Eu nu cred nici în Iehova

Eu nu cred nici în Iehova Nici în Buddha Sakya –

Muni, Nici în viață, nici în moarte, Nici în stingere ca
unii. Visuri sunt și unul și-altul Și tot una-mi este mie
De-oi trăi în veci pe lume De-oi muri în vecinicie.
Toate-aceste taine sfinte, Pentru om frânturi de
limbă În zadar gândești, căci gândul Zău nimic în
lume schimbă. Și fiindcă în nimica Eu nu cred, o,
dați-mi pace Fac astfel cum mie-mi pare Și faceți
precum vă place. Nu ‘nvăluiți a mea gândire Nici cu
stil curat și antic, Toate-mi sunt de o potrivă Eu
rămân ce-am fost: – romantic. Cum ai putut Cum ai
putut a-ți bate joc De patimile mele, De dulci
petreceri la un loc Din ceasuri ca acele? Cum le-ai
menit pe toate rău, De sau ales deșerte? Dar care-i
acel Dumnezeu În stare să te ierte? Când amândoi
vom fi pământ, Căci el pe toți ne-adună, So stinge
dor și jurământ, Cu viețile ‘mpreună, Ci ‘n lungul
negrei vecinicii Cântarea-mi se va naște, Ce numai tu
n ai vrut să știi O lume va cunoaște. În mintea
vremilor ce vin Va răsări cuvântu-mi, Cu ‘ntreg al
sufletului chin, Ca iarba pe mormântu-mi. Și-n versul
meu ce va trăi Infamă apăre – vei, Cum n a fost alta,
nici va fi În neamu ‘ntreg al Evei.