ENCEFALUL

Trunchiul cerebral

Este format din trei etaje:

- bulb (mӑduva prelungitӑ);

- puntea lui Varolio;
- mezencefal.
În trunchiul cerebral îṣi au originea zece, din cei 12 perechi de nervi cranieni.

Bulbul, puntea ṣi mezencefalul sunt sediul unor reflexe somatice ṣi vegetative: salivator, de
deglutiṭie, de vomӑ, tuse, strӑnut, masticatori, cardioacceleratori, cardioinhibitori, de clipire,
lacrimal, pupilare de acomodare ṣi fotomotor.

Cerebelul

Ocupӑ fosa posterioarӑ a craniului, fiind separat de emisferele cerebrale prin cortul
cerebelului, excrescenṭӑ a dura mater cerebrale.

Este situat înapoia bulbului ṣi a punṭii, cu care delimiteazӑ cavitatea ventriculului IV.

Are forma unui fluture, prezentând o porṭiune medianӑ – vermisul - ṣi douӑ porṭiuni laterale
voluminoase, numite emisfere cerebeloase.

Este legat de bulb, punte ṣi mezencefal, prin pedunculi cerebeloṣi inferiori, mijlocii ṣi
superiori.

Aceṣtia conṭin fibre aferente ṣi eferente, doar cei mijlocii au doar fibre aferente.

Suprafaṭa cerebelului este brӑzdatӑ de ṣanṭuri paralele, cu diferite adâncimi.

Unele sunt numeroase ṣi superficiale, delimitând lamelele (foliile) cerebeloase, altele sunt mai
adânci ṣi delimiteazӑ lobulii cerebelului, ṣi altele foarte adânci, care delimiteazӑ lobii
cerebelului.
Lobii sunt: anterior (paleocerebel);

posterior (neocerebel);

floculonodular (arhicerebel).

La exterior se aflӑ substanṭa cenuṣie, care formeazӑ scoarṭa cerebelului.

La interior se aflӑ substanṭa albӑ, care trimite prelungiri în interior, dând aspectul unei
coronae de arbore – arborele vieṭii.

În interiorul substanṭei albe se aflӑ zone de substanṭӑ cenuṣie, care formeazӑ nuclei
cerebelului.

Extirparea cerebelului produce astenie (scӑderea forṭei voluntare);

astazie – tulburӑri ale ortostatismului;

atonie – diminuarea tonusului muscular.

Dupӑ câteva luni, tulburӑrile se atenueazӑ prin compensare corticalӑ.

Diencefalul

Cuprinde:- talamusul – releu pentru toate sensibilitӑṭile, cu excepṭia celor olfactive, vizuale ṣi
auditive;

- metatalamusul – releu al sensibilitӑṭilor vizualӑ ṣi auditivӑ;

- hipotalamusul – centru superior de integrare, reglare ṣi coordonare a principalelor

funcṭii ale organismului, printre care metabolismul intermediar, secreṭia endocrinӑ,
termoreglarea, digestia, prin centrii foamei, setei ṣi saṭietӑṭii, acte comportamentale,
comportamente sexuale, ritm somn-veghe.

-epitalamusul – include epifiza.

 Emisferele cerebrale

Reprezintӑ partea cea mai voluminoasӑ a sistemului nervos central.

Sunt legate între ele prin comisurile creierului, iar în interiror conṭin ventriculii laterali I ṣi II.

Activitatea mai complexӑ a membrului superior drept precum ṣi localizarea centrului vorbirii
în emisfera stângӑ, determinӑ asimetria de volum, emisfera stângӑ fiind mai dezvoltatӑ la
dreptaci.

Emisferele cerebrale prezintӑ trei feṭe: lateralӑ, inferioarӑ (bazalӑ), medialӑ.

Pe faṭa lateralӑ, existӑ douӑ ṣanṭuri mai adânci: fisura lateralӑ a lui Sylvius, ṣi ṣanṭul central
Rolando.

Aceste ṣanṭuri delimiteazӑ patru lobi:

- lobul frontal, situat înaintea ṣanṭului central;

- lobul parietal, deasupra scizurii laterale;
- lobul temporal, sub fisura lateralӑ;
- lobul occipital, în partea posterioarӑ.
Ṣanṭurile mai puṭin adânci, împart lobii în giri.

Pe faṭa medialӑ, se aflӑ corpul calos.

În partea posterioarӑ se aflӑ scizura calcarinӑ, care este un ṣanṭ orizontal.

Pe faṭa bazalӑ începe fisura lateralӑ a lui Sylvius, care împarte aceastӑ faṭӑ în:

- lob orbital, situat anterior de fisura lateral;

- lob temporo-occipital, situat posterior de fisura lateralӑ.
La nivelul lobului orbital se aflӑ un ṣanṭ cu direcṭie antero-posterioarӑ, ṣanṭul olfactiv, care
adӑposteṣte bulbul olfactiv.

Lateral de ṣanṭul olfactiv se aflӑ ṣanṭurile orbitare, aṣezate sub forma literei H, între care se
delimiteazӑ girii orbitali.

Lobul temporo-occipital prezintӑ ṣanṭul hipocampului, ṣanṭul colateral ṣi ṣanṭul occipito-

temporal.

Între acestea existӑ trei giri: girul hipocampic ṣi girii occipito-temporal medial ṣi lateral.

Substanṭa cenuṣie se aflӑ la suprafaṭӑ, formând scoarṭa cerebralӑ, iar în profunzime formeazӑ
nuclei bazali (corpii striaṭi).

Substanṭa albӑ înconjoarӑ ventriculii cerebrali I ṣi II.

Corpii striaṭi reprezintӑ nuclei importanṭi ai sistemului extrapiramidal ṣi sunt aṣezaṭi deasupra
ṣi lateral de talamus.

Scoarṭa cerebralӑ

Reprezintӑ etajul superior de integrare a sistemului nervos.

Substanṭa albӑ a emisferelor cerebrale este formatӑ din fibre de proiecṭie, comisurale ṣi de
asociaṭie.

Fibrele de proiecṭie unesc în ambele sensuri scoarṭa cu centrii subiacenṭi.

Fibrele comisurale unesc cele douӑ emisfere, formând corpul calos, fornixul (trigonul
cerebral) ṣi comisura albӑ anterioarӑ.

Fibrele de asociaṭie leagӑ regiuni din aceeaṣi emisferӑ cerebralӑ.

Scoarṭa cerebralӑ cuprinde paleocortexul ṣi neocortexul.

Paleocortexul

Este inclus în sistemul limbic ṣi conṭine douӑ straturi celulare, având legӑturi cu analizatorul
olfactiv, hipotalamusul, talamusul, epitalamusul, ṣi mai puṭin cu neocortexul.

Cele mai importante componente ale sistemului limbic, sunt calea olfactivӑ, format din nervul
olfactiv, tractul olfactiv ṣi hipocampul.

Paleocortexul ocupӑ o zonӑ restrânsӑ pe faṭa medialӑ a emisferelor cerebrale.

Este alcӑtuit doar din douӑ straturi celulare ṣi este centrul proceselor psihice afectiv-
emoṭionale ṣi al actelor de comportament instinctiv.

Neocortexul

Este format din ṣase straturi celulare ṣi reprezintӑ sediul proceselor psihice superioare –
activitatea nervoasӑ superioarӑ – ANS.

Prin aceasta se înṭeleg procesele care stau la baza memoriei, învӑṭӑrii, gândirii, creaṭiei.