Hazardele antropogene

Intervenția omului în natură se face direct în scopul utilizarii elementelor

cadrului natural,activități agricole, miniere,industriale, de construcții, de
transport amenajarea spatiului; și indirect prin conflictele militare.
a.Degradarea solurilor
Este o urmare directă a exploatării iraționale a potențialului edafic,prin
practicarea unei agriculturi abuzive.S-a ajuns la diminuarea fertilității
solurilor,dar și la distrugerea sa prin
activități ( economice,construcții sau
lucrări ) ce au favorizat
torențialitatea,spălarea
areală,alunecări de teren etc.
Potrivit evaluărilor efectuate de
instituții specializate ale
ONU,procesele de degradare a
solurilor sunt evidente pe cca 2 mln
ha,fiind legate de : eroziunea prin apă (56%),eroziunea prin vînt
(28%),degradarea chimică (12%),degradarea fizică (4%).
Degradarea solurilor apare și în urma despăduririlor neraționale și a pășunatului
excesiv.
În istorie,Grecia repezenta un exemplu de degradarea a pămînturilor sale încă
din Antichitate,din cauza unor defrișări exagerate și a unui pășunat excesiv.
În secolul XX,la fel s-a produs și degradarea terenurilor în Sahel și în savanele
africane prin suprapășunat.
Irigațiile făcute în mod irațional,fără a se ține seama de condițiile pedoclimatice
specifice,au provocat salnizarea solurilor ( valea Eufratului,NE Braziliei,Cîmpia
Indului etc) sau excesul de umiditate.
b.Reducerea biodiversității
Pe Terra există cca 15000000 de specii de animale și 500000 de specii
vegetale.Dintre aceste în ultimle secole au pierit 400-500 de specii de animale și
cîteva sute de specii de plante,ca urmare a defrișărilor excesive,a desecărilor
iraționale,a pășunatului intensiv,poluării,vînatului,braconajului,colonizării
catastrofale etc.
Desfășurarea în continuare a acestui proces de distrugere poate duce la
compomiterea vieții pe planeta.
c.Hazardele industriale
Hazardele industriale includ accidente (explozii,incendii,poluare) declanșate de
către om,cu voia sau fără voia sa,emisii de substanțe nocive și depozitarea care
afectează solul,apa,aerul.
Accidentul produs la Bhopal (India,3 decembrie 1984),prin eliminarea unui gaz
toxic ( izocianat de metil ),provenind de la o uzină de pesticide,s-a soldat cu
6500 de victime și îmbolnavirea altor 10000 persoane.Explozia din 10 iulie
1976 a unui reactor de la uzina chimică de la Seveso (Italia),urmată de scurgeri
de dioximă,a semnat moartea și maladii în toată valea Brianza.Ca urmare
Comunitatea Economică Europeană (actuala UE) a adoptat în 1982 ‘’Directiva
Seveso’’,care inventariază (evaluează) 80 de substanțe chimice considerate
toxice și a căror producere și stocare sunt supuse unor reglementări speciale.
d.Hazardele legate de transporturi
Frecvența acestor hazarde este corelată cu creșterea demografică explozivă și cu
dezvoltarea economico-socială.
● Transporturile rutiere-se derulează pe cca 15 mln km de drumuri
modernizate,la care se adaugă imensa rețea stradală de așezări și
drumurile nemodernizate.Accidentele rutiere din care rezultă pagube și
victime sunt determinate de:viteza excesivă,consumul băuturilor
alcoolice,oboseala la volan,dificultatea traseelor în anumite
 zone,defecțiuni ale mijloacelor de transport,calitatea necorespunzătoare a
drumurilor,supraaglomerarea acestora etc.
● Transporturile feroviare-pe rețeaua feroviară (cca 1600000 km),se
produc accidente foarte grave din cauza vitezei mari de
deplasare,dificultățile traseelor străbătute,erorile de senalizare.În ultimele
decenii,catastrofele feroviare s-
au produs atît în țări în curs de
dezvoltare
(India,Brazilia,Mexic),cît și în
țări dezvoltate
(Germania,Belgia).
● Transporturile navale-prezintă
riscuri mai mari în cazul celor
maritime (tonajul mare al navelor,lungimea traseelor) în raport cu cele
fluviale.Cele mai grave și cu cele mai mari consecințe sunt accidentele
petroliere ( pierderi materiale,de vieți omenești dar și poluarea apei).
● Transporturile aerine-deși sunt considerate cele mai sigure,în cazul
accidentelor aeriene,pierderile sunt totale.
e.Hazardele nucleare
Sunt produse de răspîndirea necontrolată a unor substanțe radioactive în afara
instalațiilor nucleare (în centralele atomoelectrice,în unele instituții de cercetare
științifică),de căderea unor sateliți artificiali cu propulsie nucleară și depozitarea
deșeurilor radioactive.Ele iradiază și mediul înconjurător și produc victime
omenești și pagube materiale ( ex.centralele nucleare din SUA,Canada,Marea
Britanie,fosta Uniune Sovietică),cel mai grav fiind cel de la Cernobîl-1986.
Explozia unuia dintre cele patru reactoare ale centralei nucleare, in noaptea de
25-26 aprilie 1986, a pulverizat peste 1000 tone din cuvertura protectoare si o
mare cantitate de substanțe radioactive care conțineau Iod 132 si Cesiu 137 .
Dintre consecințe amintim: muncitorii și pompierii care au asigurat stingerea
incendiului, grav iradiați, au murit în lunile urmatoare, au fost evacuate imediat
200000 de persoane din localitățile aflate pe o raza de 30 km; au fost iradiate
circa un milion de persoane. S-a produs o contaminare nu numai a Ucrainei, ci
și a altor regiuni ale Europei îndeosebi Europa Centrală și Peninsula
Scandinava) și, totodată, pentru prima oara a avut loc si o contaminare
transcontinentală, fiind afectate Alaska și Canada.