Disciplina: Asigurări sociale şi protecţia muncii

Masterat, MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE

APLICAŢII

EXERCIŢIUL PRACTIC 1. Aspecte privind securitatea şi sănătatea în muncă asociate construcţiilor

ecologice
O construcţie ecologică reprezintă o structură realizată cu responsabilitate faţă de mediu şi care utilizează în
mod eficient resursele de-a lungul întregului său ciclu de viaţă, de la alegerea amplasamentului până la proiectare,
construcţie, exploatare, întreţinere, renovare şi demolare. Una dintre caracteristicile comune ale construcţiilor
ecologice este reducerea semnificativă a emisiilor, a materialelor utilizate şi a consumului de apă. Construcţiile
ecologice au potenţialul de a reduce utilizarea energiei cu 80% sau chiar mai mult, prin integrarea unor sisteme
eficiente (de încălzire, răcire, iluminare, alimentare cu apă), utilizarea de surse alternative de energie (de exemplu,
încălzire solară pasivă, energie eoliană, bioenergie), reţinerea energiei (izolaţie eficientă, ferestre etanşe, masă
termică) şi utilizarea de materiale de construcţii reciclate, reutilizate sau cu consum redus de energie.
În Canada şi în Statele Unite ale Americii, construcţiile ecologice certificate reprezintă 1,5% şi, respectiv,
3% din totalul construcţiilor existente. Organizaţia Internaţională a Muncii a elaborat şapte principii pentru
construcţiile şi renovarea durabilă, ţinând seama de întregul ciclu de viaţă al unei clădiri: reducerea consumului de
resurse; reutilizarea resurselor; utilizarea resurselor reciclabile (reciclarea); protejarea naturii şi eliminarea
substanţelor toxice; eliminarea substanţelor chimice periculoase; aplicarea costului pe ciclu de viaţă (considerente
economice); axarea pe calitate.
Unele dintre aceste principii, precum eliminarea substanţelor chimice periculoase, pot fi benefice pentru
SSM. Cu toate acestea, adesea beneficiarii prioritari ai practicilor din domeniul construcţiilor ecologice care vizează
îmbunătăţirea securităţii şi a sănătăţii sunt locatarii finali ai clădirii. Beneficiile tehnicilor de proiectare şi
construcţie a clădirilor care aplică practicile actuale în materie de sustenabilitate nu se răsfrâng întotdeauna şi asupra
securităţii şi sănătăţii lucrătorilor din construcţii. În plus, principiile ecologice şi de eficienţă care se aplică la
determinarea resurselor utilizate pentru construcţia clădirilor ecologice presupun competenţe tehnologice şi cerinţe
de gestionare diferite de cele necesare pentru construcţia clădirilor tradiţionale şi, prin urmare, ar putea necesita
dezvoltarea competenţelor lucrătorilor şi asigurarea unei formări suplimentare pentru ca lucrătorii să îşi desfăşoare
activitatea în condiţii de siguranţă. Printre aceste competenţe se numără, de exemplu, lucrul pe schele complexe,
plantarea de vegetaţie pe acoperişuri şi separarea manuală a materialelor reciclabile.
Există multe ţări care, de mai mulţi ani, folosesc diferite sisteme de certificare şi evaluare care măsoară
sustenabilitatea construcţiilor. Unsprezece ţări sunt membre ale Consiliului mondial pentru construcţii ecologice, iar
alte câteva zeci se află în curs de instituire a unor consilii naţionale sau de adoptare a unor standarde de certificare.
Printre standardele consacrate pentru construcţiile ecologice se numără: BREEAM în Regatul Unit; eticheta DGNB
în Germania; LEED în Canada, Statele Unite ale Americii şi India; CASBEE în Japonia; Green Star în Australia şi
Noua Zeelandă; Passivhaus în Australia, Germania şi Regatul Unit.
Unul dintre cele mai bune exemple din Europa este sistemul de clasificare BREEAM, înfiinţat în Regatul
Unit de Building Research Establishment (BRE) şi care a fost utilizat pentru evaluarea şi certificarea a peste 100
000 de construcţii începând cu 1990. Consiliul american pentru construcţii ecologice a dezvoltat sistemul LEED de
certificare a construcţiilor ecologice, care stabileşte standarde voluntare de performanţă ecologică. Se pare că
acreditarea LEED conduce la anumite schimbări ale modului în care proiectanţii, contractanţii şi proprietarii
abordează proiectarea, construcţia şi exploatarea clădirilor. Aceste schimbări şi motivaţia de a obţine certificări
LEED pot avea drept cauză diferiţi factori, precum dorinţa proprietarilor de clădiri de a-şi îmbunătăţi imaginea
publică prin respectarea standardelor ecologice, utilizarea certificării ca instrument de marketing pentru
antreprenori, reducerea costurilor de exploatare şi de întreţinere, precum şi îmbunătăţirea sănătăţii locatarilor.
Există foarte puţine informaţii privind riscurile pentru SSM legate în mod specific de construcţiile
ecologice. Un sondaj realizat în rândul a nouă companii de construcţii din SUA, cu referire la 86 de proiecte de
construcţii, a indicat că numărul incidentelor este uşor mai mare în cazul proiectelor ecologice (cu certificare
LEED) decât în cazul proiectelor neecologice, iar numărul incidentelor care conduc la pierderea timpului de lucru
este similar în cazul ambelor tipuri de proiecte. Nu s-a înregistrat nicio legătură între numărul punctelor de credit
LEED acordate unui anumit proiect şi performanţa acestuia în domeniul securităţii. Cu toate acestea, există o serie

1
de factori care ar putea împiedica identificarea unor diferenţe clare între proiectele ecologice şi cele neecologice din
punctul de vedere al performanţei în domeniul securităţii şi al sănătăţii. Printre aceştia se numără tipul proiectului,
tipul clădirii construite, complexitatea, înălţimea, amplasarea şi finanţarea proiectului.
Riscurile cunoscute care apar pe şantierele de construcţii tradiţionale, precum lucrul la înălţime, alunecările,
împiedicările şi căzăturile sunt valabile şi pe şantierele de construcţii ecologice, în anumite situaţii fiind chiar mai
severe. O construcţie ecologică certificată LEED în SUA pare să aibă elemente de proiectare mai complexe, a căror
construcţie poate fi mai periculoasă în comparaţie cu cele tradiţionale. Acest lucru a fost dovedit în cazul unui
proiect de construcţii din Las Vegas care a condus la moartea a şase lucrători, în ciuda faptului că obţinuse
certificatul LEED GOLD pentru construcţii ecologice. Decesele au survenit, în principal, în urma unor accidente
„convenţionale”, precum căzăturile sau loviturile cauzate de camioane sau de obiecte de mari dimensiuni. O cauză
majoră a acestor accidente a constituit-o presiunea timpului.
Întrucât clădirile ecologice sunt deseori bine etanşate şi izolate complet pentru a economisi energie, este
posibil ca aerisirea să nu se realizeze corespunzător în timpul lucrărilor de finisare a interiorului. Acest lucru poate
spori expunerea la compuşi organici volatili proveniţi, de exemplu, din vopsele sau adezivi, precum şi la praf,
inclusiv la siliciu cristalin. Reizolarea clădirilor existente poate determina expunerea la materiale izolatoare
convenţionale, precum fibre minerale artificiale (vată de sticlă, vată bazaltică). Tăierea acestor materiale (cu
fierăstrăul sau cu un alt instrument) eliberează fibre în atmosferă. Expunerea la aceste fibre poate provoca dermatită,
iritarea ochilor şi boli ale căilor respiratorii, precum bronşita sau astmul. Ca alternativă, se utilizează frecvent spuma
poliuretanică. Aceasta conţine izocianaţi, care pot provoca astm (alergic), iritarea căilor respiratorii, a mucoasei
ochilor şi a mucoasei tractului gastrointestinal, precum şi dermatită de contact. În multe situaţii, se folosesc sisteme
alcătuite dintr-o singură componentă, care conţin cantităţi limitate de izocianaţi liberi. Totuşi, încă se mai folosesc
sisteme alcătuite din două componente pentru izolarea podelelor, a pereţilor şi a acoperişurilor. Acestea sunt
amestecate la faţa locului şi, prin urmare, expunerea la izocianaţi este semnificativ mai mare decât în cazul utilizării
unei singure componente, deoarece agentul de întărire concentrat pe bază de izocianat se adaugă manual. Astfel,
vaporii de izocianat sunt purtaţi pe calea aerului, iar măsurile de control, precum ventilaţia locală, de obicei lipsesc
de pe şantiere. Potrivit National Institute for Occupational Safety and Health (NIOSH – Institutul naţional pentru
securitate şi sănătate în muncă al SUA), lucrătorii în construcţii care pulverizează spumă poliuretanică pentru
izolarea acoperişurilor se expun unor concentraţii de izocianaţi care depăşesc limitele de expunere profesională.
Modernizarea clădirilor mai vechi pentru instalarea unor sisteme de încălzire sau de apă caldă eficiente din
punct de vedere energetic implică, în principal, pericole cunoscute legate de meseriile convenţionale, precum cea a
instalatorilor de ţevi şi conducte, a tinichigiilor, a tehnicienilor IVC (încălzire, ventilaţie, climatizare), a
electricienilor etc. Printre acestea se numără sarcina fizică mare, prin prisma manipulării manuale a echipamentelor
grele, expunerea la praful de siliciu şi la azbest, precum şi zgomotul şi vibraţiile generate de practicarea găurilor.
Totuşi, este posibil ca aceste activităţi să se desfăşoare mai frecvent în cazul lucrărilor de modernizare şi/sau ca
lucrătorii care desfăşoară lucrări de modernizare să se specializeze în aceste domenii, ceea ce sporeşte gradul de
expunere la pericolele menţionate.
Tehnologiile ecologice din construcţii vizează îndeosebi instalaţiile de alimentare cu energie sau cu apă,
reducerea deşeurilor şi utilizarea mai eficientă a materialelor, precum şi reducerea emisiilor. Circuitele de apă
separate (conductele duble), capetele de duş cu debit scăzut de apă şi toaletele cu flux scăzut reduc consumul de apă
potabilă şi nu par să genereze noi riscuri pentru SSM. Acelaşi lucru este valabil şi pentru sistemele de colectare a
apei pluviale provenite de pe acoperişuri.
Instalarea unor sisteme de alimentare cu energie din surse regenerabile, precum panourile solare şi turbinele eoliene
de dimensiuni reduse, combină riscurile generate de lucrul la înălţime şi manevrarea manuală cu riscuri de natură
electrică şi, posibil, cu alte riscuri precum expunerea la praf sau la temperaturi ridicate.
Legislaţia UE şi a statelor membre impune angajatorilor să realizeze evaluări de risc şi să stabilească
strategii de prevenire în conformitate cu „ierarhia controalelor”. Ar trebui ca măsurile de control al riscurilor la
adresa securităţii şi sănătăţii lucrătorilor să se adopte cât mai aproape posibil de sursa riscurilor. Acest lucru este
valabil şi în cazul proiectelor de construcţii ecologice. În plus, ar trebui ca în asigurarea coordonării adecvate a
securităţii şi sănătăţii în muncă pe şantiere să fie implicate principalele părţi interesate şi principalii contractanţi şi
subcontractanţi, inclusiv lucrătorii acestora. În general, cea mai eficientă strategie de prevenire este eliminarea
pericolelor încă din stadiul de proiectare. În acest scop, proiectanţii, arhitecţii şi producătorii de materiale de
construcţii sunt parteneri esenţiali. Este posibil ca mulţi dintre aceştia să aibă nevoie de informaţii şi sprijin pentru a

2
putea selecta materialele şi tehnicile adecvate pentru reducerea pericolelor şi a riscurilor profesionale, atât în
beneficiul mediului, cât şi al lucrătorilor.

Întrebări:
1. Din punctul de vedere al SSM, care sunt avantajele construcţiilor ecologice?
Avem tendinta să asociem cuvântul „ecologic” cu securitatea - însă ceea ce este
adecvat pentru mediu nu este neapărat adecvat pentru sănătatea şi securitatea
lucrătorilor cu locuri de muncă ecologice. În unele cazuri, am asistat deja la adoptarea de
acte legislative şi tehnologii noi, concepute pentru protejarea mediului, care au avut drept
rezultat creşterea expunerii la riscuri a lucrătorilor. Reducerea cantităţii de deşeuri trimise
la depozitele de deşeuri, de exemplu, a generat rate mai mari ale accidentelor şi bolilor
în rândul lucrătorilor care au sarcina de a le prelucra.Noile tehnologii sau procese de
lucru asociate cu locurile de muncă ecologice pot conduce la noi pericole, care necesită
noi combinaţii de competenţe pentru a fi gestionate: „vechile” cunoştinţe în materie de
SSM nu pot fi pur şi simplu transferate acestor lucrători.  Instalarea unui încălzitor de apă
solar, de exemplu, presupune combinarea competenţelor unui specialist în montarea
acoperişurilor, ale unui instalator şi ale unui electrician.Viteza cu care se aşteaptă să se
extindă economia ecologică poate conduce la deficienţe de competenţe, unii lucrători
fără experienţă fiind implicaţi în proceduri pentru care nu au fost instruiţi şi care se
expun, astfel, riscurilor legate de sănătate şi securitate.
2. Elaboraţi o listă scurtă de sugestii de proiectare pentru a sprijini arhitecţii în adoptarea conceptului de
„proiectare preventivă”.
- eficienta economica
- rezistenta
- costuri reduse

EXERCIŢIUL PRACTIC 2. Participarea lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă

Participarea lucrătorilor este o parte importantă a gestionării sănătăţii şi securităţii. Managerii nu au soluţii
la toate problemele legate de sănătate şi securitate, în timp ce lucrătorii şi reprezentanţii acestora deţin cunoştinţe
detaliate şi experienţă cu privire la derularea activităţii şi la modul în care îi afectează aceasta. Prin urmare,
lucrătorii şi cadrele de conducere trebuie să colaboreze strâns pentru a găsi soluţii la probleme comune.
Pentru angajatori este vorba de a obţine ajutor la identificarea problemelor reale şi găsirea soluţiilor
potrivite şi de a dispune de o forţă de muncă motivată. Pentru lucrători este vorba de a preveni vătămările la locul de
muncă în rândul acestora.
Conform legii, lucrătorii trebuie să fie informaţi, instruiţi, formaţi şi consultaţi pe probleme de sănătate şi
securitate. Participarea deplină depăşeşte nivelul consultărilor - lucrătorii şi reprezentanţii acestora sunt, de
asemenea, implicaţi în luarea deciziilor. Participarea lucrătorilor în domeniul sănătăţii şi securităţii este un proces
bidirecţional simplu, în care angajatorii şi lucrătorii acestora/reprezentanţii lucrătorilor: 
Discută între ei Îşi ascultă problemele
Dau dovadă de încredere şi respect reciproc Dezbat problemele în timp util
Iau în considerare ce are de spus fiecare Iau decizii împreună
Caută şi împărtăşesc opinii şi informaţii
Consultarea lucrătorilor este un principiu consacrat în legislaţia privind sănătatea şi securitatea în muncă
datorită importanţei sale în prevenirea riscurilor şi găsirea unor soluţii eficiente. Locurile de muncă în care angajaţii
contribuie activ la sănătate şi securitate au, de cele mai multe ori, un nivel de risc profesional mai scăzut şi rate de
accidente mai mici.
Printre principalele motive pentru care lucrătorii ar trebui să influenţeze în mod activ deciziile conducerii se
numără: 

3
  participarea lucrătorilor ajută la dezvoltarea unor metode realiste şi eficiente de protejare a lucrătorilor;
 implicându-se într-o problemă în etapa de planificare, există o probabilitate mai mare ca lucrătorii să
identifice problemele şi cauzele acestora, să ajute la găsirea unor soluţii practice şi să respecte rezultatul
final;
 dacă lucrătorilor li se oferă posibilitatea de a participa la modelarea unor sisteme de muncă sigure, aceştia
pot oferi sfaturi, sugestii şi solicita îmbunătăţiri - ajutând la dezvoltarea unor măsuri de prevenire a
accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale în timp util şi într-un mod eficient din punct de vedere al
costurilor;
 în situaţiile în care lucrătorii sunt implicaţi dintr-o etapă incipientă, aceştia vor da dovadă de angajament
faţă de soluţia găsită;
 comunicarea şi motivarea, în general, se vor îmbunătăţi.

Întrebare: Explicaţi în ce fel participarea lucrătorilor în domeniul SSM ar putea influenţa creşterea
securităţii în muncă.

Dacă se doreşte ca locurile de muncă ecologice să fie cu adevărat durabile, trebuie să

ne asigurăm că acestea sunt în avantajul sănătăţii şi securităţii lucrătorilor, precum şi al
mediului. În economia ecologică, la fel ca în orice alte domenii, SSM are un rol vital în
creşterea competitivităţii şi productivităţii. În acest domeniu care se dezvoltă rapid,
trebuie să ne asigurăm că ceea ce este adecvat pentru mediu este adecvat şi pentru
lucrători.

EXERCIŢIUL PRACTIC 3. Riscurile psihosociale şi stresul la locul de muncă

Riscurile psihosociale şi stresul la locul de muncă se numără printre cele mai mari provocări în materie de
securitate şi sănătate în muncă. Acestea au un impact semnificativ asupra sănătăţii oamenilor, organizaţiilor şi
economiilor naţionale.
Aproximativ jumătate din lucrătorii europeni consideră că stresul este un factor uzual la locul de muncă şi
că reprezintă cauza a aproape jumătate din totalul zilelor de lucru pierdute. Ca şi alte aspecte care afectează
sănătatea psihică, stresul este, deseori, înţeles greşit sau stigmatizat. Cu toate acestea, atunci când sunt privite la
nivel organizaţional şi nu ca problemă individuală, riscurile psihosociale şi stresul pot fi gestionate în aceeaşi
măsură ca orice alt risc pentru sănătatea şi securitatea în muncă.
Riscurile psihosociale sunt generate de conceperea, organizarea şi gestionarea precară a activităţii, precum
şi de un context social necorespunzător la locul de muncă şi pot avea efecte negative pe plan psihologic, fizic sau
social, precum stresul la locul de muncă, epuizarea sau depresia. Printre condiţiile de lucru care determină riscuri
psihosociale se numără:
 volumul excesiv de muncă;
 cerinţele contradictorii şi lipsa de claritate privind rolul pe care îl are de îndeplinit lucrătorul;
 lipsa de implicare în luarea deciziilor care afectează lucrătorul şi lipsa de influenţă asupra modului de
desfăşurare a activităţii;
 schimbările organizatorice gestionate necorespunzător, nesiguranţa locului de muncă;
 comunicarea ineficientă, lipsa de sprijin din partea conducerii sau a colegilor;
 hărţuirea psihologică şi sexuală, violenţa din partea terţilor.
Atunci când se analizează exigenţele de la locul de muncă, este important să nu se confunde riscurile
psihosociale, precum volumul de muncă excesiv, cu condiţiile în care mediul de lucru, deşi deosebit de stimulator şi
uneori reprezentând o provocare, este favorabil, lucrătorii fiind bine pregătiţi şi motivaţi să îşi realizeze cât mai bine
sarcinile de serviciu. Un mediu psihosocial favorabil sporeşte performanţele şi dezvoltarea personală, precum şi
bunăstarea psihică şi fizică a lucrătorilor.

4
 Lucrătorii sunt confruntaţi cu stresul când solicitările de la locul de muncă sunt prea mari, depăşindu -le
capacitatea de adaptare. Pe lângă problemele de sănătate psihică, lucrătorii care se confruntă cu un stres prelungit
pot dezvolta, ulterior, probleme grave de sănătate fizică, de exemplu afecţiuni cardiovasculare sau musculo-
scheletice.
La nivelul organizaţiei, printre efectele negative se numără performanţa economică generală slabă, creşterea
absenteismului, prezenteismul (prezenţa lucrătorilor la locul de muncă atunci când sunt bolnavi sau când nu îşi pot
îndeplini în mod eficient sarcinile de serviciu), înmulţirea vătămărilor şi a accidentelor, creşterea ratei de pensionare
anticipată. Estimările costurilor suportate de întreprinderi şi de societate din cauza stresului la locul de muncă sunt
considerabile, ridicându-se la miliarde de euro la nivel naţional.
Un sondaj realizat de Agenţia Europeană pentru Securitate şi Sănătate în Muncă arată că aproximativ
jumătate dintre lucrători consideră problema stresului drept una frecventă la locul lor de muncă. Printre cauzele
stresului la locul de muncă se numără reorganizarea sau nesiguranţa locului de muncă, programul de lucru prelungit
sau volumul prea mare de muncă, precum şi hărţuirea şi violenţa de la locul de muncă.
Se consideră că cea mai bună abordare a gestionării riscurilor psihosociale este cea preventivă, globală şi
sistematică. Sondajul european în rândul întreprinderilor privind riscurile noi şi emergente (ESENER) analizează
modul în care sunt percepute şi gestionate riscurile psihosociale în rândul întreprinderilor europene, identificând
principalii factori, obstacolele şi nevoile principale de susţinere. Sondajul demonstrează convingerea că riscurile
psihosociale sunt mai complexe şi mai greu de gestionat decât riscurile „tradiţionale” la adresa sănătăţii şi securităţii
în muncă. Este nevoie de o mai mare conştientizare şi de instrumente practice şi simple care să faciliteze abordarea
stresului, violenţei şi hărţuirii la locul de muncă.
Gestionarea stresului nu reprezintă numai o obligaţie morală şi o investiţie bună pentru angajatori, ci şi un
imperativ juridic prevăzut de Directiva – cadru 89/391/CEE, sprijinit de acordurile-cadru ale partenerilor sociali
privind stresul, hărţuirea şi violenţa la locul de muncă. În plus, Pactul european pentru sănătate mintală şi bunăstare
recunoaşte problema exigenţelor în schimbare şi a presiunii din ce în ce mai mari la locul de muncă şi încurajează
angajatorii să pună în aplicare măsuri voluntare suplimentare pentru promovarea bunăstării psihice.

Poate exista o polarizare mai accentuată a forţei de muncă în ceea ce priveşte

competenţele, lucrătorii cu un nivel scăzut de calificare fiind obligaţi să accepte condiţii
de muncă mai precare. Nu în ultimul rând, presiunea economică şi politică poate
conduce la trecerea cu vederea a problemelor SSM.