Sunteți pe pagina 1din 170

CONTRACT nr. 429/8.12.2009, (UAUIM-CCPEC nr. 21/8.12.

2009)
Beneficiar: Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului - MDRT

REVIZUIRE REGLEMENTARE TEHNICA:

SC 007-2010 – SOLUŢII CADRU PENTRU REABILITAREA TERMO-


HIGRO-ENERGETICA A ANVELOPEI CLĂDIRILOR DE LOCUIT
EXISTENTE,
Faza 1: Redactarea I. Anchetă publică şi sinteza observaţiilor (elaborarea primei redactari a
lucrării, solicitare de observaţii de la instituţii şi autorităţi publice, asociaţii profesionale şi
patronale, operatori economici în domeniu)

Presedinte UAUIM: Prof. dr. arh. Emil Barbu Popescu

Şef de proiect UAUIM: Conf. dr. ing. Mihaela Georgescu

Responsabil de temă MDRT: Carmen Bălan

Iulie 2010
COLECTIV DE ELABORARE:

COLECTIV UAUIM:

Mihaela Stela Georgescu Conf. univ. dr. ing. – sef de proiect

Cristina Victoria Ochinciuc Prof. univ. dr. arh.

Bliuc Irina Prof. univ. dr. ing.

Baran Irina Conf. univ. dr. ing.

Viorica Demir Conf. univ. dr. ing.

Negoescu Gabriel Conf. univ,dr.arh.

Radu Pana Conf. univ. dr. arh.

Cristina Pana Lector univ. arh.

Zina Andrea Macri Lector univ. arh.

Anca Andreea Prelipceanu Asist.univ. arh.

1
NOTĂ DE PREZENTARE
privind revizuirea reglementarii tehnice:
SOLUŢII CADRU PENTRU REABILITAREA TERMO-HIGRO-ENERGETICĂ
A ANVELOPEI CLĂDIRILOR DE LOCUIT EXISTENTE
Indicativ SC 007- 2010

Prezenta lucrare reprezintă Faza 1 a contractului de revizuire şi actualizare a reglementării tehnice


existente SC 007-2002 “Soluţii cadru pentru reabilitarea termo-higro-energetică a anvelopei
clădirilor de locuit existente” care a fost elaborată în perioada 2001-2002 de un colectiv condus de
acelaşi şef de proiect. De această dată colectivul de elaborare a fost lărgit cu specialişti din UAUIM,
UTCB şi UT Gh. Asachi Iaşi.

Reglementarea a fost structurată pornind de la forma precedentă dar, în plus, s-a urmărit
introducerea unei analize multicriteriale prin conectarea cerinţei de izolare termică cu celelalte
cerinţe esenţiale cuprinse in Legea nr.10/1995 privind calitatea în construcţii, cu modificările
ulterioare, actualizându-se criteriile şi nivelurile de performanţă în conformitate cu noile practici
europene.

Reglementarea se încadrează în cadrul normativ mai larg, existent în România, care are drept ţintă
creşterea calităţii vieţii, a condiţiilor de confort interior şi în acelaşi timp la reducerea consumurilor
energetice, cu consecinţe în reducerea emisiilor poluante, economisirea resurselor energetice,
precum şi a cheltuielilor populaţiei. De la elaborarea versiunii din anul 2002 a reglementării acest
cadru normative s-a îmbogăţit şi revizuit astfel încât s-a intenţionat racordarea prevederilor
reglementării cu celelalte reglementări conexe în vigoare.

Domeniu de aplicare

Prevederile prezentei reglementări tehnice se aplică la clădirile de locuit existente care urmează să
fie reabilitate şi modernizate din punct de vedere higrotermic.
În mod orientativ prevederile reglementării pot fi utilizate şi la alte categorii de clădiri.

Adresabilitate

Prevederile cuprinse în reglementarea tehnică adresează specialiştilor din domeniul proiectării şi


execuţiei izolării termice a clădirilor şi vor fi utilizate atât în activitatea de proiectare a reabilitării
termice a clădirilor de locuit, de expertizare cât şi în cea de verificare a proiectelor de către
verificatori tehnici atestaţi de MDRT (cerinţa E: Izolaţie termică şi economia de energie), în
conformitate cu prevederile din Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii. Reglementarea se
adresează, deasemenea, auditorilor energetici şi va fi folosită la realizarea auditului energetic al
clădirilor de locuit existente şi a recomandărilor din cadrul certificatului de performanţă energetică
al clădirii, împreună cu Metodologia de calcul a performanţei energetice a clădirilor Mc 001 – 2007.

Necesitatea lucrării

Reglementarea se încadrează în politica naţională de reducere a energiei, cât şi în cea de pe plan


mondial constând în reducerea consumurilor resurselor energetice şi protecţia mediului prin
reducerea emisiilor poluante provenite din încălzirea locuinţelor. Se obţine, de asemenea, creşterea
calităţii vieţii.

În prezent, la nivelul ţărilor europene, au fost făcute progrese remarcabile ale tehnologiilor,
sistemelor şi materialelor cu care se realizează termoizolarea suplimentară a clădirilor existente,
rezultând în mod imperios revizuirea, completarea reglementării existente, pentru a fi introduse
noutăţile de ultimă oră.
2
Proiectarea clădirilor noi şi reabilitarea celor existente se face într-o viziune nouă ţinând cont de
mai multe criterii, respectarea acestora conducând la realizarea ”clădirilor durabile/sustenabile”. Au
fost deja elaborate sisteme de etichetare ale acestora în numeroase ţări, exemple fiind sistemele:
- LEED, (Leadership in Energy & Environmental Design) – conceput in anul 1998 este un
sistem de certificare a clădirilor verzi, recunoscut pe plan internaţional, care verifică dacă
clădirea sau ansamblul arhitectural a fost proiectat şi construit utilizând strategii care conduc
la îmbunătăţirea performanţei (amplasarea sustenabilă, reducerea consumurilor energetice,
utilizarea eficientă a apei, reducerea emisiilor de CO2, îmbunătăţirea calităţii mediului,
managmentul deşeurilor, utilizarea materialelor şi resurselor locale, inovaţia şi reacţia la
impactul acestor aspecte).
- BREEAM, este un sistem de evaluare, creeat în 1990, având primele două versiuni destinate
birourilor şi clădirilor de locuit, utilizat pentru analizareaperformanţei şi impactului
clădirilor asupra mediului pe următoarele domenii: management, sănătate şi confort,
energie, transport, apă, material şi deşeuri, utilizarea terenului şi ecologie, poluare. Fiecărui
domeniu îi este alocat un număr de puncte, rezultând prin însumare un scor total în funcţie
de care clădirea este clasificată pe o scală stabilită anterior: PASS, GOOD, VERY GOOD,
EXCELLENT or OUTSTANDING şi se atribuie un certificate. Un management bun al
clădirii este foarte important pentru performanţa clădirii şi are impact pe toată durata de
viaţă a clădirii inclusive întreţinerea şi modernizarea.
- CODUL CLĂDIRILOR DURABILE (The Code for Sustainable Homes) a intrat în vigoare,
în Anglia, în 2007, iar in 2008 a devenit obligatoriu un cod de evaluare pentru clădirile noi,
care a înlocuit codul pentru clădiri ecologice noi (BRE Global's Ecohomes). Codul conţine
prevederi pentru construcţii cu performanţe ridicate în vederea protejării mediului, în spiritul
respectării principiilor dezvoltării durabile. Sunt stabilite niveluri minime de performanţă pe
7 domenii: eficienţă energetică/CO2, eficienţa utilizării apei, managementul suprafeţelor de
apă, managementul amplasamentului, managementul deşeurilor, utilizarea materialelor,
comportarea pe întreg ciclul de viaţă. Codul are un sistem de atribuire a punctajului pe şase
niveluri care se ating atât prin acumularea de puncte cât şi prin atingerea unei proporţii de
cerinţe ‘flexibile’. Se face o evaluare iniţială în faza de proiectare şi o evaluare finală cu
certificare după construirea clădirii, pe baza unei faze de proiect revizuit cu modificările
rezultate la execuţie.
- DGNB (Deutsche Gütesiegel Nachhaltiges Bauen) etc. un sistem de evaluare şi certificare a
clădirilor durabile lansat în Germania la începutul anului 2009. DGNB, Certificarea din
Germania a Constructiilor Durabile, este un sistem de evaluare care acopera toate
elementele relevante ale unei constructii durabile. Cele mai bune cladiri primesc categoriile
bronz, argint si aur. Clasificarile se acorda pentru performanta totala a cladirii sau pentru
aspecte individuale.

În plus, la nivel european se încearcă trecerea la diverse sisteme clădire cu consumuri energetice
reduse cum sunt clădirea pasivă, clădirea zero carbon/energie, clădirea cu energie pozitivă etc.

Atingerea unor parametri termotehnici efectivi mai buni la clădirile existente, se poate realiza în
practică numai prin aplicarea unor soluţii de îmbunătăţire a gradului de protecţie termică pentru
pereţii exteriori, tâmplăria exterioară, terase, acoperişuri, plăci peste subsol şi plăci pe sol, etc.

Scopul catalogului de soluţii-cadru elaborat, este acela de a sugera proiectanţilor şi executanţilor, o


serie de prevederi de principiu si de detalii de alcătuire corectă pentru îmbunătăţirea fiecărui
element de construcţie perimetral şi a nodurilor de îmbinare ale acestora din punct de vedere termo-
higro-energetic.

3
Armonizarea cu documentele comunitaţii europene

Problema îmbunătăţirii protecţiei termice a clădirilor de locuit existente, constituie un obiectiv mai
vechi al Uniunii Europene, aprobat de toate ţările componente şi pus deja în practică în mare
măsură de majoritatea acestora. Aceste ţări au elaborat o legislaţie corespunzătoare pentru
desfaşurarea acestei acţiuni complexe vizând realizarea unor condiţii mai bune de confort interior şi
economii de energie care să conducă atât la diminuarea facturilor locatarilor pentru energia de
încălzire cât şi la reducerea emisiilor poluante şi a pierderilor de căldură în vederea evitării efectului
de seră la scară planetară.

În acest scop se fac eforturi pentru implementarea Directivei Parlamentului European privind
Performanţa Energetică a Clădirilor – EPBD 2002/91/EC emisă în anul 2002, acţiune care are loc în
toate statele membre ale Uniunii Europene, fiind în curs de desfaşurare şi în România cu respectarea
prevederilor Legii nr.372/2005. Implementarea necorespunzătoare şi lentă a acesteia a determinat
Comisia Europeană să propună reformularea ei şi noua versiune a Directivei a fost publicată în
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene la 19 mai 2010 cu indicativul 2010/31/EU.

La revizuirea soluţiilor cadru actuale din România s-a ţinut seama că o implementare
corespunzătoare a noii EPBD presupune:
− realizarea de planuri naţionale privind clădirile cu un consum minim şi chiar fără consum de
energie (zero-carbon/energy buildings or passive house);
− stabilirea target-urilor costurilor optime pentru eficienţa energetică;
− reducerea sarcinilor de răcire a clădirilor şi alte metode de reducere a energiei necesare
controlului temperaturii interioare vara;
− metode fezabile privind utilizarea sistemelor alternative în clădirile mici;
− actualizarea performanţei energetice a clădirilor mici;
− stabilirea criteriilor de performanţă a soluţiilor tehnice;
− integrarea calităţii mediului interior în procesul EPBD.

Au suferit schimbari majore cerinţele europene, prin acele articole ale EPBD care se referă la:
− Calcularea nivelului de costuri optime pentru cerinţele minime de performanţă energetică;
− Folosirea analizei ciclului de viaţă al costurilor când se stabilesc cerinţele;
− Utilizarea sistemelor alternative (surse de energie regenerabile);
− Eliminarea pragului de 1000 m2 la clădirile existente;
− Utilizarea de echipamente performante/sisteme performante;
− Promovarea clădirilor pentru care atât emisiile de dioxid de carbon cât şi consumul de energie
primară sunt foarte mici sau chiar egale cu zero;
− Generalizarea certificatelor de performanţă energetică a clădirilor, cu controale oficiale
aleatoare a calităţii certificatelor;
− Afişarea certificatelor de performanţă energetică la clădirile publice.

Reglementarea respectă prevederile din: Legea nr. 372/2005 privind performanţa energetică a
clădirilor, Ordonanţa de urgenţă nr. 18/4.03.2009, privind creşterea performanţei energetice a
blocurilor de locuinţe (publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 155 din 12.03.2009),
Norma metodologică de aplicare a OUG 18/2009 aprobată prin OG 163/17.03.2009, Ordonanţa de
urgenţă nr. 69/30.06.2010, privind reabilitarea termică a clăpdirilor de locuit cu finanţare prin
credite bancare cu garanţie guvernamentală (publicată în Monitorul Oficial al României, partea I,
nr. 443 din 1.07.2010) precum şi actele normative şi reglementări tehnice în vigoare dintre care se
menţionează: C107-2005, NP 048-2000, Mc 001/1 - 2006, Mc 001/2 – 2006, Mc 001/3 - 2006 etc.).

4
Sinteza conţinutului lucrării

Prezenta reglementare tehnică cuprinde prevederi şi soluţii de principiu referitoare la concepţia şi


proiectarea sub aspectul realizării cerinţei esenţiale de izolare termică şi de economisire a energiei,
la nivelul zonelor opace şi a celor vitrate ale elementelor de închidere ale clădirilor de locuit care se
reabilitează şi se modernizează din punct de vedere higrotermic.

Reglementarea se referă, în principal, la următoarele elemente de construcţie perimetrale:


– pereţi exteriori;
– planşee de terasă;
– planşee care delimitează volumul încălzit al clădirii de spaţii neîncălzite adiacente (planşee de
pod, planşee peste subsoluri neîncălzite, ş.a.);
– planşee pe sol, peste cota terenului sistematizat (CTS);
– tâmplăria exterioară.

Catalogul cuprinde soluţii de principiu, pentru cazurile cele mai uzuale, de îmbunătăţire a
performanţelor termo-higro-energetice a anvelopei clădirilor existente.

Reglementarea oferă soluţii generale, de principiu, pe baza cărora vor putea fi proiectate mai corect
detaliile de execuţie în cadrul proiectelor de modernizare şi reabilitare termică şi energetică, oferind
un instrument care facilitează proiectarea corectă a detaliilor de izolare termică şi evitarea greşelilor
care se pot face în acest domeniu.

Catalogul de soluţii cadru este corelat cu celelalte normative din domeniu, în vigoare.

Au fost actualizate prevederi şi soluţii de principiu privind tehnologiile, produsele, materialele şi


soluţiile de reabilitare în scopul atingerii unor parametri termotehnici efectivi mai buni la clădirile
de locuit.

Au fost stabilite criterii de alegere a variantei de intervenţie în funcţie de situaţia constatată la


investigarea in situ a clădirii existente.

S-au elaborat anexe, scheme şi detalii de principiu pentru soluţii de reabilitare şi modernizare
termotehnică. Faţă de ediţia precedentă, a fost îmbogaţit şi îmbunătăţit conţinutul grafic al detaliilor
de principiu.

Potrivit cerinţelor noii reformulări a EPBD, a fost elaborat un capitol / subcapitol distinct care să
facă tranziţia către o nouă generaţie de clădiri cu consumuri foarte mici de energie de tip „casa
pasiva” prin preluare principii şi detalii specifice, precum şi către clădirea „durabilă/sustenabilă”.

5
CUPRINS :

1. GENERALITĂŢI

1.1. Obiect şi domeniu de aplicare


1.2. Scop
1.3. Acte normative conexe

2. PRINCIPII GENERALE ŞI MODUL DE UTILIZARE AL SOLUŢIILOR


CADRU

3. SOLUTII CONSTRUCTIVE DE PRINCIPIU PENTRU ÎMBUNĂTĂŢIREA


PROTECŢIEI TERMICE LA CLĂDIRILE DE LOCUIT EXISTENTE

3.1. Soluţii pentru pereţi exteriori (E)


3.2. Soluţii pentru planşee de terasă (T)
3.3. Soluţii pentru planşee de pod (A)
3.4. Soluţii pentru planşee peste subsoluri neîncălzite (S)
3.5. Soluţii pentru planşee pe sol (P)
3.6. Soluţii pentru pentru ferestre şi uşi exterioare (F)
3.7. Soluţii pentru alte elemente de construcţie perimetrale

4. SCHEME ŞI DETALII DE PRINCIPIU PENTRU SOLUŢII DE REABILITARE


ŞI MODERNIZARE TERMOTEHNICĂ.

ANEXA 1 – Ferestre şi uşi exterioare


ANEXA 2 – Geamuri termoizolante
ANEXA 3 – Sisteme de protecţie la acţiunea radiaţiei solare
ANEXA 4 – Grile de admisie şi evacuare la tâmplării
ANEXA 5 – Clădiri durabile/sustenabile
ANEXA 6 – Caracteristici ale clădirilor cu consumuri energetic foarte scăzute - casa pasivă

6
SOLUŢII CADRU PENTRU Indicativ:
REABILITAREA TERMO-HIGRO-ENERGETICĂ SC 007- 2010
Înlocuieşte:
A ANVELOPEI CLĂDIRILOR DE LOCUIT EXISTENTE SC 007- 02

1. GENERALITĂŢI

1.1 Obiect şi domeniu de aplicare

Prezenta reglementare tehnică cuprinde prevederi şi soluţii de principiu referitoare la


concepţia şi proiectarea sub aspectul realizării cerinţei esenţiale de izolare termică şi de
economisire a energiei, la nivelul zonelor opace şi a celor vitrate ale elementelor de
închidere ale clădirilor de locuit care se reabilitează şi se modernizează din punct de vedere
higrotermic.
Reglementarea se referă, în principal, la următoarele elemente de construcţie perimetrale:
─ pereţi exteriori - parte opacă;
─ pereţi exteriori - parte vitrată - tâmplăria exterioară.
─ planşee de terasă;
─ planşee care delimitează volumul încălzit al clădirii de spaţii neîncălzite adiacente
(planşee de pod, planşee peste subsoluri neîncălzite, ş.a.);
─ plăci pe sol, peste cota terenului sistematizat (CTS);

Prevederile prezentei reglementări tehnice se aplică la clădirile de locuit existente care


urmează să fie reabilitate şi modernizate din punct de vedere higrotermic.

În mod orientativ prevederile din prezenta reglementare pot fi utilizate şi la alte categorii
de clădiri.

Se recomandă ca lucrările de îmbunătăţire a protecţiei termice să se realizeze concomitent


cu alte lucrări de intervenţie la clădirile existente cum sunt cele de consolidare structurală
antiseismică şi cele de reparaţii capitale.

Îmbunătăţirea nivelului de protecţie termică va putea fi însoţită şi de modernizarea


funcţională şi arhitecturală a clădirii şi eventual de ridicarea nivelului de protecţie acustică,
în funcţie de opţiunea utilizatorilor/ beneficiarilor. Se recomandă verificarea cerinţelor de
siguranţă în exploatare, igienă, sanatate şi mediu, precum şi cea de securitate la incendiu.

Prevederile cuprinse în prezenta reglementare tehnică se adresează specialiştilor din


domeniul proiectării izolării termice a clădirilor şi vor fi utilizate atât în activitatea de
proiectare a reabilitării termice a clădirilor de locuit, cât şi în cea de verificare a acestor
proiecte (cerinţa E Izolatie termică, hidrofugă şi economia de energie) de către verificatori
tehnici atestaţi de MDRT, în conformitate cu prevederile din Legea nr.10/1995 privind
calitatea în construcţii [1].
Reglementarea va fi, de asemenea, folosită la realizarea auditului energetic al clădirilor de
locuit existente, împreună cu Normativul NP 047 [14].

Elaborator : Aprobat de :

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ ŞI MDRT- DGRAT


URBANISM “ION MINCU” BUCUREŞTI - UAUIM cu ordin nr. …….
din ……2010

7
1.2 Scop

Scopul prezentei reglementări este de a completa cadrul reglementar necesar îmbunătăţirii


nivelului de protecţie termică al clădirilor în vederea:
- realizării confortului utilizatorilor şi a reducerii consumului de energie termică
pentru încălzire, respectându-se prevederile legislaţiei în vigoare privind reabilitarea
termică a fondului construit existent şi stimularea economisirii energiei termice şi a
celorlalte acte normative conexe.
- asigurării protecţiei mediului înconjurător prin reducerea emisiilor poluante din
atmosferă, ca urmare a reducerii consumului de energie primară folosită la încălzirea
clădirilor de locuit.
- creşterii duratei de viaţă şi a valorii clădirilor de locuit existente.

Reglementarea oferă soluţii generale, de principiu, pe baza cărora vor putea fi proiectate
mai corect detaliile de execuţie în cadrul proiectelor de modernizare şi reabilitare termică
şi energetică, oferind un instrument care facilitează proiectarea corectă a detaliilor de
izolare termică şi evitarea greşelilor care se pot face în acest domeniu. Se are în vedere
faptul că la o reabilitare higrotermică, o rezolvare necorespunzătoare a detaliilor
constructive poate conduce la o comportare mai proastă chiar decât în situaţia iniţială
necorectată.

1.3 Acte normative conexe

[1] Legea nr. 10 -1995 privind calitatea în construcţii.

[2] Legea nr. 372/2005 privind performanţa energetică a clădirilor, publicată în


Monitorul Oficial, partea I, nr. 1144 din 19 decembrie 2005.

[3] Normele metodologice privind performanţa energetică a clădirilor aprobate de


MDLPL prin ordinul nr. 691 din 10.08.2007, publicate în Monitorul Oficial al
României, partea I, nr. 695/12.X.2007.

[5] Ordonanţa de urgenţă OG nr.18/4.03.2009 privind creşterea performanţelor


energetice a blocurilor de locuinţe, publicată în Monitorul Oficial al României, partea
I, nr. 155/12.III.2009.

[6] Norme metodologice de aplicare a OG nr.18/2009 privind creşterea performanţelor


energetice a blocurilor de locuinţe aprobate prin ordinul nr. 163 din 17 martie 2009,
publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 194/27.III.2009.

[7] Ordin nr. 1203/2010 din 26.03.2010 pentru modificarea şi completarea Normelor
metodologice de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 18-2009 privind
creşterea performanţei energetice a blocurilor de locuinţe, aprobat prin ordin nr
163/540/23/2009, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 289 din 03/05/2010 -
actul a intrat în vigoare la data de 03 mai 2010.

8
[8] Hotărâre nr. 363/2010 din 14.04.2010 privind aprobarea standardelor de cost pentru
obiective de investiţii finanţate de fonduri publice, publicat în Monitorul Oficial,
Partea I nr. 311 din 12/05/2010 – indicativ SCOST – 04/MDRT - Reabilitare termică
bloc de locuinţe

şi reglementări tehnice în vigoare dintre care se menţionează:

[9] Normativ privind calculul termotehnic al elementelor de construcţie ale clădirilor,


indicativ C107-2005 (structurat în cinci părţi: Normativ privind calculul
coeficienţilor globali de izolare termică la clădirile de locuit, indicativ C107/1-2005,
Normativ privind calculul coeficienţilor globali de izolare termică la clădirile cu altă
destinaţie decât cea de locuire, indicativ C107/2-2005, Normativ privind calculul
performanţelor termoenergetice ale elementelor de construcţie ale clădirilor, indicativ
C107/3-2005, Ghid privind calculul performanţelor termotehnice ale clădirilor de
locuit, indicativ C107/4-2005, Normativ privind calculul termotehnic ale elementelor
de construcţie în contact cu solul, indicativ C107/5-2005), aprobat prin ordin MTCT
nr. 2055 din 29.11.2005, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr.
1.124/13.XII.2005.

[10] Normativ pentru expertizarea termică şi energetică a clădirilor existente şi a


instalaţiilor de încălzire şi preparare a apei calde de consum aferente acestora,
idicativ NP 048-2000, aprobat de MLPAT cu ordinul nr. 324/N/4.12.2000, publicat
în Buletinuul Construcţiilor vol. 4 din 2001.

[11] Metodologie de calcul al performanţei energetice a clădirilor Mc 001 – 2006


aprobată de MTCT prin Ordinul nr. 157 din 1.02.2007 structurată în trei părţi: Partea
I - Anvelopa clădirii, indicativ Mc 001/1 - 2006, Partea a II-a Performanţa energetică
a instalaţiilor din clădiri, indicativ Mc 001/2 – 2006, Partea a III-a Auditul şi
certificatul de performanţă energetică a clădirii, indicativ Mc 001/3 - 2006 etc.,
publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 126 bis/21.II.2007. Ordin
privind modificarea şi completarea ordinului ministrului transporturilor,
construcţiilor şi turismului nr. 157/2007 pentru aprobarea reglementării tehnice
”Metodologie de calcul al performanţei energetice a clădirilor” nr. 1071 din
16.12.2009

[12] Metodologia de calcul a performanţei energetice a clădirilor- partea a IV-a „Breviar


de calcul al performanţei energetice a clădirilor şi apartamentelor, indicativ
Mc001/4-2009”, prevăzut în Anexa 4 a Ordinului nr. 1071 din 16.12.2009 privind
modificarea şi completarea Ordinului nr. 157/2007 pentru aprobarea reglementării
tehnice „Metodologie de calcul al performanţei energetice a clădirilor” – în vigoare
de la 01.01.2010.

[13] Metodologia de calcul a performanţei energetice a clădirilor- partea a V-a „Model de


certificat de performanţă energetică al apartamentului, indicativ Mc001/5-2009”,
prevăzut în Anexa 5 a Ordinului nr. 1071 din 16.12.2009 privind modificarea şi
completarea Ordinului nr. 157/2007 pentru aprobarea reglementării tehnice
„Metodologie de calcul al performanţei energetice a clădirilor” – în vigoare de la
01.01.2010.

[14] ***Normativ pentru proiectarea, executarea şi exploatarea instalaţiilor de ventilare şi


climatizare (revizuire si comasare Normativele I5-1998, I5/1-1994 şi I5/2-1998,
redactarea II, iulie 2009), în curs de elaborare

9
[15] C107/0 Normativ pentru proiectarea şi executarea lucrărilor de izolaţie termică la
clădiri.

[16] C107/6 Normativ general privind calculul transferului de masă (umiditate) prin
elementele de construcţie.

[17] C107/7 Normativ pentru proiectarea la stabilitate termică a elementelor de închidere


ale clădirilor.

[18] GP 058 Ghid privind optimizarea nivelului de protecţie termică la clădirile de locuit.

[19] NP 060 Normativ privind stabilirea performanţelor termo-higro-energetice ale


anvelopei clădirilor de locuit existente, în vederea reabilitării şi modernizării lor
termice.

[20] GP015 Ghid pentru expertizarea şi adoptarea soluţiilor de îmbunătăţire a protecţiei


termice si acustice la clădiri existente unifamiliale sau cu număr redus de
apartamente.

[21] GAT 220 Ghid tehnic de agrement privind metodologia de agrementare a sistemelor
de izolare exterioară a faţadelor cu tencuieli subţiri aplicate pe materiale
termoizolatoare.

[22] NP 064 Normativ pentru proiectarea mansardelor la clădiri de locuit.

[23] Normativ de securitate la incendiu a construcţiilor (înlocuieşte P118 - 99 Normativ


pentru siguranţa la foc a construcţiilor)

[24] NP 040 Normativ privind proiectarea, executarea şi exploatarea hidroizolaţiilor

[25] NP 121 Normativ privind reabilitarea hidroizolaţiilor bituminoase ale acoperişurilor


clădirilor.
.
[26] SR ISO 7730 Ambianţe termice moderate. Determinarea indicilor PMV şi PPD şi
specificarea condiţiilor de confort termic.

[27] STAS 6472-5 Fizica construcţiilor. Higrotermica Prescripţii de calcul şi de alcătuire


pentru acoperişuri ventilate.

[28] SR 6724-1 Ventilarea dependinţelor din clădirile de locuit. Ventilare naturală.

[29] SR 6724-2 Ventilarea dependinţelor din clădirile de locuit. Ventilare mecanică cu


ventilator central de evacuare.

[30] SR 6724-3 Ventilarea dependinţelor din clădirile de locuit. Ventilare mecanică cu


ventilatoare individuale de evacuare.

[31] STAS 465 Ferestre şi uşi de balcon din lemn pentru construcţii.

[32] SR EN 410 Sticlă pentru construcţii. Determinarea caracteristicilor luminoase şi


solare a vitrajelor

[33] SR EN 14500 Obloane şi jaluzele. Confort termic şi vizual. Metode de încercare şi


de calcul
10
[34] SR EN 14501 Elemente de disipare a energiei şi jaluzele. Confort termic şi luminos.
Caracteristici de performanţă şi clasificare.

[35] SR EN ISO 10077-1 Performanţa termică a ferestrelor, uşilor şi obloanelor. Calculul


coeficientului de transfer termic. Partea 1: Generalităţi.

[36] SR EN 14351-1+A1:2010 Ferestre şi uşi. Standard de produs, caracteristici de


performanţă. Partea 1: Feresre şi uşi exterioare pentru pietoni, fără caractzeristici de
rezistenţă la foc şi / sau etanşeitate la fum

[37] DIRECTIVA 2002/91/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI A


CONSILIULUI din 16 decembrie 2002 privind performanţa energetică a clădirilor

[38] DIRECTIVE 2010/31/EU OF THE EUROPEAN PARLIAMENT AND OF THE


COUNCILof 19 May 2010 on the energy performance of buildings - privind
performanţa energetică a clădirilor (recast)

[39] DIRECTIVE 2010/30/EU OF THE EUROPEAN PARLIAMENT AND OF THE


COUNCILof 19 May 2010 on the indication by labelling and standard product
information of the consumption of energy end other resources by energy-related
products (recast)

[40] ETAG 004 Ghid pentru întocmirea Agrementului Tehnic European pentru Sistemul
compozit de izolare termică la exterior

[41] ETAG 014 Ghid pentru întocmirea Agrementului Tehnic European pentru diblurile
utilizate la Sistemele compozite de izolare termică la exterior

[42] Ghid pentru aplicarea sistemelor de termoizolaţie ETICS, întocmit de Grupul pentru
calitatea sistemelor termoizolante ETICS – Q-ETICS

[43] SR EN 13163 Materiale termoizolatoare pentru clădiri. Polistirenul expandat.


Specificaţii tehnice.

NOTA 1) Reglementările tehnice marcate *** sunt în curs de aprobare sau de editare la data redactării
prezentului act normativ.
2) La aplicarea reglementărilor tehnice se va lua în considerare ultima ediţie valabilă.

11
2. PRINCIPII GENERALE ŞI MODUL DE UTILIZARE AL SOLUŢIILOR CADRU

2.1 Lucrarea conţine soluţii şi detalii curente de izolare termică suplimentară a elementelor de
construcţie perimetrale ale clădirilor de locuit existente (pereţi exteriori, planşee de terasă,
planşee de pod, planşee peste subsol, planşee pe sol, tâmplărie exterioară, ş.a.) care se
realizează la reabilitarea şi modernizarea termică şi energetică a acestora.

2.2 Soluţiile şi detaliile prezentate în figurile anexate au caracter general, de principiu,


exemplificativ, neavând pretenţia să epuizeze gama de soluţii posibile, dar reprezintă o
bază de date pentru proiectarea corectă a izolaţiei termice suplimentare şi evitarea unor
greşeli de concepţie şi de alcătuire.

Soluţiile cadru conţinute în lucrare trebuie înţelese de către proiectanţi în esenţa şi filosofia
lor şi să slujească acestora ca bază de plecare pentru elaborarea unor soluţii şi detalii de
execuţie pentru diferite situaţii concrete.

2.3 Preluarea detaliilor de principiu din prezenta lucrare, în cadrul proiectelor de execuţie, va fi
însoţită în mod obligatoriu de adaptarea acestora la situaţiile concrete, de dezvoltarea lor ca
detalii de execuţie, precum şi de completarea lor cu elemente tehnologice.

2.4 La elaborarea detaliilor de execuţie, concomitent cu respectarea condiţiilor termotehnice,


este obligatoriu a se verifica şi respectarea exigenţelor de rezistenţă şi stabilitate,
durabilitate, izolare hidrofugă şi fonică, siguranţă în exploatare etc., conform
reglementărilor tehnice în vigoare.

2.5 Detaliile cuprinse în documentaţiile tehnice ale firmelor vor fi utilizate numai în condiţiile
verificării lor obligatorii din punct de vedere termotehnic de către proiectanţi, verificatori
şi experţi atestaţi sau de către instituţii abilitate în acest sens.

2.6 La suplimentarea izolaţiei termice a elementelor de construcţie care compun anvelopa


clădirilor de locuit existente şi la îmbunătăţirea detaliilor de noduri caracteristice ale
acestora, este important să se urmărească:

- prevederea unor izolaţii termice suplimentare adecvate (cu caracteristici higrotermice


corespunzătoare : λ, ρ, µ, sd etc.), cu o grosime suficientă, evitând materialele care ar
necesita dimensiuni excesive; se recomandă termoizolaţii eficiente (λ< 0,06 W/mK):
polistiren expandat, polistiren extrudat, plăci rigide din vată minerală sau din sticlă,
spumă poliuretanică ş.a.;

- izolarea termică suplimentară în dreptul punţilor termice, urmărind diminuarea


efectului negativ al acestora asupra pierderilor de căldură şi asupra câmpului de
temperaturi de pe suprafeţele interioare ale elementelor care compun anvelopa
clădirii, evitând în acest fel posibilitatea apariţiei condensului superficial;

- amplasarea judicioasă a izolaţiei termice suplimentare, evitând poziţionarea


defectuoasă din punct de vedere al difuziei vaporilor de apă şi al stabilităţii termice;

- adoptarea unor soluţii eficiente din punct de vedere economic, evitând consumurile
de materiale şi costurile excesive.

2.7 Se vor avea în vedere următoarele aspecte importante:

- Corectarea în cât mai mare măsură a punţilor termice, ţinându-se seama şi de zona de
influenţă a acestora.
12
- Realizarea unei continuităţi a izolaţiei termice, atât fizic cât şi ca valoare a rezistenţei
termice (aceleaşi rezistenţe termice pentru zone cu alcătuiri diferite).

- Realizarea unor coeficienţi liniari de transfer termic - Ψ - cât mai reduşi, la nodurile
care reprezintă punţi termice geometrice: colţuri ieşinde, intersecţia pereţilor
exteriori cu terasa, soclul, conturul tâmplăriei exterioare, etc.

- Poziţionarea izolaţiei termice suplimentare de preferinţă spre exteriorul elementelor


de construcţie.
În cazurile în care poziţionarea spre interior a stratului termoizolant este temeinic
justificată, se va analiza cu deosebită atenţie comportarea la difuzia vaporilor de apă,
în vederea limitării condensului interior în sezonul de iarnă şi asigurării evaporării
acestuia în sezonul cald. Se vor prevedea în mod adecvat, bariere contra vaporilor.

- Asigurarea unei stabilităţi termice corespunzătoare, atât pentru condiţiile de iarnă,


cât şi pentru cele de vară. În cazul elementelor de construcţie uşoare, prin
suplimentarea corespunzătoare a izolaţiei termice se va urmări realizarea unor soluţii
de elemente de construcţie cu rezistenţe termice sporite.

- Prevederea unor tencuieli adecvate la interior şi la exterior care să asigure


impermeabilitate la apă şi permeabilitate la vaporii de apă.

2.8 La modernizarea termică a clădirilor de locuit existente, se recomandă realizarea unor


valori ale rezistenţele termice corectate ale elementelor de construcţia care alcătuiesc
anvelopa, egale sau mai mari decât cele prevăzute pentru clădirilă noi care se proiectează
conform reglementărilor tehnice în vigoare.

Alegerea soluţiei de termoizolare suplimentară a unui element de construcţie care face


parte din anvelopa unei clădiri de locuit, se va face respectând metodele de analiză şi de
calcul stabilite în reglementările tehnice în vigoare, respectând si prevederile din Ghid
privind optimizarea nivelului de protecţie termică la clădirile de locuit, indicativ GP 058
[18].

Alegerea soluţiilor de reabilitare se va face de comun acord şi în colaborare cu proprietarii


clădirilor, având în vedere alcătuirea şi starea elementelor de construcţie existente,
determinate conform reglementărilor tehnice în vigoare, cu ocazia întocmirii analizei
termice şi energetice a clădirii existente, precum şi criteriile prioritare specifice fiecărei
situaţii în parte.

2.9 Principalele criterii, exigenţe şi niveluri de performanţă din punct de vedere termo-higro-
energetic, care trebuie avute în vedere la alegerea soluţiilor de îmbunătăţire a protecţiei
termice, cu ocazia elaborării proiectelor de modernizare a clădirilor de locuit, sunt, în
principal, următoarele:
─ asigurarea unui confort termic superior în sezonul rece, inclusiv în ceea ce priveşte
indicii PMV şi PPD, conform [26];
─ îmbunătăţirea microclimatului interior în sezonul cald, în principal prin mărirea
stabilităţii termice, dar şi prin luarea unor măsuri de reducere a efectelor însoririi
excesive;
─ reducerea, în cât mai mare măsură, a necesarului anual de energie pentru încălzirea
clădirilor;
─ reducerea emisiei de substanţe poluante şi în primul rând a emisiei de CO2, prin
micşorarea consumului de combustibili şi deci de energie primară (criteriul ecologic);

13
─ micşorarea substanţială a cheltuielilor de exploatare pentru încălzirea locuinţelor şi
recuperarea cât mai rapidă a cheltuielilor efectuate pentru modernizare.

2.10 La întocmirea proiectelor de reabilitare şi modernizare termică a clădirilor de locuit


existente este recomandabil să se folosească, în cât mai mare măsură, facilităţile oferite în
acestă privinţă de:
─ materialele termoizolante noi, cu performanţe superioare;
─ soluţiile şi tehnologiile noi de aplicare, fixare şi protejare a straturilor termoizolante
suplimentare, cu un grad ridicat de calitate, siguranţă, comportare în exploatare şi
durabilitate.

Utilizarea materialelor şi procedeelor noi se va face însă cu deosebită atenţie şi


responsabilitate, în condiţii de atestare, omologare, certificare, asistenţă tehnică şi control,
corespunzătoare.

2.11 Problemele tehnice şi tehnologice care apar la proiectarea lucrărilor de reabilitare termo-
higro-energetică a clădirilor de locuit existente sunt deosebit de complexe iar rezolvarea lor
corectă presupune cunoştiinţe temeinice de fizica construcţiilor. Ca urmare, elaborarea
proiectelor de reabilitare şi în special alegerea soluţiilor de principiu şi definitivarea
detaliilor se va face de către, sau cu asistenţa tehnică, a unor specialişti cu cunoştinţe
temeinice şi cu experienţă în domeniul proiectării constructive şi termotehnice.

Se atrage atenţia asupra consecinţelor, uneori foarte grave, ale adoptării unor soluţii şi
detalii necorespunzătoare, fapt care, în unele situaţii, poate determina dezavantaje majore
în exploatare, generând uneori defecte mai mari chiar decât cele existente în situaţia
iniţială, necorectată.

2.11 Elaborarea proiectelor de reabilitare şi modernizare termică trebuie obligatoriu să aibe la


bază o expertiză tehnică întocmită de un specialist (expert) atestat, în conformitate cu
legislaţia în vigoare şi pe baza actelor normative din acest domeniu.

La elaborarea proiectului de reabilitare, proiectantul poate avea în vedere fie varianta


realizării lucrărilor într-o unică etapă, fie în etape succesive, în funcţie de posibilităţile
financiare ale proprietarilor.
Această ultimă abordare este posibilă deoarece reabilitarea diferitelor elemente de
construcţie perimetrale poate fi tratată independent.
Cu toate acestea, ca urmare a conexiunilor existente totuşi între toate elementele de
construcţie componente ale anvelopei, precum şi având în vedere criteriul costului total al
investiţiei, se recomandă varianta execuţiei într-o unică etapă a tuturor lucrărilor de
modernizare.

2.12 Lucrările de reabilitare şi modernizare termotehnică au numeroase conexiuni şi condiţionări


reciproce cu structura de rezistenţă a clădirii, care trebuie analizate cu deosebită atenţie. Se
menţionează astfel:

─ Greutatea suplimentară rezultată din lucrările de reabilitare trebuie să nu conducă la


depăşirea capacităţii de rezistenţă a elementelor de construcţie structurale, atât la
acţiunea încărcărilor gravitaţionale, cât şi la acţiunea seismică.

─ Lucrările de reabilitare şi modernizare termotehnică trebuie să fie executate în strictă


corelare cu lucrările de consolidare structurală, antiseismică.

14
─ Prevederea straturilor termoizolante suplimentare la faţa exterioară a anvelopei, creează
condiţii favorabile în ceea ce priveşte comportarea structurii la efectul variaţiei de
temperatură.

─ Prevederea unor straturi termoizolante suplimentare pe ambele feţe ale elementelor de


construcţie (structurale şi nestructurale) împiedică vizualizarea unor eventuale defecte
care pot să apară în timp sub acţiunea seismică, a tasărilor inegale sau a altor acţiuni
sau accidente.

2.13 La alegerea materialelor termoizolante se vor avea în vedere, în principal, următoarele


criterii:
─ caracteristicile termotehnice, mecanice, de rigiditate, de rezistenţă la foc, comportarea
la umiditate, ş.a;
─ caracteristicile cerute de poziţia materialului termoizolant în construcţie şi de
solicitările la care este supus;
─ criteriul economic, de optimizare (conform [18]);
─ caracteristici privind manipularea şi punerea în operă.

2.14 Grosimile straturilor termoizolante nu sunt precizate în figurile conţinute în prezenta


reglementare tehnică, ele urmând a fi stabilite în funcţie de condiţiile specifice concrete, pe
baza unor calcule termotehnice şi de optimizare termo-energetică.

2.15 O atenţie deosebită trebuie acordată respectării riguroase a tuturor prevederilor din actele
normative în vigoare referitoare la rezistenţa la foc a tuturor materialelor prevăzute în
proiectele de modernizare, dar în primul rând, a materialelor termoizolante, conform [23].
Se menţionează, de exemplu, că polistirenul expandat, care este unul din materialele
termoizolante cele mai eficiente, este produs în mai multe sortimente, dintre care unele se
caracterizează printr-o comportare necorespunzătoare la acţiunea focului: temperatura de
topire scăzută, degajări de gaze toxice la temperaturi ridicate, ş.a. Ca urmare, utilizarea
acestor sortimente impune anumite restricţii şi condiţionări, referitoare în special la
amplasare (la exteriorul sau la interiorul clădirii) şi la alcătuirea şi grosimea stratului de
protecţie.

2.16 La întocmirea proiectului de reabilitare şi modernizare termică, o atenţie specială trebuie


acordată realizării unei protecţii corespunzătoare la acţiunea apei, sub diverse forme, astfel:
─ izolarea hidrofugă propriu-zisă, prin prevederea unor straturi hidroizolante, conform
[24];
─ etanşarea hidrofugă pe conturul tâmplăriei exterioare;
─ folosirea unor straturi de protecţie a straturilor termoizolante din materiale hidrofobe,
etanşe şi fără risc de fisurare;
─ evitarea umezirii excesive a straturilor termoizolante, printr-o corectă rezolvare a
problemei difuziei vaporilor de apă prin elementele de construcţie, conform [16];
─ uscarea elementelor de construcţie existente umede, ca o condiţie prealabilă prevederii
unor straturi termoizolante suplimentare;
─ asanarea subsolurilor, repararea conductelor de instalaţii termice şi sanitare din
subsoluri, etc.

15
3. SOLUTII CONSTRUCTIVE DE PRINCIPIU PENTRU ÎMBUNĂTĂŢIREA
PROTECŢIEI TERMICE LA CLĂDIRILE DE LOCUIT EXISTENTE

3.1. Soluţii pentru pereţi exteriori (E)

3.1.1 Îmbunătăţirea protecţiei termice a pereţilor exteriori - structurali şi nestructurali - se face


prin montarea unui strat termoizolant suplimentar pe pereţii existenţi, pentru toate soluţiile
de alcătuire a acestora, cu excepţia pereţilor cortină şi a pereţilor având o structură
ventilată.
Amplasarea straturilor termoizolante suplimentare se face, de regulă, pe suprafaţa
exterioară a pereţilor existenţi, dar, în unele situaţii poate fi avută în vedere şi amplasarea
pe suprafaţa interioară.

3.1.2 Izolarea termică la exterior prezintă următoarele avantaje:


─ realizează în condiţii optime corectarea majorităţii punţilor termice;
─ conduce la o alcătuire favorabilă sub aspectul difuziei la vaporii de apă şi al
stabilităţii termice;
─ protejează elementele de construcţie structurale precum şi structura în ansamblu, de
efectele variaţiei de temperatură;
─ nu conduce la micşorarea ariilor locuibile şi utile;
─ permite realizarea, prin aceeaşi operaţie, a renovării faţadelor;
─ nu necesită modificarea poziţiei corpurilor de încălzire şi a conductelor instalaţiei
de încălzire;
─ permite locuirea apartamentelor în timpul executării lucrărilor de reabilitare şi
modernizare;
─ nu afectează pardoselile, tencuielile, zugrăvelile şi vopsitoriile interioare existente;

Amplasarea stratului termoizolant suplimentar pe faţa exterioară a pereţilor exteriori


existenţi prezintă însă şi unele dezavantaje, astfel:
─ execuţia lucrărilor este mai pretenţioasă decât în cazul amplasării stratului
termoizolant la interior, necesită un personal mai calificat şi un control mai riguros;
─ conduce, de regulă, la modificarea aspectului exterior al faţadei; de aceea, soluţia
nu poate fi aplicată la clădirile ale căror faţade prezintă diferite profile, decroşuri,
rezaliduri şi ancadramente, care se doresc a fi păstrate;
─ noul parament al clădirii este - de regulă - mai sensibil la acţiuni mecanice, în
special la şocuri, etc.

3.1.3 Izolarea termică la interior prezintă următoarele avantaje:


─ necesită cheltuieli mai reduse, deci o valoare mai mică a investiţiei, ceea ce
conduce, în unele cazuri, la o durată de recuperare mai mică;
─ necesită o execuţie mai puţin pretenţioasă;
─ nu afectează aspectul arhitectural existent al clădirilor, considerent important la
clădirile cu valoare istorică sau arhitecturală;
─ permite reabilitarea termotehnică, independentă, a pereţilor exteriori aferenţi unui
număr limitat de apartamente din cadrul clădirilor.

Principalele dezavantaje ale acestei soluţii sunt aspectele menţionate mai sus, la pct.3.1.2.,
ca avantaje ale soluţiilor cu stratul termoizolant dispus la exterior şi, în primul rând,
comportarea termotehnică defavorabilă.
Se poate menţiona, de asemenea, dificultatea de rezolvare constructivă în unele puncte
particulare, de exemplu la racordarea cu tâmplăria exterioară.

3.1.4 Având în vedere avantajele şi dezavantajele celor două soluţii de principiu, menţionate mai
sus la pct. 3.1.2 şi 3.1.3, rezultă concluzia că principala soluţie care trebuie avută în vedere
16
la reabilitarea termică a pereţilor exteriori existenţi este soluţia amplasării stratului
termoizolant suplimentar la exterior.

Soluţia amplasării stratului termoizolant suplimentar la interior este o soluţie posibilă, dar
domeniul ei de aplicare rămâne restrâns - de exemplu la clădiriile cu faţade deosebite din
punct de vedere arhitectural, de regulă clădiri unicat.
Soluţia izolării la interior poate fi, de asemenea, avută în vedere la clădirile de locuit
individuale cu parter sau parter şi etaj, în combinaţie cu amplasarea straturilor
termoizolante suplimentare orizontale sub planşeul de pod sau de terasă şi respectiv peste
placa pe sol sau la partea superioară a planşeului peste subsol, situaţie în care se realizează
o bună continuitate a termoizolaţiei şi o corectare corespunzătoare a majorităţii punţilor
termice.

În fig. E0 se dau soluţii de principiu cu stratul termoizolant suplimentar dispus la exterior


(E0.1, E0.2) şi cu stratul termoizolant nou dispus la interior (E0.3).

3.1.5 În fig. E0 se prezintă soluţii de principiu pentru alcătuirea în câmp curent a pereţilor
exteriori reabilitaţi din punct de vedere termic.

Alcătuirea finală a pereţilor exteriori reabilitaţi, cu stratul termoizolant dispus la exterior


poate fi:
─ cu structura compactă (fig. E0.1), incluzând eventual un strat de aer neventilat
─ cu structura ventilată (fig. E0.2).

Alcătuirea finală a pereţilor exteriori reabilitaţi, cu stratul termoizolant dispus la interior,


este cu structura compactă:
─ fără straturi de aer neventilat ;
─ cu un strat de aer neventilat (fig. E0.3).

În schemele de principiu din fig. E0:


─ alcătuirea peretelui exterior iniţial este cu structură compactă şi fără straturi de
aer neventilat;
─ în grosimea desenată a pereţilor exteriori existenţi sunt incluse şi straturile de
tencuială interioară şi exterioară, presupuse a fi în stare corespunzătoare; dacă
suprafaţa suport a stratului termoizolant nou nu este în stare corespunzătoare
(rezistenţă scăzută, fisuri, dislocări ş.a), se va prevedea fie repararea, fie
înlăturarea lui;
─ nu s-a figurat stratul de lipire pe suprafeţele suport ale straturilor termoizolante,
care se execută, de regulă, din mortar adeziv, cu lianţi organici (răşini).

3.1.6 La termoizolarea prin exterior în sistemul compact ETICS (External Thermal


Insulation Composite Systems – Sisteme compozite pentru termoizolarea pereţilor
exteriori) elementele componente sunt: adeziv, material termoizolant, dibluri, masa de
şpaclu pentru armare, plasa din fibră de sticlă, accesorii (profile de colţ, profile de soclu,
profile pentru rosturi etc.), tencuială decorativă (acrilică, siliconică, silicatică).

Punerea în operă corectă a sistemului compozit de izolare termică la exterior (ETICS) se


face conform standardelor europene în vigoare şi Ghidului de Agrementare european
pentru ETICS – ETAG 004. Este deosebit de important sa se utilizeze exclusiv
componentele unui singur sistem, pentru a avea garanţia că acestea sunt compatibile.

17
Stratul termoizolant se realizează, de regulă, din:

- plăci rigide din polistiren expandat (EPS) ignifugat cu rezistenţa la compresiune de


minimum 80 - 100 kPa, cu rezistenţa la tracţiune perpendiculară pe feţe mai mare
decât 100 kPa. (SR EN 13163)

- plăci de faţadă din vată minerală (MW) cu rezistenţa la tracţiune perpendiculară pe


feţe mai mare decât 100 kPa. (SR EN 13164)

- polistiren extrudat (XPS) cu rezistenţa la tracţiune perpendiculară pe feţe mai mare


decât 100 kPa, rezistenţa la compresiune mai mare de 100 kPa, care poate fi utilizat
numai pe zona de soclu şi pe zona de contact cu pământul.

În concordanţă cu prevederile din [23]:

Tratamentele termice sau fonice montate pe pereţi, la exterior, vor fi executate din produse din clasa de
reacţie la foc A1, A2-s1,d0.

La clădirile cu mai mult de 20 m înălţime totală (până la coamă) măsurată faţă de terenul carosabil adiacent
accesibil autospecialelor de intervenţie ale pompierilor, sau care au mai mult de 5 niveluri supraterane,
termoizolaţiile combustibile trebuie să fie din clasa de reacţie la foc cel mult B, respectiv cel mult s2, d0.

Pentru termoizolaţiile combustibile cu grosimea mai mare de 10 cm, montate pe pereţi exteriori şi protejate
cu tencuieli multistrat, se vor prevedea deasupra golurilor (ferestre, uşi), termoizolaţii cu clasa de reacţie la
foc A1 sau A2-s1, d0 pe o înălţime de minim 20 cm şi care să depăşească golurile cu minim 30 cm de o parte
şi de alta. Se admite, în variantă, înlocuirea acestora cu o fâşie continuă (brâu) în dreptul planşeelor de
termoizolaţie cu clasa de reacţie la foc A1 sau A2-s1, d0.

Pentru clădiri cu mai puţin de 5 niveluri supraterane şi maximum 20 m înălţime totală (până la coamă),
clasa de reacţie la foc a sistemelor compozite pentru izolarea termică exterioară trebuie să fie cel mult C,
respectiv cel mult s2, d0 .

Stratul suport trebuie verificat şi eventual reparat, inclusiv în ceea ce priveşte planeitatea,
având în vedere că în această soluţie abaterile de la planeitate nu pot fi corectate prin
sporirea grosimii stratului de protecţie. Verificările uzuale ale suportului, făcute în zone
diferite pe toată suprafaţa prin sodaj, înainte de aplicarea sistemului de termoizolaţie, sunt
testul de curăţenie, testul de zgâriere, testul de umezire, testul de smulgere. Pregătirea
suportului se face diferenţiat, în funcţie de starea şi natura acestuia prin periere, reşchetare,
spălare etc. Nivelarea cu mortar adecvat într-un strat se face pentru respectarea valorilor
limită pentru abaterile de planeitate ale stratului suport şi stratului final. La clădirile
existente, înainte de aplicarea plăcilor termoizolante trebuie, obligatoriu, făcută verificarea
eliminării umidităţii ascensionale.

Fixarea stratului termoizolant se poate face fie prin lipire cu un mortar uscat predozat
aditivat, fie mecanic, cu dibluri speciale, fie cu ambele procedee. Adezivul trebuie aplicat
pe conturul plăcii într-un strat de aproximativ 5 cm şi în mijlocul plăcii, trei puncte cu
dimensiunea cel puţin cât o palmă - în cazurile în care trebuie corectată planeitatea
suprafeţei suport - iar dacă nu este cazul, se poate utiliza metoda lipirii pe întreaga
suprafaţă a plăcii, utilizând pentru aplicarea adezivului un fier de glet din inox cu dinţi.
Diblurile trebuie să aibă diametrul minim 8 mm iar diametrul rozetei trebuie să măsoare cel
puţin 60 mm; în cazul plăcilor din vată minerală trebuie să se folosească o rozetă
suplimentară de minimum 140 mm. Forţa caracteristică de smulgere din substrat trebuie să
fie de cel puţin 0,8 kN/diblu. Pentru fiecare situaţie, se precizează prin proiect tipul
diblului şi lungimea minimă de ancorare. Montajul diblurilor se face fie cu rozeta la acelaşi
nivel cu suprafaţa termoizolaţiei, fie îngropat cu acoperirea rozetei cu o rondela
termoizolantă identică. Găurirea pentru diblu se poate face numai după întărirea
adezivului, utilizând un burghiu special ajustat la diametrul diblului, pe o adâncime egală
18
cu lungimea diblului plus 10...25 mm. În cazul cărămizilor cu goluri verticale şi blocurilor
din BCA trebuie folosit echipament de foraj rotativ nu prin percuţie. În câmp curent, pentru
clădiri până la înălţimea de 50 m trebuie să fie prevăzute minimum 6 dibluri/m2 iar pentru
înălţimi mai mari se efectuează probe statice pentru determinarea numărului de dibluri. În
zonele marginale diblurile se îndesesc în funcţie de valoare de bază a vitezei vântului.

Stratul de protecţie a termoizolaţiei se execută sub formă de tencuială subţire din mortar
predozat aditivat, în grosime de 5...10 mm, şi se armează cu o ţesătură deasă din fibre de
sticlă. În grund/masa de şpaclu (cu grosime minimă de 3 mm), realizată dintr-un mortar
predozat aditivat, care se aplică pe plăcile termoizolante după un timp de min. 24 ore de la
lipire, se înglobează unul sau, în zonele cu solicitări mecanice ridicate, două straturi, de
plasă deasă din fibră de sticlă impregnată cu polimeri rezistenţi la substanţe alcaline, cu
dimensiunea ochiurilor de minimum 3x3 mm şi greutatea mai mare de 140 g/m2. Fâşiile de
plasă trebuie să se suprapună pe min. 10 cm. Acoperirea plasei de armare cu masă de
şpaclu, ud pe ud, trebuie să fie, în cazul plăcilor din polistiren, de min 1 mm şi max. 2 mm,
iar în cazul plăcilor din vată minerală de min 3 mm. La colţurile ferestrelor se aplică, la 45
grade, benzi suplimentare de plasă de armare cu dimensiuni de min. 20x40 cm. În cazul
utilizării plăcilor din vată minerală, înainte de începerea aplicării stratului de armare, se
aplică un strat de nivelare.

După minimum 2 zile de la aplicarea sratului de armare, se aplică, începând de la partea


superioară, stratul final de finisaj alcătuit dintr-o tencuială decorativă (acrilică, siliconică,
silicatică) care are în compoziţie o serie de lianţi şi o grosime minimă de 1,5 mm. Acesta
asigură protecţia sistemului împotriva intemperiilor şi solicitărilor mecanice, având şi rol
decorativ. Culorile tencuielii decorative nu trebuie să fie prea închise, valoarea
coeficientului de reflexie nu trebuie sa fie mai mică de 25.

Din considerente de securitate la incendiu, se recomandă ca la clădirile cu peste 3 niveluri


la care termoizolaţia este alcătuită din plăci de polistiren expandat, să se aplică în dreptul
termoizolaţiei, la partea superioară a golurilor de ferestre şi uşi exterioare, benzi din vată
minerală cu lăţimea de cel puţin 20 cm, care depăşesc marginile ferestrei cu cel puţin 30
cm în fiecare parte.
La clădirile cu regim de înălţime care depăşeşte P+4E se va utiliza ca material termoizolant
vata minerală.

Execuţia trebuie făcută în condiţii speciale de calitate şi control, de către firme specializate,
care deţin de altfel şi patentele aferente, referitoare în primul rând la compoziţia
mortarului, precum şi la tehnologia de execuţie.

În fig. E1.1...E1.13 se prezintă câteva detalii de racordare şi de îmbinare, caracteristice


soluţiei cu stratul de protecţie realizat din tencuială subţire. Astfel, în zonele de racordare a
suprafeţelor ortogonale, la colţuri şi decroşuri, se prevede dublarea ţesăturilor din fibre de
sticlă sau/şi folosirea unor profile subţiri din aluminiu sau din PVC.

Soluţia prezintă avantajul unei greutăţi reduse şi a unei comportări bune la difuzia
vaporilor de apă şi faţă de pericolul de fisurare.

Pe lângă avantajele menţionate mai sus, soluţia prezintă şi unele dezavantaje, astfel:
─ o rezistenţă mecanică mai redusă, în special la acţiuni dinamice, ceea ce presupune
luarea unor măsuri speciale de consolidare, prin armare dublă, în zonele mai expuse,
de exemplu pe o înălţime de cca 2,00 m de la cota trotuarului;
─ un cost relativ mare;
─ o durată de viaţă garantată, de regulă, la cel mult 20 ani;
─ limitarea gamei de finisaje posibil de aplicat.
19
3.1.7 În scopul reducerii substanţiale a efectului negativ al punţilor termice, aplicarea soluţiei de
la pct. 3.1.6. trebuie să se facă astfel încât să se asigure în cât mai mare măsură,
continuitatea stratului termoizolant, inclusiv şi în special, la racordarea cu soclurile, cu
aticele şi cornişele de la terase, cu streaşinile acoperişurilor cu pod, precum şi în zona
balcoanelor şi logiilor. În acelaşi scop, este necesar ca pe conturul tâmplăriei exterioare să
se realizeze o căptuşire termoizolantă a glafurilor exterioare, inclusiv a solbancurilor,
conform detaliilor din fig. E1.2 (d1, d2, d3.) şi E1.7 m.

Referitor la plăcile de balcon (fig. E1.8...E1.11), se menţionează că, dacă acest lucru este
posibil din punct de vedere constructiv, se recomandă ca şi acestea să fie prevăzute cu
straturi termoizolante pe ambele feţe (fig. E1.8, E1.9), în mod similar cu soluţia aplicată la
detaliul de la plăcile de logii, din fig. E1.12, E1.13.

3.1.8 În fig. E2.1...E2.13 se prezintă alcătuirea şi detalii de principiu pentru soluţia de


îmbunătăţire a protecţiei termice a pereţilor exteriori pe baza unei structuri ventilate.
Deşi prezintă avantaje din punctul de vedere al comportării termotehnice, soluţia are un
domeniu mai restrâns de aplicare decât cea prezentată anterior, datorită în primul rând
costului iniţial mai ridicat. Durata de viaţă a acestui sistem este însă considerabil mai mare
şi soluţia devine fezabilă la o analiză pe întreag ciclul de viaţă al clădirii.

În această soluţie, între stratul termoizolant şi stratul de protecţie se realizează un strat de


aer ventilat, având o grosime de cel puţin 4 cm, care are rolul de a elimina vaporii de apă.

Stratul termoizolant, realizat numai din produse incombustibile (Euroclasa A1, s1, d0) sau
greu combustibile (Euroclasa A2, s1, d0), se montează între elementele unui caroiaj
(montanţi şi traverse) alcătuit din şipci de lemn sau din profile metalice inoxidabile,
ancorate mecanic cu piese din oţel inoxidabil, în pereţii exteriori existenţi.

Stratul de protecţie şi finisaj poate fi realizat din piese independente de forma unor plăci
subţiri aşezate în caplama sau prevăzute cu falţuri, alcatuite din beton armat cu fibre de
sticlă, din foi (plane, ondulate sau cutate) realizate din tablă inoxidabilă, aluminiu, plăci
stratificate HPL, elemente ceramice sau mase plastice rezistente la acţiunea radiaţiilor
ultraviolete, ş.a. Stratul de protecţie este menţinut în poziţie şi fixat de stratul suport sau de
caroiaj, prin intermediul unor piese metalice speciale, inoxidabile.

Pentru asigurarea unei bune circulaţii a aerului în spaţiul dintre stratul termoizolant şi
stratul de protecţie, trebuie să se realizeze în mod corespunzător – ca număr, dimensiuni şi
poziţii – orificiile şi fantele de acces (la nivelul soclului) şi de evacuare a aerului (la nivelul
aticului, cornişei sau streaşinii).

Este de asemenea necesar să se ia măsuri de deviere a circulaţiei aerului la partea inferioară


a golurilor de ferestre, precum şi în zona plăcilor de balcon.

Stratul termoizolant se protejează pe suprafaţa adiacentă stratului de aer, cu un strat de


protecţie antivânt, permeabil la vaporii de apă, eventual caşerat în procesul de
confecţionare a plăcilor termoizolante. Dacă din calcule reyultă necesar, pe faţa caldă a
termoizolaţiei se prevede o barieră contra vaporilor de apă.

3.1.9 Soluţia de izolare suplimentară a pereţilor prin interior poate fi adoptată în anumite
situaţii, bine justificate, cum ar fi:
- faţade cu finisaje deosebite (placaje din piatră naturală sau de altă natură) a căror
aspect trebuie conservat;

20
- faţade incompatibile cu sistemele de izolare prin exterior datorită unor probleme de
ordin tehnologic sau a favorizării apariţiei condensului;
- la clădiri care nu necesită o majorare substanţială a protecţiei termice, datorită unui
nivel de protecţie iniţial relativ ridicat şi o izolare prin exterior ar conduce la o
creştere nejustificată a costurilor;
- situaţii în care, din anumite considerente, reabilitarea nu se poate face la nivelul
întregii clădiri.

La executarea termoizolaţiei suplimentare prin interior, pentru o mai bună tratare a punţilor
termice şi pentru evitarea migrării umezelii pe suprafeţele adiacente (în cazul în care apar
fenomene pasagere de condens în structură) izolaţia termică se prelungeşte pe suprafeţele
adiacente (tavane şi pereţi interiori) cu cca 30 cm. Grosimea termoizolaţiei pe zona de
prelungire poate fi constantă sau variabilă.

Propunerea unei soluţii de dispunere a termoizolaţiei prin interior implică efectuarea unei
verficări a riscului de apariţie a condensului interstiţial în conformitate cu normele
europene adaptate pentru România.

În fig E3.1 este prezentată un exemplu de dispunere a stratului de izolare suplimentară prin
interior, realizată dintr-un material izolant eficient, protejat cu tencuială uscată din gips
carton.

3.2. Soluţii pentru planşee de terasă (T)

3.2.1 La planşeul peste ultimul nivel, sub terasă, soluţia de reabilitare şi modernizare termică se
alege – printre altele – în funcţie de starea straturilor termoizolante existente, care trebuie
obligatoriu verificate “in situ”.

În funcţie de starea straturilor existente (gradul de deteriorare), se poate alege una din
următoarele soluţii de principiu:

- Îndepărtarea tuturor straturilor existente până la faţa superioară a planşeului de


beton armat şi refacerea lor completă. (fig. T0.1).
• Soluţia se recomandă atunci când starea tuturor straturilor, inclusiv a
materialului din care se realizează pantele, nu este corespunzătoare (umpluturi
termoizolante cu conţinut mare de apă care nu poate fi îndepărtată prin uscare,
praf hidrofob, ş.a.).
• Soluţia se aplică, de asemenea, în situaţia în care, cu ocazia reabilitării terasei,
se doreşte schimbarea sistemului de pante sau în situaţia în care grosimea şi/sau
greutatea stratului care crează pantele constituie un impediment în adoptarea
unor soluţii corespunzătoare de reabilitare.

După îndepărtarea tuturor straturilor poate fi adoptată soluţia de terasă compactă,


terasă ventilată sau terasă grădină.

- Îndepărtarea tuturor straturilor existente până la faţa superioară a betonului de


pantă şi refacerea acestora în condiţiile înlocuirii stratului termoizolant existent cu un
nou strat termoizolant, de calitate şi grosime corespunzătoare noilor cerinţe.
Soluţia se recomandă când starea stratului termoizolant nu este corespunzătoare
(termoizolaţie puternic umezită, executată din materiale tasabile, ş.a.) sau când
grosimea, greutatea şi/sau lipsa de eficienţă a materialului termoizolant existent
constituie un impediment în adoptarea unor soluţii corespunzătoare (Fig. T0.2a, T0.2.b)

21
- Îndepărtarea straturilor existente până la hidroizolaţia existentă, în condiţiile
menţinerii ei cu funcţie de barieră contra vaporilor şi a menţinerii stratului termoizolant
existent; montarea unui strat termoizolant suplimentar, de calitate şi grosime
corespunzătoare, precum şi a tuturor celorlalte straturi, inclusiv a straturilor
hidroizolante; soluţia se recomandă când starea termoizolaţiei existente este bună, dar
hidroizolaţia este deteriorată şi se impune refacerea ei; (fig. T0.4a, T0.4.b şi T0.4c).
Dacă stratul termoizolant existent este dispus într-o alcătuire ventilată, este necesar a se
analiza oportunitatea păstrării dispozitivelor care asigură accesul şi evacuarea aerului.
(fig. T0.3a, T0.3b)
În unele situaţii, de exemplu dacă menţinerea stratului hidroizolant existent nu este
convenabilă sub aspectul comportării la difuzia vaporilor de apă, acest strat poate fi
îndepărtat.

- Realizarea unei terase “ranversate”, prin menţinerea tuturor straturilor existente,


inclusiv a straturilor hidroizolante; soluţia presupune îndepărtarea doar a straturilor de
protecţie a hidroizolaţiei, executarea unor eventuale reparaţii locale ale hidroizolaţiei
cu dispunerea eventuală a unui strat hidroizolant suplimentar şi montarea unui strat
termoizolant din polistiren extrudat protejat corespunzător, peste hidroizolaţie; soluţia
se recomandă când starea tuturor straturilor, inclusiv a stratului hidroizolant este
corespunzătoare. (fig. T0.4a, T0.4b, T0.4c)

- Realizarea unui acoperiş verde (terasă gradină) în sistem extensiv, care presupune
un strat foarte subţire de sol pe care cresc plante extrem de tolerante ce nu implică o
ingrijire specială sau nu necesită aproape deloc îngrijire. Soluţia presupune
îndepartarea doar a straturilor de protecţie a hidroizolaţiei, menţinerea hidroizolaţiei cu
efectuarea unor remedieri locale, dacă sunt necesare, dispunerea unui strat de protecţie
termică suplimentară din polistiren extrudat şi a straturilor care intră în alcătuirea
terasei grădină. (fig. T0.5a, T0.5b, T0.5c)

La alegerea soluţiei de reabilitare a teraselor se va avea obligatoriu în vedere şi necesitatea


încadrării în capacitatea de rezistenţă a planşeului existent.

3.2.2 Mărirea gradului de protecţie termică a planşeului de terasă, prin amplasarea unui strat
termoizolant la nivelul ultimului tavan încălzit, nu se recomandă din considerente de
comportare higrotermică defavorabilă (difuzia vaporilor de apă, ş.a.).
Această soluţie ar putea fi luată în consideraţie însă în cazuri excepţionale, de exemplu în
situaţia în care ea se cuplează cu soluţia de îmbunătăţire a pereţilor exteriori la faţa
interioară, obţinându-se, prin continuitatea stratului termoizolant, o reducere substanţială a
efectelor negative ale punţilor termice din această zonă. În cazul adoptării acestei soluţii
este necesară o verificare atentă la difuzia vaporilor de apă şi este obligatorie prevederea
unei bariere contra vaporilor pe faţa dinspre interior a stratului termoizolant.

3.2.3 În ceea ce priveşte alcătuirea teraselor modernizate, acestea se vor realiza de regulă cu o
structură compactă.

În anumite condiţii şi anume în situaţia în care straturile existente care se păstrează au


umiditate ridicată sau atunci când stratul termoizolant este sensibil la umezire (ex: vată
minerală), se pot folosi şi terase cu structura ventilată (fig. T0.1.2, fig. T0.3a şi T0.3b).
În această alcătuire, stratul termoizolant nou se realizează din 2 straturi, primul strat având
grosimea de 4…6 cm realizat din plăci rigide (de regulă polistiren expandat) dispuse astfel
în plan (distanţat) încât să formeze canale de ventilare pe ambele direcţii, care trebuie puse
în comunicare cu exteriorul. Canalele de ventilare se recomandă a avea o lăţime de 4…6
cm şi vor fi dispuse la 50…70 cm unul de altul. Legătura canalelor de ventilare cu
22
exteriorul se realizează prin orificii de ventilare dispuse pe conturul terasei, precum şi prin
tuburi deflectoare amplasate în zonele de câmp ale terasei. Suprafaţa aferentă a unui tub
deflector este de 80…120 m2. Detaliile de alcătuire a acestei soluţii sunt date în normativul
C107/0 [15].

3.2.4 Având în vedere că în soluţia de terasă ranversată stratul termoizolant este supus acţiunii
umidităţii, este necesar ca la această soluţie să se folosească în exclusivitate plăci din
polistiren extrudat. Se pot folosi atât plăci cu conturul drept, montate joantiv, cât şi plăci
prevăzute cu falţuri.

Între stratul de termoizolaţie şi stratul de protecţie se va dispune un strat de separaţie


geotextil (având o greutate de cca 140 g/m2), permeabil la difuzia vaporilor de apă, dar fără
a reţine apa. Acest strat are şi rolul de a solidariza între ele plăcile.

La avantajele terasei ranversate, enumerate mai sus, se adaugă avantajele specifice


polistirenului extrudat:
 lipsa capilarităţii;
 rezistenţa ridicată la umiditate şi la ciclurile de îngheţ-dezgheţ;
 absorbţia neglijabilă de apă;
 rezistenţa mecanică excelentă.

La acest tip de terasă se poate folosi, de asemenea, ca material termoizolant, spuma rigidă
de poliuretan cu proprietăţi hidrofobe.

Pentru a preveni eventuale dezagremente în exploatarea teraselor “ranversate”, la


elaborarea detaliilor de execuţie se vor lua următoarele măsuri:
 masa stratului de protecţie-lestare trebuie să fie suficient de mare pentru a face
faţă sucţiunii din vânt şi tendinţei de plutire a stratului termoizolant;
 sub stratul termoizolant este indicat să se prevadă un strat drenant de grosime
redusă, cu pante spre punctele de scurgere.

La întocmirea calculelor termotehnice se va avea în vedere starea de umezire de lungă


durată a materialului termoizolant, prin majorarea corespunzătoare a conductivităţii
termice de calcul.

Avantajele soluţiei de terasă ranversată în comparaţie cu soluţia clasică sunt:


- nu mai este necesară prevederea unui nou strat hidroizolant ci numai eventuala
suplimentare a hidroizolaţiei existente;
- se realizează o bună protecţie mecanică şi la acţiunea calorică a razelor solare, a
stratului hidroizolant;
- hidrizolaţia este protejată de variaţia termică şi de acţiunea radiaţiilor ultraviolete,
durata de viaţă fiind astfel mărită;
- se obţine o bună comportare la difuzia vaporilor de apă.

3.2.5 Soluţia de terasă grădină, inclusă în categoria mai largă a acoperişurilor verzi sau “eco”,
prezintă următoarele avantaje faţă de terasa clasică:
 datorită masivităţii termice sporite contribuie semnificativ la imbunătăţirea
confortului pe timp de vară şi a regimului termic in anotimpul cald, în spaţiile
situate la ultimul nivel;
 se realizează o bună protecţie la acţiunea variaţiilor de temperatură şi a radiaţiilor
ultraviolete pentru straturile de hidroizolaţie, asigurând creşterea duratei de viaţă
a acestora. In acelaşi timp, vegetaţia şi stratul de sol, asigură şi o buna protecţie
mecanică;
23
 se obţine o creştere a gradului de protecţie la incendii.

Soluţia de terasă grădină este recomandabilă şi pentru efectele benefice asupra mediului,
care se manifestă în principal în:
 o mai bună gestionare a apelor pluviale prin preluarea unei părţi importante din
debitul care revine exclusiv reţelei de canalizare;
 reducerea nivelului de zgomot urban prin valorificarea capacităţii de absorbţie a
energiei acustice a stratului vegetal şi îmbunătăţirea confortului acustic în spaţiile
de la ultimul nivel;
 îmbunătăţirea calităţii aerului prin reţinerea particulelor în suspensie, reducerea
emisiilor de CO2 şi O3 şi în general a gazelor responsabile de efectul de seră;
 conservarea biodiversităţii în marile aglomerări urbane;

3.2.6 Terasa grădină poate fi realizată în sistem complet care poate fi intensiv, semi-intensiv şi
extensiv. Incadrarea în una din categoriile sistemului complet se face funcţie de grosimea
stratului de sol vegetal, care este determinată de natura plantelor care urmează a fi
cultivate.

Tipologia teraselor grădină în sistem complet este prezentată în tabelul 1.


Tabelul 1
Tipologia teraselor grădină în sistem complet

Caracteristici Extensiv Semi-intensiv Intensiv

Adâncimea mediului
6… 15 cm 12…50 cm 35…150 cm
cultivabil

Accesibilitatea inaccesibil partial accesibil accesibil

redusă variabilă mare


Greutatea
sub 300daN/m2 în jur de 300 daN/m2 peste 300 daN/m2

mică - iarbă, flori de


Vegetaţia medie – flori, arbusti mare - arbori
dimensiuni mici

Pot fi realizate şi terase grădină în sistem modular. În sistemul modular, vegetaţia şi


mediul cultivabil este plasat în “tăvi” metalice speciale cu care poate fi acoperită
parţial sau total suprafaţa unei terase protejate cu dale din beton sau şapă. Stratul
vegetal poate fi realizat şi sub forma de covoare precultivate continui, cu vegetaţie,
care acoperă în întregime suprafaţa terasei clasice.

Componentele de bază ale terasei grădină în sistem complet - care se aplică peste
termoizolaţia suplimentară şi materialele folosite sunt prezentate în tabelul 2.

24
Tabelul 2
Structura terasei grădină în sistem complet aplicabilă în reabilitare
(peste termoizolaţia suplimentară)

Componente Funcţiuni Materiale

Termoizolaţie suplimentară Asigurarea nivelului de Materiale rigide, care nu se


protecţie termică necesar şi tasează sub greutatea stratului
reducerea consumurilor cultivabil:
energetice pentru exploa- -polistiren extrudat
tare. - sticlă celulară
Hidroizolaţie Protecţia hidrofugă a clădirii la -membrane bituminoase
partea superioară. -poliester armat cu fibre de
sticlă
-membrane neţesute din fibre
poliesterice
Strat de protecţie (barieră) Prevenirea pe termen lung a -şapă de mortar
contra rădăcinilor deteriorării hidroizolaţiei
datorită rădăcinilor. - folii metalice

-geocompozite

Strat drenant Asigură drenarea, împiedicând Materiale poroase sau


staţionarea îndelungată a apei granulare:
în stratul cultivabil.
-pietriş monogranular

-granule polistiren
Strat filtrant Reţine sedimentele fine -materiale neţesute,
antrenate de apă din stratul nebiodegradabile, pe bază de
cultivabil şi contribuie la polipropilenă sau polietilenă;
protecţia hidroizolaţiei
- geotextile
impotriva rădăcinilor

Mediu cultivabil Asigură dezvoltarea plantelor, Amestecuri anorganice


dar şi rezistenţa la foc, protecţia (vermiculit, argilă, roci
acustică, protecţia vulcanice, nisip grăunţos) cu
termoizolaţiei etc. compuşi organici pentru
fertilizare

Vegetaţia Asigură protecţia Plante perene, bianuale sau


biodiversităţii, lucrează ca un anuale.
filtru pentru particulele din aer,
ajută la gestionarea apelor din
ploi torenţiale, reducând sarcina
de preluare a sistemului de
canalizare, reţine dioxidul de
carbon şi ozonul.

25
3.2.7 La toate tipurile de terase descrise mai sus se vor respecta următoarele:

- Se vor prevedea straturi de difuzie a vaporilor de apă în toate situaţiile în care


prezenţa lor este necesară din calcul sau/şi în conformitate cu prevederile din [16];
aceste straturi se vor realiza din materiale corespunzătoare, care să asigure menţinerea
nealterată în timp a tuturor caracteristicilor de alcătuire, durabilitate şi formă, necesare
pentru realizarea efectivă a difuziei vaporilor de apă. Se recomandă folosirea unor folii
speciale, netradiţionale, dure şi prevăzute cu reliefuri. Se atrage atenţia asupra
realizării corecte a legăturii stratului de difuzie cu aerul exterior pe la atic şi /sau prin
intermediul deflectoarelor.

- Deasemenea, în variantele de modernizare, la care se păstrează bariera contra vaporilor


din variantele existente, având produsul “µd”de valoare foarte mică şi la care
hidroizolaţia se realizează cu soluţii moderne, cu membrane bituminoase sau
polimerice având produsul “µd”de valoare foarte mare (cu comportare, sub aspectul
difuziei la vaporii de apă, ca o barieră puternică aşezată într-o poziţie proastă, spre faţa
exterioară a elementului de anvelopă), se recomandă dispunerea stratului de difuzie şi
sub hidroizolaţie, asociată şi cu un control riguros al execuţiei acestuia, pentru a se
asigura detenta vaporilor de apă şi, în felul acesta, “respiraţia“ acoperişului.

- Între stratul termoizolant nou, eficient şi şapa de protecţie a acestuia, realizată din
mortar de ciment marca M100 se va dispune un strat de protecţie tehnologică, care are
funcţia de a împiedica pătrunderea apei tehnologice din mortar în stratul termoizolant.
Acest strat se poate realiza de regulă dintr-o folie subţire de polietilenă liber aşezată,
cu marginile suprapuse.

- Stratul de protecţie mecanică şi faţă de radiaţiile ultraviolete a hidroizolaţiei (precum


şi stratul de protecţie a termoizolaţiei în cazul teraselor ranversate), care îndeplineşte şi
funcţia de lestare, se poate realiza fie dintr-un strat de pietriş ciuruit şi spălat, cu
granulaţie de 7…16 mm, de cca 4…5 cm grosime, fie din dale de beton de 2…3 cm
grosime, montate pe un pat de nisip mare, cu granulaţie de 3…7 mm, de minimum 3
cm grosime. Aceste straturi pot fi recuperate de la terasa existentă, recondiţionate şi
refolosite, cu depozitarea temporară chiar pe terasă.

- Straturile termoizolante noi, de mare eficienţă economică, se vor realiza de regulă din
materiale termoizolante cu permeabilitate mică la vapori şi la umiditate, sub forma
unor plăci rigide.
La terasele ranversate se vor utiliza exclusiv plăci din polistiren extrudat.
Se poate, de asemenea, folosi soluţia realizării stratului termoizolant din spumă rigidă
de poliuretan, expandată “in situ”.

- Toate straturile hidroizolante care se păstrează şi au în noua alcătuire fie funcţia de


hidroizolaţie, fie cea de barieră contra vaporilor, vor fi reparate, completate şi
consolidate, prevăzându-se dacă este cazul straturile suplimentare necesare (straturi de
bitum, împâslitură şi/sau ţesătură din fibre de sticlă, carton şi/sau pânză bitumată).

- Şapa de protecţie a stratului termoizolant care îndeplineşte şi funcţia de suport pentru


hidroizolaţie, se va realiza din mortar de ciment M100 de cca 3 cm grosime. În funcţie
de rigiditatea plăcilor termoizolante folosite, şapa va fi sau nu armată; armarea se va
realiza de regulă din plase sudate STNB φ 3…4 mm cu ochiuri de 100 mm. La terasele
circulabile, indiferent de rigiditatea plăcilor termoizolante, se recomandă ca şapa să fie
armată.

26
- Dacă hidroizolaţia existentă se menţine, trebuie în mod obligatoriu să se verifice că
toate straturile amplasate sub aceasta sunt în stare uscată.

- În cazul în care stratul termoizolant se execută din 2 sau mai multe straturi suprapuse,
acestea se vor monta cu rosturile verticale decalate.

- Straturile hidroizolante, bariera contra vaporilor şi eventualul strat de difuzie se vor


realiza în conformitate cu Normativul NP 040 [24].

- Pentru a nu reduce local rezistenţa termică a terasei, se va urmări ca, prin modul de
rezolvare al detaliilor, să nu se reducă grosimea termoizolaţiei în zona scurgerilor.

3.2.8 În scopul reducerii substanţiale a efectului defavorabil al punţilor termice de pe conturul


planşeului de peste ultimul nivel, este foarte important a se lua măsuri de “îmbrăcare” cu
un strat termoizolant, a aticelor, în funcţie de înălţimea lor, conform schemelor de izolare
termică din fig. T1.1, T1.2, T.1.4, T1.5.

3.2.9 În situaţia în care nu se prevede ca pereţii exteriori să fie îmbunătăţiţi din punct de vedere
termic cu un strat termoizolant amplasat la exterior, pentru a elimina puntea termică
importantă de la racordarea dintre planşeul de terasă şi peretele exterior, care are efect
defavorabil în ceea ce priveşte cuantumul pierderilor de căldură şi riscul de condens, se
recomandă ca cel puţin pe înălţimea aticului şi pe 30…40 cm sub planşeu, să se prevadă un
strat exterior de termoizolaţie. Se recomandă ca acest strat să fie dus pâna la partea
superioară a golurilor de ferestre de la ultimul nivel al clădirii. (fig. T1.4).

3.2.10 Realizarea gurilor de scurgere a apelor de pe terasă (Fig.T1.10, T2.5) constituie zone care
necesită o atenţie deosebită, întrucât pot să apară infiltraţii şi deteriorări ale termoizolaţiei
şi chiar ale finisajelor interioare. Modul de rezolvare a gurilor de scurgere depinde de tipul
de terasă.

3.2.11 O tratare atentă trebuie să fie avută în vedere la racordarea stratului termoizolant cu
chepengul de acces pe terasă (fig. T1.8.a) şi la racordarea cu pereţii exteriori retraşi faţă de
planul faţadei (fig. T1.8.b). În aceste zone trebuie să se urmărească o continuitate cât mai
mare a stratului termoizolant. Se va prevedea, de asemenea, termoizolarea corespunzătoare
a capacului de acces pe terasă.

3.2.12 Racordarea la luminatoare necesită măsuri atente de etanşare la racordarea cu parapetul sau
cu suprafeţe verticale (Fig. T1.9, T.2.4).

3.2.13 Detaliile de acoperire a aticelor la faţa superioară, cu şorţuri din tablă zincată trebuie
realizate astfel încât să se elimine pericolul de dislocare sau de smulgere a acestora datorită
acţiunii vântului; în acest scop se vor prevedea măsuri de asigurare necesare, agrafe dese,
grosime corespunzătoare, fixare solidă; în variantă se poate folosi soluţia de acoperire a
aticelor cu piese din beton mozaicat, cu pante spre interior, dar care sunt mai scumpe.

3.3. Soluţii pentru planşee de pod (A)

3.3.1 Îmbunătăţirea protecţiei termice la planşeele de sub podurile neîncălzite constituie cea mai
eficientă măsură care poate fi aplicată la clădirile existente, în vederea reabilitării şi
modernizării lor termo-energetice.
Prevederea unui strat termoizolant suplimentar la acest element de construcţie nu necesită
investiţii mari, este relativ simplu de executat, iar durata de recuperare a investiţiei este
redusă.

27
Mărirea substanţială a rezistenţei termice corectate la planşeele de pod este cu atât mai
eficientă cu cât – aşa cum de întâmplă de regulă – nivelul de protecţie termică existent este
mai redus, şi cu atât mai indicată cu cât numărul de niveluri este mai redus.

3.3.2 Stratul termoizolant suplimentar se prevede peste ultimul planşeu, în una din următoarele
două soluţii de principiu:

- menţinerea stratului termoizolant existent, inclusiv a şapei de protecţie, repararea şi


eventuala ei consolidare, urmată de montarea unui strat termoizolant eficient
suplimentar, protejat corespunzător; această soluţie este indicată când stratul
termoizolant existent este în bună stare şi când înălţimea liberă a spaţiului podului
poate fi micşorată (fig. A0.1. II); dacă stratul termoizolant existent este o umplutură
termoizolantă, este necesar să se verifice dacă aceasta nu este umezită şi dacă este
suficient de consolidată; soluţia menţinerii stratului termoizolant existent nu se
recomandă în situaţiile în care caracteristicile de durabilitate şi de rigiditate sunt
necorespunzătoare şi pot influenţa negativ – în timp – comportarea noului strat
termoizolant;

- îndepărtarea umpluturii termoizolante sau a stratului termoizolant existent, executarea


unei bariere contra vaporilor de calitate corespunzătoare, pe faţa superioară a
planşeului existent şi montarea unui nou strat termoizolant, de calitate şi grosime
corespunzătoare noilor cerinţe (fig. A0.1. I).

3.3.3 În fig. A0.1 se prezintă cele două soluţii de principiu menţionate la pct. 3.3.2, în
următoarele variante în ceea ce priveşte alcătuirea stratului de protecţie:

a. Cu o şapă de protecţie din mortar de ciment, de 2-4 cm grosime, nearmată în cazul


folosirii unor plăci termoizolante rigide sau foarte rigide şi armată (cu plase sudate din
bare STNB φ 3-4/100x100) în cazul utilizării unor plăci semirigide. (fig. A0.1. I.1,
A0.1. II.1).

b. Cu o folie de protecţie, având caracteristici corespunzătoare de rezistenţă mecanică şi


de permeabilitate la vapori, în condiţiile în care stratul termoizolant este rigid sau foarte
rigid iar circulaţia în pod este accidentală; stratul de protecţie poate fi caşerat pe plăcile
termoizolante, de la producător (fig. A0.1. I.2, A0.1. II.2).;

c. Cu un strat de umplutură în vrac (granulit, zgură, nisip, etc) în grosime de 4...8 cm, în
special în situaţiile în care acest material este recuperat din stratul de umplutură
existent, fie prin îndepărtarea totală a acestui strat, fie prin micşorarea corespunzătoare
a grosimii acestuia.

d. Cu o duşumea din scânduri din lemn, de 2,5 cm grosime, montate joantiv sau distanţat
şi rezemate pe cusaci din lemn; această variantă se poate adopta în cazul utilizării unor
materiale termoizolante elastice sau foarte elastice, de tipul saltelelor (din vată
minerală, vată de sticlă, ş.a), care se îndeasă între cusacii din grinzişoare sau dulapi din
lemn ecarisat.

3.3.4 Pe lângă straturile termoizolante şi de protecţie menţionate mai sus, în alcătuirea noilor
variante mai pot intra:

- un strat de egalizare din mortar de ciment în grosime de cca 2 cm, dispus sub bariera
contra vaporilor, dacă suprafaţa suport nu este corespunzătoare;

28
- o barieră contra vaporilor, dacă aceasta este necesară din calcul sau din alte
considerente; în detaliile din fig. A0.1 s-a prevăzut o barieră contra vaporilor la toate
detaliile din grupa I, dar acest strat poate lipsi în unele cazuri, sau, dimpotrivă, poate fi
prevăzut şi în cazul unor detalii din grupa II;

- un strat de protecţie tehnologică, cu rolul de a împiedica pătrunderea apei din mortar în


stratul termoizolant, cu efecte negative asupra caracteristicilor termotehnice ale
stratului termoizolant, cât şi asupra rezistenţei mecanice a stratului de protecţie din
mortar de ciment (armat sau nearmat); stratul de protecţie tehnologică se realizează
dintr-o folie cu caracteristici hidroizolante, dar permeabilă la vapori, astfel încât să
permită migrarea vaporilor de apă în spaţiul ventilat al podului;

- un strat de protecţie antipraf (barieră antivânt), de tip “geotextil” sau similar, care are
menirea să împiedice pătrunderea prafului din saltelele termoizolante în spaţiul
podului, sub acţiunea curenţilor de aer; acest strat s-a prevăzut în fig. A0.2.II.4, în
situaţia în care scândurile care formează duşumeaua din pod nu sunt joantive şi nu
constituie, ele însele, un strat de protecţie.

3.3.5 În scopul reducerii substanţiale a efectelor defavorabile ale punţilor termice de pe conturul
planşeului de peste ultimul nivel, este foarte important a se lua măsuri de protecţie termică
a parapetelor pe care reazemă cosoroabele precum şi a frontoanelor.

În fig. A1.1, A1.2, se prezintă câteva scheme de principiu referitoare la posibilităţile de


izolare termică a parapetelor (la streaşină), în funcţie de înălţimea acestora, astfel:

a,b în situaţia când nu există un parapet şi când se poate realiza o continuitate a stratului
termoizolant orizontal din pod cu stratul vertical exterior;
c în cazul parapetelor scunde, de înălţimea redusă (30-40 cm), când se recomandă o
“îmbrăcare” pe toate cele 3 laturi ale parapetului; în situaţia unor parapete de
înălţime medie (50-80 cm), se prevede montarea straturilor termoizolante pe toată
înălţimea suprafeţei verticale ale parapetului;
d în cazul unor parapete înalte (peste 90 cm), situaţie în care înălţimea straturilor
termoizolante poate fi de numai 40...50 cm (lungimea zonei de influenţă) la interior,
şi până sub streaşină (dar cel puţin 50 cm) la exterior.

În fig. A1.2e se prezintă schema de principiu aferentă frontoanelor.

3.3.6 În fig. A1.3f, A1.4g şi A1.4h, se dau câteva detalii de principiu pentru izolarea termică, la
exterior, a colţului orizontal din zona streaşinii, la nivelul cosoroabei.

3.3.7. Pentru a elimina efectele negative ale punţilor termice, se vor lua măsuri de termoizolare
suplimentară a punţilor termice şi a zonelor mai puţin termoizolate, situate în interiorul
ariei orizontale a podului.
În fig. A0.3.5 această măsură este ilustrată prin îmbrăcarea grinzilor “întoarse” din beton
armat monolit, iar în fig. A0.3.5 este ilustrată acoperirea tălpilor existente sub popii
şarpantelor din lemn.

3.3.8 Soluţiile şi variantele descrise mai sus şi desenate la nivel de scheme (fig. A0.1….A0.4) şi
detalii de principiu din fig. A1.1...A1.10 se referă la situaţia amplasării stratului
termoizolant orizontal peste planşeul de pod, soluţie folosită în marea majoritate a
cazurilor podurilor neîncălzite.

Soluţia amplasării stratului termoizolant orizontal la tavanul planşeului de pod este


posibilă, dar este în general mai puţin eficientă, cu excepţia cazului în care stratul
29
termoizolant vertical este prevăzut a se aplica - din diferite considerente - pe faţa dinspre
interior a pereţilor exteriori. În această situaţie se obţine continuitatea stratului termoizolant
în zona de intersecţie a planşeului de pod cu pereţii exteriori şi deci o foarte bună corectare
a punţii termice din această zonă. Alcătuirea stratului termoizolant în această situaţie, ca şi
modul de fixare şi de protecţie a acestuia, sunt similare cu cele prezentate la cap. 3.4 în
cazul când stratul termoizolant este aplicat la tavanul subsolului neîncălzit.

3.3.9 Acoperişurile cu pod prezintă, în comparaţie cu acoperişurile plane tip terasă, o serie de
avantaje din punct de vedere higrotermic, atât în condiţiile perioadei reci cât şi - îndeosebi
- pe timp de vară. Această comportare superioară este condiţionată însă de o bună ventilare
a întregului spaţiu cuprins între elementele de construcţie perimetrale ale podului
neîncălzit. În consecinţă, acestei probleme îi va fi acordată o atenţie deosebită la elaborarea
proiectelor de reabilitare şi modernizare termotehnică a clădirilor de locuit existente
prevăzute cu pod. Esenţială, în această privinţă, este prevederea unui număr corespunzător
de orificii de acces şi de evacuare a aerului. Numărul, dimensiunile şi poziţia acestor
orificii, precum şi detaliile de principiu de realizare a lor - în zona streaşinii pentru accesul
aerului şi în zona coamei pentru evacuarea lui - vor fi stabilite pe baza prevederilor din
[22] şi [27].
În cazul în care, cu ocazia modernizării, se prevede înlocuirea învelitorii, se recomandă
adoptarea unei soluţii care permite realizarea, sub învelitoare, a unui strat suplimentar de
aer ventilat.

3.3.10 Executarea unui acoperiş cu plane înclinate în locul acoperişului de tip terasă este o
soluţie agreată de locatari datorită faptului că sunt eliminate neplăcerile legate de
frecventele deteriorări ale straturilor hidroizolante, însoţite de infiltraţii în încăperile de la
ultimul nivel.

Simpla amenajare a unui pod la nivelul terasei nu conduce la creşterea performanţei


energetice a clădirii. Este necesară o izolare termică suplimentară la nivelul terasei sau, în
situaţii special, la nivelul învelitorii. Stratul de izolaţie suplimentară la nivelul terasei
existente poate fi dispus peste hidroizolaţia existentă, după îndepărtarea stratului de
protecţie, dacă planşeul poate suporta încărcarea suplimentară. In caz contrar, stratul de
izolaţie suplimentară se va dispune pe planşeu, după îndepărtarea tuturor celorlalte straturi.
În ambele situaţii, se va acorda o atenţie specială corectării punţii termice de la nivelul
aticului. Protecţia termoizolaţiei se va realiza conform specificaţiilor de la pct. 3.3.3.
La proiectarea noului tip de acoperiş se va acorda o atenţie specială problemei ventilării
spaţiului nou creat şi scurgerii apelor pluviale, prin amplasarea judicioasă a jgheaburilor şi
burlanelor.

Detalii referitoare la posibilitatea realizării deasupra terasei a unui acoperiş cu pante reduse
sunt prezentate în fi. A1.9, A1.10.

3.3.11 În cazul în care la nivelul podului se amenajează spaţii utile, încălzite (mansardă) o izolaţie
termică la nivelul învelitorii, între căpriori, este absolute necesară. Aceasta se realizează în
general din vată minerală şi trebuie protejată cu o folie anticondens spre interior, iar spre
interior cu o membrană permeabilă la vapori, dar impermeabilă la apă. (Fig. A.2.1, A2.2).
Se vor respecta prevederile şi detaliile din [22] Normativ pentru proiectarea mansardelor la
clădiri de locuit.

30
3.3.12 Eficienţa termo-energetică a planşeului de pod depinde, într-o oarecare măsură, şi de
temperatura aerului din podul neîncălzit, în perioada rece a anului; în calcul, această
influenţă este materializată prin succesiunea parametrilor:

Tu [0C] ⇒ τ [-] ⇒ G [W/(m3K)] ⇒ Q[kWh/(m3K)].

În condiţiile sporirii substanţiale a rezistenţei termice corectate a planşeului de pod şi a


absenţei oricăror straturi termoizolante în alcătuirea învelitorii, calculele de bilanţ termic
conduc la o temperatură în pod (Tu), foarte apropiată de temperatura convenţională de
calcul a aerului exterior (Te) şi deci la o valoare ridicată a factorului de corecţie a
temperaturilor exterioare (τ ≥ 0,90).

O oarecare majorare a temperaturii Tu şi deci o reducere a valorilor τ, G şi Q, poate fi


obţinute prin următoarele măsuri:
- prevederea unor straturi termoizolante pe întreaga înălţime a parapetelor şi
frontoanelor;
- evitarea ventilării în exces a spaţiului podului, deci limitarea superioară a ratei
schimburilor de aer;
- mărirea aportului de căldură solară, prin adoptarea unor învelitori din materiale şi cu
culori favorabile din acest punct de vedere (dacă, din alte considerente, se prevede
înlocuirea învelitorilor existente).

3.3.13 În condiţiile unor temperaturi Tu scăzute, cu valori apropiate de temperatura aerului


exterior în timpul iernii, dacă nu se realizează efectiv o ventilare corespunzătoare a
spaţiului neîncălzit al podului, apare pericolul condensării vaporilor de apă (care migrează
prin planşeul de la ultimul nivel) pe piesele din lemn ale şarpantei; de aici rezultă, pe de o
parte, atenţia care trebuie acordată ventilării corespunzătoare a podului, iar pe de altă parte,
cerinţa obligatorie a antiseptizării pieselor de lemn ale şarpantei.

3.4 Soluţii pentru planşee peste subsoluri neîncălzite (S)

3.4.1 Capitolul se referă la izolarea termică suplimentară a planşeelor de peste încăperi sau spaţii
neîncălzite şi în primul rând peste subsoluri, prevăzute cu boxe sau tratate ca subsoluri
tehnice, dar şi peste pivniţe, garaje neîncălzite, ş.a.

Unele soluţii şi detalii sunt valabile şi la planşeele de peste încăperi mai puţin încălzite:
spaţii comerciale, spaţii de depozitare, garaje ş.a.

3.4.2 Termoizolarea suplimentară la nivelul planşeelor se poate face:


- la tavanul planşeului;
- peste planşeu;

În unele situaţii poate fi justificată şi soluţia prevederii unor straturi termoizolante


suplimentare, atât sub, cât şi peste planşeu.

În unele cazuri poate fi adoptată şi soluţia neizolării suplimentare a planşeului peste subsol
(când există deja un strat termizolant satisfăcător în ceea ce priveşte grosimea şi
conductivitatea termică, şi în bună stare - nedeteriorat şi neumezit).

3.4.3 Amplasarea stratului termoizolant la partea inferioară a planşeelor prezintă următoarele


avantaje comparative:
- reprezintă a soluţie mai corectă din punct de vedere termotehnic, atât sub aspectul
difuziei vaporilor de apă, cât şi al stabilităţii termice;

31
- lucrările se pot desfăşura fără a împiedica funcţia de locuire şi fără a deranja în
nici un fel locatarii;
- nu se reduce înălţimea liberă, utilă, a încăperilor de la parter.

Soluţia prezintă însă şi unele dezavantaje, dintre care se menţionează:


- aria ocupată de punţile termice, respectiv a zonelor neizolate, este mai mare (un
număr mai mare de pereţi structurali având grosimi şi conductivităţi termice mai
mari, grinzi din beton armat, ş.a.);
- desfăşurarea lucrărilor este mai dificilă, având în vedere înălţimea liberă, în
general redusă, a subsolurilor existente;
- prezenţa conductelor de instalaţii de încălzire şi sanitare, dintre care unele sunt
suspendate de planşeu şi/sau sunt amplasate prea aproape de suprafeţele care
urmează a fi termoizolate;
- reducerea înălţimii libere a subsolului, uneori deja prea mică.

3.4.4 Soluţia amplasării stratului termoizolant peste planşeu, pe lângă avantajele care la soluţia
cu stratul termoizolant la partea inferioară a planşeelor sunt menţionate ca dezavantaje,
prezintă şi următoarele dezavantaje:
- necesită tăierea, la partea inferioară, a uşilor de la parter;
- necesită demontarea corpurilor de încălzire şi montarea lor mai sus, uneori cu
probleme legate de înălţimea disponibilă a parapetelor de sub ferestre;
- necesită refacerea pantelor şi a racordărilor cu sifonul de pardoseală de la băi şi
de la grupurile sanitare cu duş;
- nu elimină complet necesitatea de a lucra în subsol, pentru izolarea termică
suplimentară, locală, la racordarea planşeului cu pereţii structurali exteriori şi,
eventual, interiori;
- necesită revizuirea înălţimii treptelor existente între parter şi trotuar şi a celor
dintre parter şi etajul I.

3.4.5 Soluţia amplasării unor straturi termoizolante, atât la partea inferioară, cât şi la cea
superioară a planşeului, deşi necesită un cost al investiţei substanţial mai mare, poate fi
justificată pe considerente de înălţime liberă şi de rezolvare în condiţii superioare a
reducerii efectelor negative ale punţilor termice.

3.4.6. La soluţia cu stratul termoizolant suplimentar dispus peste planşeu, sunt posibile
următoarele variante de amplasare a acestuia (fig. S0.1):

a- îndepărtarea tuturor straturilor existente, până la faţa superioară a planşeului de beton


armat, executarea eventuală a unui strat de egalizare (în funcţie de starea suprafeţei
decopertate), peste care se montează stratul termoizolant, şapa de protecţie şi
pardoseala;

b- montarea stratului termoizolant suplimentar peste pardoseala existentă, în situaţia


când nu există nici un strat termoizolant; de regulă pardoselile calde (covor PVC,
parchet lamelar ş.a.) se îndepărtează, menţinându-se şapa, iar pardoselile reci
(mozaic, plăci de gresie ceramică, ş.a.) se păstrează;

c- montarea stratului termoizolant nou peste stratul termoizolant existent, după


îndepărtarea tuturor straturilor de peste acesta; soluţia este indicată în situaţia când
stratul termoizolant existent este eficient din punct de vedere termotehnic
(conductivitate termică redusă) şi în stare bună, nedeteriorat.

d - idem b, în situaţia când între planşeul de beton armat şi şapa suport a pardoselii
existente există un strat termoizolant eficient şi nedeteriorat.
32
La variantele “b” şi “d”, pentru a reduce în cât mai mare măsură efectul punţii termice de
la partea superioară a soclului, se recomandă prevederea unor fâşii termoizolante de 6-8 cm
lăţime pe întreaga grosime a straturilor existente menţinute. În unele cazuri poate fi
oportună montarea unei astfel de fâşii termoizolante şi pe grosimea noii şape din mortar).

3.4.7 În toate cazurile descrise mai sus, între stratul termoizolant nou şi şapa de protecţie a
acestuia, care constituie şi stratul suport al noii pardoseli, se dispune un strat de separare
tehnologică, a cărui funcţie principală este de a împiedica umezirea şi colmatarea stratului
termoizolant la turnarea şapei. Stratul de separare tehnologică se poate realiza din diverse
materiale, începând de la un strat de hârtie Kraft sau de carton bitumat, până la folii
bitumate sau folii de polietilenă. În unele situaţii, stratul de separare tehnologică poate
îndeplini şi funcţia de barieră contra vaporilor.

3.4.8 La soluţia cu strat termoizolant suplimentar dispus sub planşeu (fig. S0.2), acesta se
dispune direct pe suprafaţa (de regulă netencuită) a planşeului de beton armat.

În funcţie de starea şi natura tencuielii, precum şi de încărcarea capabilă a planşeului,


stratul de tencuială se păstrează sau se îndepărtează.

În unele rare cazuri, există la tavanul subsolului un strat termoizolant, prevăzut prin
proiectul iniţial al clădirii, din:
- plăci termoizolante BCA - GBNT sau BCA - GBN35, de 7.5 … 10 cm, montate pe
cofrajul planşeului din beton armat monolit, înainte de turnarea betonului;
- plăci termoizolante din talaş, tip STABILIT, din fibre de lemn, tip PFL, din aşchii de
lemn, tip PAL sau similare, protejate cu un strat de mortar armat, suspendat cu
ancore din oţel beton de placa din beton armat.

Având în vedere eficienţa termotehnică redusă a acestor materiale, durabilitatea mai redusă
a plăcilor din produse din lemn, greutatea relativ mare a straturilor de protecţie existente,
precum şi dificultatea de a fixa noul strat termoizolant de planşeu în condiţiile menţinerii
straturilor termoizolante existente, de regulă, dar evident în funcţie de condiţiile concrete
specifice, se recomandă îndepărtarea lor.

Pentru a realiza o protecţie termică corespunzătoare, se recomandă micşorarea efectelor


punţilor termice prin:

- prelungirea stratului termoizolant orizontal, pe verticală, pe o înălţime de min.


30-40 cm, la racordarea cu pereţii din beton armat, interiori, dar în special la
racordarea cu pereţii exteriori (fig. S2.1a);

- îmbrăcarea grinzilor din beton armat (fig. S2.1b);

- realizarea, în cât mai mare măsură, a continuităţii stratului termoizolant, la


racordarea cu pereţii interiori nestructurali din subsol; în unele cazuri, în funcţie
de condiţiile specifice locale, la aceşti pereţi se poate renunţa - total sau parţial -
la împănarea în planşeul de beton armat (fig. S2.1c).

3.4.9 Stratul de protecţie a noului strat termoizolant, indiferent dacă acesta este dispus peste sau
sub planşeu, este în funcţie, în principal, de natura şi rigiditatea materialului termoizolant.

3.4.10 Pentru realizarea unor lucrări de calitate, la amplasarea stratului termoizolant peste planşeu
se fac următoarele recomandări:

33
a. în cazul unor termoizolaţii rigide sau foarte rigide (de ex. plăci de polistiren expandat)
stratul de protecţie se poate realiza dintr-o şapă din mortar de 3-4 cm grosime,
nearmată; în unele cazuri, dacă stratul termoizolant este foarte rigid şi este montat
corespunzător (plan şi orizontal), şapa poate avea o grosime mai mică sau poate fi chiar
eliminată;

b. în cazul unor materiale semirigide (de ex. plăci din vată minerală sau din vată de
sticlă), şapa de protecţie trebuie să aibă o grosime sporită (4-5 cm), să fie realizată din
mortar de ciment şi să fie armată, de regulă cu plase sudate STNB φ 3…4/100 x 100
mm, astfel încât să poată prelua în bune condiţiuni, încărcările statice şi dinamice care
acţionează asupra pardoselii;

c. dacă se folosesc materiale termoizolante uşor tasabile sau foarte tasabile (de ex. saltele
din vată minerală sau din vată de sticlă), acestea se dispun, îndesat, între grinzişoare
(cusaci) din lemn, iar pardoseala se realizează din parchet pe duşumea oarbă, sau într-o
soluţie similară; stratul termoizolant se protejează cu un strat de separare antipraf
(barieră antivânt);

d. în situaţia când stratul termoizolant se realizează din spumă de poliuretan aplicată “in
situ”, suprafaţa suport a pardoselii se nivelează cu un strat subţire de egalizare.

3.4.11 În situaţia amplasării stratului termoizolant sub planşeu sunt posibil de adoptat următoarele
soluţii:

a. în cazul unor materiale termoizolante rigide, plăcile sunt fixate prin lipire iar stratul de
protecţie poate fi realizat dintr-o tencuială subţire (3…7 mm) din mortar aditivat,
armată cu o plasă deasă (ţesătură) din fibre de sticlă; în variantă, poate fi avută în
vedere, în anumite condiţii, şi folosirea unor plăci termoizolante caşerate la faţa
inferioară, fără alt strat de protecţie;

b. dacă se folosesc materiale termoizolante semirigide, stratul de protecţie trebuie să aibe


o grosime de 3…4 cm, să fie realizat din mortar de ciment şi să fie armat cu plase
sudate STNB φ 4…5/100 x 100 mm şi, eventual, cu plase de rabiţ; atât stratul
termoizolant cât şi stratul de protecţie sunt fixate mecanic de planşeul din beton armat,
prin intermediul unor ancore şi a unor bolţuri din oţel inoxidabil, cu expandare (de tip
conexpand), montate în g ă uri forate cu dispozitive rotopercutante;

c. în cazul când stratul termoizolant se realizează din saltele din vată minerală sau vată de
sticlă, acestea se îndeasă într-un caroiaj de grinzişoare din lemn, fixate de planşeu cu
bolţuri cu expandare, din oţel inoxidabil; stratul de protecţie se realizează din plăci
subţiri de tencuială uscată de tipul plăcilor din gips-carton sau similare;

d. în situaţia când stratul termoizolant se realizează din spumă de poliuretan aplicată “in
situ”, faţa inferioară a acestui strat se nivelează cu un strat subţire de tencuială.

3.4.12 Pentru a obţine o comportare favorabilă din punct de vedere termotehnic a planşeului peste
un subsol neîncălzit, este deosebit de importantă izolarea termică a soclului, cel puţin în
zona punţii termice de la intersecţia planşeului cu pereţii exteriori.
Ca efect secundar, izolarea termică a soclului pe întreaga înălţime peste CTS, determină
temperaturi ceva mai ridicate în subsolul neîncălzit şi, în consecinţă, o reducere a
coeficientului global de izolare termică şi a necesarului anual de căldură pentru încălzirea
clădirii.

34
3.4.13 La termoizolarea verticală a soclurilor, sunt de preferat materialele termoizolante rigide şi
foarte rigide, cu o bună comportare la umiditate (de ex. plăcile din polistiren extrudat).

Stratul suport al termoizolaţiei este, de regulă, peretele exterior din beton armat; în funcţie
de natura şi starea tencuielii existente a soclului, dar şi de cerinţele rezolvării constructive a
detaliilor, aceasta poate fi, sau nu, menţinută.

Stratul de protecţie a termoizolaţiei poate fi:

- un strat de protecţie subţire, de max.10 mm grosime, realizat, de regulă, din două


straturi: un grund executat din mortar aditivat şi armat cu o plasă deasă din fibre de
sticlă, şi un strat de finisaj (tinci) cu caracteristici hidrofobe; ca urmare a sensibilităţii
la acţiuni mecanice, şi în special la şocuri, se recomandă ca această soluţie să fie
utilizată cu prudenţă, exclusiv în situaţii când astfel de acţiuni sunt mai puţin probabile;
se recomandă ca stratul termoizolant să fie realizat din polistiren extrudat, ca urmare a
caracteristicilor favorabile de rigiditate şi de rezistenţă la umiditate a acestui material,
iar stratul de protecţie să fie armat cu două straturi de ţesătura din fibre de sticlă;

- plăci prefabricate din beton armat, de regulă prefinisate, rezemate pe console metalice
încastrate în pereţii din beton armat de pe conturul subsolului;

- zidărie din cărămizi pline dispuse pe muchie, cu mortar de marcă min. M 50Z şi cu
armături în rosturile orizontale; zidăria reazemă pe fundaţia peretelui exterior al
subsolului; odată cu reabilitarea termică este necesar să se realizează şi o îmbunătăţire
a hidroizolaţiei verticale a subsolului.

3.4.14 Înălţimea pe care se prevede stratul termoizolant vertical la socluri diferă, în funcţie de
situaţia existentă şi de cerinţele de reabilitare şi modernizare.

La partea superioară, dacă nu se prevede pe întreaga înălţime a pereţilor exteriori, stratul


termoizolant trebuie să depăşească faţa superioară a planşeului cel puţin 30-40 cm., fie
poate ajunge până la glaful orizontal inferior al ferestrelor.

La partea inferioară, stratul termoizolant trebuie de asemenea să depăşească cu cel puţin


30…40 cm faţa inferioară a planşeului, soluţia fiind caracteristică soclurilor de înălţime
mare (cca 100 cm); de regulă însă, în cazul soclurilor de înălţime medie (60-80 cm) stratul
termoizolant este prevăzut pe întreaga înălţime a soclului, până la CTS. În cazul soclurilor
scunde (sub 30-40 cm), stratul termoizolant poate fi coborât încă 30-40 cm sub cota
terenului sistematizat - CTS.

În alte cazuri, stratul termoizolant de la soclu poate fi prelungit pe întreaga înălţime a


subsolului, situaţie care poate să apară de exemplu, la clădirile cu socluri înalte şi cu
înălţimi reduse ale subsolului, sau când se urmăreşte creşterea temperaturii în subsol.

3.4.15 Din analizarea comparativă din punct de vedere termotehnic şi economic, a diverselor
soluţii şi variante posibile, elaboratorul proiectului de reabilitare termică le alege pe cele
mai convenabile.

De regulă, având în vedere avantajele şi dezavantajele menţionate mai sus, se preferă


soluţia amplasării stratului termoizolant suplimentar la partea inferioară a planşeului peste
subsol.

3.4.16 Pierderile de căldură prin planşeul de peste subsol nu sunt în funcţie numai de rezistenţa
termică corectată a acestui element de construcţie perimetral, ci şi de temperatura din acest
35
spaţiu neîncălzit (dacă temperatura Tu este mai mică, coeficientul de corecţie τ este mai
mare şi deci atât G cât şi Q sunt mai mari). De aceea, la reabilitarea termică a clădirii
trebuie să se ia o serie de măsuri pentru ca această temperatură să fie cât mai ridicată, în
condiţiile în care majorarea gradului de izolare termică a planşeului conduce la o scădere
substanţială a temperaturii în subsol.
Pe de altă parte, la elaborarea proiectului de reamenajare şi modernizarea termotehnică
trebuie să se urmărescă şi obiectivul îmbunătăţirii condiţiilor de funcţionare a subsolului,
în primul rând prin crearea unor condiţii igienico-sanitare corespunzătoare.
Asanarea subsolurilor neîncălzite – subsoluri tehnice, cu boxe sau cu adăposturi de
protecţie civilă – presupune măsuri pentru crearea şi menţinerea unui mediu uscat, curat,
bine ventilat şi fără mirosuri neplăcute.

3.4.17 Pentru obţinerea unui mediu uscat în subsol şi pentru eliminarea umidităţii din elementele
de construcţie în contact cu pământul, se va analiza necesitatea şi oportunitatea
următoarelor măsuri:

- înlocuirea umpluturilor permeabile şi insuficient compactate din jurul clădirii, cu


pământuri coezive, bine compactate;

- revizuirea sau prevederea unor hidroizolaţii verticale pe suprafeţele exterioare ale


pereţilor de pe conturul subsolului, atât sub CTS, cât şi – eventual – peste CTS;

- prevederea, la partea inferioară a subsolului, a unei plăci din beton simplu sau slab
armat de 8-10 cm grosime, eventual pe un strat de pietriş filtrant (dacă aceste straturi
nu există);

- realizarea unor şape din mortar de ciment, cu un sistem de pante, care să conducă
eventualele infiltraţii de apă la başe de colectare, de unde apa să poată fi evacuată, fie
prin racordarea la conductele de canalizare, fie cu ajutorul unor pompe;

- repararea şi întreţinerea corespunzătoare a conductelor de instalaţii sanitare şi termice


amplasate în subsol;

- luarea unor măsuri care să elimine posibilitatea refulării apei din conductele de
canalizare exterioară;

- repararea, revizuirea şi eventual, refacerea trotuarelor de protecţie în jurul clădirii;

- prevederea, la socluri, a unor straturi de protecţie şi de finisaj impermeabile şi cu


proprietăţi hidrofobe.

- prevederea unor drenuri perimetrale în exteriorul clădirii, sub trotuar.

3.4.18 Creşterea temperaturii din subsolul neîncălzit prin îmbunătăţirea protecţiei termice a
elementelor de construcţie în contact cu solul este, în general, costisitoare şi deci, mai puţin
eficientă. Se menţionează totuşi următoarele măsuri posibile:

- prevederea unui strat termoizolant vertical la exteriorul pereţilor de pe conturul


subsolului, în continuarea stratului termoizolant de la soclu; această măsură poate fi
eficientă în unele situaţii, de exemplu în cazul în care, din alte considerente, se
îndepărtează umplutura şi se repară sau se înlocuieşte hidroizolaţia verticală; ca
material termoizolant se poate avea în vedere – printre altele – şi polistirenul extrudat
care, prin caracteristicile sale de rezistenţă mecanică şi prin buna comportare la
acţiunea apei, nu necesită straturi de protecţie;
36
- prelungirea stratului termoizolant care se prevede la socluri până la 30-40 cm sub CTS,
şi chiar mai mult;

- prevederea unui strat termoizolant vertical la interiorul pereţilor de pe conturul


subsolului, în continuarea stratului care – eventual – se montează la racordarea cu
tavanul;

- izolarea termică a planşeului peste subsol, în zonele adiacente mediului exterior, de


exemplu sub logiile de la parter, etc.

3.4.19 Ventilarea corespunzătoare a subsolurilor neîncălzite este un factor determinant atât pentru
asanarea spaţiului, cât şi pentru reducerea pierderilor de căldură (prin realizarea unei
temperaturi cât mai ridicate). Deoarece aceste obiective necesită cerinţe antagoniste –
ventilare puternică pentru obţinerea unor condiţii igienico-sanitare superioare şi ventilare
cât mai redusă pentru limitarea pierderilor de căldură – la elaborarea proiectului de
reabilitare trebuie adoptată o soluţie echilibrată, satisfăcătoare din ambele puncte de
vedere. Se recomandă, printre altele, următoarele măsuri:

- revizuirea numărului, poziţiilor (recomandabil pe întregul perimetru al clădirii) şi


dimensiunilor golurilor de ventilare, care trebuie să conducă la o rată convenabilă a
schimburilor de aer;

- prevederea unor goluri de ventilare naturală şi în cazul unor socluri scunde sau când
pardoseala de la parter este la nivelul CTS, prin amenajarea unor prize de aer şicanate;

- realizarea, prin spargere îngrijită, a unor goluri la partea superioară a pereţilor interiori
structurali şi nestructurali, pentru a asigura o bună circulaţie a aerului în interiorul
subsolului;

- amenajarea, eventual, a unor ventilaţii verticale având prizele la tavanul subsolului şi


gura de evacuare peste acoperiş, conform [28];

- repararea sau montarea unor grile de calitate corespunzătoare la golurile de ventilare


naturală de pe conturul subsolului (dar fără clapete de închidere, deoarece trebuie
asigurată ventilarea permanentă a spaţiului);

- repararea şi etanşarea ferestrelor exterioare precum şi a uşilor şi/sau a chepengurilor de


acces în subsol.

3.5. Soluţii pentru planşee pe sol (P)

3.5.1 La plăcile pe sol, amplasate peste cota terenului sistematizat (CTS), pierderile de căldură
se petrec în cea mai mare parte, pe conturul clădirii, în zona soclului şi în zona adiacentă,
pe o lăţime de 1,00...1,50 m.
Ca urmare, cea mai importantă măsură de îmbunătăţire a protecţiei termice la plăcile pe sol
constă în prevederea unor straturi termoizolante suplimentare în aceste zone, şi în primul
rând, pe faţa exterioară a soclului, care, de regulă este realizat din beton armat monolit.

Termoizolarea orizontală generală, suplimentară, a plăcii pe sol este mai puţin necesară şi
eficientă, dar această măsură devine necesară şi eficientă pentru efectele favorabile pe care
le are pe zona de 100…150 cm lăţime de pe conturul parterului, în special în situaţiile în
care izolarea termică suplimentară a soclului nu este suficientă.

37
În consecinţă, la reabilitarea termică a plăcilor pe sol se vor avea în vedere în primul rând
măsurile de termoizolare suplimentară a soclurilor, la exterior şi numai în al doilea rând
termoizolarea orizontală generală.

3.5.2 Termoizolarea verticală a soclurilor se realizează, de regulă, la exterior, în următoarele


condiţii:

- stratul termoizolant trebuie să fie continuu în dreptul punţii termice care există de
regulă la racordarea soclului cu placa pe sol;

- la partea superioară, stratul termoizolant trebuie să depăşească cu cel puţin 30-40


cm faţa superioară a plăcii (dacă nu se prevede şi termoizolarea suplimentară
exterioară a pereţilor exteriori);

- la partea inferioară, stratul termoizolant trebuie să ajungă cel puţin până la CTS,
dar se recomandă ca el să coboare 30-40 cm sub această cotă (în special la
soclurile puţin înalte).

Detalii de principiu referitoare la termoizolarea exterioară a soclurilor, ca parte


componentă a pereţilor exteriori sunt prezentate în planşele:
- E1.4 - pentru pereţi la care protecţia termică suplimentară se execută în sistem
compact (ETICS);
- E2.10-o, E2.10-p, E2.11-r – pentru pereţi la care protecţia termică suplimentară
se execută în sistem faţadă ventilată;
- E3.1 – pentru pereţi la care protecţia termică suplimentară se aplică prin
interior.

Detaliile diferă în funcţie de înălţimea soclurilor, de poziţia suprafeţei exterioare a


soclurilor în raport cu suprafaţa exterioară a pereţilor exteriori, precum şi de alcătuirea şi
rezemarea straturilor de protecţie a straturilor termoizolante.

3.5.3 Pentru a obţine o bună rezistenţă mecanică la acţiuni statice şi - în special - dinamice,
foarte probabile în zona soclului, stratul de protecţie a termoizolaţiei se armează cu plasă
dublă din fibre de sticlă (una dintre plase poate fi de tip panzer), sau se folosesc sisteme de
protecţie din materiale rezistente la şocuri, cum sunt panourile din tablă, plăci ceramice
etc; în cazul adoptării acestei soluţii se recomandă ca stratul termoizolant să fie realizat din
polistiren extrudat, care are caracteristici superioare de rigiditate, de rezistenţă mecanică şi
la acţiunea umidităţii
Rezemarea stratului de protecţie se poate face în diverse moduri, fie direct pe fundaţiile
existente, fie pe console din beton armat sau metalice, fie prin intermediul unor plăcuţe din
oţel inoxidabil.
În unele situaţii, stratul de protecţie se poate realiza din zidărie din cărămizi pline aşezate
pe muchie, cu mortar M 50Z şi cu rosturile orizontale armate .

3.5.4 Alcătuirea şi poziţionarea stratului termoizolant orizontal care se prevede peste placa de sol
este în funcţie de natura şi starea pardoselilor existente, de înălţimea liberă de la parter, de
felul pardoselilor noi, precum şi de alte condiţii specifice, locale.

În fig. P1.1…P1.4 se prezintă câteva detalii de alcătuire şi poziţionare a stratului


termoizolant nou, astfel:

- cu îndepărtarea pardoselii deteriorate şi păstrarea şapei existente cu/fără


rectificare şi cu strat hidroizolant nou (fig. P1.1a,);

38
- cu stratul termoizolant amplasat peste pardoseala sau şapa existentă, atât în cazul
absenţei oricărui strat termoizolant (fig. P1.1b) cât şi în cazul prezenţei unui
astfel de strat (fig. P1-2e).

- după îndepărtarea stratului existent inclusiv a şapei de egalizare deteriorate (fig.


P1-1 c)

- cu saltele termoizolante tasabile sau foarte tasabile, montate între grinzişoare din
lemn şi având pardoseala realizată din parchet pe duşumea orabă; grinzişoarele
(cusacii) se montează fie direct pe suprafaţa suport (fig. P1-3), fie pe pardoseala
existent, cu sau fără termoizolaţie (fig. P1-4);

- cu stratul termoizolant amplasat direct pe placa de beton slab armată, eventual


nivelată prin intermediul unui strat subţire din mortar de egalizare, după
îndepărtarea tuturor straturilor existente;

3.5.5 Atât în detaliile de principiu referitoare la termoizolarea plăcii pe sol, cât şi în cele
referitoare la termoizolarea plăcilor pe sol, sunt prevăzute, peste straturile termoizolante,
straturi intermediare, astfel:

- peste straturile termoizolante foarte rigide, rigide sau semirigide, sub şapa de
protecţie (armată sau nearmată) - un strat de separare tehnologică, care are
menirea să împiedice pătrunderea apei din mortar în stratul termoizolant şi care
se realizează, de regulă dintr-o folie de polietilenă de 0,1 mm grosime, simplu
aşezată, cu marginile petrecute;

- peste straturile termoizolante foarte tasabile sau uşor tasabile (de exemplu saltele
din vată minerală sau din vată de sticlă), sub duşumeaua oarbă - un strat de
separare antipraf (geotextil) care împiedică pătrunderea particulelor foarte mici
din termoizolaţie, prin duşumea şi parchet, în mediul interior

3.5.6 În cazul când din diferite considerente (placa pe sol în stare necorespunzătoare, deteriorată
sau puternic umezită, absenţa stratului de pietriş sau chiar a plăcii pe sol, modificarea
poziţiei pereţilor despărţitori nestructurali ş.a.) este raţională turnarea unei noi plăci pe sol,
se poate adopta soluţia amplasării stratului termoizolant orizontal, pe întreaga suprafaţă sau
numai pe o lăţime de 150 cm pe conturul clădirii, sub placa de beton armat; în această
situaţie, stratul termoizolant, montat pe un strat de pietriş, va fi realizat din polistiren
extrudat. Pentru a obţine o bună comportare termotehnică este indicat ca noua placă din
beton slab armat să nu fie legată de soclu, iar stratul termoizolant vertical exterior să
ajungă până la CTS.

3.5.7 Cu ocazia elaborării proiectului de reabilitare termică a plăcii pe sol trebuie să se acorde o
atenţie specială examinării protecţiei hidrofuge a tuturor elementelor de construcţie în
contract cu solul şi prevederea unor măsuri în vederea ameliorării situaţiei din acest punct
de vedere, prin:
─ luarea unor măsuri de eliminare a eventualelor manifestări ale fenomenului de igrasie şi
de uscare a zonelor umezite ale pereţilor;
─ prevederea - prin subzidire sau cu alte metode - a unor hidroizolaţii orizontale (din
materiale bituminoase sau mortar hidrofob) sub pereţii structurali şi nestructurali
realizaţi din zidării, dacă se constată absenţa şi necesitatea lor;
─ prevederea unor eventuale straturi hidroizolante pe suprafeţele verticale exterioare ale
soclurilor existente din beton armat, în funcţie de situaţia concretă locală, prevederea
unui eventual strat hidroizolant pe suprafaţa orizontală superioară a plăcii pe sol,
nivelată sau nu în prealabil prin intermediul unui strat de egalizare;
39
─ revizuirea, refacerea sau chiar amenajarea unui nou strat de pietriş sub placa pe sol,
strat care împiedică ascensiunea capilară a apei, dacă această măsură se consideră strict
necesară pentru o comportare corespunzătoare din punct de vedere hidrofug; în această
situaţie poate fi avută în vedere şi soluţia de aerare a stratului de pietriş prevăzută în
Normativul C 107/0 [15], prin intermediul unor orificii practicate în socluri (pentru
accesul aerului uscat din exterior) şi a unor canale verticale de ventilare (pentru
evacuarea aerului umed);
─ prevederea unor straturi de protecţie şi a unor tencuieli la socluri cu caracteristici şi
adaosuri hidrofobe.

Alcătuirea straturilor hidroizolante şi condiţiile de aplicare vor fi realizate în conformitate


cu prevederile din Normativul NP 040 [24].

3.5.8 Îndepărtarea şi refacerea plăcii pe sol existente, precum şi a stratului de pietriş filtrant de
sub placă, sunt măsuri extreme, care pot fi justificate numai de necesităţi tehnice şi
funcţionale imperative (de ex. tasări excesive, placa de beton în stare necorespunzătoare
atât în ceea ce priveşte marca betonului, grosimea, cât şi ca armare, etc.).

3.6. Soluţii pentru ferestre şi uşi exterioare (F)

3.6.1 Ferestrele şi uşile exterioare fac parte integrantă din anvelopa clădirii, astfel încât într-un
proces de modernizare (reabilitare) din punct de vedere higrotermic, sunt importante
caracteristicile ferestrei/uşilor, dar şi modul de implementare în clădirea existentă, relaţia
lor cu zona adiacentă de faţadă. În aceeaşi categorie intră ferestrele de mansardă şi alte
tipuri de vitraje ale anvelopei situate la nivelul terasei (luminatoare), elemente care
folosesc aceleaşi tehnologii de tâmplărie şi vitraje, dar care se racordează la soluţii de
închidere cu şarpantă sau de tip terasă.

În anvelopa clădirii trebuie integrate soluţiile de detaliu optime pentru fiecare caz în parte,
asigurând continuitatea termoizolaţiei în relaţia plin – gol (ferestre, uşi exterioare),
etanşeitatea şi protecţia legăturii dintre tâmplărie şi perete.

Pentru clădirile de locuit existente, fără un regim special care să excludă intervenţiile
radicale (clădiri de patrimoniu), în funcţie de starea ferestrelor şi uşilor exterioare
existente, se poate opta pentru modernizare din punct de vedere termic pe două căi :
- repararea, recondiţionarea şi completarea ferestrelor şi uşilor exterioare existente;
- înlocuirea cu ferestre şi uşi noi performante .

Notă: Clădirile monument de arhitectură, în care inclusiv tâmplăria veche şi vitrajele


trebuie conservate, nu fac subiectul acestei lucrări.

Adoptarea uneia din cele 2 soluţiii este în funcţie – în principal – de starea ferestrelor şi
uşilor existente, de nivelul de performanţă dorit de proprietar şi de suma disponibilă pentru
aceste lucrări.

Modernizarea din punct de vedere termic a ferestrelor şi uşilor exterioare este o problemă
complexă, cu multe implicaţii şi de aceea ea trebuie abordată şi tratată cu multă atenţie de
către proiectantul lucrărilor de reabilitare; cea mai importantă problemă colaterală care
trebuie avută în vedere este asigurarea unei ventilării naturale a încăperilor, în condiţiile de
după modernizare.

3.6.2 Măsurile de reabilitare termică a ferestrelor şi uşilor exterioare se pot grupa, după
amploare, în ordine crescătoare, astfel:

40
─ lucrări de reparaţii capitale şi de recondiţionare a ferestrelor şi uşilor existente;
─ măsuri de îmbunătăţire a etanşeităţii elementelor mobile ale ferestrelor, prin prevederea
unor garnituri de etanşare;
─ mărirea rezistenţei termice prin modificarea tâmplăriei existente, astfel încât să se
creeze încă un spaţiu de aer termoizolant;
─ înlocuirea ferestrelor şi uşilor exterioare existente cu tipuri noi, mai performante.

3.6.3 Măsurile de reparaţii capitale şi de recondiţionare a tâmplăriei existente pot conduce – în


multe situaţii – la o îmbunătăţire substanţială a comportării termotehnice a ferestrelor şi
uşilor de balcon exterioare, în condiţiile unor cheltuieli relativ reduse.

Măsurile de reparare şi de recondiţionare a tâmplăriei exterioare se referă în principal la:


─ revizuirea şi îmbunătăţirea modului în care este realizată etanşarea termică şi la
infiltraţii de aer rece, a rosturilor de pe conturul tâmplăriei, dintre toc şi glafurile
golului din perete; completarea spaţiilor neumplute corespunzător, cu vată minerală
îndesată şi închiderea, la interior, a rosturilor cu pervazuri din lemn sau cu tencuială;
─ revizuirea şi îmbunătăţirea etanşării hidrofuge a rosturilor de pe conturul exterior al
tocului; realizarea, eventual, a unei etanşări suplimentare cu materiale speciale (benzi
de etanşare, chituri siliconice, mortare hidrofobe, ş.a.) precum şi acoperirea rosturilor
cu baghete din lemn sau din PVC;
─ repararea lăcrimarelor de la glaful orizontal exterior de la partea superioară a golului
din perete, revizuirea detaliului dacă lăcrimarul nu este corect conceput şi – eventual –
crearea unui lăcrimar dacă acesta nu există;
─ revizuirea, repararea sau înlocuirea solbancurilor din tablă zincată sau din alte
materiale, existente pe glaful orizontal exterior de la partea inferioară a golului din
perete; se vor verifica şi eventual remedia panta, existenţa şi forma lăcrimarului,
etanşarea faţă de toc (cuie cu cap lat la distanţe mici), etanşarea faţă de perete
(marginea tablei ridicată şi acoperită la partea superioară de tencuială), etc;
─ revizuirea tuturor falţurilor de pe conturul tocului, a cercevelelor şi a foilor de uşă,
astfel încât să se realizeze o corectă “bătaie” între elementele mobile şi cele fixe ale
tâmplăriei; la corectarea falţurilor necorespunzătoare se poate avea în vedere şi soluţia
prevederii unor adaosuri din material lemnos, de grosime constantă sau variabilă, fixate
prin lipire sau/şi cu şuruburi;
─ repararea şi eventual înlocuirea lăcrimarelor (din lemn sau din tablă) de la partea
inferioară a cercevelelor şi a foilor de uşă;
─ desfundarea (sau crearea dacă nu există) a găurilor de la partea inferioară a tocurilor,
destinate îndepărtării apei condesate între cercevele;
─ înlocuirea geamurilor sparte şi crăpate;
─ revizuirea, completarea şi eventual înlocuirea completă a chiturilor de pe conturul
geamurilor;
─ revizuirea feroneriei existente, cu efectuarea eventualelor reparaţii şi înlocuiri, astfel
încât să se asigure o funcţionare corespunzătoare a tuturor dispozitivelor metalice de
închidere-deschidere, precum şi a celor anti-vânt; la cercevelele şi uşile de balcon
vinciuite se poate lua în considerare şi montarea unor dispozitive de închidere
suplimentare;
─ revizuirea funcţionării dispozitivelor de prindere între ele a cercevelelor la ferestrele
cuplate din lemn, precum şi a tuturor dispozitivelor aferente ochiurilor de ventilaţie;
─ vopsirea tâmplăriei, după efectuarea tuturor reparaţiilor şi completărilor menţionate
mai sus;
─ repararea obloanelor rulante exterioare şi prevederea unor straturi termoizolante
suplimentare la cutiile rulourilor.

3.6.4 Dotarea ferestrelor de lemn, existente, cu garnituri de etanşare este o măsură foarte
eficientă, deoarece, cu cheltuieli relativ reduse, permite micşorarea semnificativă a
41
necesarului de căldură pentru încălzirea locuinţelor. Se pot utiliza atât garnituri de etanşare
din cauciuc, cât şi din alte materiale (burleţi din mase plastice, ş.a).

Garniturile de etanşare se prevăd atât între elementele mobile şi cele fixe ale ferestrelor, cât
şi între cercevele, precum şi pe conturul ochiurilor de ventilaţie.
La ferestrele duble, este indicat ca garniturile să se prevadă atât la cercevelele interioare,
cât şi la cele exterioare.

Fixarea garniturilor se realizează de regulă, prin lipire. În funcţie de tipul şi starea


tâmplăriei, precum şi de calitatea lemnului; se pot eventual amenaja în cercevele sau/şi în
tocuri, mici decupări care să permită o mai bună funcţionare a ferestrelor, o mai bună
etanşare şi o durată de viaţă mai mare pentru garnituri.

Prevederea unor garnituri de etanşare la tâmplăria existentă nu conduce la mărirea


rezistenţei termice a ferestrelor şi uşilor de balcon, efectul favorabil al acestei măsuri
manifestându-se însă substanţial atât în ceea ce priveşte condiţiile de confort (prin
eliminarea curenţilor reci de aer), cât şi sub aspectul necesarului anual de căldură (prin
micşorarea volumului de aer care pătrunde în exces în încăperi şi care trebuie încălzit).

3.6.5 Pentru mărirea sensibilă a rezistenţei termice a ferestrelor existente este necesar a se mări
numărul de spaţii de aer dintre geamuri. Această idee este ilustrată în fig. F1 şi F2 în care
se prezintă câteva exemple de îmbunătăţire a caracteristicilor termotehnice ale ferestrelor
cuplate din lemn, (fig. F1) şi a celor duble (fig. F2). Astfel:

a. prin montarea, pe cerceveaua interioară, a unui geam termoizolant dublu în locul


geamului simplu; pentru fixarea geamului termoizolant pe cerceveaua existentă este
necesar a se prevedea o ramă fixă, uşoară, alcătuită dintr-un profil-cornier din tablă
subţire şi o baghetă din lemn, prinse de cerceveaua existentă cu şuruburi de lemn; din
cauza spaţiului limitat, se prevăd geamuri 4+9+4 mm, sau cel mult 4+12+4 mm; se pot
folosi atât geamuri cu suprafeţele interioare netratate, cât şi geamuri având o suprafaţă
tratată cu un strat reflectant ale razelor infraroşii, cu un coeficient de emisie redus
“low-e” (e ≤ 0,10) în condiţiile în care spaţiul dintre geamuri este umplut cu aer sau cu
un gaz inert (argon, kripton, ş.a.);

b. prin montarea, de asemenea, pe cerceveaua interioară, a unei cercevele suplimentare


mobile (prevăzută cu balamale şi cu un dispozitiv de închidere-deschidere) realizate
din profile din tablă subţire; pe cerceveaua suplimentară, care poate fi deschisă pentru
curăţire şi dezaburire, se montează un geam simplu de 3 mm grosime;

c. idem ca la “b”, dar cerceveaua suplimentară realizată dintr-o ramă din lemn, alcătuită
din piese de o formă specială, de calitate superioară.

În toate variantele se vor prevedea garnituri de etanşare (care nu sunt figurate în fig. F1 şi
F2).

3.6.6 Toate cele 3 variante de principiu prezentate la pct. 3.6.5 conduc la o majorare
semnificativă a greutăţii cercevelelor interioare; ca urmare, aceste cercevele trebuie să fie
consolidate, în principal prin prevederea la colţuri a unor gusee metalice din tablă, fixate cu
şuruburi.

3.6.7 O soluţie eficientă de îmbunătăţire a caracteristicilor termotehnice ale ferestrelor existente,


din lemn, o constituie prevederea, la cercevelele exterioare, a unor geamuri termoizolante
duble sau chiar triple, în locul geamului simplu existent, în condiţiile în care aceste
cercevele se transformă din cercevele mobile în cercevele fixe. Se obţine astfel, pe lângă
42
rezistenţe termice sporite şi avantajul reducerii la minimum a infiltraţiilor de aer rece,
evident în condiţiile realizării unor detalii corespunzătoare de etanşare pe conturul
geamurilor termoizolante noi.

Soluţia poate fi aplicată, însă, numai la o parte din cercevele şi anume la cele care se
consideră că nu sunt necesare pentru ventilarea încăperilor şi numai când ferestrele
respective sunt accesibile din exterior pentru întreţinerea curentă (în balcoane şi logii
precum şi la parter).

Ca variantă, se poate lua în considerare şi montarea geamurilor termoizolante direct pe toc,


cu îndepărtarea cercevelelor exterioare.

3.6.8 La uşile de balcon, dacă condiţiile de iluminare naturală permit acest lucru, poate fi
aplicată o soluţie de îmbunătăţire a caracteristicilor termotehnice, care constă din
înlocuirea geamurilor existente pe înălţimea parapetului ferestrelor adiacente, cu panouri
opace, cu caracteristici superioare de termoizolare, realizate dintr-un strat de material
termoizolant eficient, montat între două foi din PFL, PAL sau din alte produse similare.

3.6.9 Aplicarea soluţiilor de îmbunătăţire a ferestrelori existente din lemn, menţionate la pct.
3.6.5...3.6.8 nu exclude, ci dimpotrivă, trebuie completată cu măsurile de reparare şi
recondiţionare prezentate la pct. 3.6.3.

3.6.10 În situaţia în care starea cercevelelor interioare existente nu este corespunzătoare sau când
greutatea suplimentară rezultată din aplicarea uneia din cele 3 soluţii de principiu descrise
la pct. 3.6.5 depăşeşte capacitatea de rezistenţă a cercevelelor interioare, chiar în condiţiile
consolidării lor conform pct. 3.6.6, poate fi avută în vedere şi soluţia înlocuirii lor cu
cercevele interioare complet noi, confecţionate la comandă, dimensionate corespunzător şi
prevăzute de la confecţionare cu geamurile termoizolante cele mai eficiente şi cu garnituri
de etanşare.

3.6.11 La ferestrele duble din lemn, o majorare suplimentară a rezistenţei termice se poate obţine
prin montarea unor geamuri termoizolante duble atât la cercevelele interioare, cât şi la cele
exterioare, dacă alcătuirea şi calitatea tâmplăriei existente permite, din punct de vedere
constructiv, acestă soluţie.

3.6.12 În prezent, calităţile, posibilităţile variate de design şi preţul accesibil al ferestrelor noi,
face ca soluţia schimbării ferestrelor vechi să fie prima recomandare a specialiştilor.

De la 1 februarie 2010, în România a intrat în vigoare standardul european “SR EN


14351-1 Ferestre şi uşi. Standard de produs, caracteristici de performanţă”. Acest standard
se referă la ferestre şi uşi exterioare pentru persoane, uşi exterioare situate pe căi de
evacuare, ferestre în acoperişuri - inclusiv rezistente la foc din exterior, ferestre cuplate şi
ferestre duble. Marcajul obligatoriu CE pe produse finite fabricate în România va legifera
folosirea lor pe piaţa Comunităţii Europene.

Pe lângă calităţile termoizolante superioare, ferestrele noi au o durabilitate mai mare şi


aduc un plus şi din punct de vedere al protecţiei împotriva zgomotului: ferestrele şi uşile cu
profile şi geamuri termoizolante au un indice de izolare acustică între 25 – 40 dB (pentru
îmbunătăţirea izolaţiei fonice se utilizează sticlă de grosimi diferite pentru cele două foi
din alcătuirea geamului termoizolant).

Ferestrele şi uşile exterioare noi pot prelua structurarea celor vechi din punct de vedere al
ochiurilor (fixe sau mobile) sau pot avea o altă configurare: unul sau mai multe canate,
cercevele, foi mobile şi/sau fixe. Avantajul înlocuirii ferestrelor constă şi în faptul că
43
permite montarea simultană a numeroase accesorii cu aport important în comportamentul
higrotermic al clădirii: glafuri, sisteme de protecţie solară (jaluzele şi/sau rulouri), sisteme
incorporate de ventilare.

Performanţa energetică a ferestrelor noi depinde de calitatea componentelor, de relaţiile


directe dintre acestea, precum şi de amplasarea ferestrei şi de rezolvarea legăturii cu restul
anvelopei (etanşeitate, continuitatea termoizolării, protecţia racordării)

3.6.13 Amplasarea ferestrelor noi în goluri, pe adâncimea peretelui, se poate face pornind de la
alinierea ferestrei cu faţa exterioară până la cea interioară, fiecare opţiune având avantajele
şi dezavantajele sale. De modul de amplasare în raport cu grosimea peretelui, depinde
variaţia temperaturii suprafeţelor interioare ale zonelor adiacente golului.

La lucrările de reabilitare termică prin înlocuirea ferestrelor, se recomandă ca tâmplăria


nouă să se amplaseze pe locul celei vechi, dar dacă este posibil se pot lua în considerare şi
celelalte variante:

a.la faţa exterioară a pereţilor


- avantaje: glaf interior mare
- dezavantaje: suprafaţa exterioară a ferestrei va fi expusă total convecţiei din
exterior; în interior, curenţii calzi proveniţi de la radiatoare nu vor influenţa
uniform temperaturile pe suprafaţa parapetului, partea inferioară rămânând rece
(riscul de apariţie a condensului va fi cu atat mai mare cu cât ferestrele sunt mai
depărtate de faţa interioară a peretelui); apar probleme de fixare a ferestrei la
exterior în cazul alcătuirilor faţadelor termoizolate

b.la faţa interioară a pereţilor


- avantaje: întreaga suprafaţă a ferestrei va beneficia de curenţii calzi interiori, iar
suprafaţa exterioară va fi mai protejată de curenţii reci exteriori; riscul de condens
este mai mic faţă de cazul anterior;
- dezavantaje: planul ferestrei nu are continuitate cu anvelopa termică a peretelui,
ceea ce duce la un risc mare de aparitie a condensului în zona perimetrală ferestrei;
probleme de finisare interioară în jurul tâmplăriei.

c.în planul termoizolaţiei peretelui


- avantaje: cu cât suprafaţa de contact între tâmplărie şi termoizolaţia peretelui este
mai mare, cu atât se diminuiază efectul punţilor termice de joncţiune;
- dezavantaje: fixarea ferestrei în gol necesită elemente speciale de montaj.

d.„pe mijlocul“ peretelui (în treimea de mijloc a grosimii peretelui)


- avantaje: montaj uşor în perete;
- dezavantaje: necesitatea întoarcerii termoizolaţiei pe grosimea peretelui, de la
exterior până în planul ferestrei.

3.6.14 O importanţă majoră în comportamentul ferestrelor, în timp, o au materialele folosite la


montajul acestora, care asigură rigidizarea prinderilor, termoizolarea îmbinării,
hidroizolarea exterioară, bariera contra vaporilor, cât şi elasticitatea acestei îmbinări, care
trebuie să fie capabilă să urmărească deformaţiile ferestrei sau ale golului suport
determinate de solicitări termice.

Calitatea ferestrelor şi proiectarea corectă trebuie completate de un process de punere în


operă, în conformitate cu indicaţiile producătorului, care în esenţă, se referă la :
- măsurarea şi verificarea dimensiunilor golurilor, astfel încât între rama
tâmplăriei şi construcţie să rămână un rost perimetral de cel mult 10-15 mm;
44
- pregătirea golului în vederea instalării tâmplăriei, proces care cuprinde
curăţarea golului şi protecţia anticorozivă a tocurilor oarbe (dacă este cazul);
- poziţionarea provizorie a tocului cu pene din lemn sau PVC;
- verificarea verticalităţii şi orizontalităţii;
- fixarea definitivă a tocului cu şuruburi protejate anticoroziv, cu sau fără diblu,
în funcţie de elementul de construcţie în care se fixează tâmplăria;
- montarea garniturilor de etanşare pe contur;
- racordarea tâmplăriei la partea inferioară cu glaful care se face cu chit special,
pentru a asigura etanşeitatea;
- îndepărtarea foliei de protecţie a tâmplăriei în maxim 3 luni de la instalare.

În cazul înlocuirii ferestrei vechi cu una nouă performantă, se recomandă corelarea cu


reabilitarea şi modernizarea zonelor opace ale pereţilor exteriori (anvelopei) şi finisarea
faţadelor. O corelare şi din punct de vedere cromatic a tâmplăriei cu culorile alese pentru
finisarea faţadei ar trebui să fie subiectul unor studii de faţadă, realizate de arhitecţi şi
urbanişti.

3.6.15 Soluţia înlocuirii ferestrelor şi uşilor exterioare vechi cu sisteme noi performante se adoptă
atunci când cheltuielile necesitate de repararea, recondiţionarea şi îmbunătăţirea
termotehnică a tâmplariei existente sunt prea mari, sau la dorinţa proprietarului de a
moderniza radical clădirea.
Cea mai accesibilă posibilitate de înlocuire a tâmplăriei existente o oferă tâmplăria din
PVC. Aceasta este alcătuită din profile de PVC extrudate multicamerale, realizate cu
tehnologii care au dezvoltat până la 8 compartimente de aer. Performanţele din punct de
vedere termic s-au obţinut atât prin creşterea numărului de compartimente, cât şi prin
introducerea unor miezuri termoizolante în profilele de rigidizare din oţel. Tipurile mai noi
de tâmplărie din PVC înlocuiesc profilele de rigidizare din oţel galvanizat cu profile din
aluminiu.

În fig. F3 se prezintă schematic soluţiile uzuale de înlocuire a tâmplăriei existente, posibil


de aplicat:
a. fereastră din lemn, simplă, conform detaliilor de principiu din STAS 465 –1991 [31],
prevăzută cu geamuri termoizolante şi cu garnituri de etanşare;
b. idem, cuplată, prevăzută cu un geam simplu la exterior şi cu un geam termoizolant la
interior;
c. fereastră din lemn dublă, cu detalii similare cu cele date în [31] pentru fereastra simplă
şi pentru cea cuplată, prevăzută de asemenea cu un geam simplu la exterior şi cu un
geam termoizolant la interior;
d. ferestre şi uşi exterioare din PVC;

3.6.16 In afara tâmplăriei din profile din PVC, pentru înlocuirea tâmplăriei existente se mai poate
opta şi pentru:
- ferestre şi uşi exterioare din lemn stratificat (lemn lamelar încleiat);
- ferestre şi uşi exterioare din aluminiu cu rupere de punte termică;
- ferestre şi uşi exterioare din oţel cu rupere de punte termică ;
- ferestre şi uşi exterioare din fibră de sticlă;
- tâmplării mixte.

În anexa 1 sunt prezentate soluţii de principiu, oferite de producători, pentru de ferestre şi


uşi din materialele mai sus menţionate.

3.6.17 Elementele de lemn stratificat, folosite în procesul de producţie al ferestrelor şi uşilor cu


geam termoizolant, au în componenţa lor în general 3 straturi de material lemnos, lipite cu
45
adeziv pe bază de apă, rezistent la umiditate. Aceste straturi, lucrând independent, anulează
tensiunile interne din cadrul lemnului, asigurând stabilitatea profilului de tâmplărie.
Deasemenea, prin modul de dispunere a fibrelor în straturile componente, scade substanţial
sensibilitatea la umiditate a lemnului. Menţinerea caracteristicilor iniţiale, pe o durată
teoretic nelimitată, se obţine prin recondiţionare anuală prin ceruire.

3.6.18 Tâmplăria de aluminiu cu rupere de punte termică pentru ferestre oferă calităţi termoizolante
şi o greutate proprie redusă. În plus, rezistenţa superioară la acţiuni mecanice permite
utilizarea unor profile de secţiuni mai reduse, crescând astfel aria suprafeţei vitrate şi
randamentul iluminatului natural.
Rezistenţa mare la acţiunea factorilor de mediu şi timp conferă profilelor din aluminiu o
durată de viaţă mare, respectiv menţinerea calităţilor iniţiale o perioadă îndelungată.

3.6.19 Ferestrele şi uşile din profile de oţel cu rupere de punte termică se caracterizează prin
rezistenţe mecanice mari, recomandându–se pentru închiderea golurilor de dimensiuni mari
cu lăţimi reduse de profil. Prezintă dezavantajul greutăţii proprii mari şi rezistenţei reduse
la coroziune. Ferestrele şi uşile din oţel inoxidabil pe lângă toate avantajele prezentate la
tâmplăriile din oţel, au avantajul de a rezista la acizi în condiţii extreme, fiind o soluţie de
luat în calcul inclusiv pentru construcţiile din zonele de litoral.
3.6.20 Tâmplăria din profile de poliester armat cu fibră de sticlă, introdusă relativ recent, prezintă
cea mai buna performanţă din punct de vedere energetic. Preţul ridicat însă, nu încurajează
utilizarea ei pe scară largă, în lucrările de reabilitare.

3.6.21 Tâmplăriile mixte din lemn stratificat cu profile de aluminiu sau din lemn stratificat cu
profile de PVC combină avantajele celor două materiale componente, eliminând în mare
măsură dezavantajele fiecăreia dintre ele:
– calitatea superioară controlată a lemnului stratificat asigură absenţa deformărilor şi
crăpăturilor în timp;
– oferă posibilitatea alegerii din numeroase esenţe de lemn;
– nu necesită tratare (vopsire) ulterioară;
– paletă foarte bogată de culori.
Profilele din lemn stratificat - material ecologic - se dispun la interior, iar în contact cu
exteriorul vin profilele din PVC sau aluminiu, rezistente la acţiunea factorilor de mediu.

3.6.22 Performanţa energetică a ferestrei depinde esenţial de alegerea corectă a tipului de geam
termoizolant, caracterizat prin numarul foilor de sticlă, spaţiul dintre foi (distanţa dintre
foi, natura gazului de umplere) şi modul de tratare al sticlei.

Factorii determinanti în alegerea tipului de vitraj sunt:


-valoarea coeficientului de transfer termic;
- valoarea factorului solar;
- coeficientul de transmisie a luminii;
- coeficientul de reflexie a luminii;
- capacitatea de izolare acustică;
- rezistenţa la şocuri.

Pentru adoptarea unui anumit tip de geam termoizolant, în concordanţă cu obiectivele


lucrărilor de eficientizare energetică pot fi utilizate datele din anexa 2.

3.6.23 Buna funcţionare a ferestrelor şi uşilor cu care se înlocuieşte tâmplăria existentă este
asigurată într-o mare măsură de alegerea şi execuţia corectă a elementelor auxiliare
(rulouri, plase contra insectelor, feronerie, glafuri etc.). În acest context trebuie să se ţină
seama de următoarele recomandări de ordin general:
46
- folosirea rulourilor exterioare (cele cu suprafaţa mai mare de 3 m2 sau montate la
exteriorul tâmplăriei să fie prevăzute cu sisteme de acţionare electrică);
- cutiile de rulou suprapuse tâmplăriei vor fi izolate termic (conform [18] GP
058/2000, fig.3.18);
- completarea tâmplăriei cu plase împotriva insectelor (rame, rulouri şi uşi);
- pentru ferestrele amplasate pe faţadele expuse spre sud-est sau sud-vest se
recomandă măsuri de protecţie solară: sticla colorată în masă, reflexivă, jaluzele,
copertine;
- garajele incluse în clădiri încălzite vor avea uşi izolate termic pentru accesul auto.

3.6.24 Feroneria care echipează tâmplăria termoizolantă va respecta standardele furnizorilor şi


cerinţele proiectanţilor, inclusiv următoarele prevederi:
- distanţa dintre două puncte de închidere va fi de maximum 70 cm;
- balamalele vor fi reglabile pe trei direcţii (la tâmplăria cu profile din PVC);
- feroneria se va utiliza cu respectarea strictă a categoriilor de greutate pentru care a
fost concepută;
- sistemele de feronerie vor fi obligatoriu tratate galvanic sau cu protecţie provizorie
prin zincare, pasivare, cromare, ceruire etc., cu excepţia celor din oţel, aluminiu sau
fibră de sticlă;
- uşile pentru accesul public vor fi prevăzute cu amortizoare;
- la uşile din PVC se interzice întreruperea armăturii de oţel in zona de montare a
broaştei;
- la uşile de exterior, cu excepţia celor de balcon, nu se admite utilizarea balamalelor
de fereastră;
- feroneria va fi silenţioasă, reglabilă, cu închidere în minimum 3 puncte, uşor
manevrabilă, forţa de apăsare la mânerul uşilor fiind de 10 N; de asemenea, trebuie
să existe şi posibilitatea deschiderii uşii din cheie, fără apăsarea mânerului;

3.6.25 Ferestrele noi vor fi prevăzute cu glafuri la exterior (conform [18] GP 058/2000, art.3.7.2,
aliniatul 11), în scopul asigurării protecţiei în special la acţiunea apei, a zonei de legătură
dintre tâmplărie şi peretele de faţadă. Glafurile vor fi realizate din materiale moderne,
eficiente, durabile şi cu design atractiv, PVC sau aluminiu extrudat. Acestea nu se
montează direct pe parapetul de zidărie, ci pe elemente suport (metalice), care permit
ventilarea peretelui, alcătuire importantă pentru eliminarea umidităţii apărută accidental în
aceste zone critice.
Glafurile mai pot fi realizate şi din materiale precum tabla zincată (soluţia tradiţională la
blocurile de locuinţe), piatra naturală (marmură), piatră artificială - ceramică porţelanată
(cu caracteristici specifice materialelor folosite la exterior: rezistenţă la apă, la ciclul
îngheţ-dezgheţ, la radiaţia UV si rezistenţă mecanică mare).
Lipsa glafurilor provoacă infiltraţii, o degradare a clădirii atât la exterior, cât şi la interior,
ceea ce va conduce în timp la investiţii suplimentare pentru reparaţii.

3.6.26 Elementele opace de închidere sunt componente ale uşilor de acces şi ale uşilor de balcon.
Pentru uşile exterioare total sau parţial opace, panourile de închidere opace se realizează în
general din elemente triplustrat (“sandwich”), cu miezul din poliuretan rigid şi feţele din
diferite materiale (sticlă mată, aluminiu, PVC dur, lemn).

Feţele aparente ale panourilor opace sunt realizate din materiale rezistente la factorii
climatici (aluminiu) sau din materiale care au suprafeţele tratate cu lacuri special concepute
pentru exploatarea uşii spre exterior care asigură protecţie împotriva apei, a razelor UV şi a
fenomenului de îngheţ – dezgheţ. Alte cerinţe importante pentru panourile de închidere
sunt legate de rezistenţa la şocuri, vânt, şi efracţie. Dotarea se face în funcţie de necesarul
de siguranţă, prin tehnici de blocare, armături de siguranţă şi glazurare antiefracţie, sisteme
electronice de blocare cu microcip etc.
47
La uşile exterioare ale spaţiilor de locuit (spre terase, balcoane) pe lângă prevederea
garniturilor în relaţie cu tâmplăria fixă, se prevede un prag pentru mărirea etanşeităţii la
partea inferioară a uşii.

3.6.27 In eficientizarea energetică a suprafeţelor vitrate un rol important îl au sistemele de


protecţie la acţiunea radiaţiei solare, de tip jaluzele, storuri, rulouri.
Reducerea necesarului de energie prin intermediul sistemelor de protecţie solară se obţine
prin:
- reducerea pierderilor de căldură şi deci a necesarului de energie pentru încălzire în
condiţii de iarnă;
- reducerea supraîncălzirii şi a necesarului de energie pentru răcire pe timp de vară;
- reducerea necesarului de energie pentru iluminatul artificial, prin utilizarea unor
dispozitive speciale cum sunt lamelele reflectante, care introduc lumină naturală
difuză.

Sistemele de protecţie de tip storuri sau jaluzele pot fi dispuse în exteriorul suprafeţei
vitrate, în interior sau pot fi inserate între cele 2 foi de geam, oferind o protecţie termică
diferenţiată, care poate fi apreciată prin factorul de reducere FC. Acesta poate varia între
0 (teoretic cea mai bună protecţie) şi 1 (nici o protecţie). Cu cât FC este mai mic, cu atât
protecţia solară este mai eficace, energia calorică introdusă este mai mică şi temperatura
încăperii mai joasă, respectiv necesarul de energie pentru răcire mai scăzut. Orientativ,
pentru cele 3 poziţii ale jaluzelelor sau storurilor, pot fi luate în considerare următoarele
valori pentru factorul de corecţie:
 exterioară: FC = 0,09
 inserată: FC = 0,21
 interioară: FC = 0,60

Cerinţe diferite de design, formă sau culoare pentru sistemele de protecţie solară de tip
storuri sau jaluzele sunt satisfăcute de următoarele materiale din care se realizează în
prezent sistemele de protecţie solară: materiale acrilice, polyester, PVC, fibră de sticlă.

Sistemele de protecţie solară de tip rulou reprezintă unul dintre accesoriile din ce în ce mai
des folosite în sectorul tâmplăriei, atât la clădiri noi cât şi reabilitate, fiind realizate din
lemn, PVC sau aluminiu (lamele umplute cu spumă poliuretanică).

Cele mai performante sisteme de rulouri asigură:


- protecţie termică
- protecţie fonică
- rezistenţă mare la efracţie
- o gamă largă de cerinţe prin posibilitatea montării în paralel a plaselor contra
insectelor şi perdelelor parasolare de diferite culori.

Ca parte integrantă a faţadei, cutia pentru rulouri poate crea un punct de neomogenitate
fizică şi geometric (punte termică). Sunt necesare măsuri de protecţie termică locală care să
asigure, valori ale coeficientului de transfer termic U=0,60 W/(m2K), pentru construcţii noi
şi U=1,30 W/(m2K), pentru construcţii reabilitate.

Montarea storurilor/rulourilor exterioare la clădiri existente se face în partea superioară a


golului, în continuarea tâmplăriei, când se montează concomitent cu tâmplăria şi poate fi
poziţionată în faţa tâmplăriei, sub buiandrug sau aplicat pe zid, deasupra golului.

48
Jaluzele încorporate între foile de sticlă ale unui geam termoizolant prezintă în plus
avantaje ca durată de viaţă ridicată, nemaifiind expuse direct acţiunii elementelor de
mediu, dar şi lipsa necesităţii de întreţinere a lamelelor (ştergere praf).

Soluţii de principiu privind alcătuirea şi amplasarea sistemelor de protecţie solară oferite


de producători sunt prezentate în anexa 3.

3.6.28 La elaborarea detaliilor de execuţie ale proiectelor de modernizare termică a clădirilor de


locuit existente, rezistenţele termice ale tâmplăriei exterioare, reabilitate sau noi, vor fi
determinate prin încercări şi/sau prin calcule de către un institut de specialitate.
Coeficienţii de transfer termic ai geamurilor termoizolante (Ug) vor fi precizate şi garantate
de către producători.
Pentru tâmplăriile cu tocuri şi cercevele din PVC sau din aluminiu, valorile Uf, Ug şi UF
vor fi precizate şi garantate de către producători, dar vor fi atestate de către un institut de
specialitate.

3.6.29 O atenţie corespunzătoare trebuie să se acorde măsurilor de îmbunătăţire termică a


tâmplăriei exterioare aferente încăperilor şi spaţiilor comune ale clădirilor de locuit cu mai
multe apartamente. Astfel, pe lângă repararea şi recondiţionarea acestora, se va analiza
oportunitatea şi eficienţa următoarelor măsuri:
─ dublarea ferestrelor simple, deseori existente la casa scării, la holurile de intrare în
clădire şi la windfanguri;
─ înlocuirea tâmplăriei metalice cu tâmplărie din lemn sau din PVC la spaţiile şi
încăperile menţionate mai sus;
─ montarea unor garnituri de etanşare la uşile de intrare în clădire, la uşile de la
windfanguri, precum şi la cercevelele mobile ale ferestrelor din casa scării;
─ prevederea unor dispozitive de închidere automată a uşilor de intrare în clădire şi la
windfanguri, precum şi, eventual, la uşile de acces din casa scării în ghenele tubului
de gunoi;
─ montarea unei instalaţii de interfon la intrarea în clădire;
─ îmbunătăţirea izolaţiei termice şi a etanşării uşilor de acces în ghenele tubului de
gunoi;
─ izolarea termică suplimentară (eventual combinată cu capitonarea fonică) şi
etanşarea pe contur, dar îndeosebi la partea inferioară, a uşilor de intrare în
apartamente.

3.6.30 O problemă direct legată de îmbunătăţirea etanşeităţii tâmplăriei exterioare este ventilarea
volumului interior, încălzit, al clădirilor de locuit.

În condiţiile existente înainte de reabilitare, schimbul de aer se realizează în principal prin


neetanşeităţile tâmplăriei.

Prin prevederea garniturilor de etanşare, împrospătarea aerului trebuie realizată pe alte căi
şi anume:
─ prin deschiderea periodică a elementelor mobile ale tâmplăriei exterioare
(cercevele, uşi de balcon);
─ prin crearea unor sisteme controlate de pătrundere a aerului proaspăt din exterior
(prize cu clapete mobile, ş.a.);
─ prin asigurarea unei corecte funcţionări a canalelor verticale de ventilaţie existente
în băile, grupurile sanitare suplimentare şi cămările neventilate direct, precum şi în
unele bucătării;
─ prin executarea, eventual, cu ocazia modernizării, a unor canale verticale
suplimentare de ventilare în cadrul apartamentului, în funcţie de spaţiile
disponibile.
49
Se atrage atenţia asupra consecinţelor nefavorabile majore, care pot să apară dacă nu se
rezolvă corect această problemă:
─ dezagremente în ceea ce priveşte condiţiile de locuire (aer viciat, umiditate relativă
mare, ş.a.);
─ riscul apariţiei condensului pe suprafeţele interioare ale elementelor de construcţie
perimetrale;
─ creşterea cantităţii de vapori de apă care condensează în anotimpul rece în interiorul
elementelor de construcţie care fac parte din anvelopa clădirii.

Pentru a asigura o ventilare corespunzătoare a încăperilor, pe lângă măsurile menţionate


mai sus, se mai recomandă următoarele:
─ prevederea, atât la ferestrele existente, cât şi la ferestrele noi, din lemn, a unui
număr raţional de ochiuri de ventilaţie;
─ prevederea, la tâmplăriile noi, a unor dispozitive de închidere-deschidere oscilo-
basculante;
─ revizuirea funcţionării corespunzătoare a canalelor verticale de ventilare naturală;
─ prevederea dispozitivelor prevăzute pentru acţionarea automată şi periodică a unor
ventilatoare amplasate fie la priză, fie pe acoperiş.

3.6.31 In anumite cazuri, după instalarea ferestrelor noi, pe geam sau pe pereţi, pot să apară
fenomene de condens superficial determinate de creşterea umidităţii relative a aerului
interior, ca urmare a reducerii la minimum a schimburilor de aer prin rosturile tâmplăriei
(ventilare neorganizată).

Suprafeţele dintr-o încăpere pe care se observă preponderent condensul sunt:

a. suprafaţa de geam, în câmp - utilizarea geamului low-E reduce riscul apariţiei


condensului
b. zona limitrofă a geamului, lângă profilul de tâmplărie - această suprafaţă va fi în cele
mai multe cazuri o punte termică între interior şi exterior, nefiind suficient protejată
termic (cantitatea de apă formată în urma condensării este de obicei destul de mică
pentru a crea probleme).
c. suprafaţa profilului - profilele tricamerale armate din PVC, profilele din lemn
stratificat şi profilele din aluminiu cu rupere de punte termică au valorile
coeficientului de transfer termic apropiate, deci se vor comporta relativ identic, în
cazul lor existând risc de apariţie a condensului pe elementele de tâmplărie.
Performanţe superioare din punct de vedere higrotermic se obţin prin folosirea
profilelor din PVC cu 5, 6, 7 sau 8 camere de aer, tâmplării cu coeficienţi de transfer
termic sub 1,3 W/(m2K).
d. zona adiacentă ferestrei, pe zidărie – condens datorat zidăriei neizolată suficient şi
punţilor termice create în jurul ferestrei.
e. anumite zone de pe pereţi care au început să condenseze după ce s-a înlocuit
tâmplăria veche cu una modernă – se vizualizează astfel punţile termice (mai
accentuat la blocurile realizate din elemente prefabricate)

Reducerea riscului de apariţie a condensului în clădirile reabilitate precum şi asigurarea


compoziţiei optime a aerului interior se realizează prin ventilare naturală organizată
(aerisire) sau prin ventilare mecanică.

Ventilarea naturală a încăperilor se asigură prin proiectarea corectă a ferestrelor, respectiv


prin prevederea raportului corespunzător dintre volumul încăperii şi suprafaţa ochiurilor
mobile. Se recomandă ca la lucrările de reabilitare să se păstreze suprafaţa existentă de
ochiuri mobile sau refacerea calculelor în funcţie de volumul de aer interior.
50
Sistemele de ventilare mecanică pentru aport de aer proaspăt şi evacuarea aerului viciat,
spre deosebire de ventilarea naturală, au avantajul că nu depind de variabilitatea
parametrilor climatici (diferenţa de temperatură interior-exterior şi acţiunea vântului).
Dispozitivele de admisie/evacuare a aerului din cadrul sistemelor de ventilare mecanică
sunt integrate în diferite tipuri de tâmplării şi pot funcţiona pe bază de:
- acţionare cu senzor de umiditate
- acţionare manuală
- acţionare cu senzor de prezenţă
- acţionare cu senzor de mişcare

Sistemele de ventilare higroreglabilă asigură controlul fluxului de aer în funcţie de


umiditatea detectată în spaţiul interior

Tehnologiile noi au dezvoltat sisteme de ventilare integrate în orice tip de tâmplării, cum
este grila higroreglabilă pentru aport de aer proaspăt prin tâmplăria termoizolantă care
prezintă următoarele avantaje:
- participă la controlul umidităţii, în jurul valorii de 40%, eliminând riscul de condens;
- montaj pe orice tip de tâmplărie: PVC, aluminiu sau lemn stratificat;
- posibilităţi de montaj cu două unghiuri de intrare a fluxului de aer în încăpere;
- nu utilizează energie electrică, nu conţine elemente consumabile, nu necesită
întreţinere special;
- în sistem, împreună cu grilele de evacuare higroreglabile, participă la economii de
energie; termică de cel putin 15% (din energia termică pierdută cu aerisirea naturală
a încăperilor);

Exemple de sisteme de admisie/evacuare a aerului sunt prezentate in anexa 4

3.7 Soluţii pentru alte elemente de construcţie perimetrale

Pe lângă principalele elemente de construcţie perimetrale prezentate mai sus, cu prilejul


modernizării, trebuie să se amelioreze comportarea termotehnică şi în primul rând să se
mărească rezistenţa termică specifică, a următoarelor elemente de construcţie care fac parte
de asemenea din anvelopa clădirii:

─ Pereţii adiacenţi rosturilor de dilataţie, de tasare şi antiseismice, care se vor izola


suplimentar:
- la exterior, spre rost - în cazul rosturilor deschise accesibile;
- la interior, spre încăperi - în cazul rosturilor deschise inaccesibile şi a rosturilor
închise.
Atât la rosturile deschise, cât şi la cele închise trebuie să se verifice şi să se ia măsuri de
etanşare suplimentară din punct de vedere termotehnic şi hidrofug, precum şi faţă de
infiltraţiile de aer rece.

─ Pereţii adiacenţi spaţiilor şi încăperilor anexe neîncălzite (garaje, magazii, poduri,


camere de pubele, verande, sere, balcoane şi logii închise cu tâmplărie exterioară, ş.a.),
care se izolează suplimentar, de regulă, în exteriorul volumului încălzit.

─ Pereţii exteriori - verticali sau înclinaţi - precum şi planşeele superioare -


orizontale sau înclinate - ale mansardelor existente, locuite şi încălzite, amenajate în
podurile clădirilor.
Ameliorarea comportării termotehnice a elementelor de construcţie perimetrale ale
mansardelor, constituie o problemă complexă care trebuie să fie tratată cu deosebită
atenţie, atât în situaţia în care elementele de construcţie separă spaţiul mansardei de
51
mediul exterior, cât şi în cazul în care acestea separă volumul încălzit al mansardei de
spaţiul podului neîncălzit adiacent.
La elaborarea proiectului de modernizare, se vor avea în vedere, considerentele,
indicaţiile şi recomandările, precum şi detaliile de principiu din normativul special
referitor la proiectarea mansardelor [22].

─ Planşeele care delimitează volumul încălzit de mediul exterior la partea inferioară


(la bowindouri, ganguri de trecere, planşee inferioare peste logii ş.a.), care se izolează
suplimentar - de regulă - la tavanul planşeelor.

─ Planşeele care delimitează volumul încălzit de mediul exterior, la partea


superioară (planşee superioare sub logii ş,a,), la care stratul termoizolant suplimentar
se dispune, de regulă, la faţa superioară a planşeelor, sub pardoseală.

─ Pereţii exteriori, sub CTS, în contact cu solul, la demisolurile sau la subsolurile


încălzite.

─ Plăcile din beton slab armat, la partea inferioară a demisolurilor şi subsolurilor


încălzite, sub CTS, în contact cu solul.

─ Pereţii şi planşeele care separă volumul interior, încălzit al clădirii de încăperi


neîncălzite adiacente (camere de pubele, windfanguri neîncălzite, pereţi adiacenţi
subsolurilor neîncălzite, ş.a.).

─ Pereţii şi planşeele adiacente cămărilor direct ventilate.

─ Pereţii şi planşeele adiacente unor spaţii care fac parte din volumul constructiv al
clădirii, dar care au alte funcţiuni sau destinaţii, de regulă mai puţin sau intermitent
încălzite (spaţii comerciale la parterul clădirilor de locuit, birouri, ş.a).

─ Diverse suprafeţe vitrate, altele decât tâmplăria exterioară (luminatoare, pereţi


exteriori vitraţi, transparenţi sau translucizi, etc.).

─ Uşi exterioare sau care fac legătura cu spaţiile neîncălzite adiacente, opace sau
parţial vitrate.

Măsuri de îmbunătăţire a comportării termotehnice, în principal în direcţia măririi


rezistenţei termice specifice, se recomandă a se lua şi la elementele de construcţie din
interiorul volumului încălzit, dar care separă încăperile încălzite de unele încăperi mai
puţin încălzite (windfanguri încălzite, holuri de intrare în clădire, casa scării, ş.a.)

52
4. SCHEME ŞI DETALII DE PRINCIPIU
PENTRU SOLUŢII DE REABILITARE ŞI MODERNIZARE
TERMICĂ A CLĂDIRILOR

NOTĂ

• Detaliile din figuri nu sunt detalii de execuţie, ci reprezintă


scheme şi detalii de principiu.
• Grosimile straturilor termoizolante se stabilesc în funcţie
de condiţiile concrete, pe baza unor calcule termotehnice şi
de optimizare termo-energetică.

53
CUPRINS

E – PEREŢI EXTERIORI

E0 SOLUŢII DE PRINCIPIU PENTRU MODERNIZAREA


TERMICĂ A PEREŢILOR EXTERIORI - ÎN CÂMP CURENT

E1.1….E1.13 1. STRUCTURĂ COMPOZITĂ „ETICS” COMPACTĂ -


DETALII DE RACORDARE ŞI ÎMBINARE

E2.1….E2.13 2. STRUCTURA CU STRAT DE AER VENTILAT – DETALII

E3.1 3. STRUCTURA CU STRAT TERMOIZOLANT POZIŢIONAT


LA INTERIOR - DETALII

T – TERASE

T0.1 SOLUŢII DE PRINCIPIU PENTRU MODERNIZAREA


TERMICĂ A TERASELOR FĂRĂ PANTE – Soluţia cu
îndepărtarea tuturor straturilor. Terasa cu structura compactă.
Terasa cu structura ventilată.

T0.2a SOLUŢII DE PRINCIPIU PENTRU MODERNIZAREA


TERMICĂ A TERASELOR CU PANTE – Soluţia cu
îndepărtarea parţială a straturilor existente. Terase cu structura
compactă.

T0.2b SOLUŢII DE PRINCIPIU PENTRU MODERNIZAREA


TERMICĂ A TERASELOR CU PANTE– Soluţia cu
îndepărtarea parţială a straturilor existente. Terase cu structura
compactă.

T0.3a SOLUŢII DE PRINCIPIU PENTRU MODERNIZAREA


TERMICĂ A TERASELOR CU PANTE– Soluţia cu
îndepărtarea parţială a straturilor existente. Terase cu structura
ventilată.

T0.3b SOLUŢII DE PRINCIPIU PENTRU MODERNIZAREA


TERMICĂ A TERASELOR CU PANTE– Soluţia cu
îndepărtarea parţială a straturilor existente. Terase cu structura
ventilată.

T0.4a SOLUŢII DE PRINCIPIU PENTRU MODERNIZAREA


TERMICĂ A TERASELOR CU PANTE – Solutia cu
îndepartarea tuturor straturilor. Terasa ranversată necirculabilă.

T0.4b SOLUŢII DE PRINCIPIU PENTRU MODERNIZAREA


TERMICĂ A TERASELOR CU PANTE – Solutia cu
îndepartarea partiala a straturilor existente. Terasa ranversată.

54
T0.4c SOLUŢII DE PRINCIPIU PENTRU MODERNIZAREA
TERMICĂ A TERASELOR CU PANTE– Solutia cu
îndepartarea partiala a straturilor existente. Terasa ranversată.

T0.5a SOLUŢII DE PRINCIPIU PENTRU MODERNIZAREA


TERMICĂ A TERASELOR FĂRĂ PANTE– soluţia cu
îndepartarea tuturor straturilor existente. Terasa grădină.

T0.5b SOLUŢII DE PRINCIPIU PENTRU MODERNIZAREA


TERMICĂ A TERASELOR CU PANTE– solutia cu
menţinerea parţială a straturilor existente. Terasa grădină.

T0.5c SOLUŢII DE PRINCIPIU PENTRU MODERNIZAREA


TERMICĂ A TERASELOR CU PANTE– solutia cu
menţinerea parţială a straturilor existente. Terasa grădină.

T1.1 – T1.7 DETALII DE MODERNIZARE TERMICĂ PE CONTURUL


TERASELOR NECIRCULABILE

T1.8 – T1.10 DETALII DE MODERNIZARE TERMICĂ A TERASELOR


NECIRCULABILE. RACORDĂRI.

T2.1 – T2.2 DETALII DE MODERNIZARE TERMICĂ PE CONTURUL


TERASELOR CIRCULABILE

T2.3 – T2.5 DETALII DE MODERNIZARE TERMICĂ A TERASELOR


CIRCULABILE. RACORDĂRI

T3.1– T3.2 DETALII DE MODERNIZARE TERMICĂ PENTRU


TERASELE GRĂDINĂ

A - PLANŞEE DE POD

A0.1….A0.4 SOLUŢII DE PRINCIPIU PENTRU MODERNIZAREA


TERMICĂ A PLANŞEELOR DE POD

A1.1 …A1.10 DETALII DE MODERNIZARE TERMICĂ A PODURILOR


NEÎNCĂLZITE

A2.1 …A2.2 DETALII DE MODERNIZARE TERMICĂ A PODURILOR


ÎNCĂLZITE (MANSARDE)

55
S - PLANŞEE PESTE SUBSOL

S0.1 SOLUŢII DE PRINCIPIU DE TERMOIZOLARE


SUPLIMENTARĂ ORIZONTALĂ ÎN CÂMP CURENT.
Peste planşeul de peste subsol.

S0.2 SOLUŢII DE PRINCIPIU DE TERMOIZOLARE


SUPLIMENTARĂ ORIZONTALĂ ÎN CÂMP CURENT.
Sub planşeu, la tavanul subsolului.

S1.1…S1.2 DETALII DE APLICARE A TERMOIZOLAŢIEI LA


PLANŞEUL PESTE SUBSOL – DEASUPRA PLĂCII

S2.1…S2.2 DETALII DE APLICARE A TERMOIZOLAŢIEI LA


PLANŞEUL PESTE SUBSOL – SUB PLACĂ

P – PLANŞEE PE SOL

P1.1…P1.4 DETALII DE TERMOIZOLARE SUPLIMENTARĂ LA PLĂCI


PE SOL

F – FERESTRE

F1 SOLUŢII DE MODERNIZARE TERMICĂ A TÂMPLĂRIEI DIN


LEMN CUPLATĂ

F2 SOLUŢII DE MODERNIZARE TERMICĂ A TÂMPLĂRIEI DIN


LEMN DUBLĂ

F3 SOLUŢII DE MODERNIZARETERMICĂ – TÂMPLĂRIE


EXTERIOARĂ NOUĂ

F4 SOLUŢII DE MODERNIZARETERMICĂ – TÂMPLĂRIE


EXTERIOARĂ NOUĂ

56
E
PERETI EXTERIORI

57
58
59
60
61
62
63
64
65
66
67
68
69
70
71
72
73
74
75
76
77
78
79
80
81
82
83
84
85
T
TERASE

86
87
88
89
90
91
92
93
94
95
96
97
98
99
100
101
102
103
104
105
106
107
108
109
110
111
112
113
114
A
PLANSEE DE POD

115
116
117
118
119
120
121
122
123
124
125
126
127
128
129
130
131
S
PLANSEE PESTE SUBSOL

132
133
134
135
136
137
138
P
PLANSEE PE SOL

139
140
141
142
143
F
FERESTRE ŞI UŞI EXTERIOARE

144
145
146
147
148
Anexa 1 – Ferestre şi uşi exterioare
Material Secţiune profil tâmplărie Exemple
1. Lemn stratificat

2. Aluminiu

149
3. Oţel

4. Tâmplării mixte Fereastra lemn/aluminiu

- dimensiuni standard profil mixt lemn/aluminiu

150
Anexa 2 – Geamuri termoizolante
Tip Numar foi de sticla Tip sticla Secţiune geam Exemple
geam
2 foi de geam netratată
(normală)

o suprafaţă
tratată
Geam termoizolant

3 foi de geam netratată


(normală)

o suprafaţă
tratată

151
Anexa 3 – Sisteme de protecţie la acţiunea radiaţiei solare
Tip sistem Secţiune profil sistem de protecţie Exemple
1. Jaluzele Orizontale
exterioare

2. Storuri Lamele cu
există margini
numeroase bordurate cu
modele de ghidaj pe cablu
storuri, sau pe şinele
printre cele de ghidare
mai utilizate
fiind
variantele
detaliate
alăturat

1. şină superioară; 2. angrenaj; 3. lamele; 4. şnur de


ghidare şi bandă pt. tragere; 5. ghidare laterală; 6. şină
inferioară; 7. manivelă
Lamele plate
cu ghidaj prin
cablu

1. şină superioară; 2. motor de mijloc; 3. lamele; 4.


şnur de ghidare şi bandă pt. tragere; 5. ghidare
laterală; 6. şină inferioară

152
3. Rulouri Lamele din
exterioare aluminiu

dimensiuni si
secțiuni
variate

Material textil

Modalităţi de montare a storurilor/rulourilor : la partea superioară a golurilor; in faţa foilor de geam; intre foile de geam;
in spatele foilor de geam

153
154
ANEXA 4 – Grile de admisie şi evacuare la tâmplărie
Tip Sistem Exemple
Sistem de ventilare integrat în
tâmplăria de fereastră

Grila higroreglabilă destinată


introducerii aerului proaspat,
montaj pe tâmplaria
termoizolantă
6Grile de admisie şi evacuare la tîmplărie

Grila higroreglabila acustica


destinata aportului de aer
proaspat, montaj pe tamplaria
termoizolanta

155
ANEXA 5 - CLĂDIRI DURABILE/SUSTENABILE

Cladirea durabilă este definita ca “un proces de management responsabil al mediului construit
sanatos bazat pe resurse eficiente si principii ecologice”. Proiectarea cladirilor durabile trebuie sa ia
in considerare faptul ca resursa umana este la fel de vulnerabila astazi ca orice resursa de mediu si
sa-si propuna ca scop eficienta energetica si eficienta in utilizarea resurselor.

Urmatoarele principii sunt incluse in definirea cladirii durabile:


- reducerea la minim a consumului de resurse ne-regenerabile;
- îmbunătăţirea mediului natural;
- eliminarea sau reducerea la minim a toxinelor.

"Cladirile durabile" pot fi definite ca acele cladiri care un impact advers minim asupra mediului
construit, dar si a celui natural, in termenii cladirilor insesi, a mediului din proximitatea lor sau la
scara mai larga regionala sau chiar globala a asezarilor.

"Cladirile durabile" pot fi definite ca practica in domeniul constructiilor, scopul urmarit fiind cel al
calitatii integrate a acestora, deci calitatea inteleasa intr-un mod cat mai cuprinzator (cu includerea
performantelor economice, sociale si de mediu) . Astfel, utilizarea raţională a resurselor naturale şi
managementul adecvat al cladirilor existente vor contribui la economisirea de resurse limitate,
reducerea consumului de energie (conservarea energiei), precum şi îmbunătăţirea calităţii mediului.

Clădirea durabilă va fi luata în considerare pe întregul ciclu de viaţă al clădirii, ţinând cont de
calitatea mediului, calitatea funcţionala şi viitoarele valori ce vor fi luate în considerare. Cladirea
durabila este apreciata pentru valorile ei ecologice materiale (cantitative, masurabile, supuse
evaluarii) si valorile non-materiale (supuse aprecierii calitative). In ceea ce priveşte cantitatea in
sensul strict al cuvantului, intregul sector construcţii şi piaţa locuinţelor sunt acum saturate în
majoritatea ţărilor, iar cererea pentru calitate este de mare importanta si este în continua creştere.

Proiectantii cladirilor durabile isi asuma responsabilitatea acelei cladiri din momentul conceptiei si
al proiectarii, pe tot parcursul ciclului de viata al cladirii, pana in momentul demolarii, reabilitarii
sau refunctionalizarii ei. Atat iniţiativele privind mediul ale sectorului de construcţii cat şi cerinţele
utilizatorilor sunt factori-cheie pe piaţa constructiilor.

Au fost identificate 5 obiective pentru cladirile durabile:


- eficienta in utilizarea resurselor;
- eficienta energetica (inclusiv de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră );
- prevenirea poluarii (inclusiv calitatea aerului interior şi de reducere a zgomotului );
- armonizarea cu mediul (inclusiv de evaluare de mediu);
- sistem integrat şi abordarea sistemica (inclusiv sistemul management de mediu );

Proiectarea clădirilor noi şi reabilitarea celor existente se face, în present, în ţările europene şi în
SUA, într-o viziune nouă ţinând cont de mai multe criterii, respectarea acestora conducând la
realizarea ”clădirilor durabile/sustenabile”. Au fost deja elaborate sisteme de etichetare ale acestora
în numeroase ţări, exemple fiind sistemele:

- LEED, (Leadership in Energy & Environmental Design) – conceput în anul 1998, este un
sistem de certificare a clădirilor verzi, recunoscut pe plan internaţional, care verifică dacă
clădirea sau ansamblul arhitectural a fost proiectat şi construit utilizând strategii care conduc
la îmbunătăţirea performanţei (amplasarea sustenabilă, reducerea consumurilor energetice,
utilizarea eficientă a apei, reducerea emisiilor de CO2, îmbunătăţirea calităţii mediului,
managmentul deşeurilor, utilizarea materialelor şi resurselor locale, inovaţia şi reacţia la
impactul acestor aspecte). Dezvoltat de U.S. Green Building Council (USGBC), LEED
intenţionează să furnizeze beneficiarilor un cadru concis pentru identificarea şi
156
implementarea soluţiilor practice şi măsurabile pentru proiectarea, construcţia, exploatarea
şi întreţinerea clădirilor verzi. USGBC a stabilit ca Green Building Certification Institute
(GBCI) să prevadă o serie de examene pentru acreditarea experţilor individuali.

- BREEAM, este un sistem de evaluare, creeat în 1990, având primele două versiuni destinate
birourilor şi clădirilor de locuit, utilizat pentru analizarea performanţei şi impactului
clădirilor asupra mediului pe următoarele domenii: management, sănătate şi confort,
energie, transport, apă, materiale şi deşeuri, utilizarea terenului şi ecologie, poluare. Fiecărui
domeniu îi este alocat un număr de puncte, rezultând prin însumare un scor total în funcţie
de care clădirea este clasificată pe o scală stabilită anterior: PASS, GOOD, VERY GOOD,
EXCELLENT sau OUTSTANDING şi se atribuie un certificate. Un management bun al
clădirii este foarte important pentru performanţa clădirii şi are impact pe toată durata de
viaţă a clădirii, inclusiv întreţinerea şi modernizarea.

- Codul clădirilor durabile (The Code for Sustainable Homes) a intrat în vigoare, în Anglia, în
2007, iar în anul 2008 a devenit obligatoriu un cod de evaluare pentru clădirile noi, care a
înlocuit codul pentru clădiri ecologice noi (BRE Global's Ecohomes). Codul conţine
prevederi pentru construcţii cu performanţe ridicate, în vederea protejării mediului, în
spiritul respectării principiilor dezvoltării durabile. Sunt stabilite niveluri minime de
performanţă pe 7 domenii: eficienţă energetică/CO2, eficienţa utilizării apei, managementul
suprafeţelor de apă, managementul amplasamentului, managementul deşeurilor, utilizarea
materialelor, comportarea pe întreg ciclul de viaţă. Codul are un sistem de atribuire a
punctajului pe şase niveluri care se ating atât prin acumularea de puncte cât şi prin atingerea
unei proporţii de cerinţe ‘flexibile’. Se face o evaluare iniţială în faza de proiectare şi o
evaluare finală cu certificare după construirea clădirii, pe baza unei faze de proiect revizuit
cu modificările rezultate la execuţie.

- DGNB (Deutsche Gütesiegel Nachhaltiges Bauen) etc. un sistem de evaluare şi certificare a


clădirilor durabile lansat în Germania la începutul anului 2009. DGNB, Certificarea
Construcţiilor Durabile din Germania, este un sistem de evaluare care acoperă toate
elementele relevante ale unei construcţii durabile. Cele mai bune clădiri primesc categoriile
bronz, argint si aur. Clasificarile se acorda pentru performanţa totală a clădirii sau pentru
aspecte individuale. Certificarea Construcţiilor Durabile din Germania a fost dezvoltată de
catre Consiliul German al Construcţiilor Durabile (DGNB) împreuna cu Ministerul
Transporturilor, Construcţiilor şi Proiectării Urbane (BMVBS) şi poate fii folosită ca un
instrument în proiectare şi evaluare. Criteriile de evaluare sunt: ecologie, economie, criterii
socio-culturale şi funcţionale, tehnice, tehnologii şi amplasare. Criteriile se punctează diferit
pentru clădire, în funcţie de relevanţa lor. Fiecare criteriu este împărţit pe mai multe
subcriterii. In evaluarea clădirii sunt considerate consumul de energie, calitatea acustică şi
ocuparea terenului. Pentru fiecare criteriu sunt definite valori – ţintă şi se acordă maximum
10 puncte. In acelaşi timp, fiecare criteriu are o “greutate” în cadrul evaluării. De exemplu,
consumul energetic al unei clădiri de birouri este mai important decât confortul acustic.
Certificatul este bazat pe conceptul de proiectare integrată.
Astfel, construcţiile durabile pot fi proiectate pe baza tehnologiei actuale şi îşi pot dovedi
calitatea cu acest certificat. Pentru certificarea DGNB este necesară: înregistrarea clădirii cu
DGNB; definirea scopurilor performanţei clădirii conform cu categoriile aur, argint şi bronz;
utilizarea pre-certificării pentru marketing; documentarea în timpul proiectării şi construcţiei
conform reglementărilor DGNB; evaluarea documentaţiei de proiectare şi construcţie de
către DGNB; acordarea certificatului DGNB. Primul certificat DGNB a fost în anul 2009 la
Munchen. Auditorii însoţesc proprietarii pe durata procesului de certificare. Avantajele
certificării DGNB sunt următoarele:

157
- Contribuţie activă pentru durabilitate – certificatul demonstrează efectele pozitive ale
construcţiei asupra mediului şi asupra societăţii.
- Acurateţe a costului şi a proiectării – certificarea oferă un procent ridicat de acurateţe în
ceea ce priveşte atingerea scopurilor de performanţă până la sfârşitul lucrărilor; spre
exemplu, ajută la reducerea consumului de energie şi a costurilor în timpul operaţiilor.
- Minimizare a riscurilor – certificarea promovează proiectarea integrată în timpul
construcţiei. Aceasta duce la procese transparente şi bine definite în timpul proiectării şi
construcţiei, măreşte potenţialul pentru optimizare, minimizează riscurile în timpul
construcţiei, operaţiilor, renovării sau demolării.
- Constituie un instrument de proiectare orientată spre practică – certificatul a fost
dezvoltat de către practicanţi, pentru practicanţi. Sprijină proprietarii şi designerii către o
cale orientată spre rezultate pentru construcţii durabile.
- Concentrarea atenţiei către ciclul de viaţă – certificatul se bazează pe ciclul de viaţă al
clădirii, care este indispensabil pentru evaluarea durabilităţii.
- Făcut în Germania – certificarea este adaptata la mediul construit din Germania şi din
Europa. Aceasta include norme şi reglementări în construcţie şi experienţa de marketing
pentru clădirile eficiente energetic.
- Instrument de marketing – certificatul foloseşte drept instrument de comunicare pentru
investitori, proprietari şi utilizatori, atrăgând atenţia către mediu. Poate fi exportat şi
subliniază atractivitatea domeniului imobiliar din Germania pentru investitori.
- Calitate a unei proprietăţi – certificatul măreşte şansele de vânzare şi de închiriere.
- Performanţă – certificatul evaluează performanţa clădirii şi nu măsuri izolate.
- Flexibilitatea – sistemul de certificare poate fi uşor actualizat pentru dezvoltatorii
tehnici, sociali şi internationali.
DGNB poate certifica toata clădirea sau doar anumite caracteristici ale clădirii, cum ar fi
consumul de apă sau de electricitate. Acest lucru nu este tocmai corect, deoarece pentru
evaluarea efectului unei clădiri asupra mediului, nu este suficientă doar o anumită
caracteristică, ci toată clădirea, cu toate caracteristicile ei.
Certificatul DGNB s-a acordat abia in 2009 pe piata germană, astfel sistemul nu este
suficient de dezvoltat si studiat precum este certificarea BREEAM care este pe piaţă de 20
ani, iar după 8 ani de la apariţie a suferit o schimbare majoră, fiind într-o continuă evoluţie.
In data de 16 iunie 2009, CSTB şi CertiVéA au semnat un Memorandum al Intelegerii pentru a
lucra împreuna cu BRE din Anglia în scopul dezvoltării unei metode unice de evaluare a mediului
construit în Uniunea Europeană, creându-se astfel Sustainable Building Alliance. Aceasta alianţă
reprezintă dovada faptului ca în curând atât certificarea BREEAM, cât şi HQE se vor schimba
complet şi vor deveni una singură pentru toată Europa. Avantajele unui singur tip de certificat sunt
următoarele: unitatea certificărilor, valabilitatea lor în altă ţară şi folosirea mai bună a acestora în
scopuri de marketing, ca elemente de comparaţie, fiind un sistem mai eficient. Dezavantajele unui
singur tip de certificat vor fi: o bază de date foarte mare, sistem foarte complex de notare şi
certificare care să ţină cont de climat, de specificul zonei şi poate şi de factorul social, iar dacă nu
va fi bine realizat unele clădiri vor avea de suferit (prin departajari insuficiente între clădiri).

158
Certificatul unic în Europa ar trebui:
o să fie pe etapele proiectarii şi constructiei: proiect, construcţie, amenajare;
o să includă un sistem de notare foarte clar şi care să fie foarte obiectiv (cu
punctaje la notele finale);
o să aibă marje de diferenţe foarte mici între 2 certificari succesive ale aceleiaşi
construcţii;
o să fie uşor de înţeles de către beneficiari;
o să fie acordat de către o echipa multidisciplinară;
o să specifice consumul global şi pe părţi al clădirii;
o să ţină cont de echipamentele ecologice;
o să ţină cont de calitatea arhitecturală a clădirii;
o să ţină cont de calitatea finisajelor interioare şi exterioare şi de cât de “verzi”
sunt;
o să ţina cont de dotările interioare ale clădirii precum aparatele electrocasnice,
sisteme de oprire a consumului pentru încălzire ăi aer condiţionat dacă utilizatorii
nu sunt în clădire etc.
o să ţină cont de ciclul de viaţă al clădirii, al echipamentelor şi finisajelor şi costul
de exploatare;
o să ţină cont de reciclarea materialelor de construcţie după ce clădirea nu va mai
fi;
o să fie cu adevărat un sprijin pentru mediu, nu o unealta de marketing (cum este
acum);
o să ţină cont de calitatea aerului interior şi de sănătatea oamenilor;
o să propună amenajarea grădinilor (unde este posibil) sau a teraselor cu plante sau
cu fructe şi legume pentru a promova un mod de viata sănătos;
o să fie o certificare oficială a Uniunii Europene, nu una particulară.
În Romania, Ministerul Mediului şi Pădurilor a propus programul “Casa verde”, care prevede
subvenţii pentru achizitionarea echipamentelor care utilizează energie regenerabilă. Scopul acestui
Program este îmbunătăţirea calităţii aerului, apei şi solului prin reducerea gradului de poluare cauzat
de arderea lemnului şi a combustibililor fosili utilizaţi pentru producerea energiei termice folosite
pentru încălzire şi obţinerea de apă caldă menajeră.
Constructiile durabile reprezintă construcţii inteligente, care servesc mediul, societatea şi domeniul
imobiliar. Acestea sunt benefice mediului, conservă resursele, sunt confortabile şi sănătoase pentru
oameni şi se potrivesc cu mediul socio-cultural. De asemenea, ele sunt eficiente economic şi au o
valoare pe termen lung, au costuri reduse pentru întreţinerea şi funcţionarea lor.

159
ANEXA 6 - CARACTERISTICI ALE CLĂDIRILOR CU CONSUMURI ENERGETIC
FOARTE SCĂZUTE - CASA PASIVĂ

1. CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND CASA PASIVĂ

CASA PASIVĂ este o clădire în care temperaturile de confort atât iarna cât şi pe timpul verii se
realizeaza cu un consum minim de energie. Concepţia, proiectarea şi execuţia clădirii trebuie să
satisfacă mai multe cerinţe. Aceste cerinţe trebuie listate, îndeplinite şi certificate.

Certificarea unei Case Pasive se face de către Passivehouse Institut (PHI) sau de către Passivehouse
Dienstleistung GmbH. Certificatul probează calitatea unei clădiri.

Criteriile de evaluare în vederea certificării:


 Necesarul de energie pentru încălzirea spaţiilor; max. 15 kWh/(m²an)
 Testul de presurizare pentru n50: max. 0,6 h-1
 Intregul necesar de energie primară max. 120 kWh/(m²an) care include consumul domestic
de electricitate.

Criteriile trebuie sa fie verificate cu ajutorul programului Passive House Planning Package (PHPP).
Pentru cerinţe specifice de încălzire ale unor spaţii, pot fi utilizate metode de calcul lunare şi anuale.

Dacă este necesară răcirea activă (mecanică sau hibridă), consumul de energie pentru răcire nu
trebuie sa depăşească valoarea 15 kWh/(m²a). Deasemenea, criteriul de consum al energiei primare
trebuie să ramâna acelaşi, deci energia consumată pentru răcirea aerului trebuie să fie compensată
din altă parte.

Ca valoare de referinţă, suprafaţa utilă (Treated Floor Area) este suprafaţa delimitată de anvelopa
clădirii.

2. SUMAR – STANDARDELE CASEI PASIVE


(cu precizari suplimentare din partea ghidului AECB, UK al Asociatiei pentru Cladiri Durabile)

- valoarea U pentru elementele de constructie opace <0,15 W/ m2K, uzual <0,10 W/ m2K;
- valoarea U pentru elementele de constructie vitrate <0,8 W/ m2K;
- cladire fără punţi termice;
- permeabilitatea la infiltratiile de aer <0,6 h-1 = <0,75 m3/h 50Pa;
- energia necesara pentru incalzirea spatiului <15 kWh/m2an;
- sistem de ventilare cu recuperare de caldura, inclusiv beneficiul adus de utilizarea aerului
tratat parţial într-un sistem de tip puţ candian;
- sisteme de iluminare, aparatura electrica si echipamente pentru birouri de foarte inalta
eficienta.

3. DOCUMENTATIA NECESARA PENTRU CERTIFICAREA CALITATII DE CASA


PASIVA A UNEI CONSTRUCTII

PROIECT

• Planul amplasamentului trebuie sa indice orientarea cladirii, localizarea si inaltimea


cladirilor din vecinatate, plantatiile, spatiile verzi si orice tip de relief care pot umbri
cladirea. Planul poate fi insotit de fotografii privind imprejurimile cladirii. Documentatia
trebuie sa fie insotita de studii de umbrire / insorire.

160
• Proiectul (planuri, sectiuni si fatade) va fi realizat la scara 1:100 si la scara 1:50. Piesele
desenate vor fi cotate si vor cuprinde indicatii privind dimensiunea incaperilor, suprafetele
atat ale cladirii cat si ale incaperilor si cotarea golurilor practicate in anvelopa.

• Detalii de arhitectura privind anvelopa si localizarea puntilor termice pentru un calcul exact
al suprafetelor si puntilor termice, date care trebuie introduse in programul de calcul PHPP.

• Calculul suprafetelor pardoselilor.

• Schite privind sistemul de ventilare si de incalzire, de aprovizionare cu apa calda de consum


si climatizare, in cazul in care aceasta exista. Descrierea sistemului de generare de caldura,
stocare si distributie si standardele de izolare corespunzatoare. Descrierea sistemului de
ventilare cu specificatii privind dimensionarea, ratele fluxurilor de aer, izolarea acustica,
filtre, instalatia de aprovizionare si extractie a aerului, cat aer este introdus si cat este
eliminat in exterior, izolarea conductelor si schimbatoarele de caldura din subsol, daca
acestea exista etc.

• Detalii constructive ale tuturor îmbinărilor anvelopei, de ex. Îmbinările peretilor interiori cu
cei exteriori, sau ai pereţilor exteriori cu placa peste subsol sau cu placa pe sol; instalarea
ferestrelor (adancime de montaj, parapet si ancadrament), sistemul de ancorare al
balcoanelor etc. Toate detaliile trebuie sa dea informatii cu privire la dimensiuni, materiale
utilizate si conductivitatea termica a acestora. Trebuie marcata in proiect bariera de aer care
impiedica infiltratiile de aer si trebuie realizate detalii specifice la jonctiuni ale diferitelor
elemente de constructie cu anvelopa.

SPECIFICATII TEHNICE

• Urmatoarele detalii despre instalarea ferestrelor si usilor sunt necesare de indicat: firma
producatoare, tipul, Uf , Ψinstalare si Ψ distantier si desene care sa arate amplasarea tuturor
instalatiilor care penetreaza peretele exterior (valorile calculate trebuie sa fie verificate in
concordanta cu EN 10077-2 sau cu produse certificate de Passivehouse Institut).

• Specificatii privind geamurile: firma producatoare, tip, Ug (EN 673 – acuratete 2 digits),
transmitanta totala solara g (EN 410), tipul distantierului (spacer).

• Descrierea succinta a sistemului de instalatii – daca este necesar se va suplimenta cu


scheme.

• Firma producatoare, tip si toate specificatiile: sistemului de ventilare, de incalzire,


sistemului de distributie districtuala a apei calde (DDA), a tancului de stocare DDA, sistem
auxiliar de incalzire si protectie antiinghet etc.

• Specificatii privind schimbatorul de caldura (daca exista), adancimea de pozitionare si


lungimea serpentinei si suprafata ocupata de acesta, calitatea solului, materialul din care este
facuta serpentina si dimensiunea serpentinei, verificarea eficientei cu care se realizeaza
schimbul de caldura (cu ajutorul PH-Luft). Cand este utilizat schimbatorul de caldura salin:
control, categoria de temperatura vara si iarna, verificarea eficientei cu care se realizeaza
schimbul de caldura.

• Specificatii despre instalatii si conducte: lungimea si izolarea tevilor de aprovizionare (DDA


si spatiul de incalzit) si a conductelor de ventilare intre schimbatorul de caldura si anvelopa
termica a cladirii.

161
• Conceptul pentru consumul eficient de energie electrica intr-o gospodarie: aparatura de
inalta eficienta si ghidul utilizatorului pentru economie de energie pentru cumparator. Daca
nu exista specificatii pentru utilizare eficienta a aparaturii se va lua in considerare valoarea
medie a aparaturii similare de pe piata (valori standard PHPP).

VERIFICAREA ANVELOPEI CARE NU ADMITE INFILTRATII DE AER (conform DIN


EN 13829)

Conform DIN EN 13829 sunt necesare teste de supra si subpresurizare pentru fiecare proiect.
Testele de presurizare vor fi facute numai pentru spatiile incalzite si care sunt separate de exterior
prin anvelopa termica. Este recomandat sa se faca testul atata timp cat sunt vizibile toate masurile
de etansare luate prin proiect in asa fel incat sa se poata proceda usor in a face corectii. Este
recomandat ca testul de presurizare sa se faca de o institutie sau o persoana acreditate; in cazul in
care testul este facut de chiar proprietar sau client, acesta va fi acceptat numai cu semnatura unui
specialist care sa confirme prin semnatura corectitudinea datelor.

Alte documente necesare certificarii calitative a unei case pasive vor fi: inregistrarea specificatiilor
privind sistemul de ventilare, declaratia dirigintelui de santier, fotografii sau alte teste necesare.

Casa Pasiva necesită o calitate superioară atat din punct de vedere al proiectarii de ansamblu si de
detaliu cat si din punct de vedere al componentelor utilizate in realizarea constructiei cu privire la :

• izolare
• punti termice (anvelopa exterioara sa nu prezinte punti termice)
• infiltratiile de aer (foarte bine izolata impotriva infiltratiilor de aer)
• proiectarea sistemului de ventilare (sistemul de ventilare sa fie proiectat astfel incat sa se
asigure o inalta eficienta in recuperarea energiei)
• ferestre (confortul oferit de ferestre)
• tehnologiile de incalzire a spatiilor (tehnologii inovative de incalzirea spatiilor)

4. IZOLAREA CLADIRII

Intreaga anvelopa a unei Case Pasive trebuie sa fie foarte bine termoizolata. Anvelopa este formata
din toate partile constructive care separa climatul interior de cel exterior. Toate tipurile de tehnici
constructive pot fi utilizate in realizarea unei Case Pasive si au fost probate cu succes prin
certificare: cladirile din zidarie si structura cadre din beton armat, cele construite pe structuri usoare,
cele construite din elemente prefabricate sau cladirile realizate pe structura metalica sau integral din
beton glisat termoizolat si deasemenea orice combinatie intre aceste tipuri de structuri.

Coeficienţii termici de pierdere de caldura (valoarea U) a pereţilor exteriori, a placii pe sol, sau la
acoperisuri (sarpanta / pod sau acoperire in terasa) sunt intre 0.1 - 0.15 W / (m² K) (pentru climatul
Europei Centrale). Acestea sunt valorile superioare date pentru toate cladirile contemporane. Ca o
consecinta necesarul de căldura în sezonul rece este neglijabil. O alta consecinta este aceea ca
temperatura interioara a suprafetelor de anvelopa este foarte apropiată de temperatura aerului
interior. Toate acestea conduc la un climat interior confortabil si inlatura efectele periculoase asupra
elementelor de constructie cauzate de umiditatea aerului interior.

Pentru a obtine valori cat mai mici ale coeficientilor de transfer termic, este evident ca trebuie
utilizate materiale foarte bune de izolare. Grosimea anvelopei va fi cu atat mai mica cu cat
conductivitatea termica a materialului termizolant va avea valoarea mai mică (daca se vor utiliza
materialele termo-izolatoare tipice, conventionale -vata minerala, polistiren, celuloza - grosimea
anvelopei va fi in jur de 300 mm). Materialele izolatoare moderne, cu vacuum, pot fi utilizate
pentru a reduce grosimea anvelopei.

162
Mai mulţi cercetatori au studiat inca de la mijlocul anilor '80 utilizarea materialelor translucide de
tip structura fagurelui de miere in conversia energiei solare pentru încălzirea şi răcirea spaţiilor şi
încălzirea apei. Materialele translucide fagure acţioneaza ca o diodă de conversie a radiaţiei în
căldură.

Cunoscute ca materiale izolatoare transparente de fatada (transparent insulating materials – TIM)


acestea constituie o alternativa utilizata cu succes fata de materialele termoizolatoare clasice opace.
Aplicatiile materialelor izolatoare transparente in sectorul constructii - cladiri pot fi de tip colector
solar, pot fi utilizate pentru incalzirea spatiilor sau pentru optimizarea luminarii naturale a spatiilor.
Studiile de racire a spatiilor sunt inca in atentia cercetatorilor si se bazeaza pe proprietatile
performante ale sticlei si pe tehnologiile de umbrire utilizate in colaborare cu materialul izolator
transparent cu care formeaza impreuna un sistem.

Principiul de functionare in cazul incalzirii spatiilor se bazeaza pe faptul ca radiatia solara de unde
scurte trece prin materialele izolatoare transparente şi ajunge la perete, incalzindu-l. Radiaţia solara
de unde lungi nu poate trece prin stratul de izolatie, deoarece stratul de izolaţie transparentă este
opacă pentru radiaţii infraroşii. Urmatoarea figura pune in evidenta într-un mod calitativ căile de
transmitere a energiei in cazul utilizarii la cladiri a materialelor termoizolante opace si in cazul
utilizarii a celor transparente. În funcţie de temperatura mediului ambiant, caldura castigata poate fi
in cantitate mai mare sau mai mica.

radiatia solara

caldura pierduta Aport solar


prin transmisie si
reflexie

zidarie exterioara

termoizolatie opaca

radiatia solara

caldura pierduta
prin transmisie si
reflexie Aport solar

zidarie exterioara

strat absorbant (optional)

cavitate (optional)

material izolator
transparent

163
Pentru o fatada orientata spre sud castigul de energie pe an este de max. 100 kWh/m² in cazul
sistemului conventional si de max. 135 kWh/m² in cazul sistemului cu absorber solar.

In cazul sistemului conventional peretele absorbant vopsit in culoare neagra este prevazut la
exterior cu un strat termoizolant transparent aflat in spatele unei foi de geam (o unitate de fereastra
cu o singura foaie de geam in spatele careia se afla termoizolatia transparenta). Principiul de
functionare: peretele incalzit transfera caldura spre interior. Pentru a realiza o eficienta crescuta in
functionarea sistemului este necesar ca materialul din care este facut peretele sa aibe o densitate de
cel putin 1,400 kg/m³ (caramida din argila, piatra naturala, beton). Performanta sticlei utilizate si
tehnologia de umbrire sunt esentiale in controlul incalzirii / racirii spatiilor.

In sistemul materiale izolatoare transparente de fatada de tip colector solar peretele absorbant este
inlocuit de unitati absorbante care au in compunere un sistem de recirculare a apei. Sistemul
prezinta un avantaj de utilizare in special pentru anotimpurile de tranzitie, circuitul apei calde
putand fi extins si folosit la incalzirea unui alt perete care nu este orientat spre Sud.

Pe perioada verii, o izolatie termica performanta este o protectie impotriva caldurii. Pentru a asigura
un confort termic proiectarea va lua in considerare deasemenea umbrirea si optimizarea ventilarii.

5. PUNTILE TERMICE

Un principiu de baza al proiectarii unei Case Pasive este acela de a diminua foarte mult puntile
termice. Aceasta se poate realiza printr-o termoizolatie continua pe toata anvelopa cladirii.
Temperatura suprafetelor interioare trebuie sa fie ridicata pentru ca umiditatea critica sa nu apara in
niciun element de constructie, iar pierderile de caldura aditionale sa fie neglijabile. Daca
transmitanţa termică liniară ψ este mai mică decat 0.01 W/(mK), detaliul capata calitatea de a fi
“fara punte termica”.

Exemplu: puntea termica la jonctiunea peretelui de zidarie exterioara sau interioara cu placa de
beton poate fi complet indepartata daca se va introduce un bloc de beton poros (2) sub primul rand
de blocuri de zidarie utilizate la constructia peretelui.

164
6. INFILTRATIILE DE AER

Daca o cladire nu este suficient de bine izolata contra infiltratiilor de aer, aerul umed din incaperi
poate patrunde in elementele de constructie unde se produc deteriorari datorate condensului.
Problema se rezolva prin proiectare in asa fel incat sa fie stopate infiltratiile de aer.
Izolarea la infiltratiile de aer nu este neaparat o masura de eficienta energetica, ci de a evita
deteriorarea anumitor elemente de constructie.
Controlul fluxului de aer care traverseaza anvelopa de la interior la exterior sau vice versa poate fi
considerat cel mai important aspect al realizarii performantei cladirii. Scopul proiectarii trebuie sa
tinda spre fluxuri de aer zero.

Primul plan de control al infiltratiilor de aer este considerat sistemul bariera de aer – SBA (air
barrier system - ABS). In cladirile rezidentiale de joasa inaltime SBA se realizeaza pe fata
interioara a anvelopei. La multe cladiri moderne se mai realizeaza si o bariera de aer exterioara.
Un prim pas in realizarea sistemului bariera de aer este identificarea infiltratiilor de aer pe fiecare
element de constructie separat (de aici si denumirea de sistem al barierei de aer). In a doua treapta
se detaliaza felul in care bariera poate fi aplicata pe fiecare element de constructie in parte si
corectitudinea aplicarii ei.
O anvelopa poate fi considerata bine izolata la infiltratiile de aer numai daca se respecta
urmatoarele cerinte:
• continuitate (sistem de montare);
• rezistenta in timp (material);
• performanta (material);
• nedeformabilitate (material);
• impermeabilitate (material).
Materialele izolatoare, in general, nu sunt si izolatoare contra infiltratiilor de aer (exceptie spuma
din fibre de sticla). Anvelopa izolata la infiltratiile de aer trebuie proiectata. Datorita faptului ca
multe bariere de vapori se opun şi fluxurilor de aer s-a creat confuzie. Functia barierei contra
vaporilor este aceea de a controla difuzia vaporilor de apa, de a evita sau a micsora intensitatea
producerii fenomenului de condens. SBA controleaza fluxul de aer si deasemenea transferul masic
al vaporilor din aer. Bariera contra vaporilor nu va fi prevăzută niciodata ca SBA montata la
exterior la o cladire aflata intr-un climat rece.
165
Exista produse speciale pentru realizarea sistemului SBA si la exterior. Partea exterioara a
anvelopei trebuie sa fie cat se poate de bine proiectata astfel incat sa se evite orice infiltratie de aer.
Amandoua cerintele, de termoizolare si de izolare la infiltratiile de aer sunt esentiale pentru a realiza
o anvelopa de inalta calitate, dar in cele mai multe dintre cazuri amandoua trebuie sa faca obiectul
unei proiectari separate:
• o cladire bine izolata nu este neaparat o cladire bine izolata si la infiltratiile de aer; aerul
poate strabate usor prin unele tipuri de termoizolatii (de ex. vata minerala sau vata de sticla).
Aceste materiale pot avea excelente calitati de termoizolare, dar nu sunt bariere de aer.
• pe de alta parte o cladire foarte bine izolata la infiltratiile de aer nu este neaparat si o cladire
foarte bine termoizolata. (de ex. o folie de aluminiu este o bariera foarte buna contra
infiltratiilor de aer dar nu prezinta calitati termoizolante).
In cladirile care nu sunt prevazute cu un sistem de ventilare, n50 - valoarea schimburilor de aer
trebuie sa fie mai mica decat 3 h-1, iar daca exista un sistem de ventilare in cladire valoarea acestora
trebuie sa fie 1.5 h-1.
Criteriul de calitate la cladirile pasive este ca n50 sa nu fie mai mare de 0.6 h-1. In practica valorile
realizate s-au incadrat intre 0.2 si 0.6 h-1.
In cazul constructiilor
masive realizarea izolatiei
la infiltratiile de aer nu este
o problema. Construirea
unei case pasive din zidarie,
lemn, prefabricate, din
beton cu cofraj pierdut sau structuri metalice au asigurat un sistem la un nivel superior impotriva
infiltratiilor de aer. Este necesara o proiectare facuta cu multa grija si detalii pentru toate nodurile si
pentru toate situatiile in care anvelopa este penetrata. Deasemenea, este necesara o executie facuta
cu multa acuratete.
Respectarea principiilor de realizare a anvelopei izolate la infiltratiile de aer mai este cunoscuta ca
respectarea “regulilor liniei rosii” care inconjoara continuu la interior tot volumul casei pe fata
interioara a anvelopei.

7. PROIECTAREA SISTEMULUI DE VENTILARE

Sanatatea si confortul celor ce locuiesc intr-o Casa Pasiva sunt cele mai importante obiective in
proiectarea ei. Pentru a realiza calitatea aerului interior, care este indispensabila, schimbul de aer cu
exteriorul trebuie sa se faca la intervale regulate. Acest lucru nu se poate obtine numai prin
deschiderea ferestrei.

Un sistem de ventilare functioneaza corect daca aerul poluat este in mod constant inlocuit si
indepartat din bucatarii, bai si din alte camere unde se poate produce poluarea aerului in mod
semnificativ. Aerul prospat trebuie introdus deasemenea in camerele de zi, in camerele copiilor, in
dormitoare sau in camerele care indeplinesc functiunea de birou. Sistemul trebuie sa aprovizioneze
cu aer proaspat, atat de mult cat este necesar pentru a realiza tipul de confort igienic. Sistemul
trebuie sa functioneze cu aprovizionare de aer proaspat numai din exterior, nu din recircularea
aerului. Numai astfel se va obtine un nivel superior al calitatii aerului interior. Un sistem simplu
este cel prin care aerul proaspat din exterior este introdus in cladire prin grilele de ventilatie
practicate in peretii exteriori, dar acest sistem nu poate fi acceptat la o Casa Pasiva deoarece
pierderile de caldura sunt in acest caz semnificative.

166
In cladirile nou construite, in cazul in care nu exista un sistem de ventilare mecanic, ferestrele
trebuie deschise la intervale regulate. Pentru a obtine o rata a schimbului de aer de 0,33 schimburi
de aer pe ora, toate ferestrele ar trebui deschise si lasate deschise 5’ pana la 10’ odata la 3 ore, chiar
si pe timpul noptii. Aceasta, insa, este o metoda care nu poate functiona in toate locuintele. O
ventilare inadecvata conduce la o calitate a aerului interior caracterizata prin confort igienic scazut
si prin cresterea umiditatii si riscul aparitiei condensului. Daca ventilarea conduce la accelerarea
fluxurilor de aer, atunci aerul interior va fi mult prea uscat pe de o parte si se va pierde o cantitate
de energie prea mare, pe de alta parte.
In Europa Centrala sistemele de
ventilare ale caselor pasive
functioneaza la o inalta eficienta
prin recuperatorul de caldura.
Caldura din aerul care se evacueaza
din cladire este recuperate si este
cedata aerului proaspat introdus in
cladire cu ajutorul unui schimbator
de caldura. Fluxurile de aer nu se
amesteca in acest process. Un
sistem de ventilare performant
recupereaza caldura la o rata care
variaza de la 75% pana la 95%.
Acest sistem de ventilare
functioneaza cu un schimbator de
caldura contorizat al fluxurilor de
aer si ventilatoare de inalta eficienta energetica (“EC-motors” de foarte inalta eficienta). Cu aceasta
tehnologie recuperarea de caldura este de 8 pana la 15 ori mai mare decat necesarul de energie de
consum.
O alta oportunitate in cresterea eficientei sistemului de ventilare consta in utilizarea asa numitelor
puturi canadiene. Pe timpul iernii temperatura in interiorul pamantului (1,5 – 3,00 m adancime)
este mult mai ridicata decat temperature aerului exterior, iar in timpul verii temperatura in interiorul
pamantului este mult mai coborata decat cea din exterior. Deci aerul introdus in interiorul
pamantului este preincalzit sau pre-racit in conductele ingropate in pamant. Procesul poate fi
realizat direct utilizand aerul care sa circule prin conductele ingropate sau utilizand un schimbator
de caldura apa-aer.
In casele pasive este posibil de realizat un sistem compact al tuturor instalatiilor cladirii in cadrul
sistemului de ventilare.

8. FERESTRE

Ferestrele si alte goluri in anvelopa cunoscute ca suprafete vitrate au un impact major asupra
eficientei energetice a anvelopei cladirii. Se estimeaza ca 30% din energia consumata intr-o cladire
de tip rezidenta individuala se pierde datorita:
- deficientelor de proiectare in sistem pasiv privind amplasarea, orientarea si dimensionarea
golurilor de pe fatade cu orientari diferite;
- deficientelor de proiectare in sistem pasiv privind umbrirea;
- alegerii incorecte a tipului de tamplarie si a tipului de geam.

Dimensionarea si amplasarea golurilor pentru ferestre asigura iluminatul natural, ventilarea,


controlul zgomotului, securitatea si, nu in ultimul rand, legatura cu peisajul din proximitatea
cladirii.

In proiectarea de tip pasiv, ferestrele joaca un rol important fie ca sunt proiectate pentru a deveni
adevarate spatii solare, fie ca sunt de tipul performant al celor cu triplu vitraj.
167
Unul dintre principiile proiectarii de tip pasiv este acela conform caruia castigul termic solar poate
fi controlat. Ferestrele trebuie sa fie astfel amplasate, orientate, dimensionate si umbrite incat sa
poata acumula caldura in timpul iernii si sa o poata respinge in timpul verii.
Coeficientul de acumulare termica sau umbrirea sunt masuri pentru a realiza controlul termic al
ferestrei.

ELEMENTELE de analiza a
PERFORMANTEI FERESTREI
sunt:

 tipul tamplariei
 tipul geamului
 modul de instalare al
fereastrei (pozitionare in
cadrul anvelopei termice)

Performanta termica a ferestrei este caracterizata de coeficientul de transfer termic U şi de


transmitanţa termică liniară Ψ. O fereastra pentru Casa Pasivă, cu UW mai mic decat 0.8 W/(m²K),
asigura un confort termic ridicat.

Tipul de fereastra atat din punct de vedere al tamplariei cat si al geamului depinde de climat. In
climatul Europei Centrale sunt trei cerinte esentiale la care trebuie sa raspunda ferestra Casei
Pasive:
• triplu vitraj cu trei foi dintre care doua foi low-e (sau alta combinatie de panouri care au o
pierdere redusa de caldura comparabila);
• distantieri calzi - "Warm Edge" (5);
• tamplarie supraizolata.

A fost demonstrat ca utilizarea


acestor ferestre de inalta eficienta va
avea o comportare energetica
pozitiva chiar in perioadele de iarna
in Europa Centrala, atata timp cat
amplasarea ferestrelor si orientarea
cladirii sunt bine alese si nu se
promoveaza umbrirea excesiva.

Solutia, in cazul proiectarii unei case pasive consta in utilizarea unei tamplarii izolate caracterizata
de o valoare UW < de 0,8 W/ m2K.O consecinta este temperatura ridicata a suprafetei interioare a
ferestrei care poate fi chiar mai mare de 17 °C, chiar in noptile reci de iarna.

La casele pasive se utilizeaza tamplaria cu triplu vitraj si U = 0,7W/(m2K), iar geamurile prezinta
fetele catre interspatiul umplut cu Kripton tratate low-e. Aceste geamuri performante au ca efect
injumatatirea energiei pierdute in comparatie cu tamplaria cu dublu vitraj low-e si in acest caz
vorbim de calitatea unei anumite sticle, care se foloseste mai ales pentru casele pasive solar
eficiente. Castigul solar prin acest tip de geam este mult mai mare decat pierderile de caldura chiar
in lunile de iarna decembrie sau ianuarie. Important este şi tipul “distantierilor” (spacers) utilizati.

168
Tabel.
Tehnologii innovative in Casa Pasiva

componente ale constructiei caracteristici specificatii


anvelopa cladirii supraizolare U in jur de 0.1 W/(m2K)
jonctiuni intre elementele reducerea puntilor
constructiei termice ψ =0.0 W/(m2K)
etanseitatea cladirii anvelopa care sa nu
permita infiltratii de aer n50 =0.5 h-1
utilizarea terenului pentru preincalzirea aerului peste 8oC
schimbul de caldura exterior
ventilare pentru asigurarea flux de aer introdus si total in jur de 140 m3/h sau
confortului igienic condus prin intreaga 1m3/h/m2
cladire – extragerea prin
incaperile umede
recuperare de caldura schimbator aer-aer η>80%

recuperare de caldura din aerul pompa de caldura pentru max. 1000 watts anual
evacuat incalzirea apei COP> 3 sistem monovalent
utilizarea energiei solare in optimizarea suprafetelor aprox. 40% acoperire din
sistem pasiv vitrate necesarul de energie pentru
incalzirea spatiilor
geamuri performante 3-foi de geam low-e Ug < 0.7 W/(m2K)
g =50%
tamplarie performanta tamplarie supraizolata UW < 0.8 W/(m2K)
colectori solari integrati anvelopei 50% acoperire pentru
prepararea apei calde
menajere
aparatura electrica de inalta eficienta si joasa economie de energie peste
energie 50%
acoperirea necesarului de Ex: proiect cu utilizarea 100% acoperire peste
energie si din resurse energiei eoliene necesarul de energie mediu
regenerabile de consum

169