Suediei a fost i1lfluenfat de viafa lui Alexandro relatatii de Ru­ s�a gandit aici sa creeze o metoda.
o metoda. Nu a fost deloc prevazutii
fus, carte pe care o purta in buzunar din tinerete, vrand sii-1
copieze 11e acest cuceritor.
ln niemoriile Jui politice, Frederic eel Mare-· mai exact
in Considerafiile din 1738 � se mi§cii cu o mare sigurarita
printre analogii atunci cand vrea sii-§i defineascii concepµa in ce
prive�e situaµa politicii intemaµonalii. Astfel, ii comparii pe
francezi cu macedonienii din vremea lui Filip, iar pe germani cu
grecii. "Deja Termopilele Germaniei, Alsacia §i Lorena, sunt in
mainile Jui Filip"; el desemneazii, astfel, exact politica �rdina­
· lului de Fleury. Mai face o paralelii intre politica dinastiilor de
Habsburg �i de Bourbon §i prescripµile lui .Antoniu §i Octavian.
Toate aceste conijlaraµi riinian insii fragmentare §i arbi­ ,. neinteleasii §Leu atat mai puµn rezolvatii. 0 parte a compa-
trare §i corespund, in . principiu, mai mult unui gust pasager 1 raµilor era superficialii, de exemplu atunci cand Cezar este nu­
pentro expresia poeticii §i spiritualii decat uriui sentiment mai
profund al forniei in istorie.
Tot astfel sunt §i paralelele Jui Ranke, un maestro al
analogiei artistice, cele dintre Xyaxares §i Heriric I, dintre inva­
ziile cimeriene §i maghiare. Sunt nesemnificative din punct de
vedere morfologic, cele repetate deseori, intre ora§ele-state elene
§i ora§ele italiene ale Rena�erii. Din contra, cea dintre Alcibiade
§i Napoleon este de o mare exactitate, insa fortuitii. Ca §i alµi,
Ranke i§i traseazii paralelele precum Plutarh, cu un gust popular f
§i romantic ce nu ia in considerare deciit similitudinea decorori- • I.
lor din teatrul lumii; Jui ii lips� rigoarea matematicianului care
cunoa�e · exactitatea intemii a douii grupe de ecuaµi diferenµale, :
acolo unde profanul nu vede deciit deosebiri exterioare de formii.
Este U§Or de remarcat cii, in fond, ceea ce determinii
aceste imagini este un capriciu §i nu o idee sau un sentiment al
vreunei necesitiiµ. Riimanem incii foarte departe de o tehnica a
compara,tiei. Tocmai azi dispunem de o pletorii de comparaµi,
care nu au nici plan, nici coeziune, iar atunci cand sunt juste
intr-un sens ,profund ce ne riimane sii-1 stabilim, le datoriim ha­
zardului, mai rar instinctului §i nicicand principiilor. Nimeni nu
12
existenfa foarte indepiirtatii a originilor, singura ce poate oferi
triarea soluµe in problema istoriei.
Comparaµile ar putea fl un important izvor pentru gan­
direa istoricului, cu condiµa sii scoatii in evidentii stroctura
organicii a istoriei. Tebnica ar trebui studiatii sub influenfa unei
idei de ansamblu, adicii pana la necesitatea ce exclude orice
alegere, panii la stapanirea logicii. Comparapile au constituit ne­
§anSa gandirii istorice, peritro cii aici nu a fost decat cazul unei
probleme de gust ce s-a dispensat de cunoa�ere §i de efortul ne­
cesar pentro a privi limbajulformal in istorie fi analiza Jui drept
_
sarcaj primordiala §i foarte dificilii pentru istorie, sarCUJa incii
mit fondator de gazete politice, sau, §i mai riiu, cand, prin denu­
miri. la moda precum socialism, impresionism, capitalism, erau
. desemnate fenomene confuze, complet striiine de sufletul modern.
Cealaltii parte a acestor comparaµi era falsa §i bizarii, ca de
exemplu cultul lui Brutus in .cluburile iacobine, acest Brutus, un
aventurier milionar, care §i-a fiicut o ideologie din constituµa oli­
garhicii, in aplauzele senatorilor patricieni, tocmai pentro a-1 asa­
sina pe omul care apiira democraµa.
3.
Problema, limitatii intai' la civilizaµa actualii, e dezvol­
'! tatii astfel intr-o nouii filosofie, filosofia viitorului, in masura in
care ea se poate na�e pe piimantul Occidentului, metafizic epui­
zat. dar ea este singura care poate, eel puµn, sa µnii de posibili-
11i11IP �pmtului european occidental, in stadiile lui proxime: ideea
une1 morfologii a istoriei universale, a universu[ui-istnrie;-:.ipre·
deoseolre..:.i:le.. moifologia iiaitirii, pana . acum aproape singura
tema a filosofiei; ea va cuprinde meret.i foaie formele §i foate
mi§C?rile universului in semnificaµa lor ultima §i cea mai intimii,
l' 13
�.
'�
rr
�,.'
o sinteza curentii intre pagan §i evreu sau cre§tin, intre omul
antic §i oriental, intre statuie §i dogma, intre naturii §i spirit sub
formii temporalii, deci ca o dran:ia a nimicirii unora prin celelal­
te. Tranzij:ia istoricii poarta amprenta religioasii a unei invieri.
Imagine limitatii, farii indoialii, §i intemeiatii pe idei in intregime
provinciale, dar logicii §i perfecta in. sine, riimanand legatii total
de acest peisaj; de aceastii colectivitate umanii §i cu neputintii de
dezvoltat in mod naturql.
Adiiugarea celei de a treia epoci - "epoca modemii" a
noastrii - a introdus, in aceastii imagine, pe piimantul Occiden­
tului, o tendinj:ii motrice. lmaginea orientalii era stafionarii, o
antiteza finitii ce persevera in echilibru! ei, cu o unicii acj:iune
divinii drept centru. Admisii §i imbriij:i§atii de o nouii categoric de
oameni total diferitii, aceasta ia pe nea§teptate, rarii a atrage
atenj:ia asupra unei atare schimbiiri, forma unei linii, pornind de
la Homer sau de la Adam; posibilitiij:ile au crescut de la aparij:ia
iudeo-europenilor, a omului paleolitic §i a omului maimuta­
pentru a urea sau a cobor'i, prin Ierusalim, Roma, Florenta sau
Paris, dupii voia istoricului, a ganditorului sau a artistului care
interpreteaza imaginea trinitarii cu o libertate neinfranatii.
ConcepteioLconipl�0entare de paganism §i cre�sm
le-a fost in ayest_ fol .adiiugaf co11cepttiT. · de.finitiv de "epocii
modemii", care, prin definij:ie conj:ine metoda §i care; trasii:de par
de la Crticiade,.nu
ii
pare sii mai admitii o nouii extensie 1 . se·crede
cii farii ca si ndriizneasca cineva sii o spunii, ceva a inceput
dinainte de antichitate §i de Evul mediu: un al treilea tiiram ce
ascundea un paradis, un summum, un tel ultim, a ciirui cunoa§te­
re exclusivii §i-o arogii fiecare, de la scolasticii panii la sociali�i
de astiizi. Cunoaterea esoterica este la fel de comodii ca §i la fel
1. Ea este recunoscuta fo expresia disperata §i ridicola de "epoca
contemporana".
34
de miigulitoare pentru autorii ei. Foarte simplu s-a identificat
sensul universului cu spiritul Occidentului a§a cum se reflectii el
in mintea unui occidental. Dupii aceea, caj:iva mari ganditori au
extras virtuj:i metafizice dintr-o siiriicie a spiritului, ridicand in
sliivi o schema consacratii prin sensus omnium, farii a o supune
unei critici serioase, ca fundament al unei filosofii §i sacaindu-l
tot timpul pe Dumnezeu, pretinzand cii el este autorul "planului
universal". Trinitatea mistica a varstelor oferea, de altfel, pentru
gustul metafizic, o anume seducj:ie. Herder numea istoria §COalii
de educare a speciei umane, Kant o dezvoltare a ideii de libertate,
Hegel o autorealizare a-spiritului universal, alj:ii altminteri. Dar,
top cei care au insuflat datului absolut al trinitiij:ii varstelor un
oarecare sens abstract au .crezut cii au reflectat indeajuns asupra
formei fundamentale in istorie.
lmediat, la inceputurile culturii occidentale, apare- ma­
rele Ioac<:him al Florelor, mort in 1202 1 , primu! ganditor de forta
Jui Hegel, care demoleaza imagip.ea cosmic:ii a Jui Augustin, §i,
cu sentimentul integral al goticului pur, opune, ca al treilea
rl,i,
element, noul cre�nism al vremii religiei antichitiij:ii �i a Noului
Testament: domnia Tatiilui, a Fiului §i a S:filntului Duh. El a
zdruncinat panii in adancul sufletului pe cei mai de seama fran­
ciscani �i dominicani, pe Dante �i pe Toma d' Aquino, resusci­
W,)
tand o gandire cosmica ce a pus puj:in cate puj:in stiipanire pe
!fie gandirea istoricii in cultura noastrii. Lessing a ezitat sa califice
doar timpul Jui drept posteritate2 , opunandu-1 timpurilor, antice, §i
a modificat aceastii idee a doctrinelor mistice ale secolului XIV
in a sa Educa/ie a neamului omenesc (cu stadiile copiliiriei,
adolescentei . §i matuntiij:ii), iar Ibsen a dezvoltat-o 'in drama
l, K. Burdach: "Reformii, Ren�tere, Umanism", 1918, p.48 §i urm.
2, Expresia "cei vechi", in sens dualist, se intfilne�te deja la lsagog
· din Porfiria (300 tCh.).
35

poate aprecia penuria lucriirilor noastre de istorie. Intr-adeviir
astazi este o chestiune de tact istoric sa arii!i care sunt carentele
in eercetarea istoriei, care sunt luate serios in seamii §i care sunt
eele ee nu conteazii. Ranke e.ste un l)un exemplu.
8
Astiizi'- noi gandim .la scarii continentalii. Numai filosofii
§i istoricii igno_·Jr �i-a_cest
__�
.. f1.1cl1i��esemiiificape pot avea pentru noi
conceptele §i perspectivele ee au pretenpedeva1oare uniyersalii §i
al ciiror orizorifse opre§te la frontiera Europei occicj€llltale ?
ui[aiili:aie�· ef
Relativ la aceasta temii, citif ceie mai bune ciir!i ale
noastre. Cand .l>laton . vorbe$fe despre i(vecle pe
eleni op�i barbarilor. .Acest lucfllforespunde.p1tc!�a intregul
modului aistoric al. viej:ii §i al gari.\iiriL�Jh._:_hiar in aeeste
condij:ii, unor rezultatejust� §i pline de sens pentrn greci. Dar
cand Kanfmcepe sii fiiosofeze asupra ldealurilor et1ce:·e1 afirmii
valabilitatea principiilor lui pentru toj:i oamenii din, toate
timpurile §i de toate felurile. Dacii nu o spune in mod expres, este
pentru cii el crede ca aeest lucru este manifest pentru el §i pentru
In
cititorii lui. Estetica Jui, principiul pe care ii formuleazii nu
este eel al artei lui Phidias §i Rembrandt, ci al artei in genere.
Formele necesare ale gandirii postulate de el nu sunt totdeauna
eele ale gandirii occidentale. 0 privite asupra lui Aristotel §i a
rezultatelor esenj:ialmente diferite ale filosofiei sale ar f ariitat
i evocilor istoriee, eel care se grupeazii in populaj:ii civilizate sau
existenta unui spirit nu mai puj:in !impede, dar diferit ca structu­
rii, care reflecteazii asupra lui ins�i. Pentru gandire_:1:..rusii. catc,­
goriile occidentale �unt la feLc!e.straineJ;a:�r:cafegoriile gandirii
chinez(f·sau ·gr@ti.,_0 intelegere realii §i dej:,linii a noj:iunilor
origim(re aritiateste la fel de dificilii ca §i aceea a noj:iunilor
40
iii'
ruse§ti' sau indiene, iar pentru chinezul modem sau pentru arab,
a ciiror inteligen!ii e complet diferitii de a noastrii, filosofia de la
Bacon la Kant nu are decat valoare de curiozitate.
Iatii ceea ce-i lipse§te ganditorului occidental §i n-ar
trebui sa-i lipsescii tocmai lui: cunoa§terea caracterului istoric
relativ al aeestor rezultate, ele insele o expresie a unei .fiinfe
particulare §i numai a acesteia; con§tiinta cii valabilitatea !or
are limitele necesare; convingerea cii "adeviirurile imuabile" §i
"cuno§tintele eteme" ale occidentalului nu sunt adeviirate decat
pentru el §i eteme doar in cadrul imaginii lui despre cosmos;
datoria Jui este sii le dePii§eascii pentru a le ciiuta pe aeelea pe
care omul altor culturi le-a dat la ivealii cu o egalii siguranµ.
Toate acestea aparj:in actului de realizare a unei filosofii a vii­
torului. Numai aeeste lucruri se pot numi intelegerea limbajului
formal al istoriei, al universului viu. Aici nimic nu este constant
§i general. Nu se va mai vorbi de forme ale giindirii, de regulile
tragediei, de datoriile statului. Valabilitatea universalii a unei
idei este o inferenµ totdeauna falsii a sinelui despre altcineva.
Mult mai suspectii pare aceasta ii:nagine in studiul gan­
ditorilor occidentali moderni incepand cu Schopenhauer; centrul
de gravitafie al filosofiei se mutii de la sistemul abstract la etica
practicii, iar problema cunoa§terii este substituitii cu cea a viefii,
- a vointei de a triii, de a fi puternic, de a acj:iona. Aici "omul"
nu mai este o abstracj:iune idealii ca la Kant, ci este omul real al
primitive pe suprafata piimantului, care este chiar obiectul de
studiu. Aeest lucru gole§te complet de sens definij:ia structurii
1. Cf. t. II, p 361, notii: pentru un rus autentic ideea fundamentalii a
darwinismului este la fel de lipsitii de sens ca §i cea a sistemului
copernician pentru arabi.
41

10
Dacii de aici revenim la problema restransii, ar trebUi
mat intai cercetatii morfologia situaµei europeano-americane,
inipal din Occident, intre 1800 �i 2000. Vom avea de definit
timpul acestei epoci tn intregul culturii occidentale, sensul ei
fiind un capitol de via!ii existent cu necesitate sub o formii ori
alta in fiecare cultura; vom avea de definit semnificaµa simbolicii
organicii a limbajului ei formal in politicii, arta, societate �i in
lucriirile spiritului.
Un studiu comparativ permite cunoa�terea "simultanei­
tiipi" acestei perioade cu elenismul, in special a apogeului ei
efemer - reprezentat de riizboiul mondial - cu trecerea de la
perioada elenisticii la perioada romanii. Romanismul, cu simtul
foarte ascuµt al realitiiµlor, lipsit de geniu, cu barbaria, cu disci­
plina sa practicii, protestantii, prusacii, ne va oferi intotdeauna
nouii, limita\i mereu la comparapi, cheia enigmei propriului
viitor. Greci �i romani - prin aceasta se distinge �i destinul
pe care _I-am avut de eel care este iminent. Fiindcii am fi putut �i
ar fi trebuit sii giisim in "al)tichitate" o evoluµe pentru care a
noastrii este un pandant perfect, diferit in toate aspectele exteri­
oare, dar absolut asemiiniitor prin impulsul intern care duce ma­
rele organism ciitre propria implinire. Am fi descoperit, triisiiturii
cu triisiiturii, de la "riizboiul Troiei" �i de la Cruciade, Homer �i
Cdntecul Nibelungilor, trecand prin doric �i gotic, dionisiac �i
Rena�tere, Polyclet �i Sebastian Bach, Atena �i Paris, Aristotel �i
Kant, Alexandru �i Napoleon, panii la stadiul cetaµi cosmopolite
�i al imperialismului celor douii culturi, un perpetuu alter ego al
propriei noastre realitiiµ.
Dar interpretarea imaginii istoriei antice care ne-a slujit
aici ca fundament, cu ce piirtinire n-a fost ea mereu atacatii ? Ce
46
!Bi'
i!fi!
vanitate I Ce piirtinire ! Aceasta pentru cii ne simµm rude prea
aproptate "ale celor vechi" ciirora le-am u�urat nemiisurat sar­
cina. In asemiinarea exterioarii se aflii pericolul in care e�ueaza
toate cercetarile asupra antichitii\ii, din clipa ciind am trecut de
la 1dentificarea �i de la clasificarea magistralii a siipiiturilor la
interpretarea teoreticii. 0 prejudecatii tabu, ce ar trebui sii sfar­
�cascii prin a fi distrusii, vrea ca antichitatea sii ne fie o rudii
apropiatii liiuntric, pentru cii noi suntem prezumptivii ei discipoli
�1 copli. pentru cii am fost efectiv adoratori ai ei. !ntreaga activi­
tate religioasii �i filosoficii, artisticii �i istoricii, socialii �i criticii a
secolului XIX era necesarii nu pentru a ne invii(a sii intelegem
111 ,far�,t teatrul lui Eschil, doctrinele Jui Platon, Apollo �i
Dionysos, statul atenian, puterea imperialii romanii, de care sun­
tern foarte departe, ci pentru a ne face sii simµm in fine imensa
distantii care le instriiineazii �i le indepiirteazii, distanta. mai
,t 1a1i1c pciate decat intre zeii mexicani �i arhitectura indiani\.
ldeile noastre despre cultura greco-romanii au planat
totdcaw1a intre douii extreme unde, f:irii excepµe, sc\)ema
antichitate-Ev mediu-epoca modemii a determinat de la primul
contact perspectivele tuturor "pozipilor". Unii oameni din viaµ
publicii, mai ales economi�ti, politicieni, juri�ti, giisesc "ome­
nirea actualii" intr-un progres mai mare, o apreciazii foarte mult
�i o folosesc ca etalon pentru tot ce a precedat-o. Nu existii un
partid modem care sii nu fi "apreciat" deja in activitatea lui
principiile lui Cleon, Marius, Temistocle, Catilina �i ale grecilor.
Alµi, arti�ti, poeµ, filologi, filosofi, nu se simt acasii nici acum,
deci se retrag in cutare sau cutare trecut istoric, iau poziµe �i iz­
gonesc prezentul ca dogmatism absolut. Primii viid in elenism un.
fel de "eu nu sunt incii acolo", ceilalµ in epoca modemii un "eu
deja nu mai sunt acolo", niereu impresionaµ de imaginea istoricii
linearii'ce une�e cele douii epoci.
47
 / 1
colonialii; Flaminius s-a .situat la mijloc intre Alexandro $i' Cezar.
in sens strict', Flaminius era o persoana ce exercita o politica de
forµ intr-o vreme cand ideea de stat era sub influenta factorilor
economici. care, la Roma, au fost, cu siguranµ, primul tip de
opozi(ie cezaricii, absoluta. Cu el ia sfiir$it ideea de serviciu de
stat $i incepe vointa de putere, care nu se bazeazii decat pe fort:ii,
niciodata pe tradipe. Alexandro $i Napoleon erau ni$1e romantici
la inceputul unei civilizapi al ciirui stiflu indub.itabil $i proaspat
ei il simteau deja, dar unul se compliicea in rolul lui Ahile, iar
celiilalt citea Werther. Cezar era pur $i simplu un afacerist cu o
inteligenµ prodigioasa.
Rhodes deja intelegea prin politica victoriei numai §1
numai expansiunea teritoriala $i succesul financiar. Aceasta este
triisiitura romanii a caracterului siiu, de care abia dacii era con­
$tient Civilizapa occidentalii nu se mai incamase in cineva cu o
astfel de energie §i pregnanta. Doar ha�le il puteau arunca in
bratele unui soi de extaz poetic pe Rhodes - fiµ al unui pastor
puritan, sosit fiirii bani in Africa de Sud, unde dobande§te o avere
colosalii, din care face un instrument al puterii in scopuri politice.
Ideea unei cai ferate transafrican'e, a dominapei spirituale asupra
magnaplor industnei extractive, financiari tari ca fierul pe care el
i-a obligat sii-§i puna avupile in slujba ideilor lui; ideea capitalei
de la Buluvayo, din care omul de stat at6tputernic, fara un raport
definit cu statul, a facut o viitoare re$edin(a proiectatii pe tniisura
unor regi; riizboaiele lui, actele diplomatice, retele'rutiere, sindi­
catele, annatele, conceppa lui despre "marea datone a minpi faµ
de civilizape" - toate acestea sunt un preludiu semnificativ $i
grandios, al unui viitor ce mai este incii al nostru $i care va
trebui si U ncheie definitiv istoria Europei occidentak.
.
L Politica lui' reala nu mai corespunde sensului ·vreunei funct•i
publice.
'it,.
64
..
Oricine nu intelege cii nu se poate schimba nimic relativ
la sf:ir$itul acesta, cii trebuie sa ii vrei sau sa nu fl vrei deloc, cii
acest destin trebuie iubit sau trebuie abandonatii orice speranta
legatii de viitor $i de viata; oricine nu simte ceea ce include ca
parte granciioasa aceastii activitate a inteligentelor puternice, a­
ceastii energie $i aceastii, disciplina a caracterelor tari ca fierul,
aceastii luptii dusa prin mijloacele cele mai dure $i mai abstracte;
oricine ratace$te prin idealismuf provincial in cautarea stilului
viu al epocilor trecute; acela trebuie sa renunte la intelegerea
istoriei, la retrairea ei, la crearea ei.
Astfel, Imperium Romanum nu mai apare ca un fenomen
unic, ci ca un produs nonnal al unei spiritualitap riguroase $i
energice, cosmopolitii, eminamente practica, stadiul final tipic ce
a existat deja in mai m.ulte randuri, insa care n-a putut fi incii
definit in fine, sii acceptiim cii secretul fonnei in istorie nu se
afla la suprafata $i nu poate f i relevat prin asemiinarile de costu­
me $i decoruri, cii, in istorie, existii oameni, precum se intampla
in zoologie $i botanicii unde existii fenomene ce se aseamiinii
piinii la confuzie fara a avea cea mai mica inrudire internii -
Carol eel .Mare $i Harun-al-Ra$id, Alexandro $i Cezar - :ii
alt.ele care, in ciuda unei foarte mari diferente exterioare, exprimii
lucruri identice - Traian $i Ramses al II-lea, Bourbonii $i
demosul atenian, Mohamed $i Pitagora. Se $lie ca secolele XIX
$i XX, pretinsii culme a unei istorii universale mereu in progres
rectiliniu, reprezintii un coeficient de crC$tere ce poate fi verificat
in realitate, in fi·ecare cultura ajunsa la deplina maturitate, nu
prin sociali$1i, impresioni$ti, Iinii. electrice, torpedouri $i ecuapi
diferenpale ce nu aparpn decat seginentului temporal, ci cu pro­
pria noastra spiritualitate de oameni civilizap care poseda, $i ea,
posibilitiip foai:te diferite de a-$i afinna creapa in afara. Trebuie
pnut seama, a$adar, ca momentul actual reprezintii un stadiu
tranzitoriu ce se manifestii, desigur, in anumite condipi, cii exista
. 6
5
situaJ:ii foarte precise, posten'oare in· raport cu situaJ:ia hoastra
actuala; cii ele deja au existat .de cateva ori in istorie �i cii, prin
unnare, pentlJl viitorul. occidentaiului nu reprezinta un amonte
etem, nici un progres in sensul idealurilo'r noastre de moment, cu
spaJ:ii �i timpuri fantastice, ci un eveniment particular al istoriei,
strict limitat, inevitabil definit in durata 9i jorma sa, in/ins pe
parcursul .ct c('torva seco/e §i ale ciinti triisiiiuri esen/iale pot Ji
piitnmse 9i miisuraie dupii exemplele precedente.
14
Oricine atinge aceasta culme va giisi aici fructµl gata
piirguit De aceasta unica idee se leagii �i prin ea se rezolvii fiira
diticultii!i problemele particulare religioase, metafizi ce, estetice,
etice, politice �i economice, care, de secole, au preocupat spiritul
modem cu pasiune, dar fiirii un succes detinitoriu.
Aceasta idee se numara printre adeviirurile ce nu mai pot
ti contestate odata ce ele au fost exprimate cu toatii claritatea. Ea
relevii ni�te necesitii!i inteme ale culturii. occidentale $i ale
sentimentului cosmic. Aceasta reprezintii o prodigioasii aprofun­
dare a imaginii noastre cosmice fir�i �i necesare mai repede
decal putem, totodatii, prefigura marile direcJ:ii ale evoluJ:iei
1storiei noastre �i pe care, panii acum am inviiJat, sii le conside­
ram ca un tot organic. 0 atare aprofundare nu a fost visatii panii
astazi decat in calculele fizicienilor. Aceasta inseamna, o mai
spun incii odatii, substituirea perspectivei ptolemeice cu perspec­
uva copernicianii in istorie, adicii liirgirea infinitii a orizontului
vieJ:ii.
Pana astiizi am fost liberi sii a�eptiim de la viitor ceea ce
doream. Cand faptele lipsesc, conduc sentimentele. De acum
inainte, fiecare va fi dator sii afle ceea ce se poate intampla, deci
ceea ce se va intampla, cu necesitatea invariabilii a destinului,
66
total independent de idealurile noastre, de donnJele noastre perso­
nale. Dacii vrem sii folosim tennenul echivoc de libertate, vom
inlelege cii nu mai santem liberi sa infiiptuim cutare sau cutare
lucru, ci doar ceea ce este necesar sau nimic. Sa sesizam ca
aceasta necesitate este un "bine" propriu omului cu simµ:d reali­
tii!ilor. Dar a o regreta sau a o n.ispinge nu inseamna ca o �i
putem schimba. Na�erea include moartea, tineretea include ba­
triinetea, viata in general incl.ude fonna �i limitele predeter­
minate ale duratei. Pre.zentul este o epoca civiliz.atii, .nu o epoca
de culturii. Astfel, un intreg �ir de probleme vii se infiiJ:i�eaza de
acum incolo ca o 1mposibilitate. Se poate sa regretiim $i sa impo­
potonam regretele cu o mantie filosofica sau cu pesimism line,
ca �i tilosofia - iar in viitor chiar o vom face - dar nu vom
putea schimba nimic. Nu ne. va mai fi ingiiduit sa admitem cu
toata siguranta, astazi, ca �i maine, na�terea sau.inflorirea a ceea
ce dorim, mai precis atunci ciind experienta istoricii apuca un
drum opus acestei dorinte.
Mi se va obiecta ca o astfel de perspectiva a universului,
care ofera o certitudine asupra liniilor de forta �i a direcJ:iei vii­
tondui �i tran�eaza astfel sperante vagi, este o vedcrc pes1mistii
ce va ti fatala pentru multi oameni, dacii ea va ajupge ciindva sa
depa�easca limitele unei simple teorii pentru a deveni concepJ:ia
practica a grupului de personalitii!i ce intra realmente in calcul
pentru ordonarea viitorului.
· Eu nu sunt de aceea�i piirere. Noi suntem ni�te oameni
civiliz.a!i nu ni�te oameni din perioada goticului sau a rococoului;
avem de-a face cu evenimente dure �i neiertiitoare ale unei epoci
t{l,-;:ii, ce nu i�i aflii pandantul in Atena lui Pericle, ci in Roma
imperiala. Pentru europeanul occidental nu va mai fi vorba de o
pictura sau de o muzicii mai grandioasii. PosibilitiiJ:ile lui arhitec­
tonice sunt epuiz.ate de o sutii de ani. Nu-i mai riimiin deciit posi­
bilitii!i extensive. Dar atunci nu viid ce incovenient s-ar gasi
67
era in stare sa inteleaga explicaj:iile de strategie §i de politica ale
filosofului.
Cand avern in vedere oameni de asernenea anvergura, e o
ru§ine sii ne indreptiim privirile spre filosofii de astiizi. Ce vulga­
ritate a persoanelor ! Ce vulgaritate a orizontului politic §i prac�
tic ! Cum se face ca la simplul gand .ca unul dintre ei §i-ar dovedi
rangul spiritual ca om de stat, ca diplomat, ca organizator de
mare stil, ca director al cutiirei sau cutiirei antrepriz.e coloniale,
comerciale sau de transporturi, el ne stame�e sincer mila ? Se
vede insa ca ei nu au curaj, ca natura !or launtrica nu este puter­
nica. in zadar caut sa descopar in jur prin ce mijloace cineva §i-a
ca§tigat un renume intr-o problema importantii §i de actualitate,
fie chiar §i printr-o judecatii profunda, devansand o problema de­
cisiva. Nu gasesc deciit provincialism, a§a cum doved�e toatii
lumea. Cand imi cade in mana cartea unui ganditor modem, ma
intreb care ii sunt sentimenteJe· in legatura cu realitiij:ile politicii
mondiale, cu marile probleme ale metropolelor lumii, cu capita­
lismul, cu statul viitorului, cu tehnica in raport cu sfar§itul civili­
zapei, cu chestiunea rusa, cu §tiinta in general. GQethe ar fi inte­
les §i ar fi iubit toate aceste lucruri. Filosofii de azi sunt ni�e
orbi. Repet, nu aici se afla substanta filosofiei, ci un simptom
evident al necesitiipi launtrice, al fecunditiipi §i al masurii ei
simbolice.
Nu trebuie sa ne in§elam asupra amplorii unui reZ\lltat
negativ. Este evident ca sensul ultim al activitiitii filosofice a fost
pierdut din vedere. El este confundat cu predica, agitaj:ia, foiie0
tonul, sau cu specialitatea §tiinj:ifica. Am coborat de la per­
spectiva de vultur la cea de broa�ca. Nu e vorba de nirnic altceva
decat sa §tim daca o filosofie veritabila este posibila astiizi sau
maine. in sens contrar, ar fi mai bine sa te faci plantator ori ingi­
ner, ceva adevarat §i realist, decat sa cercetezi grijuliu teme batii­
torite sub pretextul unui "elan recent al gandirii filosofice"; ar fi
72
mai folositor sa construie§ti un motor de avion deciit sa reformu­
lezi puj:in diferit fa[a de alte sute de inainta§i judeciij:ile despre
conceptul de viata sau despre paralelismul dintre corp §i spirit.
Primele pot fi "profesiuni", dar filosofia nu poate fi a§a ceva.
Ceea ce nu are nici prizii, nici putere asupra intregii vieµ, prin
radacinile ei cele mai adanci, ar trebui de asemenea trecut sub
tiicere. Dar, eel puj:in, se poate spune ca ceea ce era posibil ieri
nu mai este necesar astiizi.
Imi plac adancimea §i finetea teoriilor matematice §i
fizice in fata carora esteticianul §i fiziologistul sunt ni§te igno­
ranj:i. Pentru formele de incantiitoare limpezime, de. inaltii factura
intelectuala, ale unui vas cu aburi, ale unei otelarii, ale unei
ma§ini de mare precizie, pentru subtilitatea §i eleganta anumitor
experiente chimice §i optice, a§ da tot stilul artistic confuz de
astiizi, inclusiv pictura §i arhitectura. Prefer sa admir un apeduct
roman decat toate templele §i statuile Romei. Iubesc Coliseul §i
bolta gigantica a Palatinului, pentru ca masa bruna a construcpei
de caramizi infati§eazii privitorilor de azi stilul roman autentic §i
simtul grandios al realitiitii la inginerii lui. Mi-e indiferent daca
fastul arogant §i gol al imparaj:ilor a conservat in marmurii §iruri
de statui, friz.e §i arhitrave foarte incarcate. Aruncaj:i o privire
asupra forturilor imperiale restaurate §i vej:i gasi aici pandantul
precis al concepj:iilor din viata modema, inoportune, masive,
vide, exhibij:ionisfu intruchipat in ni�e materiale §i ni�e dimen­
siuni absolut straine grecilor din epoca lui Pericle §i oamenilor
din perioada rococo, dar in intregime in spiritul ruinelor de la
Luksor §i Karnak din vremea Jui Ramses al II-lea, sau al perioa­
dei modeme egiptene de la 1300 i. Ch. Nu degeaba adevaraj:ii
romani ii disprettJiau pe graeculos histrio, "artist" §i ''filosof' pe
solul civilizaj:iei romane. Epoca lui nu mai este una a artelor §i a
filosofiei, care erau epuizate, perimate, superflue. Instinctul lui ii
spunea aceasta, in fata realitiij:ilor viej:ii. 0 lege romana cantiirea
73
toriei care depinde de ea; intr-un mare domeniu · in aparenta
foarte diferit: in:fluenta masiva a psihologiei colective asupra
miturilor �i cliltelor; originile artei, ale religiei, ale gandirii, care
sunt dintr-o dar tratate intr-o maniera nu ideologidi, ci strict
morfologica; toate aceste chestiuni vizeazii numai enigma istoriei
in genere, asupra careia n-am putut niciodata avea o cunoa�ere
suficiepede data. Fiecare a ghicit aici elite ceva, nimeni n-a gasit
insa, dintr-o perspectiva ingusta, solupa unica, general valabila,
ce plutea in aer de la Nietzsche incoace; el avea deja in mana
toate problemele hotaratoare, fiira a indriizni, romantic cum era,
sa abordeze deschis realitatea nuda.
Aicjse afla �i necesitatea profunda a doclrinei finale ce
trebuia si\ apara, dar n-a putut aparea decat la momentul potrivit.
Ea nu reprezinta nicidecum combaterea ideilor �i operelor deja
existente, ci, dimpotrivii, confirma toate cercetarile �i realiziirile
generapilor: anterioare. Scepticismul respectiv constituie suma
tuturor.tendinteior cu adevarat viabile ce se manifesta 1n toate
domeniile speciale, oricare ar fi intenpile �i finalitatea !or.
Inainte de toate, in ea s-a aflat antiteza unica ce a in­
gaduit sesizarea esentei istoriei: antiteza dintre istorie §i naturci.
0 repet: omul ca element �i reprezentant al universului nu este
decat o parte a naturii, dar �i o parte a istoriei, alta natura
cosmotica cu substanta diferita insa, pe care intreaga metafizica
a sacrificat-o pentru marele cosmos. Prima mea reflecpe asupra
acestei chestiuni fundamentale a con�intei umane despre univers
este bazata pe observapa ca istoricul de acum, crezand deja ca
intelege istoria - istoria ce se face sub ochii no�tri, istoria in
devenire - prin tatonarea faptelor sensibile, tangibile, devenite,
reinnoie�e vechea prejudecata a cunoa�erii raponale, lipsita de
80
orice intuipe1 , care+a deconcertat in urma cu multa vreme pe
marii eleap, atunci icand ei au pretins ca filosoful nu trebuie sii
cunoasca devenireai ci numai fiinta ca rezultat al devenirii. in alp
termeni, istoria a fdst confundata cu natura in sensul obiectiv al
fizicii �i a fost tratata in consecinta. De aici eroarea foarte grava
ce consta in a transfera in imaginea istoricii conceptele de ca­
uzalitate, lege, sistem, adica structura unei fiinte incremenite. S-a
procedat ca §i cum fiinta unei culturi umane este aproape
identica cu natura electricitapi �i a gravitapei, permitand mo­
dalitap de analizii aproape identice; istoricul avea, a�adar,
1. Marturisesc ca datorez filosofia din aceasta carte filosofiei lui
Goethe, ·care nu mai .est_e deloc cunoscuta astazi, iar 1ntr-o masura
mult mai redusa filosofiei lui Nietzsche. Locul lui Goethe 1n metafi­
zica occidentala n-a fost defel lnteles. El nu este men1ionat atunci
� c:and se vorbe§te despre filosofie. Vai ! Goethe nu §i-a cristalizat
doctrina ic,tr-un sistem, de aceea dogmaticii inchid• ochii cand vine
vorba de el. El era lnsa filosof. A luat fata de Kant aceea§i pozi!ie ca
Platon fa!ii de Aristotel �i nu este _lucru U§Or nici sa-1 sistematizezi pe
Platon. Platon �i Goethe reprezinta filosofia devenirii, Aristotel �i
Kant - filosofia a ceea ce este devenit. Aici -intuitia se opune
analizei. Ceea ce este greu de ln!eles prin inteligenta este semnificat
de Goe.the prin note speciale sau prin poeme precum Primele cuvinte
ale Jui Orfeu, ori 1n strofe ca acestea: "Cand in infinit..." �i "Nimeni
nu va spune ... " pe care trebuie sa le privim ca pe o expresie a unei
metafizici pe de-a intregu/ limpezi. N-� dori sa schimb o iota din
urmatoarele cuvinte pe care el le-a spus lui Eckermann: "Divinitatea
este activa in domeniul viului §i nu in eel al mortii; ea se gase§te in
,?,
ceea ce devine §i este in schimbare, iar nu in ceea ce este devenit �i
incremenit. De aceea ra1iunea, in aspira!ia ei catre divin, nu trebuie
sa aiba de-a face decat cu ceea ce devine, cu viul, in timp ce inte­
lectul se va ocupa de ceea ce este devenit, de cele pietrificate, cu
ffe scopul de a profita de pe urma !or." Aceasta frazii con)ine toata
filosofia mea.
81
ambiµa de a imita pe naturalist, in a§a fel incat i se int:ampla
inevitabil sii-§i punii numai ocazional intrebarea: ce pot insemna
arta gotica, Islamul, polisul grec; §i niciodatii: de ce a trebuit ca
aceste simboluri ale universului viu sii se nascii exact la acea
data §i fn ace/ loc, fn Jonna respectivii fi fnscrise numai fn
acea duratii. De indatii ce ie§ea la luminii vreuna din asemiinii­
rile nenumiirate intre fenomene istorice foarte indepiirtate unele
de altele in timp. §i spaµu, se ariitau multinnili numai s-o inregis­
treze, adiiugand cateva observaµi spirituale astipra caracterului
miraculos al acelei coincidente, astfel ei numind Rhodosul o
"Veneµe anticii", iar pe Napoleon "noul Alexandru", in Joe de a
introduce exact aici, unde problema destinului este o problemii
prin excelentii a istoriei - indeosebi sub aspectul timpului -
rigoarea extrema a unei fizionomii §tiinµfice cu reguli precise §i
de a raspunde astfel la problema aflarii unei necesitaµ de cu totul
alt ordin, absolut diferitii de necesitatea cauzala, ce intra in joc
aici. Orice fenomen suscitii ca atare o enigma metafizica chiar
daca se manifestii indiferent de epoca. A§a ca suntem obligaµ sii
ne intrebam §i ce raporturi vii existii aliituri de raporturile naturii
anorganice in imaginea universului, care este, cum se §tie, un
reflex al omului total §i nu numai al raµunii lui, cum gandea
Kant; un fenomen nu este numai un fapt ce se ofera judeciiµi ci §i
unei expresii suflete§ti, nu numai obiect ci �I simbol de la cele
mai inaltatoare opere arti�tice sau religioase panii la futilitiiµIe
vielii cotidiene - iatii care este noutatea in filosofie !
in fine, soluµa s-a conturat )impede in ochii mei, in linii
mari, printr-o necesitate intema totala, bazatii pe un principiu
unic ce ar fi trebuit giisit, dar nu a fost incii §i care nu mi-a dat
pace §i m-a pasionat · din tinerete, neciijindu-mi\ pentru ca ii
presimteam, dar nu ii puteam formula. Astfel a apanit, in impre­
jurari oarecum int:amplatoare, aceastii carte ce este expresia
provizorie a unei imagini a universului, impoviirata, o §tiu, de
82
I•k
toate gre§elile unei prime incercari imperfecte §i, desigur, ne­
scutite de contradicµi. Ea conµne insa, sunt convins, formula
irefutabilii a unei gandiri, ce se va situa in afara oricarei discuµi
din moment ce este fericit exprimatii.
Pe scurt, tema este deci analiza declinului culturii Occi­
dentului european, - culturii raspanclitii azi pe toata suprafata
globului pamantesc. Scopul ei este insa dezvoltarea tiiiei filosofii
a istoriei uruyersale prilitr=o metodii proprie de morfologie com­
paratii ce se va verifica prin cercetare. Sarcina se imparte, fire§te,
in douii: prima - "forina §i realitate" - pome§te de la limbajul
formal al marilor culturi pe care incercam sii le cercetiim panii la
originile cele mai indepartate, conferindu-i astfel §i tenieiurile
unei simbolistici; a ,doua : "perspective asupra istoriei universa­
le", pleacii de la fapte reale de viatii §i incearcii sa extragii (!in
practica istoriei umanitiiµi .superior evoluate chintesenta acestei
experiente istorice ce poate servi drept bazii pentru organi zarea
practica a viitorului nostru..
Tablourile ce urmeazii vor oferi o privire generala asu­
pra rezultatelor acestui studiu. Ele pot oferi §i o idee asupra efi­
cacitiiµi §i importantei noii metode.
83