarea productivităţii
lor. Cca 305 mln. ha soluri sunt considerate ca puternic degradate, dintre care 9 mln. ha –
foarte puternic degradate şi care nu mai pot fi restabilite. Degradarea solurilor este cauzată
de exploatarea lor iraţională, defrişarea pădurilor şi stepelor, păşunatul intensiv, tehnica
agricolă grea, asolamentele incorecte, irigarea inadecvată ş.a. Cca 15% din suprafaţa Terrei
(teritoriu mai mare decât SUA şi Mexic) este degradat ca rezultat al factorului antropic.

Degradarea solurilor RM se manifestă prin procesele de eroziune, alunecări de

teren, dehumificarea, salinizarea, compactarea, poluarea chimică etc. Cca 2 mln. ha de
terenuri agricole sunt situate pe versanţi, dintre care 1,86 mln. ha sunt terenuri arabile.
Eroziunea afectează circa 40% din terenurile arabile. Anual sunt pierdute cca 26 mln. t de
sol fertil, iar prejudiciul cauzat tuturor componentelor mediului se estimează la cca 2 mlrd.
432 mln. lei.
 Aşadar, problemele actuale ale protecţiei mediului înconjurător în RM sunt o
expresie locală a condiţiilor geografice şi social-economice, dar se încadrează în
multitudinea de probleme regionale, continentale şi mondiale. Soluţionarea acestor
probleme şi a altora neenumerate în acest raport ţine de un şir de factori finanAici Jos -
Distrugerea stratului de ozon

Distrugerea stratul de ozon din stratosfera este preocupare crescanda pentru ca

stratul de ozon respinge intre 95 si 99% din radiatiile ultraviolete. Pot rezulta multe
consecinte pot rezulta datorita nivelelor ridicate de UV incluzand efecte genetice, boli de
ochi, efecte negative asupra vietii marine etc. Radiatie UV in cant mari in troposfera poate
sa creasca cantitatea de smog din atmosfera. Smogul este deja un lucru grav in marile
orase.

Scaderea cantitatii de ozon stratosferic a fost raportata pentru prima data in 1974
si aceasta scadere a fost rapid legata de prezenta de compusi artificial CFC. Multe tari din
toata lumea au inceput sa reduca folosirea CFC-urlui dar datorita faptului ca aerul dintre
strate se amesteca greu s-a dedus ca CFC-ul din stratosfera va ramane la un nivel
semnificativ ridicat si in secolul care urmeaza.

Distrugerea ozonului a devenit o problema economica si politica foarte

controversata dar si o problema stiintifica complexa. Surse de agenti care afecteaza stratul
de ozon sunt inca de domeniul lucrurilor nesigure insa CFC este cu siguranta una din acele
substante care sunt dovedite ca afectand stratul de ozon.

Modele stiintifice de atmosfera sunt construite ca sa ajute oamenii de stiinta sa

caute alti factori in distrugereaz ozonului, evaluarea importantei lor si prevenirea a ceea ce
s-ar putea intampla in viitor.

Pamantul e mentinut la o temperatura ridicata de atmosfera care actioneaza ca o

haina. Fara ea temperatura medie la suprafata ar fi de -18 grade. Caldura de la soare
patrunde prin atmosfera si o incalzeste si odata cu ea si suprafata planetei. Pe masura ce
Pamantul se incalzeste el emite caldura chiar si dupa ce nu mai este expus la lumina solara.
O parte din caldura e capturata in atmosfera dar restul este eliberat in spatiu. Asa numitele
"gaze de sera" fact atmosfera sa capteze mai multa radiatie asa ca se incalzeste mai mult
decat ar trebui devenind o sera.

Cateva din gazele de sera sunt: vapori de apa, oxid azotos, dioxid de carbon,
metan si ozon. Dar in ultimii 50 de ani producerea de aceste gaze a crescut considerabil si a
aparaut un nou tip de gaz CFC. Acesta are un efect de captare foarte mare (o molecula este
de 12-16 mii de ori mai eficienta la absorbtia radiatiei infrarosii decat una de CO2).

IGPCG a prezis ca pana in anul 2025 temperatura va creste distrugand "centura de

porumb" a Americii de Nord care produce mare parte din cerealele mondiale provocand
cresterea preturilor la alimente si chiar mai putine alimente pentru tarile lumii a treia.
Inseamna de asemenea ca unele tari nordice vor avea posibilitatea sa creasca cereale pe
care nu le-ar fi putut creste niciodata.
 Poluantii toxici din aer sunt acei agenti poluanti care sunt banuiti ca ar provoca
cancerul sau alte boli grave, cum ar fi deformari la nastere sau alte efecte adverse.

Exemple de agenti poluanti sunt includ benzenul, care se gaseste in benzina;

substante provenite din agenti lavabili; si clorura de metilen care e folosita ca solvent in
industrie. Exemple de alte subtante toxice poluante includ azbest, toluen, cadmiu, mercur si
crom.

Persoanele expuse la agenti toxici in concentratii mari si pe durata lunga se expun

riscului de cancer sau sa contracteze alte boli grave. Aceste boli pot dauna sistemului
imunitar dar si celui nervos, respirator etc.

Pe langa expunerea la aer contaminat cu toxine, cativa agenti poluanti cum ar fi

mercur se pot depune pe sol sau in apa unde sunt asimilati de plante si ingerate de animale.
Precum oamenii, animalele se pot imbolnavi daca se expun pe perioade indelungate la
cantitatile de toxine din aer.

Majoritatea toxinelor din aer provin din surse artificiale incluzand surse mobile
(masini, camioane, autobuze, etc) dar si stationare (fabrici, rafinarii, zone industriale)
precum si surse interioare (detergenti, etc). O parte din aerul toxic provine si din surse
naturale cum ar fi eruptii vulcanice si incendii.

Nu ştiu de ce au dispărut dinozaurii, dar e foarte posibil ca dispariţia lor să fi fost

cauzată de o eră glaciară, cam ca cea pe care ecologiştii ne-o promit drept consecinţă pe
termen lung (sau dacă ecologiştii sunt din specia isterică, atunci mediu) a încălzirii globale.
Oare pe vremea lor ce a cauzat efectul de seră care a dus la încălzirea globală? Îmi închipui
un mic rozător (reprezentant al mamiferelor, strămoşii noştri), spunând unui dinozaur de
dimensiunea tuturor caselor lui Năstase cumulate: "Domnule dinozaur, dacă nu vă veţi
controla emisiile poluante pe care le produceţi sub formă de flatulenţă, veţi cauza
încălzirea globală, care va fi tare nasoală pentru noi toţi". Probabil că mamiferul a propus
şi un tratat de reducere a emisiilor poluante, pe care însă dinozaurul a lăsat o balegă de o
sută de kilograme, care greu ar putea fi considerată semnătură.

Ca o paranteză, ştiu că flatulenţa (tradusă în limbaj profan prin prima parte a

numelui de familie a preşedintelui României) nu cauzează efect de seră, fiind în mare parte
compusă din gaz metan, şi nu din dioxid de carbon, dar putem să ne imaginăm că aceste
gaze împreună cu oxigenul din atmosferă crează un amestec care de fiecare dată când
fulgera se transforma în dioxid de carbon şi apă printr-o reacţie puternic exotermă.
Folosiţi-vă imaginaţia.

Să ne întoarcem la încălzirea globală, pentru că mai nou acesta este singurul subiect
de dispută între ecologişti şi, hai să le spunem industrialişti. Mai nou nu mai contează
poluarea în general, emisia de gaze toxice cancerigene, poluarea râurilor şi uciderea
peştilor, sau alte efecte pe care bunul nostru simţ le cunoaşte de multă vreme, fără ca
cineva să tragă din cinci în cinci minute semnalul de alarmă (sau aş putea să spun mai
degrabă să apese butonul de panică). Încălzirea globală este subiectul la modă, şi asta poate
şi pentru faptul că este uşor cuantificabilă în cifre. Va creşte temperatura aerului cu 2
grade! Va creşte nivelul apelor cu 10 metri! Vine era glaciară, Crăciunul veşnic!

Ce este cel mai interesant este că ştiinţa meteorologiei nu este în stare să prevadă
cu acurateţe cum va fi vremea timp de o săptămână, dar sunt foarte siguri cum va evolua
timp de 50 de ani. Mai nou a apărut şi un proiect de prezicere a climatului pe termen lung,
prin calcul distribuit, ştiţi voi, la fel cum aţi găsit extratereştrii sau tratamentul pentru
cancer. Problema e că până se va ajunge ca acest program să genereze o predicţie cât de cât
rezonabilă, va consuma cel puţin câte 100 de waţi în plus pe oră pentru fiecare calculator
pornit pe care lucrează (Pentium 4 consumă 200 W la capacitate maximă, şi 100 W la
minim), sau chiar 200 de waţi în plus, dacă calculatorul ăla ar fi fost oprit în loc să se joace
de-a Romica Jurcă.

Astfel, pe de o parte aceste calculatoare consumă mai multă energie, produsă prin
arderea combustibililor fosili, cu emisie de dioxid de carbon, care produce efect de seră, şi
pe de altă parte ele contribuie în mod direct la încălzirea planetei prin radiaţia termică a
procesorului încins. Şi poate că după ce aţi rulat ani de zile acest program cineva va
observa că a uitat să introducă ceva în program, cum ar fi emisiile flatulente ale
programatorilor hrăniţi cu mâncare de la fast food, şi atunci se vor trezi că au greşit cu o
jumătate de grad, şi să vezi atunci panică pe piaţa imobiliarelor de pe litoral! Păi nu e tot
una să crească marea cu 10 metri sau cu 15, nu?

Totuşi, ce m-a determinat să scriu acest articol nu este faptul că prin ştiinţă
aproximativă ecologiştii încearcă să panicheze lumea, şi să cauzeze o reducere a poluării.
Better safe than sorry, nu aşa se spune? Ei bine, nu! Folosirea pseudoştiinţei pentru un scop
invită la folosirea ei în scop opus. Şi exact asta am auzit azi dimineaţă la radio. Cică nu ştiu
ce cercetători au ajuns la concluzia că indiferent dacă vom opri sau nu emisiile poluante,
încălzirea globală va continua în acelaşi ritm. Am pus-o, ce mai, "resistence is futile", sau,
cum spunea cineva pe forum, rezistenţa-i futere. Excelentă cercetare, excelentă concluzie.
Pe de o parte ne spune să lăsăm în pace dinozaurul american să polueze, pentru că nu el e
de vină, şi pe de altă parte ne spune că oricum ne vom duce naibii, aşa că ar fi bine ca să
ducem o viaţă de consum excesiv, să trăim clipa, că viitorul oricum se vede cam negru (sau
alb, dacă vine era glaciară). Păi nu e exact genul de recomandare care să scoată o economie
din recesiune?

Domnilor cercetători, ştiu că viaţa e grea, şi un rezultat ştiinţific uneori nu face cât o
limbă dulce pe un fund de politician, fie el ecologist sau nu. Puneţi mâna şi mai faceţi şi un
pic de cercetare. Şi când ştiţi cu siguranţă ce se va întâmpla, atunci să aud de voi. Până
atunci, în laborator cu voi, şi nu vă mai uitaţi la poze cu femei toată ziua!
 IV. IMPACTUL DESEURILOR ASUPRA MEDIULUI INCONJURATOR

DESEURILE MENAJERE SI IMPACTUL NEGATIV ASUPRA MEDIULUI

Dintre numeroasele probleme de mediu care ameninta planeta noastra, o problema majora
o constituie, fara nici o îndoiala, deseurile. · Fiecare dintre noi, mic sau mare, arunca zilnic
în pubela sa obiecte care nu ne mai servesc, care sunt goale sparte sau uzate. · Serviciul de
salubrizare actioneaza o singura data pe saptamana, golind pubela care adesea depaseste
marginile si le depoziteaza în afara orasului, în locurile numite "gropi de gunoi".

Depozitarea deseurilor, pe langa faptul ca este un proces tehnologic destul de

scump, mai prezinta un dezavantaj: polueaza mediul. Solutia nu consta în depozitarea
acestora pe locuri virane, pe spatiile verzi sau în parcuri, ci în colectarea selectiva si
reciclarea lor. Aceasta metoda permite recuperarea substantelor valoroase pentru reciclare!

CE PUTEM FACE NOI? Fiecare dintre noi, ca reprezentat al comunitatii, are puterea
si obligatia de a influenta procesul de ecologizare a propriului oras sau a zonei unde îsi
petrece vacanta.. Solutia este la îndemana noastra si consta în DEPOZITAREA
SELECTIVA a DE?EURILOR.

Mai precis, trebuie sa depozitam deseurile în locurile special amenajate si, pe cat
posibil, pe urmatoarele categorii: · hartie si cartoane (ziare, reviste, tiparituri, cutii de
detergenti, de cereale etc.), ce pot fi vandute la tonetele special amenajate; · sticle PET si
alte materiale plastice (pungi, folii, cutii de iaurt, butelii de la produse cosmetice si de
curatenie etc.), ce pot fi reciclate; · sticle si cioburi; vanzarea ambalajelor din sticla la
centrele care se ocupa cu achizitionarea acestora; · deseuri feroase (fier, tabla s.a) si doze
metalice, ce pot fi valorificate la punctele "REMAT"; · deseuri umede (resturi vegetale,
animale etc.) Metode non formale Metodele non formale de participare publica sunt non
legale (nu ilegale). De exmplu: · educationale (de ex.: publicarea de buletine informative,
organizarea de ateliere de lucru, competitii, tabere, expozitii, lucrul în scoli, tururi pe
biciclete, seminarii, campanii etc.); · presiuni directe (de ex : trimiterea de petitii, plangeri,
colectare de semnaturi, demonstratii, folosirea mass-mediei); · lobby (de ex: organizarea de
audieri publice, consultari, mese rotunde, elaborarea de politici alternative, influentarea
oamenilor de decizie) servicii (de ex: promovarea participarii publice sau actiuni ale altor
organizatii, instruiri, hot-lines, telefoane verzi, centre de informare, coalitii etc.); · metode
complementare / semi-legale (dezvoltarea de proceduri alternative ca de ex. pichetarea
voluntara , audieri, monitorizari post proiect, comitete ale cetatenilor pentru a controla
procesul de autorizare etc.).
 Gradul de participare al cetatenilor Cetatean ca persoana care ia decizii Cetatenii
unei comunitati au cea mai clara si poate cea mai buna perceptie a nevoilor si prioritatilor
comunitatii lor si ar trebui sa ia decizii ei însisi. Cetateanul consultant Cetatenii ar trebui
ocazional sa fie consultati pentru a contribui cu opiniilor lor profesionale la procesul de
luare a deciziilor. Atunci cand sunt oferite mai multe informatii adecvate se pot lua decizii
mai bune.

Cetateanul respondent Cetatenii nu stiu exact care sunt necesitatile sau care este
cea mai buna abordare, dar opiniile lor trebuie cunoscute si analizate de catre experti bine
instruiti si folosite în procesul de luare a deciziilor. Cetateanul constituent Experti sau
reprezentanti instruiti au dreptul de a lua deciziile în locul cetatenilor si se presupune ca ei
reprezinta interesele constituentilor.

Cetateanul elector Cetatenii ar trebui sa voteze pentru reprezentantii lor, dar

luarea deciziilor este ceva mult prea stiintific si acest lucru trebuie lasat în seama expertilor
sau în seama publicului larg. PARTICIPAREA PUBLICULUI LA LUARE DECIZIILOR
DE MEDIU Participarea publica este un instrument important în activitatile de dezvoltare
locala, imprimînd calitate în procesul decizional si întarind autoritatea deciziilor prin
suportul oferit de public în implementarea acestora. In acest fel se economisesc de multe
ori fonduri importante în procesul de implementare a unui proiect.

Tarile cu traditie democratica folosesc eficient acest instrument perfectionandu-si

mereu cadrul legislativ pentru a extinde participarea publicului pana în cele mai înalte
nivele de decizie, respectiv pana la formularea politicilor de stat, constiente fiind de
avantajele oferite de suportul publicului pentru formularea si implementarea acestora Ce
este participarea publica ? Oamenii nu pot fi separati de mediul lor de viata, iar
deteriorarea acestuia are efect asupra lor si asupra drepturilor lor. De aceea nu este
surprinzator ca în 1972 conferinta de la Stockholm a facut legatura între drepturile omului
si protectia mediului în primul principiu al declaratiei sale.

Dreptul la "un mediu înconjurator sanatos" a fost astfel formulat pentru prima
data. Mai precis, este vorba de dreptul fiecaruia de a proteja mediul în care traieste. Include
dreptul tuturor indivizilor de a fi informati asupra planurilor si proiectelor care pot
deteriora mediul, de a participa în procesul care duce la luarea deciziilor, si atunci cand
este necesar de a dispune de mijloacele legale pentru a reface daunele aduse mediului.

Inima acestui sistem este participarea publica, care are la baza informarea.
Prin urmare, participarea publica este orice instrument folosit pentru a implica publicul în
luarea deciziilor privind mediul si include dreptul la informare, dreptul la participare si
dreptul la accesul în justitie. Metodele participarii publice Metodele legale de participare
publica sunt cele bazate pe constitutie: · dreptul la cunoastere ( accesul la informatie ); ·
dreptul la libera exprimare; · dreptul de a vorbi; · dreptul de asociere; · dreptul la un mediu
curat; In felul acesta se reduc costurile de administrare a deseurilor menajere, prin
recuperarea unor cantitati importante de materii prime, iar mediul de viata devine mai curat
si mai placut. Principalul avantaj al reciclarii: Prin reciclarea materialelor refolosibile se
reduce consumul resurselor naturale (petrol, apa, energie), precum si emisiilor nocive în
aer.

Cateva exemple: Hartia - materie refolosibila. Materia prima utilizata pentru

fabricarea hartiei sunt: lemnul, celuloza, hartia veche.
Hartia reciclata permite economisirea aproximativ a un sfert de electricitate în raport cu
hartia alba,

90% din cantitatea de apa necesara pentru producerea a 1 kg. de hartie alba
(300 l apa). De asemenea, prin reciclarea deseurilor de hartiei, se elimina clorul toxic
necesar producerii hartiei albe. Sticla - materie refolosibila. Sticla se produce folosind
urmatoarele materii prime: nisipul de cuart, calcarul, soda (produs poluant) s.a. Reciclarea
sticlei menajeaza mediul si economiseste în timp bogatiile naturale, apa si electricitatea.

AMBALAJELE PET - O PROBLEMA PENTRU MEDIUL ÎNCONJURATOR Ce

este PET-ul? PET este prescurtarea de la polietilen tereftalat si se prezinta sub forma unei
resini (o forma de poliester). Mai precis, polietilenul tereftalat este o combinatie a doua
monomere: etilen glicol modificat si acid tereftalic purificat. * Acesta a devenit un material
foarte raspandit în industria alimentara (îmbuteliere de bauturi racoritoare, apa, lactate,
ulei, otet) si nu numai, fiind ieftin, usor, rezistent la socuri, reciclabil. Posibilitati de
reciclare Ambalajele PET, ca dealtfel toate materialele plastice, nu sunt biodegradabile.

Cresterea consumului acestora, mai ales în ultimii 10 ani, a dus la sporirea

alarmanta a numarului de sticle depozitate necorespunzator în natura. Prin colectarea si
reciclarea acestora, se stopeaza practic impactul negativ asupra mediului înconjurator.
Polietilenului tereftalat reciclat (RPET) poate fi folosit pentru: · fibre de poliester (75%)
folosite la randul lor ca materie prima pentru covoare, tapiterii, jucarii, pasle pentru
industria textila, ca izolatie la paltoane, saci de dormit, industria auto s.a.; · folie
industriala; · chingi si benzi; · noi ambalaje PET alimentare si nealimentare (ex.: cartoane
pentru oua, obiecte de uz casnic etc). Un alt aspect pozitiv al reciclarii PET-urilor consta în
reducerea cantitatilor de deseuri ce merg spre gropile de gunoi, ponderea acestora crescand
înfiorator în ultimii ani, ajungand pana la 30% din volumul total. Nu uitati !! Sticla, hartia,
materialele plastice si metalele nu pot fi reciclate decat prin procese tehnologice, ceea ce
înseamna ca nu este indicat sa depozitam deseurile la întamplare (pe potecile turistice, în
locurile unde am pus corturile, pe malul raurilor si al lacurilor etc.) !!

Depozitarea neglijenta a acestora duce la formarea unor mormane de deseuri ce

polueaza mediul în care venim sa ne recreem, sa ne plimbam cu copiii sau sa facem sport.
CaTEVA SFATURI PENTRU IUBITORII MUNTELUI: · Nu arunca gunoaiele decat în
locurile special amenajate (containere amplasate la cabane, cosuri de gunoi sau gropile de
gunoi amenajate langa cabane); · Daca nu exista nici una dintre aceste posibilitati, strange-
ti gunoaiele în pungi de plastic pe care le vei transporta pana la prima amenajare de acest
fel; · Pe munte nu exista servicii de salubrizare; · Lasa locul unde te-ai odihnit la fel de
curat pe cum l-ai gasit!! Nu rapi celorlalti placerea de a se odihni în mijlocul unei NATURI
CURATE.

PREFATA:Termenii de “societate de consum”, “avalansa de deseuri” si “criza a

deseurilor” nu sunt decat cateva exemple” care permit ilustrarea problemelor create de
deseuri, cu care se confrunta mediul nostru inconjurator de astazi. Noi, consumatorii,
suntem toti responsabili de aceste probleme si fiecare dintre noi va trebuie deci, pe viitor,
sa faca eforturi ca sa menajeze resursele limitate si sa reducem cantitatile de deseuri.Este
incontestabil faptul ca, astazi, noi producem multe deseuri care contin materii valorificabile
si substante problematice sunt considerate ca reziduri.

Toti factorii de raspundere a gestiunii deseurilor trebuie sa faca fata la aceasta

constatare si sa isi asume responsabilitatea. Societatea noastra prospera nu mai poate sa-si
permita, cum a fost pana acum, sa arunce neglijent materiile valorificabile si substantele
problematice si periculoase, punandu-le in pubela gri, care este pentru deseuri reziduale)
sau cu deseuri incomode. Ar trebui ca, in viitor, sa amelioram aceasta situatie luand masuri
concrete pentru a evita producerea deseurilor si sa reciclam deseurile si aceasta din doua
motive fundamentale.Mai intai, se impune, din punct de vedere ecologic, sa se ia masuri
exacte pentru a evita si a recicla deseurile.

Rezultatele unei analize intre 1992-1994 au aratat ca, cantitatea de materii prime
secundare potential utilizabile si in acelasi timp eliminate, este foarte importanta. Aceasta
antreneaza o risipa de materii prime si resurse energetice . De altfel, ar trebui sa se reduca
substantele periculoase din deseurile menajere, aceste substante impiedica buna
functionare a instalatiilor de eliminare a deseurilor, in ciuda partii aparent slabe pe care
acestea o reprezinta, constituind chiar un pericol deloc neglijabil pentru oameni si pentru
mediul inconjurator. Dat fiind ca costurile legate de eliminarea deseurilor au continuat sa
creasca in cursul anilor din urma, se impun ca din punct de vedere economic sa se ia
masuri precise pentru a evita si recicla deseurile.. Pentru o serie de deseuri exista conditii
de reciclare, dar ele trebuie sa fie colectate separat, sa fie reciclate separat si cu costuri de
reciclare avantajoase.

Deseurile cele mai ecologice si cele economice raman bineinteles cele care nu se
produc. Sunt numeroase persoanele care au recunoscut in prezent problemele
contemporane ale mediului inconjurator si al gestiunii deseurilor si care fac eforturi in
evitarea producerii deseurilor sau reciclarea acestora. Comportamentul lor, orientat pe
criterii de protectie a mediului, este cateodata franat din lipsa de informatii si sfaturi.

O importanta deosebita este acordata actiunilor preventive, in conformitate cu legea

gestiunii deseurilor din 17 iunie 1994.Care este legatura intre borcanul meu de iaurt si
Insulele Maldive?Borcanele de iaurt sunt fabricate din material plastic. Masele plastice
sunt produse din petrol care la randul sau se compune din carbon si compusi de carbon.
Cand un astfel de borcan de iaurt este incinerat, carbonul din acest borcan este pus din nou
in libertate, acesta se combina cu oxigenul din aer si se transforma in bioxid de carbon
(CO2). Bioxidul de carbon, la randul sau, este responsabil in mare parte de producerea
“efectului de sera”, generat de oameni.

Efectul de sera provoaca o reincalzire a atmosferei terestre si antreneaza, printre

altele, topirea calotelor glaciare. Apele provenite din topirea ghetarilor se scurg in cantitati
considerabile si determina cresterea nivelului marilor si reprezinta, in termen scurt sau
lung, un risc pentru existenta zonelor joase si a paradisului de vacanta, cum ar fi insulele
Maldive sau altele din Oceanul Indian, Atlantic si Pacific. Consecintele ecologice si sociale
ale acestei evolutii nu sunt, in momentul de fata, previzibile.Aproximatie globala -
actionare rationala. Pamantul nu ne apartine, l-am imprumutat copiilor nostri. Daca
imprumut un lucru in stare buna, astept pe buna dreptate sa mi se restituie in aceeasi stare.

Orice persoana care - pentru a relua exemplul susmentionat - cumpara un borcan de

iaurt din plastic sau alt produs in plastic si il elimina apoi, nu trebuie sa se gandeasca doar
la binele propriu prin debarasarea de acest obiect, ci si la impactul pe care il poate avea
gestul sau asupra medului inconjurator. Consumatorul nu risipeste numai resursele limitate
dar contribuie si la agravarea problemelor mediului. Si este bine cunoscut faptul ca raurile
mici formeaza marile fluvii….Avem unda verde!

Ghidul de prevenire si reciclare a deseurilor are ca obiectiv sa va dea sfaturi

ecologice si informatii pe care sa le urmati in viitor, impreuna cu familia, prietenii si
cunostintele dvs, privind probleme ridicate de deseuri.Sa nu uitam ca trebuie sa fim
constienti de responsabilitatea noastra si sa menajam resursele noastre naturale.
Succesorilor nostri si locuitorilor altor regiuni ale Terrei noastre le va place sa gaseasca un
mediu demn de a fi locuit. Nu uitati ca, actionand in respectarea mediului inconjurator, nu
inseamna sa ne limitam doar la eliminarea produselor ci si la un comportament ecologic
care este necesar in toate domeniile vietii noastre cotidiene.Deseurile polueaza aerul, apa si
solul, degradeaza peisajele pe suprafete intinse, antreneaza costuri ridicate pentru
depozitarea lor si uzine pentru incinerarea reziduurilor.Activitatile de gestiune a deseurilor
se concentreaza asupra urmatoarelor puncte:INFORMATIE:A evita si a recicla deseurile
implica ceea ce eu trebuie sa stiu: cum si ce trebuie sa evitam?

Cum sa cumparam, in asa fel incat sa respectam mediul inconjurator?

Cum sa reciclam sistematic si corect?
Alte informatii utile:Eu hotarasc ce fac si ce spun: eu, in calitate de consumator
eu, in calitate de cetatean
eu, in calitate de responsabil si persoana abilitata sa ia hotarari.
SFAT:Informatiile trebuie sa fie furnizate de catre serviciile tehnice, competente, pentru
toti cei interesati; aceste informatii trebuie, sa se concentreze asupra problemelor si a
practicilor.
PREVENIRE: prin intermediul Legii, care poate, de exemplu, sa promoveze produsele
reutilizabile si sa incurajeze o productie responsabila;
prin intermediul comunitatii locale sau a unui grup local, care pot fixa taxe pe deseuri, in
functie de cantitate.
dar inainte de toate prin intermediul consumatorilor, prin noi toti, prin alegerea pe care o
facem cand mergem la cumparaturi.

REDUCERE: Prin diminuarea cantitatilor de deseuri reziduale dar si prin

reducerea poluatorilor.RECICLARE: Toate deseurile (inca) inevitabile nu trebuie toate,
considerate gunoaie.Noua ne revine sarcina sa le triem in asa fel incat sa obtinem materii
prime de la care sa avem posibilitatea fabricarii unor produse de o excelenta calitate
(reciclare). Aceasta triere are ca avantaj menajarea resurselor naturale limitate. Aceasta nu
este posibil decat daca separarea este bine facuta si daca gradul de curatire este ridicat. In
principiu, reciclarea trebuie sa se faca dupa principiile ecologice, adica nu trebuie sa se
utilizeze in plus energie decat pentru producerea unui material nou. Este de la sine inteles
ca aceasta schimbare nu se poate face de azi pe maine, dar aceasta este mult mai rapida.
Criteriile esentiale sunt transparenta si credibilitatea, motivatia, actiunea sistematica, o
infrastructura buna si, sa nu uitam, reducerea confortului nostru individual.
 BIBLIOGRAFIE

1 Mircea Duţu Drept Comunitar, Ed. Economică,

Bucureşti, 1997
2 Mircea Duţu Dreptul internaţional şi comunitar al
mediului, Ed. Economică, 1995
3 Dumitru Mazilu Dreptul comunitar al mediului,
Ed. Lumina Lex, Bucureşti
4 Vasilica Negruţ Dreptul comunitar al mediului, Ed.
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
2006
LEGISLAŢIE

1 Legea nr. 265/2006 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a

Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului
2 O.U.G. nr. 78/2000 privind regimul deşeurilor, aprobată şi modificată
de Legea nr. 426/2001;
3 Ordinul nr. 880/2004 privind procedura de raportare a datelor
referitoare la ambalaje şi deşeuri de ambalaje;
4 Hotărârea de Guvern nr. 1470/2004 pentru aprobarea Strategiei
Naţionale şi Planului National de Gestionare a Deşeurilor
5 Ordonanţa de urgenţă nr.243/2000 privind protecţia atmosferei
6 Legea nr.645/2002-pentru aprobarea O.U.G. nr.34/2002 privind
prevenirea, reducerea şi controlul integrat al poluării.
7 Legea nr.543/2004 privind elaborarea şi punerea în aplicare a
planurilor şi programelor de gestionare a calităţii aerului
8 Hotărârea Guvernului nr. 349/2005 privind depozitarea deşeurilor