Sunteți pe pagina 1din 1

Dragă domnule sau doamna,

Faptul că ne dăm seama cât de importante sunt unele persoane sau lucruri
decât atunci când nu le mai avem e pe cât de trist, pe atât de interesant.
Ar trebui să învățăm să ne bucurăm de tot, de cel mai mic lucru, în fiecare
secundă a vieții noastre; ar trebui să-i cinstim pe cei vârstnici din atât de multe
motive!!!!!( spun asta din proprie experiență, mi-am dat seama cât de imporanta
a fost bunica mea, de abia după ce n-a mai fost și poate din această cauza mă simt
de parcă, cumva, i-aș scrie ei).
V-ați gândit vreodată la rolul pe care îl avem noi că indivizi, la scopul vieții
noastre? Dacă da, la ce concluzie ați ajuns? Eu încă mă gândesc la asta, dar până
voi găși un răspuns satisfăcător, vreau să va mulțumesc!
Vreau să va mulțumesc pentru că existați! Va mulțumesc pentru că ați bătătorit
drumul pentru noi! Va mulțumesc pentru că sunteți un izvor de înțelepciune care
a transmis mai departe tratiditi, basme și câte și mai câte!
Nu sunteți singuri și cu siguranță nu v-am uitat! O generație întreagă va
mulțumește și se gandește la dvs!

Cu deosebită considerație, viitorul țării!