Subiectul I

De-a lungul timpului, știința a întâmpinat dificultăți în a fi acceptată ca mijloc de înțelegere al

lumii, tocmai datorită faptului că omul nu a pus accent asupra educației vreme de mii de ani,
și în încercarea de-ași explica anumite fenomene, ajungea bineînțeles în sfera magiei și a
sacralității. Astfel, multe mari personalități ale acelor timpuri au trecut sub anonimat, fiind
considerate eretice.
Mai mulți ucenici învățau împreună arta medicinei și participau la îmbunătățirea
cunoștințelor în acest domeniu, astfel că, semnându-se toți sub numele profesorului în
momentul în care era tipărit un tratat, numele lor au rămâneau necunoscute sau ignorate.
Datorită evoluției alerte de care a beneficiat medicina in ultimul secol, anumite instrumente
de examinare sau tehnici care poartă numele diferiților medici din trecut, sunt înlocuite în
practica medicală curentă, ieșind din uz.
De asemenea, multe dintre scrierile medicilor au fost incendiate intenționat, tocmai pentru a
demonstra superioritatea Bisericii asupra științei.
În funcție de domeniile în care au adus inovații, în cinstea lor pot fi denumite mai multe
organe sau fenomene ale căror descoperiri le aparțin. Le pot fi alocate diferite zile în care să
fie amintite contribuțiile lor, pentru a sublinia caracterul indispensabil al acestora. La finalul
fiecărui capitol din diferite manuale ar trebui însemnate date despre începuturile studiului
obiectului respectiv și contribuția succesivă a medicilor până în momentul prezent. Publicarea
unor articole care vizează scrierile medicale rămase în decursul timpului ar putea fi o
modalitate bună de a trezi curiozitatea cititorilor de reviste de specialitate. O altă modalitate
de cinstire este plasarea de busturi sau tablouri în instituții medicale, furnizând și unele
informații despre contribuțiile lor. În cadrul examenului de anatomie ar putea fi introdusă ca
fiind obligatorie cunoașterea numelor celor care au descris pentru prima dată un anumit organ
sau o anumită zonă. De asemenea, studenții facultăților de medicină ar putea fi încurajați să
realizeze rezumate care urmăresc evoluția din trecut și până în momentul prezent în diferite
domenii. Anul 1 de studiu din cadrul Facultății de Medicină ar trebui sa beneficieze în ambele
semestre de predarea Istoriei Medicinii. Educarea studenților în spiritul apartenenței la o
comunitate i-ar face să-i prețuiască mai mult pe predecesorii lor. Muzeele ar trebui să
constituie un mod de satisfacere a curiozităților în ceea ce privește instrumentele medicale
sau planșele cu ilustrații anatomice.

Subiectul al II-lea
Izvoarele istorice sunt diverse, fiecare contribuind la formarea unei idei de ansamblu despre
un anumit domeniu. În cazul evoluției Medicinei, s-a observat că, încă din perioada
Preistorică, omul a încercat pe de-o parte să vindece suferințele semenilor săi, iar pe de altă
parte să își înțeleagă propriul trup. Astfel, analizarea fosilelor si studiul scheletelor pentru
observarea unor procese de vindecare sau chiar a primelor forme de intervenții chirurgicale
ne dezvăluie ca în perioada preistorică au fost efectuate primele trepanații și amputări. De
asemenea, papirusurile medicale din perioada Antichității cuprind cunoștințele din acele
timpuri și zugrăvesc o imagine a lumii medicale respective. În timpul Evului Mediu, cu toate
că Biserica deținea monopolul, Medicina nu a încetat să evolueze, astfel anumite documente
istorice atestă existența unor „spitale” sau chiar a unor legi care privesc executarea actului
medical. De asemenea, numeroase tratate au fost scrise și tipărite, jucând un rol important în
cunoașterea nivelului de evoluție în diferite perioade de timp. Totodată, anumite picturi,
desene sau schițe au rămas până astăzi reprezentări fidele din punct de vedere anatomic ale
unor structuri. O altă sursă de documentare medico-istorică sunt anumite artefacte care
constau în instrumente folosite spre exemplu în Evul Mediu la realizarea anumitor tehnici cu
caracter medical. Diferite planșe gravate s-au păstrat până în prezent, constituind un alt mod
de a înțelege nivelul de dezvoltare al Medicinei în diferite stadii din trecut. În același timp,
mulajele anatomice sunt de asemenea surse de documentare medico-istorică.

Subiectul al III-lea
Atât Andreas Vesal, cât și Bartolomeo Eustachi au studiat Anatomia, având contribuții
deosebit de importante în acest domeniu. Vesal corectează 200 de greșeli ale lui Galen, este
întemeietorul anatomiei moderne și totodată primul care explică anatomia inimii, venelor, a
osului sacru și a sternului; Eustachio descrie în detaliu anatomia urechii, a dinților, este cel
care descoperă existența glandelor suprarenale, dar și a comunicării dintre faringe și urechea
medie printr-un conduct care îi poartă numele –„Trompa lui Eustachio”. O altă asemănare o
constituie perioada comună în care au trăit și și-au adus contribuția în domeniul medical, și
anume perioada Renașterii. Ambii au scris câte o lucrare intitulată „Tabulae Anatomicae”,
lucrari importante de anatomie.
Deși ambii au trăit în aceeași perioadă de timp, Eustachio nu s-a bucurat de aceeași faimă
precum contemporanul său Vesal, datorită piedicilor puse de Biserica Catolică. Astfel,
lucrarea sa „Tabulae Anatomicae” a fost publicată doar în 1714 de către Lancisi, la aproape
două secole de la publicarea lucrării lui Vesal în 1538. Dacă Vesal folosea metoda anatomiei
comparate, realizând încă din perioada copilăriei disecții pe iepuri și rațe, Eustachio face
disecții foarte minuțioase, acordând o deosebită atenție detaliilor pe care le observă și
realizând ilustrații mult mai corecte din punct de vedere anatomic.

Sud. Ilea Teodora-Ioana

An I, Seria 2, Grupa 15