Liceul de Coregrafie și Artă Dramatică

Octavian Stroia

Lucrare teoretică pentru susținerea competențelor profesionale

DANSUL CONTEMPORAN ÎN ROMÂNIA

Cluj – Napoca, 2018

CUPRINS
 Pag.
Argument . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2

Capitolul 1 – Apariţia şi dezvoltarea dansului modern în România

1.1 Origini
1.2 Primele trupe de dans modern în România

Capitolul II – Dansul contemporan în România

2.1 Miriam Răducanu
2.2 Gigi Căciuleanu
2.3 Răzvan Mazilu
2.4 Cosmin Manolescu

Concluzii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Bibliografie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Argument

2
 Lucrarea de faţă prezintă sinteza unor investigaţii prezentate în literatura de specialitate,
având în vedere apariţia dansului contemporan în România şi particularităţile acestuia, precum şi
modul de abordare al acestui stil de dans din perspectiva unor coregrafi români, printre care se
numără Gigi Căciuleanu, Miriam Răducanu, Răzvan Mazilu, Cosmin Manolescu.
Abordarea dansului contemporan se poate realiza din perspectiva a două principii,
conform cu definiţia termenului de contemporan şi anume stiluri de dans practicate în zilele
noastre, precum hip-hop, tehno ş,a. şi dansul contemporan practicat ca un dans independent,
având propriile sale elemente şi caracteristici. Prezenta lucrare încearcă să evidenţieze cele două
aspecte menţionate mai sus din prisma românească.
Lucrarea este structurată în două capitole şi mai multe subcapitole, primul capitol
încercând să familiarizeze cititorul cu elementele teoretice ale dansului modern, urmând ca în cel
de-al doilea capitol să prezinte dansul contemporan din România în viziunea unor dansatori şi
coregrafi români precum Gigi Căciuleanu, Miriam Răducanu, Răzvan Mazilu şi Cosmin
Manolescu.

CAPITOLUL 1
3
 APARIŢIA ŞI DEZVOLTAREA DANSULUI MODERN ÎN ROMÂNIA

1.1. ORIGINI
Una dintre defintiţiile dansului modern unic pentru secolul XX îl descrie ca find “ o
tradiţie a dansului teatral„1. Dansul modern poate avea un înţeles multiform, ambiguu, tocmai
datorită faptului că publicul îl poate interpreta în moduri diferite, având o libertate foarte mare la
nivelul percepţiei şi găsirii sensului acestuia.
Una dintre definiţiile general acceptate ale dansului modern stabileşte ideea că dansul
modern este un gen de dans care s-a dezvoltat la mijlocul secolului al XX-lea și a crescut de
atunci pentru a deveni unul dintre genurile dominante care a acaparat dansatorii din întreaga
lume, cu o popularitate deosebit de puternică în S.U.A. și în Europa. Deși, inițial elementele de
bază au fost împrumutate de la stilurile clasice, a continuat şi printr-o simbioză cu alte stiluri.
Datorită asemănărilor dansului contemporan din punct de vedere tehnic, acesta este
deseori perceput ca fiind strâns legat de dansul modern și de balet. Din punct de vedere al
tehnicii sale, dansul modern tinde să îmbine forţa şi dexteritatea bazată pe picioare, provenită din
balet cu elementele specifice ale acestuia precum floorwork, improvizaţie, fall and recover ş.a.
Dat fiind modul lui larg de exprimare, dansatorii încearcă să conecteze mintea şi corpul dând
naştere unor mişcări fluide de dans.
Dansul modern s-a dezvoltat în America, iar prima femeie care a dezvoltat o nouă viziune
asupra dansului a fost Isadora Duncan. Aceasta şi-a dat seama după mulţi ani de balet că acele
mişcări nu-i ofereau libertatea de exprimare pe care şi-o dorea, moment în care a renunţat la balet
pentru noul stil de dans, dansul modern, care se baza pe spontaneitate şi îi oferea libertatea de
exprimare. Pentru că era atât de personal, acest nou tip de dans era o formă de artă care nu putea
fi transmisă generaţiei următoare, Duncan devenind un model pentru tinerii care vroiau să se
exprime liber prin dans. Acesta a fost începutul noului stil de dans, dansul modern. Duncan
vorbea despre felul în care ea preferă să le predea copiilor, aceasta afirmând faptul că nu oferă
lecţii copiilor ci „ le dăruiesc bucurie ”.2
O puternică influenţă asupra istoriei dansului modern a avut-o şi Martha Graham, aceasta
a învăţat să se debaraseze de formele stricte care au guvernat în mod tradiţional coregrafia, fiind

1
Dansul Modern, http://kidance.ro/dansul-modern/, accesat la data de 04.11.2017
2
Citate Isadora Duncan, https://www.borcanulcucitate.ro/profil2/isadora%20duncan/, accesat la data de 05.11.2017
4
o personalitate de bază a mişcării americane de dans modern. Pentru Martha Graham „Corpul e
îmbrăcămintea noastră sfântă”.3 Dansul reprezenta pentru ea un fel de comunicare nonverbală,
care conţinea un „ limbajul ascuns al sufletului.”4
“Deşii dansul modern îşi avea originile în Europa, Statele Unite ale Americii a devenit în
scurt timp ţara cu cele mai multe şcoli de dans modern. Mult timp dansurile moderne au fost
miniaturi. La acel moment lumea dansului era dominată de balet, astfel dansul modern a început
ca o reacţie împortiva baletului. Spre deosebire de balet care se bazează pe o structură de paşi
codificaţi, dansul modern crează propriile
convenţii, propriul limbaj de dans. Pentru
că dansul modern implică elemente de
postură, precum şi mişcări specifice ale
capului, trunchiului, mâinilor, braţelor şi
picioarelor, majoritatea coregrafilor au
considerat că este esenţial să performeze în
domeniul acestui stil de dans. ”5
Martha Graham, LAMENTATION

1.2 PRIMELE TRUPE DE DANS MODERN DIN ROMÂNIA

Romănia a avut o lungă luptă pentru a-şi menţine integritatea etnică şi teritorială, acest
lucru afectând inevitabil dezvoltarea dansului său teatral.” Dansul teatral al secolelor XVIII-lea
şi al XIX-lea, a fost introdus în România în secolul XVIII-lea în urma unor vizite ale unor trupe
de actori, cântăreţi respectiv dansatori, în principal proveniţi din Italia , Germania şi Franţa. În

3
Martha Graham, http://subiecte.citatepedia.ro/despre.php?s=copil%E3rie%2Clec%FEii, accesat la data de
05.11.2017
4
Filosofia dansului modern @ Martha Graham, https://neataiasi.ro/filosofia-dansului-modern-martha-graham/,
accesat la data de 04.11.2017
5
Dansul Modern, http://kidance.ro/dansul-modern/, accesat la data de 04.11.2017
5
secolul XIX-lea, câteva companii străine au început să creeze opere bazate pe istoria
românească, pe legende şi dansuri populare. Spre exemplu în 1822 o trupă germană care
vizitează Bucureştiu prezintă baletul Horea şi Cloşca.” 6
Primele spectacole de dans de acest gen au fost susţinute de trupe străine în Ţara
Românească, din cauza condiţiilor istorice de vasalitate. Prin caracterul lor ambulant, adresându-
se unui mare şi variat număr de spectatori, acestea posedau tot felul de piese, multe dintre ele
conţinând părţi dansante, fie integrate în acţiune, fie sub formă de divertisment între acte. „ Cea
mai veche menţiune o avem despre trupa lui Livion Cinti, care a dat în cursul anului 1772 câteva
reprezentaţii la Sibiu şi despre a lui Francesco, venit la Bucureşti , în 1787.” 7 Compania lui
Johann Gergee vine la rândul ei la Bucureşti, unde va oferi reprezentaţii la Cişmeaua Roşie,
teatru înfinţat prin strădania doamnei Ralu Caragiale şi a lui Iancu Văcărescu. În această epocă
Iordache Golescu scrie o comedie cu dansuri şi cântece intitulată Barbu Văcărescu vânzătorul
ţării, „desigur aceste realizări teatrale nu aveau caracterul unui balet propriu zis şi nici nu erau
interpretate de dansatori profesionişti. “8
Primul spectacol de la Teatrul Ţăndărica, a fost susţinut de Grupul de dans contemporan,
în cadrul acestui spectacol se manifestă fenomenul de respingere-atracţie, al cărui principal merit
este tocmai refuzul total al tiparelor consacrate şi străduinţa de a construi un mod nou de
exprimare, pe măsura sensibilităţii contemporane. În ceea ce priveşte interpretările, ele nu se
ridică întotdeauna la valoarea coregrafiilor. Coregrafii au detronat un stil, cel clasic şi au înlăturat
o manieră, ani de muncă, cu ei înşişi şi mai ales cu mănunchiul de dansatori ce s-au strâns în
jurul lor, precum Nataşa Trăistaru, Anca Drăgoiu ş.a. Muzica spectacolului este o interesantă
împletire de preclasic şi modern, iar scena reprezentând locul expunerii sculpturii.
Printre cei mai renumiţi coregrafi de pe aceste meleaguri, ale României, se numără şi
Oleg Danovski, un dansator român, coregraf respectiv şi întemeietorul uneia dintre cele mai
renumite companii româneşti de dans clasic şi modern.
O lucrare de referință a creației lui Oleg Danovski va fi antologicul Lacul lebedelor, care
a supraviețuit în decursul a mai multor ani până în prezent, la fiecare reprezentație cu aceleași
săli pline, ca și un punct stabil în repertoriul Operelor Naționale din întreaga țară.
6
Selma Jeanne Cohen – International encyclopedia of dance, Editura Oxford University Press, New York, Oxford,
2004, vol. V, pag. 384
7
Tilde Urseanu - Istoria baletului, Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor din Republica Socialistă România,
București, pag. 285-286
8
Idem
6
 Din 1977, maestrul Oleg Danovski a început o serie de noi bătălii în sfera artei dansului,
urmărind să creeze câteva instituții absolut necesare pentru buna desfașurare a repetițiilor. Întâia
bătălie câștigată a fost înfințarea, în 1978, a primei companii de balet din țara noastră cu statut
repertorial independent, care în 1990, va deveni instituție autonomă, sub denumirea de Teatrul de
balet și dans contemporan Contanța. După decembrie 1989, Danovski a contribuit la înfințarea
Comitetului Național al Dansului din România, al cărui președinte a fost și în cadrul căruia a
organizat, începând din 1993, un Concurs Național de Balet, desfășurat anual în Constanța. Și,
neobosit, maestrul s-a zbătut pentru a convinge furorile competente că trupa sa de balet are
nevoie de o clădire corespunzătoare nevoilor și valorilor ei, că balerinii au nevoie de o Academie
de Dans, Concursul Național de Balet se poate transforma în Concurs Internațional, spre folosul
și faima dansului românesc.
Maestrul Oleg Danovski și-a concentrat toate forțele, din adolescență și până la bătrânețe,
și le-a revărsat asupra marii sale iubiri, dansul, căruia i-a dăruit tot ce a avut mai bun, întreaga sa
viață.

Pe lângă Danovski s-a remarcat şi Ioan Tugearu, şi acesta la rândul său a fost coregraf,
dansator şi regizor la Opera Naţională din Bucureşti. Acesta a studiat cu maestra Floria Capsali
şi cu maestrul Mitiţă Dumitrescu şi a fost prim balerin al Operei Naționale din București din
1965. Începând cu anul 1977 a montat aici numeroase spectacole de balet, în același timp, din
1976, fiind și profesor la Liceul de Coregrafie din București.
Între 1990 și 1992 a fost directorul artistic și coregraful companiei Orion Balet București,
prima companie de stat, de dans contemporan, înființată în România.
Între 1 aprilie 1992 și 31 septembrie 1993, Ioan Tugearu a fost directorul și coregraful
principal al baletului Operei Naționale din București, unde a revenit în 1996 în calitate de
coregraf, până în 2003, ulterior, montând sporadic.
Între 13 august 2004 și 1 august 2006 a fost consilier personal, în probleme de dans, al
Ministrului Culturii și Cultelor din România, perioadă în care s-a înființat Centrul Național al
Dansului București, al cărui director a fost timp de doi ani, până ce s-a ajuns la consolidarea
funcționării instituției.
Ioan Tugearu a intrepretat roluri de factură clasică, dar și modernă, în Tunelul după
Ernesto Sabato, în coregrafia Mihaelei Santo (1994) și în Portretul lui Dorian Gray, în
7
coregrafia lui Răzvan Mazilu (2004). Ioan Tugearu a desfășurat numeroase turnee în Europa,
America și Africa, cu Baletul Operei Naționale din București, cu Teatrul de balet Oleg Danovski
din Constanța, cât și alături de companiile de balet Jeunesse Musicale de France și Grand Ballet
Classique de France

„Pe lângă companiile mari, existau şi grupuri mai mici cum ar fi grupul Miriam
Răducanu sau Contemp, n grup modern de dans demarat de Adina Cezar şi Sergiu Anghel,
aceştia folosind stiluri europene, asiatice şi africane pentru expresia fizică. Cezar a studiat dansul
contemporan respectiv cel clasic la Bucureşti, aceştia caracterizând-o ca o persoană agitată şi cu
un ritm previzibil.”9
Fondatorul Grupului Contemp, în perioada 1973 respectiv 1989, a fost Sergiu Anghel,
profesor universitar şi director al Departamentului de Artă coregrafică al Universităţii de Artă
Teatrală şi Cinematografică I.L. Caragiale din Bucureşti, urmând să ajungă şi preşedinte al
Senatului UNATC la al doilea mandat. ”După Revoluţie a pus bazele primului învăţământ
superior de artă coregrafică din România în cadrul UNATC. A condus în calitate de directior
artistic, Compania Orion Balet Bucureşti timp de 12 ani.”10 La început, Compania Orion Balet
nu avea sală de repetiţii şi nici o scenă pentru prezentarea spectacolelor din cauza lucrărilor de
consolidare a clădirii. Managerul Enachescu Voicu refuză cererile venite din partea membrilor
Orion Balet, de a face diligenţele necesare pe lângă directorii de teatre din Bucureşti în vederea
obţinerii unui spaţiu de repetiţii şi a unei săli de spectacol. În aceste condiţii Sergiu Anghel repetă
şi montează primele spectacole ale companiei în sălile UNATC după terminarea orelor de curs
ale studenţiilor, beneficiind de înţelegerea conducerii Universităţii. După o perioadă de timp
Sergiu este angajat pe post de maestru de balet, funcţia neavând în atribuţii crearea de spectacole
ci doar pe aceea de întreţinere a unui repertoriu dat. În aceasta perioadă acesta s-a simţit nevoit să
monteze el însuşi spectacolele companiei, pentru ca membrii acesteia să poată avea un
repertoriu. Nici una dintre creaţiile lui Sergiu Anghel nu a făcut obiectul unei plăţi din partea
angajatorului, deşi munca de creaţie nu intra în atribuţiile sale. Reproşurilor venite din partea
membrilor companiei, li se vor răspunde printr-o serie de boicotări ale acţiunilor acestora. Sergiu
Anghel se va adresa presei, „articole în care sunt incriminate fie abuzurile managerului

9
Idem 6, pag. 388
10
Sergiu Anghel, https://www.unacor.com/sergiu-anghel-cv, accesat la data de 18.11.2017
8
Enachescu, fie totala lipsă a unei viziuni manageriale pentru care acesta primeste de ani buni
salariu de merit.”11

11
Sergiu Anghel acuză Ministerul Culturii, http://sergiuanghelacuzaministerulculturii.blogspot.ro/, accesat la data de
18.11.2017