Resurse pastorale
Teologice
Asociaţia Pastorală - Uniunea de Conferinţe
Cuprins:
 Şerpi zburători şi dinozauri cu două perechi de aripi
 Samuele Bacchiocchi, poziţia teologică
Şerpi zburători şi dinozauri
cu două perechi de aripi
Timothy G. Standish, GRI (Geoscience Research
Institute)
În Biblie, şerpii zburători nu sunt menţionaţi
decât de două ori, în ambele cazuri ca fiare profetice
(Isa. 14:29; 30:6). În ciuda sărăciei evidente de
dovezi biblice, adventiştii de ziua a şaptea au adoptat
teoria că până să cadă sub blestemul lui Dumnezeu de
după cădere, şerpii au putut să zboare (PP 53). S-ar
crede că vestigiile de reptile zburătoare ar fi pe placul
adventiştilor tradiţionali care cred în Biblie. În ciuda
acestui fapt, de când cu recenta publicare a unei
lucrări în care sunt prezentate fosilele de dinozauri cu
două perechi de aripi, descoperite în China, căsuţa
poştală mi-a fost luată cu asalt de scrisori care prevăd
cu maximă siguranţă că respectivele fosile se vor
dovedi a fi nişte falsuri.
Este adevărat că posibilitatea de fals nu este
deloc ignorată atunci când e vorba de dinozauri cu
pene. În cursul anului 1999, National Geographic a
publicat un articol la baza căruia a stat o fosilă
contrafăcută, ulterior redactorii fiind nevoiţi, spre
marea lor ruşine, să retracteze cele publicate (C.P.
Sloan, „Feathers for T.Rex_”, National Geographic,
196/5, 1999: 98-107). Posibilitatea de contrafacere
trebuie verificată şi reprezintă un element normal al
demersului ştiinţific. Însă, prognosticarea că toţi
dinozaurii înaripaţi sunt falsuri pentru că aşa cere
nr. 2
raportul Genesei este alarmantă. Raportul biblic
despre creaţie nu face nici o astfel de predicţie, iar
insistarea că Biblia impune verdictul de fals în cazul
fosilelor de dinozauri cu două perechi de aripi din
China reprezintă un potenţial factor de confuzie.
Uneori creştinii, în zelul lor de a combate
„vrăjmaşul”, sunt atraşi în situaţii care, în ultimă
instanţă, nu pot decât să dăuneze cauzei noastre. În
realitate, în calitate de credincioşi în raportul biblic
despre creaţie, putem vedea datele cu mai multă
obiectivitate decât prietenii noştri evoluţionişti,
pentru că noi nu avem nevoie de „verigi lipsă” pentru
a ne susţine convingerea că viaţa a fost creată.
Interesul nostru pentru natură îşi are temeiul în
interesul pentru darul pe care Creatorul nostru ni l-a
făcut şi ceea ce acest dar ne poate spune despre El.
Creaţioniştii nu au nevoie ca natura să le confirme
teoria despre originea vieţii, ci natura este studiată ca
revelaţie a Creatorului pe care deja Îl cunoaştem. În
momentul în care lucrul acesta este uitat, motivaţia
noastră este una reacţionară şi ceilalţi care au o altă
părere despre viaţă şi locul nostru în ea stabilesc
agenda discuţiilor.
Deci, este sau nu autentic dinozaurul cu
două perechi de aripi din China? Autorii lucrării care
descrie fosila în Nature ne prezintă câteva argumente
în favoarea prudenţei (X. Xu, Z. Zhou, X. Wang, X.
Kuang, F. Xhang, X. Du, „Four-winged dinosaurs
from China, Nature 41, 2003, 335-340). Cele mai
bune exemplare au fost achiziţionate dintr-o zonă în
care există precedente în ceea ce priveşte
contrafacerea de fosile de dinozauri cu pene. În
articolul din Nature ne sunt oferite şi informaţii
relevante pentru evaluarea autenticităţii fosilelor.
Aceste fosile provin dintr-un strat stâncos în care sunt
prezente fosile de păsări care prezintă toate trăsăturile
1
principale ale păsărilor din prezent (L.M. Chiappe,
„The first 85 milion years of avian evolution”,
Nature 378, 1995, 349-355; E. N. Kurochkin,
„Synopsis of Mesozoic birds and early evolution of
class Aves”, Archeopteryx 13, 1995, 47-66); de fapt,
nu este exclus să se fi descoperit chiar fosile de păsări
datând din perioade anterioare (S. Chatterjee, „The
Triassic bird Protoavis”, Archeopteryx 13, 1995: 15-
31). Dacă păsările au trăit mai înainte şi în aceeaşi
perioadă cu dinozaurii cu pene, aceştia nu pot fi
veriga lipsă dintre dinozauri şi păsări. Din nefericire,
sub presiuni deloc neglijabile, mulţi oameni de ştiinţă
înclină spre a le desemna „verigi lipsă”, fapt care
complică operaţiunea de evaluare a ceea ce s-a
descoperit în realitate. Oamenii de ştiinţă care cred în
creaţionismul biblic nu intră sub incidenţa nici unei
presiuni şi ca atare, pot chiar privi fosilele de acest
gen ca venind în perfect acord cu primele trei capitole
din Genesa.
Samuele Bacchiocchi, poziţia sa teologică
Angel Manuel Rodriguez, BRI (Bible Research
Institute)
În urmă cu un an, dr. Samuele Bacchiocchi a
răspândit, via website-ul personal, o serie de studii cu
privire la evenimentele profetice, rolul Islamului în
profeţie şi rolul lui Ellen G. White, în calitate de
profet, studii care au stârnit întrebări în mintea
multora dintre cititori în dreptul loialităţii acestuia
faţă de poziţia adventistă punctele respective. În urma
numărului considerabil de scrisori primite, am hotărât
să îl rugăm pe dr. Bacchiocchi să îşi clarifice el însuşi
poziţia, în vederea unui răspuns acurat la toate aceste
întrebări. Dr. Bacchiocchi a răspuns solicitării noastre
printr-o scurtă scrisoare pe care s-o punem la
dispoziţia celor interesaţi de reacţia sa la frământările
exprimate de mulţi. Cu acordul dânsului, am pus la
dispoziţia administratorilor bisericii şi tuturor celor
interesaţi o formă abreviată a scrisorii în cauză.
23 noiembrie 2003
Angel Manuel Rodriguez,
Director Biblical Research Institute, GC
12501 Old Columbia Pike
Silver Spring, MD 20904-6600
Stimate dr. Rodriguez,
Vă mulţumesc pentru scrisoarea amabilă din data de
29 octombrie prin care mi-aţi răspuns la epistola de
nu mai puţin de 13 pagini, din 15 octombrie, şi în
care îmi sugeraţi să pregătesc o altă scrisoare, mai
scurtă, un rezumat al celei iniţiale, pentru următorul
motiv: „Voi fi încântat să o trimit tuturor celor care
pun întrebări în legătură cu dumneavoastră şi
administratorilor bisericii, interesaţi de această
chestiune.” În conformitate cu propunerea
dumneavoastră, vă prezint următorul răspuns concis.
Mai înainte de a răspunde pe scurt
întrebărilor dumneavoastră, doresc să transmit
asigurările mele, dumneavoastră şi administratorilor
bisericii, în ceea ce priveşte loialitatea mea faţă de
doctrina adventistă. Mă declar un adventist devotat,
care, de-a lungul anilor, a plătit un preţ deloc mic
pentru rămânerea la convingerile şi practicile
adventiste tradiţionale. În vederea clarităţii şi
conciziei dorite, voi trece la a răspunde întrebărilor
dumneavoastră, în ordinea în care mi le-aţi adresat.
1. ZILE DE SĂRBĂTOARE. Niciodată nu am
adoptat sau promovat păzirea literală a
sărbătorilor din vechiul Israel. Documentaţia
prezentată în scrisoarea iniţială, trimisă anterior,
pare să fi fost satisfăcătoare, de vreme ce mi-aţi
scris: „Vă mulţumesc pentru clarificarea care nu
mai lasă loc de nici o îndoială raţională în ceea
ce priveşte faptul că nu promovaţi păzirea sub
orice formă a sărbătorilor israelite, ceea ce este
de mare folos pentru aceia dintre noi care ne
confruntăm cu biserici dezbinate în acest punct.”
Obiectivul celor două volume din God’s
Festivals (Sărbătorile lui Dumnezeu) este de a
descoperi modul în care sărbătorile israelite
reflectau desfăşurarea planului de mântuire. Iar
propunerea mea nu a fost decât de a reconsemna
în calendarul bisericii, evenimentele majore ale
planului de mântuire, ale căror tipuri erau
sărbătorile anuale. Ca urmare a sugestiei
dumneavoastră, cu ocazia republicării, volumul
The Fall Festivals (Sărbătorile de toamnă) a fost
însoţit de menţiunea: „Volumul de faţă nu
promovează păzirea literală sărbătorilor israelite,
ci îşi propune să readucă în minte, de-a lungul
anului, actele mântuitoare din cadrul Planului de
mântuire, simbolizate de sărbători.” Viitorul
număr din seria Endtime Issues va fi însoţit de
aceeaşi observaţie.
2. ZIUA ISPĂŞIRII. Sunt ferm convins că
judecata de cercetare a început în 1844 şi stă în
legătură evidentă cu tipologia Zilei Ispăşirii.
Aceasta i-am învăţat şi pe alţii, în cei 32 de ani
de activitate didactică. Prin sugestia de a lărgi
baza tipologică pentru judecata investigativă,
prin includerea Sărbătorii trâmbiţelor, nu am
intenţionat să slăbesc, ci să fortific doctrina
adventistă despre judecata de cercetare.
Pe tot parcursul istoriei iudaice, până în
prezent, cu ocazia Sărbătorii trâmbiţelor, astăzi
cunoscută sub numele de Rosh Hashannah, se
sună din trâmbiţe pentru a se anunţa începutul
judecăţii care se va încheia 10 zile mai târziu,
anume în Ziua Ispăşirii. Acest fapt sugerează
posibilitatea ca procesul judecăţii să înceapă
odată cu Sărbătoarea Trâmbiţelor şi să se încheie
în Ziua Ispăşirii. Pentru susţinerea acestei
sugestii se poate apela la Apoc. 11:18-19, unde
suflarea din cea de-a şaptea trâmbiţă,
2
corespunzând Sărbătorii Trâmbiţelor,
inaugurează timpul judecăţii.
3. PROFEŢIA CELOR 1260 DE ZILE. Accept
fără rezervă interpretarea bisericii adventiste cum
că stăpânirea cornului celui mic din Daniel 7 şi,
respectiv, a fiarei din Apoc. 13, timp de 3
vremuri şi jumătate/1260 de zile, se aplică în
mod fundamental rolului profetic jucat de
papalitate în promovarea falsei închinări şi
persecutarea poporului lui Dumnezeu. Problema
nu este rolul profetic al papalităţii, ci dacă toate
cele 7 profeţii având ca durată trei vremi şi
jumătate/1260 de zile/42 de luni se aplică
EXCLUSIV la perioada de supremaţie papală
dintre 538 – 1798, sau includ şi alte puteri anti-
Dumnezeu, cum ar fi Islamul, care au promovat
falsa închinare şi i-au persecutat pe cei
credincioşi lui Dumnezeu? Şi mai departe, datele
istorice 538 şi 1798 chiar susţin instaurarea şi
prăbuşirea supremaţiei papale, aşa cum apare
susţinut în literatura adventistă de specialitate?
Studiul preliminar pe care l-am întreprins
asupra celor 7 texte (Dan. 7:25, 12:7; Apoc.
11:2; 11:3; 12:3; 12:6; 13:5) în care apare
perioada profetică în discuţie s-a dovedit foarte
relevator. De pildă, nu fără surpriză am remarcat
că punctul de încheiere al acestor şapte profeţii îl
constituie judecata şi instituirea Împărăţiei lui
Dumnezeu – evenimente situate dincolo de 1798.
În mod similar, evenimentele istorice asociate cu
anul 538 fac dificilă alocarea acestei date,
instaurării supremaţiei papale. Problemele legate
de interpretarea adventistă biblică tradiţională şi
aplicaţia istorică a acestei perioade profetice nu
pot fi abordate de unu-doi teologi independenţi.
Numai o comisie mandatată de Conferinţa
Generală poate întreprinde o astfel de acţiune.
4. ELLEN G. WHITE ŞI ROLUL SĂU
PROFETIC. Nu am nici cea mai mică îndoială că
Ellen White a îndeplinit un rol profetic unic în
formarea şi dezvoltarea bisericii adventiste.
Dânsei îi datorăm unicitatea mesajului şi
misiunii noastre. Darul său profetic, manifestat
mai ales prin scrierile sale, continuă să
îmbogăţească spiritual vieţile a milioane de
credincioşi din toată lumea. Problema nu este
dacă Ellen White a avut darul profeţiei. Pentru
mine este mai mult decât clar că dânsa a fost
înzestrată cu acest dar. Problema este ce facem
cu inadvertenţele găsite în scrierile sale? Cât
timp a fost în viaţă, dânsa a supravegheat
revizuirea Tragediei Veacurilor, în 1911. În mod
direct i-a rugat pe oameni să îi indice orice
corecţie ce trebuia făcută. Problema este dacă au
mai rămas corecţii ce trebuie făcute.
(Articole preluate din Bible Research Institute Newsletter, nr. 2, aprilie 2003,
Trad.: Cristina Ruţă, secretară Asociaţia Pastorală, Uniunea Română)
În încheiere, daţi-mi voie să îmi exprim
recunoştinţa pentru posibilitatea de a răspunde
întrebărilor ce s-au ridicat cu privire la scrierile mele.
Frate Rodriguez, doresc să vă reasigur că vă
împărtăşesc loialitatea şi grija pentru unitatea
bisericii adventiste. Trebuie să acţionăm împreună
pentru apărarea bisericii de învăţăturile şi influenţele
dezbinatoare, în acelaşi timp, însă, trebuie să
augmentăm credibilitatea biblică şi istorică a
învăţăturilor noastre. Domnul să ne dea înţelepciune
şi har pentru a putea îndeplini această lucrare.
Cu calde salutări creştine,
Samuele Bacchiocchi
Comentarii
Scrisoarea lui Samuele Bacchiocchi este
suficient de clară, rămânând ca fiecare cititor să
decidă în dreptul său dacă este sau nu satisfăcut de
acest răspuns. Pentru că în scrisoare apar totuşi
câteva elemente ce vin în dezacord cu doctrina
adventistă tradiţională, consider drept necesare câteva
comentarii pe marginea scrisorii.
O mică observaţie la punctul nr. 3: conform
interpretării profetice adventiste, cornul cel mic din
Dan. 7 reprezintă exclusiv papalitatea. Problema
datelor de început şi încheiere a celor 1260 de ani,
anume 538 şi, respectiv, 1798, a fost studiată de
Comisia pentru Daniel şi Apocalipsa, cu rezultatul
reconfirmării acestor date (a se vedea C. Mervin
Maxwell, „Roman Catholicism and the United
States”, Symposium on Revelation, vol. 2, editor
Frank B. Holbrook, Silver Spring, MD: Biblical
Research Institute, 1992, pag. 67-132). Chiar şi aşa,
recent l-am rugat pe unul dintre teologii noştri să
analizeze încă o dată probele istorice.
Mai trebuie menţionat şi faptul că în Dan 7,
data exactă pentru începutul judecăţii nu este
descoperită. După cum indică textele, cândva după
sfârşitul celor 1260 de ani, curtea s-a întrunit pentru
judecată. În ceea ce priveşte Sărbătoarea Trâmbiţelor,
legătura dintre această sărbătoare, care ţinea o
singură zi, cu Ziua Ispăşirii nu este afirmată clar în
Biblie. Singura sugestie pertinentă ar fi că în timpul
Sărbătorii Trâmbiţelor, li se aducea aminte oamenilor
de faptul că peste 10 zile va avea loc ziua ispăşirii, zi
de judecată şi curăţire.
Rolul lui Ellen White şi posibilitatea
existenţei unor erori reale în scrierile sale au fost
satisfăcător dezbătute de către cei de la Fundaţia
Ellen G. White, iar documentele ce tratează această
chestiune pot fi găsite la http://www.whiteestate.org.
Angel Manuel Rodriguez, BRI.