Mediul geografic. Structură şi organizare.

Mediul geografic este un sistem specific Terrei, rezultat din combinarea şi interacţiunea tuturor
componentelor proprii Pământului (litosfera, atmosfera, hidrosfera, biosfera, inclusiv omul şi activităţile sale).
Pe parcursul evoluţiei geologice a Pământului, între componentele mediului geografic s-au stabilit multiple
relaţii de ordin cauzal, temporal, dinamic, spaţial etc., relaţii care au generat procese fizice, chimice, mecanice,
biotice, antropice, având ca rezultat formarea diferitelor tipuri de relief, de soluri, de comunităţi şi formaţiuni
vegetale. Pe spaţii extinse s-au individualizat diverse complexe naturale şi antropizate. Astfel, la scară planetară
s-a format mediul geografic global, care constituie un înveliş specific, numit învelişul geografic, unic în felul său
în Sistemul Solar. Cu 3,5 miliarde de ani în urmă, în acest înveliş a apărut viaţa, mai întâi în apă şi apoi pe
uscat, după care s-au format solurile, iar în ultimii 2,5-3 milioane de ani a apărut omul şi s-a dezvoltat
societatea umană.

Mediul geografic este constituit din trei grupuri de componente:

componente primare – abiotice (rocile, relieful, aerul, apa), care sunt cuprinse în cele trei geosfere (litosfera,
atmosfera, hidrosfera);
componente derivate – biotice (plantele şi lumea animală), care s-au dezvoltat în baza componentelor
primare, transformându-le în timp. La aceste componente se adaugă şi solurile, la a căror formare au participat
atât componentele primare, cât şi cele derivate;
componente antropice – care s-au format după apariţia omului, preponderent în ultimele secole, ca urmare a
activităţii umane din domeniul industriei, agriculturii, transporturilor etc.
În cadrul mediului geografic global s-au individualizat medii la nivelul componentelor, cu întinderi şi
dimensiuni diferite (medii oceanice, continentale, marine, montane, lacustre, fluviale, biotice, antropice etc.).
Fiecare dintre aceste medii include un ansamblu de componente şi relaţii specifice cadrului intern al sistemului,
realizând un schimb de substanţe şi de energie cu elementele din mediile vecine. Fluxurile de energie şi de
materie între diferite tipuri de medii determină integritatea mediului geografic global.

Până la apariţia omului exista doar mediul natural, care întrunea componentele abiotice şi cele biotice cu tot
ansamblul lor de relaţii. Pe parcursul istoriei geologice a Pământului mediul natural a evoluat, dar, odată cu
dezvoltarea societăţii umane, îndeosebi în ultimele secole, acest mediu a devenit tot mai restrâns dimensional.
În prezent doar suprafeţele acoperite de marii ghețari continentali, etajele alpine din munţii înalţi, părţile
interne ale deserturilor, pădurile ecuatoriale virgine, mediul abisal al Oceanului Planetar mai pot fi considerate
medii naturale în care influenţa omului este limitată.
Tendinţele de extindere a activităţilor omului implică în prezent spaţii masive, atingând deja limitele învelişului
geografic, iar pe viitor, probabil, chiar le vor depăşi.

În cadrul mediului umanizat s-au format două tipuri de medii: antropizat și antropic.

Mediul antropizat reprezintă spaţiul natural care este supus unor modificări în urma activităţilor umane. In
mare parte, structura mediului natural se păstrează, omul şi activităţile sale fiind doar integrate în acesta. în
mediul antropizat are loc o îmbinare între componentele naturale şi cele antropice, raportul menţinându-se în
favoarea celor dintâi (de exemplu: aşezările rurale din munţi, din deltele fluviilor, din preajma pădurilor, a
bălţilor etc.).
Mediul antropic este spaţiul natural ale cărui componente au fost total sau aproape total modificate de
activitatea omului. Acest mediu prezintă un stadiu avansat de implicare a omului în modificarea mediului
natural: aici se impun construcţiile administrative, economice, culturale, aşezările umane, reţelele de străzi etc.
Mediul antropic include mediul urban, mediul rural, mediul de culturi agricole, mediul industrial etc. în acest
tip de mediu raportul dintre natural şi antropic se menţine în favoarea celui de-al doilea, în funcţie de
necesităţile societăţii.
Mediul înconjurător (în engleză – environment) reprezintă spaţiul geografic cu întreg sistemul de
componente ce asigură omului condiţiile necesare de viată.
Omul este componentul principal în acest tip de mediu, iar elementele cadrului natural se întrepătrund cu cele
construite sau modificate de om. Antropizarea mediului natural a constituit un proces îndelungat, care a decurs
succesiv şi etapizat, pe măsură ce omul a perceput mediul înconjurător. La ora actuală mediul natural este, în
mare parte, unul „construit”.

Mediul înconjurător este o parte a mediului geografic, integrând trei medii distincte: abiotic (relieful, aerul,
apa, solul), biotic (plantele şi animalele) şi uman (omul cu activităţile sale).
Dezvoltarea societăţii umane a adus un nou grup de relaţii în mediul geografic, format, pe de o parte, din
relaţiile sociale, economice, culturale, caracteristice sistemului nou apărut, iar pe de altă parte, din
interacţiunile dintre acestea şi elementele mediului natural căruia i-a influenţat evoluţia, determinând
micşorarea şi transformarea lui.

TERMENI-CHEIE
Mediu - ansamblul tuturor condiţiilor externe care influenţează viaţa şi evoluţia organismelor.
Mediu ambiant – totalitatea factorilor şi condiţiilor mediului geografic, la care se asociază elemente de ordin
psihologic, social, artistic, constituind un cadru care priveşte viaţa şi activităţile omului.
Mediu natural – sistem alcătuit din componente fizice, plante şi animale, fără a exclude implicaţiile societăţii
umane asupra ansamblului de relaţii. Mediul natural este obiectul de studiu al Geografiei fizice.
REPERE
 Mediul geografic al Terrei este un sistem complex, alcătuit din atmosferă, litosferă, hidrosferă şi
biosferă. El include componentele primare (abiotice), derivate (biotice) şi antropice (omul cu activităţile
sale).
 Din subsistemele mediului geografic fac parte: mediile continentelor, mediile bazinelor oceanice,
mediile zonelor geografice, mediul pădurii, mediul lacustru etc.
 Mediul geografic global este integru. Toate tipurile de medii relaţionează între ele prin circuitele
planetare de energie şi de substanţe, astfel fiind asigurată integritatea globală a mediului geografic.
 Pe parcursul istoriei geologice, mediul geografic a evoluat de la mediul natural propriu-zis la un mediu
mai complex, la care s-a adăugat şi componenta antropică, impunând un sistem de relaţii noi.
 Mediul înconjurător este o parte a mediului geografic şi reprezintă spaţiul geografic cu întreg sistemul
de componente ce asigură omului condiţiile necesare de viaţă.
 Unii savanţi contemporani atribuie termenului de mediu înconjurător un sens mai larg, menţionând că
acesta asigură existenţa şi funcţionarea nu doar a societăţii umane, ci şi a plantelor, animalelor, chiar şi a
obiectelor abiotice (un lac, o mare, un vulcan etc.)