Amplificatoare

Amplificatorul diferenţial
Circuitul amplifică diferenţa semnalelor aplicate celor două intrări.

Determinarea amplificării se obţine cu ajutorul metodei superpoziţiei. Considerând V 2 = 0

rezultă tensiunea de ieşire corespunzatoare aplicării V 1.

R2 R
V OUT 1 = V 1
[ ]
R1 + R 2
1+ 4
R3

În relaţie este folosită formula divizorului de tensiune si formula amplificatorului neinversor.

Considerând acum V 1 = 0, rezultă tensiunea de ieşire pentru V 2:

−R 4
V OUT 2 = V 2
[ ]
R3

Tensiunea de ieşire este suma celor două tensiuni:

R2 R R
V OUT = V 1
R1 + R 2[ ]
1+ 4 -V 2 4
R3 R3

Dacă alegem R2= R4 şi R1= R3 vom obţine:

R4
V OUT = [ V 1−V 2 ]
R3

Condensatorul în circuite de reacţie ale AO

Pentru înţelegerea comportamentului acestor circuite sunt necesare următoarele cunostinţe legate
de această componentă electrică pasivă:

q
C= v
C
unde C este capacitatea electrica, q este sarcina acumulată pe una dintre armăturile sale iar vC
este tensiunea stabilită între armături. În conformitate cu legea conservării sarcinii electrice,
curentul i C prin condensator este determinat de variaţia în timp a sarcinii electrice q acumulate
pe armăturile condensatorului
dq
iC =
dt

Observând că
d vC
q = C vC rezultă i C= C
dt
sau
1
vC = ∫ iC dt
C
d vC
În curent continuu, = 0 deci i C = 0, condensatorul se comportă ca un circuit deschis.
dt
(rezistenţă de valoare infinită).
În curent alternativ, în regim armonic cu o variaţie sinusoidală a curentului prin circuit de
forma i C = I Cmaxsin ωt unde I Cmax este valoarea maxima a curentului prin condensator, se obţine
prin integrare expresia tensiunii la bornele condensatorului

1 π
vC =
ωC (
I Cmax sin ωt−
2 ) = V (sin ωt− π2 )
Cmax