tcmporane erau cele mai bune pe care �i le-ar ft putut imagina. !
n
calitatea de adept al Jui Strauss �i Kojeve, Fukuyama regreta aceasta
[nabu�ire. in tradi\ia intelectuala careia el [i apartine, filosofia politica
este filosofie prima. Politica utopica, ace! gen de politica a careia
paradigma este Republica Jui P!aton, este radacina giindirii filosofice.
Potrivit unei concep\ii straussiene, [n spatele a ceea ce Heidegger
nume�te ,,metafizica occidentala" stii speranta de a crea o societate al
carei erou este mai degraba Socrate, deciit Achille sau Themistocle.
Prin urmare, a fnabu�i idila politica [nseamna a siiriici via\a noastrii
intelectuala �i, probabil, a o face imposibila. Straussienii tind sii fie de
acord cu heideggerienii ca sf'ar�itul metafizicii insearnnii inceputul
unui pustiu nihilist, un pustiu in care se prea poate ca libertii\ile
burgheze �i fericirea burgheza sa devina universale, dar in care nu va
exista nici un cititor apreciativ al Jui Platon. Ei tind sa fie de acord cu
!(ojeve ca daca renun\am Ia ,,idealul platonic-hege!ian al Omului
ln\elept", daca ,,negam ca valoarea suprernii este inclusa in Con­
�tiinta-de-Sine", atunci ,,diminufun sensul oricarui discurs u111an"92.
Nefiind deloc de acord.cu Kojeve, eu a� sus\ine ca genul de idila
Platon-Hegel-Marx-Heidegger, idila istoriei Iumii, este ceva farii de
care via\a intelectuala �i politica de stanga ar duce-o mult mai bine -
ca aceasta idila este o scarii pe care ar trebui sa o aruncam acum. Eu
nu am incredere in modul in care Kojeve �i-a Iasat dorninata imagi­
na\ia de seqiunea Stapan-Sclav a Fenomenologiei Jui Hegel - �i, in
special de pasajul care sugereaza ca seriozitatea rnorala deplina �i,
probabil, con�tiin\a intelectuala deplina, este posibila doar pentru cei
implica\i intr-o lupta pe via\a-�i-pe-moarte. Utilizarea de catre Kojeve
a acelui pasaj impaca descrierea lui Hegel a istoriei ca povestire a
con�tiin\ei-de-sine cresciinde cu partea siingeroasa a marxismului,
partea specific leninistii. Kojeve, Strauss, Adorno, Nietzsche �i
Heidegger sunt lega\i de Lenin �i Mao printr-un impuls de a extirpa:
fie de a desfiin\a burghezia ca clasa, fie de a extirpa eel pu\in cultura
burgheza, cultura despre care Nietzsche �i Heidegger au crezut ca va
transforma Europa fntr-un pustiu. Acea cultura - cultura ,,ultimului
om" al lui Nietzsche - este corespondentul contemporan al culturii
care I-a trimis pe Socrate la moarte: ambele sunt culturi pentru care
co�tiin\a de sine nu este vlrtutea suprema �i pentru care idealul
platonic-hegelian al Omului ln\elept nu e chiar atat de important.
92
Alexandre Kojeve, Introduction to the Reading ofHegel: Lectures on "The
PhenomenologyofSpirit"trad. J.H. Nichols, Jr. (Ithaca, N.Y.: Cornell.University
Press, 1969), 91.
166
Datorita marxismului, termenul ,,culturii burghezii" a devenit un
mod de a grupa fmpreuna orice �i tot ceea ce este dispre\uit de ciitre
intelectuali. Denumirea acestei aduniituri cu acest nume a constituit o
modalitate de face legiitura dintre idila crea\iei-de-sine a intelectua­
lului �i dorin(a muncitorului oprimat de a expropria expropriatorii.
Astfel de legiituri ne-au pennis sii piistriim ceea ce este mai bun din
ambele lumi: am fost in stare sa combiniim dispretul tradi\ional al
1n\eleptului pentru cei multi cu credinta ca cei mul\i ce apaf\in bur­
gheziei degenerate prezente vor fi 1nlocuij:i cu un non gen de cei mul\i
- clasa muncitoare emancipata.
Dar acum ca noi, intelectualii de stanga, nu mai putem fi lenini�ti,
trebuie sa facem fata unor 1ntrebiiri pe care leninismulne-a ajutat sii le
evitam: Suntem interesati mai mult sii alinam suferinta sau sii cream o
lume potrivita pentru Socrate �i, astfel, pentru noi? Ce se aflii fn spa­
tele regretului pe care ii simtim atunci cand suntem fortaJ:i sii conchi­
dem ca statele burgheze democratice ale bunastiirii sunt lucrul eel mai
bun la care ne putem a�tepta? Este tristete la gandul ca cei saraci nu se
vor elibera niciodata c01nplet de cei bogati, ca solidaritatea unei buna­
stari generale cooperative nu va fi nicibdata atinsii? Sau este, in
schimb, triste\e la gandul ca s-ar putea ca noi, oamenii care apreciem
co.n$tiin\a-de-sine, safon nesemnificativi pentru soarta umanitiiJ:ii? Ca
s-ar putea ca Platon, Marx �i noLin�ine sii fim doar n,i�te .excentrici
parazitari, traind de pe unna plusvalorii unei societ:l}i la care nu
putem contribui cu nimic special? A fost oare setea noastrii de idilii
·� istorica-a-lumii, �i de teorii profunde despre cauzele profunde ale
I'
schimbiirii sociale, determinatii de preocuparea noastra pentru sufe­
,E:�t:f rin\a umanii? Sau a fost eel pu\in in parte o sete de un rol important
,{ pentru noi fn�ine?
Piinii acum am sugerat ca Fukuyama, la fel ca Nietzsche �i Kojeve
fnaintea lui, nu a fast 1ngrijorat de sfar$itul istoriei, ci de srar�itul
filosofiei istoriei $i, astfel, al idilei istoriei. Ceea ce fl deranjeaza este
abiiita tea noastra scazuta de a folosi Istoria drept obiect injurul caruia
.jl,;
noi, intelectualii, ne putem incolaci fanteziile noastre. intr-adevar,
aceasta abilitate a fost diminuata. Ca sa-1 citez pe Laclau din nou:
'if
,}It,
,,Dacii prin 'srar�itul istoriei' se fn\elege srar,itul unui obiect ce poate
ft fn\eles conceptual, cuprinziind fntregul real in spa\ialitatea sa dia­
cronica, atunci suntem fn mod clar la sfar�itul 'istoriei "'93. Dar daca
,,,It
asta este ceea ce fnfelegem, atunci ar fi mai bine sa spunem ca ceea ce
93
Laclau, New Reflections, 83; sublinierea ad8.ugat3.

degraba pe Hegel ca pe o reductio ad absurdum a ideii de Cunoa�tere
Absoluta �i am abandonat astfel idealul platonic-hegelian al Omului
lntelept. Noi am inceput sa ne multumim cu a spune ceea ce Hegel
insu�i a spus o data, iar Marx �i Dewey au spus destul de consecvent:
cii filosofia este, eel mult, timpul siiu prins in gilnduri.
Marx a continual sa faca ceea ce Hegel a fiicut doar rareori. El a
incercat sa prinda timpul sau in ganduri calculand cum ar putea fi el
imbunata\it in avantajul generatiilor viitoare. El a luat istorismul �i
protopragmatismul lui Hegel mai in serios decilt a reu�it Hegel insu�i
sii le ia, deoarece el a estompat distinqia dintre a intelege lumea �i a
�tii cum sa o schimbam. Sugestia Jui a fost ca ea ar putea fi schimbatii
inspre mai bine prin inlocuirea capitalismului cu co1nunismul �i prin
inlocuirea culturii burgheze cu noi forme de via\a culturalii care vor
lua na�tere in mod natural din emanciparea clasei muncitoare. A�eastii
sugestie marxista a fost mo�tenirea principala a operei Jui Hegel
pentru imagina\ia sociala a ultimelor doua secole. Trecerea de 1� Spi­
ritul Lumii la clasa muncitoare a fiicut posibila salvarea sperantei
hegeliene �i a nara\iunii hegeliene a Istoriei ca expansiune a Libertii\ii,
de Sistemul hegelian.
Aceastii sugestie trebuie abandonata acum. Evenimentele ltii 1989
i-au convins pe cei care rnai incercau inca sii se agate de marx;ism ca
avem nevoie de o modalitate de a prinde timpul nostru in giirjdtiri �i
de un plan, pentru a face viitorul mai bun decat prezentul, \'are sii
abandoneze referin\a la capitalism, la modurile de via\ii burgheze, la
ideologia burgheza �i la clasa muncitoare. Trebuie sa renun\am la
obscuritatea marxista, a�a cum Marx �i Dewey au renuntat la obscu­
ritatea hegeliana. Nu mai putem folosi termenul ,,capitalism"pentru a
desemna at3.t ,,o econo:mie de piatii" c8.t �i ,,sursa intregii nedreptiiti
contemporane". Nu mai putem tolera arnbiguitatea dintre capitalism
ca rnodalitate de finan\are a productiei industriale �i capitalism ca
Marele Lucru Rau care e responsabil pentru cea mai mare parte a
saraciei urnane contemporane. Nici nu putem folosi termenul ,,ideo­
logie burgheza" pentru a desemna atilt ,,credin\e potrivite pentru
societii).i centrate injurul economiilor de pia\ii" ciit �i ,,tot ceea ce \ine
de limbajul �i obiceiurile noastre de gandire �i care, dacii ar fi inlocuit,
ar face fericirea �i libertatea umana mai u�or de rea!izat". Nici nu
putem folosi termenul de ,,clasa muncitoare" pentru a desemna atilt
,,cei carora li se oferii cei mai putini bani �i cea mai putina securitate
in economiile de pia\a" cat �i ,,oamenii care intruchipeaza adevarata
natura a fiintelor mnane".
170
!fl
ll/
Aceste ambiguitati ne vor parea intolerabile daca suntem de acord,
a�a cum sunt eu, cu Jurgen Habermas in legatura cu lectia Jui 1989. El
scrie dupa cmn unneazii, in volumul siiu de reflectii asupra evenimen­
telor acelui an, Die nachholende Revolution:
... schimbarile revolutionare care culmineaza sub ochii no:;;tri In
momentul de faµi con\jn o lec,ie neechivoca: societatile complexe
nu se pot reinnoi, daca nu 1asa intacta logica auto-reglarii unei
economii de piafcl95.
Intrebuintarea de stanga a tennenilor ,,capitalism", ,,ideologie
burgheza" �i ,,clasii muncitoare" depinde de preten\ia implicita ca o
putem duce mai bine decat o economie de pia\a, ca noi cunoa�tem o
op/iune altemativa viabila pentru societa).ile complexe orientate.
?J tehnologic. Insa eel pu�n pe moment nu cunoa�tem nici o astfel de
altemativii. Oricare ar fi programul pe care stanga 1-ar putea dezvolta
pentru secolul XXI, acesta nu va include na).ionalizarea mijloacelor de
-,W
produqie sau abolirea proprieta\ii private. De asemenea, nu e posibil
ca el sa includa detehnologizarea lumii, pur $i simplu pentru ca
-�: nimeni nu se poate gandi la o alta modalitate de a contracara efectele
vechi!or initiative tehnologice-birocratice rele decilt dezvoltarea unor
noi $i mai bune initiative tehnologice-birocratice.
-gi
Sunt de acord cu Habermas ciind continua p1in a spune ca ,,stiinga
non-comunista nu are nici un motiv sa fie deprhnata" $i ca nu exista
nici un motiv pentru abandonarea speran\ei in ,,emanciparea fiin\elor
umane din imaturitate voita (selbstverschuldeter Unmi1ndigkeit) �i din
condi\ii degradante de existen\a"96. Insa nu am nici o intui\ie clara cu
privire la ce mecanisme ar putea realiza aceastii speran\ii. De exem­
plu, atunci ciind Alan Ryan spune ca ,,este imposibil sa credem ca ar
trebui sa renun\am la speran\a ca planificarea in linii mari reduce
pierderea $i ca, in orice caz, ea dirninueaza ira\ionalita\ile produqiei
�i distribu\iei'\ ·mi-ar place foarte mult sa fiu de acord cu el. Dar nu
simt nici o incredere. Nu cred ca mai am prea multa fn\elegere cu
privire la op\iunile care ramiin deschise planificatorilor economici �i
nici cu privire la ceea ce poate sau nu poate fi dat, fiira nici un rise, pe
mana statului. Detest satisfac\ia plina de sine pe care admiratorii lui
Reagan $i Thatcher au resim\it-o la prabu$irea marxismului $i sunt
ingrozit de tendin\a, care se regase�te printre intelectualii din tarilc
95 Jiirgen
Habennas, Die nachholende _Revolution {Frankfurt: Suhrkamp,
1990), 196-7.
96 Ibid., 203.
171