PINA BAUSCH

ORFEU ȘI EURIDICE

Pina Bausch a fost unul dintre cei mai semnificativi coregrafi ai secolului XX.S-a născut în anul
1940 și a murit în anul 2009 , lăsând în urmă o întreagă istorie coregrafică.Din relatările
articolelor de specialitate, rezumăm poate cea mai importantă idee a carierei sale : întreaga sa
activitate a avut influențe reale, încă din copilăria acesteia. Criticii și scriitorii spun ca operele
sale au fost influențate în mare măsură de realitate : de experiențe din copilărie, școală , locurile
în care aceasta a locuit sau a călătorit , avand o afinitate în a studia fiecare om din jur și de a
descifra și a transpune scenic fiecare experiență cu care s-a confruntat de-a lungul timpului.

Bausch a iniţiat o metodă de creare a coregrafiilor care a fost copiată la scară mare. Începea
repetiţiile punând dansatorilor întrebări despre amintirile lor, despre viaţa zilnică şi le cerea apoi
să ilustreze prin dans.

Îdeile şi sentimentele erau adesea dure, precum frustarea şi înstrăinarea, cruzimea şi durerea, dar
nu de puţine ori erau lucrate cu umor. Se zice că Pina obişnuia să spună „nu mă interesează cum
se mişcă oamenii, ci ce îi mişcă”.

Într-un interviu din 2005 pentru Le Figaro, a spus despre dansatori că au multă tehnică, dar „caut
altceva”, spunea ea, „posibilitatea de a-i face să simtă ce înseamnă fiecare gest. Totul trebuie să
vină din inimă, trebuie să fie trăit”.

Stilul ei se reflectă în creaţiile coregrafilor europeni Jan Fabre, Anne Teresa de Keersmaeker,
Sasha Waltz şi Alain Platel. De asemenea, a influenţat coregrafii americani de dans contemporan
pentru care graniţa dintre teatru şi dans a devenit una fluidă.

Legenda lui Orfeu și Euridice

Povestea de iubire dintre cele două personaje mitologice - Orfeu și Euridice - i-a impresionat
deopotrivă pe zei și pe pământeni. Este portretizarea iubirii pierdute, apoi regăsite pentru a fi
pierdută a doua oară.
Orfeu este considerat ca fiind cel mai de seama cantaret de imnuri din vechea Elada, vestit
pentru puterea de a fermeca pe oricine cu maiestria sa. Cantaret desavarsit, personajul a devenit
cu timpul arhetipul artistului.
Dupa despartirea de ortacii lui Iason, Orfeu s-a indragostit de frumoasa nimfa Euridice, in ochii
careia, fericirea sa se oglindea zile si nopti in sir, si s-a casatorit cu aceasta. Din pacate, aceasta
minunata poveste de dragoste a fost de scurta durata.
Distrus de durere, Orfeu cere zeilor ajutor, pentru a-i reda iubita. Dar, cerul tace. Atunci, Orfeu
se hotaraste sa mearga el insusi pe taramul umbrelor si dupa mai multe peripetii, depasind cu
lira sa fermecata toate obstacolele din cale, ajunge in fata temutului Hades. Acesta, fermecat de
frumusetea muzicii si a versurilor sale, se lasa induplecat si promite sa o lase pe Euridice sa-l
urmeze in lumea celor vii, cu singura conditie ca el, Orfeu, sa mearga in fata ei si sa nu intoarca
privirea catre Euridice, pana nu vor parasi lumea umbrelor. Aproape de iesire, Orfeu se teme ca
nu cumva Euridice sa se fi ratacit si intoarce capul, dar tot ce mai vede este cum iubita sa, cu
bratele intinse catre el, aluneca inapoi in Infern. In nerabdarea lui, Orfeu a uitat ca amandoi
trebuie sa fie in lumea de sus iar in momentul cand a pasit in lumea de sus, s-a intors spre ea
pentru a o vedea. Euridice a disparut a doua oara, de data aceasta pentru totdeauna.
Revenit pe pamant, Orfeu nu mai vrea nimic. Rataceste trist si abatut, singura sa consolare, fiind
muzica si poezia sa. Nu mai vrea sa iubeasca nicio femeie, ramanand fidel iubitei sale, chiar
dincolo de moarte.
Dupa moartea sa, muzele lui Apollo au pus lira lui Orfeu pe cer, unde o vedem si
noi: Constelatia Lirei, care ne reaminteste de una dintre cele mai frumoase povesti de dragoste
eterna, petrecuta in cer sau pe pamant.
Dragostea lui Orfeu pentru Euridice semnifica limita pana la care poate ajunge devotamentul
în căsătorie și existența unei iubiri mai presus de moarte

Orfeu și Euridice – spectacolul creat de Pina Bausch

Prima apariție a acestui spectacol datează din anul 1975 și este împărțit în patru moment : duelul,
violența, pacea și moartea
Pina, după cum explică Brigitte Lefèvre , „a avut o viziune foarte muzicală asupra acestei opere
și a pus cântăreții în situația dansatorilor și a dansatorilor în cea a cântăreților.” De aici
denumirea opera-dans sau opera dansată (opéra dansé) pe care Pina a inventat-o pentru a-și
defini stilul. Este evident că există o dramaturgie după coregrafia sa, dar spre deosebire de
Iphigenia din Tauride, în care cântăreții nu au fost prezenți pe scenă, aici dansul și cântecul sunt
integrate într-o singură dimensiune, separate, dar capabile să compună un întreg întreg și unic
tablou coregrafic.
În urma vizionării spectacolului pus în scenă în anul 2008, am descoperit un spectacol greu de
descifrat ca prim impact, însă în urma documentării am descoperit o complexitate care merită
discutată și apreciată la cel mai înalt nivel.
Aprecierile se îndreaptă spre modul în care muzica, dansul și expresivitatea dansatorilor te poartă
exact în lumea care trebuie văzută în fiecare parte a spectacolului. Faptul că în producție sunt
implicați foarte mulți oameni, m-a determinat să observ cu greu simplitatea sau chiar lipsa
decorului. Dacă aș fi avut aptitudinile necesare, mi-ar fi placut sa particip în orice rol la acest
spectacol. Sunt fascinată și mi se pare cel mai greu într-o astfel de producție, modul în care
reușești să transmiți publicului stari, idei , poveste , etc. și în același timp să îți execuți cu talent
și precizie mișcările de dans.
Bibliografie (Webografie) 

https://en.m.wikipedia.org/wiki/Pina_Bausch

https://www.catchy.ro/pina-bausch-dance-dance-or-we-are-lost/84230

http://www.universdecopil.ro/legenda-lui-orfeu-si-euridice.html

https://bachtrack.com/review-lincoln-center-festival-2012-pina-bausch-paris-ballet-orpheus

https://www.codalario.com/gluck/rss/critica-el-orfeo-de-gluck-coreografiado-por-pina-bausch-en-el-
teatro-real_2174_39_5050_0_1_in.html