S2-Politici educaționale

Data…………………

FIȘA DE LUCRU 2

Sarcina de lucru 1
Politicile educaţionale-accepţiuni Exprimați-vă opinia!

Oferiţi câteva exemple de documente de politici educaţionale

A studia politicile educaţiei presupune a aborda Acte normative emise de MEN, ORDIN
modalitatea în care distribuţia puterii şi luarea
deciziilor afectează rezultatele educaţiei (Enciclopedia
Internaţională a Educaţiei, Husen, T.coord.,1985,
1995, vol.3 p.397).

Politicile educaţionale reprezintă direcţiile strategice de Metodologii, repere metodice

dezvoltare a sistemului educaţional şi cuprind legi şi
normative aplicate în practică prin metodologii, Strategii de educație permanentă
controlate şi monitorizate, iar în final evaluate prin
studiu de impact. Curriculum National

Politicile educaţionale sunt strategii coerente, realizate Planuri cadru

pe baza unor studii de analiză, sinteză, diagnoză şi
prognoză specifice mediului educaţional de la toate
nivelele.

În sens restrâns, cu referire la demersurile central- Legea învățământului LEN și OUG

guvernamentale, politica educaţională se întreprinde
prin decizii obiectivate în documente oficiale (legi,
hotărâri de guvern,regulamente ministeriale, etc.).

În sens larg, cu referire la transferarea şi multiplicarea R.O.F.U.I.P

deciziei prin descentralizare, până la nivelul
instituţional, politica educaţională poate fi asimilată cu R.O.I
planurile sau programele educaţionale (politicile),
concepute şi aplicate global sau sectorial, inclusiv la
nivelele de politici ale universităţii, ale şcolii, ale clasei.
(v. Dye, 1975, Jones, 1977).

Orice document de politică educaţională cuprinde: PDI

obiectivele specifice, principiile care stau la baza sa,
direcţiile de acţiune, rezultatele preconizate, instituţiile Plan operațional
responsabile de implementarea acestor demersuri,
indicatorii de performanţă formulaţi în aşa fel încât
rezultatele să poată fi uşor măsurabilesau cuantificate,
politicile de diminuare a riscurilor implementării
strategiei, descrierea mecanismului de implementare,
monitorizarea şi evaluarea strategiei.

Sarcina de lucru 2: Răspundeți la urmatoarele întrebări:

 Cine formulează politica educațională ?
O persoană avizată, ca de exemplu ministrul, organele de decizie, actori multiplii-comisia de expertiză,
Instituțiile specializate-de stat, institute de cercetare, armată, societatea civilă.
 Cine aplică politica educațională ?
La nivel național sunt experții, persoane reprezentative, autorități profesionale, inspectorate,
comunitate, la nivel local-școala, consiliul de administrație, consiliul profesoral, directori.
 Ce sistem de mobilizare folosește ?
Conștientizarea,utopii, argumentarea rațională, diseminarea, persuasiune.
 Ce sistem de informare folosește ?
Se folosesc rapoarte tehnice, conectare directă, contacte directe, anchete, presa, cercetare,
comunicare administrativă,note, adrese, circulare.
Sarcina de lucru 3: Explicați coerenta politicii educationale cu celelalte politici prin raportare la:
 axa verticală – aplicare, gestiune la nivel national, regional, local;
 axa orizontală – stat/sociatate civila, diferite sectoare, institutii economice.
Coerența pornește de la premisele pe baza cărora individul ia deciziile.În sens logic, coerența vizează
proprietatea unui sistem de elemente de a nu permite aparitia unor contradicții între oricare două
elemente.
O politică publică poate fi definită ca o rețea de decizii legate între ele privind alegerea obiectivelor, a
mijloacelor și a resurselor alocate pentru atingerea lor în situații specific.Aceasta definire a politicilor
publice este una de tip instituționalizat intrucat permite includerea acestora in categoria institutiilor
definite anterior
Sarcina de lucru 4: Explicați cum este influențată politica educaționala de cele trei elemente:
1. de ordin tehnic (dinamica economica, dinamica demografica)
2. de ordin cultural (valori)
3. de ordin politic (reglementari legislative, politice)
În întreg continentul european, încă de la începutul secolului XIX, dar mai ales după mijlocul său, au
apărut politici generale, naţionale de învăţământ cu programme şi pedagogii menite să se răspândească
în toate colţurile societăţilor.

Astfel că influenta politicii educationale de ordin tehnic s-a manifestat și in Romania, mai ales dupa 1989
cand au avut loc o serie de modificari din punct de vedere social, economic, politic care au influenţat sectorul
educaţional: descentralizarea administrativă, economia de piaţă, creşterea ratei şomajului, nivelul scăzut la salariilor
în învăţământ, emigrarea populaţiei tinere etc.
De ordin cultural, inca din cele mai vechi timpuri, barbatii considerau ca femeile nu trebuie sa aiba acces la educatie
sau la o viata sociala prea activa.