Buna ziua!

Mă numesc Miron Cristina-Florentina, iar astazi mă prezint în fața dvs cu

lucrarea de licență libertatea de exprimare în jurisprudenta Curții Europene a Drepturilor
Omului.
Lucrarea este structurată pe 3 capitole, capitolul 1 face referire la drepturile și libertațile
fundamentale ale omului, capitolul 2 detalieaza în amanunt Libertatea de exprimare și limitele
sale, iar ultimul capitol cuprinde studiul de caz privind încalcarea libertății de exprimare în
jurisprudența CEDO.
Nu o sa va retin prea mult cu partea teoretica, însa voi puncta cateva aspecte mai
importante, aprofundand drepturile și libertățile fundamentale ale omului din literatura de
specialitate a rezultat că omul de-a lungul vieții beneficiază de o serie de drepturi inerente
ființelor umane oriunde în lume s-ar afla, făcându-se abstracție de orice alt aspect.
Libertatea de exprimare protejată de art. 10 din Conventie face referire la mai multe
drepturi fundamentale, fiind „libertatea mamă” a drepturilor de comunicare. Conform
clasificărilor din literatura de specialitate în ceea ce privește drepturile şi libertăţile
fundamentale, se remarcă că libertatea de exprimare include libertatea de opinie, libertatea de
informare și libertatea presei.Asadar, libertatea de exprimare este un drept ce are un conținut
complex, totodata nefiind intru totul o libertate absolută.
Studiului de caz are la baza cererea unui cetatean roman impotriva Romaniei, care a
sesizat Curtea privind incalcarea art. 10 din Conventie.
Reclamanta ziarista de profesie în cadrul unui cotidian, este acuzată calomnie. Aceasta a
luat la cunoștință despre un comunicat de presă publicat de către Curtea de Apel Constanța si
Tribunalul Constanța, ce face referire la cercetarea disciplinară a unui judecător, care s-a
pronunțat într-un lititgiu de drept al muncii privind concedierea unei angajate de către o
societate comercială, articol ce a fost publicat ulterior de catre reclamanta in cotidian.
Judecătorul a sesizat instanţele române, ce au condamnat-o pe reclamantă pentru
infracţiunea de calomnie, menționând că articolul în cauză aduce în mod direct diminuarea
încrederii publicului în justiţie, nu doar scăderea încrederii cetățenilor în magistrați.
Reclamanta a introdus recurs împotriva hotărârii judecătoriei. În faţa Tribunalului
Constanţa reclamanta a declarat că scopul publicării articolului său era de apărare a bunei
funcţionări a justiţiei. Aceasta incercand sa faca proba veritati ce constă în comunicatul de
presă privind îndatoririle profesionale ale judecătorului. Ulterior s-a hotarat stramutarea cauzei
în faţa Tribunalului Galaţi.
Recursul reclamantei a fost admis parțial de către Tribunalul Galaţi și a modificat
hotărârea judecătoriei Constanța, reducand despăgubirile, restul dispoziţiilor din hotărâre au
rămas neschimbate.
Curtea europeană a menționat că statul pârât a acordat prioritate victimei ce avea
calitatea de magistrat, astfel în opinia Curții statul a încercat să creeze un mit prin care
magistrații nu pot face obiectul unei critici în presă. Totodată, Curtea spune că Guvernul român
nu a analizat în mod corect circumstanțele cauzei, respectiv interesul general al subiectului
tratat sau existenţa unei anchete disciplinare împotriva magistratului.
Toate cele precizate au condus Curtea la concluzia că art. 10 din Convenția Europeană a
Drepturilor Omului, a fost încălcat, articol ce garantează dreptul la liberă exprimare. Astfel,
statul pârât în decurs de 3 luni de la data rămânerii hotărârii definitive, are obligația de a achita
reclamantei o suma de banii, pentru prejudiciu moral, plus orice sumă ce poate fi datorată cu
titlu de impozit și cheltuielii de judecată efectuate privind prestația din faţa Curţii a avocatului
reclamantei.