Sunteți pe pagina 1din 5

Resurse pastorale

Teologice nr. 5

Asociaţia Pastorală  Uniunea de Conferinţe

Cuprins:
 Enciclopedia Ellen G. White, Gerhard Pfandl, BRI
 Postura în timpul rugăciunii, Angel Manuel Rodriguez, BRI
 Recenzie carte, Angel Manuel Rodriguez & Gerhard Pfandl, BRI

Enciclopedia Ellen G. White pentru că Dumnezeu îi conferă această autoritate. Moise


ştia că a fost autorizat să vorbească în Numele lui
de Gerhard Pfandl, BRI Dumnezeu, aşa cum o ştiau şi Isaia, Petru şi Pavel (2Cor.
10:8), iar copiii lui Dumnezeu i-au primit ca soli ai lui
În cadrul acestui articol, Gerhard Pfandl răspunde Dumnezeu.
problemelor cu care se confruntă biserica în ceea priveşte 1. Autoritatea profeţilor necanonici
rolul profetic al lui Ellen G. White. O versiune puţin diferită În Scriptură găsim profeţi canonici, asemenea lui Moise şi
a acestui articol urmează să fie inclusă în Enciclopedia Ieremia, ale căror scrieri au ajuns să facă parte din
Ellen G. White, în curs de apariţie. Tomul va trata scrierile canonul biblic, şi profeţi necanonici, cum ar fi Natan, Ahia
lui Ellen G. White, contextul istoric şi personajele şi Ido (2Cr. 9:29) ale căror cărţi, deşi inspirate, nu au fost
marcante pentru acea perioadă. La realizarea acestui incluse în canonul biblic. De ce Dumnezeu a ales anumite
volum, redactat de Jerry Moon şi Denis Fortin de la cărţi şi nu altele, nu cunoaştem. Fără îndoială că El ştia de
Universitatea Andrews şi publicat la Review and Herald ce anume avea nevoie omenirea pentru a putea înţelege
Publishing Association, au contribuit teologi de la BRI şi planul de mântuire. Însă, ceea ce profeţii non-canonici au
nu numai. Lansarea volumului se doreşte a avea loc cu spus sau scris avea aceeaşi autoritate şi obligativitate
ocazia Sesiunii Conferinţei Generale (St. Louis, Missouri). pentru contemporanii lor ca cele scrise de Moise şi Isaia
(2Sam. 12:7-15). Autoritatea unei cărţi profetice rezidă în
Autoritatea scrierilor lui Ellen G. White faptul de a fi inspirată, iar nu în locul care i se acordă în
Biblia afirmă clar că Singurul care are puterea este canon. Însă odată cu Ioan, canonul a fost închis, astfel că
Dumnezeu (Ps. 83:18). Creator şi Domn peste natură şi nici o carte inspirată nu mai poate fi inclusă.
istorie, Dumnezeu are dreptul de a-Şi exercita autoritatea Dacă astăzi, arheologii ar descoperi cartea lui Natan,
asupra omenirii (Isa. 45:22-23). În Vechiul Testament aceasta nu ar fi inclusă în canon şi orice declaraţie
Dumnezeu Îşi delega autoritatea anumitor persoane, teologică din ea rămâne o declaraţie inspirată şi
numite profeţi (1Sam. 3:20, 9:9), cu care comunica prin autoritativă, în afara canonului. Canonul reprezintă un
intermediul vedeniilor şi visurilor (Num. 12:6). Aceştia erau grup de cărţi compilate sub călăuzirea lui Dumnezeu,
purtătorii de cuvânt ai lui Dumnezeu, înaintea poporului pentru a sluji drept regulă de credinţă şi vieţuire pentru
Său (Ezech. 24:21), aşa cum Aaron era purtătorul de poporul lui Dumnezeu. Canonul cuprinde tot ce este
cuvânt pentru Moise (Ex. 4:16). În Noul Testament, Isus necesar omului în vederea mântuirii. Apostolul Pavel a
Şi-a delegat autoritatea ucenicilor şi profeţilor Noului scris un număr de epistole inspirate care s-au pierdut, cum
Testament. Astfel Pavel putea spune în 1Tes. 2:13 „voi aţi ar fi cea către laodiceeni (Col. 4:16) sau prima sa epistolă
primit Cuvântul lui Dumnezeu auzit de la noi ... nu ca pe către corinteni (1Cor. 5:9). Dacă astăzi s-ar descoperi
cuvântul oamenilor, ci aşa cum şi este în adevăr, ca pe aceste epistole, nu ar fi incluse în canon, ci ar rămâne
Cuvântul lui Dumnezeu”. Cuvântul profetic are autoritate epistole inspirate, în afara canonului.
1
Voi ştiţi cum Domnul S-a descoperit prin Duhul profeţiei
[metonimie pentru scrierile lui Ellen G. White]” (1SM 27).
II. Scrierile lui Ellen G. White În acelaşi timp a accentuat subordonarea scrierilor sale,
Biblia reprezintă mesajul lui Dumnezeu pentru toate Bibliei, pe care o numea „lumina mai mare” (CM 125). „Noi
timpurile şi toţi oamenii. Este trestia de măsurat, etalonul trebuie să primim Cuvântul lui Dumnezeu ca autoritate
la care totul trebuie raportat. Este îndrumătorul suprem supremă” (6T 402), iar „Sfintele Scripturi trebuie acceptate
pentru fiecare creştin. Scrierile lui Ellen G. White, pe de ca descoperire infailibilă, imperativă a voii Sale. Acestea
altă parte, sunt mesajul lui Dumnezeu pentru un anumit sunt standard al caracterului, descoperitor de doctrină şi
popor – biserica rămăşiţei Sale, dintr-un anumit timp al test pentru experienţă.” (GC vii). De aceea, spune dânsa,
istoriei. Scrierile sale nu sunt o doctrină sau standard nou „mărturiile sorei White nu trebuie aşezate pe primul loc.
sau adiţional, ci un ajutor pentru biserica din timpul Cuvântul lui Dumnezeu este standardul infailibil... Fiecare
sfârşitului. Astfel scrierile sale au un alt scop decât Biblia, să îşi argumenteze poziţia cu Scriptura şi fiecare lucru pe
fiind „o lumină mai mică ce conduce către lumina mai care îl susţin ca fiind adevăr să-l dovedească cu Cuvântul
mare” (CM 125). lui Dumnezeu.” (Ev. 256). Cu ocazia unei întâlniri ce a
În 1982, Conferinţa Generală a Bisericii Adventiste de avut loc la Colegiul Battle Creek, cu o seară înainte de
Ziua a Şaptea a publicat o listă de afirmaţii şi negaţii cu Conferinţa Generală din 1901, Ellen White le spune
privire la scrierile lui Ellen G. White (Ministry, august conducătorilor: „Lăsaţi-o pe sora White de o parte. Până
1982). Într-una din aceste afirmaţii se spunea că „noi când nu veţi păzi Biblia, să nu-mi mai citaţi
credem că Ellen G. White a fost inspirată de Duhul Sfânt, cuvintele!”(SpM 167).
iar scrierile ei, produs al acelei inspiraţii, au aplicaţie şi Totuşi, pentru dânsa, aceasta nu contesta manifestarea
autoritate în special asupra adventiştilor de ziua a şaptea.” darului profeţiei în lucrarea sa. „Faptul că Dumnezeu a
La rubrica negaţiilor, se declara clar că în timp ce între descoperit oamenilor voia Sa, prin intermediul Cuvântului
scrierile lui Ellen G. White şi Scriptură nu există nici o Său, nu a făcut inutilă prezenţa continuă şi călăuzitoare a
diferenţă calitativă sau de grad de inspiraţie, adventiştii de Duhului Sfânt. Dimpotrivă, Duhul a fost făgăduit de
ziua a şaptea „nu cred că scrierile lui Ellen G. White sunt Mântuitorul nostru, ca să descopere Cuvântul slujitorilor
un adaos la canonul Sfintelor Scripturi.” Săi, să lumineze şi să aplice învăţăturile Lui.” (GC vii)
Concluzia era că „o înţelegere corectă a inspiraţiei şi
autorităţii scrierilor lui Ellen G. White va evita căderea în IV. Recunoaşterea din partea bisericii
vreuna din aceste două extreme: (1) considerarea acestor De la început, Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea a
scrieri ca operând de pe acelaşi nivel canonic cu Scriptura recunoscut valoarea şi autoritatea extraordinare deţinute
şi (2) considerarea acestora drept literatură creştină de scrierile lui Ellen White. Nu mai târziu de 1855,
obişnuită.” conducerea Mişcării Advente şi-a declarat în mod public
convingerea că scrierile lui Ellen White erau de la
III. Autoritatea scrierilor lui Ellen G. White Dumnezeu. Ca atare, „nu putem să ne recunoaştem
Adventiştii de ziua a şaptea resping ideea că ar exista mai datoria de a urma scrierile ei şi a ne lăsa îndreptaţi de
multe grade de inspiraţie. Ei cred că Ellen G. White a fost sfaturile şi mustrările ei.” (RH, 4 decembrie 1885). De la
solul lui Dumnezeu şi că a fost inspirată la fel ca profeţii acea dată, în cadrul sesiunilor Conferinţei Generale
din Vechiul şi Noul Testament. Acum, dacă Ellen White a ocazionale au fost emise declaraţii prin care se declara
fost la fel de inspirată ca profeţii din Vechiul şi Noul încrederea în scrierile lui Ellen White, „drept învăţături de
Testament, ce autoritate deţin scrierile sale? Răspunsul la Duhul lui Dumnezeu” (RH, 14 februarie 1871).
nu poate fi decât unul singur: au aceeaşi autoritate pe În 1980, cu ocazia sesiunii Conferinţei Generale ce a avut
care scrierile profeţilor necanonici au avut-o pentru timpul loc la Dallas, Texas, a fost votată adoptarea celor 27 de
în care au trăit. Ellen White a fost foarte clară în ceea ce puncte fundamentale de credinţă. Punctul de credinţă nr.
priveşte sursa scrierilor ei. Nu existau decât două 17 tratează darul profeţiei manifestat în lucrarea lui Ellen
posibilităţi: „Dumnezeu ori dă învăţătură bisericii Sale, G. White. Iată ce se afirmă la acest punct: „Ca sol al
mustrând greşelile şi întărind credinţa, ori nu. Ori este Domnului, scrierile sale sunt o sursă de adevăr continuă şi
lucrarea lui Dumnezeu, ori nu este. Dumnezeu nu face autoritativă, oferind bisericii mângâiere,călăuzire,
nimic în colaborare cu Satana. Lucrarea mea ... poartă învăţătură şi îndreptare.” Deşi a trecut aproape un secol
pecetea lui Dumnezeu sau pecetea vrăjmaşului. Nu există de la moartea lui Ellen G. White, scrierile sale inspirate şi
cale de mijloc în această chestiune. Mărturiile sunt ori de de aceea cu autoritate continuă să fie un factor călăuzitor
la Duhul lui Dumnezeu, ori de la duhul celui rău.” (5T 671) şi unificator în biserica adventistă aflată în ascensiune
Într-o scrisoare trimisă bisericii din Battle Creek, dânsa rapidă.”
spunea: „Eu nu scriu un simplu articol în care îmi exprim
propriile idei. Sunt ceea ce Dumnezeu mi-a făcut cunoscut
în viziune –razele preţioase ale luminii revărsându-se de Postura în timpul rugăciunii
la tron....” (1SM 27).
Pentru că sursa celor scrise de dânsa era una divină, de Angel Manuel Rodriguez, BRI
cuvintele sale au autoritate. Celor care refuză să accepte
scrierile sale ca având autoritate divină, ea le spune: Nu de puţine ori membrii bisericii pun întrebări în legătură
„Atunci când vă trimit un mesaj de avertizare şi mustrare, cu postura adecvată în timpul rugăciunii, dacă în biserică
mulţi dintre voi le declaraţi ca nefiind decât părerea sorei trebuie să ne rugăm exclusiv de pe genunchi sau şi în
White. Astfel voi aţi adus o ofensă Duhului lui Dumnezeu. picioare sau aşezat sunt de asemenea posturi corecte.
2
Întrebarea a fost iscată de afirmaţiile unor membri bine- Universului şi a privilegiului de a veni înaintea Lui
intenţionaţi care, în urma studiul personal, au ajuns la cu cereri de călăuzire, binecuvântare şi ajutor.
concluzia că în biserică rugăciunile trebuie înălţate fără 3. Rugăciunea stând jos. Practica rugăciunii stând
excepţie de pe genunchi. Dezbaterea arată că pentru mulţi jos nu apare decât foarte rar în Biblie, însă nu
membri ai bisericii, rugăciunea este de mare însemnătate lipseşte cu desăvârşire. Un bun exemplu este
şi semnificaţie şi de aceea vor să se asigure că respectă David care a „mers şi a stat jos înaintea Domnului
instrucţiunile lui Dumnezeu în practică. Vom aborda acest şi a spus...” (2Sam. 7:18, NASB). Aceasta este
subiect nu cu scopul de a descuraja interesul pentru acest poziţia adoptată de cineva care caută sfatul
subiect extrem de important pentru practica creştină, ci cu Domnului prin intermediul unui profet (de
scopul de a oferi informaţii pentru clarificare. exemplu, 2Rg. 4:38, Ezech. 8:1, 33:31) şi care
Informaţie biblică este gata să Îl slujească.
Potrivit Scripturii, oamenii înalţă rugăciuni lui Dumnezeu în 4. Culcat. Mai găsim în Biblie şi cazuri în care
situaţii şi posturi diferite. În continuare voi prezenta succint oamenii s-au rugat noaptea, culcaţi în paturile lor.
datele biblice cele mai importante cu privire la acest În astfel de momente, şi-au adus aminte de
subiect. Domnul şi au meditat cu privire la El (1Rg. 1:47).
1. Îngenuncherea. Sunt multe exemple de persoane Rugăciunea stând culcat în pat aşează accentul
care se roagă Domnului de pe genunchi, ceea ce pe rugăciune ca ocazie de meditaţie bunătatea lui
indică faptul că aceasta era o practică foarte Dumnezeu şi de a ne apropia de El în timpul nopţii
obişnuită. De trei ori pe zi Daniel îngenunchea şi pentru a-I cere ajutorul. Acesta este un act intim
se ruga (Dan. 6:10), Ştefan a căzut pe genunchi şi de pietate personală.
a vorbit Domnului mai înainte să moară ca martir 5. Prostraţia. În astfel de cazuri, oamenii se culcau
(Fapte 7:60), iar Petru a îngenuncheat lângă cu faţa la pământ şi, de regulă, cu mâinile întinse.
trupul Tabitei, s-a rugat pentru ea şi Tabita a înviat Un genunchi rămânea îndoit pentru a se putea
(Fapte 9:40; vezi de asemenea Fapte 20:36; Efes. ridica de la pământ. Rareori în Biblie prostraţia
3:14). Uneori persoana îşi aşeza capul pe este asociată cu rugăciunea (de exemplu, 1Rg.
genunchi în timp ce se ruga (1Rg. 1:13). 1:47, Marcu 14:35). Este în mod fundamental o
Îngenuncherea era o expresie ritualică a predării expresie de omagiu şi supunere faţă de un
de bună voie lui Dumnezeu, a vieţii închinătorului. superior. Cel care căuta ajutorul regelui se
Prin îngenunchere, închinătorii coborau în mod prosterna înaintea lui, în supunere şi dependenţă
voluntar în ţărâna din care au fost făcuţi oamenii, (2Sam. 14:4). De asemenea se practica şi pentru
predându-şi vieţile Domnului, în cadrul rugăciunii a saluta un superior (cf. 1Cr. 20:18). Intensifica
(cf. 2Rg. 1:13). convingerea că Dumnezeu este sursa vieţii
2. Rugăciunea în picioare. Şi rugăciunea în picioare umane şi Cel care o poate păstra (de exemplu,
era o practică obişnuită, poate chiar mai obişnuită Num. 16:45; Iosua 7:6; 2Sam. 7:16). Uneori
decât îngenuncheatul. Unul dintre cazurile cele închinătorii veneau înaintea Domnului, prostraţi
mai impresionante se găseşte în 2Cr. 20, unde înaintea Lui, în semn de omagiu, închinare,
este descrisă o rugăciune colectivă. Când Iuda supunere, dependenţă. În biserica creştină,
era ameninţat de o invazie a moabiţilor şi Prostraţia nu a devenit un act indispensabil al
amoniţilor, Iosafat a chemat oamenii să se roage închinării probabil pentru că Dumnezeu nu S-a
Domnului. Iosafat a stat în adunare, în Casa manifestat sau locuit permanent într-un anumit loc
Domnului şi s-a rugat pentru izbăvire, în timp ce de pe pământ, fiind accesibil prin Fiul Său (cf.
oamenii „stăteau înaintea Domnului” (2Cr. 20:5, Ioan 4:21-24).
13). Ana şi-a adus cererea înaintea Domnului,
stând în picioare şi Domnul a ascultat-o (1Sam. Această recapitulare a posturii în timpul rugăciunii, în
1:26). Şi Iov s-a rugat stând în picioare (Iov Biblie, ne arată că nu exista o anumită postură obligatorie
30:20). Iudeii obişnuiau să se roage stând în pentru închinători atunci când îşi aduceau cererile înaintea
picioare în sinagogă sau la colţul străzii, pentru a- Domnului. Posturile sunt importante prin faptul că
şi etala pietatea. Isus a condamnat mândria ce reprezintă expresia exterioară a reverenţei, simţămintelor
însoţea această practică, iar nu practica în sine lăuntrice şi a consacrării faţă de Dumnezeu, însă una
(Mat. 6:5). Şi de fapt şi de drept, chiar a aprobat- singură nu ar fi fost suficientă pentru a le cuprinde pe
o: „Şi când staţi în picioare de vă rugaţi, să iertaţi toate. Astfel, găsim în Scriptură o diversitate de alternative
orice aveţi împotriva cuiva pentru ca şi Tatăl şi posibilităţi. Orice încercare de a distinge una ca fiind
vostru care este în ceruri să vă ierte greşelile indispensabilă şi superioară celorlalte nu beneficiază de
voastre.” (Marcu 11:25). Rugăciunea în picioare sprijin biblic.
subliniază privilegiul pe care îl avem prin venirea
înaintea lui Dumnezeu pentru a-i spune nevoile şi Scrierile lui Ellen G. White
grijile noastre cunoscând că El ne poate împlini Ellen G. White accentuează şi pledează pentru
cererile noastre. Cei care au fost primiţi în rugăciunea în genunchi. „Atât în închinarea publică, cât şi
audienţă la un împărat de obicei au stat în în cea privată, este privilegiul nostru să ne plecăm
picioare înaintea lui şi i-au adresat cererile lor (cf. genunchii înaintea Domnului, atunci când ne aducem
Estera 5:2). Rugăciunea în picioare înseamnă cererile înaintea Lui” (Gospel Workers, pag. 178).
recunoaşterea lui Dumnezeu ca Împărat al Niciodată nu ar trebui să vedem în îngenunchere o
3
povară, ci un privilegiu. Tot dânsa mai observa că „atât în Desmond Ford şi aţii, Ratzlaff dă dovadă de expertiză
închinarea publică, cât şi în cea personală, este datoria teologică deficitară.
noastră să ne plecăm genunchii înaintea lui Dumnezeu În cadrul procesului de demascare a acuzelor aduse de
atunci când îi aducem cererile noastre. Actul acesta Ratzlaff, Goldstein abordează problemele legate de cornul
exprimă dependenţa noastră de Dumnezeu.” (Selected cel mic din Daniel 8 şi Antioh Epifanul, judecata din Daniel
Messages, vol. 2, pag. 312). 7 şi 8, începutul şi sfârşitul celor 2300 de zile, natura
Astfel de declaraţii nu ar trebui folosite pentru a susţine curăţirii menţionate în Daniel 8:14, sanctuarul menţionat
faptul că singura postură potrivită pentru rugăciunea în aici drept Sanctuarul ceresc, expresia „dincolo de perdea”
locuri publice este pe genunchi. Elen White spune clar că din Evr. 6:19, principiul zi-an în Biblie şi judecata pre-
nu întotdeauna este nevoie să îngenunchem pentru a ne adventă şi Evanghelia. Tonul argumentaţiei sale este unul
ruga (Ministry of Healing, pag. 510-511). Au fost ocazii în conciliator şi în acelaşi timp penetrant şi sagace. Devine
care Ellen White, fiind prezentă la serviciul public de evident faptul că Ratzlaff nu era suficient de informat în
închinare, a cerut adunării să se ridice în picioare pentru ceea ce priveşte poziţia adventistă în majoritatea acestor
rugăciunea de consacrare. (Selected Messages, vol.3, chestiuni.
pag 268, 269) sau să rămână aşezaţi (ibid., pag. 267-268) Ultimul capitol se ocupă de acuzele la adresa darului
ori să îngenuncheze (Selected Messages, vol. 1, pag. profetic al lui Ellen White. Goldstein nu le abordează pe
148-149). Şi atunci concluzia nu poate fi decât că, potrivit toate, ţinând cont că la toate acestea deja s-a răspuns de
dânsei, îngenuncherea nu reprezintă postura exclusivă către alţii. Ratzlaff pare să nu aibă cunoştinţă de aceste
pentru rugăciunea în biserică. În viaţa particulară, dânsa răspunsuri sau le ignoră în mod intenţionat. În cadrul
s-a rugat chiar şi culcată fiind în pat. acestui capitol, Goldstein dă o puternică mărturie despre
influenţa exercitată de Ellen White în propria viaţă şi îi
Note conclusive recunoaşte deloc apologetic darul profetic. Goldstein se
În încheiere, putem trage concluzia că potrivit Bibliei şi ocupă de chestiuni cum ar fi uşa închisă, inautenticitatea
scrierilor lui Ellen White, există mai multe posturi pentru în dreptul lui Ellen White şi mai cu seamă acuzaţia că ar fi
rugăciune, iar proeminenţa uneia dintre acestea nu le anti-evanghelică. Goldstein compară datele istorice,
exclude pe celelalte. În biserica adventistă, în cadrul materialul biblic şi judecata sănătoasă pentru a demonstra
serviciului de închinare, rugăciunea poate fi făcută stând în primul rând că Ratzlaff ataca versiunea denaturată a
jos, în picioare sau pe genunchi. Pentru că închinarea rolului şi lucrării lui Ellen White în biserică şi, în al doilea
trebuie să fie caracterizată de ordine, este important ca rând, că în anumite cazuri, Ratzlaff nu a dat atenţie
atunci când credincioşii se strâng laolaltă pentru a-L căuta documentelor existente.
pe Domnul, cu toţii respectăm elementele liturgice de Cartea este utilă pastorilor, conducătorilor bisericii şi
regulă acceptate în serviciile noastre de închinare. Cei membrilor care doresc să înţeleagă sau să revizuiască
care, în biserică, îngenunchează pentru rugăciune, în timp fundamentul biblic al interpretării adventiste a sanctuarului
ce toţi ceilalţi rămân în picioare, pot da dovadă, din Daniel şi a lucrării profetice a lui Ellen White.
neintenţionat, de evlavie într-o manieră discutabilă. (Angel Manuel Rodriguez, BRI)

Recenzie carte Questions on Doctrine, Berrien Springs: Andrews


University Press, 2003, 597 pagini, $29,99.
Ediţia originală a volumului Questions on Doctrine,
Clifford Goldstein, Graffiti in the Holy of Holies: An publicată în 1957, a ajuns cartea cea mai dezbinatoare din
Impassionate Response to Recent Attacks on the istoria adventistă. În prezent, cartea este considerată de
Sanctuary and Ellen White, Nampa, ID: Pacific Press, unii începutul apostaziei teologice în Biserica Adventistă.
2003, 176 pagini, $12,99. Cartea este produsul unei serii de întâlniri din 1955-1956,
dintre liderii Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea şi Walter
Noua carte semnată de Clifford Goldstein, tratează două R. Martin, membru al colectivului de redacţie al publicaţiei
aspecte importante ale credinţei şi practicilor religioase Eternity, care scria o carte despre adventiştii de ziua a
adventiste, mai exact sanctuarul şi lucrarea profetică a lui şaptea. Ulterior, acesta şi-a câştigat popularitatea ca autor
Ellen G. White. Goldstein porneşte de la atacurile la al volumului The Kingdom of Cults. Din pricina ralierii la
adresa bisericii, lansate de Dale Ratzlaff în The Cultic doctrine cum ar fi Sabatul, non-imortalitatea sufletului,
Doctrine of Seventh-day Adventists, pentru a demonstra judecata de cercetare şi darul profetic în viaţa şi lucrarea
temeinicia poziţiei adventiste. Dale Ratzlaf, fost adventist, lui Ellen G. White, Biserica Adventistă, încă de la origini,
a părăsit biserica în 1981 şi a înfiinţat Life Assurance deseori a fost considerată de alţi creştini ca fiind o „sectă”.
Ministries, cu intenţia de a veni în sprijinul foştilor Întâlnirile dintre conducătorii bisericii adventiste (în
adventişti. principal LeRoy E. Froom, W.E. Read şi R.A. Anderson) şi
În analiza argumentelor aduse de Ratzlaff, Goldstein se Walter Martin, George Cannon (profesor de teologie la
foloseşte de concluziile studiului personal în chestiunea Nyack Missionary College) şi Donald G. Barnhouse
Sanctuarului în Daniel şi de resursele puse la dispoziţie de (redactor la Eternity) a avut ca rezultat o din ce în ce mai
Biblical Research Institute. El demonstrează că Ratzlaff nu mare acceptare a adventiştilor de multe grupări
contribuie cu nimic fundamental nou la această dezbatere, evanghelice, ca fraţi creştini. Walter Martin a supus spre
ci doar relansează vechile argumente folosind cuvinte noi. examinare o listă de întrebări la care liderii adventişti au
Goldstein sugerează că prin refuzul de a trata răspunsurile dat răspunsul. Rezultatul acelor discuţii a fost publicat în
oferite de teologii adventişti întrebărilor ridicate de două cărţi. În 1957, biserica a tipărit volumul Questions on
4
Doctrine, iar Walter Martin şi-a publicat propria carte, The Revelation Committee Series. Notele de subsol mai ample
Truth about Seventh-day Adventism. În Questions on (1-4 pagini), conţinând o cantitate considerabilă de
Doctrine se regăsesc întrebările puse de Martin şi material nou, apar în secţiunea despre trinitate (pag. 44-
răspunsurile date de reprezentanţii bisericii, în urma 46), Sabat (pag. 145-146), ispăşire (pag. 277-280) şi
consfătuirii cu teologi, redactori şi lideri ai bisericii. În nemurirea condiţionată (pag. 473). Bibliografia pentru
introducerea la prima ediţie se spune că „autorii, doctrina adventistă a fost aproape dublată, iar apendicele
consultanţii şi redactorii care au dat răspunsurile la aceste B cu privire la „Natura lui Hristos pe durata întrupării”
întrebări au lucrat conştiincios pentru a enunţa acurat prezintă o notă de subsol amplă, de câteva pagini, în care
doctrinele adventiştilor de ziua a şaptea.” Însă, din pricină se explică de ce cartea de faţă a generat dezbinare între
că textul cărţii nu a primit votul nici unei sesiuni a adventişti probabil mai mult decât oricare alt document.
Conferinţei Generale, nu a fost niciodată considerat o Potrivit Adventist News Service, într-un interviu din 1983,
declaraţie oficială a doctrinei adventiste de ziua a şaptea. trei ani înainte de moarte, Walter Martin îi avertiza pe
Ediţia adnotată a acestui volum, având o introducere liderii adventişti cu privire la nevoia retipăririi QOD. „Dacă
teologică consistentă semnată de George R. Knight, [Biserica] adventistă de ziua a şaptea nu îşi va sprijini
profesor de istorie bisericească la Andrews University, răspunsurile pe acţiuni corespunzătoare şi nu va da spre
este unul dintre primele două volume ale seriei Adventist retipărire Questions on Doctrine... vor avea probleme
Classic Library. Cartea se bucură de o prezentare bună, serioase din care eu nu îi voi putea scoate; şi nici
numerele de pagini din ediţia din 1957 se regăsesc în text, altcineva,” le declara celor de la Adventist Currents,
încadrate de semne speciale (de exemplu, §123§) şi toate revistă scoasă de membrii bisericii şi care, în prezent, nu
referinţele sunt la ediţia originală. Materialul şi toate notele mai apare. [Mark A. Kellner/ANN/18 noiembrie 2003].
de subsol adăugate în ediţia adnotată apar evidenţiate cu După aproape 20 de ani, Questions on Doctrine vede din
gri. Spre deosebire de ediţia originală în care au fost nou lumina tiparului. Republicarea căţii în această formă
folosite asteriscuri şi cruciuliţe, notele de subsol noi sunt adnotată procură contextul istoric şi teologic al primei ediţii
numerotate cu cifre arabe, ceea ce îl ajută pe cititor să din 1957. Fiecare conducător şi pastor, cât şi membrii
recunoască rapid materialul care a fost adăugat în ediţia bisericii, ar trebui să aibă un exemplar al acestei cărţi care
adnotată. nu numai că are o deosebită valoare teologică, dar face
Majoritatea notelor de subsol de dimensiuni mici constau parte din istoria adventistă recentă, încă mai având impact
în referinţe la volume recent apărute cum ar fi ediţia 2000 asupra bisericii din multe zone ale globului.
a Church Manual sau cele 7 volume ale Daniel and (Gerhard Pfandl, BRI)