Ioniță Adriana

Coregrafie an III

Martha Graham

Martha Graham este o figură emblematică pentru perioada reformatoare a dansului clasic.

Aceasta readuce în prim plan simbolistica gestului din dansul tragediei grecești spre exemplu,
schemata care reprezintă extensii ale brațelor, pentru a sugera trăiri catarctice sau sentimente
de ură, sentimente negative.

De la exprimarea profundă a gesturilor pentru a transmite diverse trăiri, stilul Marthei

Graham evoluează către formarea unei teatralități în care opera de artă a artistului vizual
completează mișcarea și coregrafia.

Inovațiile tehnice create în raport cu simbolurile culturii antice (mituri și coduri teatrale),
constituie o sursă inepuizabilă de material teatral coregrafic pentru dansul modern.
Analizarea coregrafiei creată de Martha Graham presupune conștientizarea legăturilor între
nivelurile teatralității , a dramaturgiei muzicale și de raporta întregul demers la fenomenul
artistic general. Coregrafia ei trebuie văzută ca entitate totală, strâns legate de instalație,
sculptură, spațiul determinat de fantezia asrtistului vizual.

Concepțiile coregrafice ale Marthei Craham, nu pot fi abordate separate de poetica vizuală și
sculptura lui Isamu Noguchi. Spectacolele sunt un produs complex obtinut în urma
colaborării cu sculptorul japonez , modificând astfel total concepția tradițională a
scenografiei.

În plan muzical, aceasta lucrează cu compozitori americani contemporani (Gian-Carlo

Menotti, Copland, Hindemith, Samuel Barber), evidențiind impulsurile ritmice și disonanțele
armonice. Acțiunile scenice sunt subliniate musical, print ritm, accente, justificând astfel
mișcările abrupt și impulsurile gestuale.

In 1930 Martha a identificat un nou sistem de mișcare și noi principii de coregrafie. Bazându-
se pe propria percepție a principiului tensiunii si relaxării, Graham a identificat o metoda de
respirație și de control al impulsului pe care a denumit-o “inspirație si expirație”.
Mișcarea însemna pentru ea contractarea mușchilor și scurgerea energiei din corp atunci cand
mușchii se relaxau. Aceasta metoda de control al muschilor a creat dansatorilor săi o apariție
stângace, lipsită de grație, total nefamiliară publicului obișnuit cu mișcările ușoare și lirice ale
Isadorei Duncan. Sistemul de mișcare al Marthei Graham și teoria contracției și degajării sunt
elemente centrale ale dezvoltării dansului modern in Statele Unite.
 Ioniță Adriana
Coregrafie an III