Virusul HIV

Marius Andreiași
Definiție
HIV reprezintă prescurtarea în limba engleză a Human Immunodeficiency Virus (Virusul Imunodeficienței
Umane). De fapt, acest termen denumește două virusuri înrudite, din categoria retrovirusurilor, HIV-1 și HIV-
2, care cauzează la om sindromul imunodeficienței dobândite (SIDA). Aparținând retrovirusurilor, nu poate fi
îndepărtat complet din organism pentru că acest tip de virusuri are capacitatea de a-și înscrie codul în codul
genetic al celulei gazdă. O infectare cu HIV duce după o perioadă lungă de incubare, de ani, chiar zeci de
ani, la declanșarea bolii SIDA.

Mecanismul de infecție
În prima etapă, HIV-ul infectează receptorii CD4, folosindu-i apoi ca poartă de intrare în organism. Multe tipuri
de celule au epitopul comun cu aceste proteine în care CD4 joacă un rol crucial: macrofagele, fibroblaștii,
monocitele, limfocitele T, limfocitele B, limfocitele NK (natural killer); celulele endoteliale, celulele microgliale
și celulele epiteliului gastrointestinal sunt țintele primare preferate de HIV.
Structură și funcționare :genomul viral
HIV este un retrovirus circular, din specia lentivirusurilor. Infecțiile cu acest tip de virus decurg de regulă
cronic, cu o perioadă lungă de latență, afectând și sistemul nervos. Diametrul este de 100-200 nm ș este
înconjurat de un înveliș de lipoproteine.
În interiorul acestui înveliș se găsesc circa 72-100 de complexe glicoproteice, formate doua glicoproteine:gp
120 si gp41. Gp120 are rolul de legare de receptorii CD4 a celulei țintă. Învelișul virusului se formează din
membrana celulei gazdă și are deci o parte din proteinele membranare ale celulei gazdă, de exemplu
molecule HLA I și II și proteine de adeziune (legare). Copia ARN-ului viral se află în interiorul a două capside
alături de enzimele reverstranscriptază, intergrază și protează, necesare pentru multiplicarea virală.
Genomul virusului HI este mai complex decât cel a altor retrovirusuri. Genele accesorii (vif, vpu, vpr, tat, rev,
nef) au alături de genele uzuale (gag, pol, env) îndeplinesc mai ales functii regulatoare.
Nu este vizibil sub microscopul electronic din cauza diametrului foarte mic.

Structura HIV:
HIV este format din 2 lanțuri scurte de ARN, compuse din 9200 nucleotide precum și enzime virale,
clasificate astfel:

 proteine structurale/enzime virale. Produșii genelor gag, pol, env: revers-transcriptaza, proteaza,

ribonucleaza și integraza, toate încapsulate într-o anvelopă lipidică, care conține antigenul Gp120
cu rol foarte important în legarea de CD4 a genomului HIV.
 proteine reglatoare Tat și Rev (HIV) și Tax/Rex (HTLV) modulează transcripția și sunt esențiale
pentru propagarea virusului.
 proteine auxiliare: Vif, Vpr, Vpu, Vpx, Nef, unele cu rol încă neelucidat.

Diagnostic
Scopul depistării virusului HIV este descoperirea persoanelor seropozitive.Testarea seropozitivitatii se
supune unei reguli de confidențialitate medicale , procesul de secretizare a identității celui testat fiind
reglementat prin lege, cel putin in Romania. Depistarea infecției cu HIV este posibilă în oricare fază de boală.
Includrea infecției într-una din cele patru faze de stare se face în baza rezultatelor de laborator și a tabloului
clinic a celui infectat. Un test HIV positiv în primele două faze demonstrează infectarea cu virusul HIV. Abia
faza a treia și faza a patra de infectare cu HIV justifică folosirea termenului de boală SIDA.
Virusul poate fi depistat prin mai multe metode, precum:
 Depistare prin metoda ELISA
 Testul rapid
 Confirmarea prin testul Western Blot
 Testul folosind reacția de polimerizare în lanț

Dinamica infecției
După intrarea HIV-ului în celula gazdă și stabilirea infecției, replicarea virală poate avea loc la locul infecției
sau în interiorul celulelor mononucleare, dar apoi locul major de multiplicare devin țesuturile limfoide ale
organismului: nodulii limfatici, splina, ficatul și măduva spinării. Pe lângă nodulii limfatici, intestinele pot
deveni un rezervor important pentru HIV. Macrofagele și celulele Langerhans (o subdiviziune a celulelor
dendritice), dar și celulele epiteliale cum ar fi cele ale tractului genital, sunt importante rezervoare și vectori
pentru răspândirea infecției HIV în organismul uman. Atât macrofagele cât și celulele Langerhans sunt
infectate de HIV dar nu sunt distruse de acesta.