Rev. Med. Chir. Soc. Med. Nat.,C.

Ia[iRomanec, Valentina
– 2010 – vol. Dorobãþ
114, nr. 4

MEDICINÃ DENTARÃ ARTICOLE ORIGINALE

FRECVENÞA ANOMALIILOR DENTO-MAXILARE CLASA A-II-A

ANGLE – ANALIZà COMPARATà ÎN CADRUL ANOMALIILOR
DENTO-MAXILARE ªI ÎN INTERIORUL CLASEI A-II-A

C. Romanec, Valentina Dorobãþ

Universitatea de Medicinã ºi Farmacie “Gr.T. Popa” Iaºi
Facultatea de Medicinã Dentarã
Departamentul de Ortodonþie ºi Ortopedie dento-facialã

CLASS II ANGLE MALOCCLUSIONS FREQUENCY (Abstract): This study, based on a

survey of 1018 children, aged between 6-13 years, from urban and rural areas, aims at
estimating the frequency of malocclusions among those patients who required specialized
orthodontic treatment. A comparison is made between Class II Angle malocclusions within
malocclusions in general. The results show that malocclusions recorded in some specialized
orthodontic services reveal significant differences function of the children’s provenience, age
and sex. Key words: CHILD, FREQUENCY OF MALOCCLUSION, CLASS II ANGLE

Anomalia dento-maxilarã a devenit astãzi OBIECTIVE

o problemã de sãnãtate publicã datoritã carac-
teristicelor pe care aceasta le înglobeazã,
larga rãspândire în populaþie ºi tendinþa de
creºtere (1). Datele din literaturã oferã o
largã variabilitate a frecvenþei. În Europa
frecvenþa variazã între 40,8-99% (2,3,4,5,
6,7,8,9,10); pe continentul american este
de 75% (11,12); în Asia între 19,6-90%
(13); în România între 41-77,6% (14,15,
16,17). Prin urmare, este necesarã stabilirea
necesitãþilor de tratament ºi cunoaºterea indi-
celui de adresabilitate al populaþiei cãtre
serviciile de asistenþã medicalã stomato-
logicã în general ºi cele de ortodonþie ºi
ortopedie dento-facialã în special.
SCOPUL CERCETÃRII
Stabilirea frecvenþei anomaliilor dento-
-maxilare în funcþie de adresabilitatea cãtre
serviciul de asistenþã medicalã ortodonticã.
Identificarea formelor clinice ºi a reprezen-
tativitãþii malocluziei cls. a-II-a; analiza
comparatã în cadrul clasei a II-a Angle;
Stabilirea frecvenþei ºi a formelor cli-
nice ale anomaliilor dento-maxilare în func-
þie de prezentarea la cabinetul de stoma-
tologie.
Cercetarea corelaþiei între frecvenþa tipu-
lui de anomalie dento-maxilarã cu mediul
de provenienþã, vârstã ºi sex;
Analiza comparatã a clasei II/1, II/2 din
punct de vedere al frecvenþei ºi gravitãþii.
MATERIAL ªI METODÃ
Studiul se bazeazã pe datele culese din
foile de observaþie clinicã întocmite la 1018
subiecþi, cu vârstele cuprinse între 6-13 ani,
provenind din mediul rural ºi urban, care
s-au prezentat pentru prima datã în Clinica
de Ortodonþie ºi ortopedie dento-facialã,
UMF Iaºi ºi la un cabinet privat, pentru
evaluarea stãrii de sãnãtate ºi tratament de
specialitate. Dupã excluderea a 77 de cazuri
incomplet identificate, grupul de studiu s-a
redus la 941 subiecþi - 486 fete (51,6%) ºi 455
bãieþi (48,4%). Dupã mediul de provenienþã,

1188
 Frecvenþa anomaliilor dento-maxilare clasa a-II-a Angle

80%
70,60%
60%
55,20%
40% 44,80% fãrã anomalie
29,40%
20% cu anomalie
0%
Rural Urban
Fig. 1. Repartiþia cazurilor pe mediu de
provenienþã dupã prezenþa anomaliei
73 (7,8%) au fost din mediul rural si 868
(92,2%) din mediul urban. Baza de date a
fost constituitã în sistem informatizat. Pre-
lucrarea statisticã s-a fãcut utilizând progra-
mul SPSS 16.0 (Statistical Package for the
Social Sciences).
Diviziunea lotului a avut în vedere cuprin-
derea grupelor cheie ºi dentiþia/dentaþia:
grupa de 6 ani: 222 subiecþi, adicã 21,8%;
grupa 7-12 ani: 684 subiecþi, adicã 67,2%;
grupa de 13 ani: 112 subiecþi, adicã 11,0%.
Analiza datelor s-a fãcut pe fiecare din cele
trei grupuri, pe lotul total de studiu ºi com-
paraþia între ele. Am urmãrit corelaþiile ano-
maliilor dento-maxilare în funcþie de sex,
mediul de provenienþã ºi grupa de vârstã.
REZULTATE ªI DISCUÞII
Analiza datelor cu privire la frecvenþa
anomaliilor dento-maxilare în funcþie de
adresabilitatea la serviciile de sãnãtate, relevã
o frecvenþã a populaþiei infantile din rural
de 7,8% ºi 92,2% din urban ºi o frecvenþã
globalã a anomaliilor dento-maxilare de
49,2%.
24,80%
100% 58,30%
75,20%
cu anomalie
50% 41,70%
fãrã anomalie
0%
sub 6 ani 7 - 12 ani
Fig. 2. Compararea frecvenþei relative de
apariþie a anomaliei pe grupele 1 respectiv 2 de
vârstã pentru sex masculin
La grupa 7-12 ani frecvenþa cazurilor
cu anomalii dento-maxilare din mediul rural
este mai mare faþã de cei din mediul urban
(fig. 1). Diferenþieri semnificative statistic
p=0,034.
Analiza anomaliei dento-maxilare ca frec-
venþã relativã de apariþie în grupa de 6 ani
comparativ cu grupa 7-12 ani pentru bãieþi
demonstreazã cã aceasta este mai mare în
grupa 7-12 ani (fig. 2), diferenþã semni-
ficativã statistic p este sub 1‰. Acelaºi
lucru este constatat ºi în cazul fetelor (fig.
3), diferenþa este semnificativã statistic, p
sub 1‰.
Compararea frecvenþei de apariþie a ca-
zurilor cu anomalii dento-maxilare pe cele
3 clase de vârstã pe tot lotul cercetat (fig.
4) demonstreazã cã frecvenþa este mult mai
micã la grupa de 6 ani faþã de celelalte 2
grupe de vârstã (fig. 5). Intervalul de varia-
þie al proporþiei prin metoda Wilson relevã
cã intervalul vârstei de 6 ani nu se supra-
pune cu niciun alt interval.
22,10% 56,70% 57,10%

19,80% 100%

100% 55,30% 80%

cu cu anomalie
80,20% anomalie 60% fara anomalie
fãrã
50% 44,70% 43,30% 42,90%
anomalie 40%

20% 77,90%

0% 0%
sub 6 ani 7 - 12 ani ? 6 ani 7 - 12 ani ?13 ani

Fig. 3. Compararea frecvenþei relative de Fig. 4. Compararea frecvenþei relative de

apariþie a anomaliei pe grupele 1 apariþie a anomaliei pe clasele de vârstã pentru
respectiv 2 de vârstã pentru sex feminin tot lotul

1189
 C. Romanec, Valentina Dorobãþ

0,00% 1,80% 1,60%

100%
80% Cl. 4
21,10%
60% 32,70% Cl. 3
27,00%
Cl. 2
40% 54,50%
34,70% 33,30% Cl. 1
20%
0%
? 6 ani 7 - 12 ani ?13 ani

Fig. 6. Distribuþia frecvenþei de apariþie a

Fig. 5. Frecvenþa relativã a anomaliei pe grupe
de vârstã
Eºalonarea tipurilor de anomalii dento-
-maxilare în funcþie de frecvenþã a fost:
malocluzia clasa I (24,6%), clasa a II-a
(11,3%) ºi clasa a III-a (12,6%). Proporþia
cea mai mare a tuturor tipurilor de anomalii
se concentreazã la grupa de vârstã 7-12 ani.
Cercetând frecvenþa tipurilor de anoma-
lii din cadrul totalului de copii cu anomalii
dento-maxilare constatãm diferenþe pe gru-
pele de vârstã (fig. 6), diferenþe semnifi-
cative statistic- 0,008.
În grupa 7-12 ani ponderea cea mai mare
este deþinutã de clasa I Angle urmatã de
clasa a II-a ºi a III-a, pentru ca la vârsta de
13 ani ordinea în funcþie de frecvenþã sã fie
clasa a I-a, clasa III ºi clasa a II-a Angle.
Malocluzia clasa a II-a
Anomalia clasa a II-a Angle ca frecvenþã
de apariþie deþine ponderea cea mai mare la
grupa de vârstã 6 ani (32,70%), scade în
tipului anomaliei pe clasele de vârstã pentru tot
lotul
intervalul 7-12 ani (21,10%), crescând uºor
la 13 ani (27,00%).
Distribuþia frecvenþei de apariþie a ma-
locluziei clasa a II-a pe clase de vârstã si
sex indicã comportamente diferite între fete
si bãieþi, dupã cum urmeazã: bãieþii au o
frecvenþa de apariþie cea mai mare la grupa
13 ani (34,80%), urmatã de grupa de 6 ani
(19,00%) ºi 16,80% în intervalul 7-12 ani
(fig. 7).
Fetele marcheazã frecvenþa de apariþie
cea mai mare la 6 ani (44,40%) ºi apoi
scade în grupa 7-12 ani (25,00%) ºi ajunge
la 13 ani la 23,70% (fig. 8).
Simetria
Analiza simetriei în cadrul malocluziei
clasa a II-a evidenþiazã diferenþieri corelate
cu clasa de vârstã ºi subdiviziunile clasei a
II-a Angle, clasa II1, II2.
Vârsta de 6 ani se caracterizeazã în ge-
neral prin simetrie pentru clasa II2 ºi într-o
mare proporþie clasa II1 (12% din subiecþi
prezintã asimetrie).

0,00% 2,70% 0,00% 0,00% 1,00% 0,00%

100% 100%
20,10% 22,20% 24,00%
43,50% Cl. 4 36,80% Cl. 4
80% 47,60% 80%
16,80%
Cl. 3 25,00% Cl. 3
60% 60% 44,40%
23,70%
19,00% Cl. 2 Cl. 2
40% 34,80% 40%
60,30% Cl. 1 50,00% Cl. 1
33,30% 33,30% 39,50%
20% 21,70% 20%

0% 0%
? 6 ani 7 - 12 ani ?13 ani ? 6 ani 7 - 12 ani ?13 ani

Fig. 7. Distribuþia frecvenþei de apariþie a Fig. 8. Distribuþia frecvenþei de apariþie a

tipului anomaliei pe clasele de vârstã tipului anomaliei pe clasele de vârstã
pentru cazurile de sex masculin pentru cazurile de sex feminin

1190
 Frecvenþa anomaliilor dento-maxilare clasa a-II-a Angle
Asimetria creºte pentru clasa II1 în in-
tervalul 7-12 ani atingând proporþia cea mai
mare la 13 ani (29,4%).
Clasa II2 este afectatã de asimetrie în
intervalul 7-12 ani, crescând la grupul de
13 ani la 17,6%.
Angrenajele inverse/ocluzia inversã apar
în grupele de vârsta 7-12 ºi 13 ani, atingând
proporþia de 7%.
Ocluzia deschisã a fost identificatã la gru-
pele 7-12 ºi 13 ani cu o frecvenþã de 2,6%.
Gradul de acoperire a fost la 38,50%
din cazuri de 3-6 mm, iar la 3,80% mai
mare de 6 mm.
Inocluzia sagitalã cuprinsã între 3-6 mm
s-a identificat la 20,50%, 57,70% mai micã
de 3 mm si doar 1,30% au prezentat ino-
cluzii sagitale mai mari de 6 mm.
Analiza datelor cu privire la frecvenþa
anomaliilor dento-maxilare în funcþie de
adresabilitate cãtre serviciile medicale evi-
denþiazã o proporþie îngrijorãtor de micã a
populaþiei din mediul rural faþã de populaþia
din mediul urban. La fel de neliniºtitor este
ºi faptul cã aproximativ jumãtate din copiii
cu anomalii dento-maxilare s-a adresat pen-
tru consultanþã, dintr-o populaþie în care
aceastã patologie depãºeºte 75% ºi tendinþa
este de creºtere. Aceasta înseamnã cã o pro-
porþie însemnatã din copiii afectaþi de ano-
malii dento-maxilare nu au fost consultaþi
sau nu au solicitat asistenþã medicalã în
intervalul de vârstã de la mai mic sau egal
cu 6 ani pânã la 13 ani. Dacã o parte din
anomalii beneficiazã pe parcursul creºterii
de autoreglare, fapt raportat în rezultatele
unor studii în literatura de specialitate, ma-
rea majoritate se va agrava, complicând stra-
tegia de tratament, mãrind durata acestuia
ºi preþul de cost.
Cauzele determinante ale precaritãþii situa-
þiei descrise constau în reþeaua de stomato-
logie pediatricã inexistentã sau sãracã în
mediul rural ºi în urban, nivelul scãzut de
educaþie sanitarã a populaþiei, absenþa deprin-
derilor de abordare interdisciplinarã în pa-
tologia ortodonticã cu caracter preventiv ºi
interceptiv al bolii; mulþi dintre confraþii
medici: medici de familie, ORL-iºti, pedia-
tri consultã foarte de timpuriu copiii ºi ar
putea, în condiþia în care ar recunoaºte ano-
malia, sã îi dirijeze cãtre serviciile de spe-
cialitate ºi poate nu în ultimul rând absenþa
evaluãrii corecte ºi la timp a nevoilor de
tratament asiguratã printr-un proces de dis-
pensarizare corectã fãcutã de cãtre medicii
din sectorul de stat sau privat al copiilor.
Creºterea frecvenþei apariþiei copiilor
cu anomalii dento-maxilare la vârsta 7-12
ani se datoreazã pe de o parte acumulãrii
anomaliilor care s-au permanentizat ºi agra-
vat din prima perioadã a dentiþiei mixte cu
cele apãrute în a doua ºi a treia perioadã a
dentiþiei. Asistãm la agravarea incongruen-
þelor dento-alveolare prin înghesuire mai
ales la erupþia caninilor, se mãresc ino-
cluziile sagitale, apar angrenaje inverse/
ocluzii inverse în zona lateralã. Tulburãrile
funcþionale ºi îndeosebi cele fizionomice
devin evidente pentru copil ºi membrii fa-
miliei ceea ce îi determinã sã solicite asis-
tenþã medicalã, fapt confirmat ºi de alte
lucrãri în literaturã.
Frecvenþa de apariþie a anomaliilor den-
to-maxilare mai micã la grupa de 6 ani se
explicã prin: simptomele reduse pe care le
au anomaliile dento-maxilare la aceastã etapã
de vârstã pentru copil ºi familie, posibilitãþi
reduse de a evalua anomaliile potenþiale
care se dezvoltã pe baza zestrei ereditare
sau sub influenþa unor practici vicioase,
tratarea cu superficialitate a unor anomalii
evidente sub pretextul rezolvãrii la apariþia
dinþilor pemanenþi, fapt confirmat ºi în alte
studii. Absenþa dispensarizãrii din dentaþia
temporarã bazatã pe un examen clinic rigu-
ros, dublat de explorãri complementare mi-
nime necesare în unele cazuri.
Ierarhizarea tipurilor de anomalii dento-
-maxilare în funcþie de frecvenþã este aceeaºi
ca ºi în studiile populaþionale, atât la nivelul
lotului global cât ºi în grupul anomaliilor
1191
 C. Romanec, Valentina Dorobãþ

dento-maxilare, respectiv clasa I, a II-a ºi a
III-a Angle, cu diferenþieri în ceea ce pri-
veºte proporþia pe clase de vârstã, sex ºi
mediu, în sensul scãderii ei. Acest lucru
indicã nevoia politicilor în domeniul asis-
tenþei stomatologice a copilului, dezvolta-
rea reþelei de stomatologie pediatricã, care
sa vizeze în permanenþã starea de sãnãtate a
copilului preºcolar, ºcolar, prin introdu-
cerea strategiilor de tratament profilactic,
interceptiv ºi curativ, bazate pe evaluarea
necesitãþilor de tratament graduat. Diferen-
þele care se constatã între sexe, în sensul cã
malocluzia clasa a II-a este mai mare la
vârsta de 6 ani la fete faþã de bãieþi ºi creºte
pânã la vârsta de 13 ani se explicã prin
procesele de creºtere (inclusiv erupþia den-
tarã) mai accelerate la fete, pubertatea mai
târzie la bãieþi ºi interesul crescut al fetelor
pentru estetic.
Asimetria, element de agravare a anoma-
liei dento-maxilare, mai timpurie ºi cu ten-
dinþã de creºtere de la 6 la 13 ani în sub-
diviziunea II1 este expresia dezechilibrelor
care apar ca urmare a creºterii progresive a
inocluziei sagitale care are drept consecinþã
pierderea funcþiei ghidajului anterior în cine-
matica mandibularã. Dezechilibrele muscu-
lare apar pe acest fond al dezechilibrului
scheletal ºi dentar, apare incompetenþa labialã,
respiraþia mixtã sau oralã, interpoziþia buzei
inferioare. Aceste practici creeazã un im-
pact major asupra echilibrului neuromus-
cular în ansamblul sãu. În esenþã anomalia
se agraveazã. În subdiviziunea clasa II 2
Angle asimetria apare în grupa 7-12 ani,
creºte cãtre 13 ani, însã în proporþii mai
mici decât în II1 ºi se asociazã cu angre-
najele inverse care apar în aceste perioade
în zona lateralã, precum ºi dezechilibrelor
musculare dupã cum aratã ºi alte lucrãri în
literatura.
Dacã prezenþa ocluziei deschise este într-o
proporþie redusã ca ºi cazurile foarte grave
marcate de inocluzii sagitale de peste 1
centimetru sau a ocluziilor adânci cu trauma
parodontalã trebuie sã reþinem necesitatea
de tratament ortodontic la limitã sau mare
de tratament care este impusã de proporþia
ridicatã a inocluziilor sagitale mai mici ca
ºi a gradului de acoperire care pot evolua
agravându-se în timp.
CONCLUZII
Adresabilitatea la serviciile medicale de
specialitate, aºa cum era de aºteptat, ca ºi
în cazul altor afecþiuni, este mai micã a
copiilor din mediul rural faþã de cei din
mediul urban. Acelaºi lucru se poate afirma
despre copii cu anomalii dento-maxilare
faþã de prevalenþa îmbolnãvirilor la nivel
populaþional;
S-au stabilit, de asemenea, corelaþii sem-
nificative statistic între frecvenþa anomalii-
lor dento-maxilare ºi mediul de provenienþã,
clasã de vârstã ºi sex.
Frecvenþa malocluziei clasa II1 este mai
mare decât cea a malocluziei II2.
Asimetria apare mai de timpuriu ºi cu o
frecvenþã mai mare în malocluzia clasei II 1.

BIBLIOGRAFIE
1. Cocarla E. Stomatologia pediatricã. Cluj Napoca: Ed. Universalã Iuliu Haþieganu, 2000.
2. Dahl E, Hanusardotir B. Prevalence of malocclusion in the primary and early mixed dentition in
Denish children with complete cleft lip and palate. Eur J Orthodont 1979; 1 (2): 81-88.
3. Gabris K, Sandor M, Melinda M. Prevalence of malocclusion in Hungarian adolescents. Eur J
Orthodont 2006; 28 (5): 467-470.
4. Grabber V. Orthodontics. Current Principles Techniques. Elsevier Book and International Sabre
Foundation, 2005.

1192
 Frecvenþa anomaliilor dento-maxilare clasa a-II-a Angle

5. Helm S. Malocclusion in Dansih children with adolescent dentition. An epidemiological study. Am

J Orthodont 1968; 54: 352-366.
6. Schapira M. Noþiuni practice de stomatologie infantilã. Bucureºti: Ed. Medicalã, 1973.
7. Schopf P. Indication for and frequency of early orthodontic therapy or interceptive measures. J
Orofacial Orthop 2003; 64: 186-200.
8. Silva R, Kang D. Prevalence of malocclusion among Latino adolescents. Am J Orthodont
Dentofacial Orthop 2001; 119: 313-315.
9. Sonnesen L, Bakke M, Solow B. Bite force in pre-orthodontic children with uniletaral crossbite.
Eur J Orthodont 2002; 24: 442-443.
10. Thilander B, Pena L et al. Prevalence of malocclusion and orthodontic treatment need in children
and adolescents in Bogota, Columbia. An epidemiological study related to different stages of dental
development. Eur J Orthodont 2001; 23 (2): 153-168.
11. Bishara S. Textbook of Orthodontics. W.B. Saunders Co, 2001.
12. Kluemperer GT, Beeman CS, Hicks PE. Early orthodontic treatment: What are the imperatives?
JADA 2000; 131: 613-620.
13. Bhalajhi SI. Orthodontics. The Art and Science. New Delhi: Arya (Medi) Publishing House, 2000.
14. Boboc Gh. Anomaliile dento-maxilare. Bucureºti: Ed. Medicalã, 1971.
15. Ciuffolo F, Manzoli L et al. Prevalence and distribution by gender of occlusal study. Eur J
Orthodont 2005; 27 (6): 601-606.
16. Scântei Dorobãþ V, Duda R, Pasnicu L, Sechi M, Pãsãreanu M, Guti A. Epidemiologia afecþiunilor
stomatologice la vârsta preºcolarã. Revista Stomatologicã 1988; XXXV (2): 153-159.
17. Scântei V, Rusu M, Pasnicu L, Glavan I. Studiul anomaliilor dento-maxilare tranzitorii. Estimarea
fenomenelor de autoreglare. Stomatologia 1982; XXIX (4): 299-305.
18. Tausche E, Luck O, Harzer W. Prevalence of malocclusion in the early mixed dentition and
orthodontic treatment need. Eur J Orthodont 2004; 26 (3): 237-244.

Hiponatremia ªi tratamentul vasoactiv cu Terlipresin

Standardul de tratament al hemoragiei digestive superioare prin efracþie varicealã cuprinde în
mod obligatoriu tratamentul vasoactiv cu Terlipresin sau Sandostatin. Un studiu realizat recent,
pe 58 pacienþi cu hemoragie prin efracþie varicealã trataþi iniþial cu Sandostatin, apoi trecuþi pe
Terlipresin din cauza resângerãrii sau a lipsei de control a sângerãrii, a demonstrat cã tratamentul
cu Terlipresin determinã hiponatremie, cu scãderea sodiului pânã în 5 mEq/l în 67% (p=0.002)
din cazuri ºi cu peste 10 mEq/L în 36% din cazuri (p<0.001). Dupã analiza multivariatã a
rezultatelor, hiponatremia s-a corelat cu scorul MELD (Model for End-Stage Liver Disease),
pacienþii care au avut cel mai mare risc de a dezvolta hiponatremie, fiind aceia care aveau valori
ale sodiului la limita inferioarã a normalului sau hiponatremie uºoarã. În marea majoritate
valorile natremiei au revenit la normal dupã întreruperea tratamentului cu Terlipresin. În unele
cazuri hiponatremia a fost atât de severã, încât a determinat manifestãri neurologice. Hipo-
natremia poate fi explicatã prin acþiunea terlipresinei la nivelul receptorilor renali de vasopresinã
tip V2, ipotezã care nu a fost luatã în calcul pânã în prezent. În concluzie studiul trage un
semnal de alarmã asupra hiponatremiei induse de Terlipresin, dar ºi a monitorizãrii cu atenþie a
pacienþilor cu hemoragie varicealã, ºtiindu-se cã hiponatremia este un factor favorizant al
dezvoltãrii sau agravãrii encefalopatiei hepato-portale (Solà E, Lens S, et al. Hyponatremia in
patients treated with terlipressin for severe gastrointestinal bleeding due to portal hypertension.
Hepatol 2010; 52 (5): 1783–1790).
Irina Gârleanu

1193