UNIVERSITATEA “OVIDIUS” DIN CONSTANTA

FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE

CONTABILITATEA SI AUDITUL AFACERILOR
FORMA DE INVATAMANT

ELEMENTELE FONDULUI DE
COMERȚ

Coordonator :
Lector. univ. dr.Cazanel Maria

Masterand:
Ciucanu Anamaria
 CUPRINS

I.1 Noţiuni generale despre fondul de comerţ

I.2 Natura juridică a fondului de comerţ

I.3. Reglementare

I.4 Elementele Fondului de Comerţ

I.5 Bibliografie
 I.1 Noţiuni generale despre Fondul de Comerţ

Fondul de comerţ este considerat în practica judiciară o universalitate de bunuri

corporale şi necorporale, active şi pasive pe care un comerciant le reuneşte prin
consimțământul său în scopul realizării unui fapt de comerţ.
În activitatea practicată , comercianţii se folosesc de o multitudine de bunuri în
vederea desfăşurării activităţii lor comerciale. Aceste bunuri diferă în funcţie de calitatea de
persoană fizică sau persoană juridică a titularului întreprinderii economice, precum şi de
obiectul de activitate pentru care a fost autorizat. Aceste bunuri formează o universalitate
destinată desfăşurării diferitelor operaţiuni comerciale. Pentru că această universalitate de
bunuri este destinată exercitării activităţii comerciale, legiuitorul o denumeşte „fond de
comerţ'’

I.2 Natura juridică a Fondului de Comerţ

Fondul de comerţ fiind compus din elemente eterogene de natură diferită, din
categorii de bunuri cu regimuri juridice distincte şi în literatura juridică şi practică judiciară,
opiniile cu privire la natura sa juridică au fost diferite.
Au fost realizate numeroase disctutii teoretice cu privire la natura juridica a
fondului de comert și s-a constantat că acesta are mai mult semnificatia unui
exercitiu intelectual de explicare a creatiei practicii si mai putine consecinte
juridice.
De asemenea ,dezbaterile scot în evident câteva reguli ce fundamentează
folosirea de catre practicienii dreptului comercial a acestui concept:
 fondul de comert este o îmbinare facuta numai prin acordul intreprinzatorului pe
criterii economice,de bunuri eterogene sub aspectul regimului lor juridic.

 bunurile cuprinse in ansamblu isi pastreaza individualitatea si regimul juridic si pot

fi considerate ca atare de titularul fondului sau de terti.

 ansamblul este privit si ca un bun unitar.

  regimul juridic al ansamblului il dau elementele cele mai numeraose ce alcatuiesc
fondul de comert.Această justificare poate fi gasita in teoria accesiunii.

 juridic,  fondul de comert are semnificatia unui patrimoniu de afectatiune, in sensul

particular dat de noul cod civil, cu destinatie economi

I.3. Reglementare

Fondul de comert este reglementat de art. 1 lit. c) din Legea nr. 11/1991 ce dispune:
„constituie fond de comerţ ansamblul bunurilor mobile şi imobile, corporale şi necorporale
(mărci, firme, embleme, brevete de invenţii, vad comercial), utilizate de un comerciant în
vederea desfăşurării activităţii sale”.
Legea nr. 26/1990 în art. 21 lit. a) prevede că în Registrul Comerţului se vor înregistra
menţiuni privind „donaţia, vânzarea, locaţiunea sau garanţia reală mobiliară constituită asupra
fondului de comerţ, precum şi orice alt act prin care se aduc modificări înregistrărilor în
registrul comerţului sau care face să înceteze firma ori fondul de comerţ"

I.4 Elementele Fondului de Comerţ

Fondul de comerţ cuprinde bunurile necesare pentru desfăşurarea activităţii

comerciale avute în vedere de comerciant.
Componentele fondului de comerţ sunt diferite şi se modifică de la caz la caz, în
funcţie de specificul activităţii comerciale desfașurate.
Distingem 3 categorii de elemente care formează fondul de comerţ: bunurile corporale,
bunurile incorporale şi raporturi de fapt cu valoarea patrimonială, fiecare categorie include
anumite elemente cu un regim juridic propriu.
În categoria elementelor corporale regăsim bunuri mobile, la care se adaugă drepturi
mobiliare afectate unui fond de comerţ.
a) Bunurile mobile care fac parte din fondul de comerţ sunt acelea care au o
anumită stabilitate şi care pot servi la exploatarea fondului de comerţ cum sunt: mobilierul
destinat comerţului, stocurile de combustibili, materiile prime,mărfurile, ambalajele, utilajele,
instalaţiile, fie că acestea sunt mobile sau imobile prin destinaţie.
b) Elementele incorporale ale fondului de comerţ.: firma şi emblema care nu sunt
numai elemente de identificare dar şi componente ale fondului de comerţ.
Firma este numele sau denumirea sub care un comerciant îşi practică activitatea şi
sub care semnează (art. 27 din legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului). Principiul în
materie comercială este că numele comercial corespunde cu cel civil. Firma unui comerciant,
persoană fizică este compusă din: numele comerciantului care este scris în întregime sau din
numele şi iniţiala acestuia, legea interzice adăugarea altor elemente care ar putea induce în
eroare asupra naturii sau întinderii comerţului ori situaţiei comerciantului. Însă se vor putea
face menţiuni care să arate mai precis felul comerţului . Firma va fi scrisă în limba română
(art. 27 alin. (3) din Legea nr. 26/1990).
Emblema reprezintă un concept juridic aparte de firmă care este protejată prin lege.
Emblema sau insigna este definită de art. 27 alin. (2) din Legea nr. 26/1990 ca fiind „semnul
sau denumirea care deosebeşte un comerciant de altul,
Ea este o indicaţie care serveşte la individualizarea unei societăţi comerciale, fiind un
semn distinctiv mai sugestiv decât firma, o etichetă a comerciantului, după cum marca este
eticheta produsului.
Drepturi de proprietate industrială şi comercială sau drepturile intelectuale

Fondul de comerţ cuprinde anumite drepturi de proprietate intelectuală asupra unor

creaţii noi: invenţiile, know-tiow-ul, desenele şi modelele industriale, modelele de utilitate şi
semne noi: mărcile de fabrică, de comerţ şi de serviciu, denumirile de origine şi indicaţiile de
provenienţă.
Creaţiile noi. Drepturile asupra unei invenţii sunt recunoscute de Legea nr. 64/1991 şi
apărate prin brevetul de invenţie.
1. Brevetul de invenţie reprezintă un titlu eliberat de stat prin Oficiul de Stat
pentru Invenţii şi Mărci (OSIM) celui care se pretinde şi face dovada că este autorul
invenţiei.. Acesta se acordă atât persoanelor fizice cât şi persoanelor juridice. Este considerată
o invenţie în sensul Legii nr. 64/1991 creaţia ştiinţifică sau tehnică care prezintă noutate a fost
brevetată şi dată publicităţii în ţară sau străinătate. Fiind considerat autorul unei invenţii acea
persoana care a creat un dispozitiv ,produs ,metodă sau process complet nou,sau poate fi o
suită de îmbunătățiri aplicată unei metode cunoscute.
 Semnele noi și mărcile de fabrică, de comerţ şi de serviciu sunt reprezentate de
acele semne distinctive, folosite de comercianţi pentru a deosebi produsele, lucrările şi
serviciile lor de cele identice ori similare ale altor comercianţi şi pentru a stimula
îmbunătăţirea calităţii produselor, lucrărilor şi serviciilor (art. 21 alin. (1) din Legea nr.
28/1967.
Desenele şi modele industriale fac parte din fondul de comerţ doar dacă ele prezintă
o noutate,regimul asemanandu-se cu cel al mărcilor. Potrivit art. l din Legea nr. 129/1992
privind protecţia desenelor şi modelelor industriale, drepturile asupra acestor desene şi
modele sunt recunoscute şi protejate prin eliberarea unui titlu de protecţie de către Oficiul de
Stat pentru Invenţii şi Mărci.
Alte semne instinctive sunt aplicate pe mărfuri și produse respectiv : mărcile şi
etichetele colective, mărcile naţionale, certificatele de calitate, mărcile însoţitoare.
Denumirile de origine cuprind acele mențiuni care indică locul fabricării unor
produse .Aceste denumiri nu trebuie să se confunde cu mărcile.
Indicaţiile de provenienţă arată cumpărătorului țara sau localitatea de unde provin
produsele.
Recompensele obținute la expoziții trebuie să fie înscrise la Oficiul de Stat pentru
Invenții și Mărci pentru a putea fi utilizate.
Drepturile de autor garantează recunoașterea și protejarea proprității intelectuale ,în
condițiile Legii nr.8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe ,republicată ,cu
modificările și completările de rigoare.
Clientela și vadul comercial sunt elemente indispensabile ale fondului de comerț.
Clientela cuprind totalitatea persoanelor fizice și juridice care apelează la acelaşi
comerciant, adică la fondul de comerţ al acestuia pentru achiziția unor mărfuri şi servicii.
Clientii pot fi :
1) Clienţii legaţi de comercianţii în cauză prin contracte de aprovizionare, alcătuind
clientela captivă.
2) Alţi consumatori se adresează constant unui comerciant determinat datorită
încrederii ce în produsele sau serviciile oferite, formând clientela atrasă sau fidelă.
3) Clientela ocazională – în fine ,este formată din consumatori întâmplători,
Clientela este caracterizată prin faptul că este comercială, personală şi actuală.
Vadul comercial poate fi definit ca fiind aptitudinea fondului de comerţ de a atrage
clientela. Regăsim așadar, o strânsă legătură între clientelă şi vadul comercial, care în cele din
urmă ne configurează rentabilitatea activităţii comerciale specifică unui fond de comerţ
 I.5 BIBLIOGRAFIE

1. Legea societăților nr.31/1990,legislație conexă și jurisprudență

2. dictionar-juridic/fondul-de-comert

3. Drept comercial Lect. univ. drd. BOGDAN DAVID