Filipovici Denisa

Clasa a 12 a F

Elemente chimice din corpul uman

Enele elemente chimice se gasesc in cantitati mai mari, iar altele se gasesc in

cantitati mai mici in organismul uman. Ele au un rol fiziologic important
contribuind prin actiunea lor la buna desfasurare a proceselor ce au loc in
organismul uman.
In substantele organice, preponderente ca pondere in organismele vii, se gasesc
in principal C, H, O, N. Alaturi de aceste elemente chimice ce se gasesc deci in
cantitati mari in organismul uman se mai intalnesc si elemente chimice: Na, K,
Ca, Mg, Fe, S, Ci, Zn, Cu, Co, Mn, B, Li, Mo, etc., a caror prezenta in anumite
limite contribuie la buna desfasurare a proceselor ce au loc in organismul uman.
Depasirea acestor limite (inferioare sau superioare) conduce invariabil la
dereglari si are ca rezultat o stare generala proasta a organismului.
Elementele chimice prezente in organismul uman pot fi impartite in doua
categorii:
· esentiale, a caror prezenta in organism este obligatorie;
· neesentiale, ce se gasesc in organism prin simpla contaminare a celor
sentiale si care nu prezinta un rol fiziologic.
Din prima categorie putem aminti: I, Fe, Zn, Mn, Ca, Na, Mo, Co, Cr, F. din a
doua categorie fac parte: Al, Bi, Pb.
Felul in care lucreaza aceste elemente le inrudeste de aproape atat cu
catalizatorii cat si cu vitaminele. Astfel, drept catalizatori, ei pot sa dezlantuiasca
reactii chimice fara a intra in combinatii dar in realitate ei intervin prin doua
combinatii succesive, din care prima le ia si a doua le inapoiaza libertatea. De
asemenea, ca si vitaminele, excluderea lor din alimentatie conduce la tulburari
specifice ce pot fi inlaturate prin adaosul elementului respectiv.
In continuare vom prezenta cateva din cele mai importante elemente din organism:
Sodiu (Na) este unul din cele mai importante minerale din corpul omenesc.
Cantitatea de sodiu pentru o persoana adulta poate ajunge la aproximativ 90g. Se
gaseste fixat in oase sub forma de saruri o parte iar cealalta parte participa la
realizarea proceselor fiziologice fundamentale. Cele mai importante functii ale
sodiului in organism sunt legate de pastrarea unor functii biologice. Astfel,
alaturi de K participa la reglarea distributiei apei in diferite sectoare ale
organismului; participa la pastrarea echilibrului ionic si a excitabilitatii
neuromusculare; asigura marirea rezistentei la eforturile fizice si psihicice.
Scaderea concentratiei sodiului in organism sub limita inferioara normala
conduce la tulburari ca: astenie, tulburari de vedere si echilibru, scaderea
tensiunii arteriale, nevralgii, dureri articulare, scade absorbtia glucozei etc.
Cresterea concentratiei sodiului peste limita superioara admisa determina:
cresterea tensiunii arteriale, aparitia unor edeme, grabeste instalarea insuficientei
cardiace, sete excesiva, palpitatii, stari de neliniste, somnolenta, cresterea in
greutate, convulsii etc.
Organismul sanatos este capabil sa-si regleze cantitatea de sodiu din organisme,
mentinand-o in limite normale.
Potasiul (K) se gaseste in proportie de 0,5% din greutatea corporala intr-un
organism sanatos, in mediu intracelular, mai ales.
Este necesar in organism pentru transformarea glocozei in glicon, stimularea
secretiei de insulina (stimularea contractiei musculare), sinteza unor hormoni,
reglarea activitatii neuromusculare, modificarea ritmului cardiac, stimularea
contractiei musculare etc.
Scaderea concentratiei potasiului sub limita normala conduce la: aritmii
cardiace, crampe musculare, instabilitate, palpitatii, hiperexcitabilitate
neuromusculara etc.
Marirea concentratiei de potasiu peste limita normala provoaca: balonare,
astenie, hipoexcitabilitate musculara, scadere tensionala, scaderea frecventei
cardiace si riscul opririi inimii in diastola, confuzie mentala etc.
Potasiul poate fi folosit ca medicament pentru hipertensivi, avand rolul de a
reduce presiunea sanguina.
Calciul (Ca) este un element foarte important pentgru organismul uman, aflat in
cantitate destul de mare, in special, fixat in oase. Aproximativ 1% se gaseste in
tesuturi si in lichidele biologice iar restul in scheletul osos.
Calciul impreuna cu fosforul consolideaza si mentin in stare de functionare
optima atat scheletul cat si dentitia. Pentru a se realiza acest lucru, trebuie ca
raportul Ca:P sa fie de 2,5:1. Alaturi de fosfor, mai sunt necesare si alte
elemente ca: Mg, vitaminele A, C si D pentru ca acest element important, Ca,
sa-si indeplineasca rolul sau fiziologic. Participa la: consolidarea echilibrului
functional al sistemului nervos central, micsorarea amplitudinii proceselor
alergice, ameliorarea capacitatii de distrugere a microbilor de catre leucocite,
reducerea intensitatii fenomenelor exudative.
Hipocalcemia conduce la: stare de insomnie, irascibilitate, crize de transpiratie,
colici abdominale, tetanie, dureri de cap intense, contractii musculare spontane
la diverse grupe de muschi etc. Studii recente au pus in evidenta actiunea
protectoare a calciului fata de efectele nocive ale unor elemente radioactive.
Fosforul (P) reprezinta din punct de vedere cantitativ 1% din greutatea
corporala si este pe locul 2 (dupa calciu) in ceea ce priveste abundenta si
distributia lui in organism.
Alaturi de magneziu si calciu, fosforul asigura strctura solida a tesutului osos si
a dentitiei. Totodata, fosforulintra in structura ATP (acidul adenozintrifosforic),
responsabil cu eliberarea energiei necesare mentinerii activitatilor biologice
fundamentale ale organismului.
Scaderea concentratiei fosforului sub limita normala cauzata de arsuri grave si
intense, intoxicatie alcoolica și pierderi digestive conduce inevitabil la: aparitia
infectiilor severe, ingreunarea procesului de oxigenare si dezoxigenare la nivelul
globulelor rosii din sange, hemoragii, astenie musculara, iritabilitate,
impiedicarea cresterii, insuficienta hepatica, insuficienta cardiaca etc. Deficienta
de fosfor este rareori provocata de aportul nutritional.
Magneziul, un component mineral major. Necesarul de magneziu îl putem lua
din cereale, nuci, cacao sau banane. Protejează organismul prin procese
antistres, antialergice sau antiinflamatoare.
Clorul se găseşte într-o cantitate foarte mică în organism, fiind absorbit odată cu
sodiul din sare (NaCl) şi împărtăşind cam aceleaşi roluri cu acesta.
Sulful este un element mineral fundamental materiei vii. Aportul de sulf se
efectuează în special prin proteinele din carne. Deşi se găseşte şi în legume în
cantităţi apreciabile, e mai dificil de asimilat. Persoanele cu un regim vegetarian
sunt predispuse bolilor cauzate de lipsa sulfului.
Pe lângă aceste minerale, în noi se mai găsesc şi alte elemente, denumite
oligoelemente, acestea fiind prezente în cantităţi foarte mici: cupru, fier, argint şi
chiar aur. Deşi în cantităţi mici, fiecare element are un rol esenţial.

Bibliografie:
https://www.scientia.ro/biologie/corpul-omenesc
http://gandirelogica./2011/08/elementele-care-compun-corpul-uman
https://www.didactic.ro/materiale-didactice/elementele-chimice-si-organismul-
uman