DEFINITII:

1.Hazardurile naturale constituie nişte manifestări extreme ale unor fenomene naturale,
cum ar fi cutremurele, furtunile, inundaţiile, alunecările de teren, secetele, care au o influenţă
directă asupra vieţii fiecărei persoane, asupra societăţii şi a mediului înconjurător în
ansamblu.
2.PERICOL

3.VULNERABILITATE
Vulnerabilitate – condiţie determinată de factori sau procese fizice, sociale, economice și de
mediu, care majorează susceptibilitatea (sensibilitatea) unei comunităţi la impactul
pericolelor.
4.RISC- Riscul reprezintă posibilitatea de materializare a unui eveniment care va induce un
impact asupra anumitor obiective. Riscul poate fi generat de un eveniment, o acţiune sau
absenţa unei acţiuni,consecinţele posibile variind de la cele benefice la cele catastrofale.
Risc – O situaţie, un eveniment, care nu a apărut încă, dar care poate să apară în viitor, caz în
care, obţinerea rezultatelor în prealabil fixate este ameninţată sau potenţată. Astfel, riscul
poate reprezenta fie o ameninţare, sau o oportunitate și trebuie abordat ca fiind o combinaţie
între probabilitate şi impact.

Risc – probabilitatea unor consecinţe dăunătoare sau a unor pierderi așteptate (decese,
leziuni, distrugerea bunurilor, mijloacelor de existenţă, a mediului sau perturbarea activităţii
economice) care rezultă din interacţiunea dintre pericolele naturale sau cele induse de om și
vulnerabilităţi.
5.DEZASTRU
Dezastru – o perturbare serioasă a funcţionării unei comunități sau a unei societăţi ce
cauzează pe scară largă pierderi umane, materiale, economice sau ale mediului înconjurător,
care depășesc capacităţile comunităţii sau societăţii afectate de a face faţă situaţiei folosind
propriile lor resurse
6.HAZARD

7.RISC CALITATIV

8.IMPACT
9.SECURITATEA ECOLOGICA- stare a mediului înconjurător, în care totalitatea
cauzelor şi consecinţelor naturale ale activităţilor antropogene (de producţie, militare,
comunicaţii, construcţii, ştiinţifice, informaţionale, de recreere, medico-biologice şi de altă
natură, inclusiv acţiunile de prevenire a consecinţelor calamităţilor naturale şi situaţiilor
excepţionale) exclud sau reduc la minimum modificările ce conduc la degradarea imediată
sau ulterioară a ecosistemelor din mediul înconjurător şi la impactul negativ asupra sănătăţii
populaţiei.

10. INUNDATIE -fenomenul de acoperire cu apă a teritoriului aferent albiei râului, mai sus
de cotele revărsării obişnuite a apei în albia majoră.

III. Situaţii excepţionale cu caracter biologico-social

  
22. Boli contagioase ale oamenilor:
cazuri rare de îmbolnăvire de boli exotice şi contagioase deosebit de periculoase;
cazuri de molipsire în grup de boli contagioase periculoase;
izbucnire epidemică a bolilor contagioase periculoase;
epidemie;
pandemie;
boli contagioase ale oamenilor cu  o etiologie nestabilită.
23. Intoxicaţia oamenilor:
intoxicaţia oamenilor în urma utilizării produselor alimentare;
intoxicaţia oamenilor în urma folosirii apei;
intoxicaţia oamenilor cu substanţe toxice şi alte substanţe (în afară de
cele  întîmplătoare);
intoxicaţia oamenilor cu substanţe toxice şi alte substanţe (cazuri în grup);
intoxicaţia oamenilor cu substanţe toxice şi alte substanţe (cazuri în masă).
24. Boli contagioase ale animalelor agricole:
cazuri  rare de îmbolnăvire de boli exotice şi contagioase deosebit de periculoase;
enzootii;
epizootii;
 panzootii;
boli contagioase ale animalelor agricole cu etiologie nedepistată.
25. Intoxicarea în masă a animalelor agricole:
intoxicarea în masă a animalelor agricole.
26. Pieirea în masă a animalelor sălbatice:
pieirea în masă a animalelor sălbatice.
27. Atacarea plantelor agricole de boli şi dăunători:
panfitotie;
epifitotie progresată;
îmbolnăvirea plantelor agricole cu etiologie nedepistată;
răspândirea în masă a dăunătorilor de plante.

După durata şi gradul de afectare a mediului, hazardele se ierarhizează în:

-episodice (emisii de poluanţi, care poţi fi remediaţi relativ uşor);

-accidentale (sunt riscuri care produc dereglări în desfăşurarea unui proces natural sau
antropic şi care se pot remedia într-un interval de timp scurt);

-ruptură (produc întreruperea activităţilor prin distrugerea mecanismului de funcţionare şi

care necesită timp şi resurse financiare mari);

-catastrofale (produc schimbări radicale în structura unui ecosistem, sau care pot conduce la
dispariţia unei structuri, şi deci, care presupune reconstrucţia pe principii diferite faţă de cele
iniţiale pentru a rezista la alte hazarde catastrofale, cu cheltuieli imense).

În Republica Moldova pot constitui risc ecologic:

● avariile şi catastrofele industriale;

● dezvoltarea sectorului energetic tradiţional şi altor forme de obţinere a energiei;
● ramurile de bază ale industriei, agriculturii, transporturilor;
● formarea, transportarea şi înhumarea deşeurilor;
● poluarea surselor de apă de suprafaţă şi subterane;
● realizarea proiectelor mari de utilizare a resurselor naturale;
● acţiunea concentraţiilor mari de poluanţi;
● procesul privatizării şi formele acesteia;
● reducerea şi utilizarea neadecvată a resurselor de floră şi faună;
● reducerea fertilităţii solului;
● reducerea capacităţii de recreare a teritoriului;
● poluarea transfrontalieră;
● problemele ecologice globale (schimbarea climei, reducerea stratului de ozon, a
biodiversităţii, deşertificarea etc.).

Angajatul are următoarele cerințe:

   a) să utilizeze corect maşinile, aparatele, uneltele, substanţele periculoase,

echipamentele de transport şi alte mijloace de producţie;
             b) să utilizeze corect echipamentul individual de protecţie pus la dispoziţie şi,
după utilizare, să îl înapoieze sau să îl pună la locul destinat pentru păstrare;
             c) să excludă deconectarea, schimbarea sau mutarea arbitrară a dispozitivelor de
protecţie ale maşinilor, aparatelor, uneltelor, instalaţiilor, clădirilor şi altor construcţii,
precum şi să utilizeze corect aceste dispozitive;
             d) să comunice imediat angajatorului şi/sau lucrătorilor desemnaţi orice situaţie
de muncă pe care au motive întemeiate să o considere un pericol grav pentru securitate şi
sănătate, precum şi orice defecţiuni ale sistemelor de protecţie;
             e) să aducă la cunoştinţă conducătorului locului de muncă şi/sau angajatorului
orice caz de îmbolnăvire a lor la locul de muncă sau orice accident de muncă suferit de ei;
             f) să coopereze cu angajatorul şi/sau cu lucrătorii desemnaţi, atîta timp cît este
necesar, pentru a face posibilă realizarea oricăror măsuri sau cerinţe dispuse de inspectorii
de muncă sau pentru a da posibilitate angajatorului să se asigure că mediul de lucru este
în siguranţă şi nu prezintă riscuri profesionale în activitatea lucrătorului;
             g) să însuşească şi să respecte instrucţiunile de securitate şi sănătate în muncă.
Principalele etape ale procesului de management al riscului sunt:

1. Planificarea - Este procesul de elaborare şi documentare pentru o realizarea

unei strategii organizate, cuprinzătoare şi interactive pentru identificarea şi
urmărirea riscurilor, elaborarea planurilor de tratare a riscurilor, efectuarea
evaluării continue a riscului, asigurarea unor resurse adecvate pentru
identificarea şi diminuarea riscurilor.
2. Identificarea riscului - Este procesul de examinare a zonelor critice pentru
evenimentele care reprezintă riscuri potenţiale în vederea asigurării costurilor,
programelor, obiectivelor de performanţă.
3. Analiza riscului - Este procesul de evaluare a fiecărui risc care să permită atât
descrierea acestuia prin probabilitatea de producere, severitatea consecinţelor şi
relaţia cu alte zone sau procese cu risc , cât şi stabilirea unor priorităţi.
4. Manipularea riscului - Este procesul de identificare, evaluare, selectare şi
aplicare a căilor de diminuare a riscului, a transferabilităţii, permisivităţii sau
acceptantei opţiunilor de asigurare a unui nivel acceptabil al riscului,
condiţionat de constrângerile şi limitările din program;
5. Monitorizarea riscului - Este procesul de urmărire şi evaluare sistematică a
performanţelor acţiunilor de manipulare a riscului comparativ cu limitele
prevăzute în program;
6. Documentarea în legătură cu sistemele de risc - Este procesul de înregistrare,
menţinere şi raportare a datelor în legătură cu riscul, a succesului aplicării
tehnicilor de tratare a riscului, rezultatele analizelor de risc, comunicarea
rezultatelor acestor activităţi membrilor echipei de management al riscului.
7. Perfecţionare continuă - Este procesul de revizuire şi perfecţionare a
proceselor de management al riscului prin rafinarea calificărilor şi definirea
nevoilor de viitor.

Metode ale analizei de risc

Metodele de bază în evaluarea riscurilor sunt:

1.Metoda analitică (de anticipare);

2.Metoda economico-matematică (se i-a în calcul volumul și cantitatea pagubelor înfăptuite
de risc);

3.Metode statistice (au la bază gestionarea tuturor formelor de risc care pot exista);

4.Baza de analiză economico- financiară (în asemenea situații,apar unele propuneri sau idei
de o valoarea imensă din partea experților,însă nu se pot argumenta adecvat).

Evaluarea riscului poate fi efectuată utilizînd metoda analitică,această metodă fiind una din
cele mai răspîndite metode din întreaga lume.

Ele presupun:

-Utilizarea detaliilor,proiectărilor;

-Compararea unor situații precedente cu cele istorice și evaluarea analizei riscului în viitor.

Dacă ipoteza poate fi rezonabilă,ea este acceptată,deci la analiza riscurilor,cu ajutorul

metodelor date este necesar să se acorde o atenție deosebită analizei situațiilor concrete.

Este recomandabilă utilizarea tehnicii analogilor cu tehnica elaborării scenariilor de risc.

Importanța aplicării metodelor economico-matematice -permit a măsura cantitativ

fenomenele de risc,îndeosebi valoarea riscului,ceea ce spre deosebire de evaluarea prin
intermediul metodei experților,asigură posibilitatea celor mai exacte comparări a
fenomenelor.Mai mult decît atît,aceste metode permit a evita situațiile economice și a evalua
consecințele la algerea deciziilor fără a recurge la experimente costisitoare.

Metoda statistică de evaluare a riscului se utilizează pe parcursul evaluării cantitative a

riscurilor cu ajutorul metodelor economico-statistice în baza datelor statistice din perioadele
precedente.

Instrumentele principale ale acestor metode sunt:

-devierea medie practicată;

-coficientul de variante de riscuri.

Devierea indică abaterea posibilă de la risc.

Coeficientul metodei statistice caracterizează nivelul riscului pe o unitate de rezultat așteptat.

Hazardele antropogene

Intervenția omului în natură se face direct în scopul utilizarii elementelor cadrului

natural,activități agricole, miniere,industriale, de construcții, de transport amenajarea
spatiului; și indirect prin conflictele militare.

a.Degradarea solurilor

Este o urmare directă a exploatării iraționale a potențialului edafic,prin practicarea unei

agriculturi abuzive.S-a ajuns la diminuarea fertilității solurilor,dar și la distrugerea sa prin
activități ( economice,construcții sau
lucrări ) ce au favorizat
torențialitatea,spălarea
areală,alunecări de teren etc.

Potrivit evaluărilor efectuate de

instituții specializate ale
ONU,procesele de degradare a
solurilor sunt evidente pe cca 2 mln
ha,fiind legate de : eroziunea prin apă
(56%),eroziunea prin vînt (28%),degradarea chimică (12%),degradarea fizică (4%).

Degradarea solurilor apare și în urma despăduririlor neraționale și a pășunatului excesiv.

În istorie,Grecia repezenta un exemplu de degradarea a pămînturilor sale încă din

Antichitate,din cauza unor defrișări exagerate și a unui pășunat excesiv.

În secolul XX,la fel s-a produs și degradarea terenurilor în Sahel și în savanele africane prin
suprapășunat.
Irigațiile făcute în mod irațional,fără a se ține seama de condițiile pedoclimatice specifice,au
provocat salnizarea solurilor ( valea Eufratului,NE Braziliei,Cîmpia Indului etc) sau excesul
de umiditate.

b.Reducerea biodiversității

Pe Terra există cca 15000000 de specii de animale și 500000 de specii vegetale.Dintre aceste
în ultimle secole au pierit 400-500 de specii de animale și cîteva sute de specii de plante,ca
urmare a defrișărilor excesive,a desecărilor iraționale,a pășunatului
intensiv,poluării,vînatului,braconajului,colonizării catastrofale etc.

Desfășurarea în continuare a acestui proces de distrugere poate duce la compomiterea vieții

pe planeta.

c.Hazardele industriale

Hazardele industriale includ accidente (explozii,incendii,poluare) declanșate de către om,cu

voia sau fără voia sa,emisii de substanțe nocive și depozitarea care afectează solul,apa,aerul.

Accidentul produs la Bhopal (India,3 decembrie 1984),prin eliminarea unui gaz toxic
( izocianat de metil ),provenind de la o uzină de pesticide,s-a soldat cu 6500 de victime și
îmbolnavirea altor 10000 persoane.Explozia din 10 iulie 1976 a unui reactor de la uzina
chimică de la Seveso (Italia),urmată de scurgeri de dioximă,a semnat moartea și maladii în
toată valea Brianza.Ca urmare Comunitatea Economică Europeană (actuala UE) a adoptat în
1982 ‘’Directiva Seveso’’,care inventariază (evaluează) 80 de substanțe chimice considerate
toxice și a căror producere și stocare sunt supuse unor reglementări speciale.

d.Hazardele legate de transporturi

Frecvența acestor hazarde este corelată cu creșterea demografică explozivă și cu dezvoltarea

economico-socială.
 ● Transporturile rutiere-se derulează pe cca 15 mln km de drumuri modernizate,la
care se adaugă imensa rețea stradală de așezări și drumurile
nemodernizate.Accidentele rutiere din care rezultă pagube și victime sunt determinate
de:viteza excesivă,consumul băuturilor alcoolice,oboseala la volan,dificultatea
traseelor în anumite zone,defecțiuni ale mijloacelor de transport,calitatea
necorespunzătoare a
drumurilor,supraaglomerarea
acestora etc.
● Transporturile feroviare-pe
rețeaua feroviară (cca 1600000
km),se produc accidente foarte
grave din cauza vitezei mari de
deplasare,dificultățile traseelor
străbătute,erorile de senalizare.În ultimele decenii,catastrofele feroviare s-au produs
atît în țări în curs de dezvoltare (India,Brazilia,Mexic),cît și în țări dezvoltate
(Germania,Belgia).
● Transporturile navale-prezintă riscuri mai mari în cazul celor maritime (tonajul mare
al navelor,lungimea traseelor) în raport cu cele fluviale.Cele mai grave și cu cele mai
mari consecințe sunt accidentele petroliere ( pierderi materiale,de vieți omenești dar și
poluarea apei).
● Transporturile aerine-deși sunt considerate cele mai sigure,în cazul accidentelor
aeriene,pierderile sunt totale.
e.Hazardele nucleare

Sunt produse de răspîndirea necontrolată a unor substanțe radioactive în afara instalațiilor

nucleare (în centralele atomoelectrice,în unele instituții de cercetare științifică),de căderea
unor sateliți artificiali cu propulsie nucleară și depozitarea deșeurilor radioactive.Ele iradiază
și mediul înconjurător și produc victime omenești și pagube materiale ( ex.centralele
nucleare din SUA,Canada,Marea Britanie,fosta Uniune Sovietică),cel mai grav fiind cel de la
Cernobîl-1986.

Explozia unuia dintre cele patru reactoare ale centralei nucleare, in noaptea de 25-26 aprilie
1986, a pulverizat peste 1000 tone din cuvertura protectoare si o mare cantitate de substanțe
radioactive care conțineau Iod 132 si Cesiu 137 . Dintre consecințe amintim: muncitorii și
pompierii care au asigurat stingerea incendiului, grav iradiați, au murit în lunile urmatoare,
au fost evacuate imediat 200000 de persoane din localitățile aflate pe o raza de 30 km; au
fost iradiate circa un milion de persoane. S-a produs o contaminare nu numai a Ucrainei, ci și
a altor regiuni ale Europei îndeosebi Europa Centrală și Peninsula Scandinava) și, totodată,
pentru prima oara a avut loc si o contaminare transcontinentală, fiind afectate Alaska și
Canada.