Cai de administrare a medicamentelor.

I. Calea externă (tegunemte şi mucoase)

Pe suprafaţa tegumentelor - se aplică medicamentele care au efect local la acest nivel.
Medicamentele se aplică sub formă de pudre, comprese, badijonări, unguente, paste, linimente, sprayuri,
săpunuri terapeutice, emplastre şi băi medicinale, frictionarea.
Pudrajul - reprezintă presurarea unui medicament sub formă de praf pe suprafaţa pielii. Prafurile
utilizate la pudraj trebuie să fie fin măcinate, uscate, fără concremente. Pudrajul se execută cu tampoane
de tifon umplute cu vată, pudriere, aparate pulverizatoare.
Pudrele absorb excesul de grăsimi de pe suprafaţa tegumentelor, usucă şi răcoresc pielea,
combat pruritul (de ex. pudra de talc,oxidul de zinc…)
b) Fricţionarea — suprafaţa tegumentului în care urmează să se întroducă medicamentul prin
fricţionare, va fi spălată cu apă şi săpun, apoi, bine uscată. Medicamentul înglobat în lipoizi sub formă de
alifii, uleiuri sau emulsii uleioase se aplică pe piele şi prin mişcări circulare efectuate sub o uşoară
presiune, executate cu vîrful degetelor sau cu toată suprafaţa palmei, se masează. Operaţia este terminată
atunci cînd medicamentul dispare în aparenţă, rămînînd doar un slab luciu de grăsime. Pentru a preveni
infecţia pielii bolnavului sau iritarea pielii de mîna asistentei, fricţionarea medicamentelor pe piele se va
face cu mănuşi sterile de cauciuc aderente de mîină. Dacă fricţionarea se face fară mănuşi, mîinile trebuie
foarte bine spălate. După terminarea fricţionării, suprafaţa tratată va fi acoperită, pentru a proteja lengeria
de corp şi de pat.
Compresele medicamentoase - constau în îmbibarea soluţiei medicamentoase într-un strat textil
mai gros ,care apoi se aplică pe tegumentul bolnav.Au acţiune antiinflamatoare, dezinfectantă,
antipruriginoasă (de ex. sol.Rivanol)
Badijonările - reprezintă o formă de aplicare locală a unor medicamente lichide pe suprafaţa
corpului, ele se execută cu ajutorul unui tampon de vată montat pe beţişor sau pe porttampon(de
ex.Tinctură de iod, Albastru de metilen..). Tamponul nu se cufundă niciodată în soluţia medicamentoasă,
ci soluţia se toarnă peste tampon.
Unguentele - se aplicată cu ajutorul spatulelor, întinzîndu-le pe suprafaţa pielii într-un strat
subţire
Emplastrele medicamentoase - se găsesc în stare solidă şi lichidă. Înainte de aplicarea
emplastrelor solide, pielea va fi spălată cu apă şi săpun, apoi degrasată cu alcool. Emplastrele lichide se
găsesc în stare dizolvată într-un solvent lichid. Ele se aplică pe suprafaţa pielii şi după evaporarea
solventului rămîn întinse într-un strat uniform, aderente de piele.

1
 Băile medicamentoase - sunt procedee hidroterapeutice, combinate cu aplicaţii externe de
medicamente. Ele pot fi complete sau parţiale. După natura substanţelor medicamentoase , dezinfectante
sau a infuziilor de plante pe care le conţin, ele se împart în :bai dezinfectante, calmante, antipruriginose.
2. Pe suprafaţa mucoaselor - medicamentele se aplică după tehnici diferite, în funcţie de
mucoasa care se tratează (nazală, conjuctivală, bucală,c onductul auditiv extern).
Inhalaţiile: de aerosoli se indică bolnavilor pentru ameliorarea permiabiliăţii bronşice, diluţia
sputei, mucoasei căilor respiratorii de acţiunea iritantă a agenţilor patogeni.
Avantaje : exercită o acţiune directă asupra procesului patologic din plămîni; nimereşte în
focarul lezat în stare neschimbtă evitînd ficatul.
Dezavantaje : dozarea medicamentelor nu este exactă; în caz de dereglare bruscă a
permeabilităţii bronşice aerosolii pot provoca iritări în mucoasa bronhiilor.
În practica medicală cele mai des sînt folosite:
Inhalaţii de aburi
Inhalaţii termice-ude
Inhalaţii uleioase
- Inhalaţii de aburi se efectuiază cu ajutorul inhalatorului cu aburi. Vaporii formaţi prin
încălzirea apei absorb şi antrenează medicamentul pulverizîndu-l, formîd aerosoli. Care mai departe ajung
prin tubul de sticlă, prin care respiră bolnavul. Pentru inhalaţii se întrebuinţează soluţii de mentol,
eucalipt, antibiotice.
Tempeatura aerosolilor este de 570-600 C.
- Inhalaţii termice-ude – este efectuată cu ajutorul aerului unui compresor care pulverizează
medicamentul cu ajutorul aerului comprimat. Aceşti aerosoli au temperatura de 380-400 C. La efectuarea
inhalaţiilor este folosit bicarbonatul de sodiu 2% în amestic cu ape minerale alcanizate şi cu soluţii de
antibiotice.
- Inhalaţii uleioase – uleiul acoperă cu un strat subţire mucoasa căilor respiratorii,
protejîndu-se de agenţii mecanici şi chimici. În modul aceta pătrunderea substanţelor toxice este oprită.
Instilaţia - reprezintă tehnica de administrare a soluţiilor medicamentoase pe o mucoasă sau un
organ cavitar (nas, ureche, ochi, vezică urinară) .
Instilaţii pe mucoasa conjunctivală - se face cu ajutorul unei pipete. Bolnavul stă culcat sau
aşezat pe un scaun cu capul aplecat pe spate. Cu degetul mare şi indexul mîinii stîngi, folosind două
tampoane mici de vată aşezate pe pleoape, se deschide fanta palpebrală şi se picură cîte 1-3 picături în
ambii ochi succesiv, avînd grijă ca lichidul instilat să cadă pe scleră, şi nu pe cornee. Se eliberiază
pleoapele ţinute fix şi se şterge picătura de medicament sau lacrima care se prelinge cu tampon de vată.

2
Se apasă uşor pe canalul lacrimal pentru a preveni scurgerea medicamentului. Instilaţia pe mucoasa
conjunctivală se face numai cu soluţii izotopice sau aproape de acestea.
Aplicarea unguentelor - unguentele se întroduc în sacii conjunctivali sau se aplică pe marginea
pleoapelor cu ajutorul unei baghete de sticlă rotungite fin pe toate laturile şi lăţită sub formă de lopată la
una din extremităţi.
Bolnavul stă în poziţie semişezîndă cu capul aplecat spre spate. Asistenta îl roagă să
privească în sus, iar cu policele mîinii stîngi, cu ajutorul unui tampon, trage jos şi în afară pleoapa
inferioară, aplicînd unguientul încărcat pe extremitatea lăţită a baghetei, pe faţa internă a pleoapei
respective, căreia i se dă drumul imediat. Bagheta se retrage printr-o mişcare în sensul fantei palpebrale
din colţul intern spre colţul extern al ochiului, contribuind şi prin aceasta la întinderea alifiei pe suprafaţa
sacilor conjunctivali.
Instilaţia nazală — se execută cu pipeta sau direct cu sticla picurătoare care conţine
medicamentul. Bolnavul este aşezat în poziţie şezîndă, cu capul aplecat pe spate şi puţin lateral de partea
opusă nării în care se face instilaţia, pentru ca aceasta să fie îndreptată în sus. Se introduce vîrful pipetei
în vestibulul fosei nazale, fară să se atingă de pereţii ei, şi se lasă în nară numărul de picături prescrise.
Operaţia se repetă şi în partea opusă, aplecînd capul de data aceasta pe partea cealaltă.
Instilaţia în conductul auditiv extern - se poate face cu aceleaşi instrumente ca şi instilaţia
nazală, instilaţia se va face întotdeauna cu lichide călduţe, aproape de temperatura corpului, pentru a nu
provoca la bolnav ameţeli. Bolnavul este aşezat în decubet dorsal sau în poziţie şezîndă, cu capul aplecat
lateral pe partea opusă urechii în care se face instilaţia, cu mîna stingă asistenta trage uşor pavilionul în
sus şi înapoi, iar cu mîna dreaptă se picură numărul de picături prescrise,
după care se aplică un tampon de vată. La nevoie se repetă manipulaţia şi cu urechea de partea
opusă.
II. Calea interna.
1. Calea bucală sau orală este calea naturală de administrare a medicamentelor acestea
putîndu-se reabsorbi la nivelul mucoasei bucale şi a intestinului subţire sau gros.
Scopul: Obţinerea efectelor locale sau generale ale medicamentelor.
Efecte locale:
 Favorizează cicatrizarea ulceraţiilor mucoasei digestive.
 Protejează mucoasa gastrointestinală.
 Înlocuieşte fermenţii digestivi, secreţia gastrică în cazul lipsei acestora.
Efecte generale:

3
 Medicamentele administrate pe cale orală se reabsorb la nivelul mucoasei digestive , patrund în
sînge şi apoi acţionează asupra unor organe şi sisteme (antibiotice, vasodilatatoare, cardiotonice,
sedative).
Peroral se întroduc în organism medicamente lichide sub formă de mixturi, soluţii, infuzii,
decocturi, tincturi, extracte, uleiuri sau emulsii şi medicamentele solide sub formă de prafuri, tablete,
pastile, granule, etc.
Se va renunţa la calea bucală în caz de:
1. Medicamentul este inactivat sub influenţa sucurilor digestive.
2. Bolnavul refuză luarea medicamentului pe cale orală.
3. Medicamentul are acţiune iritantă asupra mucoasei stomacale.
4. În caz de stări comatoase.
5.Medicamentul nu se reabsoarbe pe cale digestivă.
6. S-au efectuat intervenţii chirurgicale asupra tubului digestiv superior.
Medicamentele lichide se administrează ca atare sau diluate cu apă, ceai, apă minerală,
lapte. Ciaiurile, apele minerale, unele siropuri, uleiul de recină se administrează în pahare. Soluţiile,
mixturile, infuziile, decocturile se administrează în linguri. Tincturile, extractele, unele soluţii formate din
medicamente se administrează sub formă de picături.
Administrarea medicamentelor în stare solidă — această formă de administrare este de
multe ori preferabilă, întrucît prafurile, tabletele, granulele, pastilele conţin cantităţi exacte de substanţă
activă. Prafurile se pun pe limba bolnavului, cît mai aproape de rădăcina acestuia, apoi bolnavul bea
puţină apă. Numeroase medicamente sunt cuprinse în capsule operculate a căror formă permite înghiţirea
lor uşoară. Medicamentele sub formă de granule se administrează cu linguriţa.
Tabletele se administrează întregi, sparte în jumătăţi sau la fel ca şi prafurile în stare
farămiţată sau înmuiate în apă. Medicamentele care sunt descompuse de sucul gastric sau cu acţiune
iritantă asupra mucoasei stomacale sunt învelite cu un strat de keratină, rezistentă faţă de acidul gastric şi
fermenţii stomacali, tabletele şi capsulele astfel ajung intacte în intestin, unde fermenţii intestinali dizolvă
învelişul lor de protecţie, punînd în libertate medicamentul.
2. Sublingual - medicamentele care se resorb în cavitatea bucală se administrează sub formă de
tablete zaharate sau pastile, pe care bolnavul le ţine în gură sau le aşează sub limbă ca pe o
bomboană, pînă la topirea lor completă de unde se resorb integral de exemplu: Validol,
Nitroglicerina.
3. Administrarea medicamentelor pe cale rectală - ocoleşte sistemul venei porte şi ficatul,
reţiaua venoasă a rectului vărsîndu-se direct în vena cavă. Pe cale rectală medicamentele pot
fi administrate sub formă de supozitoare sau sub formă de clisme medicamentoase.

4
 Calea rectală se utilizează dacă:
a) Bolnavul prezintă intoleranţă digestivă (greaţă, vărsături, hemoragii gastrice).
b) Medicamentul are o acţiune iritantă asupra mucoasei stomacale.
c) Bolnavul are tulburări de deglutiţie.
d) S-au efectuat intervenţii chirurgicale asupra tubuluI digestiv superior.
Scopul: Obţinerea efectelor locale sau generale ale medicamentelor.
Efecte locale:
 Golirea rectului.
 Efect purgativ (supozitoare cu glicerină).
 Calmarea durerilor.
 Atenuarea peristaltismului intestinal.
 Atenuarea proceselor inflamatoare locale.
Efecte generale:
- Prin absorbţia medicamentelor la nivelul mucoasei rectale poate acţiona asupra unor organe
sau sisteme (de ex.inima-supozitoare cu digitală).
Supozitoarele - sunt forme medicamentoase în care substanţa activă este cuprinsă într-o masă
solidă (de preferinţă unt de cacao), care se topeşte la temperatura corpului. Ele au formă conică sau ovală,
cu o extremitate mai ascuţită.
Acţiunea lor poate fi : locală - golirea rectului, calmarea durerilor, atenuarea peristaltismului
intestinal sau generală, ca în cazul supozitoarelor cu Morfină, Efedrină, Antibiotice etc.
Bolnavul stă în decubet lateral, cu membrele inferioare uşor flectate. Asistenta îmbracă
mănuşa de cauciuc, cu mîna stîngă îndepărtează fesele bolnavului şi descoperă orificiul anal, iar cu mîna
dreaptă întroduce supozitorul cu partea ascuţită înainte în anus şi-l împinge în sus cu indexul, pînă cînd
extremitatea sa trece peste sfincterul intern al anusului.
Supozitoarele care servesc numai pentru golirea rectului sunt formate din geletină cu glicerină
şi se introduc în rect, fără nici o pregătire prealabilă a bolnavului. Supozitoarele medicamentoase utilizate
pentru scopuri terapeutice locale sau generale, vor fi precedate de o clismă evacuatoare.
Clismele medicamentoase - se administrează sub formă de microclisme sau clisme
picătură cu picătură.
4. Administrarea medicamentelor pe cale vaginală
Tampoanele vaginale - cu tampoanele se întroduc în vagin medicamente sub formă de soluţii
sau alifii.Tamponul este format dintr - o bucată de vată presată, îmbrăcată într-o faşă cu aţă care se
prelungeşte de la tampon încă 25 cm. Tamponul se îmbibă cu medicamentul ales şi apoi se întroduce în

5
vagin îndepărtînd peretele vaginului cu valvele vaginale. Prin lumenul creat de valve, tamponul va fi
întrodus cu ajutorul unei pense lungi, pînă în fundul de sac posterior al vaginului.
Globule vaginale - sunt forme medicamentoase solide, care introduse în vagin, se lichefiază sub
influenţa temperaturii corporale, eliberînd medicamentul activ din compoziţia lor.
Înainte de introducere vaginul va fi spălat de secreţii şi mucozităţi. Introducerea se face cu
mănuşi de cauciuc, bolnava fiind aşezată în poziţie ginecologică. Pentru tratamentul la domiciliu,
bolnavele pot fi instruite a-şi întroduce singure globulele vaginale.
De ştiut:
- Înaintea administrării se verifică medicamentul.
- Ceaiurile medicale (infuzii, decocturi) se prepară înnainte de administrare, pentru a nu se
degrada substanţele active.
- Mixturile se agită înnainte de administrare.
- Gustul neplăcut al unor medicamente se poate disimula prin diluare cu apă, ceai.