Responsabilitatea este favorizată de:
Condiţiile necesare pentru a trăi cu adevărat ca protagonist sunt legate de trei verbe: a
vorbi, a activa, a participa.
• a vorbi: dreptul la cuvânt considerat ca pe o revelaţie a propriei persoane, ca întrebare
ce trebuie pusă, ca şi contribuţie ce trebuie oferită;
• a fi activ: răspunsul la o exigentă înnăscută a omului şi actualizarea concretă a unei
activităţi conduse de membrii grupului;
• a participa: fiecărui membru, i se permite să se simtă inclus pe deplin în obiectivele
grupului prin ceea ce face, prin angajarea pe care şi-o ia, pentru ca să participe la
atingerea scopului propus.
Participarea fiecărui membru la obiectivele pe care şi le propune grupul nu este ceva uşor.
De aceea, merită o atenţie deosebită. Participarea trebuie să includă mai ales trei
dimensiuni: decizia luată împreună cu ceilalţi din grup, cooperarea şi
coresponsabilitatea.
1. Decizia.
Fiecare membru trebuie să se simtă responsabile de alegerile pe care le face grupul.
Pentru a-şi însuşi aceste alegeri el trebuie să fie activ şi să aibă simţ critic. Această
dimensiune răspunde la nevoia membrului de a-i recunoaşte contribuţia şi de a răspunde prin
aportul său. Decizia corectă întăreşte eficienţa grupului.
în grup nu se hotărăşte nimic important fără ca fiecare membru să-şi fi exprimat
părerea şi să-şi fi arătat disponibilitatea.
2. Cooperarea
Este forma cea mai angajantă a acţiunii din cadrul unui grup.
Eforturile membrilor unui grup sunt organizate pentru a ajunge la scopul comun prin
valorificarea activităţii tuturor.
Favorizarea unei cooperări adevărate este datoria animatorului.
Cooperarea este cea care:
• face să fie depăşite lipsurile individuale şi face mai eficace puterea de acţiune a
fiecăruia;
• garantează continuitatea grupului şi a angajamentelor pe care şi le-a asumat;
• favorizează o repartizare egală a muncii şi datoriilor;
• permite ajutorul, sfatul şi încurajarea reciprocă.
3. Coresponsabilitatea
Toţi membrii grupului sunt chemaţi să-şi asume responsabilitatea unei activităţi:
• Fiecare trebuie să se simtă „ necesar " în grup;
• Fiecare pentru ca să se simtă „v/w", trebuie să perceapă grupul ca fiind pentru
el ceva de care ,jiu se poate lipsi"';
• Fiecare să ştie că are o misiune care face ca grupul să fie dinamic.
Fiecare membru să simtă o adevărată încredere pentru propria lui valoare. Să observe
că nimeni nu este pasiv, că fiecare are ceva de spus sau că poate aduce o iniţiativă corectă.
Acest spirit de angajare şi de colaborare face ca viaţa grupului să devină viaţa fiecărui
membru.
• Atitudinea de încredere faţă de fiecare membru al grupului;
• De diferitele contribuţii pe care le poate oferi fiecare;
• De încurajarea membrilor care sunt lipsiţi de încredere şi care se simt inferiori;
• De ascultarea faţă de animator.
N.B. Printr-o actualizare corectă a protagonismului şi a simţului de apartenenţă,
animatorul pune în valoare proiectul propus, verifică îndeplinirea obiectivelor propuse
de grup, legea de grup, prezenţa liderilor.
OI. PROGRAMAREA ŞI VERIFICAREA ACTIVITĂŢILOR
Activităţile programate ale grupului trebuie să fie examinate periodic, astfel încât să se
poată verifica împreună cu toţii drumul parcurs şi îndeplinirea responsabilităţii fiecăruia. Se
reia drumul parcurs şi se verifică dacă au fost atinse obiectivele stabilite, dacă programele
fixate au fost într-adevăr realizate.
Verificarea se poate face după câteva reguli:
A fc^
valorificarea calităţilor tuturor membrilor grupului
îndeplinirea datoriilor ce revin fiecăruia;
alegerile au fost cele mai potrivite şi mai adaptate pentru iniţiativa luată;
.. folosirea corectă a mijloacelor din dotare;
5. descoperirea acelor cauze care au îngreunat activitatea;
6. găsirea mijloacelor de corectare pentru ca activitatea să fie reluată mai bine.
Pentru ca animatorul să poată face o verificare obiectivă, el trebuie să ţină cont de
următoarele aspecte:
1. să realizeze un climat în care să se realizeze un dialog adevărat, în care să
domnească o acceptare reciprocă;
2. să stingă tonul polemic şi provocator;
3. verificarea să fie făcută în lumina Cuvântului lui Dumnezeu;
4. să asculte cu atenţie şi cu mult calm pe fiecare membru;
5. să scoată mereu în relief părţile bune care au fost îndeplinite;
6. să alimenteze în continuu curajul de care este nevoie pentru a merge mai departe;
7. să recunoască dificultăţile obiective pe care le întâlneşte şi limitele pe care le
descoperă la cei din grupa sa, evitând orice formă de învinovăţire.
TV. LEGEA GRUPULUI
Când grupul reuşeşte să înţeleagă scopul pe care îl are şi obiectivele pe care trebuie să
le îndeplinească, atunci încearcă să pună stăvilar anumitor tendinţe de dezbinare care s-au
infiltrat sau care pot să apară. Se elaborează un cod de legi care într-un anumit mod să
angajeze atât fiecare membru, cât şi grupul.
Codul de legi, pe care îl putem numi foarte bine şi cod al alegerii, trebuie acceptat de
tot grupul. Fiecare membru este ajutat să primească legea de grup nu ca pe o impunere ci ca
pe un bine, ca pe o valoare, ca pe o exigenţă care trebuie însuşită.